Noi nu suntem de acord să continue plafonarea preţurilor la energie şi ce urmează să se întâmple după ce dispare plafonul este o decizie politică, a declarat, sâmbătă, Volker Raffel, CEO al E.ON România, subliniind că ar trebui sprijiniţi de stat doar clienţii vulnerabili.
„Este o decizie politică care trebuie să urmeze, legată de ce se întâmplă cu plafonul. Noi ştim că avem şi clienţi care au greutăţi şi aceşti clienţi vulnerabili trebuie să fie sprijiniţi de stat.
Asta este o politică socială şi trebuie să fie clar şi ce face Guvernul să sprijine şi vulnerabilii în viitor. Nu este treaba unui jucător sau a unei companii private să dea o politică socială, dar este sarcina statului.
Înseamnă, din punctul nostru de vedere, că un sprijin al statului trebuie să fi dat direct de stat la clienţi. Nu suntem de acord să continue plafonarea.
În momentul de faţă preţurile sunt plafonate până în martie. Dacă nu se întâmplă nimic, nu mai sunt plafonate începând cu aprilie.
Dacă statul vrea să intervină din nou, este o decizie politică care nu este negociată cu noi, dar sperăm să fie luată în timp util, pentru că în momentul de faţă vedem o lipsă de predictibilitate legată de se întâmplă în piaţă.
Nu este o problemă doar pentru noi, ci şi pentru clienţii noştri”, a spus Volker Raffel la un seminar pe teme de energie, organizat de Consiliul Concurenţei şi ACUE.
De asemenea, directorul E.ON a subliniat că, în prezent, compania nu ştie preţul care va fi aplicabil clienţilor începând cu aprilie 2025, pentru că piaţa angro nu este complet funcţională.
„Şi atragem atenţia asupra faptului că nu sunt suficiente cantităţi ofertate pe piaţa angro. Şi de aceea am comunicat noi, E.ON, clienţilor noştri, şi am văzut că şi alţii au făcut acest lucru, că preţul încă nu este clar şi va fi comunicat atunci când va fi clar.
El depinde de preţul energiei electrice pe care o cumpărăm de la producătorii din România sau din piaţă şi, cum nu ştim preţul, în momentul de faţă, la care vom fi capabili să cumpărăm, nu pot să zic care va fi preţul final în viitor”, a precizat Volker Raffel.
Acesta a adăugat că pe piaţă nu sunt cantităţi suficiente de energie pentru a acoperi necesarul şi de aceea furnizorii propun statului o măsură intermediară, pentru a avea lichiditate pe piaţa de electricitate, la fel la gaze naturale.
„În trecut a existat aşa ceva, un Gas Release Program se cheamă, care nu reglează preţul, dar obligă producătorii să ofere cantităţi în mod periodic şi întotdeauna să fie ceva disponibil pentru cei care cer.
Şi propunem aceeaşi abordare şi pe piaţa de energie electrică. Nu vrem să ştim preţul, nu vrem ca statul să stabilească un preţ, dar vrem să ştim că şi în viitor vor fi disponibile cantităţi.
Până până acum producătorii nu au ieşit cu cantităţi, să le spun, semnificative de energie.
Este o problemă şi aici mă refer la marii furnizori. Noi, dacă noi nu găsim energie electrică şi nu ştim preţul energiei, nu putem să oferim un preţ predictibil pentru clienţi”, a spus reprezentantul E.ON.
Nimeni nu mai văzuse așa ceva, vă asigur. Un om îndrăcit? Nu. Dintr-aceștia văzuseră destui. Unul era chiar în cetatea lor. Ce se numea a Gherghesenilor? Nu numaidecât. Luca o numește astfel, probabil nu fără motiv, dar cetatea cu acest nume se afla la 50 de kilometri de Marea Galilleei. Ea se numește azi Jerash și a dat, de fapt, numele unei regiuni.
Acum înțelegem. Din acest motiv și Sfântul Luca, în Evanghelia sa, ne spune că minunea vindecării îndrăcitului are loc în acea regiune, cel mai probabil într-un sat ce poartă numele Kursi și ține în memoria sa arheologică minunea, prin ruinele unei biserici închinate minunii și omului vindecat. E important locul? Da. Pentru că porcii în care alungă Domnul pe diavoli nu erau porci pentru mâncare – în Kursi erau locuitori evrei, către interiorul regiunii, spre Ghergheseni nu -, ci pentru a fi vânduți în nordul regiunii Decapole, nu chiar foarte departe, către templele care jertfeau porci zeităților păgânilor.
Avem de-a face, așadar, cu o turmă sacrificială în cel mai serios sens al religiozității păgâne a vremii. De aici supărarea celor cărora li se pierde turma. Nu doar că Legiunea se ascunde în porci și o aruncă în lac de pe țărm – descrierea corespunde geografiei vecine satului Kursi -, ci și pentru că vindecând pe îndrăcit, Hristos arată la ce anume folosesc jertfele animalelor crescute de ei. Le dovedește că, evrei fiind, încurajează un cult străin Legii lui Moise.
Cel care avea să le lămurească gherghesenilor căderea lor în idolatrie nu este, de astă dată, Domnul Hristos. Ci omul scos din moarte. Omul ce fusese dezbrăcat de slavă omenească -imaginea lui gol și locuitor al mormintelor este simbolul agoniei continue în care își târa viața – este victima indiferenței celor din jur, ascunsă cel mai probabil după frică. Omul exprimă mai curând starea regiunii decât starea lui personală. Și Hristos, prin El, caută vindecarea lor.
Vindecarea lor de două idolatrii: a câștigului din porci și a lipsei de empatie pentru cel bolnav – dacă reducem îndrăcirea la boală, ceea ce vă asigur că nu este. Dialogul cu diavolii la marginea prăpastiei este pentru noi. Idolatrii de acum. Care credem în minciunea diavolului, cea dintâi, care ne spune că el nu există. Acum îl vedem. Își spune numele. Provoacă pagube în registrul economic al comunității. Știind că așa vor reacționa oamenii. Că li-i mai drag de câștigul din porci decât de întoarcerea unui agonic în viața cetății. Că li-i drag câștigul, fie el și din păcatul altora.
