Orașul Sibiu se zbate, zilele astea, la început de an “douăzeci – douăzeci”, între statutul de oraș turistic în devenire, iarna incertă (care nu miroase deloc a iarnă), lâncezeala de oraș provincial (din care până și turiștii au plecat și doar gâlceava de la ULBS mai atrage atenția) și dorința încă neîmplinită a noii generații de a trăi într-un loc modern, viu și plin de strălucire.
De la primărie ne vin liste nesfârșite cu bugete, investiții și vise, care nu țin loc de nimic, pentru că orașul este același, gri, fără prea multe opțiuni, și pentru că nu e vară și nu putem să ne petrecem plictiseala la terase. Efervescența noului mall s-a stins, iar farmaciile de pe Mihai Viteazu sunt tot ce ne-a rămas, asta până la primul eveniment din piață, unde vom asculta muzică gratis și vom mânca covrigi. Din toată această omletă sleită de iarnă răzbate doar realitatea: nimeni nu are candidați la primărie, deși e an electoral și ar trebui să fie un nesfârșit campionat de idei și dorințe de a transforma orașul într-un Salzburg al României. Nimeni nu se încumetă, nimeni nu are curaj, pare că nici măcar cei care sunt acum la putere nu au vreme să anunțe că vor să facă ceva și anul viitor.
Până la urmă, suntem obligați să trăim cu teama că foștii s-ar putea întoarce la guvernare, că actualii ar putea să nu mai facă nici măcar ce au făcut până acum, iar ceilalți, care stau pe margine, să nu știe nici măcar pe ce lume trăiesc, darămite să mai vrea să mai conducă și orașul.
Ce este cert până în acest moment este faptul că avem un val de gripă, timid, că ar putea să vină ceva și mai rău (adică virusul chinezesc), că nu e zăpadă pe pârtie la Oncești (și poate nici n-o să mai fie vreodată), că FDGR nu face alianțe de niciun fel cu PNL, că ULBS va avea un nou rector, că primăria va cumpăra 40 de autobuze, că nu avem nici până astăzi piste de bicicliști, că avem salarii mari în Sibiu, dar nu le cheltuim pentru că nu avem pe ce, că nu avem prefect, pentru că nu se găsește unul în tot județul, dar avem subprefect, care până la urmă e mai bun. Peste toate, știm sigur că anul 2020 va fi an bisect, dar primăria nu are niciun merit pentru asta.
În aste condiții, nu ne-a rămas decât să ne pregătim de Paști, de vacanța copiilor, de culesul ghioceilor și de cumpărăturile de primăvară, pentru că sigur magazinele de la mall vor avea marfă nouă în rafturi. Intrăm într-o nouă buclă a timpului, în timp ce ne imaginăm că totul e perfect și nimic, dar chiar nimic, nu mai trebuie făcut prin oraș. Urmează primele festivaluri, street-food cu mâncare ca la mama, veselie generală, bere și alegeri.
Apoi, parcă văd cum trece vara și deja simt mirosul de iarnă și deschiderea târgului de Crăciun și văd cu ochii minții noul brad, care-și face selfie-uri.
Publicitate
