În Sibiu, dacă mergi prin Piața Huet și continui prin Piața Mică și Piața Mare, orice piatră ai răsturna, sigur ascunde o poveste, iar dacă ar putea vorbi, cu siguranță ți-ar spune-o. Oricât de mult ai trăi între zidurile Cetății de pe Cibin, tot nu ai putea să-i cunoști toată istoria, dar o bucățică tot ai putea ,,gusta”.
Rafael Țichindelean este absolvent al specializării Istorie din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane (ULBS), autor a mai multor studii istorice în presă și, la numai 23 de ani, coordonatorul grupului „Istoria Sibiului pe Metru Pătrat”. În prezent, este masterand la Studiul Patrimoniului și Managementul Bunurilor Culturale. Am discutat cu Rafael despre Statuia lui Nepomuk, monument „ascuns” în curtea parohială a Bisericii Romano-Catolice, după ce secole de-a rândul a zăbovit în Piața Mare.
Unul din cele mai puternice simboluri ale revenirii catolicismului în zonă
Statuia lui Nepomuk a fost în trecut unul din cele mai puternice simboluri ale revenirii catolicismului în zonă. Aceasta a reprezentat încercarea habsburgică de reconvertire a populației sibiene la catolicism.
„Reforma Protestantă a Bisericii s-a bucurat de un mare succes în Transilvania, mai ales în Sibiu, o bună parte a populației sibiene trecându-se la luteranism, iar bisericile catolice devenind protestante. La sfârșitul secolului al XVII-lea, provincia Transilvania avea să treacă în componența Imperiului Habsburgic, odată cu intrarea armatelor austriece în aceste teritorii, în 1688, care înlătură influența otomană din zonă. Diploma leopoldină din 1691 va reglementa această modificare și va oficializa anexarea Transilvaniei de către Imperiul Austriac.
Pătrunderea influenței habsburgice în spațiul transilvănean a prilejuit și o revenire a catolicismului în forță. Autoritățile austriece au încercat printr-o serie de măsuri să reintroducă catolicismul ca principala religie în Transilvania. În Sibiu, acest lucru s-a manifestat prin invitarea călugărilor iezuiți în cetate și oferirea unui statut privilegiat, construirea Bisericii Romano-Catolice în Piața Mare în intervalul 1726-1733, și plasarea în Piața Mare a unei statui care reprezenta un sfânt catolic, Sfântul Nepomuk”, ne spune Rafael.
Statuia nu a fost văzută cu ochi buni de către sibieni
Oamenii sunt conservatori, iar sibienii nu fac deloc excepție. Mai ales că circumstanțele în care s-au aflat de veacuri au prilejuit acest lucru. „Statuia Sfântului Nepomuk a fost adusă la Sibiu ca o donație a comandantului general al armatei imperiale austriece în Transilvania, Paul de Wallis, în 1734. Încă din momentul plasării ei în Piața Mare, statuia a fost percepută ca un simbol al Contrareformei catolice, prin urmare, aceasta nu a fost bine primită de populația sibiană, care încercase în câteva rânduri să deterioreze statuia.
În aceste condiții, autoritățile imperiale s-au văzut nevoite să adopte câteva măsuri pentru a proteja statuia de acte de vandalism: a fost plasată o gardă militară, s-a dat o ordonanță de către magistratul orașului, care interzicea vandalizarea statuii, iar o litografie a lui Karl Koller, din secolul al XIX-lea, arată că statuia a fost împrejmuită cu un gard format din pari, legați între ei de frânghii sau lanțuri. Începând cu secolul al XIX-lea, statuia a fost încercuită de un grilaj din fier forjat”, adaugă istoricul.
Statuia, „plimbată” dintr-o parte în alta. În final, cumpărată cu un leu
În prezent, Sibiul este un oraș foarte tolerant cu toate religiile, însă pe vremuri nu a fost așa. Iar timpul nu schimbă doar oamenii, dar și imaginea orașelor. „Sursele arată că inițial statuia a fost plasată sub turnul Bisericii Romano-Catolice, ulterior fiind mutată pe Podul Porții Ocnei, care se va prăbuși și va îngropa statuia sub dărâmături. Apoi ea va fi recuperată și plasată în Piața Mare pe un soclu, cu un suport de cărămidă. Cronicile vremii arată că statuia a fost luată în derâdere și batjocorită de populația sibiană, în ciuda frumuseții și staturii sale impozante, caracteristice stilului baroc. Statuia a fost inaugurată chiar pe data de 16 mai, ziua în care Biserica Catolică îl sărbătorește pe Sfântul Nepomuk.
Venirea regimului comunist în România aduce cu sine numeroase schimbări, multe din acestea fiind vizibile mai ales în orașele mari, precum este Sibiul. Fiind un regim ateist, nu este de mirare faptul că regimul comunist a adus cu sine și schimbări de natură religioasă. În 1948, statuia a fost doborâtă de pe soclu cu ajutorul unor frânghii și utilaje grele, urmând ca acesta să fie demontat în bucăți și ascuns într-o grămadă lângă intrarea din Casa parohială Romano-Catolică din Piața Mare. Monumentul a fost relocat în curtea interioară a Palatului Brukenthal, unde a fost reasamblat. În 1988, Biserica Romano-Catolică cumpără cu o sumă simbolică de 1 leu întregul ansamblu, și îl relochează în curtea parohiei romano-catolice din Piața Mare.
