Peste 2.200 aveau simptome de gripă. Numărul celor la care boala a fost confirmată şi în laborator a crescut cu peste 60 la sută, într-o singură săptămână. Aproape o treime dintre aceştia sunt din Bucureşti.
„Din păcate, de gripă se poate muri. E o boală a întregului organism. Sunt oameni care ajung în terapie intensivă, chiar dacă nu se întâmplă foarte frecvent.
Sunt tineri care pot face forme fulminante. Au complicaţii neurologice, complicaţii de orice fel.
Şi în momentul în care vorbeşti de o formă severă de gripă, din păcate, ajungi la o afectare multiorganică”, spune Dr. Adrian Marinescu, manager interimar, Institutul de Boli Infecţioase ,,Matei Balş.
Pentru a preveni virozele, mâinile trebuie spălate cu apă și săpun. Trebuie folosite batistele sau pliul cotului pentru strănut sau tuse. Se recomandă şi multe legume și fructe, odihnă și exerciții fizice regulate.
Poliţiştii sibieni caută un minor în vârstă de 13 ani, care a plecat într-o direcție necunoscută fără a mai reveni.
Joi, polițiștii sibieni au fost sesizați de către un bărbat despre faptul că, în seara zilei de 23 decembrie, fiul său, Burcea Marius Adrian în vârstă de 13 ani, a plecat voluntar de la domiciliu, din orașul Copșa Mică, fără a mai reveni acasă.
La momentul plecării, minorul ar fi purtat cămașă albă, geacă neagră și bocanci negri.
Nu se cunosc eventuale semne particulare.
Persoanele care pot oferi informaţii despre acest minor sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Șase copii s-au născut la Maternitatea Spitalului Clinic Județean Sibiu în prima zi de Crăciun.
Este vorba despre doi băieți și patru fete.
„Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu anunță cu bucurie că, în prima zi de Crăciun, la data de 25 decembrie, la Maternitatea Sibiu s-au născut șase copii, respectiv patru fete și doi băieți.
Primul bebeluș a fost o fetiță. Rebeca a venit pe lume la ora 00:45. Mămicile care au născut în prima zi de Crăciun sunt din Sibiu, una singură fiind din Alba.
Vă dorim sărbători liniștite și frumoase în continuare”, a transmis purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean, Cristina Bălău.
Accident grav în noaptea de 25 spre 26 decembrie în localitatea Slobozia din judeţul Argeş, unde un autoturism a lovit un grup de şase pietoni.
După impact, şoferul a părăsit locul accidentului.
Conducătorul auto va fi cercetat pentru tentativă de omor, după ce, în urma verificărilor, s-a stabilit că a intrat intenţionat cu maşina în victime, informează Agerpres.
„În urma investigaţiilor efectuate de către poliţiştii rutieri din Costeşti, cu privire la accidentul produs în noaptea de 25 spre 26 decembrie, în comuna Slobozia, au rezultat suspiciuni cu privire la intenţia tânărului de 20 de ani, din Ştefan cel Mare, de a-i lovi cu autoturismul pe cei 6 pietoni”, informează Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş.
„Astfel, a rezultat faptul că evenimentul rutier s-ar fi produs în urma unui conflict spontan, iscat în timpul unei petreceri, între fratele şoferului şi o altă persoană, astfel că tânărul de 20 de ani ar fi intrat cu autoturismul în 6 tineri care se aflau pe partea carosabilă – şi ei participanţi la petrecerea respectivă, precizează IPJ Argeş”, mai transmit polițiștii argeșeni.
Cercetările au fost preluate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, ca urmare a declinării dosarului penal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, încadrarea juridică a faptei urmând a fi schimbată în infracţiunea de tentativă de omor.
Simona Halep a anunțat joi, printr-un mesaj pe rețelele sociale, că nu va putea participa la turneul WTA 250 de la Auckland (30 decembrie – 5 ianuarie 2025) și la Australian Open (12-26 ianuarie 2025), unde primise wild card, din cauza unor probleme medicale la genunchi și umăr.
Sportiva, care a revenit recent pe teren după o pauză prelungită, a explicat că durerile resimțite după turneul demonstrativ de la Abu Dhabi au forțat-o să amâne startul sezonului competițional.
„Bună tuturor, am vrut să vă urez sărbători fericite şi să vă ofer o mică noutate. După ce am jucat în Abu Dhabi, din păcate am simţit din nou dureri la genunchi şi umăr.
După ce am discutat îndelung cu echipa mea, am convenit că este rezonabil să amân începutul sezonului meu. Nu este ceea ce mi-am dorit, dar aş vrea să le mulţumesc organizatorilor turneelor din Auckland şi Australia pentru wild card-uri şi îmi pare rău că nu le voi putea lua de data aceasta.
Mă voi odihni şi îmi propun ca următorul turneu să fie la Cluj, unde abia aştept să joc în faţa extraordinarilor fani români”, a precizat sportiva în social media.
O bunică este o combinație între părinte, profesor și cea mai bună prietenă, iar nimeni nu poate face pentru copii ce fac bunicii. Ei împrăștie magie în viețile celor mici.
Am vorbit cu Rodica Popa Comăniciu despre bunici, tradiții și muzică. Ea este profesoară de canto la Palatul Copiilor și conduce propriul studio de canto, iar în trecut a fost eleva maestrului Ioan Bocșa. Momentul care i-a marcat drumul spre muzică a venit în copilărie, când o echipă din București a ajuns în Săliște pentru a înregistra tradiții și obiceiuri locale.
Rodica a absolvit în anul 1998 Liceul de Arte din Sibiu, secția Canto Clasic. În anul 2004 a finalizat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la secția Pedagogie Muzicală, având modul de folclor sub îndrumarea profesorului dr. Ioan Bocșa. În anul 2022 a obținut titlul de doctor în cadrul Școlii Doctorale „Alexandru Piru” din Craiova, susținând teza de doctorat intitulată Evoluția obiceiurilor populare: sărbători de peste an în Mărginimea Sibiului, sub coordonarea prof. dr. habil. Gabriela Rusu Păsărin. De asemenea, Rodica este și consilier cultural în cadrul Asociației Generale a Mărginenilor.
„Eu, de loc, sunt din Săliște. O moștenesc pe bunica paternă, care, din punct de vedere vocal, cânta foarte frumos. Țin minte că ea a cântat în corul din Săliște. Practic, am crescut în cântec. Ea cânta mereu acasă, iar pentru mine, a merge spre muzică a fost un drum aproape firesc. Aveam în jur de 6 ani când, din București, a venit o echipă în zona noastră să facă înregistrări despre tradiții și obiceiuri. Echipa respectivă a luat interviu mai multor oameni, printre care și bunicii mele. Bunica a fost un pedagog fără școală și toată lumea știa acest lucru despre ea. Ajungând acea echipă la noi, eu, ca un copil înfigăreț, am început să cânt. Una dintre doamnele din acea echipă îi spusese bunicii mele să vorbească cu părinții mei și să mă ducă la muzică pentru că am talent. Când a venit mama de la serviciu, bunica i-a povestit, iar mama a fost de acord și așa am început drumul spre muzică. Am început prin a merge la profesoara de muzică din localitatea noastră, în Săliște. Am început cu pianul din clasa I.
