Am încheiat un an tumultos și este doar primul din următoarea sută de ani, dacă ne raportăm la momentul Unirii de la 1 decembrie 1918. Este anul în care s-au produs o serie de schimbări politice, este anul în care România și-a dat un fel de examen de maturitate în democrație. La 30 de ani de la revoluția din 1989, lăsăm impresia că începem să înțelegem și să reglăm mecanismele sociale și politice, ceea ce e un mare câștig.
De regulă, ziua națională înseamnă parade militare, mâncare, steaguri și inevitabilul frig. Așa s-a întâmplat să ne fie unirea, în decembrie, când începe iarna, cu ger și umezeală. Cumva, frigul ne strică toată plăcerea și nu putem defila în pantaloni scurți, precum americanii. Suntem nevoiți să dăm foc la ceva și așa a apărut, probabil, dorința de a aprinde un grătar. Dar dincolo de foamea care ne caracterizează uneori, ar fi bine să ne gândim și la esența ideii de patriotism, astăzi, când este mai vie ca niciodată tendința globalizării și europenizării.
Noi, românii, suntem mai sensibili decât majoritatea europenilor la subiecte precum identitatea națională, limba, patria și valorile ei. Conflictele dintre francezi și germani, dintre flamanzi și valoni, dintre cataloni și spanioli sunt apă de ploaie în comparație cu tensiunile dintre români și români (și includ aici și maghiari, și țigani, și alte categorii de români). Pentru că întotdeauna lipsa educației suprapusă cu sărăcia nu aduce nimic bun din punct de vedere al conviețuirii pașnice.
Dacă stăm să filozofăm pe marginea noțiunilor de patriotism și naționalism, ajungem la concluzia că ele nu înseamnă nimic, dacă le golim de adevăratele valori: respect, civilizație, umanism, care ar trebui să se regăsească în structura oricărui om educat. Este ușor să strigi cuvinte goale, bune doar pentru amatorii de senzații tari, lipsiți de profunzime. Este mult mai greu să creezi fundamente pentru o societate mai bună, pentru evoluție, pentru copii mai educați, pentru lumea pe care ne-o dorim cei mai mulți dintre noi: cu acces la resurse, la educație și la o viață demnă.
Pe 1 decembrie este ziua României și ar trebui să fim toți parte din sărbătoarea acestei zile. Dar să nu uităm că viața noastră și viața acestei țări nu se încheie pe 2 decembrie și nu se oprește la frontiere. Astăzi suntem parte dintr-o societate complexă, Uniunea Europeană, care ar putea fi asemănată, mai mult sau mai puțin, cu Statele Unite, deși modurile în care s-au născut cele două diferă. Succesul lor, al americanilor, după mai bine de 200 de ani de la înființare, constă exact în acest tip de de uniune cu valori comune pentru locuitorii ei.
De aceea vă spun că ziua României nu mai este doar ziua României, ci este deja una din zilele Europei unite, și asta nu trebuie să ne oprească din a visa la vremuri mai bune pentru noi și pentru copiii noștri, ci dimpotrivă. Trebuie să ne încurajeze. La mulți ani!
Publicitate