Ulterior, în această locație, statuia este restaurată. În 2002 a existat o tentativă de readucere a statuii în Piața Mare, în contextul inițierii planului de refacere a centrului istoric al Sibiului, și în contextul demarării cercetărilor arheologice în Piața Mare, care au dus la identificarea locului amplasării statuii, a fundației și a gardului înconjurător.
Între timp, asupra statuii s-a intervenit cu câteva lucrări de curățare. Această încercare de readucere a statuii în Piața Mare s-a soldat cu un eșec, fiind invocate mai multe motive: amplasarea statuii în Piața Mare, în locul cuvenit, ar fi dat naștere unei controversate discuții de natură religioasă între confesiunile orașului; Piața Mare dobândise noi planuri de reamenajare, iar statuia ar fi fost prea fragilă, iar o relocare ar fi dus la sfărâmarea definitivă a acesteia. Așadar, s-a decis că cea mai bună cale de acțiune este ca statuia să rămână la locul unde se afla deja”, potrivit lui Rafael.
Statuia lui Nepomuk este una dintre puținele sculpturi baroce din piatră întâlnite în Sibiu
„Statuia lui Nepomuk este una dintre puținele sculpturi baroce din piatră întâlnite în Sibiu, și de asemenea, una din cele mai importante și unice reprezentări ale sfântului, întâlnite pe teritoriul României. Ca în majoritatea reprezentărilor sculpturale europene, sfântul este reprezentat în îmbrăcămintea episcopală: beretum pe cap cu 5 stele deasupra, pelerină scurtă, haină liturgică cu bordură dantelată și o reverendă (rasa preoțească). Capul este ușor înclinat spre dreapta, mâna stângă puțin ridicată, iar mâna dreaptă susține un crucifix.
Expresia sfântului sugerează umilință, modestie, o atitudine resemnată, iar ridicarea mâinii și faldurile veșmintelor sugerează faptul că sfântul este surprins în mișcare, într-o rotire ușoară a corpului. Pe trunchiul secundar al soclului se află o inscripție în piatră, în limba latină, în 33 de rânduri, împărțită în trei din cauza spațiului redus de pe soclu”, relatează tânărul.
Cine a fost Sfântul Nepomuk
Orașul este împânzit de statui. Trecem pe lângă acestea zilnic. Dar oare câtorva dintre noi le pasă cu adevărat de cine este reprezentat într-un monument? Ar trebui să fim mai conștienți pe lângă cine trecem, pentru că persoana sau silueta reprezentată sigur a schimbat ceva în vremea sa și aveam de învățat de la aceasta.
„Ioan Nepomuk a fost un vicar general al Arhiepiscopiei romano-catolice din Praga. El a trăit între anii 1345-1393. Obține funcția de vicar în 1389, în timpul arhiepiscopului Johann von Jenstein. El s-a opus politicii regelui Boemiei Venceslau al IV-lea (1361-1419), nedorind să accepte abatele propus de rege. A fost implicat în mai multe intrigi ale Bisericii împotriva regelui, fapt care a dus la arestarea, torturarea și executarea sa.
Nepomuk a fost executat fiind aruncat de pe Podul Carol din Praga, găsindu-și sfârșitul în râul Vltava. A fost canonizat la 19 martie 1729 de către papa Benedict al XIII-lea, numindu-l martir al credinței catolice. Sfântul se află înmormântat în Catedrala Sfântul Vitus din Praga. Având în vedere circumstanțele morții sale, Sfântul Nepomuk este considerat a fi sfântul patron al podurilor, al corăbierilor, al Boemiei, și mare ajutător în vreme de inundații. Cea mai importantă statuie a sfântului se află, firește, lângă Podul Carol din Praga. Una din legendele care circulă în jurul numelui acestui sfânt spune că în momentul în care sfântul a fost aruncat în Vltava, în apă ar fi apărut 5 stele, arătând caracterul de sfânt al acestui vicar”, spune Rafael.
Autoritatea Rutieră Română – Agenția Sibiu și-a prezentat, în ultima ședință a Colegiului Prefectural din acest an, activitatea pe 2024 în ceea ce privește licențierea și autorizarea Operatorilor de Transport Rutier și a personalului de specialitate.
Informarea a fost susținută de Viorel Grecu, șef Agenție ARR Sibiu, și a conținut situația comparativă defalcată pe cele trei domenii mari de activitate ale Agentiei ARR Sibiu și anume licențiere, atestare și evaluarea de siguranță rutieră a drumurilor.
Activitatea de licențiere
Se observă o scădere de 5% a numărului de operatori de transport marfă noi. Însă această situație nu este drastică, potrivit responsabililor ARR Sibiu, și era de așteptat deoarece licențele de transport se eliberează pe o perioada de 10 ani. Există însă o scădere de 10% și a operatorilor noi de transport de persoane. O creștere se înregistrează la transportul alternativ care este o activitate relativ nouă fiind reglementata in 2023.
Copiile conforme ale licentei de transport persoane au scăzut doar cu 3%. S-a înregistrat, în schimb, o creștere de 32% a copiilor conforme pentru transportul de marfă. S-a înregistrat o creștere a copiilor conforme pentru transport alternativ având în vedere ca aceasta activitate este relativ noua fiind reglementata în anul 2023.