O să-mi spuneți că e vorba de ei. Nu doar. E vorba și de noi. Neatenții și uimitor de uitucii la valorile prin care Hristos ne-a cerut să ne trăim viața. Măcar în raport cu alții, dacă în raport cu noi nu ne iese.
Poate de aceea alege Hristos un fost îndrăcit să-i propovăduiască Evanghelia în ținutul Gherghesenilor. Ca să ne arate că un om poate reveni din iad prin puterea lui Hristos. Dar Acesta nu înfrânge indiferența noastră. Nu a venit doar ca să ne educe. A venit să ne mântuiască!
Festivalul Internațional de Film Documentar Astra Film Festival, intrat în al patrulea deceniu, începe astăzi, la Sibiu, cu un film proiectat în premieră, unul despre care se vorbește deja la superlativ. Este vorba despre documentarul „Tata”, de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc.
Eveniment cultural important al toamnei, AFF2024 (20-27 octombrie) înseamnă opt zile cu zeci de filme prezentate în premieră, de întâlniri cu regizorii și sesiuni Q&A, masterclassuri, dezbateri, expoziții și cine-concerte. Iar începând cu sâmbătă, 26 octombrie, o selecție importantă a filmelor din festival va putea fi vizionată online pe întregul teritoriu al României.
Gala de deschidere Astra Film Festival 2024 va avea loc la sala Thalia a Filarmonicii Sibiu, duminică, 20 octombrie, începând cu ora 18:00, în prezența Ministrului Culturii, Raluca Turcan. Evenimentul va fi prezentat de jurnalista Amalia Enache și va include și două discuții ale acesteia: una cu criticul de film Victor Morozov – despre rolul filmului documentar în educația și evoluția indivizilor și a comunităților, și alta cu rectorul Universității din București, Marian Preda – despre fenomenul migrației, una din temele centrale ale filmului documentar care va fi proiectat în deschidere.
Un alt moment deosebit va fi recitalul la pian al Dorei Gaitanovici. ÎUn moment artistic va fi susținut și de grupul japonezIX Percussion..
Filme valoroase în selecția oficială
Alături de cele 18 filme documentare despre România sau semnate de regizori români, majoritatea prezentate în premieră la AFF2024, în selecția oficială vor fi aproximativ 100 de producții noi realizate pe toate continentele. Marile premii ale festivalului vor fi acordate de jurii alcătuite din profesioniști de prestigiu ai filmului documentar pentru cele mai bune producții din cele patru competiții: Centrală și de Est-Europeană, România, Voci emergente ale filmului documentar și Competiția studențească. Programul complet al proiecțiilor, aici: https://www.astrafilm.ro/ro/2024/program-orar?day=20&view=list.
Șase dezbari în programul DocTalk
Organizatorii propun o serie de dezbateri pe teme abordate de unele dintre cele mai interesante filme din festival. Discuțiile, moderate de jurnaliști redutabili, cu invitați pe măsură, vor avea loc la Sala Thalia în fiecare seară, imediat după filmul de la ora 18:00, începând de luni, 20 octombrie, până vineri, 26 octombrie. Programul DocTalk de sâmbătă, 26 octombrie, va începe la ora 14:00. Programul DocTalks poate fi consultat aici: https://www.astrafilm.ro/ro/2024/sectiune/programe-speciale-2024.
Cinema New Media Dome, amplasat în Piața Mare din Sibiu, este și în acest an punctul zero al cinematografiei viitorului, unde spectatorii au ocazia să se afle, la modul propriu, în mijlocul acțiunii. Astra Film Festival este și în acest an singurul festival din România care oferă publicului proiecții de filme imersive full-dome, desprinse parcă din viitor. Muzica trupelor Queen și Pink Floyd va fi în centrul unora dintre cele mai așteptate proiecții din acest program. Detalii, aici: https://www.astrafilm.ro/astra-film-new-media-dome.
Oportunități pentru cineaști aflați la început de drum
Tinerii cineaști europeni se bucură și în acest an de oportunități unice la AFF2024. Opt proiecte ale unor regizori și producători europeni, care au proiecte cinematografice în dezvoltare, vor beneficia de sesiuni de mentorat din partea unor profesioniști recunoscuți ai industriei cinemaului. Și studenții vor avea parte de un program special, DocStudent Hub, în cadrul căruia vor participa la workshopuri, masterclassuri și activități practice din domeniul artei, producției și distribuției de film documentar. Vor participa studenți și profesori de la universități de prestigiu din Praga, Zagreb, Vilnius, Bratislava, Zlin, Cluj-Napoca și București. Programul este realizat în parteneriat cu UNATC I.L. Caragiale.
Despre Astra Film Festival
Festivalul Internațional de Film Documentar Astra Film din Sibiu, lansat în 1993 ca proiect inovator, este unul dintre cele mai importante festivaluri de film de non-ficțiune din Europa, inclus de European Film Academy pe lista festivalurilor care au dreptul de a face nominalizări directe pentru European Film Awards. AFF se află sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și este organizat de Astra Film, CNM Astra și Fundația Astra Film.
În basmele românilor Sfânta Parascheva este dezmierdată şi cu numele de Sfânta Vineri şi apare întotdeauna acolo unde binele învinge prin blândeţe şi înţelepciune. Documentele scrise despre ea însă, rămase peste veacuri, sunt puţine. Şi totuşi, din acest puţin înmulţit de voia Domnului, o sârboaică cu un dar scriitoricesc cu totul aparte a închinat Sfintei o carte plină de lumină dulce, din care astăzi, de praznicul ei, Cuvioasa Parascheva vă invită să gustaţi.