Cântecul și doina au fost împreună cu Rodica încă din copilărie, purtate de glasul bunicii. Încercând să-și exprime emoțiile, bunica încânta cu doine „pline de suferință și frumusețe”.
„Țin minte că a fost un efort foarte mare din partea părinților și a bunicii, ca să îmi cumpere o pianină. Așa am luat contact cu muzica, fiind un copil ca argintul viu, care căuta să socializeze cu oamenii. Până în clasa a V-a am făcut pian în Săliște, iar după clasa a V-a, după Revoluție, se făceau la nivel de muzică clase externe de pian, adică nu trebuia să facem școala de muzică, ci puteam învăța în altă parte și să venim doar de câteva ori acolo. Până în clasa a VIII-a am continuat să studiez pianul.
După aceea, a fost o ruptură bruscă în clasa a VIII-a, pentru că profesoara de pian i-a spus mamei că, dacă vreau să continui muzica, trebuie să merg la Liceul de Muzică. Atunci a fost un șoc destul de mare. Să vii de la țară la oraș nu era foarte simplu, de aceea mi se părea mare distanța. A fost greu, pentru că totul era nou, era un alt loc. Trebuia să recuperez anumite lucruri și, pe deasupra, mai aveam și examenul din clasa a VIII-a”, îmi împărtășește Rodica.
Își amintește cu drag de copilărie și de momentele petrecute cu familia: „Cea mai hazlie amintire este una în care, înainte de sărbători, m-am dat cu bicicleta în parc și am căzut în râu. Am ajuns acasă cu capul spart, iar bunica mi-a zis: Aoleu, acuma dacă te-ai julit pe față, cum vei merge la colindat? Nu a contat așa mult lovitura, cât importanța sărbătorii de Crăciun. Tot înainte de sărbători, bunica făcea pâine, iar mama cozonaci. Pâinea scoasă din cuptor avea un miros extraordinar, dar noi nu aveam voie să mâncăm până nu ne întorceam de la slujbă.
Durerea mea cea mai mare a fost când am pierdut-o pe bunica. Nu apucasem să înregistrez toate cântecele ei. Ea era cea care îmi călca costumele populare și îmi spunea mereu să vin lângă ea să mă învețe. Am refuzat-o, crezând că ea va fi mereu acolo. Când nu a mai fost, am învățat singură, iar prima dată mi-a luat patru ore și jumătate să calc un costum, timp în care am plâns”.
De la pian la folclor
Deși a terminat liceul la secția Canto Clasic, inima Rodicăi a bătut întotdeauna pentru folclor. „Nu mă vedeam profesor de pian, ci de muzică, cu mulți elevi”, spune ea. Pianul a fost pentru ea un instrument frumos, dar limitat. Apropierea de folclor a fost naturală, iar o audiție spontană, unde a auzit voci minunate întâmplător, a fost momentul deciziei.
„Înaintea examenului, cu doar câteva săptămâni, am auzit niște domnișoare care cântau foarte frumos în camera de lângă. Am intrat acolo, am zis că vreau și eu să cânt. Am cântat, iar atunci am decis să schimb direcția spre canto și să renunț la pian”, adaugă ea.
A colaborat, împreună cu domnul profesor Ioan Bocșa și ceilalți colegi de breaslă, la editarea unui volum de 1848 de colinde din Transilvania. Artista încearcă să readucă spiritul trecutului și în spectacole, vrea să le arate oamenilor ce înseamnă colindul adevărat. Cu mare durere în suflet, constată că, în zilele noastre, colindele de odinioară aproape că nu mai există.
„Colindul tradițional românesc este războinic, o competiție între băieți. Femeile nu prea colindau pe vremuri. Cetele de băieți mergeau în Ajunul Crăciunului și cântau în tot satul. Colindele vorbeau despre gazdă, despre avuția lui, despre hambarele pline. Existau colinde pentru fiecare situație: pentru familiile cu fete, pentru cele cu băieți sau chiar pentru cele fără copii. Din păcate, din cele 28 de colinde specifice localității Săliște, astăzi au mai rămas doar două. Există o diferență între colind și cântecul de stea, dar lumea nu o înțelege. O, ce veste minunată, Steaua sus răsare, Trei păstori sunt cântece de stea, nu colinde. Cântecul de stea este mai simplu, poate fi cântat de oricine, iar textul a fost adaptat de oameni cu educație muzicală. Pentru țăranul român, Crăciunul era o sărbătoare de bucurie. Oricât de greu i-ar fi fost până în toamnă, el avea o legătură puternică cu divinitatea. Știa că, dacă nu se roagă în ziua aceea, nu va avea spor în anul ce urma. Țăranii se pregăteau frumos, vestimentar și sufletește. Nu le era teamă de ziua de mâine. Ei știau să cânte și să se bucure. Noi, astăzi, nu mai putem trăi experiențele lor triste”, încheie Rodica Popa Comăniciu.
Rodica face parte din Ansamblul „Icoane”, coordonat de prof.univ.dr. Ioan Bocșa și lect.univ.dr. Alina Stan. Ansamblul, format din studenți și absolvenți pasionați de tradiția populară, își propune să restaureze și să promoveze muzica tradițională arhaică, culese din teren sau din colecții. Repertoriul lor cuprinde cântece rituale ce însoțesc momentele importante din viață, cum ar fi nașterea, căsătoria sau moartea, iar colinda este cel mai important gen muzical abordat, mai ales în perioada Sărbătorilor de iarnă.
De la un capăt la altul al județului, sibienii știu să-și pună în valoare și să-și respecte tradițiile și obiceiurile de iarnă, indiferent că este vorba despre Crăciun, Anul Nou, Bobotează sau Sfinții Nicolae și Ion, lucru certificat de atâtea ori de turiștii români și străini care le trec pragul la sfârșit de an. Județul trăiește prin cultură, împletită cu tradiții și obiceiuri, monumente istorice de mare valoare și o gastronomie excepțională, la care se adaugă datini specifice confesiunilor religioase care există de secole întregi pe actualul teritoriu al județului Sibiu.
Zone etnofolclorice și geografice ale județul Sibiu
Judeţul Sibiu reprezintă în arealul culturii populare o zonă deosebit de bogată şi variată, prin confluenţa câtorva sub-zone etnofolclorice importante – Mărginimea Sibiului, Ţara Oltului, Valea Târnavelor, a Hârtibaciului şi a Secaşelor –, precum şi prin culoarea pe care o dă convieţuirea pe aceste locuri a românilor, saşilor, rromilor şi maghiarilor. Dovadă stau jocurile populare, cântecele, costumul popular purtat la sărbători, zecile de ansambluri folclorice şi formaţii de amatori active, centrele meşteşugăreşti şi de artă populară din diferite sate şi artizanii cunoscuţi în ţară şi peste hotare, potrivit tradițiisibiene.ro.