Activitatea de transport de persoane
S-a înregistrat o scădere de 7% la documentele de control-național și de 15% la documentele de control – UE, ceea ce arată o scădere a activității de transport ocazional (transportul turistic), atât național, cât și în UE.
Activitatea de atestare
Se poate observa o creștere la atestarea în rândul persoanelor ce lucrează în domeniul transporturilor, lucru îmbucurător pentru județul Sibiu, afirmă directorul ARR Sibiu. La activitatea de taxi în județ înregistrăm o scădere, ceea ce era de așteptat, deoarece a apărut activitatea de transport alternativ (ATA, Uber, Bolt).
În conformitate cu OMT 3295/23.09.2024, începând cu 4 noiembrie 2024 activitatea de primire a solicitărilor și eliberarea atestatelor pentru conducători auto de marfă și persoane în transportul național și a atestatelor de instructori de formare practică a profesorilor de legislație rutieră se face online. Perioada de emitere este de o zi de la solicitare. Până în prezent au fost eliberate online un număr de 117 atestate.
Atribuțiile ARR
Autoritatea Rutieră Română – ARR este organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor pentru transportul rutier, desemnat sa asigure, în principal:
– licenţierea operatorilor de transport rutier şi a operatorilor economici care efectuează activitaţi conexe transportului rutier;
– eliberarea licenţelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane prin servicii regulate şi servicii regulate speciale în trafic interjudetean;
– certificarea întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu;
– autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto;
– activitatea de registru pentru operatorii de transport rutier, întreprinderile care efectuează transport rutier în cont propriu şi auditorii de siguranţă;
– eliberarea certificatelor/atestatelor profesionale pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere;
– punerea în aplicare a normelor tehnice şi a reglementărilor specifice transporturilor rutiere, pe baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
– eliberarea cartelelor tahografice;
– gestionarea efectuării evaluării de impact asupra siguranţei rutiere, auditului de siguranţă rutieră, inspecţiei de siguranţă.
Câteva sute de medieşeni s-au strâns marți noaptea în Piaţa Corneliu Coposu din oraş, pentru a asista la deja tradiţionalul foc de artificii din noaptea de Revelion.
De asemenea, alături de medieșeni a fost prezent și primarul Mediașului, Gheorghe Roman.
Programul a început cu o oră înainte de miezul nopții, când DJ Cristi Stanciu a dat tonul petrecerii cu cele mai tari hituri, care au încălzit atmosfera.
Gazda evenimentului a fost carismaticul Ionuț Andraș, iar spectacolul de lasere și lumini a transformat Piața Corneliu Coposu într-un loc de poveste.
Un medieșean a fost rănit, în seara de Revelion, într-un accident rutier produs pe DN 14, în localitatea Brateiu.
În timp ce conducea un autoturism spre Sighișoara, pe un tronson de drum în curbă, un bărbat în vârstă de 39 de ani, din Mediaș a pierdut controlul direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu un parapet.
Conducătorul auto, singur în mașină, a fost rănit în urma impactului.
Polițiștii rutieri continuă cercetările în vederea stabilirii cauzei și circumstanțelor exacte în care s-a produs acest eveniment.
Echipajul ISU prezent a descarcerat bărbatul de 39 de ani, iar autospeciala Serviciului de Ambulanță Sibiu i-a acordat primul ajutor și l-a transportat la Compartimentul Primire Urgențe Media.
Sibiu100% își încheie periplul despre datinile din Noaptea de peste Ani, în Moldova. Ajuns în satul Belcești, județul Iași, am stat de vorbă cu profesorul Gheorghe Enache, autorul celor trei volume a Monografiei comunei Belcești, și cu Corneliu Popescu, bibliotecar la Biblioteca Comunală a localității, despre o parte din tradițiile ce se săvârșesc de Revelion.
„Belcești este una din comunele mari ale județului Iași, așezată în Câmpia Moldovei, subunitate a Podișului Moldovei, în sectorul mijlociu al râului Bahlui, formată din satele formată din satele Belcești (reședința), Liteni, Munteni, Satu Nou, Tansa și Ulmi. Bahluiul și afluentul său, Valea Mare nu reprezintă mare lucru pe hartă, dar pentru locuitorii comunei mele a avut și are o mare importanță economică dar și spirituală. Atât vechii locuitori cât și noii veniți au creat în timp pe lângă baza materială, care nu este de neglijat, o bogată zestre folclorică-datini, obiceiuri, tradiții, legate de ciclul anotimpurilor și a sărbătorilor de iarnă, în special Anul Nou.
Ca pretutindeni, la Belcești pregătirea pentru Anul Nou începe odată cu postul Crăciunului. Nopțile mari, când lucrările agicole sunt puține, copiii și tinerii încep pregătirile: confecționarea măștilor umane și animale, învățarea textului literar și muzical, coregrafia și costumele. Fiecare sat, din cele opt existente, are câte un grup folcloric, între acestea fiind o mare concurență. Desigur există și altele mai mici, ale copiilor. Așa sunt: Capra, Cerbul, Banta lui Bujor, Căiuții, Berbecii și bineînțeles urătorii obișnuiți. Momentul de bilanț se petrece în ajunul Anului Nou, în centru comunei unde se adună întreaga lume a satului.
