Este evident că “leader”-ii cu care ne-au potcovit nu cunosc psihologia neamului pe care-l “conduc” și nici “ idioții utili” și supraplătiți ai sacrosanctelor noastre televiziuni – de serviciu cu nivelarea circumvoluțiunilor creierelor românești – nu cunosc rezistența acestora la minciună și manipulare. Românul e ca usturoiul: cel autentic este dulce și bun, cel modificat genetic își adună cățeii în jurul unei tije dure ca de oțel, iar cel artificial de supermarket , crescut pe vata de sticlă și în baie de chimicale, îți face o gaură în stomac. Oricum îl iei, nu-i dai de cap, doar dacă îl lași în legea lui ( strămoșească) și te bucuri de el ca e dulce și bun.
Anul Nou a început sub auspiciile unei șarje de previziuni sumbre și unei cohorte de prooroci mincinoși care au asediat studiourile de televiziune: va fi o iarnă cumplită, cu temperaturi arctice, toate zodiile, fără excepție, vor resimți sub o formă sau alta diversele crize economice sau financiare, s-a încercat chiar rețeta fumată cu gripa aviară, dar n-a mai ținut că ne jignise deja de mult inteligența. Dar bunul Dumnezeu, privind din înalturi spre Pământ – cum zice la Psaltire – a zâmbit văzând planurile oamenilor și a dat iarna grea celor ce o lansaseră pe canalele media, iar românilor una ușoară, întru scrâșnirea dinților tagmei jefuitorilor de țară, care au avut nerușinarea să ridice prețul gazului la cel al uniciei de aur, căci marele păcat al lăcomiei nu are margini.
Numai că bunul simț românesc- și vă rog să mă credeți că e viu, l-am văzut – a ales să-și petreacă sara de Crăciun în colindă și noaptea de Anul Nou cu Cristos în Sfânta Lui Biserică și nu urlând ca lupul la lună în Piața Mare, de unul singur, pierdut în mulțime. Ba mai mult, și-a scos televizorul din priză și a primit în casă oaspeți sau s-a dus la prieteni. Ceea ce neamul – pe care-l conduc unii de nu ne cunosc – numește dreapta judecată și dreapta simțire. Împotriva unora ca acestora – e vorba de daruri dumnezeiești – nici chiar stăpânitorii întunericului acestei lumi nu au nici o șansă.
Și îmi aduc aminte de o lecție de viață primită la Sulina într-o noapte de vară, când – în misiune jurnalistică aflându-ne – am fost sfătuiți să parcurgem în plină noapte cei doi kilometri de nisip până la malul mării, pentru a vedea un fenomen unic pe plajele păstrate înca naturale ale Mării Negre : noctiluca. În bezna profundă, doar Marte arunca peste ape un ac de lumină roșie, undeva în unghiul ochiului drept puteai zări lumina otrăvitor de verde a reclamei unui bar îndepărtat de unde , intermitent, briza aducea sunetul unui rock dezlănțuit, iar înaintea ochilor noștri , pe crestele valurilor străluceau mii de licurici ca o dantelă de lumini dansatoare. Era oferta magică de lumină a Domnului în cea mai adâncă beznă versus verdele otrăvit al amăgitorului acestei lumi. În adâncul inimii mele știu că românul va ști să facă diferența și va alege cu dreapta judecată și dreapta simțire.
