13.2 C
Sibiu
sâmbătă, aprilie 13, 2024

EXCLUSIV. Interviu cu managerul filarmonicii Sibiu, Cristian Lupeș

Cele mai citite

În scandalul dintre Sindicat și conducerea Filarmonicii de Stat Sibiu am dorit să avem o abordare echilibrată, de aceea am solicitat câte un interviu atât lui Cristian Lupeș, manager al Filarmonicii, cât și Monicăi Florescu Fernandez, liderul Sindicatului. După publicarea, ieri, a punctului de vedere al Sindicatului, prezentăm astăzi interviul cu Managerul instituției în discuție, Cristian Lupeș. Precizăm că acest material nu e un drept la replică, ci reprezintă un interviu realizat în același interval de timp cu cel înregistrat cu Sindicatul.

Mâine vom reveni cu punctul de vedere al Consiliului Județean Sibiu referitor la această situație tensionantă din cadrul Filarmonicii.

”Cred că sunt subiecte care exced puțin competența mea”

Tot conflictul acesta cu accente de penibilitate, care trenează de vreun an la Filarmonica sibiană, între sindicat și conducerea instituției, e o rană a comunității, în fond. Vrem și noi să asistăm la un produs cultural cumsecade, liniștit, cuminte. Când scăpăm de toată tărășenia aceasta, de circul mediatic cu care ne-am prea obișnuit de atâta vreme?

Noi suntem o instituție de spectacole și concerte. Evident că puteți să vedeți tot felul de spectacole la noi. Unele sunt surprinzătoare, nu ni le dorim nici noi. Filarmonica trebuie să susțină constant spectacolul, concertul simfonic, educația permanentă culturală a copiilor și tinerilor. Dar sunt și toate celelalte activități ale noastre, fie că ne urcăm pe acoperiș sau coborâm în ”chimniță”, cum ne place nouă să spunem foaierului, fie că însoțim în Piața Mare sau nu Teatrul de Balet…

Deci vă îndeletniciți și cu circul?…

Cu circul ne-am ocupat mai puțin. După cum știți, Teatrul Radu Stanca, în timpul Festivalului Internațional de Teatru, aduce astfel de trupe; noi mai puțin. Din punct de vedere al dialogului media pe care îl propune sindicatul Filarmonicii cu instituția, trebuie să vă spunem că aici noi nu avem nicio implicare. Motivul pentru care anumite aspecte interne apar reflectate de foarte multe ori în presă, mai ales anul acesta, nu este în ograda sau responsabilitatea instituției. Colegii din sindicat au tot dreptul să se exprime liber și le respectăm acest drept. Evident, am fost deranjat de articolele care m-au jignit personal și care au defăimat repetat instituția. De un an de zile se vorbește despre foarte multe lucruri ca fiind în neregulă la Filarmonică. Toate acestea au fost reclamate nu doar presei, ci și instituțiilor care au ca obiect de activitate controalele pentru verificarea conformității muncii. Așadar, am primit vizitele Curții de Conturi, ISU, ITM Sibiu, am făcut raportările către ordonatorul nostru de credite, Consiliul Județean Sibiu și personal am trecut cu rezultate maxime prin evaluările manageriale anuale. Toate acestea s-au încheiat cu niște rapoarte care constatau foarte buna activitate desfășurată la Filarmonică. Mă refer acum la activitatea administrativă, cea pe care publicul concertelor nu o vede. Pe cea artistică o vedem cu toții, în spectacolele și concertele pe care le organizăm. Toate acestea s-au încheiat cu bine, uneori cu felicitări. Nu aș putea să vă spun de ce o parte dintre colegi insistă să transmită articole defăimătoare la adresa instituției care-i susține zilnic. Cred că sunt subiecte care exced puțin competența mea sau activitatea instituției. Par motive personale.

Ce vă scapă? Ce vă lipsește să vă așezați la masă tratativelor și să dați la pace?

