Parcă mai ieri a fost Crăciunul şi iată-ne în Duminica Floriilor.
Inima de copil din noaptea înstelată de naşterea Mîntuitorului în clopot de colindă a ajuns într-un sfert de an la vîrsta desăvîrşirii. Acum, curată prin post şi limpede prin lacrima rugăciunii, aşteaptă Lumina Învierii. Mai este de trecut smerit prin Săptămîna Patimilor, ca să putem cînta cu bucurie dulce: Hristos a înviat !
Cine aşteaptă Sfintele Paşti cu o astfel de inimă va vedea cu ea irizaţiile aurii ale luminii acelor zile şi va auzi cu ea slava pe care o înalţă Domnului toată făptura, pîna dincolo de albastrul cerului – spun şi azi bunicii noştri, cei care mai trăiesc aşteptarea Învierii după tradiţiile păstrate din străbuni.
Aşa spuneau că văd Lumina şi cei care o aşteaptă an de an la Ierusalim, la Mormîntul Sfînt . În jurul bisericuţei care-l cuprinde, mii de oameni de toate neamurile şi din toate depărtările se ţin pe picioare doar strînşi unii într-alţii . În penumbra de sub bolta înaltă a bisericii mari, care îmbracă tot locul acela sfînt şi Golgota, mulţimea freamătă în tăcere, legănat ca valul mării. Îndelungă aşteptare, îndelungă răbdare ! În Sfîntul Mormînt Patriarhul ortodox se roagă. Minunea venirii Luminii Sfinte nu poate fi descrisă în cuvinte. Unii o văd deja sub bolta mare, înainte de a intra ca un fulger în Sfîntul Mormînt, alţii ca pe o apă albastră curgînd pe icoane. Unora li se aprind lumînările în mînă iar altora le stă inima în loc fără să o vadă , pîna cînd Patriarhul nu o împarte tuturor. Ferice de cei care n-au văzut dar au crezut! Căci cîteva minute această lumină vie o poţi plimba pe faţă, pe haine si pe mîini. Nu arde, doar mîngîie. E însuşi Hristos. Coboară la oameni, ba chiar în iad, se spune, de unde scoate mereu suflete, după mare Mila Sa, ca în Ziua Învierii de acum 2 000 de ani.
Numai că, pentru o parte din neamul meu românesc şi creştin de tot atîta vreme , Crăciunul se petrece la mall iar Paştile la supermarket, între Moşul mecanic şi ouăle gata vopsite de doctor Oetger. E ”cool” ! Mai ales cînd vre-un copil cu logica-i imbatabilă intreabă de ce Moşul nu rîde ca toţi oamenii : ha ha ha ? Sau, cum de acasă Iepuraşul face ouă cînd la şcoală face pui? Omul e însă liber să aleagă. Fie că petrece între ho ho ho şi… ţup ţup ţup, fie cu nădejdea Învierii, Lumina lui Hristos luminează tuturor!