Poate prea puţini cunosc această carte. Se numeşte chiar „Cuvioasa Parascheva”, iar autoarea ei, Liliana Habianovici Giurovici. Splendida traducere în limba română a apărut chiar aici, la Sibiu, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Laurenţiu Streza, acum mulţi ani. Îndrăznesc să trag de un colţişor al acestei binecuvântări, ca să cuprindă şi această scurtă împărtăşire din frumuseţea „celei mai iubite Sfinte a Ortodoxiei”, cum o numeşte chiar cea care a scris. Am ales imaginea Sfintei Parascheva, aşa cum o găseşte, ajunsă la desăvârşire la sfârşitul nevoinţelor ei în pustie, Îngerul Domnului (e şi titlul capitolului ) trimis ei cu porunca să se întoarcă în Epivata ei natală:
„Am găsit-o cum, cu braţele împreunate, pluteşte într-un cerc de aur. Şi se roagă. O, da! Am uitat să menţionez. Domnul, în marea mila Sa, a dăruit-o cu multe puteri. Putea să prevadă. Să audă gândurile altora. Să înţeleagă ce vorbesc animalele, şi gâzele, şi păsările. Se sfătuia şi se întărea cu experienţa Sfinţilor Părinţi, pe care, niciodată, nu i-a auzit sau citit. Ştia chiar şi acele gânduri şi cărţi ce vor fi scrise în veacurile viitoare. Cu adevărat, această imagine era demnă de grădinile raiului. O fată cu chip luminos, în mijlocul pustiei, acoperită cu aur, pe sub un cer şi un soare purpuriu, pluteşte în mijlocul unui cerc de lumină. Ca şi când s-ar fi eliberat de corp şi-a devenit însuşi duhul.” (p. 179)
Călătoria Sfintei prin lume a fost scurtă şi a purtat-o din Epivata natală spre răsărit, până în adâncurile pustiei de dincolo de Iordan, aidoma Mariei Egipteanca, unde s-a nevoit întru desăvârşire. Călătoria prin lume a sfintelor ei moaşte însă, durează de aproape o mie de ani şi a purtat-o spre nord, până pe pământul românesc, pe care-l binecuvântează cu prezenţa ei de aproape 400 de ani. Pentru români este un dar dumnezeiesc, adus la Iaşi în 1641 de Voievodul Vasile Lupu al Moldovei, din partea Patriarhiei Ecumenice, pentru binefacerile şi ajutorul său. Era vremea voievozilor cucernici şi a poporului cu inima plină de evlavie, pe care, poate că Sfânta Parascheva şi l-a ales pentru sacralitatea sa tainică.
Şi poate vor înţelege şi cei care ne batjocoresc, de ce o iubesc românii pe Sfânta Parascheva şi se închină ei cu atâta nădejde şi dragoste.
În vremurile de restrişte pe care le trăim – când poporul merge în calea sa străbună şi cei care cred că ne conduc merg în căile satanei – adevărata Românie profundă e şir nesfârşit an de an spre închinare la sfintele moaşte ale Sfintei maicii noastre Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi a întregii Românii, care odihneşte şi ne binecuvântează de la Iaşi. A fost o săptămână de smerită evlavie a unui popor nemuritor. Să dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!
Zilele de 18 și 19 octombrie au adus noi performanțe pentru elevii Liceului Teoretic „Axente Sever” la două competiții.
Prima a fost Olimpiada Națională a Sportului Școlar la cros și medaliile obținute de axentistele legitimate la clubul de karate CS Kyudokan la Târgu Jiu.
Terenul sportiv al Colegiului SNG a găzduit etapa municipală a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar la cros.
La această competiție, sub bagheta profesoarelor Geta Zanfirescu și Maria Onofrei, au luat startul și 5 atleți axentiști.
Este vorba despre Mario Armenean din clasa a X-a Instructor Sportiv, respectiv la Denisa Cînpean și Andreea Cozan din clasa a IX-a, la Vanesa Giangu din clasa a X-a Instructor Sportiv și la Alexandra Hudea din clasa a XII-a Științe Sociale.
Podiumul feminin la nivel de liceu a fost 100% axentist, el fiind ocupat de Alexandra Hudea, de Denisa Cînpean și de Vanesa Giangu, în vreme ce la masculin Mario Armenean a încheiat pe prima poziție proba de cros.
Cei 4 atleți s-au calificat astfel pentru faza județeană a O.N.S.Ș. la cros, care se va desfășura în primăvara anului 2025.
O zi mai târziu, pe 19 octombrie, comuna gorjeană Bălești a găzduit un turneu național de karate intitulat Gorj Open Karate Tournament.
Acest turneu a fost organizat de Asociația Club Sportiv „Vikingii Albi” și a reunit peste 300 de sportivi din toată țara.
Municipiul Mediaș a fost de 3 axentiste în clasa a X-a, legitimate la CS Kyudokan.
Este vorba de Melisa Spanache și de Beatrice Lacatoș de la filologie, respectiv de Daria Circa de la profilul de Instructor Sportiv.
Toate cele 3 sportive au obținut locul I la kumite, respectiv locul al 3-lea la kata.
Karatistele clubului CS Kyudokan, condus de Dorin Anghel, vor mai participa luna viitoare la Campionatul Național Școlar de Karate Do, găzduit de municipiul Târgoviște în perioada 16-17 noiembrie.
„Îi felicităm pe sportivii LTAS pentru rezultatele obținute în domeniul crosului și al karate-ului kyudokan și evidențiem faptul că 3 dintre acești sportivi merituoși sunt elevi în clasa a X-a Instructor Sportiv de la unitatea noastră de învățământ”, au transmis reprezentanții Liceului Teoretic „Axente Sever” Mediaș.
Sebastian Sabo este sibianul care a imortalizat în câteva imagini memorabile, viralizate imediat în spațiul virtual, cometa Cometa Tsuchinshan-ATLAS. Fenomenul a fost surprins la începutul acestei săptămâni în Sibiu. Cometa va mai fi vizibilă, potrivit specialiștilor, până la finalul acestei luni.
De aproape două decenii, designer la Sibiu 100%
Sebastian Sabo e colegul nostru din Redacția Sibiu 100%. Unul din cei mai creativi graficieni, care număr de număr face ca ziarul să ajungă în casele sibienilor într-o nouă ipostază, cu elemente de detaliu de ultimă abordare și cu o permanentă atenție asupra noilor tendințe în materie.
În curând va face 43 de ani, dintre care aproape jumătate i-a dedicat ziarului Sibiu 100%. „Meseria mea e grafician designer la Ziarul Sibiu 100%, unde cât de curând împlinesc două decenii de activitate. Am fost aici aproape de la înfiinţare şi am împărtăşit momente de neuitat cu mulţi dintre colegii şi colegele mele. Îmi place să fiu creativ şi fiecare ediţie a ziarului tipărit este o nouă provocare. Niciun ziar nu este la fel (şi suntem deja la ediţia 760!)”, ne mărturisește Sebi.
