Kiki Lăcrămioara Teodorescu s-a întors învingătoare, și de această dată, de la Ironman Barcelona. E a doua competiție Ironman la care participă, scoțând un timp cu aproape o oră mai puțin decât la întrecerea de anul trecut. Adică, în cifre, aceste rezultate înseamnă: 3,8 km de înot parcurși în 1:22:59, 180 km de pedalat cu bicicleta, în 6:01:11 și maratonul de 42,195 km, în 4:00:11. Un total de 11:39:08 ore.
Dintre cei 3000 de participanți, 28 de sportivi au fost români, Kiki calificându-se pe poziția a cincea în clasamentul final și prima la categoria fete.
Personal, mai mult decât cifrele scoase la Ironman sau în toate celelalte competiții la care participă, întotdeauna m-a surprins forța impresionantă cu care Kiki cucerește fiecare nou obstacol, transformându-l într-un atu pentru mergerea sa mai departe. O mână de om și un munte de suflet, care an de an își alege o cauză (sprijinind de regulă câte un copil cu probleme grave de sănătate), își mobilizează întreaga energie și empatie, face eforturi la care de cele mai multe ori noi, ceilalți, abia avem curajul să gândim și, cu o voință imbatabilă, spulberă orice îi stă în cale. Și revine acasă cu un firesc dezarmant, încă de pe drum pregătindu-și următoarea provocare.
Dincolo de performanțele sportive, Kiki e mamă, implicată într-o mulțime de proiecte comunitare și, mai ales, din postura de cadru didactic, pregătește generații de copii să crească sănătos, armonios și cu principii solide de viață.
De această dată a sprijinit cauza lui Eduardo, un adolescent de 15 ani, care a suferit o intervenție pe cord. Doar ce a aterizat în Sibiu și, de la aeroport, s-a dus direct să alerge la „Ștafeta Veteranilor”.
A alergat la Redacția Sibiu 100%
Ne-am trezit cu Kiki și soțul ei, Adrian, zilele trecute, la Redacție, bucuroși să ne povestească din aventura lor pe tărâmurile Barcelonei. „Însoțiți” de un delicios tort, făcut special de Kiki, de o savoare excepțională.
Am rugat-o pe Kiki să ne spună care a fost cea mai mare provocare pentru ea la această ediție Ironman. Și ne-a oferit o mostră despre cum temerile se mută în pasiuni. „Îmi era teamă de mare, când auzeam că proba de Ironman se ține în mare. Și mă uitam de fiecare dată după locuri unde nu este mare, să fie un lac pentru antrenamente. Și în funcție de aceasta alegeam concursul. Pe urmă, înotând în Grecia, am prins curaj.
În Danemarca, am înotat în golf. A fost ok, pentru că era mai liniștit. Dar în vară am fost în Grecia și în fiecare zi am înotat în mare. Dar acolo marea este perfectă: limpede, liniștită. Însă am prins curaj. Înainte de concurs au fost valuri mari în Spania. Și am înotat în acele condiții! Dar la competiție, am avut noroc de o mare ok, liniștită.
Mie mi-a plăcut înotul cel mai mult. M-am simțit cel mai bine acolo. Iar acum, sincer, abia aștept să înot în mare!”, mărturisește Kiki. O probă complexă, nu lipsită de riscuri dacă nu știi să te pregătești pentru ea, dovadă că în acest an o atletă din Rusia a murit în urma unui stop-cardiac survenit în timpul probei.
180 de km parcurși în șase ore de pedalat pe bicicletă
După proba de înot (de 3,8 km, parcurși în 1:22:5 ore), Kiki a trecut la proba de bicicletă, „pe un traseu și peisaj impecabile”, spune ea. Am întrebat-o ce o motivează în acele momente, cum gestionează psihic toată această presiune incredibilă acumulată.
„Te gândești la toate în acele momente. De obicei, îmi împart cursa mental în bucăți. Și așa știu că mă apropii spre finalul primei ture, a celei de a doua… Prima jumătate e mai grea întotdeauna. Ai momente în care te simți foarte bine, altele în care mai pici un pic. Sunt multe ore, în care stai într-o poziție în care nu ești chiar comodă.”
Un rol decisiv îl are, desigur, și bicicleta cu care participi. Sunt, în acest sens, o mulțime de elemente de luat în calcul. „Mental, pentru mine contează foarte mult echipamentul, adaugă Kiki. Pentru că îi văd pe ceilalți că au echipamente extraordinare. Nu îți poți permite aceeași performanță a echipamentului, pentru că o bicicletă nouă e 10.000 euro. Eu mi-am cumpărat acum trei ani, când am început să fac triathlon, o bicicletă de pe olx. O bicicletă bună, zic eu. Însă contează fiecare centimetru al bicicletei.
Sunt persoane care se ocupă special de ajustarea bicicletei în funcție de mecanica personală a corpului. Eu am niște probleme cu durerile de spate. Și mi s-a spus că dacă cadrul ar fi fost cu un centimetru mai mic, m-ar fi ajutat mai mult. În Sibiu sunt patru biciclete aero. Cicliștii împătimiți țin foarte mult la aceste lucruri. Sunt foarte multe secrete la bicicletă. De pildă, te ajută să ai power metru, care să te ajute să îți măsori puterea în wați. Adică, să nu ajungi obosit la alergare. Și care îți dozează energia.
