Pilda Mântuitorului despre săracul Lazăr și săracul de bogat e rostită în contextul în care Acesta încearcă vindecarea de orgolii a celor de atunci. Și a noastră. A celor de acum. Orgolioșii, suflete umflate cu aerul stătu al părerii de sine, nu intră în rai. Abia de-i înghite moartea. Ce pedagog pozitiv e Domnul Hristos. Nu ceartă, nu mustră, spune povești să ne schimbe. Să ne vindece de nebunia de a ne crede nemuritori în ceea ce este moarte. Bogatul e teribil din acest punct de vedere. Nu. Nu avea ce căuta nici porfira și nici vizonul pe el. Erau semnele unor funcții ce nu puteau fi cumpărate. Porfira ținea de democrația romană, un soi de veșmânt obținut și întreținut prin vot. Vizonul de o oarecare boierie, un soi de participant la regalitate prin cordialitate cu regele. Nu era cazul. Bogatul aduce cu unii dictatori care se înzorzonează să pară cei mai de preț. Își dau grade, se așază comandanți supremi…Boală grea. Sărăcia lui Lazăr nu-i meritorie. Răbdarea sa da. Smerita sa așezare în calea câinilor și răbdarea bubelor da. Nu sărăcia e ceea ce-l recomandă. Ci sărăcirea de duhul său, ideea că-și ține locul. Aici e și cheia gândului dumnezeiesc în ce-l privește. Grila de citire a parabolei e sufletul nostru. Când bogat și înveșmântat în vizon când sărat și cu bube linse de câini. Bogatul aplică metoda obținerii averii soale dinaintea lui Avraam. Negociază. Seamănă cu cei de azi. Care cred că pot cumpăra orice. Mai ales că în raport cu viața aceasta chiar cumpără aproape tot. Și pe mulți în totul cumpărat.
Moartea nu mai este spațiu al negocierii. Nu. Nu poți veni de acasă cu nimic din bogăția ta. Fie ea și muncită. Cu atât mai mult cu aceea furată. Moartea nu este doar un spațiu al transfugului de sine, de la neputința de a iubi la negrija de celălalt. Nu vi se pare interesant că porfiro-vizonatul îndată ce înțelege locul spre care se îndreaptă redevine grijuliu cu alte valori și cere ajutor și vestire fraților săi. Răspunsul Domnului prin gura patriarhului Avraam e pentru noi, mai mult decât pentru nenumitul bogătan: „Dacă nu ascultă de Moise și de Prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți” (Luca 16.31). frații bogatului sunt toți cei care nu cred în Vestea dată de Înviat! Prea atenți la ce nu lise cuvine, la schelele în care-și îmbracă orgoliul, ratează vestirea. Să nu fim altfel decât Lazăr. Răbdători și atenți să nu judecăm bogăția celuilalt. Nu întotdeauna ne vom regăsi unii pe alții în Rai.
Publicitate