Mărginimea Sibiului
Cea mai cunoscută zonă etnofolclorică a Sibiului și-a câștigat demult statutul de destinație de excepție a culturii tradiționale, la aceasta contribuind obiceiurile vechi de sute de ani, meșteșugurile vii, pitorescul peisajului montan, ospitalitatea localnicilor și, bineînțeles, un rețetar gastronomic în care laptele, produsele lactate și, în special, brânzeturile fac deliciul oricui le gustă. Mărginimea Sibiului se întinde pe o suprafață de aproximativ 200 de kilometri patrați, cuprinzând localități precum: Boița, Tălmaciu, Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului, Răşinari, Poplaca, Cristian, Orlat, Gura Râului, Sibiel, Fântânele, Săcel, Sălişte, Vale, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana, Jina.
Din punct de vedere etnografic, toate au ca numitor comun costumul popular în alb și negru specific zonei, obiceiul colindatului în ceată de către bărbați, tradițiile legate de viața pastorală (poruncile duminicale, urcatul și coborâtul oilor la munte, nedeile) și folclorul dominat de cântece ciobănești.
Anual, Mărginimea Sibiului găzduieşte evenimente cu caracter tradiţional care se bucură de un număr mare de participanţi: „Sadule, grădină mândră!”, organizat în localitatea Sadu, „Udatul Ionilor”, la Tălmăcel, Nedeea pastorală „Sus pe muntele din Jina”, „Festivalul Brânzei şi al Ţuicii” de la Răşinari, Festivalul „Bujorul de Munte” de la Gura Râului, „Sărbătoarea Oierilor” de la Tilişca, „Întâlnirea cetelor de juni” din Săliște, Festivalul „La izvorul dorului” – Tălmaciu.
Multe dintre aceste evenimente contemporane valorifică elemente ale civilizației pastorale, căci în Mărginime, păstoritul a fost mai mult decât o sursă de hrană, constituind un mod de viață, iar calendarul păstoritului fiind definitoriu pentru ritmul de viață al oamenilor. În funcție de necesitățile turmelor, oamenii trăiau în casele din sat, la colibi în vârf de munte sau străbăteau drumuri doar de ei știute pentru a-și duce turmele până în Banat și Dobrogea, ba chiar până în Crimeea.
Țara Oltului
Țara Oltului este una dintre cele mai întinse zone etnografice ale Sibiului, fiind caracterizată și printr-o mare diversitate a cadrului natural, căci este străbătută de munți, văi, lunci, dealuri, ape curgătoare și lacuri. Două elemente dau și numele sub care este cunoscută regiunea: râul Olt și Munții Făgăraș, care constituie, de altfel, și granițele naturale ale acestei zone etnofolclorice. În județul Sibiu, Țara Oltului cuprinde localitățile Avrig, Turnu Roșu, Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Cârța, Cârțișoara, Sebeșu de Jos, Arpașu de Sus, Arpașu de Jos, Racovița. Culoarea roşie a costumului popular de Avrig, jocurile populare vioaie (Glâmboaca, Purtata), ritmurile energice, obiceiuri precum „Buzduganul”, „Burduhoşii”, „Hora de la Rusca”, „Meteleaua” dau specificitatea etnofolclorică a acestei zone. Cultura tradițională este promovată în cadrul Festivalului „Florile Oltului” –Avrig și a Festivalului de Tradiţii şi Obiceiuri în Ţara Oltului, precum și în sărbătorile organizate local (Fii Satului sau Zilele Comunei). Agricultura a fost și rămâne principala îndeletnicire a oamenilor din zonă, așa că, privită de la înălțime, Țara Oltului e o imensă grădină, cu culturi întinse de cereale și legume.
Țara Secașelor
În Podișul Transilvaniei, de-a lungul Secașului Mic și a Secașului Mare, se întinde Țara Secașelor, un ținut care unește prin cultură două județe: Sibiu și Alba. La nivelul Sibiului, Țara Secașelor cuprinde orașele Miercurea Sibiului și Ocna Sibiului, alături de comunele Apoldu de Jos, Ludoș, Loamneș, Păuca, Șura Mică. Învecinarea la Sud cu Mărginimea Sibiului, zonă cu puternică identitate etnofolclorică, a dus la numeroase interferențe și împrumuturi, așa că astăzi secășenii etalează costume în alb și negru specifice mărginenilor, dar și elemente de port popular care îi individualizează: brăcia lungă de 2,5 metri cu care fetele îşi încing mijlocul, căciulile înalte, bogat împodobite ale alămorenilor.
Specificul zonei se păstrează și prin colindele cetelor de feciori, ce răsună în aproape toate satele de Crăciun, prin obiceiul copiilor de a se prinde veri și văruțe la Sfântul Toader, și prin Festivalul interjudețean „Datină Străbună pe Secașe”, organizat încă din anul 1972 pentru a promova individualitatea Țării Secașelor.
Valea Hârtibaciului
Valea Hârtibaciului este, probabil, zona etnofolclorică a județului Sibiu care și-a păstrat cel mai bine caracterul arhaic. Urbanizarea redusă a fost factor al prezervării specificului și autenticității civilizației tradiționale de aici. Pășunile și fânețele întinse, bisericile mici din lemn, bisericile din piatră zugrăvite în urmă cu două veacuri de meșteri pricepuți din familia Grecu, impunătoarele biserici fortificate evanghelice– toate fac farmecul locului.
Din punct de vedere etnofolcloric, zona se remarcă prin găteala mireselor cu coif din Săsăuș, prin vălitorile şi catrinţa oacheşă de Ilimbav, prin rara retișană și învârtita de Ilimbav, dar și prin practicarea meșteșugurilor după vechile tehnici. Zona este situată la interferența dintre Valea Târnavelor și Ţara Oltului, înglobând localități precum: Agnita, Alțâna, Bârghiș, Brădeni, Chirpăr, Retiș, Hosman, Marpod, Ilimbav, Săsăuș, Retiș. În aproape toate localitățile se organizează sărbători precum ”Întâlnirea Fiilor Satului” sau ”Zilele Comunei”, dar și târguri care pun în valoare specificul local. Două evenimente de amploare – Festivalul „Cânt şi Joc pe Hârtibaci” de la Agnita, „Festivalul Hârtibăcenilor“- reunesc locuitorii din satele traversate de râul Hârtibaciu.
Valea Târnavelor
Țara Vinurilor – aceasta este denumirea sub care a fost cunoscută, vreme de secole, zona etnografică a Văii Târnavelor, datorită plantațiilor de vii existente de-a lungul râurilor Târnava Mică și Târnava Mare.
În județul Sibiu, zona etnografică se învecinează la Sud-Est cu Valea Hârtibaciului, iar la Sud-Vest cu Țara Secașelor, fiind concentrată în jurul a trei orașe – Copşa Mică, Mediaş, Dumbrăveni – și a comunelor Târnava, Blăjel, Dârlos, Hoghilag, Laslea, Ațel, Brateiu, Valea Viilor, Axente Sever, Micăsasa. Români, saşi, maghiari, rromi şi armeni şi-au pus amprenta asupra civilizaţiei şi culturii din Valea Târnavelor, astfel că zona este recunoscută prin multiculturalitatea ei, prin coconiţele fetelor românce, prin fenomenul lăturenitului din şezătoare, prin cetăţile fortificate săseşti (cele din Biertan şi Valea Viilor sunt incluse în Patrimoniului UNESCO) şi prin artefactele din cupru ale meşteşugarilor rromi.
