Astăzi, 2 octombrie, se împlinesc 65 de ani de la trecerea în eternitate a sopranei și pianistei Veturia Ghibu, soția marelui om politic și înaintaș Onisifor Ghibu. Totodată, Veturia Ghibu este considerată una dintre cele mai cunoscute interprete de lied din țara noastră, fiind supranumită „doamna lied-ului”.
Aceasta a trăit aproape toată viața în orașul de pe Cibin, exceptând momentele în care l-a însoțit pe Onisifor Ghibu în opera de creare a României Mari. Astfel, prin aniversarea, în 2024, a 135 de ani de la nașterea și 65 de ani de la trecerea sa în eternitate, Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) readuce în atenție o perioadă esențială din istoria muzicii românești, marcată de reconfigurarea identității naționale și de integrarea în rețeaua culturală europeană. Aceasta derulează până la mijlocul lunii octombrie proiectul cultural „Veturia Ghibu”. Epidosul Sibiu a avut loc, luni seara, în sala festivă a Bibliotecii ASTRA.
Omagiată la Biblioteca ASTRA
În atmosfera elegantă a Sălii Festive a Bibliotecii ASTRA, publicul sibian s-a bucurat de o seară plină de sensibilitate, rafinament și inspirație, dedicată personalității fascinante a sopranei și pianistei Veturia Ghibu. Evenimentul a fost un prilej de reflecție asupra moștenirii sale artistice și personale, grație intervențiilor bine documentate și emoționante care au evocat viața și cariera celei care a fost nu doar soția savantului și pedagogului Onisifor Ghibu, ci și promotoare a creației muzicale românești, susținătoare a învățământului muzical, animatoare a vieții cultural-muzicale în Cluj-Napoca, Sibiu și București, colaboratoare apreciată a maestrului George Enescu.
Prezentări relevante au fost susținute de dr. Bianca Manoleanu, soprană și cadru didactic asociat în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, jurnalista Ivona Cristescu, muzicolog și realizatoare TVR și dr. Corneliu Beldiman, istoric, muzeograf, cercetător științific la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română București.
Omagiul adus Veturiei Ghibu a fost completat prin momente de interpretare muzicală, oferite cu sensibilitate și măiestrie de Stanca-Maria Manoleanu, soprană, și Mihai Murariu, pianist-compozitor.
Evenimentul, organizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR), în colaborare cu instituții culturale din țară, a reușit să aducă în prezent universul cultural și artistic pe care Veturia Ghibu l-a creat și l-a îmbogățit cu talentul și pasiunea ei.
Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) derulează proiectul cultural „Veturia Ghibu”, ce își propune să omagieze viața și contribuția remarcabilă a unei figuri importante și adesea subestimată a culturii muzicale românești, pianista și soprana Veturia Ghibu, recunoscându-i rolul central în promovarea genului lied în România, în dezvoltarea creației muzicale românești și în organizarea vieții culturale din Transilvania, în special în Cluj-Napoca, după Marea Unire.
Cine a fost Veturia Ghibu
Veturia Ghibu a fost soția savantului, luptătorului pentru Marea Unire de la 1918 și pedagogului militant Onisifor Ghibu și o muziciană cu influență majoră în dezvoltarea creației muzicale românești și în promovarea liedului în România, fiind inițiatoarea acestui gen muzical la noi în țară. Ca soprană, pianistă și profesoară, de numele său se leagă mai multe premiere importante în domeniul muzical interpretativ și educativ în perioada 1919-1948: este prima promotoare a recitalurilor de muzică românească, susținătoare a învățământului muzical, organizatoare de concerte, animatoare a vieții cultural-muzicale în Cluj-Napoca, Sibiu și București, colaboratoare a lui George Enescu, acompaniată de acesta în concerte, prima interpretă de origine română înregistrată pe disc (Casa de Discuri „Columbia” – UK, 1927), prima româncă difuzată la postul Radio-Paris.
Totuși, despre contribuția Veturiei Ghibu se știe și se vorbește foarte puțin astăzi, iar proiectul care-i poartă numele își propune să-i omagieze viața și opera, aducând în atenție importanța și influența sa asupra culturii muzicale românești și europene.
Astfel, 5 popasuri muzicale, programate pentru lunile septembrie și octombrie, în orașele cu legătură semnificativă cu viața și activitatea sa (București, Brașov, Cluj-Napoca, Sibiu și Sinaia), au prilejuit conlucrarea între factorul uman și noile tehnologii pentru portretizarea Veturiei Ghibu în tonuri contemporane, care să o apropie de publicul larg. Conferințele-spectacol vor cuprinde prezentări istorico-bibliografice și muzicologice, recitaluri în dialog multimedia, sesiuni de întrebări și răspunsuri, o expoziție de fotografie digitală, în orașe dragi ale artistei, de care era legată prin biografia, anii săi de formare, activitatea pianistică și de canto.