De unde pasiunea pentru fotografie și momente speciale, pe care să le surprindă în obiectiv? „Sunt un tip creativ şi îmi place arta (muzica, fotografia, grafica pe calculator). Fotografia este o pasiune descoperită în adolescenţă. Îmi plăcea să fac poze pur şi simplu şi simţeam care e unghiul cel mai potrivit pentru a imortaliza momentul. Pe la 30 de ani am reuşit să trec printr-un curs foto susţinut de Daniel Bălţat, un om deosebit şi talentat, iar după absolvire m-am ales cu un bagaj mai consistent de informaţii si tehnici de fotografiere, care m-au ajutat pe parcursul carierei”, adaugă Sebastian.
„Această experiență va rămâne cu mine, atât în amintiri, cât și în fotografii”
L-am rugat pe colegul nostru să ne spună de ce a ales să își dedice câteva luni de zile de pregătire, tot atâta energie și perseverență pentru a fotografia Cometa C/2023 A3. Și ce înseamnă această realizare pentru el. „Evenimentul cosmic este o ocazie unică în viaţa unui fotograf şi tocmai de aceea sunt atât de fericit că am reuşit să o surprind prin obiectivul meu. După luni de așteptare și pregătiri atente, am reușit să surprind ceva extraordinar: cometa C/2023 A3 (Tsuchinshan-ATLAS) strălucind pe cerul nopții.
E momentul pe care orice pasionat de astrofotografie îl visează. Sub un cer senin, în liniștea naturii, emoția de a vedea cometa devenind vizibilă a fost de nedescris! Totul a părut să se alinieze perfect. Am folosit un trepied stabil și un teleobiectiv de 200mm, setând ISO la 800, un timp de expunere de 15-30 de secunde și diafragma la f/4. Am făcut mai multe cadre pentru a surprinde coada și nucleul cometei cât mai clar. Acum, privind fotografiile, mă simt împlinit. Fiecare imagine e o bucată dintr-un spectacol cosmic rar, care poate nu va mai fi văzut niciodată generaţii întregi. Această experiență va rămâne cu mine, atât în amintiri, cât și în fotografii”, mai spune Sebi.
Mai întâi a fost Hale-Bopp
Ca „antecedente” în materie de imortalizat momente unice de acest gen, Sebastian a fost preocupat și acum aproape 20 de ani de o altă cometă, Hale-Bopp,„care a fost un alt fenomen extraordinar şi care a fost probabil cea mai observată cometă a secolului al XX-lea și una dintre cele mai strălucitoare din ultimele decenii.
Atunci nu ştiam ce e nici fotografia, nici cometa, dar mi-a rămas în memorie imaginea ei. Ei bine, când am aflat că voi avea din nou o ocazie unică, m-am pregătit şi am fost hotărât să nu ratez momentul. Acum sunt fericit că pot să fac parte din acest minuscul capitol al imensului univers care ne înconjoară”.
Conform calculelor, ne spune Sebi, cometa Tsuchinshan-ATLAS mai poate fi vizibilă până în jurul datei de 31 octombrie, dacă şi condiţile meteo sunt favorabile. Momentul cel mai recomandat pentru a o putea observa, ne recomandă el, e cel de după apus, cu mențiunea că „pe zi ce trece va fi tot mai sus pe bolta cerească, până la dispariţia ei”. De aceea el recomandă zonele întunecate şi mai înalte, adică acolo unde nu există surse de lumină prea mari, cum ar fi de pildă iluminatul stradal.
C/2023 A3 (Tsuchinshan-ATLAS)
Cometa C/2023 A3 (Tsuchinshan-ATLAS) este un obiect ceresc descoperit în ianuarie 2023, care a generat un interes semnificativ datorită potențialului său de a deveni vizibil cu ochiul liber în 2024.
Denumirea cometei provine din combinația a două observații distincte: a fost descoperită simultan de observatorul Tsuchinshan din China (denumit și Purple Mountain Observatory) și de rețeaua ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System), un proiect de detectare a asteroizilor și cometelor periculoase.
Una dintre cele mai cunoscute crainice din Televiziunea Română, Delia Budeanu, a murit sâmbătă, 19 octombrie 2024.
Delia Budeanu s-a născut pe 28 mai 1946 și a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1969.
Între 1970 și 1998 a fost crainic de televiziune la TVR.
Trupul iubitei prezentatoare TV va fi depus, duminică, ora 16.30, la Mănăstirea Cașin din București, iar înmormântarea va avea loc, luni, la Mănăstirea Ghighiu.
După pierderea soțului său, Radu Budeanu, un jurnalist respectat specializat în politică externă, niponologie și iranologie, Delia s-a retras din viața publică timp de zece ani.
În 2008, aceasta a publicat cartea „Live” la editura Vremea, în care a povestit despre experiențele sale ca prezentatoare de televiziune într-o perioadă dificilă. Între 2008 și 2012, a realizat emisiuni culturale la Antena 2 și la Money Channel.
În vara acestui an, Delia Budeanu a lansat cea de-a doua carte a sa, „Jurnal. Rațiune și sensibilitate”, la Editura Curtea Veche.
Pe lângă activitatea sa în televiziune, Delia Budeanu a susținut diverse proiecte culturale și artistice, inclusiv „Festivalul Internațional de Film pentru Drepturile Omului”, un eveniment important în peisajul cultural românesc.
Ciclismul a început să prindă avânt în România în secolul al XIX-lea, când primele biciclete au apărut în București în 1886. Cu toate acestea, sportul a căpătat o amploare reală abia în 1891, odată cu debutul competițiilor, potrivit Federației de Ciclism. De-a lungul timpului, cluburi precum „Velocitas” și „Huniade” au promovat ciclismul, contribuind la dezvoltarea unei comunități pasionate. Acum, peste un secol mai târziu, tinerii cicliști din România, cum ar fi Iustin Văidian, continuă această tradiție.
Fost înotător de performanță, tânărul sibian a decis să lase în urmă bazinul și să îmbrățișeze ciclismul de șosea. Ambele sporturi impun un efort considerabil, dar Iustin a găsit în ciclism o nouă pasiune. Recent, a trecut pe la redacția noastră și ne-a împărtășit povestea sa, explicând ce l-a motivat să facă această schimbare și să povestească despre toate locurile fascinante pe care le-a descoperit de pe două roți.