Binele instituției, după cum știți – și o știe tot Sibiul și nu numai -, l-am dorit de când am venit. Motiv pentru care s-au transformat în bine foarte multe lucruri de când am venit la Filarmonica din Sibiu.  Sunt schimbări firești, necesare pentru epoca în care trăim, schimbări care urmează unor evoluții instituționale de 75 de ani. Eu am venit la Filarmonică în momentul în care instituția împlinea 70 de ani, ca instituție de stat. Anul acesta Filarmonica împlinește 75 de ani. Ultimii patru ani înseamnă o evoluție  spectaculoasă, datorată și cadrului, contextului în care trăim. Mediatizarea se face mai lesne acum și toate noile descoperiri, odată cu Covid-ul, au făcut să ne prezentăm publicului și mai bine. În această perioadă ne-am lansat aplicația de mobil a Filarmonicii, un lucru unic la acea vreme. Dorința de a dezvolta instituția este foarte vizibilă pentru toată lumea și mă bucur că este, de asemenea, apreciată. Totul se întâmplă cu un colectiv administrativ redus, cu  economie de personal destul de mare. Structura unei  instituții publice se îmbogățește destul de încet în timp. Implementez un concept nou, și inițial am crezut că va fi acceptat mai ușor de  colectivul instituției. În general, noutatea generează ieșirea din zona de confort. Pe parcursul celor patru ani, în galopul cu care instituția trecea prin evenimentele culturale, pandemie, orizontul războiului ucrainian, o anumită parte a comunicării interne nu a fost destul de clară sau explicită. Au apărut îngrijorări, critici, pe care le-am considerat firești. Acestea au generat inclusiv controale sau inspecții și s-a demonstrat că totul este în ordine, ne dezvoltăm, dar noutatea ne-a făcut pe unii dintre noi mai precauți si vigilenți. Îmi asum o comunicare internă incompletă și cred că o zic prima dată; aș fi putut să mă preocup mai mult de acest aspect. Dar să nu uităm că totuși Filarmonica are 91 de angajați și probabil din formațiunea sindicală fac parte undeva în jur de 38 de persoane. Eu nu văd lucrurile așa de împărțite. Evident că sindicatul are foarte multe drepturi și obligații și se preocupă de a apăra dreptul la muncă, drepturile salariaților. Totuși nu este o supărare generală, a tuturor colegilor mei. Foarte mulți colegi din Filarmonică au înțeles exact proiectul, l-au îndrăgit și l-au sprijinit exact așa cum e.

Proiectul prevede și renunțarea la o parte din oameni? Se discută că doriți să reduceți numărul de angajați.

Se discută de transformarea unor posturi, dar nu la renunțarea la ele. Organigrama trebuie regândită având în vedere cerințele ultimilor reglementări legislative. Noi trebuie să ne raportăm la un anumit tip de structură organizatorică și trebuie să ne adaptăm noilor solicitări legislative așa cum fac aproape toate instituțiile statului.

Cum stăm cu procesele pierdute?

Majoritatea proceselor sunt moștenire. Mă refer mai ales la cele salariale. Din 2007-2008, când s-au schimbat legile salarizării în domeniul nostru, s-a considerat la un moment dat că s-au făcut niște erori la aplicarea legilor, care au generat niște procese, și ulterior aceste procese, pe drepturi salariale, se rostogolesc. Ele sunt tratate cu seriozitate și sunt marcate toate cerințele legale. Sunt și alte procese, dar nu pot comenta acest aspect. Nu pot interveni în dreptul oricărui angajat de a se adresa justiției și ar fi lipsit de profesionalism să comentez un proces înainte de a se decide o soluție finală.

Pe drepturi salariale, ați pierdut și dvoastră procese?

Majoritatea proceselor pe drepturi salariale sunt câștigate de angajați. Eu când am venit, am moștenit în jur de 20-30 de astfel de procese. E o realitate neplăcută, dar în același timp nu putem îngrădi dreptul oamenilor de a merge la justiție. Dar puteți observa că acest tip de procese există la toate instituțiile de profil. Sunt instituții de profil care au peste 100-200 de procese de genul acesta. Noi ne dorim să diminuăm cât mai mult numărul proceselor, dar constat că cele 20-30 de procese ne  plasează încă într-o zonă decentă.

Cristian Lupeș, Managerul Filarmonicii Sibiu. Foto: Arhiva personală

Concedieri abuzive neconfirmate

Sunteți un manager incomod? Se poate discuta cu dvoastră?