Apoi cetele merg pe la casele oamenilor a rudelor dar mai ales ale gospodarilor cu fete de măritat. La finalul prezentării se încinge un joc în toată regula la care participau urătorii și gazdele. Mascații < se demascau> apoi erau servi’i după obicei românesc. În prima zi a noului an, la orele prânzului toate cetele se adunau din nou în centrul satului unde veselia era în toi, oamenii schimbau impresii despre activitatea tinerilor și își făceau urările adecvate acestui moment. Tot spectacolul era însoțit de muzică, zgomot de clopoței, pocnete de bici, pârâitori, pentru a fi înlăturate spiritele rele”, spune Corneliu Popescu.
Plugușorul
Tradiționalul urat la geam în seara de Revelion, specific zonei Moldovei, are origini străvechi, ritualice. În timp, „Plugușorul” și-a pierdut conținutul magic, fiind înlocuit cu gesturi simbolice, de urare, de feicitare, prilejuite de atmosfera festivă specifică Anului Nou. „Vârstnicii din satul Belceşti îşi amintesc că, în perioada interbelică, tineri gospodari mergeau în ajunul Anului Nou la preot, la primar, la fruntaşii şi notabilităţile satului, cu un plug tras de boi, împodobiți cu panglici la coarne şi la jug. și urau, în timp ce trăgeau simbolic o brazdă în fața casei.
Deşi astăzi nu mai poate fi reconstituit, textul literar al orației era cel clasic, făcând referire la bădica Traian”, care parcurgea întregul ritual agrar, de la arat şi semănatul grâului, până la măcinat jupânesei revenindu-i misiunea de a face colacii, de a-i coace în cutor şi a-i dărui urătorilor. La sărbătorile Anului Nou 1941-1942, textul literar era completat şi actualizat cu evenimentele istorice ale timpului: „În Transnistria, pi plai, / Ară regele Mihai, / Mareşalu-n urma lui, / Strânži rodu grâului”! (inf. Enache Z. Constantin).
Gazda omenea urătorii cu roadele pământului: colacul mare și vin. Până nu demult, in recuzita unor cete de tineri intra un brăzdar de fier, ca obiect ritual substituit plugului, în care unul din urători lovea cu lanţul sau cu ciocanul pentru ca sunetul produs să se integreze în ambientul unor stăvechi reminiscențe magice, cum erau pocnitul din bici şi „hăitul”, creând astfel atmosfera specifică aratului”, spune Gheorghe Enache, autorul Monografiei comunei Belcești.
Teatrul popular de măști
Teatrul popular cu măști din comună ce este specific zonei de est al țării este diferit de la un sat la altul. „Din marea diversitate a repertoriului teatrului popular de măşti ce intrau odinioară în patrimoniul comunității locale, astăzi au dispărut formațiile: Țapul, Berbecii, Căsuții, Turcii şi Păpuşa, singurele formaţii, viabile încă, sunt: Capra, Cerbul, Calul cel Mare (doar în Satu Nou) și, tot mai rar, Ursul. Pe de altă pare, în ultima jumătate de veac asistām la o permanentă actualizare a vechilor datini, precum şi la contaminarea unor tradiții regionale aduse de coloniştii stabiliți în noile sate belceştene, care s-au adaptat tot mai mult nucleului Văleni- Ciorăni-Ruşi”, spune Gheorghe Enache.
Tradiția caprei
Capra, după cum menționează profesorul, este personajul principal dintr-un teatru popular specific zonei Moldovei și este reprezentat de o mască, ale cărei componente sunt capul şi trupul. Capul este realizat din lemn, cu botul acoperit cu blănița unui cap de iepure, cu urechi îndeajuns de lungi, şi falca inferioară mobilă, acționată de o cureluşă. Coarnele îi lipsesc, fiind înlocuite cu o coroana trapezoidală, împodobită cu flori artificiale de hârtie viu colorată, oglinzi, broşe, mărgele, hurmuzi şi pangilci multicolore.
Corpul măştii este confecționat dintr-un un covor uşor, decorat in lungul spatelui cu două bârnețe înflorate, alese manual, tivite cu fragmente din blană de iepure, același decor folosindu-se la poale şi partea din față a măştii. În zona toracelui şi a abdomenului sunt ataşate năframe înflorate, decorate uneori cu canafi viu colorați.
Un alt membru este Irod, care coordonează întreaga reprezentație, Căpitanul, care se distinge în formație prin ținuta militară, însă atribuțiile sale nu sunt clar definite, fiind considerat secund al lui Irod; Fata, care constituie, ca şi căpitanul, o prezență pur decorativă, preluată, probabil, de la personajul Smărăndița, din teatrul cu haiduci, Banta lui Bujor, fiind un băiat îmbrăcat în costum național femeiesc; Mireasa, care este personajul a apărut cu totul accidental, în anul 2017, cu un rol nedefinit, costumația sa constituind, după cât se pare, o fantezie pasageră actantului; și Mascații, care sunt denumiți cu peste trei sferturi de veac în urmă, caldarari sau urăți, îşi confecționau „obrāzare” din lână de oaie.