A vizitat întreaga Românie și a avut ocazia să călătorească în țări precum China, Congo, Elveția, Austria, Spania, Germania, Serbia și Muntenegru, Portugalia, Belgia, Franța, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Turcia. Iustin ne-a împărtășit că lista destinațiilor sale nu se oprește aici, având planuri ambițioase pentru viitor.
„Am descoperit cursele de șosea Road Grand Tour și, astfel, am participat la numeroase competiții în țară. Am reușit să vizitez aproape întreaga Românie. Totodată, am avut ocazia să concurez în aproape toată Europa și chiar în China și Congo. Mă simt norocos că datorită ciclismului am putut explora locuri la care nu m-aș fi gândit vreodată”, povestește Iustin.
La 23 de ani, Iustin face parte din echipa profesionistă MENtoRISE – Cycling Team, care reunește tineri cu vârste cuprinse între 22 și 24 de ani. Ca în restul sporturilor, banii investiți și sponsorii reprezintă subiectul sensibil, iar Statul se comportă de parcă în țara noastră nu se desfășoară sau nu există aplecare spre competiții sportive, și sport în general.
„Ciclismul este un sport dificil și costisitor. În România, nu este foarte popular și nu avem prea mulți susținători financiari. Deși se fac progrese, este nevoie de mai multă susținere și de o mobilizare mai rapidă pentru a dezvolta acest sport”, explică el.
Ajutor de la 6.500 de km: Când țara noastră nu poate, sprijinul vine din depărtare
Iustin a ajuns în China cu ajutorul partenerilor din acea regiune, care i-au oferit oportunități și susținere. La început, a încercat să găsească sprijin în România, dar, din păcate, nu a reușit să obțină resursele necesare.
„Am ajuns în China datorită partenerilor noștri din acea zonă, care ne-au oferit deschidere și suport. Inițial, am căutat sprijin în România, dar, din păcate, nu am găsit suficiente resurse. Așa că am decis să ne extindem, iar China a fost o oportunitate minunată. Competiția la care am participat, Tour of Taiwan, a fost organizată impecabil, cu atenție la cele mai mici detalii. Oamenii de acolo erau extrem de entuziasmați de prezența noastră, ne încurajau și se opreau să facă fotografii cu noi. Erau aglomerări în oraș, dar, în ciuda haosului, am observat un calm și o civilizație aparte. Mă simt recunoscător că pot practica acest sport și că am ocazia să explorez atâtea locuri diferite”, spune ciclistul.
„Nu aveam voie să ies fără escortă militară”
Anul trecut, Iustin a ajuns în Congo pentru a participa la Jocurile Francofone, un eveniment care se organizează o dată la patru ani și reunește țările vorbitoare de franceză, inclusiv România. Experiența din Congo a fost cu totul diferită față de cea din China.
„Am stat într-un campus unde nu aveam voie să ies fără escortă militară, din cauza situației de securitate din zonă. Totuși, ceea ce mi-a rămas întipărit în minte a fost ceremonia de deschidere, care a avut loc pe un stadion neîncăpător. Toți cântau și erau fericiți. Atmosfera a fost minunată, iar oamenii veneau la noi, ne salutau și ne strângeau mâna”, mărturisește tânărul.
De la înot a învățat ce înseamnă disciplina și rigorile sportului de performanță. A decis să renunțe la înot din mai multe motive: a simțit că nu îl mai atrage, a avut și probleme cu bazinul (care persistă și acum), și, în plus, avea mult de învățat pentru școală.
Nu a visat din copilărie să facă ciclism; își petrecea mai mult timp plimbându-se cu părinții pe bicicletă.
„Am început, de fapt, cu înotul, sport pe care l-a practicat timp de aproape 10 ani, începând de la 6 ani până pe la 15. Toate aceste experiențe m-au îndreptat spre ciclism. Am participat la tabere de vară unde erau organizate plimbări cu bicicleta. Plecam din Sibiu către Valea Sadului, unde stăteam în cort. Acolo, activitățile erau diverse, dar m-am împrietenit cu ciclismul. În concedii, alături de părinții luam bicicletele și exploram satele și orașele din jurul locurilor unde eram cazați. Treptat, am început să îndrăgesc din ce în ce mai mult acest sport. M-am înscris la curse și, astfel, am ajuns să fac ciclism în fiecare zi. Prima competiție la care am participat și pe care am câștigat-o a fost la Road Grand Tour, la cursa scurtă. Acea victorie a avut un impact profund asupra mea, motivându-mă enorm. Așa am început să mă dedic ciclismului de șosea, practicând acest sport începând cu vârsta de 16 ani”, mai spune el.
Ciclismul este un sport pe care îl poți începe și la o vârstă mai înaintată. Din păcate, în România, este destul de dificil să practici ciclism din cauza lipsei de infrastructură adecvată pentru antrenament. Nu există suficiente cluburi dedicate, ceea ce face greu dezvoltarea sportivilor în țară. Aceasta este o diferență între România și țările din vest, unde selecția este mult mai amplă, iar copiii au ocazia să înceapă la o vârstă mai fragedă.
„La linia de start am emoții, dar sunt constructive. De exemplu, la Turul Sibiului, vin echipe foarte puternice din circuitul World Tour, care participă și la Turul Franței, iar asta creează o anumită presiune. Observându-i, îmi dau seama cât de profesioniști sunt. E important să demonstrezi că poți face față. Recent, m-am întors din Elveția, unde totul a fost deosebit. Dealurile păreau acoperite cu un covor verde, iar peisajul era impecabil. Mi-ar plăcea să vizitez și mai multe locuri. Am avut ocazia să merg de multe ori în Austria, dar și în Spania. De obicei, când participăm la competiții și avem timp să explorăm, eu mă ocup de organizarea traseului”, adaugă Iustin.
Sibiul și lipsa cluburilor de ciclism
Iustin se antrenează pe toate drumurile din județul Sibiu, urcând deseori la Păltiniș, unde drumul este mai liber. În Sibiu, însă, lipsește un club destinat cicliștilor, în special pentru copii care doresc să practice acest sport. Este nevoie de un club organizat care să dezvolte ciclismul în zonă, căci mulțumită lui Dumnezeu, până și geografia județului ne ajută.