Depinde pe cine întrebați. O parte din salariați spun că nu au mai văzut o așa efervescență managerială și că sunt eficient. Alții spun că nu se poate discuta cu mine. Sunt destule persoane mai puțin interesate de aspectul managerial. Și în Filarmonică, oamenii sunt foarte diverși, ca peste tot. Mi-ar plăcea să am în unii dintre colegii mei, mai ales printre cei îngrijorați sau nemulțumiți, parteneri de discuție care să își dorească real să înțeleagă punctul meu de vedere și să nu se raporteze doar la zvonistică. Din nefericire, acest demers se lovește de multă neîncredere, care duce la imposibilitatea de a  susține dialogul. Iar, cum se spune, simpatie din obligație nu se poate. Așadar, chiar dacă pot fi uneori catalogat ca fiind dificil (din pricina faptului că, să zicem, am țeluri înalte, sunt perseverent, am obiective clare), cred totuși că atingerea acestora s-a realizat până acum cu bună înțelegere.

Mi se pare un pic paradoxală situația. Salariații Filarmonicii au salarii foarte bune, au privilegii, activează într-un oraș de top, unde pot să se manifeste și să fie apreciați. Ce nu funcționează? Ce ar trebui făcut în direcția asta?

Nu știu. Cred că ar trebui ca cei care sunt foarte nemulțumiți, probabil, să renunțe la anumite interese personale, care duse către extrem, afectează o întreagă instituție. Ca peste tot, sunt și în cadrul instituției noastre oameni care pun interesele personale mai presus de cele de grup. Lipsa de simpatie față de mine sau anturajul meu nu ar trebuie să conducă la escaladarea unor diferende ideatice, transformate ulterior declarații defăimătoare și jignitoare în presă. Sunt îngrijorat de faptul că în acest loc, o regiune cunoscută ca fiind un exemplu de toleranță și bune practici în privința cultelor, religiilor, minorităților etc., există, poate exista și se susține de atâta timp un discurs care promovează ura și discordia. Să nu uităm că vorbim de o instituție culturală multipremiată și apreciată, verificată si extrem de vizibilă. S-a vorbit repetat de anul trecut până anul acesta de nenumărate concedieri abuzive. Cum spuneam, aceste lucruri au fost verificate inclusiv de ITM Sibiu, care cu aceasta se ocupă și nu a constat nereguli.

Nu e prea mare proporția, de treizeci și ceva de oameni nemulțumiți?

Ei sunt informați de către conducerea sindicatului despre anumite aspecte legate de procedurile de negociere. Toate informațiile respective, care ajung și la noi, ne fac să fim extrem de surprinși și pe noi. Nici măcar nu s-au abordat astfel de subiecte!

Cum stăm cu contractul colectiv de muncă? Îl semnați până la urmă?

Sunt foarte-foarte multe lucruri cu care nu am putut fi de acord în contractul colectiv de muncă. De pildă, să nu se facă mai mult de șase concerte educative pe an. Nu putem fi de acord cu șase educative. Noi avem acum undeva spre 70, dar nu poate implică orchestra. Să se facă angajări doar pe perioadă nedeterminată. Nici nu contează dacă sunt eu de acord sau nu. Dar dacă legea specifică special că angajările în astfel de instituții se fac cu concurs pe perioadă determinată, pe proiect, pe stagiune, cu acordul părților, așa le facem. Contractul Colectiv de Muncă nu poate schimba legea. Nu putem fi de acord cu un program atât de strict de repetiții, care să limiteze activitatea Filarmonicii.  Nu putem fi de acord cu excluderea concertului din activități, doar ca acesta să se transforme în muncă suplimentară și să fie plătit peste salariu. Este absurd.

Dacă instituția a trecut de la șaptezeci și ceva de concerte pe an, la peste două sute (nu toate cu orchestra simfonică), gândiți-vă totuși cât de mult s-a eficientizat investiția în Filarmonică. Deci calitatea artistică nu a avut de suferit în momentul în care am eficientizat activitatea. Celelalte filarmonici din România au rămas oarecum la același număr de concerte pe care le aveau și mă bucur să vă spun că altele ne-au luat ca model. De aceea suntem atât de vizibili. Fondurile atrase care apar din obiectul nostru de activitate au ajuns la un nivel record.

Cristian Lupeș, Managerul Filarmonicii Sibiu. Foto: Arhiva personală

”Atâta vreme cât există niște interese personale ale unor angajați, nu știu dacă eu pot să fac ceva”

Vă reproșați ceva?

