De curând, a împlinit 27 de ani. A plecat din vremea liceului în Germania, împreună cu părinții. Aici a continuat liceul și apoi a studiat psihologia. Sportivă de performanță (a fost selectată în lotul național de schi al României), și-a cultivat pentru ceva vreme pasiunea în această direcție, până când a avut nevoie să aleagă ce își dorește să facă în viață.
Din discrepanța dintre sistemul educațional românesc și cel german s-a născut un proiect îndrăzneț, pe care îl implementează acum în România și pe care îl dorește internaționalizat. Are un copilaș de 3 ani, Vladimir, care e, cum spune ea, „catalizatorul” pentru tot ceea ce face. Pentru el și pentru ceilalți copilași din România, Alexa Luca vrea să schimbe lumea. Și să sprijine sistemul educațional românesc, cu experiența, intuițiile și competențele sale.
Desenează. Scrie cu vreme și fără de vreme. Poezie, proză, dramaturgie. De curând, a publicat un volum liric, dedicat lui Vladimir: „Mai mult decât cuvintele știu. Cu tine-n privire, întreagă-mi e viața”. Și are în lucru multe alte proiecte editoriale, de la cazuistica traumelor într-o relație, până la cărți pentru copii.
Între două iubiri
Avea 16 ani când a plecat în Germania. O țară nu chiar străină pentru ea, din moment ce de foarte mică studiase limba germană. Terminase clasa a X-a la Liceul Onisifor Ghibu. O alegere de profil normată de pasiunea ei pentru schi. Pentru că, spune Alexa, „am început să schiez la 5 ani. Prima mea tabără a fost la Poiana Brașov, la Cabana Postăvaru. Știu că am stat aproximativ două săptămâni, din care prima săptămână cu mama, fiind foarte mică.
Apoi am rămas cu domnul care urma să îmi fie învățător. Mi-a plăcut foarte mult și am continuat. Și am ajuns și mai departe. Aveam foarte multe antrenamente. Am început cu Cupa Speranțelor, care se organiza pe la noi pe atunci, m-am înscris la CSS Șoimii Sibiu și am început să merg la competiții școlare, locale și naționale. Apoi am fost selectată în lotul național, am concurat și la competiții internaționale.
Dar la 16 ani, când am plecat în Germania, m-am lăsat de schi, pentru că am ajuns într-o zonă în care era câmpie. Părinții au avut o tentativă de a mă da în sudul țării, la un internat, însă până la urmă nu s-a dovedit o idee favorabilă pentru mine. Nu m-am lăsat cu totul de sport, pentru că a mai fost un an în care am participat la naționale. La un moment dat stăteam în apropierea celei mai lungi hale de schi din lume. Mă antrenam acolo cu clubul de schi, însă nu era același lucru.
La un moment dat, în copilărie, am avut și o fisură de coloană, de foarte multe ori am avut probleme la genunchi și simțeam că trebuie să mă opresc. Eram și pusă în postura: mă ocup de mine, de partea mea de viitor sau continui să fac sport de performanță? Și atunci am ales să rămân la școala de schi ca instructor, cât am mai putut și mi-am folosit experiența pentru a-i ajuta pe alții. Am prins și tot felul de contracte, să fiu instructor în Norvegia, Austria…”
Între sisteme de învățământ. De la a fi descurajată că nu ia Bac-ul, la șefă de promoție
După absolvirea liceului, a studiat psihologia, tot în Germania, specializându-se în psihologie clinică, psihologie organizațională și psihologia marketingului.
Cum a fost adaptarea, trecerea de la un sistem de învățământ la altul? „Foarte complicată, îmi spune Alexa. Nu în sensul că mi-ar fi dat mie bătăi de cap, ci pentru că am ajuns într-un loc unde nu se mai punea atât de multă presiune pe mine, ci eram încurajată să îmi folosesc capacitățile de gândire. Limba nu îmi este străină, pentru că am făcut germana de la grădiniță. Însă discrepanța dintre ceea ce se studiază ca limbă germană în România și ce se studiază în Germania este una majoră.
