Când a murit românismul?

Îşi mai aduce aminte cineva de conceptul şi trăirea numită românism cu variaţiunile ei român, românesc, româneşte? Nu vă jignesc să vă spun cine a dezvoltat teoria în anii 20-30, dar am sentimentul că acest concept şi o întreagă mentalitate care o fundamentează au dispărut. A fi român a devenit pentru români o ruşine, o prostie, un act de laşitate. Dacă te declari român şi susţii conceptul de românesc eşti imediat catalogat drept extremist, xenofob şi aşa mai departe. Mulţi ne oferă exemple din alte ţări. Să fim ca germanii, sau ca americanii, sau englezii. Să muncim ca japonezii. Nimic nu ne mai identifică în conceptul de românesc. Suntem înstrăinaţi de propria naţie şi cultură ceea ce duce la promovarea non-valorilor în toate domeniile. Nu aţi observat ce gen muzical este favoritul românilor în ultimii ani? A fi român în România a devenit un lucru rău. A te declara şi a te susţine ca român în România a devenit un act de nebunie. A fi român în lume a dispărut de mult. Majoritatea românilor evită să-şi declare etnia, devenind francezi, nemţi, americani, italieni etc. Unde este românescul? Românii ca naţie au rămas şi rămân în analele istoriei. Dar o naţie nu există doar prin câteva acte oficiale care spun aceasta, ci există prin oamenii care o formează şi prin valorile care îi unesc. O naţie are o identitate proprie, o cultură, o trăire a naţiei. Unde sunt toate acestea? Văd cu tristeţe că românii cred că românii nu sunt buni să îi conducă. Românii îi cred pe români hoţi şi violatori. Românii doresc vecinului român să îi moară capra`. Când a murit sentimentul naţional? Când am renunţat la valorile naţionale? De când ne-a cuprins laşitatea de a fi român? Eu sunt român şi susţin aceasta. Nu sunt extremist, cred în toleranţă şi egalitate de şanse, nu cred în discriminare şi susţin valoarea şi idealurile umane. Sus­ţin valoarea culturii şi a tradiţiei româneşti. Susţin românismul! Călin Blaga [email protected]