Dacă tu tragi foarte tare la bicicletă, poți să clachezi la alergare. Dar dacă ai acel power metru și acel garmin, situat în față, pe ghidon, atunci știi care e media ta, în funcție de acele măsurători. Entuziasmul te fură. Și foarte mulți țin cont de acele lucruri. Dar îți trebuie toate aceste aparate. Eu am fost așa, ca la nuntă: îți iei ceva nou, îți iei ceva vechi și ceva de împrumut, ca să ai noroc. Și am tot cerut pe la prieteni, pentru că nu le am pe toate. Dar faptul că le ai, te ajută psihic”, ne lămurește Kiki.
De asemenea, „trebuie să ai grijă să nu clachezi, să nu ajungi în starea de oboseală. Și aici te ajută foarte mult disciplina în alimentație. Se spune că trebuie să iei, cam la 50 de minute (chiar și mai des), cam 100 de carbohidrați. Unii zic că trebuie să iei la 15 minute, la 30… Unii profesioniști chiar și mai des. Contează foarte mult să îți refaci, pe parcursul unei curse, toate resursele. Și la timp. Că dacă uiți să bei apă, uiți să te alimentezi (geluri, cașcaval, șuncă), clachezi.
Sunt vreo șase ore în care stai pe bicicletă. Mănânci din șa, bei din bidon. La problema cu alimentația trebuie să mai studiez. Pentru că în momentul în care am ajuns la alergare, deja nu mai puteam să mă gândesc la geluri, să le înghit, aveam așa, o greață și un repuls față de toate aceste substanțe. Și e greu să alergi doar cu rezervele pe care le mai am. Am luat forțat două geluri, dar doar așa”.
Drum întins către Kona
Această probă, de 180 km, Kiki Teodorescu a parcurs-o în 6:01:11 ore. După care a trecut la ultima probă, cea a maratonului, de 42,195 km. Pe care a finalizat-o în 4:00:11 ore. Ce a ajutat-o în mod special și la această probă?
„Atmosfera contează foarte mult! Îți dă o energie extraordinară! Mă gândesc la prieteni, la toți cei care au încredere în mine; foarte multe lucruri îți vin în minte atunci, pentru că ai nevoie de încurajare. Știam că foarte mulți ne urmăreau live, și asta mă ajuta enorm. Te mai motivezi la punctele de susținere, când îți auzi numele. Alergarea se face printre oameni, prin oraș. A fost incredibil suportul echipei de la Clubul Sportiv Comunitar. Cineva a venit și a făcut o verificare totală a bicicletei, altcineva a adus un power metru, altcineva cu sfaturi foarte utile pentru digestie.”
De când face ce face, oricât de greu i-a fost, nu s-a gândit absolut niciodată să abandoneze o cursă. Cât va mai participa? „În fiecare an mi-am propus, răspunde cu o debordantă dezinvoltură Kiki. Acum mă gândesc la următoarea competiție. Eu oricum mă antrenez în continuare. Dar mă ajută foarte mult să am un obiectiv pentru care să fac aceste lucruri. Te antrenezi, dar dacă nu ai o țintă, la un moment dat motivația se diluează, dispare chiar.”
Cât despre ținta ce mai ambițioasă pe care și-o propune, aceasta e nenegociabilă: „Îmi doresc să mă calific la Kona (Hawai). E vorba de campionatul mondial, unde nu poți ajunge decât cu calificare. Pentru că acolo e restricționat numărul participanților, undeva la 30-40 de sportivi. Într-un an e competiția feminină, în celălalt, masculină, decizie luată din cauza unor proteste ale localnicilor, care reclamau suprapopularea zonei de către participanți și susținătorii lor. Calificările se fac pe categorii de vârstă și performanțe. E destul de greu, dar nu imposibil!”
Pentru a fi „eligibilă” la această calificare, Kiki ar trebui să scoată un timp cu aproximativ o oră mai puțin decât de această dată. Iar, după cum ne-a obișnuit deja, începem să ne pregătim să o susținem cât de curând și pentru această competiție! Obiective mai apropiate? Participarea la Ironman de anul viitor de la Nissa (Franța) și Cascais (Portugalia).
De ce își alege de fiecare dată câte o cauză
Anul acesta, la Ironman Barcelona Kiki a susținut cauza lui Eduardo. „Și anul trecut am alergat tot pentru Inimi sănătoase, a prietenilor noștri de la Fundația Polisano. În fiecare an când am alergat, am ales o cauză. De altfel, așa am și început să alerg, susținând cauze. Am zis, ok, fac asta pentru mine, dar pot să fac și ceva în plus, ajutând o cauză.
Am ajuns să îl cunosc pe Eduardo în momentul în care era la terapie intensivă, imediat după operație. Și, când ajungi în spital, cunoști cazul direct și problemele sale, atunci cu atât mai mult chiar știi că merită să contribui la acea cauză. Iar din ce ne spunea mama sa, Eduardo este dependent de sport și de performanță și cea mai mare îngrijorare a lui era că nu va putea să continue. Toate au avut legătură. Niciodată nu aș putea participa fără o astfel de cauză!”
Ar mai fi de precizat că toate donațiile (sprijinul pentru cauzele susținute de Kiki) se fac prin GalantOm, o platformă independentă creată pentru ca oamenii de bine din România să poată susține cu ușurință cauzele sociale în care cred.