Deci nu atât limba a fost problema mea, cât modul de predare. Dintr-o dată am avut mai puține materii și accentul se punea pe mai puține lecții, cu mai mult timp alocat pentru implementarea a ceea ce învățai în acele lecții. Adică, ni se dădeau, de pildă, materialele necesare, dar aveam posibilitatea să implementăm materia în felul nostru. Desigur, era și cadrul didactic acolo, cu noi, dar acesta ne lăsa să lucrăm pe cont propriu sau în echipă în așa fel să ne stimuleze gândirea. De aceea nici nu era nevoie să ni se dea teme acasă.
Să fiu foarte sinceră, nu a fost niciodată foarte încântată de școală în România! Și asta, nu pentru că aș fi avut ceva cu sistemul neapărat, dar era foarte multa presiune, încât nu mai aveam timp (și nu e vorba doar despre mine, ci și despre colegii mei) să integrăm tot ce ni se preda. 8 ore pe zi, 8 materii diferite, la care aveam și temele aferente. Noi abia așteptam orele de sport, de desen, de dirigenție sau religie, pentru că de fapt acolo reușeam să respirăm. Aveam nevoie să respirăm, să ne lase cineva și pe noi în pace!
Toată această experiență mi-a fost benefică. Și în vreme ce dirigintele de la clasă îmi spunea adesea că nu știe dacă îmi voi lua Bac-ul, am terminat șefă de promoție. În condițiile în care în România eu nu îmi mai făceam nicio temă. Mama nu mai știa ce soluții să găsească pentru mine. Făceam schi de performanță, de aceea și lipseam mult de la școală și am ales un liceu sportiv ca studiu. Din octombrie până în martie-aprilie eu eram foarte mult plecată, în cantonamente, competiții. Mai ales că fusesem selectată și în lotul național. Mama a avut însă o regulă foarte strictă: Dacă vrei să faci sport, trebuie să ai media generală peste 9.50! Și o singură dată, cred că în clasa a VII-a, am avut 9.46. În rest, i-am îndeplinit condiția!”
Înspre așezarea în rost
Alexa e o învingătoare. Nu știe să piardă și nu concepe să se plictisească. Sau să se cantoneze într-un singur proiect. De aceea, în paralel cu facultatea, s-a implicat într-o mulțime de alte direcții. „Lucram minim 30 ore pe săptămână, în primul an de facultate, apoi cu normă întreagă. Am lucrat enorm de mult în Germania! Și m-a ajutat extrem de mult felul lor, sistemul lor. În primul rând, ca sportul, m-a ajutat în ceea ce privește disciplina, organizarea, asumarea. În timpul facultății, cum spuneam, lucram cu normă întreagă, și au fost perioade în care lucram mai mult decât atât. În sensul că mă trezeam la 1.30 – 2, și lucram până la 6-7 într-o băcănie, unde făceam croasante și prăjiturele, apoi fugeam la lucru undeva la o sală de sărituri pe arcuri. Acolo aveam de organizat, de ținut angajații, de planificat, de comandat…
Am experimentat foarte multe domenii. Inclusiv în home office. A fost o perioadă în care eram și într-o etapă de căutare de sine, pentru că nu mă regăseam foarte mult într-un singur loc. Și aceasta nu pentru că nu îmi plăcea ceea ce făceam, însă când simțeam că nu îmi mai place acolo, plecam. Am lucrat inclusiv în sistemul de aviație.
Și mi-am dat seama, după un timp, că nu sunt făcută pentru așa ceva. Și că, de fapt, latura care mi se potrivește cel mai mult este lucrul cu copiii. Și sunt convinsă că acesta e unul din țelurile mele în viață. Și că trebuie să lucrez în zona aceasta. Și atunci m-am gândit: Ce anume a constituit pentru mine o schimbare majoră, pe care aș putea să o implementez pentru copiii din țara în care m-am născut eu? Și așa am ajuns la sistemul educațional. Și la proverbul: De cele mai multe ori, mai puțin e mai mult”, mărturisește Alexa Luca.