Festivalul „Marțian Negrea” din Valea Viilor, Festivalul „Porcul de Bazna” și „Festivalul Verzei” de la Moșna se numără printre evenimentele organizate anual în acest areal. Elementul comun al diferitelor culturi ce se întrepătrund în Valea Târnavelor este dat de cultivarea viței de vie, așa că simbolul strugurelui se regăsește ca element decorativ atât pe costumul popular românesc în multe sate din zonă, cât și în heraldică.
În continuare, Sibiu 100% vă prezintă cele mai importante tradiții și obiceiuri de iarnă
Colindatori la Muzeul ASTRA
Cetele de Juni din Mărginimea Sibiului
Primăria orașului Săliște și Consiliul Local al orașului Săliște organizează tradiționala ”Întâlnire a Cetelor de Juni” din Mărginimea Sibiului, în a patra zi de Crăciun, 28 decembrie, începând cu orele 12.00, în Piața Junilor din Săliște.
A devenit tradiție ca, în fiecare an, în data de 28 decembrie să aibă loc la Sălişte „Întâlnirea Cetelor de Juni din Mărginimea Sibiului”. Juni şi junese din Mărginime și de peste munți, îmbrăcaţi în costume tradiţionale cu migală ţesute şi special pregătite pentru această zi de sărbătoare, se întâlnesc la Sălişte în paşi de dans şi acorduri de cântec popular. Peste 12 cete de juni din Săliște, Orlat, Tilișca, Gura Râului, Galeșul de Argeș, Vaideeni, Sadu, Râul Sadului, Miercurea Sibiului, Rășinari, Apoldu de Jos, Jina vor prezenta o adevărată sărbătoare a bucuriei, un deosebit spectacol al portului popular atât de diversificat. Se spune că această traditie a început pe la 1895, iar tradiția a fost întreruptă după al doilea razboi mondial. Pentru localnicii zonei, tradițiile de iarnă sunt extrem de importante. Sunt localități sibiene în care bătrânii și tinerii deopotrivă mai păstrează vii obiceiurile și traditiile vechi de sute de ani.
În Mărginimea Sibiului tradițiile de iarnă încep o dată cu prima sărbătoare a sezonului, Sfântul Nicolae. Cetele de juni se reunesc, își stabilesc judetele, gazda, repetă colindele, iar în Ajun de Crăciun pornesc cu colindul pentru a anunța Nașterea Pruncului Prea Minunat. Timp de patru săptămâni, Cetele de Juni răspândesc cu bucurie, joc şi voie bună vestea Naşterii Domnului şi trecerea la Noul An.
Pentru „Întâlnirea Cetelor” de la Sălişte, junii și junesele din întregul judeţul își pun costumele tradiţionale, țesute cu migală şi special pregătite pentru această zi de sărbătoare. E o sărbătoare a bucuriei, un adevărat spectacol al portului popular atât de diversificat. Feciorii se mândresc cu portul lor. Acesta diferă în funcție de rolul purtat în ceată. Căciulile junilor, în această perioadă, sunt decorate cu pene de păun, flori albe şi tricolor. Judele are căciulă brumărie cu trei pene, ajutorul de jude căciulă neagră cu două pene, iar restul junilor au căciuli negre cu o singură pană. Ei vor renunța la căciula aceasta abia după Sfântul Ioan. Pe lângă căciula brumărie, judele poartă pieptar alb, în timp ce junii au pieptar nergu, iar judeasa are cojoc alb, spre deosebire de celelalte fete.
Junii din Săliște, Orlat, Tilișca, Gura Râului, Galeșul de Argeș, Vaideeni, Sadu, Râul Sadului, Miercurea Sibiului, Rășinari, Apoldu de Jos, Jina vor fi întâmpinați de judele din Sălişte. Vor închina din plosca tradiţională și își vor lăuda cetele. În cadrul unei procesiuni bine stabilite, are loc parada costumelor populare din fiecare zonă venită la întâlnire, iar fiecare jude promite să păstreze și să ducă mai departe datinile și obiceiurile străbunilor săi.
Conform obiceiului, se joacă jiane, hațegane, iar la final cu toții se prind în Hora Unirii. Dacă vă aflaţi în Mărginimea Sibiului în preajma sărbătorilor de iarnă, cu siguranţă veţi avea ocazia de a vă întâlni pe uliţele satelor cu Ceata Junilor. Ceata Junilor este un obicei prezent în aproape toate localităţile Mărginimii Sibiului, mai puţin în Poiana Sibiului. Aceasta se formează, conform tradiţiei, la Sf. Nicolae, iar organizarea lor diferă de la o localitate la alta.
Cetele de Juni îşi încep activitatea o dată cu colindul din Ajunul Crăciunului. Mai întâi ei colindă în gospodăria primarului, apoi preoţii din sat, după care urmează să fie colindaţi localnicii.
Sadu – „Adusul fagului în sat”
Sadu păstrează multe obiceiuri, datini prilejuite de sărbătorile anului. Acestea sunt păstrate cu respect de comunitatea rurală, fiind totodată evenimente de atracţie a vizitatorilor. Se practică colindele, steaua, pluguşorul, umblatul cu botezul, irozii. Colindele determină o participare a mai multor persoane de vârste diferite. Colindele au conţinut religios, legat de Naşterea lui Iisus, dar pot avea şi caracter laic. La Sadu se numeşte Ceata junilor.
La Sf. Nicolae se organizează, după tradiţie şi regulile satului, două grupuri: Ceata mare, cu tinerii care au făcut armata, peste 25 de ani şi Ceata mică, cu tineri până la 20 de ani. Cetele sunt formate numai din băieţi.
Specific pentru Sadu este obiceiul cu „adusul fagului în sat”. La pădure se merge înainte de Crăciun cu tractor sau maşină. Fagul este adus la uzină. Fagul ales, cu sprijinul pădurarului, trebuie să fie foarte mare. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi, în ajunul Crăciunului. Junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. Este plimbat prin sat, fiind un eveniment cu care se mândreşte tot satul. Junii sunt însoţiţi de muzicanţi. Apoi este dus în faţa primăriei, unde are loc un ceremonial. Mărimea fagului exprimă puterea tinerilor şi hărnicia lor. Este o întrecere între tineri pe criteriul „cine a adus cel mai mare facg”. În sat feciorii sunt aşteptaţi de fete îmbrăcate în port popular. După aducerea fagului tinerii fac petrecere. Fagul va fi vândut ca lemn de foc sau de construcţie, pe baza unei licitaţii, iar banii sunt folosiţi în favoarea cetei. Cetele de juni colindă pe la case în noaptea de Crăciun şi ziua, Irozii, alcătuiesc o ceată formată din 5 băieţi – Irod, 3 crai, 1 cătană. În Sadu se numesc „colindreţii”. Sunt costumaţi adecvat: costume, coifuri, stea, săbii etc. Ei colindă ziua şi interpretează o scenetă cu temă religioasă.