„Sportul este, în egală măsură, greu și plăcut. De exemplu, în ianuarie, când afară este frig, trebuie să mă antrenez timp de cinci ore. Deși ieșirea la antrenament este o provocare, perseverez și, la întoarcere, mă simt mult mai motivat. Antrenamentele reprezintă partea cea mai dificilă. O zi din viața mea arată astfel: sunt student la Brașov, în anul al doilea de master. O zi ideală de vară presupune să ies dimineața pentru un antrenament, să parcurg o cursă de patru-cinci ore, să mă opresc pentru o cafea și să mai ies din nou pe seară. Am terminat licența la Timișoara”, precizează el.
Recent, a participat la Campionatele Europene și Mondiale, având parte de o experiență inedită. A visat mereu să pedaleze alături de marii campioni ai ciclismului, iar acum, cele mai renumite nume ale acestui sport erau lângă el. Emoțiile l-au copleșit, iar dorința de a face parte din ciclismul mondial devine tot mai puternică. Lucrează intens cu gândul de a participa la Turul Franței.
O frântură din trecut
În 2024, tânărul ciclist a demonstrat un progres semnificativ în competiții internaționale, participând la Turul Bulgariei, unde a obținut locul 8 în etapa 1 și s-a clasat pe locul 13 la general după șase etape. La Turul României, Iustin a continuat să strălucească, ocupând locul 2 în clasamentul celor mai buni români după cinci etape, confirmându-și astfel statutul de ciclist de elită în țară. De asemenea, la Turul Szeklerland (Ținutul Secuiesc), a încheiat etapa 3 pe locul 6. În 2023, Iustin a participat la Tour of Taiyuan, unde a obținut locul 7 în etapa 2 și locul 7 la general după trei etape. De asemenea, a avut o prezență notabilă la Jocurile Francofone, unde s-a clasat pe locul 7. La Campionatele Naționale de Contratimp și Fond U23, tânărul ciclist a reușit să termine pe locul 3 la ambele competiții. În 2022, Iustin a participat la Turul Serbiei, unde a terminat pe locul 8 în etapa 2, iar la Campionatele Naționale de Fond U23, a obținut din nou locul 3.
Pe lângă performanțele internaționale remarcabile, Iustin Văidian se mândrește și cu victorii pe plan național, incluzând triumfuri la Ziridava Road Race 2024 din Arad, Turul Devei 2023, Road Grand Tour Pucioasa 2023, Turul Vrancei 2023, și Turul Bacăului 2020.
„Vreau pe această cale să îndemn firmele de prin / cu sediul în Sibiu să vină alături de ciclism și de proiectul ambițios al echipei Mentorise pentru a crește și a face mari performanțe”, îndeamnă Iustin.
Povestea lui Iustin este despre motivație, dedicație și ambiția de a trezi în cele mai friguroase dimineți de ianuarie și să ieși la antrenamente care durează între 4-5 ore. În același timp, materialul este și despre țara noastră care nu sprijină tinerii sportivi, dar și despre județul Sibiu, care, binecuvântat cu zone montane, nu oferă posibilitatea copiilor să se dezvolte în cadrul unui club de ciclism. Noi îi ținem pumnii lui Iustin și îi urăm succes în următoarele competiții.
Aproape 300 de kituri de rechizite școlare și 300 de pachete cu produse de igienă au fost distribuite la Brateiu și Buzd.
Acestea au fost împărțite tuturor copiilor din ciclul primar al Școlilor din Brateiu și Buzd, comunități cu numeroase cazuri de familii aflate în risc social.
Acțiunea s-a desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu și cu suportul Protopopiatul Ortodox Mediaș, prin AFOS (Asociația Filantropia Ortodoxă Sibiu) și Asociația Arhiepiscopiei Sibiului.
„Credem ca este important să căutăm orice oportunitate de a le oferi copiilor experiențe care să le aducă zâmbetul pe chip și să le arate că sunt iubiți.
Un gest de încurajare a venit săptămâna aceasta prin AFOS (Asociația Filantropia Ortodoxă Sibiu) cu sprijinul Organizației Internaționale pentru Caritate Creștin Ortodoxă (IOCC), partener al Federaţiei Filantropia a Patriarhiei Române.
Fiți așadar, parte a acțiunilor filantropice care oferă dragoste, mărturisind credința în Dumnezeu, lucrătoare prin iubire, luptând pentru viața aproapelui, pentru o lume mai bună și dreaptă!”, au transmis organizatorii.
IOCC, cu sediul în Baltimore – Maryland (SUA), este o organizație umanitară mondială aparținând Bisericii Ortodoxe, care sprijină comunitățile afectate de calamități sau dezastre naturale, cât și proiecte comunitare pentru dezvoltarea infrastructurii sociale de care are în mod fundamental nevoie o comunitate.
Cei care doresc să sprijine astfel de acțiuni caritabile pot ajută fie prin donații în contul RO36 RNCB 0227 1137 9746 0001 deschis la BCR SIBIU, fie la adresa: strada Dealului, nr. 13, Sibiu, România.
Un tip de vaccin împotriva cancerului cu bacterii probiotice a fost testat cu succes pe șoareci, anunță un studiu publicat în revista Nature.
Cercetătorii americani au proiectat bacterii ca vaccinuri personalizate împotriva cancerului care activează sistemul imunitar pentru a căuta şi distruge în mod specific celulele canceroase.
Cercetătorii de la universitatea americană Columbia au creat bacterii probiotice care educă sistemul imunitar să distrugă celulele canceroase, deschizând astfel calea pentru o nouă clasă de vaccinuri împotriva cancerului care profită de proprietăţile naturale ale bacteriilor de a viza tumorile.
Mai exact, aceste bacterii sunt programate să producă anumite proteine speciale, numite neoantigene, care apar doar pe celulele canceroase.
Când bacteriile ajung în corp, neoantigenele ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase care au aceleași “etichete”, fără să atace celulele normale și sănătoase, scrie Biziday.
Un alt aspect important este că tumorile au mecanisme prin care încearcă să blocheze atacul sistemului imunitar.
Însă, prin modificările genetice adăugate de cercetători, aceste bacterii sunt capabile să deblocheze acele mecanisme, ajutând sistemul imunitar să acționeze mai eficient.