Peste 45.000 materiale educaționale, adunate într-o singură platformă
Așa a ajuns să gândească și să lucreze la proiectul ei, unic în România: o platformă digitală interactivă, prin care să ofere copiilor sprijin în evoluția lor educațională. Întâi a fost ideea, născută tocmai din experiența sa între cele două sisteme de învățământ: român și german. A accesat un start-up destinat Diasporei și a pornit la treabă. Și astfel a creat o platformă (www.lumealuibuddy.ro), în care sunt postate peste 45.000 de materiale educaționale, aferente tuturor materiilor studiate în școala românească. Plus cursuri adiacente, cum ar fi: dezvoltarea gândirii critice, igienă dentară, educație sexuală, nutriție și sport etc.
Am întrebat-o pe Alexa ce a motivat-o să aleagă această direcție. „Am dorit să ofer un produs calitativ, pe lângă sistemul nostru educațional și ceea ce se predă în școli, care să ofere posibilitatea ca ceea ce cere Ministerul nostru să fie implementat mult mai ușor. Eu nu am venit cu ideea că tot ce face Ministerul Educației e perimat și trebuie reformat. Sunt și foarte multe plusuri în acest sistem. Ceea ce mi se pare inadecvat însă e presiunea. Vrem doar o soluție, standardizată, care să ajute atât părintele, cât și copilul și cadrul didactic să aibă resursele necesare ca indiferent ce se întâmplă în sistemul nostru școlar, dacă acesta nu este adaptabil nevoilor copilului, părintele sau cadrul didactic să poată accesa și acest suport, pe care îl oferim noi.
Platforma funcționează întru totul după cerințele Ministerului Educației. Eu ce am făcut? Am înțeles că nevoia cea mai mare nu este la creșă, la grădiniță și la ciclul primar. Ci mai degrabă începând cu clasa a IV-a, a V-a. Am luat toate cerințele Ministerului Educației. Și pe lângă acestea, am implementat și alte materiale.
Am început de la creșă și am ajuns până la clasa a VIII-a, inclusiv evaluarea națională. Și acum oferim, la toate materiile obligatorii, la fiecare unitate/capitol/lecție, mai multe modalități de învățare. Și aici mă refer la texte explicative, la fișe de lucru pe niveluri graduale (inclusiv nivelul începător este adaptabil copiilor cu CES), quiz-uri, evaluări, recapitulări, experimente, proiecte, dezbateri, power-point-uri, filmulețe, materiale audio și multe altele. Iar de curând, pentru abonații noștri, oferim suport zilnic, timp de 3 ore, de integrare a materiei. Și nu e vorba de Inteligență Artificială, ci de oamenii noștri, cadre didactice care oferă acest suport. Și facem acest lucru și în weekend”.
A început cu 2 angajați și cu o echipă de 7 specialiști în IT. Li s-au alăturat peste 100 de voluntari. Dascăli, specialiști pe fiecare domeniu abordat. Și munca lor a început să fie căutată și apreciată de școli, primării, cadre didactice, copii. S-a implicat foarte mult în satele cu copii preponderent de etnie romă, cărora le-a oferit abonamente și sprijin în educație.
Mai mult, în 4 septembrie, la Biblioteca ASTRA va organiza o Gală a Copiilor de pe Valea Hârtibaciului, pentru a le oferi un start cu tot ceea ce este nevoie pentru noul an școlar. La acest moment, împreună cu echipa lucrează la elaborarea de materiale pentru CES-uri, atât în ceea ce privește pregătirea dascălilor, cât și însoțirea copiilor în excursul lor profesional. Mai ales că pentru acest tip de învățământ, suportul didactic e unul lacunar, atunci când nu e de-a dreptul inexistent.
A scris special o carte pentru fiul său, Vladi.
