Îi vedem tot mai frecvent printre noi. Livrând mâncare, lucrând în construcții, în domeniul ospitalității sau oriunde altundeva unde li se oferă șansa unui trai mai bun. Vin de la peste 5.000 kilometri distanță (aeriană), într-o țară total străină, cu o cultură, religie, mentalitate total diferite, și încearcă să își facă aici un rost, pentru a putea să își ajute familiile rămase acasă. Nu de puține ori nimeresc pe mâna escrocilor de conjunctură, care prin tot felul de agenții dubioase îi lasă și fără bruma de bani agonisită sau împrumutată cu eforturi extreme, pentru a pleca în România.
E vorba de nepalezii norocoși, care au reușit să ajungă și să lucreze aici.
A venit în România, în primul rând, pentru a-și ajuta familia
Asmita Shrestha are 26 de ani și vine din Nepal. Lucrează, ca manichiuristă, la Salon Adela din Sibiu. Povestea ei începe de când a văzut pe facebook că există un loc de muncă disponibil aici. Și a căutat o agenție cu care ar putea veni în România. Nu știa nimic până atunci despre țara noastră. În afară de faptul că e un tărâm primitor, cu oameni de treabă, unde se câștigă mult mai bine decât acasă.
A trebuit să meargă în India la interviu. După care a susținut și un interviu on-line, cu partea română. Au fost cinci fete selectate pentru acest post, însă doar ea a reușit. Nu îmi spune ce sumă a fost necesar să plătească pentru a ajunge în România. „Costă foarte mult”, e tot ceea ce reușește să mărturisească. De cele mai multe ori, familiile se împrumută cu sume fabuloase, fac credite împovărătoare, numai pentru a oferi o viață mai bună copiilor lor. Care, la rândul lor, pot ajuta restul familiei rămasă acasă. Așa se face că anul trecut, în 1 octombrie, Asmita a ajuns la Sibiu. De atunci, lucrează la acest salon.
M-am întâlnit acum câteva seri cu ea, într-o scurtă pauză de lucru. Îmi povestește, foarte atentă la cuvinte și cu o nostalgie nedisimulată în fiecare amănunt ce ține de cei dragi lăsați acasă, câte ceva despre aventura ei de pe tărâmul românesc.
Părinții sunt în Nepal și lucrează în agricultură. Mai are un frate, care își dorește foarte mult să studieze în Japonia. „Nepal e o țară săracă, politicienii nu sunt cum trebuie și nu există viitor, spune Asmita. Salariul e foarte mic, insuficient să trăiești. Poți, cel mult, doar să supraviețuiești. De aceea am ales să vin în România. Însă pentru asta trebuie să ai noroc de o agenție bună. Să urmărești care e una reală. Să ai posibilitatea să pleci. Și să reușești, după interviu, să treci de selecție”.
„Pentru femei nu există siguranță în Nepal”
Cum s-a acomodat aici? „La început mi-a fost foarte greu cu limba, cu oamenii, dar acum m-am obișnuit. Cultura e total diferită. La fel și limba, mâncarea. Religia creștină e una total diferită”. A ajutat-o foarte mult faptul că a dat de oameni care au ajutat-o să se simtă în siguranță. Îi plac mult românii. „Pentru că sunt de ajutor, foarte politicoși, grijulii, foarte buni, mai ales cei mai în vârstă. Sunt mereu gata să te suporte, să te ajute. Mă simt foarte în siguranță aici. Pentru femei nu există siguranță în Nepal. Nu puteam să merg acolo singură pe stradă, mai ales seara”, spune ea.
Cât despre România, deși nu a fost în altă parte decât în Sibiu, crede că „e o țară frumoasă”, iar Sibiul, „asemănător ca așezare cu Nepal. M-am obișnuit aici. E un loc liniștitor. Munții, dealurile se aseamănă cu Nepalul și nu aș vrea să mă mut de aici. Singura diferență e că nu am familia cu mine. Iar din punct de vedere economic, politic, e mult mai bine în România”.