La anul Nou se umblă cu pluguşorul, obicei străvechi, cu trimiteri la ocupaţiile agricole. Copiii sunt costumaţi frumos. Bobotează: Când vine preotul cu botezul, gazda pune pe masă un colac şi o farfurie cu fasole frecată, pe care le sfinţeşte preotul, facând o cruce cu cuţitul (aşezat lângă farfurie). Toţi din familie vor mânca din fasole şi colac, în credinţa că le va aduce belşug şi sănătate. Preotul botează animalele şi constucţiile din gospodărie. În ziua de Bobotează, când se sfinţeşte apa la râul Sadu, preotul aruncă o cruce de lemn în apa râului, pe care o scoate un tânăr şi o înapoiază preotului. Credincioşii strânşi pe mal apreciază îndemânarea tânărului şi-l felicită.
Craii şi Irozii în tot județul
„Craii” sau „Irozii” sunt copiii care colindă interpretând o scenetă religioasă. Colinda lor este atât de bogată în conţinut pentru că ea transmite mesajul printr-o scenetă şi nu prin colinde. Îmbrăcaţi în costume populare, cu coifuri, săbii, panglici „Craii” interpretează în prima zi de Crăciun, la biserică, scena Naşterii Domnului. Aceştia aduc bucurie şi emoţie tuturor celor prezenţi prin mesajul plin de însemnătate pe care îl transmit.
Irozii. Foto: Historia
Jina – Îngroparea anului
La miezul nopţii, junii ies în centrul comunei şi săvârşesc un întreg ceremonial de îngropare a anului ce a trecut, după care întâmpină anul ce urmează să vină cu jocuri, cântece şi focuri de artificii.
Avrig – Țara Oltului
La sfârșit de decembrie, e zarvă mare la Avrig… Vizitatori de peste tot se adună în Piaţa Gheorghe Lazăr pentru a vedea meteleii. Aşteptată de mulţi, sărbătoarea „Meteleaua” este unul din cele mai vechi obiceiuri care se practică la Avrig. Este o sărbătoare cu origine păgână care simbolizează biruniţa binelui, a luminii, a renaşterii. Costumaţia şi mai ales măştile cetelor de juni devin veritabile tablouri alegorice cu subiecte din cele mai diverse. După parada costumelor, la miezul nopţii, feciorii ard lemnele rămase din cele strânse de la gospodari în Ajunul Crăciunului luându-şi rămas bun de la sărbătoare.
Udatul Ionilor – Tălmăcel
Vechimea acestei sărbători nu poate fi stabilită cu exactitate. Sunt oameni care povestesc că obiceiul ar fi strâns legat de Marea Unire de la 1918, alții spun că ar fi legat de construirea bisericii din sat, în secolul al XVIII-lea. După ce s-a construit biserica din sat, s-au adus și clopotele de la Viena, iar garda cu călărași s-a dus să le aducă. Se pare că au intrat în sat de Sf. Ioan și de atunci a rămas tradiția.
Unii localnici știu o altă legendă: locuitori ai satului care au fost plecați la Marea Unire de la Alba Iulia s-au întors acasă de Sf. Ioan și din bucuria unirii s-a născut acest obicei, arată specialiștii Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul – Junii Sibiului“. Totodată, există și lucrări care atestă manifestarea încă din 1906.
Udatul Ionilor pe 7 ianuarie la Tălmăcel a fost atestat documentar după Marea Unire, când delegații satului s-au întors cu tricolorul de la Alba-Iulia, dar cu siguranță că obiceiul este mult mai vechi. Astfel, toți cei cu numele de Ion, Ioana sau derivatele acestora vor fi udați, în râul ce trece pe lângă biserica din Tălmăcel, unde localnicii îmbrăcați în costume tradiționale românești păstrează cu sfințenie, cel puțin de la Marea Unire, obiceiul Udatul Ionilor. După slujba religioasă, spre râul din sat pornește un alai format din feciori călări ce poartă steaguri tricolore, îmbrăcați tradițional, un car alegoric tras de boi împodobiți cu țesături și mărgele și mai în urmă măgărușii cu moșul și baba din paie. Ajunși la râu, junii îi udă rând pe rând pe toți ce poartă numele de Ion sau Ioana, doar pe cizme, într-un ritual de purificare.
Udatul Ionilor este obiceiul cu care Tălmăcelul și locuitorii lui se identifică. După ce toți cei care poartă numele Sfântului Ion și-au primit botezul, feciorii, fetele, localnicii și turiștii se îndreaptă spre punctul central al satului: piațeta din fața bisericii. Aici, în Ulița Mare, are loc tradiționalul joc, după ordinea binecunoscută: sârba, învârtita, hațegana, jiana și hora. Folcloric, Udatul Ionilor marchează încheierea ciclului sărbătorilor de iarnă.
Cârța – Ziua Nebunilor
La Cârţa, 8 ianuarie este Ziua Nebunilor! Este ziua în care tinerii se împart în două cete, în burduhoşi şi în urşi şi mâzgălesc oamenii cu untură şi funingine pentru a alunga spiritele rele. Burduhoşii simbolizează spiritele rele şi încearcă să ţină oamenii departe de spiritele bune întruchipate de urşi. Urşii şi burduhoşii pornesc pe uliţele satului, însoţiţi de muzicanţi. În fruntea alaiului merg burduhoşii, iar apoi vin urşii. În drumul lor ei îi mâzgălesc pe cei care le ies în cale. Oamenii sunt consideraţi acum a fi curaţi şi se alătură alaiului. Ziua Nebunilor se încheie la lăsatul întunericului cu un foc mare aprins în curtea gazdei cetei unde urşii îşi ard costumele pentru a arde răul.
Valea Hârtibaciului
Colindatul deschide ciclul celor 12 zile (de la Crãciun la Boboteazã) ale sãrbãtorilor de iarnã. Existã și colinde de Sf. Nicolae, de Anul Nou, de Boboteazã și chiar de Paști, dar fenomenul propriu-zis al colindatului este legat de sãrbãtorirea Crãciunului. Pentru a organiza colindatul, feciorii se asociazã în cete. Scopul principal al cetei junilor e de a-i iniția în normele și valorile comunitãții, spre a le transmite, la rândul lor, generațiilor urmãtoare. Tinerii învațã cã au obligații sociale în viața satului. La ceatã ei se inițiazã în cântece, joc, obiceiuri, spre a se integra în colectivitatea sãteasca. Aici se înscrie colindatul întregului sat, cãci se considerã cã, în aceastã perioadã de tranziție spre Noul An, omul poate influența (prin urarea cântatã a colindãtorilor) desfãșurarea ciclului naturii. Tot la ceatã feciorii învațã sã coopereze și sã se subordoneze unei autoritãți (conducãtorul cetei, tata de feciori).
