Încălecarea

În istoria întemeietoare de Ţară a românilor, descălecarea voievozilor a fost începutul construcţiei statale. Se naşte Moldova, pe când Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă, porniţi din Maramureşul Dacilor liberi, descalecă la răsărit de Carpaţi, se naşte Ţara Românească pe când Negru Vodă descalecă la sud de munţi, venind din ţinutul Făgăraşului. Bărbaţi puternici şi cu credinţă tare – singurii, de altfel, care au rămas în istoria şi memoria afectivă a românilor – aveau să deschidă cu crucea în frunte şi paloşul în mână drum neamului spre împlinirea rostului său în lume: naţiunea unită în graniţele dulcelui grai românesc. Între ei, Mihai Viteazul avea să contureze proiectul de Ţară, Cuza Vodă să-i dea un nume: România, iar bunul Dumnezeu, lucrând cu întreaga naţiune – elite şi popor – avea să împlinească acest ideal prin Marea Unire, pentru răbdarea şi jertfa românilor, care a durat şapte veacuri! Aşa s-a născut „ Ţara mea de glorii, Ţara mea de dor”a lui Eminescu, cel pe care Petre Ţuţea l-a definit perfect: „suma lirică a tuturor voievozilor români”.
Iată ce ar fi avut de desăvârşit românii, dacă nu s-ar fi lăsat încălecaţi prin „diavolul (care) va intra în casele oamenilor printr-o cutie, iar coarnele i se vor vedea pe acoperiş” – cum profeţea un sfânt părinte de veac XVI. Mărturisesc că am încercat câteva seri să nu deschid cutia, dar, cam pe joi seara, m-a răzbit curiozitatea şi am picat cu telecomanda fix pe un mărunt, dar semnificativ, exemplu de încălecare prin parşivenie: un călugăr iezuit – aşa suna ştirea – şi-a tras un proiect european pe bani (pentru el, evident) şi pe cocoaşa românilor (pentru ei, evident) să-i mai uşureze pe europeni de rezultatul prostiei proprii şi să „descalece” nişte „refugiaţi” pe vatra românilor din Ardudul de Satu Mare (pe la spatele lor, evident). Doar că românii au aflat şi au spus ca la Mărăşeşti: „pe aici nu se trece !” Ce-i mai batjocoreau pe români burtierele televiziunilor (româneşti !!!) cum că ar fi „ospitalieri doar în proverbe” şi ce se mai văicărea iezuitul prins cu izmeana în vine şi mâţa-n sac, ameninţând că-şi va transfera „binefacerea” pe altă vatră, unde, crede el, românii-s mai proşti. Doar că de veacuri neam de neamul lor a luptat cu semiluna şi n-or fi ajuns chiar atât de proşti să-şi lase nevestele ciupite de fund pe stradă tocmai în mileniul 3.
În rest încălecări de acum cronice: şpăgi de milioane, retrocedări de miliarde, plagiatori fără plagiat, prejudicii de nerecuperat, pleacă gerul siberian şi vine zika , RCA-ul intră pe mână străină …
Mai că mi-e dor de o descălecare de bărbaţi puternici, cu credinţă tare, ca în vremea strămoşească, în spinarea tuturor încălecătorilor de Ţară.