Articol de Andreea Roseti
Am un fel de “defect profesional” când merg prin oraș, să observ animale, copaci, spații verzi și tot felul de situații care au încă nevoie de îmbunătățire. Un exercițiu interesant însă, și interesant pentru oricine, nu doar pentru cei obsedați de animale și verde, este să iei orașul la pas în diverse ipostaze: de mamă a unui copil care merge singur la școală, de biciclist, de proprietar de animale, de șofer, de gazdă a unor prieteni din străinătate.
Una dintre concluziile la care am ajuns este că Sibiul face pași mici (chiar dacă uneori nu neapărat cei mai inspirați) spre o calitate a vieții mai bună, cel puțin în unele aspecte. Dar cu siguranță este loc de mai bine, și cu siguranță este nevoie de implicare și deschidere atât din partea administrației, cât și din partea societății civile.
Să vă dau un exemplu: acum cincisprezece ani porneam pe jos spre centru cu inima strânsă la gândul a zeci de căței și pisici amărâți pe care știam deja în ce zone aveam să îi întâlnesc. Astăzi, datorită unor eforturi continue ale organizațiilor locale și a unei schimbări de mentalitate a populației, numărul animalelor “fără stăpân” s-a redus drastic. Mai mult, au apărut chiar mici locuri destinate proprietarilor de căței, iar conceptele de adopție a animalelor de companie, sau sterilizare, nu mai sunt necunoscute.
Mersul cu bicicleta sau trotineta au devenit in ultimii ani aproape rezonabile datorită unor presiuni continue din partea societății civile, căreia i se datorează de altfel, din punctul meu de vedere, și crearea de spații urbane și parcuri reamenajate sau chiar noul parc al orașului. Am fost cu toții la plantări de copaci și ne-am educat în privința necesității spațiilor verzi, a valorii naturii din oraș. Mulți ani mai târziu există semne timide că unele dintre aceste idei se transpun în realitate.
Pe de altă parte însă, drumul pe care îl mai avem în față este lung, și cred că poate fi parcurs doar dacă autoritățile și societatea civilă fac eforturi împreună: dacă avem planuri de mobilitate și de adaptare la schimbările climatice, atunci cei care le proiectează trebuie să și folosească ei înșiși aceste mijloace de transport alternativ, și să înțeleagă cu adevărat că schimbarea climatică ar putea însemna secetă, caniculă și inundații. Doar mergând pe jos vara vei înțelege cât de multă nevoie este de copaci pe marginea trotuarelor, și doar dacă îți petreci weekendul în oraș înțelegi câtă nevoie este de mai multe parcuri și zone de sport și socializare în cartiere.
La fel, în momentul în care proiectezi spații pentru oameni sau animale, asigură-te că ești dispus să folosești și tu spațiul respectiv, sau că te-ai consultat cu proprietari de animale, pentru ca rezultatul să fie într-adevăr cel așteptat, nu doar un proiect frumos pe hârtie și bifat apoi în calendarul de activități. Dacă cel care gândește o stație de autobuz nu mai merge de mult timp cu autobuzul nu se va gândi să pună o bancă și un acoperiș.
Ar mai fi multe de inclus în discuția despre “calitatea vieții”, care după mine este singurul concept ce adună laolaltă toate cerințele și nevoile celor mai diverși cetățeni ai unui oraș. Ce putem face însă la finalul zilei este să conștientizăm că fiecare avem posibilitatea de a face orașul mai bun, măcar prin simpla noastră atitudine.
 spre o calitate a vieții mai bună, cel puțin în unele aspecte.){kind=link}