Proiectul „Veturia Ghibu”
Conferințele muzicologice despre viața și activitatea Veturiei Ghibu sunt prezentate în urma unei ample cercetări realizate de Dr. Bianca Manoleanu, soprană și Cadru Didactic Asociat în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, și Dr. Corneliu Beldiman, istoric, muzeograf, cercetător științific la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română București.
Recitalurile în dialog sunt prezentate de Dr. Bianca Manoleanu, cu participarea unui duo de voce și pian, compus de Stanca-Maria Manoleanu, soprană, și Mihai Murariu, pianist-compozitor. Aceștia vor interpreta lieduri compuse de compozitori contemporani nouă, într-un dialog multimedia cu înregistrări ale Veturiei Ghibu interpretând lieduri contemporane din vremea sa.
În paralel, va exista o expoziție de fotografie digitală cu imagini din viața Veturiei Ghibu.
Liedul (din germană “Lied”, care înseamnă “cântec”) este o compoziție muzicală vocală, acompaniată de obicei de pian, bazată pe un text liric, adesea o poezie scurtă.
Proiectul „Veturia Ghibu” este realizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR), în colaborare cu Academia de Muzică Gheorghe Dima, Filarmonica Brașov, Muzeul Național Peleș, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu și Universitatea Națională de Muzică București, Asociația Socioculturală „Bianca”, Institutul Național Pentru Studiul Totalitarismului și ENJOYTV Romania, fiind cofinanțat de AFCN.
Veturia Ghibu. Date biografice
(n. 2 martie 1889, București – d. 2 octombrie 1959, Sibiu)
Cântăreață de lieduri, numele ei se leagă de unele din primele recitaluri de muzică românească; a făcut parte din grupul primilor interpreți români care au fost înregistrați pe disc; a fost de asemenea prima româncă ce a cântat la postul Radio-Paris. A fost soția lui Onisifor Ghibu. A fost al doilea copil al soților Theodor și Tereza Nicolau, tatăl ocupându-se cu negoțul, având un biroul comercial în București, iar mama fiind casnică.
Interesul pentru muzică l-a manifestat din copilărie, începând să ia lecții de pian cu o profesoară la vârsta de zece ani. Cursul superior al liceului și bacalaureatul le-a făcut ca internă la Școala centrală de fete din București, unde l-a avut ca profesor de muzică pe compozitorul Dumitru Kiriak. Din clasa a V-a s-a înscris și la Conservatorul din București, urmând liceul și Conservatorul în paralel.
După absolvire, tatăl ei a trimis-o pentru doi ani în Germania, la Göttingen, Erfurt, Eisenach și Jena pentru a obține diploma în educație fizică și menaj, continuând însă și pianul. La Institutul Heintze din Göttingen (oct. 1907-apr. 1908) a urmat studii de limba și literatura germană și engleză, istoria artelor, pictură, pian și canto. Tot acolo a avut și prima ieșire în public ca pianistă. Între aprilie și octombrie 1908, la Institutul Voigt din Erfurt, și-a obținut diploma de profesoară de educație fizică și a studiat pianul cu profesorul și interpretul Edward Osborn, în cadrul Școlii de muzică din localitate.
În aprilie 1909 s-a înscris pentru șase luni la Institutul Burchardi din Eisenach pentru a obține o diplomă de profesoară de menaj, continuând și studiul pianului. În vara aceluiași an a urmat cursurile de vară ale Universității din Jena, la disciplinele filosofie și pedagogie.
De la 1 septembrie 1909 a fost numită profesoară de educație fizică la Școala centrală de fete din București, reînscriindu-se la Conservatorul din București pentru a termina anii IV și V de pian. Aici i-a avut profesori pe D. Dimitriu, D. Kiriak, Faust Niculescu, Dimitrie Dinicu.
S-a mutat la Sibiu în 1911
În anul 1911 a renunțat la postul de profesoară și la Conservator pentru a se căsători cu Onisifor Ghibu, împreună cu care s-a mutat la Sibiu. Aici a participat la viața cultural-artistică a orașului, la diverse concerte în calitate de membră a Reuniunii române de muzică.
Cu izbucnirea războiului familia s-a refugiat la București, avea să peregrineze prin București și Moldova, pentru ca în decembrie 1918, să revină pentru câteva luni la Sibiu și să se stabilească apoi la Cluj, unde Onisifor Ghibu fusese numit profesor universitar.