Cum spuneam mai devreme, îmi reproșez poate o incompletă comunicare internă. Iar din punct de vedere al comunicării mele cu presa, cu media, vizavi de această tensiune, de acest conflict existent, din păcate, pe care îl regret enorm, nu aș putea să spun că îmi reproșez ceva. Dacă aș trece a doua oară prin chestia asta, tot nu aș trimite comunicate de presă despre așa ceva. Tot aș încerca să rezolv aceste probleme în interiorul instituției. De aceea am răspuns și cu greutate sugestiei dvoastră de dialog despre așa ceva, pentru că aș prefera să caut toate motivele pentru ca acest conflict să dispară. Dar îmi e teamă că atâta vreme cât există niște interese personale ale unor angajați, care sunt non-artistice, extra instituționale, nu știu dacă eu pot să fac ceva. Eu nu pot să schimb credința internă a unui om. În același timp, eu în interiorul orchestrei stau foarte puțin timp. Cine are interes să stea zilnic acolo, să spună ce nenorocire e posibil să se întâmple în viitor, evident că are mai mult timp de comunicat și împărtășit înghijorări justificate sau nu, decât mine, care gândesc global activitatea instituției. Tensiunile de la Filarmonica au la bază lipsa de bună credință a celor care la un moment dat au candidat împreună cu mine la concursul organizat pentru managementul Filarmonicii de Stat Sibiu. Acesta se obține prin concurs, nu prin vot sau presiune publică. Am obligația, dar mi-am câștigat și dreptul de a îmi duce la capăt contractul pe care l-am semnat, așa cum ni se întâmplă tuturor.

Nu o luați ca pe un eșec managerial toată această tensiune, dusă la spre un an de tergiversare?

Noi am încercat toate modalitățile de a stinge conflictul. Inclusiv într-o ședință de mediere publică sau de dialog social de la Prefectură am spus că ne dorim orice, inclusiv următoarea treaptă pe care o prevede legea, medierea între angajator și sindicat. Ne-a surprins și pe noi atunci răspunsul liderei de sindicat, care a spus: ”Noi preferăm greva de avertisment!” Ce pot să fac? Ce ar trebui să fac acum? Dacă avem conflict pentru că nu se poate semna contractul colectiv de muncă, atunci hai să îl semnăm! E logic. Dar putem să îl semnăm atâta vreme cât sindicatul ne impune clauze care îndeplinesc legea doar pe jumătate sau exced cadrul legal? Și atunci, dacă nu suntem de acord în condițiile extralegale, sindicatul spune: ”Grevă”! Am mai făcut câțiva pași pozitivi si am mai fost de acord cu multe puncte, am renunțat la multe lucruri doar ca să nu se ajungă la conflict. Dar această atitudine trebuie să fie reciprocă, nu doar declarativ. Eu rămân totuși optimist.

Cum va arăta în 2024 Filarmonica Sibiu? Cu Cristian Lupeș la conducere ori ba?

Păi contractul meu de management, început anul trecut, are 4 ani.

Ce vă face să rămâneți? Ce v-ar face să plecați?

În primul rând, faptul că dacă am început un proiect, vreau să îl termin. Și asta m-a și ținut aici: dorința de a termina un proiect foarte important și foarte frumos. Aș vrea ca la finalul acestui proiect, felul în care se organizează Filarmonica de Stat Sibiu să fie un model de funcționare al unei astfel de instituții. Suntem oricum, din punct de vedere artistic. Și ne bucurăm să vedem că ne-am transformat pentru multe din filarmonicile din România într-un model. De unde Filarmonica din Sibiu era una cuminte, nu foarte vocală, în acest moment e foarte vizibilă și foarte multă lume observă modalitatea în care noi ne organizăm, ne gândim proiectele, le punem în scenă și toate aceste lucruri sunt luate ca model. Pentru că așa cum am spus tot timpul, Filarmonica de Stat Sibiu se transformă din instituția bugetară culturală de stat, într-o organizație culturală versatilă, cu veleitățile europene de care Sibiul are nevoie.

Cristian Lupeș, Managerul Filarmonicii Sibiu. Foto: Arhiva personală

Citește și: EXCLUSIV: Filarmonica, ”debandada” de pe portativul șifonat al comunității sibiene – Sibiu 100

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

spot_img
spot_img
Ultimele știri

ULTIMA ORĂ: Pieton în stare critică după ce a fost lovit de un microbuz

Un bărbat a fost transportat în stare extrem de gravă la spital, sâmbătă dimineața, după ce a fost lovit...
spot_img
Shortcode field is empty!

Știri pe același subiect