Costumația lor era compusă din cojoace întoarse cu mițele spre experior, creând astfel impresia de masivitate; purtau pantalon „golf”, improvizat din două fuste din stambă înflorată, de culori diferite, fiind încinşi la brâu cu un lant, ce era prelungit peste umăr, în diagonală, de care erau prinse clopote și tălăngi. Recuzita lor, de o mare diversitate, includea: cornuri de vânătoare, dobe de diferite dimensiuni, țignale, pârâitori”, capete de căpriță în miniatură, harapnice, bâte și altele.
Măștile din păr de cal
Costumația mascaților din jocul caprei, după cum spune Gheorghe Enache, s-a schimbat radical, după colectivizarea agriculturii, ca urmare a sinistrei decizii luate de reprezentanții noilor proprietari ai avutulus obștesc, de a sacrifica şeptelul cabalin, devenit „inutil” odată cu mecanizarea agriculturii. A apărut astfel materie primă din abundență, părul din cozile cailor fiind folosit la confecționarea unor măşti somptuoase, îndeajuns de elaborate, cu barbă albă, cărare la mijloc, rozetă în frunte şi o panglică ce garniseşte cărarea.
Din vechea costumație au dispărut cojoacele mitoase, fiind înlocuite cu bluze multicolore, iar centura lată garnisită cu zeci de clopoței a luat locul lanțului cu clopote și tălăngi. În recuzita din ultima jumătate de veac sunt întâlnite capete de căprițe miniaturale, iar cornurile de vânătoare sunt înlocuite de vuvuzele, cumpărate de la târgoveți.
Competiția dintre sate
Alte personaje regăsite în jocul caprei sunt Moşneagul şi Baba, care erau personaje preluate de la Păpuşă (alt teatru popular), motivat de faptul că aceeași formație umbla cu capra doar ziua, spre a nu epuiza fizic jucătorii măștii de capră, iar noaptea continau reprezentațiile, constituindu-se în alaiul Păpuşii. Deși a cunoscut o evoluție continuă în ultimele şapte-opt decenii, vreme în care au răzbit doar parţial vechile ritualuri, teatrul-alai capra deține locul central în preferințele publicului belceştean.
Competiția dintre satele comunei Belceşti, de a împodobi masca de capră cât mai somptuos, a avut drept rezultat mărirea, uneori exagerată, a coroanei, cu o avergură de aproximativ 1,75 m și o greutate a capului ce poate să depăşească 25 kg, ceea ce a contribuit la o evidentă lentoare a jocului măştii, într-un vădit contrast cu proverbiala mobilitate a acestui zglobiu animal, nsecesitând astfel necesitatea rânduirii a doi-trei jucători.
Cerbul
Intrat în mentalul colectiv ca sol al divinităţii, dar şi ca „simbol al nobleței și delicateţei, cerbul performează, între datinile de la Anul Nou, ca una din cele mai frumoase măşti şi un text cu reale valenţe literar-folclorice. Aşa cum s-a amintit, teatrul-alai cerbul prezintă unele particularități, de la un sat la altul, în textul literar-folcloric, în costumația și recuzita personajelor şi chiar în aspectul măştii de cerb.
Calul cel Mare
Întâlnit astăzi doar în Satu Nou, Calul cel Mare este o mască grea, jucată cu schimbul de doi tineri în uniformă de ofițer. Masca de cal este compusă din cap şi gât, realizate din lemn, învelite în pânză albă. Capul calului este decorat cu märgele şi hurmuzi, două rozete de alamă sugerează ochii; căpăstrul este din piele, o barneață înflorată ține loc de frâu; de o parte și de alta a coamei fiind ataşate panglici multicolore şi canafi roşii. Corpul este realizat dintr-o covată decupată la mijloc, care se fixa pe mijlocul călărețului, fiind acoperită cu poale din pânză albă, cu broderie pe margine. În partea din față covata are un orificiu pentru fixarea capului, iar în partea dorsală este ataşată o coadă albă de cal).
Căluţul
Confecţionată din lemn învelit în pânză albă, masca de căluţ din Satu Nou era formată din cap și gât, uneori fiindu-i ataşate picioarele din faţă. Ceata de mascați era compusă din trei-patru preadolescenţi sau adolescenţi, din care unul purta masca de căluţ ataşată de mijloc. La intrarea în casă, mascații se aşezau în rând, cu jucătorul măștii de căluţ la mijloc, făcând trei paşi de dans, înainte şi trei pași înapoi, în ritmul fiecărui vers cântat.
Păpuşa
Deşi jocul păpuşilor a fost semnalat în prima jumătate a secolului al XIX-lea ca specie a teatrului folcloric ce se juca de la Crăciun până la începutul postului mare e, alaiul care însoţea masca de păpuşă la Anul Nou, a apărut, în comuna Belceşti, în anii postbelici, şi a ajuns la apogeu în perioada 1960-1990. Din câte cunoaştem, jocul păpușei întâlnit la Belceşti este singular în această parte a țării, și nu pare să aibă legătură cu cel semnalat de T. T. Burada, în anul 1907.
Teatrul Haiducesc
Până în deceniul al VI-lea al secolului trecut, teatrul haiducesc era una din cele mai populare specii literar-folclorice, fiind reprezentată de „Banta lui Jianu” și „Banta lui Bujor. Deși teatrul haiducesc „Banta lui Jianu” avea o largă răspândire în trecut, astăzi nu se mai joacă, textul literar-folcloric nemaifiind cunoscut.