Prima grijã a feciorilor este sã-și aleagã conducãtorii și gazda. În Retiș și Bãrcuț toți cei aleși se numeau tistii. Conducãtorul cetei se numește primar (Vecerd), primar mare (Retiș), jude (Sãsãuș, Pelișor, Fofeldea, Bãrcuț, Chirpãr, Marpod, Nocrich, Tichindeal, Ghijasa de Jos), „funogi” (Ighișul Vechi). În vechime conducerea cetei era numitã de bãtrânii satului, apoi de preot, iar dupã înființarea primãriilor românești pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, adică pe la 1890.
A doua zi de Crãciun, dupã slujbã, judele, paharnicul și gociul mergeau cu o „fele” (sticla de 0,5 l) de rachiu la ea și o cereau ca judeceasã, o luau și mergeau cu ea la gazdã și petreceau. Numãrul cetelor dintr-un sat e variabil. Obișnuit se alcãtuia o singurã ceatã (Chirpãr), dar se fãceau și 2-3 (Fofeldea, Bârghis, Ighișul Vechi, Pelișor, Sãsãuș), ba chiar 4 (Ghijasa de Jos).
Foarte importantã era alegerea gazdei, cãci acolo învãțau colindele, acolo depozitau vinul și alimentele și tot acolo petreceau la Crãciun, Anul Nou și Boboteazã. Gazda primește în schimb de la feciori un car cu lemne, colaci sau chiar bani. La aceastã manifestare participa tot satul, întreaga obște, fie primind colindãtori, fie colindând. Dupã un an de muncã, de sãrbãtori viața oamenilor cunoștea o adevãratã descãtușare spiritualã.
Se colinda în tot satul, cãci la baza obiceiului stã acest principiu pe care se întemeiazã rânduiala conviețuirii și a solidaritãții colective din satele noastre: toți pentru unul și unul pentru toți. Repertoriul variazã de la un sat la altul. Ceata e însoțitã peste tot de muzicanți, care cântã pe drum și în casele unde se joacã.
Darurile rituale erau așezate pe masã: colaci (semn al belșugului, al roadelor bogate), „pecie” (mușchiul de pe spinarea porcului), bãuturã. Odinioarã se puneau pe masã prune, pâine, fasole, înlocuite apoi de hencleș și cozonac, mai nou de bani. Cei mici primeau un colac mare, din fãinã de grâu, frumos împletit și coaste. Feciorii mai mari primeau de la fete (cãci numai la ele colindau) o „fele” (0,5l ) de rachiu sau 1l de vin și douã hencleșe.
În ceea ce privește petrecerea (ospãțul) de la sfârșitul colindatului, la ea participa odinioarã tot satul, datoritã credinței cã ar participa și sufletele celor morți, reveniți acum ca sã se bucure și ei împreunã cu cei rãmași în viațã. În Valea Hârtibaciului, la petrecere participã numai ceata și fetele din sat.
Sursa: Crãciunul și colindatul pe Valea Hârtibaciului, potrivit lui Noiștețeanu Dragan Mircea.
În deschiderea Pastoralei adresate credincioșilor în acest an, de Nașterea Domnului, ÎPS Dr. Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, face o „analiză a frumuseţii şi profunzimii dogmatice a troparului acestui praznic, a acestei scurte compoziții imnografice prin care se anunță şi se explică într-o formă poetică semnificația duhovnicească a evenimentului liturgic prăznuit”. Pentru ca mai apoi, Mitropolitul Ardealului să concluzioneze: „Suntem cu toții chemați, precum magii, să căutăm continuu şi să ne străduim să aflăm Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Întreaga noastră viaţă este un drum spre Betleem, spre această Casă a Pâinii euharistice”.
Redăm, în cele ce urmează, textul Pastoralei.
„Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (In 12, 46).
† LAURENŢIU, DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioșilor creștini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierești binecuvântări!
„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se învățau să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus. Doamne, slavă Ție!”
(Troparul Nașterii Domnului)
Iubiții mei fii duhovniceşti,
Prin fiecare praznic împărătesc, an de an, Biserica, Mama noastră, ne face mereu daruri, ne vorbeşte despre Hristos, Capul Ei, ne introduce în comuniune cu El, făcându-ne contemporani cu toate evenimentele vieţii Lui pământeşti. Fiecare sărbătoare este o tainică realitate pe care o trăim prin intermediul cultului divin. Suntem aici, pe pământ, dar gustăm, prin fiecare Liturghie, din bucuria cerească a vieţii veşnice.
De aici, fericirea noastră, de aici, lumina fiecărui praznic împărătesc. An de an am încercat prin cuvântul nostru pastoral să descifrăm împreună tainele şi înțelesurile adânci ale Praznicului Nașterii Domnului. Anul acesta vom analiza frumuseţea şi profunzimea dogmatică a troparului acestui praznic, a acestei scurte compoziții imnografice prin care se anunță şi se explică într-o formă poetică semnificația duhovnicească a evenimentului liturgic prăznuit. Vom încerca împreună să descoperim modul în care Biserica ne învaţă dogmele ei într-un mod atât de simplu, dar şi de profund prin intermediul imnografiei.
Troparul, ca alcătuire liturgică, este o scurtă strofă poetică, ce conţine ritm, rimă şi un numărde silabe, și îl cântăm la fiecare vecernie, utrenie şi liturghie, cinstind pe sfinții sărbătoriți sau prăznuind evenimentele importante din viața Mântuitorului și a Maicii Domnului sau din istoria sfântă a mântuirii. Prin toate imnele liturgice ale cultului divin, Biserica ne ajută să înțelegem mai ușor, nu prin narațiune sau povestire, ci prin poezie, tainicul fiecărui praznic împărătesc.
Prin structura lui, prin cuvintele lui bine potrivite, fiecare tropar are un mod unic de a ne iniția şi de a ne introduce în bucuria sărbătorilor. El conține câteva idei importante, câteva adevăruri de credinţă, pe care, prin melos, prin cântare, Biserica vrea să ni le însușim atât cu mintea, cât şi cu inima, pentru a le putea apoi împlini în viaţa noastră, prin lucrare duhovnicească.
Iubiți credincioși,
Troparul Naşterii Domnului îl cunoaștem atât de bine cu toţii şi îl cântăm atât de des în aceste zile, ca prin el şi prin frumoasele colinde să ne exprimăm bucuria pe care ne-o aduce venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Această scurtă alcătuire imnografică este structurată în jurul a trei afirmații importante, cu valoarea unor adevăruri tainice şi de credinţă, pe care Biserica vrea să ni le pună la suflet într-o formă poetică atât de frumoasă şi de concisă.
– Prima şi cea mai importantă dintre ele mărturisește faptul că Nașterea lui Hristos a adus în lume Lumină, dar nu orice lumină, ci tainica Lumină a cunoașterii lui Dumnezeu.
– Cea de a doua afirmație a troparului: „că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se învățau să se închine Ție”, ne descrie modul în care se manifestă această Lumină venită în lume, convertind şi povățuind spre cunoaşterea lui Dumnezeu chiar şi pe magii păgâni.
– Troparul se încheie arătând Cine este această Lumină a cunoștinței, identificându-o cu Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, numit Soarele dreptăţii şi Răsăritul cel de Sus. În cele ce urmează vom încerca să descifrăm împreună înțelesurile tainice şi adânci ale acestor trei afirmații ale troparului.