La Cluj a continuat să aibă un cerc muzical la care participau Ana Voileanu, Ion Crișan, Lya Pop, Lelia Popovici, Anastasia Dicescu, Constantin Pavel, Traian Grozăvescu, Jean Bobescu, alături de care și-a descoperit o nouă pasiune, cea a cântului. A lucrat cu Anastasia Dicescu, cu tenorul Constantin Pavel și dirijorul R. Schuller care au încurajat-o să debuteze la 2 octombrie 1924, la Cluj, într-un recital Hugo Wolf. Și-a continuat pregătirea, și-a însușit un repertoriu bogat și în anul 1925, dă concerte la Oradea, Timișoara, Arad, Sibiu, Brașov și București.
În toamna anului 1925 avea să-l reîntâlnească pe George Enescu cu care se cunoștea din perioada refugiului în Moldova din 1918, care i-a propus să o acompanieze la un recital, în capitală, care a fost susținut în noiembrie 1925 la Ateneul Român. Acest concert i-a adus consacrarea Veturiei Ghibu, numeroase solicitări de recitaluri sosind pe adresa ei, într-o vreme când genul liedului făcea încă primii pași pe scenele noastre.
Etapa Paris
La îndemnul lui George Enescu a plecat la Paris pentru a-și perfecționa tehnica de cânt. S-a oprit la Viena unde a lucrat cu compozitorul dirijor Erich Buder, apoi timp de patru luni a lucrat la Paris cu Félia Litvinne. Concomitent a luat ore de regie de operă cu actorul francez Saillardi. A cântat la Lyon și la Paris, inclusiv la Radio-Paris.
La revenirea în țară și-a reluat programul de recitaluri, cel mai important eveniment al anului 1927 marcându-l discurile pe care societatea londoneză Columbia i le-a înregistrat la București.
Un moment important l-a constituit organizarea cu sprijinul Societății Astra, la Cluj, a trei Concerte românești demonstrative, acompaniată de Ana Voileanu, în 23 februarie, 10 martie și 25 martie 1928. Aceste concerte au fost urmate de recitaluri în Germania, la Weimar, Eisenacht și Nauheim. Reîntoarsă la Cluj, cântăreața și-a reluat recitalurile în orașele țării și întâlnirile muzicale săptămânale pe care le organiza acasă. Între recitaluri mai poate fi menționat cel de la București din decembrie 1928, ținut la invitația Societății compozitorilor români.
În anul 1929, Veturia Ghibu a debutat în rolul Elsei din opera Lohengrin de Wagner, pe scena Operei Române din Cluj, la 10 aprilie. A fost unica ei apariție pe o scenă de operă, la scurtă vreme, o boală de inimă obligând-o să iasă tot mai rar în public, apoi să renunțe definitiv să mai cânte.
Activitatea radiofonică începută la Paris a continuat-o în țară. Din 1928 a luat ființă sub conducerea lui Mihail Jora postul de Radio-București. Veturia Ghibu a avut multiple emisiuni în care a interpretat lieduri. Recitalul cu care artista și-a încheiat activitatea, a avut loc la 31 ianuarie 1933 la Cluj, cu un spectacol din creația lui Brahms, Richard Strauss și Teleki Ádám.
Concerte în propria casă
După întreruperea aparițiilor scenice, Veturia Ghibu a continuat să cânte acasă din când în când, pentru un cerc mai restrâns de prieteni, tineri care se lansau în cariera de cântăreți, instrumentiști sau compozitori. Între anii 1938-1940 a fost vicepreședinta noii Filarmonicii clujene Gheorghe Dima. Numeroși artiștiau au acceptat să colaboreze cu Filarmonica clujeană la invitația și în spectacole organizate de Veturia Ghibu. Tot ea a solicitat Ministerului Muncii o colaborare cu Filarmonica pentru a organiza o serie de concerte pentru muncitori. În toamna anului 1940, familia Ghibu s-a mutat la Sibiu, unde, ca și în tinerețe a activat în Reuniunea de muzică ca membră și acompaniatoare benevolă, ulterior ca membră în comitetul de conducere, până în 1948.
Veturia Ghibu s-a dedicat promovării cu deosebire a creației autohtone, având în repertoriu 20 de compozitori cu 147 de piese, cărora li se adăugau și un număr impresionant de cântece populare românești și maghiare, de asemenea, 44 de compozitori de naționalitate germană, franceză, italiană, rusă, norvegiană și cehă, cu un total de 544 de arii și lieduri pe care cântăreața le-a interpretat în limba originală. Numele ei se leagă de unele din primele recitaluri de muzică românească la Cluj, dar și la București, de primele concerte ținute în orașe muncitorești. Alături de G. Folescu și Gr. Dinicu, ea a făcut parte din grupul primilor interpreți români care au fost înregistrați pe disc. A fost de asemenea prima româncă ce a cântat la postul Radio-Paris, potrivit bjc.ro.