Până acum, testele au fost efectuate doar pe șoareci, iar cercetătorii au observat că bacteriile din vaccin atrag de partea lor o serie de celule imune care să lupte împotriva celulelor canceroase, ceea ce reduce șansele ca tumorile să lanseze atacuri autoimune.
De asemenea, s-a observat că vaccinul a oprit dezvoltarea tumorilor la șoarecii diagnosticați cu cancer și a prevenit reapariția lor în cazurile unde boala se instalase deja.
Armata Română anunță, sâmbătă dimineața, că radarele sale au identificat, în jurul orei 02.30, “o țintă aeriană de mici dimensiuni” la 45 km est de localitatea Sfântu Gheorghe (Tulcea), în largul Mării Negre.
“Ca urmare a faptului că ținta detectată evolua pe un traseu îndreptat către frontiera de stat a României (…) au fost decolate succesiv două aeronave F-18 ale Forțelor Aeriene Spaniole, de pe Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, respectiv două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române, de pe Baza 86 Aeriană Borcea”.
Radarele au indicat un traseu potrivit căruia drona a intrat în România în jurul orei 4, în zona Gura Portiței, moment în care a fost transmisă și o notificare RO-Alert către populație, anunță Biziday.
“Radarele de supraveghere aeriană au urmărit în permanență traseul țintei, care a evoluat către localitatea Cogealac, jud. Constanța, adâncimea maximă de pătrundere pe teritoriul național fiind de 19 km. Aeronavele de luptă nu au avut contact vizual cu aceasta în niciun punct de pe traseul de evoluție”, mai arată MApN.
În jurul orei 4.30, sistemul de supraveghere a pierdut semnalul radar al țintei, la sud de localitatea Cogealac, dar Armata Română precizează că “nu a fost indicată probabilitatea existenței unei zone de impact pe teritoriul național”.
Este al doilea incident de acest fel, în doar două zile. La fel ca și în cazul de joi seara, Armata vorbește despre “o țintă de mici dimensiuni” ceea ce sugerează că ar putea fi vorba de o dronă de observație, iar nu de una de atac.
Totuși, dimensiunile acestora sunt comparabile cu cele ale unei drone kamikaze Shahed (redenumită de ruși Geran), iar în absența recuperării epavei nu se poate spune cu certitudine despre ce țintă este vorba.
Azi-noapte nu au fost semnalate atacuri rusești asupra porturilor ucrainene învecinate cu România și, la fel ca joi, traseul dronei este diferit de cel descris de dronele “rătăcite” dinspre Ucraina, căci traiectoria sa pare a fi vizat direct teritoriul României.
Pe de altă parte, dispariția țintei de pe radare fără a exista o zonă de impact sugerează autodistrugerea acesteia în aer.
Într-un loc scăldat în soarele toamnei, cu o superbă vedere către cetatea Cisnădioarei, iau naștere produsele Mozea. Cei trei tineri fondatori și-au propus să creeze piese de mobilier în serie limitată, cu un design modern și în același timp, atemporal.
Mica fabrică de mobilier, Mozea, a funcționat inițial în Cisnădie, iar de doi ani este la Cisnădioara. A fost înființată de Andrei și Mihaela Șimon, alături de prietenul lor, Adriel Drăgan. Cu toții sunt pasionați de design.
Piese de mobilier, la un târg de specialitate din București. Foto Mozea
Pentru că numele brandului te duce cu gândul la ”muzeu”, i-am întrebat cum le-a venit ideea. ”Căutam, pur și simplu, un nume care să nu mai fi fost folosit, să nu poată fi asociat cu altceva. Un cuvânt original, să sune bine, să fie de impact. Am gândit cu toții mult la asta. Poate aduce puțin cu cuvântul muzeu. Ceea ce încercăm să facem noi este mai mult spre artă, decât spre mobilier.”, ne spune Andrei.
Cei trei vor ca piesele de mobilier Mozea să fie date mai departe, unei alte generații
Mihaela este designer de interior, fiind și cea care imaginează piesele Mozea. Chiar dacă la momentul vizitei noastre era în Italia, a detaliat pentru noi o parte din procesul de creație. ”Îmbinăm în produsele noastre diverse tipuri de materiale naturale, un loc central ocupându-l lemnul.
Mihaela Șimon
Cred că un obiect e reușit atunci când are o viață lungă, când merită să fie restaurat. În această privință, materialele precum lemnul, piatra, metalul și pielea au capacitatea de a îmbătrâni frumos. Provocarea rămâne în dreptul designului. Îmi doresc ca acesta să fie relevant în timp, memorabil și cu personalitate, prin studiul atent al formelor ce îl compun. Caut un echilibru între reperele geometrice clare, care să ofere consistență obiectului și formele biomorfe, expresive, care să transmită mai departe caracterul lemnului.”
Piesele de mobilier Mozea sunt atât estetice cât și ergonomice, concepute să reziste trecerii timpului. ”Suntem un brand care asta promovează, atemporalul. Să fie și de calitate. Să poți să dai mai departe mobila creată de noi, unei alte generații.”, ne spune Andrei.
Cetatea Cisnădioarei, frumoasă în orice anotimp. Foto Mozea
Tatăl lui Andrei Șimon a ajuns în Sibiu de lângă Dej, în perioada stagiului militar, a rămas în zona noastră. Inițial în Sibiu, apoi s-a mutat în Cisnădie. Adriel Drăgan, este din Cisnădie, a plecat la 11 ani în Spania, a locuit acolo treisprezece ani, apoi a revenit în România. În Spania a studiat programare și modelare 3D. Andrei a învățat să facă site-uri web, avea și ceva cunoștințe de grafică.
Au ajuns să facă mobiler pentru că le plăcea mult design-ul
Cei doi s-au cunoscut când aveau șaptesprezece-optsprezece ani. Aveau tot timpul ideea de a face ceva pe cont propriu, nu se vedeau angajații cuiva. Au avut patru start-up-uri, în domeniul IT, au făcut și o aplicație web, nu au avut succesul așteptat. Au ajuns să facă mobilier pentru că le plăcea mult design-ul, piesele mai deosebite.
Adriel Drăgan și Andrei Șimon.