Semănatul
În dimineața Sfântului Vasile, belceștenii sunt treziți de copii care vin cu „Semănatul”. „Semănatul a fost şi a rămas un obicei bine delimitat de Pluguşor, care constă într-o colindă recitată mai ales de copii, în prima jumătate de zi a Anului Nou, în timp ce semănau ritual boabe de grâu.
Cu toate acestea, textul în sine, unic în toate satele comunei Belceşti, nu face nicicum referire la semănat și la roadele pământului, ci este o urare făcută gazdei la început de an: <Să trăiți, /Să-nfloriți, /Ca un fir de trandafir,/Ca merii,/Ca perii,/ In mijlocul verii/ Ca vița de vie la Sfânta Mărie/ Anul nou ce vine/ Cu zile senine. Și cu sănătate/ Și cu spor la toate/ La anul și la mulți ani!>. Înainte vreme, darurie pentru semănători erau: colăceii, nucile şi merele, iar în zilele noastre: bomboane, mere şi, mai ales, bani Cu totul întâmplător, Semănatul cu boabe de grâu sau boabe de orez era practicat şi de oamenii maturi, doar atunci când îşi vizitau rudele sau vecinii în prima jumătate de zi a Anului Nou, urându-le sănătate și belşug”, menționează profesorul.
Comuna Belcești este plină de tradiții și obiceiuri, însă nu au putut fi cuprinse toate într-un simplu articol. Moldovenii sunt recunoscuți pentru datinile lor aparte și pentru firea lor artistică. Recomandăm românilor să nu stea închiși în Noaptea de Revelion în case, ci să ia la pas ulițele satelor noastre pline de tradiții și să se bucure de fiecare moment în care regăsesc spiritul acestui neam bogat în felul său specific de manifestare.
În călătoria noastră spre a cunoaște tradițiile din celelalte regiuni ale țării, am ajuns în Dobrogea. Aici am dat de Maria Tudor, originară din Niculițel, județul Tulcea și absolventă a Universității „Lucian Blaga” Sibiu, secția Studiul Patrimoniului și managementul bunurilor culturale.
Ajunul Anului Nou începe cu uratul
Maria îmi povestește cum în Ajun de Anul Nou, copiii plecau cu uratul, pregătiți cu clopoței, iar pe seara mergeau cu ursul si capra. Toate aceste jocuri populare și urături erau menite a alunga spiritele rele și a aduce belșug în casele celor ce le primeu.
Plugul de fier
Dobrogenii pleacau la propriu cu plugușorul pe la case, după cum povestește tânăra: „O ceată formată din flăcăii satului pregateau cu câteva zile înaintea Ajunului de Sfârșit de An tradiționalul plug, cu care urau tot satul. Efectiv, un plug de fier se fixa într-o căruță si pe acesta se așeza un brad înalt de 2-3 metri, ornat cu tot felul de panglici de mai multe culori. Bradul semnifică un an prosper si bun. Cu trecerea timpului, s-a adăugat si beteală.
La căruță se înhămau patru dintre cei mai frumoși cai din sat, care erau gătiți cu panglici și zurgălăi la gât. Flăcăii, îmbrăcați in portul tradițional, porneau de la marginea satului spre fiecare casă, iar uratul se întindea pe o perioadă de trei, patru zile până treceau pe la toti.
În curte intrau trei baieți: cel care ura, cel care pocnea cu biciul si unul cu buhaiul. Restul urau din stradă și pocneau din bice, iar altii sunau din zurgălăi (10-15 clopotei prinși de o curea). Tinerii erau răsplătiți cu bani, cozonaci, colaci făcuți special pentru ei si vin.”
„Împușcarea” anului vechi
La trecerea dintre ani, după cum spune tânăra, se obișnuia să „se împuște” anul de către vânatori. Iar o altă tradiție le viza pe fetele nemăritate, care dorind să afle înălțimea viitorului soț, mergeau la miezul nopții în vie și pe întuneric alegeau un arac pe care îl legau cu ață. Cât de mare era aracul, atât de înalt îi era sortitul.
Superstiții de Anul Nou ținute de localnici
Mese îmbeșugate se găseau și în Dobrogea, dar și tot soiul de superstiții rămase de la bunici. „În noaptea dintre ani, neamurile se adunau pentru petrecere iar pe mese se găseau mâncărurile tradiționale (sarmale, salată boeuf, friptură, răcituri etc.) și placintă cu noroace. Oamenii trebuiau să evite cearta, plânsul si orice fel de supărare pentru ca altfel, acestea ii vor urma in noul an; se purtau bani in buzunar pentru a atrage bogăția; se deschideau la miezul nopții toate usile si ferestrele pentru a pleca” vechiul an și a intra cel nou”, spune Maria.
Tradiții încă păstrate
După ospățul din Ajun, în dimineața Sfântului Vasile, copiii obișnuiau să meargă cu sorcova, lucrul pe care îl mai fac și astăzi. „Majoritatea tradițiilor prezentate anterior se păstrează si în prezent”, concluzionează tânăra.
Un turist a plătit o sumă uriașă pentru o sticlă de apă, un capuccino și un Flat White la un local din centrul vechi din Craiova.
Bărbatul a avut de achitat o notă de plată de 72 de lei pentru cele trei produse.
