Avocat Alexandru Zavatin, Baroul Sibiu
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în privința interpretării rolului expertizei contabile în infracțiunile de evaziune fiscală, în contextul aplicării art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale – ceea ce readuce în prim-plan un element procedural esențial, pe care numeroase dosare din instanță îl neglijează.
În lupta declarată cu evaziunea fiscală, statul român a demonstrat că știe să fie ferm, vocal și… grăbit. Dosare trimise rapid în judecată, comunicate zgomotoase, cifre aruncate cu nonșalanță. Doar că, într-un detaliu esențial, lucrurile încep să scârțâie serios: expertiza contabilă.
Iar când expertiza lipsește, dosarul nu mai stă în picioare.
Legea nr. 241/2005 prevede expres că prejudiciul în infracțiunea de evaziune fiscală trebuie stabilit prin mijloace de probă adecvate, ceea ce în practică înseamnă un expert contabil judiciar autorizat.
În practică însă, tot mai multe dosare ajung în instanță fără această probă esențială. Prejudiciul este „estimat”, „aproximat” sau pur și simplu preluat din rapoarte ANAF, fără o analiză tehnică independentă.
Problema este că instanța nu poate suplini lipsa expertizei, iar judecata nu se face pe presupuneri sau pe calcule administrative.
Ce urmează procedural?
Simplu și dur: dosarul se întoarce la Parchet.
Codul de procedură penală este clar: atunci când urmărirea penală este incompletă, iar lipsa probelor esențiale nu poate fi acoperită în faza de judecată, cauza trebuie restituită pentru refacerea anchetei.
Cu alte cuvinte, procesul penal nu se repară „din mers”.
Aici apare adevărata consecință, mai puțin discutată public.
• reluarea urmăririi penale;
• refacerea probatoriului;
• noi termene;
• noi întârzieri.
Iar în penal, timpul nu e neutru. Timpul lucrează. Uneori decisiv.
Pentru fapte vechi de 6–8 ani, refacerea urmăririi penale poate însemna prescripția răspunderii penale. Adică exact ceea ce statul încerca să evite.
Ironia situației este evidentă
Aceste erori nu sunt descoperite din oficiu, ci sunt invocate, susținute și argumentate de apărări tehnice. Cu alte cuvinte, cine are avocat care știe procedură, știe și unde să apese.
Așa se ajunge la paradoxul actual: dosare de evaziune „tari” mediatic, dar fragile juridic, care se prăbușesc nu pe fond, ci pe lipsa respectării legii.
Nu este vorba despre indulgență față de evaziune.
Este vorba despre un principiu simplu: statul trebuie să respecte regulile pe care le impune.
Iar când nu o face, rezultatul nu este moral sau politic, ci juridic: dosare întoarse, procese întârziate și, în multe cazuri, inculpați care scapă.
Pentru că, în final, în penal: procedura bate spectacolul.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