Astfel, debutul acestei creații imnografice conține ideea centrală a acestui praznic, şi anume: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței”. Biserica vrea să ne spună în această formă de dialog a noastră cu Hristos că venirea Sa în lume echivalează cu o nouă creaţie, cu o nouă manifestare a Luminii primordiale, dar într-un mod cu totul unic.
Acum, în epoca harului, noi ne împărtășim de această Lumină dumnezeiască într-un dialog tainic, într-o coborâre maximă a lui Dumnezeu la noi. O primim ca pe o Lumină plină de conținut, ca pe o Lumină a cunoaşterii, ca pe o Lumină care se descoperă şi care ne luminează vieţile şi ne arată sensurile adânci ale existenţei noastre, o Lumină în care vom vedea lumina vieţii viitoare, cum ne învață psalmistul (Ps 35, 9).
Imnograful foloseşte aici un limbaj eminamente biblic şi ne ajută să ne adresăm lui Hristos într-un mod atât de intim şi de personal, folosind cuvintele şi expresiile pe care El însuşi le-a utilizat în timpul vieţii Sale pământeşti, când S-a prezentat pe Sine ca fiind „Lumina lumii” (In 9, 5), coborâtă din cer ca să lumineze şi să scoată pe om din întunericul păcatului şi al morții (In 12, 46), sau ca Lumina care aduce descoperirea neamurilor, lucrând convertirea noastră, a tuturor, la credința cea adevărată (Lc 2, 32).
Lumina aceasta dumnezeiască este viaţa noastră a tuturor oamenilor, după cum ne învaţă Sfântul Evanghelist Ioan, care afirmă în prologul Evangheliei sale că viaţa lui Dumnezeu este lumina oamenilor (cf. In 1, 4), ca una prin care toată iubirea lui Dumnezeu ajunge la noi, ca una care ne luminează şi ne curăţeşte şi ne face asemenea Lui. Prin intonarea acestui tropar, noi mărturisim faptul că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu ne este lumină, şi nu orice lumină, ci o lumină veşnică, în care, şi astăzi, Dumnezeu ne vorbeşte, ne învaţă, ne cheamă la Sine şi ne dă viaţă, şi nu orice viaţă, ci însăşi viaţa Sa plină de altruismul iubirii Sale dumnezeiești.
Cea de a doua afirmație a troparului ne precizează cum lucrează această Lumină dumnezeiască venită în lume, arătând că: „întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se învăţau să se închine Ţie, Soarelui dreptății”. Imnograful ne spune atât de frumos că această Lumină a dragostei lui Dumnezeu a venit în lume pentru a lucra în mod tainic şi minunat întoarcerea tuturor neamurilor păgâne la credință.
Magii sunt aceia care au urmărit lumina văzută a stelelor și au găsit Lumina cea adevărată prin steaua care le-a devenit dascăl şi povăţuitor spre Izvorul Luminii din peștera Betleemului. Imnograful ţine să precizeze faptul că tainica lor iniţiere în cunoaşterea şi găsirea lui Dumnezeu cel întrupat a fost un efort continuu. Ei slujeau acestei stele şi se învăţau pe tot parcusul drumului cum să găsească Lumina credinţei.
În lumina dragostei lui Dumnezeu, căutarea Lui şi învăţarea adevărurilor Lui de credinţă au devenit lucrări duhovniceşti continue. Imnograful foloseşte aici, cu bună știință, imperfectul, arătând stăruinţa necontenită, râvna şi dragostea lor fierbinte în găsirea lui Hristos, descris ca fiind Soarele dreptăţii şi Răsăritul cel de Sus.
Troparul se încheie cu afirmarea altui mare adevăr de credinţă: Mântuitorul venit în lume nu este o lumină impersonală, ci este o Persoană dumnezeiască unică şi plină de toată lumina necreată a dumnezeirii, pe care imnograful metaforic o descrie ca fiind „Soarele dreptăţii” şi „Răsăritul cel de sus”.
Interesant este contextul în care aceste două expresii biblice au ajuns să fie folosite în cântările Bisericii. Este bine ştiut faptul că mai toate popoarele păgâne ale Antichităţii aveau în jurul datei solstițiului de iarnă (22 decembrie) sărbători dedicate zilei de naştere a zeului Soare, sărbători care erau însoțite de petreceri şi orgii.
Biserica a dorit să contrapună o sărbătoare creştină acestui cult păgân al zeului Mitra fixând data celebrării Naşterii Domnului pe 25 decembrie şi numindu-l pe Mântuitorul Iisus Hristos, cum au făcut prorocii, ca fiind „Soarele dreptății” (Mal 4, 2) şi „Răsăritul cel de Sus” (Za 6, 12; Lc 1, 78-79). Ambele expresii vorbesc despre taina negrăită a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, încercând apofatic să-L definească pe Cel care S-a întrupat ca fiind „Soarele dreptății”, ca Unul care prin întrupare a adus lumina dreptăţii lui Dumnezeu în lume, adică lumina virtuților dumnezeieşti, lumina dragostei, a păcii, a bunătății divine.
Totodată, El este şi „Răsăritul cel de sus”, adică Soarele care nu răsare de sub orizont, ci care vine din cer, din înălțimile curate ale dumnezeirii. Doar un astfel de Dumnezeu întrupat ne putea aduce mântuirea! Doar un Dumnezeu al virtuților putea să ne facă să ne schimbăm şi noi vieţile! Doar un Dumnezeu al luminii ne putea da un sens vieţii noastre, scăpându-ne din întunericul necunoștinței şi al înșelării demonice! Doar un Dumnezeu mai presus de noi, doar un Soare care răsare veșnic din cer ne putea ridica la înălțimile curăţiei şi bucuriei dragostei Sale!
Iubiți credincioși,
Atât de frumoase şi adânci sunt adevărurile de credinţă pe care ni le pune la suflet Biserica prin imnografia fiecărui praznic! Suntem cu toții chemați, precum magii, să căutăm continuu şi să ne străduim să aflăm Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Întreaga noastră viaţă este un drum spre Betleem, spre această Casă a Pâinii euharistice. Dumnezeu a venit pe pământ să ne ridice la cer, a sărăcit de bunăvoie ca să ne îmbogăţească pe noi. El a venit la noi ca şi noi să pornim în căutarea Lui, pentru a ne arăta cum în peștera săracă vom găsi bogăția dumnezeirii.
În nenumăratele greutăți pe care le avem astăzi, toţi trebuie să înţelegem că doar călătorind spre Hristos prin lucrarea poruncilor Sale dumnezeieşti vom putea avea Lumina cunoștinței în viețile noastre şi doar aşa vom putea distinge adevărul de minciună, doar aşa vom putea scăpa de înșelarea celui viclean. Ca şi magii, să ne lăsăm povăţuiţi. Să căutăm pe duhovnicul nostru cât mai des, să ne dorim să ne adâncim relaţia noastră cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin spovedanie curată şi împărtășire cu vrednicie cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, ştiind că doar Dumnezeu este singura noastră scăpare în toate necazurile ce ne cuprind.
