Sibiul are un subiect nou, zilele astea. Primarul și președinta CJ s-au întâlnit pentru a pune la cale Zona Metropolitană. Subiectul se răcise, după ce, în campania electorală, toți candidații l-au consumat pe nerăsuflate în promisiunile lor. Până la urmă, cea mai apropiată de subiect a fost tot Astrid Fodor, care în mandatul trecut a încercat să facă primii pași. Atunci s-a tot discutat despre întâlnirile primarilor din potențiala Zonă Metropolitană, întâlniri care n-au mai avut loc. A fost loc, în schimb, de multe orgolii și, dacă îmi amintesc bine, chiar și de vorbe contondente între primari. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, nu și primarii. Astrid Fodor și unul dintre candidații din septembrie, Adrian Bibu, așezați la masă lângă Daniela Cîmpean, de la „județ”, au discutat despre Zona Metropolitană pentru că toți trei știu că este un subiect pe care oamenii și-l doresc în actualitate. Au făcut-o pentru că sunt pe masă proiecte care nu pot fi duse mai departe fără existența acestei structuri supra-administrative, dar sunt sigur că au făcut-o și ca să puncteze politic. Da, este important, zilele astea, nu doar cine construiește, ci și cine anunță primul că vrea să construiască ceva. Eu sper să fie vorba de mai mult decât de un joc politic de declarații și comunicate, iar Sibiul să aibă în sfârșit Zona Metropolitană de care are nevoie și pe care n-a fost în stare să o pună la punct, așa cum alte orașe mari din România au făcut-o de multă vreme.
Dar este important să vedem și ce poate aduce în plus o Zonă Metropolitană și mai ales de ce e bine ca Sibiul să fie dirijorul acestei zone. Aici intervine subiectul sensibil în care s-au spart dinții unora dintre cei care ar fi trebuit să decidă înființarea ZMS încă de acum 4, 8 sau chiar 10 ani. Sibiul va fi „soarele” acestei zone, este indiscutabil rolul, necesitatea și puterea pe care o exercită reședința de județ asupra micilor localități din jur. Să nu uităm că aproape toți locuitorii din ZMS muncesc sau își vând marfa în Sibiu și toate investițiile majore atrase de micile comune se datorează marelui oraș. Pentru Sibiu s-au mutat toți cei care locuiesc în Arhitecților sau în Doamna Stanca și care astăzi aglomerează școlile din municipiu și intersecțiile. Oricât orgoliu ar avea șelimbărenii sau cisnădienii, fără bugetul, industria și turiștii Sibiului orice idee de zonă metropolitană ar fi lipsită de sens.
De aceea sper ca întâlnirea celor trei să nu fie doar un joc politic, ci să meargă mai departe de discuțiile filosofice despre cine cât plătește și cum decide. Cred că oamenii trebuie să decidă, fie ei din Sibiu sau din altă localitate din jur. Nici orgoliile lui Astrid Fodor nu sunt de folos, nici cele ale primarilor din Șelimbăr sau Cisnădie, Cristian sau Șura, pentru că interesul oamenilor este altul. O soluție care ar putea rezolva disputele ar fi utilizarea unui instrument puternic, referendumul local, atunci când se hotărăsc proiectele majore ale Zonei Metropolitane. Mai sunt și alte posibile soluții, pe care „grupul de lucru” ar trebui să le găsească rapid. Dar e important să pună pe hârtie ceea ce în realitate există de mult: o zonă administrativă în care sibienii, indiferent de localitatea în care stau, să trăiască fericiți.
