Cârcotim, dar nu acţionăm

Zilele acestea sibienii sunt puşi din nou în faţa viitorului. Odată la 10 ani urbaniştii sistematizează viitorul oraşului. În democraţie, cetăţenii sunt chemaţi să îşi exprime părerea. Ca de obicei numărul oamenilor care se implică e foarte mic. Avem la Sibiu o boală: auto-suficienţa. Nu mergem la alegerile locale decât o treime. Nu participăm la dezbateri şi acţiuni de salvare a Pădurii Dumbrava, deşi toţi declarăm că iubim acea zonă. Pur şi simplu, nu ne mobilizăm. Acum se decide viitorul tuturor construcţiilor din Sibiu. La prima dezbatere au venit o sută de oameni. Dar ce e o sută la un oraş de sute de mii de oameni? Primăria aşteaptă scrisorile cetăţenilor cu sugestii, dar nu speră să primească prea multe, din experienţele anterioare. Aceeaşi câţiva cetăţeni sau ONG-işti trimit sugestii. Restul, tăcere. Totuşi, dacă toţi ar fi mulţumiţi, nu ar fi nicio pro­blemă. Însă mereu auzi unii şi alţii că se plâng de blocul răsărit între case, de turnul de birouri dintre blocuri sau de hotelul care ocupă o stradă. Sunt mulţi sibieni nemulţumiţi de un urbanism defectuos. Acum Primăria ne spune că viitorul Sibiului stă în acest nou Plan Urbanistic General şi documentele conexe. Că ce e construit, e bun construit. Dar oare e normal? Adică toţi ilegaliştii sunt trecuţi brusc în legalitate? Toţi şmecherii cu hoteluri şi blocuri între case, devin cetăţeni cinstiţi. ªi atunci omul de rând ce să mai înţeleagă? Speranţa mea e că sibienii se vor trezi şi se vor implica activ în viaţa comunităţii în care trăiesc. Vă propun un prim pas: scrieţi pe o coală de hârtie o problemă din cartierul unde trăiţi şi trimiteţi-o la Primărie sau mergeţi personal. Sau scrieţi un email. Eu aşa voi face! Voi? Călin Blaga

Zilele acestea sibienii sunt puşi din nou în faţa viitorului. Odată la 10 ani urbaniştii sistematizează viitorul oraşului. În democraţie, cetăţenii sunt chemaţi să îşi exprime părerea. Ca de obicei numărul oamenilor care se implică e foarte mic. Avem la Sibiu o boală: auto-suficienţa. Nu mergem la alegerile locale decât o treime. Nu participăm la dezbateri şi acţiuni de salvare a Pădurii Dumbrava, deşi toţi declarăm că iubim acea zonă. Pur şi simplu, nu ne mobilizăm. Acum se decide viitorul tuturor construcţiilor din Sibiu. La prima dezbatere au venit o sută de oameni. Dar ce e o sută la un oraş de sute de mii de oameni? Primăria aşteaptă scrisorile cetăţenilor cu sugestii, dar nu speră să primească prea multe, din experienţele anterioare. Aceeaşi câţiva cetăţeni sau ONG-işti trimit sugestii. Restul, tăcere. Totuşi, dacă toţi ar fi mulţumiţi, nu ar fi nicio pro­blemă. Însă mereu auzi unii şi alţii că se plâng de blocul răsărit între case, de turnul de birouri dintre blocuri sau de hotelul care ocupă o stradă. Sunt mulţi sibieni nemulţumiţi de un urbanism defectuos. Acum Primăria ne spune că viitorul Sibiului stă în acest nou Plan Urbanistic General şi documentele conexe. Că ce e construit, e bun construit. Dar oare e normal? Adică toţi ilegaliştii sunt trecuţi brusc în legalitate? Toţi şmecherii cu hoteluri şi blocuri între case, devin cetăţeni cinstiţi. ªi atunci omul de rând ce să mai înţeleagă? Speranţa mea e că sibienii se vor trezi şi se vor implica activ în viaţa comunităţii în care trăiesc. Vă propun un prim pas: scrieţi pe o coală de hârtie o problemă din cartierul unde trăiţi şi trimiteţi-o la Primărie sau mergeţi personal. Sau scrieţi un email. Eu aşa voi face! Voi? Călin Blaga