Norman Frankel are 57 de ani, este din Marea Britanie, și este președintele Asociației „Expats-Sibiu”, un grup care unește oameni veniți din străinătate și-i familiarizează cu tradițiile locale. Prima sa vizită a fost în 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană și Sibiul a fost desemnat Capitală Culturală. Următorul an și-a deschis un birou pentru afacerea sa din Anglia, urmând ca, în 2009, să se mute împreună cu familia în Sibiu. Inițial pentru 3 luni. Dar au trecut de la acel moment aproape 16 ani… „Am avut o fascinație timpurie pentru Transilvania și România încă din adolescență. În acea vreme colecționam timbre, iar țara de care mă interesa cel mai mult era România. M-am mutat în Sibiu, deoarece soția mea este sibiancă; am cunoscut-o în Anglia”, mărturisește Norman.
„Oficiul de turism Transilvania”
„Într-o zi, soția mea m-a invitat să-i cunosc părinții, dar în același timp căutam o locație de back-office pentru afacerea mea, iar România se află pe primul loc pe lista mea de priorități, așa că am combinat utilul cu plăcutul. S-a dovedit o alegere excelentă, pentru că doar câteva săptămâni mai târziu am deschis un birou la Sibiu. Am călătorit în cele mai multe părți ale României și, ca să-l parafrazez pe Charlie Ottley, în «Flavours of Romania», la fiecare pas găsești ceva frumos și interesant. Prietenii mei îmi spun în glumă «Oficiul de Turism Transilvania»”, spune președintele Expats.
Cum s-a format „Expats”
Îl întreb pe Norman cum s-a format Expats: „La începutul verii anului 2011, Sibiul încă nu avea aeroport internațional. Așa că, într-un zbor către Marea Britanie de la Târgu Mureș, am stat lângă un investitor britanic maltez (Antony Gauci), care avea o afacere în Sibiu. M-a întrebat dacă cunosc vreo comunitate locală de expat. I-am zis că nu. Așa mi-a venit ideea.
În februarie 2012, am avut prima noastră întâlnire, împreună cu Jonathan Diamantino (Zacaria). De atunci, grupul a crescut și 2025 reprezintă al 13-lea an al nostru. Inițial, grupul a oferit un loc pentru expați să se întâlnească și să pună întrebări, o rețea de asistență, ca să spun așa. Sibiul fiind cosmopolit, în ciuda dimensiunii sale, avem un grup mare de expați, foarte activ. Oamenii contribuie la comunitatea locală ajutând organizații caritabile, conducând afaceri pentru a oferi locuri de muncă și așa mai departe”, îmi răspunde acesta.
Principalele dileme ale străinilor
Expats încearcă să răspundă întrebărilor străinilor, iar Norman spune că cele mai frecvente sunt următoarele: „Cele mai multe întrebări ale celor care vin din afara Europei (și acum Marea Britanie) sunt legate de vize. Toată lumea vrea să știe dacă în România sunt medici, frizeri etc. vorbitori de engleză. Mulți doresc să afle despre oportunitățile de angajare. Cei care au copii doresc informații despre activități și școli vorbitoare de engleză.
Multă vreme, oamenii au întrebat despre bucătăria indiană și alte mâncăruri internaționale. Există o întâlnire lunară, a noastră, de obicei în prima zi de joi a fiecărei luni, la ora 19:00. Alegem tot câte un alt restaurant și socializăm. Publicăm acest lucru pe pagina noastră de Facebook , «Expats-Sibiu». Oamenii creează apoi alte întâlniri bazate pe interese, cum ar fi cluburi de carte, seri de jocuri, grupuri de plimbare etc. O problemă pe care o avem este că dimensiunea grupului a crescut până la un punct în care este dificil să găsești restaurante cu o abordare flexibilă a scaunelor, care încurajează oamenii să se ridice și să se deplaseze în rețea. României pare să-i placă mesele lungi, ceea ce limitează mișcarea”.
Câți membri „expats” are grupul
Președintele Expats spune că este greu să spună foarte exact câți membri se află în organizație. „Grupul de Facebook are peste 2.000 de persoane. Bănuiesc că avem în jur de 1.000 în jurul orașului Sibiu, din 42 de țări diferite, deci este un grup cu adevărat internațional. Este interesant că această comunitate are foarte puțini dintre oamenii aduși recent pentru a face munca mai puțin calificată, de exemplu Nepal, Sri-Lanka, Filipine, și ucraineni, de asemenea”, mărturisește Norman.
Ce oameni sunt în „Expats-Sibiu”
„Un număr destul de mare de oameni, ca și mine, au cunoscut un român și apoi s-au mutat în Sibiu, acum numindu-l «acasă». Sunt mulți bărbați care s-au căsătorit cu românce. Acești oameni îi consider de bază, participă la întâlnirile lunare. Mai sunt mulți români care s-au mutat la Sibiu, aceștia fiind împărțiți în două.