Pe toţi, Biserica ne cheamă în aceste zile să devenim oamenii lui Dumnezeu, plini de înțelepciune și iubire, oameni ai rugăciunii și ai milosteniei. Să lăsăm toate ale lumii, să investim mai mult în relaţia noastră cu Dumnezeu, să ne punem încrederea numai în El, ştiind că doar El ne poate ajuta în toate împrejurările grele şi în necazurile vieţii noastre.
Aceasta ne învaţă sărbătoarea venirii în lume a Mântuitorului şi aceasta o mărturisim în Acatistul Bunei Vestiri, la condacul al optulea, în care cântăm: Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că, pentru aceasta, Dumnezeu cel Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălțime pe cei ce strigă Lui: Aliluia.
Să ne facem vrednici de o aşa mare bunătate arătată nouă prin venirea la noi a Fiului lui Dumnezeu, să urmăm magilor, căutând continuu cu zel şi credinţă Lumina cunoștinței, şi atunci vom ajunge mai presus de lume şi vom fi pururi împreună cu Domnul. Amin.
Sărbători fericite! Un An Nou binecuvântat! Întru mulţi şi fericiţi ani!
Al Vostru arhipăstor şi rugător fierbinte către Dumnezeu, † Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) și Filarmonica de Stat Sibiu anunță programul Concertului de Anul Nou de la Sibiu 2024-2025, un eveniment devenit deja tradiție, aflat la cea de-a XVI-a ediție.
Pentru cea de a XVI-a oară, iubitorii rafinamentului muzical își pot desfăta simțurile în acordurile Concertului de Anul Nou de la Sibiu. Tema din acest an este Dream Land, iar publicul este invitat la visare în compania Ansamblului PlaCello, compus din Răzvan Suma, Ella Bokor, Ștefan Cazacu și Mircea Marian, alături de violonceliștii Atanas Krastev și Dragan Djordjevic, și artiștilor invitați: soprana Antonia Beteag și pianistul Mihai Murariu. Cei șase violonceliști vor oferi o interpretare cu adevărat de sărbătoare, îmbinând cu măiestrie energia personală – cu toții fiind soliști apreciați internațional – cu bucuria de a cânta împreună.
Program
De fiecare dată surprinzător, programul celui mai așteptat eveniment cultural monden al finalului de an aduce și de această dată bijuterii sonore semnate de Mozart, Rossini, Villa-Lobos, Mascagni și Strauss, dar și frânturi de musical sau chiar lucrări pop-rock în aranjament instrumental pentru ansamblu de șase violoncele.
„Savoarea muzicii va fi completată cu un decor somptuos și un pahar de spumant de calitate, ce vor augmenta strălucirea unor seri de neuitat, așa cum toate încheierile și începuturile de calendar trebuie să fie!”, a declarat Sebastian Gheorghiu, organizator.
Atmosfera de poveste a muzicii clasice și contemporane este rezervată celor care vor alege să se bucure de trecerea dintre ani la Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Evenimentul se va desfășura în dublă reprezentație, începând cu orele 18:00, marți, 31 decembrie 2024, și miercuri, 1 ianuarie 2025.
ASF a anunțat noile tarife de referință pentru polițele RCA, valabile în următoarele șase luni, informează Antena 3 CNN.
Conform noii metodologii ASF, tarifele RCA nu mai sunt calculate în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, ci de puterea acestuia.
Specialiștii consideră această schimbare mai relevantă, având în vedere noile tehnologii care permit dezvoltarea motoarelor mici ca dimensiune, dar foarte puternice, scrie stiripesurse.ro.
În București-Ilfov, cel mai mic tarif de referință începe de la 1.844 lei, pentru o mașină cu o putere de 50 de kilowați, deținută de o persoană cu vârsta între 51 și 60 de ani. La polul opus, tariful poate ajunge la 5.240 lei pentru o persoană sub 30 de ani care deține un autovehicul de peste 300 de kilowați.
Aceste cifre reflectă creșteri semnificative. Mai exact, aproximativ 9% pentru tariful minim și până la 30% pentru tariful maxim.
Tarife pentru restul țării
„Pentru județele din afara București-Ilfov, cel mai mic tarif de referință este de 1.064 lei, pentru o mașină cu o putere de 50 de kilowați, deținută de o persoană cu vârsta între 51 și 60 de ani, ceea ce reprezintă o creștere de 9,1% față de tarifele anterioare.
Cel mai mare tarif de referință ajunge la 3.964 lei pentru o persoană sub 30 de ani care conduce un autovehicul cu o putere de peste 300 de kilowați.
Protejarea sănătății sibienilor și monitorizarea sănătății animalelor, prin efectuarea de analize de laborator în cadrul Serviciului Laborator Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, sunt obiective principale ale instituției sibiene, susține dr. Flavius Flucuș, director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Sibiu.
Ce e „Pachetul Regional”
A.N.S.V.S.A. a demarat, în urmă cu un an, implementarea Strategiei privind creșterea performanțelor și eficientizarea activitatii LSVSA-urilor din subordinea D.S.V.S.A.- urilor județene. În cadrul Programului Național Strategic, analizele sunt împarțite în: pachet local, pachet regional și pachet național. Situația pentru județul Sibiu se înscrie în parametrii strategiei naționale.
„Pachetul local” conține analize care trebuie acreditate de toate L.S.V.S.A. județene. În acest sens, LSVSA Sibiu desfășoară activități de acreditatare a unui număr de 8 metode, dintr-un total de 43 metode acreditate.
„Pachetul Regional” conține analize efectuate de laboratoarele nominalizate, pentru o anumită regiune. LSVSA Sibiu este nominalizat pentru 10 metode, dintre care 7 sunt deja acrediate.
În „Pachetul național” a fost nominalizat de regulă un laborator principal de analize și în unele cazuri, un al doilea laborator secundar, care să preia surplusul de probe și să susțină laboratorul principal.
Demersuri în vederea autorizării și acreditării acestor metode
L.S.V.S.A. Sibiu întreprinde demersuri în vederea autorizării și acreditării acestor metode, nominalizate de ANSVSA în vederea implementării strategiei la nivel național.
Pentru fiecare activitate sunt stabilite un număr de 21 proceduri generale, plus 8 instrucțiuni de lucru și proceduri operaționale. Pe langă acestea, L.S.V.S.A. dispune de proceduri specifice metodelor de diagnostic întocmite conform referențialelor în vigoare (standarde si WOAH-World Organisation for Animal Health).
Metodele de diagnostic pentru domeniul Sanatate animală vizează monitorizarea/diagnosticarea unor boli, printre care: Rabia, Encefalopatiile spongiforme transmisibile (boala vacii nebune), Gripa aviară, Salmoneloze, Bruceloza, Leucoza enzootică bovină, Tuberculoza bovină, etc.
Pentru domeniul Siguranța alimentelor, se urmaresc parametrii dintre care: Salmonella, Listeria, E. Coli, Enterococi intestinali, Enterobacteriaceae, drojdii și mucegaiuri, Staphylococcus, Trichinella spp., proteină, grăsime, falsificare miere de albine etc.
