Articol de Georgian Fulea
Daniel Natea este cel mai important sportiv român din ultimii 15 ani în ceea ce privește judo-ul și sambo la nivel de masculin. Cu o carieră plină de medalii în spate, el este un exemplu pentru cei ce vin din urmă. Dani este Cetățean de onoare al Sibiului și Maestru Emerit al Sportului, a reprezentat țara în cele mai importante arene ale lumii, plus a obținut victorii de răsunet.Cel mai bun exemplu este când l-a învins pe japonezul Hisayoshi Harasawa, sportiv care avusese 31 de victorii consecutive împotriva judokanilor din altă țară și părea invincibil. Acum, mai are doar un vis pentru a-și completă carieră prestigioasă: medalia olimpică la Los Angeles 2028.
Cum arată prezentul pentru Daniel Natea?
Este pe pauză totală de la antrenamente și competiții din cauza unei accidentări la piciorul drept. Trebuie o intervenție chirurgicală, iar recuperarea va dura 3-6 luni. După, sunt obligat să revin, deoarece am făcut un nou contract pe 3 ani de zile cu CSM Slatina, până la Los Angeles. Am făcut contractul cu gândul că este ultimul meu tren spre marea performanță. Ultimul tren spre a-mi îndeplini visul: medalia olimpică. Antrenorul meu actual, Mihai Dorobanțu și cei de la CSM Slatina au o implicare foarte mare, aș avea 7-8 competiții pe an, medicație și stagii internaționale. Los Angeles 2028 este gândul meu! Altfel rămâneam să fac sport benevol și să renunț la performanță. Dacă o să fiu calificat, automat acest lucru înseamnă că am învins 7-8 sportivi din top 10 mondial. Simt că încă mai pot. Am un feeling că nu o să dau greș.
Care este situația cu INMS?
Este o problemă foarte mare, pe care nu o înțelege nimeni. În trecut m-au dat afară pe motiv că nu am aviz medical, iar acum s-a schimbat o lege prin care sportivii pot merge la competiții internaționale prin Clubul Sportiv pe care îl reprezintă. Se face o cerere către Federația Română de Judo, iar această te înscrie la competiție. Doar că particip, ajung în punctul unde o să fiu calificat la Olimpiadă, iar apoi COSR îți cere aviz medical de la INMS. Atunci sunt curios ce o să se întâmple. Această problemă am expus-o și lor, iar nimeni nu o să știe să îmi răspundă.
„În Sibiu suntem 4-5 cluburi de judo și nu putem să cooperăm să facem antrenamente comune”
Cine ți-a influențat cel mai mult gândirea și carieră?
De-a lungul vieții am avut parte de foarte mulți antrenori la club, lotul național și lotul olimpic. A fost domnul profesor Ionel Chiovianu, care și-a sacrificat vreo 10-12 ani din începuturi. Domnul Crăciun mi-a fost sponsor, antrenor și mentor câțiva ani, iar după cei de la Dinamo Brașov și Dinamo Bucureșți.
Cum arată judo-ul sibian față de momentul când ai început practicarea acestui sport?
Roxana Vișa a reușit să cucerească o medalie la europeanul de tineret și mai sunt câțiva băieți ce performează la naționale, dar per total nu văd să meargă lucrurile spre bine. Mai este o ecuație, în Sibiu suntem 4-5 cluburi de judo și nu putem să cooperăm să facem antrenamente comune o dată sau de două ori pe săptămână, care să aducă plus valoare performanței sportive.
Care este situația judo-ului și sambo-ului românesc în acest moment?
Din punctul meu de vedere amândouă sunt în cădere liberă. Situația este delicată și din acest punct de vedere ar trebui să se pună un accent mai mare pe individualizarea sportivilor, plus ca un antrenor să se concentreze pe maxim 2-3 categorii de care să răspundă.
Ce a însemnat pentru ține să fii al doilea sportiv al lumii?
Chiar și cei de la FR Judo au recunoscut că nu au profitat de rezultatele avute în acel moment. Am fost 8 luni locul II mondial și vreo 3 ani în top 10, ceea ce este o performanță foarte mare. Acum nu se apropie nimeni nici măcar de top 20.
Care a fost cea mai mare dezamăgire în sport?
Rio 2016, pentru că anul acela am fost în mare formă. Am câștigat tot. Toată lumea mă vedea medaliat și eu credeam că voi câștiga o medalie. Am acasă peste 500 de medalii și cupe, plus un perete gol special făcut pentru medalia olimpică, dacă ar fi să iasă planurile așa cum îmi doresc eu.
„Au început să mă aplaude și să îmi strige numele. A fost incredibil”
Cum a fost Olimpiada că experiență?
A fost o experiență unică, fiind alături de domnul Mircea Frățică la JO, primul medaliat olimpic al României la Judo, masculin. Am fost din prima până în ultima zi, am văzut tot. Am împărțit aceeași masă cu Djokovic, cu Usain Bolt…, eram în spatele lui Simone Biles, care s-a întors, a bătut palma cu mine și nu îi venea să creadă. Când ai ajuns în satul olimpic, toată lumea este egală și toți sunt cu gândul la o medalie olimpică.
Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale în sport?
Prima care îmi vine în minte este Mastersul de la Guadalajara – Cupa Campionilor. Înainte cu o lună de acea competiție pierdusem la europene contra israelianului Or Sasson pe o greșeală a mea, dar în finală la Guadalajara l-am învins după 8 secunde. Era sala arhiplină, îmi amintesc că erau 10-12 000 de spectatori. Au început să mă aplaude și să îmi strige numele – a fost incredibil! Apoi, am fost premiat la aceea competiție de domnul Marius Vizer, președintele Federației Internaționale de Judo.
Alta este în 2012, când am câștigat europeanul și mondialul de tineret la Sambo, la prima participare.
Cum te-a schimbat apariția celor 2 copii?
Îmi dau interesul maxim să pot fi alături de ei și să crească alături de mine. Îmi spune nevastă-mea că sunt un tătic foarte implicat. Este o schimbare totală, este mult mai greu acum să fiu plecat de acasă.
Ești unul din sportivii reprezentativi ai Sibiului în ultimul deceniu. Ce mesaj ai pentru aceia ce vin din urmă?
Ceea ce fac să fie cu drag și să nu uite niciodată faptul că munca bate talentul.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