Asmita e de religie hindusă, o religie „total diferită, cu mai multe forme de Dumnezeu”, spune ea. Pe lângă religie, cele mai mari diferențe le constată în felul de a gândi și de a trăi al oamenilor de aici. Aceasta o face să fie foarte receptivă însă la orice ține de identitatea poporului în mijlocul căruia trăiește. A, și ceea ce încă nu a reușit să asimileze, ca specificație românească, e mâncarea. Când o întreb ce nu îi place aici, răspunsul vine ferm. Și o spune amuzată: „Mâncarea. Noi mereu în Nepal mâncăm foarte condimentat. Lumea aici mănâncă dulce, brânzeturi. Nu mă puteam obișnui. Dar după ce am găsit de unde să cumpăr condimente, mi-a fost mai ușor”.
350 de lei, un salariu considerat bun în Nepal
O întreb cât câștigă un om cu un loc de muncă obișnuit, în Nepal. „Salariul în Nepal, un salariu considerat bun, e cam 350 lei românești, pentru aceeași muncă, într-un salon. Cu un program de la 9-17”.
Când vorbește despre ai ei, părinții și fratele rămași acasă, se emoționează și cu greu își poate găsi cuvintele: „Îmi lipsesc mereu cei de acasă! Tot timpul! Țin legătura cu ei în fiecare zi. Și abia aștept să îi văd!” Doar că acasă se poate întoarce doar după doi ani de ședere în România. Adică, cel mai devreme, după încă un an de zile.
Care sunt planurile ei de viitor? „Să lucrez, să strângă bani, să ajut familia pentru un viitor mai bun”.
Asmita e o fată curajoasă, considerată norocoasă de mulți dintre conaționali, care a reușit să își atingă visul cu perseverența și priceperea ei. S-a făcut foarte repede plăcută între colegele ei de aici și apreciată pentru hărnicia de care dă dovadă zi de zi. O tânără frumoasă, venită dintr-o lume urâțită de vremuri, pentru a reda un zâmbet de optimism celor care au atâta nevoie de el.
Câți muncitori străini, din afara UE, lucrează în România. Și în Sibiu
Numărul cetățenilor străini din afara Uniunii Europene care au drept de angajare în România a ajuns la 84.218, înregistrând o creștere de aproximativ 10.000 de persoane într-un interval de timp mai mic de un an. Această situație se aliniază cu deciziile recent adoptate de Guvern, care a permis, în ultimii trei ani, contingente de muncitori străini de până la 100.000 de persoane anual.
Pentru anul 2024, Guvernul a stabilit un contingent de 100.000 de muncitori străini care pot fi admiși pe piața muncii din România, ajustând o propunere inițială de 140.000. Această modificare a fost influențată de raportările Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, ce a evidențiat faptul că contingentul din 2023 nu a fost complet epuizat, aproximativ 50% dintre muncitorii prevăzuți nefiind aduși efectiv în țară.
Un aspect îngrijorător este creșterea ratei de respingere a vizelor de lungă ședere pentru muncitorii străini, care a ajuns la aproape 30% în 2023, dublându-se față de anul anterior. Factorii care contribuie la refuzuri includ lipsa documentelor necesare, necunoașterea limbii engleze și suspiciuni legate de trafic de persoane sau posibile riscuri pentru securitate națională.
Conform datelor disponibile la finele lunii august, majoritatea muncitorilor străini erau din Nepal (20.636), Sri Lanka (16.115), India (8.306), Bangladesh (6.298) și Turcia (6.240).
În Sibiu, la 31 decembrie 2023, numărul persoanelor din afara Uniunii Europeane care lucrează în Sibiu a fost de 3.525. Pe primul loc, după țara de origine, s-au menținut persoanele din Nepal – 706, fiind urmați de cei din Sri Lanka (585) și din India (472). Totodată, Bangladesh se alătură acestui top, cu 337 de persoane.