E vorba de acele persoane care se mută din alte părți ale României la Sibiu, și care de obicei participă doar la una dintre cele două întâlniri inițiale, iar pe măsură ce se instalează, nu îi mai revedem, deoarece își construiesc rapid viața social.
Din a doua categorie fac parte românii care se întorc din străinătate și le e dor de mediul social din țara în care au trăit.
Apoi, mai sunt persoane în trecere. Aceștia variază de la oameni de afaceri care trec prin Sibiu, până la nomazi digitali. Există o mulțime de întrebări pe grupul de facebook despre lucruri de făcut în oraș pentru pauze scurte etc. Cred că oferim un sprijin turistic informal. Avem un număr mic, dar din ce în ce mai mare de persoane în întregime expatriați care se mută în România pentru a se pensiona; mulți sunt pensionari anticipați. Acum avem și un număr tot mai mare de persoane care au roluri în NATO sau în unele dintre marile companii internaționale care se află în oraș”, spune președintele Expats-Sibiu.
Oameni care au ales Sibiul
Îl rog pe Norman să-mi dea câteva exemple ale unor oameni care au ales România. „Pe frontul ONG-urilor… Cătălina, din Iași, locuia în Franța, dar s-a întors în România și a ales Sibiul să fie noua sa casă. Ea conduce o fundație în domeniul medical și aduce medici și asistenți din Marea Britanie, Suedia, Germania pentru a efectua operații cardiace copiilor mici și pentru a preda românilor, în acest proces salvând sute de vieți în România și Moldova.
Robert conduce o organizație caritabilă locală, care ajută tinerii instituționalizați să învețe abilități cheie pentru a se reintegra într-o societate care i-a abandonat. Părinții lui au înființat inițial organizația de caritate în urmă cu peste 20 de ani, apoi el s-a mutat din Marea Britanie pentru a o conduce.
O altă poveste interesantă este a cuplului Samantha și Antoni, unii dintre cei mai noi expatriați ai noștri, care sunt aici de doar șase luni, sosiți din SUA. Este o poveste minunată. S-au cunoscut la Conservatorul din Boston, una dintre cele mai importante școli de muzică din lume, unde amândoi au studiat muzică clasică. Sam cântă operă și clasică. Antoni cântă la vioară și la chitară.
Când Antoni avea două săptămâni, a fost adoptat în SUA, fără a-și cunoaște părinții naturali. Sam l-a convins acum câțiva ani să încerce să îi găsească, ceea ce, după cum vă puteți imagina, nu a fost ușor. Organizația de caritate Lovel Light Romania și-a folosit conexiunile pentru a depista familia de lângă Mediaș. Și s-au reunit! Antoni are o familie întreagă pe care nu o cunoștea! Cu câțiva ani înainte, au iubit Sibiul și au decis să se mute aici, făcând din acesta noua lor casă. Acum își construiesc viața în jurul spectacolului”, de spune Norman.
Ce-și dorește Norman de Ziua Națională a României
L-am rugat pe Norman să ne spună un gând pentru România: „Am trei dorințe de Ziua Națională a României. Prima e ca în zilele de 2 și 3 decembrie, Prințul Nicolae să vină la Sibiu pentru a vorbi la licee despre istoria Monarhiei Române și pentru a reînvia poveștile de familie ale Reginei Maria și ale Regelui Mihai.
A doua. România este cunoscută cu cea mai bună viteză a internetului din Europa și a patra cea mai rapidă din lume, pentru că în urmă cu trei decenii cineva a luat decizia îndrăzneață de a depăși ideile și tehnologiile într-o societate în schimbare. Aceasta a creat zeci de mii de locuri de muncă și a stimulat atâtea investiții în România. Mi-aș dori ca cineva să facă același lucru cu educația.
Stilul de educație de astăzi pentru tineri la nivel global nu este potrivit pentru viitor, care implică inteligență artificială și automatizare. În România, provocarea este agravată, deoarece programa academică nu s-a schimbat cu adevărat, este încă foarte teoretică și nu se depune suficient efort pentru învățarea bazată pe practică și practic zero efort în construirea abilităților soft esențiale în lumea de mâine pentru a gestiona tehnologia. Văd niște pași, dar mult prea mici și mult prea lenți. Următoarea generație de tineri adulți din România trebuie să fie mult mai bine echipată pentru munca viitoare la care va intra. Este trist.
A treia. Pot ajunge la Londra cu avionul și chiar la Budapesta mai repede, decât de la Sibiu la București. Este ridicol. Mi-aș dori să existe curse regulate de la Sibiu la București, până la finalizarea unei (eventuale) autostrăzi, deoarece drumul este groaznic, deși poate fi un peisaj frumos. Infrastructura rutieră este încă o investiție majoră de care țara are nevoie disperată”.