Și pentru oricare alt copil
Alexa Luca scrie. Prima ei carte publicată, Mai mult decât cuvintele știu, e o înduioșătoare scrisoare de dragoste pentru copilașul ei, Vladimir. O minunăție de puști de 3 ani! „Scriu de când mă știu. Mi-am dat seama foarte mult de asta când era Vladimir mic și improvizam tot felul de cântecele. Iar după despărțirea de tatăl lui, am început să scriu despre abuzurile prin care am trecut. A fost o formă de terapie pentru mine. Nu am publicat acea carte. O voi face la un moment dat.
Cartea dedicată lui Vladimir am scris-o vreme de un an de zile. Și fiecare poezie e născută tot dintr-un fel de terapie, în condițiile în care eu eram într-un point down, crescându-l singură. A fost o perioadă în care am avut nevoie de foarte mult curaj și ambiție, să cresc singură un copil, să duc un proiect și firma din Germania. Însă nicio secundă nu am avut sentimentul că nu aș fi capabilă să fac asta! Am avut o credință fantastică în Dumnezeu și știam că nu voi claca. Și așa a fost!
Vladimir e un copil foarte energic. Dar ne-am creat simbioza aceasta între noi, încât eu pot să zic că e greu să crești un copil, dar pe cât este de greu, pe atât este de minunat! Eu m-am învățat să îmi iau puterea trăind cu el, alături de el. Am avut nevoie de el și el a fost un catalizator extraordinar! Eu am avut impulsul și puterea să mă ridic, să fac acest proiect, după ce l-am născut pe el. Era foarte mic, mic-mic, atunci.
Este o carte pe care i-am dedicat-o lui în totalitate, cu diferite învățături, despre cum percep eu viața și direcțiile pe care le-am avut eu până acum”.
Cât privește puterea, energia și concepția de viață prin care Alexa este mereu învingătoare, aceasta este una pe cât de simplă, pe atât de revelatoare: „Este foarte important să trăim în viață cu gândul că tot ce se întâmplă, se întâmplă în favoarea noastră. Chiar dacă nu sesizăm în momentul respectiv că ar fi în favoarea noastră.
Eu nu am avut vreun impas în viața mea pe care să nu pot să îl categorizez după ca fiind în favoarea mea. Indiferent cât de dificil sau dureros ar fi fost acel moment! Și cred că foarte multor persoane le e greu să integreze durerea și suferința ca fiind parte din viața lor. Psihologic vorbind, prin terapiile pe care le-am avut cu terțe persoane, este foarte greu, în societatea din ziua de astăzi, să fii vulnerabil și să spui: Da, eu sunt trist, eu sufăr! Eu am nevoie de timp și spațiu să fiu eu cu mine și să mă vindec!
Și cumva am încercat să transpun prin ceea ce am scris ce înseamnă să fii bun, ce înseamnă să fii calm, să ai încredere că totul se întâmplă în favoarea ta. Să ai încredere, să ai răbdare, să ai toleranță la frustrare, să nu jignești, să te comporți civilizat și să te bucuri de fiecare moment din viață. Vezi, copiii se bucură foarte mult pur, din orice. Noi nu mai facem acest lucru! Dar sunt momente în viața fiecăruia în care spunem: Mă bucur ca un copil mic! Iar acele momente sunt foarte bine impregnate, rămân în noi. Or asta am încercat să îi transmit lui Vladimir. Și sunt convinsă că peste ani va fi un manual după care se va ghida. Simt asta”.
Întotdeauna există minim o soluție
Alexa Luca se împarte în continuare între România și în Germania. O întreb cum face să facă ceea ce face. Ca ritm, volum de lucru, energie. Răspunsul a venit într-o notă de debordant firesc: „Niciodată nu m-am plictisit. Nu cred că am spus vreodată Eu nu mai pot! Întotdeauna există minim o soluție. Și mai e ceva: eu fac ce îmi place. Și sunt cu totul aici! Și pentru mine, ca primă dorință, e să văd o schimbare în ochișorii copiilor”.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