Andrei Șimon își aduce aminte: ”Ne plăcea amândurora design-ul, mobilierul. Soția mea, care este de fapt designer-ul Mozea, se ocupa de câțiva ani cu design-ul interior. Se lovea de multe ori de problema găsirii unor piese potrivite. Ea le imagina și încerca să găsească apoi atelierul potrivit să le realizeze fizic. A întâmpinat dificultăți. Ori nu era calitatea bună, ori nu erau dispuși să realizeze obiecte cu un design mai îndrăzneț.”
Pentru că le plăceau provocările și aflând de disponibilitatea unor fonduri pentru start-up-uri, s-au decis să încerce să le realizeze ei. Au accesat fondurile în 2019, până au venit echipamentele comandate, au stat să învățe din tutorialele online cum să le folosească.
Nu s-au speriat să învețe totul, de la zero
”Îndemânare aveam dar, a fost mult de învățat. A durat vreo trei, patru luni până au venit utilajele, apoi am învățat făcând zeci de teste. Nu am făcut cursuri specializate. Încercam să aplicăm ce învățam din video-urile de pe internet, pe echipamentele noastre. Vedeam ce merge și ce nu. Am învățat tot, și CNC, și strung, de la zero.
În atelier, alături de unul dintre angajați, tâmplar cu vechime
Nu ne-au speriat lamele mari sau zgomotul utilajelor. Neavând experiență anterioară nu am avut nici limitări în a încerca să facem lucrurile diferit. Tehnologia a avansat mult oricum, îți permite să lucrezi și altfel. Avem un angajat, tâmplar de meserie, ne învăța unele lucruri el pe noi, altele noi pe el,” ne spune Adriel Drăgan.
Mihaela concepe piesele, le desenează, face schițele tridimensionale, face randări cu ele. Adriel este mult implicat în partea tehnică, Andrei se axează mai mult pe comunicare, cum se prezintă brandul. Ideile desenate de către Mihaela le discută toți trei, din punct de vedere tehnic. Modul cum se îmbină efectiv anumite piese, elementele de rezistență, echipamentele ce se vor folosi pentru realizarea fizică. Fac șabloane, schițe pentru aparate, primul prototip.
Folosesc lemn masiv, de esență tare: stejar, frasin și nuc american. Dacă există cerințe, pot lucra și cu alte esențe, gen tek sau iroko. Lemnul îl achiziționează din România, din județul Brașov, loc unde găsesc calitatea dorită. Piesele lor au linii fluide, organice. În fotografiile de prezentare revin mereu, ca obiecte decorative, statuetele de la Hamangia, ”Gânditorul și femeia lui”. Le plac pentru că, în statueta Gânditorului vedem prima piesă de mobilier din arta primitivă de la noi, scăunelul decorat geometric pe care stă așezat bărbatul. Au și tablouri inspirate de statuetele neolitice, destructurate în volume realizate dintr-un fetru special.
Prima piesă de mobilier a fost un amvon modern pentru o biserică
La Mozea găsiți mese, birouri, biblioteci, scaune, măsuțe de cafea și paturi, dar și tablouri tridimensionale. Toate realizate cu o atenție meticuloasă la detalii, având forme și personalități distincte. Lucrează mobilierul pe comandă, pornind de la formele imaginate de ei, disponibile online. În funcție de piesă, se mai pot modifica dimensiunile, se pot alege anumite culori, tipuri de piatră sau lemn, modul de finisaj al metalului. Totul, de la lemn la produsul final, este de cea mai bună calitate, produsele lor fiind din gama de lux.
Prima piesă a fost un amvon modern pentru o biserică, realizată în 2020, în primul an de pandemie. De atunci, au atât clienți internaționali, cât și din România. Recent, au trimis o masă de 3,30 metri, unui client din California. Cea mai lungă masă realizată de ei avea trei metri și jumătate, o masă cu un design asimetric, cu un picior unic. Baza de susținere poate fi ascunsă sub mochetă sau încastrată în podea. Un client din Șelimbăr a decis să o fixeze în șapa de beton. Pentru podcast-ul lui Mihai Morar, Fain și Simplu, vor face o masă de genul acesta, asimetric. Au comandat-o niște designeri, care au cumpărat anterior produse de la ei. Obiectele Mozea au ajuns și în casele unor politicieni, influenceri, cântăreți din țara noastră.
Fluiditatea liniilor, un element tipic pentru mobilierul Mozea
Prima dată au fost la un târg de profil în 2022, în București, atunci au lansat practic brand-ul Mozea. La acest târg l-au cunoscut pe directorul Asociației Producătorilor de Mobilă din România, au devenit membri. Datorită asociației au putut participa la târguri din afara țării. ”Am mers în 2023 la Milano, New York, Paris. Am mers și la Londra, acolo din fonduri proprii. A fost un an foarte plin, cu confecționarea prototipurilor, a pieselor pentru târguri.”, ne spune Andrei.
”Atuul nostru cred că este design-ul!”, crede Andrei Șimon
Mulți clienți străini vin de la târgurile internaționale. Au comenzi din New York, America de Sud. Pentru că i-am întrebat, Andrei ne dă mai multe detalii despre clienții pe care îi au acum. ”Clienții noștrii sunt în general persoane adulte, realizate, undeva între 40 – 60 de ani. Au case frumoase, apelează la designeri de interior. Lucrăm în prezent mai mult pentru zona rezidențială dar, preconizăm să ne extindem și în sectorul Horeca. Din Sibiu, avem clienți dintre cei cu care lucrează soția, ea le amenajează locuințele, recomandă și produsele noastre.
Ca să ajungi să ai un brand exclusiv, asta trebuie să faci, multă lume să viseze, puțină lume să își permită. Acesta este un brand cu adevărat de lux. Nu doar că este premium ca și calitate, ca și design, trebuie să fie și exclusivist. Atuul nostru cred că este design-ul.”
Găsiți produsele Mozea pe site-ul firmei, mozea.io sau pe profilul de instagram, mozea_official. Din mai, sunt listați pe o platformă online, Archiproducts. Acolo sunt în jur de 3000 de branduri, foarte multe din Italia. Este locul în care mulți arhitecți și designeri caută piese pentru spațiile imaginate de către ei. Lucrează și la un catalog digital al produselor.
Vă recomandăm obiectele de mobilier realizate și de către alți producători locali: MaxMob Sibiu, Lemnor, Stolz&Bauer, Novac – Atelier de tâmplărie.