„Sunt eu neieșit în lume sau 30 de lei e noua normă pe o apă plată la 750 ml?”, s-a plâns tânărul care a avut de achitat 72 de lei.
Bărbatul a publicat nota de plată pe platforma Reddit, iar numeroși români s-au arătat și ei revoltați în special de prețul sticlei de apă plată.
O explicație pentru costurile mari ale apei îmbuteliate ar fi brandul acesteia, Acqua panna, o companie a Nestle care îmbuteliază apa provenită de la izvoarele din Munții Apenini, din Italia, scrie adevarul.ro.
Pe pagina companiei care livrează apa îmbuteliată în România o sticlă la 0,75 litri costă 10 lei, însă pe alte magazine on-line, cei care vor să consume apa brandului premiat de-a lungul timpului pentru calitățile ei, un pet de 1,5 litri costă 5,5 lei.
Curtea de Apel București a pronunțat marți, în ultima zi a anului 2024, ca neîntemeiată, cererea din dosarul în care Călin Georgescu a atacat trei decizii ale Biroului Electoral Central (BEC) luate după ce Curtea Constituţională a hotărât anularea alegerilor prezidenţiale.
Instanța a respins excepția nelegalei constituiri și compuneri a completului de judecată, invocată de Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept, calificând-o drept neîntemeiată.
În același timp, cererea de intervenție accesorie formulată de Public Attitude, în favoarea contestatorilor, a fost admisă în principiu, dar ulterior respinsă ca neîntemeiată pe fond.
Toate celelalte cereri de intervenție principală și accesorie au fost declarate inadmisibile de instanță, limitând astfel cadrul procesual la părțile direct implicate.
Decizia poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile.
Minuta instanței
„Soluția pe scurt: Respinge excepţia nelegalei constituiri şi compuneri a instanţei, invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca neîntemeiată.
Încuviinţează în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea contestatorilor, formulată de intervenienta Public Attitude.
Respinge restul cererilor de intervenţie accesorie, ca inadmisibile. Respinge cererile de intervenţie principală, ca inadmisibile.
Încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile de la dosar. Respinge restul probelor solicitate de contestatori, ca neconcludente.
Admite excepţia de inadmisibilitate invocată de intimatul Serviciul Român de Informaţii în privinţa excepţiei de nelegalitate a documentelor desecretizate Anexă la documentul nr. 791180/04.12.2024 şi Anexă la documentul nr. 791184/04.12.2024.
Respinge excepţia de nelegalitate invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca inadmisibilă.
Admite excepţia de inadmisibilitate invocată de intimatul Serviciul Român de Informaţii în privinţa excepţiei de nulitate a documentelor desecretizate Anexă la documentul nr. 791180/04.12.2024 şi Anexă la documentul nr. 791184/04.12.2024.
Respinge excepţia de nulitate invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca inadmisibilă.
Admite excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă în privinţa excepţiei de nelegalitate a documentului declasificat nr. 2081968/04.12.2024.
Respinge excepţia de nelegalitate invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca inadmisibilă.
Admite excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă în privinţa excepţiei de nulitate a documentului declasificat nr. 2081968/04.12.2024.
Respinge excepţia de nulitate invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca inadmisibilă.
Respinge excepţia tardivităţii invocării excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Biroului Electoral Central, invocată de contestatoarea Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept, ca neîntemeiată.
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Biroului Electoral Central, invocată din oficiu şi de reprezentantul Ministerului Public.
Respinge cererea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană care a rămas fără capacitate de folosinţă.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată.
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată. Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatul Guvernul României, ca neîntemeiată.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale. Respinge cererea, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Statul Major al Apărării şi Şeful Statului Major.
Respinge cererea, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Serviciul Român de Informaţii.
Respinge cererea, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Preşedintele României.
Respinge cererea, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca neîntemeiată. Respinge cererea de intervenţie accesorie în favoarea contestatorilor, formulată de intervenienta Public Attitude, ca neîntemeiată.
Cu recurs, în 5 zile de la pronunţare, ce se depune la Curtea de Apel Bucureşti.
Pronunţată azi, 31.12.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei”, se arată în minuta instanței.
În inima Rășinariului, tradițiile străvechi sunt păstrate vii prin munca și pasiunea unei familii care și-a dedicat viața folclorului.
Mărioara Țichindelean, instructorul ansamblului „Călușerii din Rășinari”, ne-a vorbit cu emoție despre responsabilitatea de a duce mai departe moștenirea culturală lăsată de bunici și părinți.
„Pentru mine și familia mea, este o mare bucurie să păstrăm tradiția începută de tatăl meu, care a fost vătaful și instructorul acestui ansamblu timp de 38 de ani. Prin fiecare joc, îl simțim aproape, ca și cum ar fi alături de noi la fiecare spectacol. Știm că de acolo, de sus, se bucură că ducem ansamblul mai departe”, povestește Mărioara.
Ansamblul „Călușerii” a devenit, de-a lungul anilor, mai mult decât un grup de dansatori. Este o adevărată familie care a atras peste 150 de membri, cu vârste cuprinse între 2 ani și jumătate și 40 de ani. „Pentru noi, acest ansamblu este a doua noastră familie. De 19 ani suntem mândri că reprezentăm comuna Rășinari în țară și peste hotare”, adaugă ea.
