Turta dulce este un simbol culinar al Crăciunului în mai multe țări din Europa. Dacă în majoritatea regiunilor din țară se pregătește celebrul cozonac, în inima Transilvaniei, în preajma sărbătorilor, aromele turtei dulci se răspândesc în locuințe. Potrivit unor surse, acest desert a ajuns în Europa în secolul al XI-lea, odată cu introducerea condimentelor din Orientul Mijlociu. În secolul al XVI-lea, Regina Elisabeta I a modelat turta dulce sub forma de omuleți, oferindu-i statutul de simbol al Crăciunului.
Această tradiție continuă să fie practicată și în inima Transilvaniei, mai precis în localitatea Cisnădioara. Familia Henning este singura care pregătește și oferă turta dulce în seara de Ajun, celor ce participă la slujba bisericii. Echipa noastră de la Sibiu100% a avut ocazia să asiste la pregătiri, de la încălzirea cuptorului, până la decorarea turtelor, interacționând cu cei prezenți. Încă de dimineață, prietenii din comunitatea de sași din Cisnădioara s-au adunat la casa familiei Henning, s-au mobilizat și au contribuit la pregătirea aluatului. Contrar așteptărilor, bucătăria era aglomerată doar de adolescenți, în pofida ideii că tinerii nu mai sunt atrași de tradiții și de munca voluntară.
Cu toate că în prezent doar familia Henning păstrează această tradiție, Michael, capul familiei, afirmă că obiceiul există de-a lungul generațiilor: „Toate aceste tradiții au apărut din necesitate. Aluatul de turta dulce era preparat încă din vară, în lunile iunie și iulie, după recoltarea cerealelor. Condimentele specifice erau adăugate pentru a conserva întreaga textură, iar aluatul era depozitat în pod pentru uscare. Iarna, în perioada aceasta, se mai frământa cu lapte pentru a deveni mai fraged. Era singurul desert oferit copiilor”.
Cisnădioara învăluită în mirosul de turtă dulce
Turta dulce făcută în casă rezistă foarte mult timp, iar rețeta necesită doar câteva ingrediente și se face cu două săptămâni înainte de Crăciun. Desertul este oferit participanților la slujba de Ajun, iar sub brad se așază punguțe cu astfel de dulciuri. Michael continuă tradiția și în acest an, împreună cu familia și comunitatea. El subliniază că nimeni nu a fost invitat la muncă; toți au venit de bunăvoie, fără a se gândi la bani, iar faptul că ograda sa este plină de tineri îl motivează să depună eforturi suplimentare.
„Nu exista casă în Cisnădioara fără cuptor. Acum doar noi mai avem. Odată cu luna decembrie, vin oamenii și ne întreabă când ne apucăm de turtă dulce. Pentru că am rămas așa puțini aici, toata comunitate ne cunoaște și vine să contribuie la muncă. Avem și un grup de Whatsapp unde mai discutăm despre asta”, spune Michael.
Când majoritatea sașilor au plecat în Germania, Michael și soția lui au luat decizia de a rămâne în Cisnădioara: „Când ne-am decis să rămânem aici ne-am gândit și la copiii noștri. Am vrut să le oferim un mediu relativ normal și am reușit. Copiii la 18 de ani puteau lua decizia de a pleca de aici, dar au rămas și acum aici”.
Cu mulți ani în urmă, turta dulce era decorată în funcție de sat. Astfel, aspectul turtei indica locul de proveniență. În unele sate, glazura domina, dar la Cisnădioara turta dulce era decorată cu mai multe linii care se intersectau. După ce cuptorul este bine încălzit, turta dulce, tăiată sub diverse forme (omuleți, brăduți, fulgi de nea, reni) și unsă cu ou, se așază în tăvi și se bagă la copt.
Tinerii, parte importantă a comunității
Tinerii reprezintă o parte vitală a comunității, iar în bucătărie au fost implicați mulți adolescenți în tăierea aluatului. Paula și Maria, două tinere de liceu, sunt fidele acestei activități și nu au lipsit niciodată: „Am crescut în acest mediu. Aici mă simt în siguranță și știu că orice aș face, este bine și nimeni nu mă judecă. De azi dimineață am venit și am ajutat aici. Îmi place atmosfera când ne adunăm cu toții și se creează sentimentul de familie”, mărturisește Paula.
Implicarea tinerilor în pregătirea turtei dulci în Cisnădioara nu reprezintă doar o tradiție culinară, ci și o modalitate vitală de a transmite și menține valorile comunității. Experiența de a participa la pregătirea turtei dulci a fost mai mult decât o activitate culinară. În timp ce toți lucram împreună, adulții și tinerii povesteau despre școală, dansuri și alte tradiții de iarnă din zonă. Colindele cântate de către cei din comunitate au adăugat o notă specială, specifică celei de sărbători. Chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni personal, am simțit sentimentul de comunitate și de familie.
Când vii în Cisnădioara, nu contează cine ești sau ce credință ai. Oamenii te primesc cu bucurie și cu brațele deschise. Pregătirea turtei dulci nu este despre muncă, ci este o altă ocazie de a aduna oamenii și de a întări și mai mult conexiunile dintre oameni. Din mâinile celor care au ajutat sâmbătă, 9 decembrie, au ieșit peste 1.000 de figurine din turtă dulce. Acestea vor fi împărțite și în orașul Cisnădie, în seara de ajun, la Biserica Evanghelică. Drept mulțumire, familia Henning a pregătit o masă bogată la finalul zilei.
Pe lângă faptul că Michael duce tradiția turtei dulci mai departe, el este ultimul meșter sas din Transilvania care mai face cahle de teracotă pictate manual pentru sobele tradiționale.
