Cuvântul vine din spaniolă şi nu e greu de tradus. Urechea muzicală îl traduce prin „adio”, iar dicţionarul prin „pa”, „la revedere”. Uneori însă, la noi, mai ales în campanie electorală, poate însemna chiar „pa şi pusi, frate”, cu înţelesul ceva mai subtil de: „nu mai pupi tu ce-ai pupat, ci pupi ce-ţi dăm noi voie, care ştim mai bine decât tine ce-ţi trebuie şi-ţi pică bine!”. Dar vezi să nu pupi ce nu te-aştepţi!!! Clasicele tehnologii de persuasiune s-au perimat. Trăim acum o barbarie atent controlată de frica zilei de mâine.
Şi ce face românul sub mătasea broaştei politice care a acoperit aproape toată apa vieţii sale? Păi, se costumează în vampir şi-şi poceşte şi copiii ca să fie şi el „american”, nu-i aşa? Cască gura electorală la tanti Clotilde, că poate para asta mălăiaţă în gura lui de nătăfleaţă l-o face mai „franţuz”! Îşi taie singur craca – a se citi pădurea – de sub picioare şi o livrează la gheară austriecilor, sperând să fie şi el parte din imperiul Austro-ungar, că s-a săturat de România. După trei luni de Italia abia o mai rupe pe româneşte şi tot ce nu-i britanic sau nemţesc îi pute. Să curgă banul nemuncit şi să sune celularul, acesta-i noul orizont de aşteptare. Exact ce vrea „stăpânul” transnaţional, pe care nu-l mai vede nimeni de mulţimea cozilor de topor autohtone. Iar stăpânul ştie el ce face! Face tot posibilul să ajungă românul o slugă în propria – a se citi fosta – lui ţară, muncind ca un robot, dormind ca un robot, consumând ca un robot, îmbrăcat după dictare şi hrănit după poruncă.
Dar ce poate face românul sub mătasea broaştei politice care a acoperit aproape toată apa vieţii sale? Să se scuture de frică şi să discearnă? Să nu mai pună botul la tot zăhărelul politic? Să nu mai repete ca flaşneta „opiniile” de la televizor, crezănd că sunt ale sale? Să redescopere frăţietatea, după pilda snopului de grâu care nu poate fi frânt, dar paiul, de unul singur, da? Să revină la cele trei puncte de sprijin ale neamului său: Biserica, Şcoala şi Familia, cele scrise cu majuscule?
Greu va fi să dai jos, frate, măştile de Halloween, să închizi celularul şi să cauţi pe net un sfat nepreţuit, semnat Traian Dorz. Caută-l sub titlul „Învaţă de la toate”. Face mai mult decât o valiză de cărţi. Poate aşa o să-ţi revii, să nu faci boacăna vieţii tale la alegerile care-ţi bat la uşă.
Iar ca să ştii că nimic nu e pierdut pentru tine, frate român, află că „adios” nu e numai pa şi pusi, ci are sensul său mai profund, „a Dios”, adică, „te încredinţez lui Dumnezeu”!
