Românii fac, deseori, eroarea de a-i suspecta pe politicieni de inteligență. Politicianul român pare capabil de planuri diabolice, de conspirații date naibii. Dacă avem o națiune pe jumătate analfabetă funcțional, ar fi o anomalie statistică ca politicienii să fie diferiți. De fapt, mare parte din clasa politică românească e o colecție de ratați deosebit de orgolioși, ariviști lipsiți de scrupule ce văd în demnitatea publică drumul cel mai scurt către înavuțire.
E suficient să îl privim pe actualul ministru al Educației, acest titan al privirii tâmpe, mândru de rezultatele de la examenele de bacalaureat. Lia Olguța Vasilescu, un primar de o aroganță desăvârșită, cu un tupeu ce o face pe Gabriela Firea geloasă, mai avea un pic și explica societății românești că e unicul expert în Pareto nu că e un plagiator ordinar ce silabisește în limba engleză.
Peste gașca asta de pesediști, unde nesimțirea e o condiție esențială, tronează mustăciosul teleormănean Dragnea. Fost pedelist, toată viața parazitând aparatul administrativ, baron local, azi arhiduce de Alexandria, Liviu și-a construit averea pe trafic de influență și influența politică pe relațiile obținute cu ajutorul banilor deturnați din averea publică.
Patron neoficial al Tel Drum, păpușar al guvernelor pesediste, domnul Dragnea are în aceste zile sentimentul dureros al apropierii funiei de par.
Admirația politicienilor români, mai ales din PSD, pentru tirani de calibrul lui Erdogan, Orban sau Putin sunt cunoscute și, deseori, ostentativ afișate. Regretele după era Năstase cel arogant și zdrobirea autocratică a opoziției sunt vii în PSD. Când Adrian Năstase îl înhăța pe Mugur Ciuvică de pe stradă pentru dezvăluiri din stenogramele interne ale PSD, sunt vremurile bune pentru nepoțeii lui Iliescu. Un ministru al Justiției ce făcea trafic de influență cu Petrom și chema la ordine magistrații, este ceea ce acești domni și doamne și-ar dori la Palatul Victoria.
Să ameninți jurnaliștii de la Rise Project pentru dezvăluirile date opiniei publice despre averea uriașă acumulată de Liviu Dragnea și imperiul său financiar, construit la umbra palmierilor brazilieni, cu procese în justiție pentru calomnie, e reflexul nesimțitului. Să trimiți brigada antifraudă a ANAF, la două zile de la amenințările făcute de domnul Dragnea la sediul redacției Rise Project, e deja reflex de dictator sud-american.
Dezmințirile și atitudinea fals-nevinovată sunt ca inocența jucată de fostul lider PSD Victor Ponta în ziua Marței Negre.
Dacă zvonul unei neînțelegeri între premierul Tudose și Liviu Dragnea este doar un zvon malițios, ieșirea lui Alin Teodorescu, pesedist din garda veche iliesciană, într-o revoltă fățișă față de actualul lider PSD, anunță o noapte a cuțitelor lungi. Nu avem de ce să ne facem iluzii asupra unei democratizări europene a PSD-ului. Probabil noua conducere va avea aceleași reflexe autoritariste, unde nici măcar salvarea aparențelor nu mai e o preocupare a discursului public.
Dragnea a devenit un politician ce a reușit să transforme PSD-ul din câștigătorul alegerilor, într-un cuib de viespi înfuriate. Ei având conducerea României, efectele acestor tulburări pesediste ne pot costa usturător la buzunar.