Prin muncă și repetiții susținute, „Călușerii” au obținut trofee, medalii și premii la competiții naționale și internaționale. Jocul călușarului, înființat de tatăl Mărioarei, a rămas esența ansamblului, un simbol al identității culturale a comunității.
Fiul Mărioarei, Nicușor, este astăzi vătaful ansamblului, continuând tradiția cu aceeași dăruire.Astăzi, această moștenire implică și generația cea mai tânără a familiei Țichindelean: nepoții Mărioarei joacă la rândul lor în ansamblu.
„Este esențial să îi învățăm pe tineri cât de frumos este să iubești și să practici obiceiurile străbune. Generația care ne calcă pe urme trebuie să înțeleagă că tradiția este o comoară de neprețuit”, subliniază Mărioara.
O conducătoare auto a fost rănită, marți după amiaza, într-un accident produs pe DN 7C, în localitatea Cârțișoara.
În timp ce conducea un autoturism dinspre Bâlea Cascadă, la intrarea în localitatea Cârțișoara, într-o curbă la dreapta, o femeie în vârstă de 38 de ani, din Arpașu de Sus, a pierdut controlul direcției de deplasare, a pătruns pe sensul opus și s-a răsturnat în afara părții carosabile, pe partea stângă a sensului de mers.
Femeia de 38 de ani a suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu pierdere temporară de conștientă și a fost transportată de către echipajul SAJ la UPU Sibiu.
Se înnoiește Anul. E o trecere. Un paște dinspre timpul trecut și cel care vine. Deși îmi pare important să reținem gândul dintâi al poetului creștin, fratele Traian Dorz, care scria: „Mi se părea că vremea trece, mi se părea, căci eu treceam!” Suntem, așadar, dinaintea unei noi deschideri de viață și gălăgia miezului de noapte nu poate tulbura pe acela care se roagă, care caută să înțeleagă deplinătatea voii lui Dumnezeu în viața sa.
Biserica prăznuiește pe 1 ianuarie, la opt zile de la Nașterea Domnului Hristos, Tăierea Împrejur a Acestuia (Luca 2. 20-21). Din slava păstorilor entuziaști în tihna Templului Tatălui ceresc. Ritualul cerea ca într-un jilț, asemeni tronului arhieresc din sfântul locaș, un bărbat din neamul pruncului – dacă tatăl nu putea fi prezent- să țină pe prunc la îndemâna rabinului care tăia împrejur pe copil. O operațiune migăloasă și sângeroasă care reprezenta semnul în carnea bărbaților lui Israel că Dumnezeu este de partea lor. Un semn-legământ. Pe care abia în anul 50 d.Hr., la Sinodul de la Ierusalim (Fapte 7. 23-27) al Apostolilor, îl va anula ca obligatoriu creștinilor proveniși dintre neamuri.
Tăierea Împrejur a Domnului Hristos are însă o semnificație extrem de importantă. Una ține de faptul că Domnul are trup asemenea nouă, fără de păcat, dar asupra căruia se poate aplica tăierea. A doua semnificație ține de faptul că prin acest ritual Domnul se identifică drept urmaș al lui Avraam și David, om din neamul lui Israel. Nu spun întâmplător acest amănunt, ci pentru a ne aduce aminte că fără această identificare în trup Hristos Domnul nu putea fi racordat rădăcinilor Sale pământești fără de care nu împlinea Scriptura.
Pedagogia Bisericii prelungește praznicul Tăierii împrejur a Mântuitorului cu înfățișarea Sa la Templu, la vârsta de 12 ani (Luca 2. 40-52). E un momentul interesant prin aceea că vedem cum actul Tăierii Împrejur prăznuite de noi îi dă dreptul de a propovădui în Templu, în coridorul care marca trecerea dinspre curtea Neamurilor spre curtea interioară a construcției celei mai reprezentative a poporului lui Israel. Loc pe care îl avem la îndemână și astăzi, în ciuda tuturor cataclismelor istorice și fizice pe care le-a suferit locația prezenței lui Dumnezeu. Arătând cum Templu se dilată duhovnicește dinspre Sfânta Sfintelor spre noi, spre Neamuri.
Dar este și momentul plin de tandrețe al îngrijorării Fecioarei Maria și a lui Iosif. E impresionant momentul pentru că, după tradiția grupării oamenilor la pelerinajul la Ierusalim, Iosif crede că Hristos este cu copiii și femeile – socotindu-l copil, iar Maica Sa îl socotește bărbat-adolescent, crezând că vine din urmă cu bărbații. Nu știm unde s-au dumirit că Domnul nu este nici în primul nici în cel de-al doilea grup.
Întoarcerea lor grabnică arată responsabilitatea lor curată, asumată dinaintea Tatălui Ceresc. De unde și remarca Domnului Hristos când, speriați, la întrebarea firească a Maicii Sale – „Fiule, pentru ce ne-ai făcut nouă așa?”- directă și simplă: „De ce era să Mă căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2. 49). Știau. Dar taina era între ei ca o luminoasă îngrijorare. Creșteau împreună. Și s-au întors la Nazaret. Văzând dragostea lor Domnul era supus. Iar mama Sa strângea cuvintele Lui în inima ei. Scria memoria Lui în inima ei, memorie Bisericii.
