Cu ocazia festivalului Arsa Sacra, ce se desfășoară până pe data de 22 septembrie, la Sibiu, a fost deschisă publicului larg, pentru un tur ghidat, Biserica Franciscană Sibiu, de pe strada Șelarilor, numărul 14. Turul a fost desfășurat de către Marius Șpechea, lector universitar la ULBS și Attila Bojtor, preot vicar al Parohiei Romano-Catolice ,„Sfânta Treime” Sibiu-Centru.
Fosta Mănăstirea a Clariselor
Întâmplarea a făcut să fiu și eu prezent la turul Bisericii Franciscane. Marius Șpechea este cel care ne prezintă istoria acesteia. Deschide grilajele de fier și intrăm în interiorul locașului de cult. Nu suntem mulți oameni în grup, în jur de zece. Ne așezăm pe scaune, fascinați de decorul în care ne aflăm și suntem atenți la vorbele ghidului nostru: „Biserica în care ne aflăm acum, în evul mediu (sec. XV) era cunoscută drept Mănăstirea Clariselor (n.red. ramura feminină a franciscanilor). După reforma luterană, mănăstirea a fost desființată, iar biserica transformată într-un depozit de cereale, fapt ce a dus la degradarea ei”.
Biserica rămâne depozit de cereale, după cum ne relatează Marius Șpechea, câteva secole, urmând ca după intrarea Principatului Transilvaniei în componența Imperiului Habsburgic, generalul comandant Étienne de Stainville să obțină de la reprezentanții orașului permisiunea instalării călugărilor franciscani în orașul Sibiu. După ce franciscanii preiau biserica, încep reamenajarea ei, transformând-o din stil gotic în stil baroc.
În 1716 se oficiază prima liturghie catolică într-o biserică din Sibiu. 300 de ani mai târziu, în 2016, comunitatea romano-catolică din Sibiu a sărbătorit, după finalitatea renovării bisericii, resfințirea acesteia.
Fresce de pe vremea Bisericii Clariselor
Privind pereții bisericii, observ unele picturi vechi, deosebite de celelalte picturi parcă proaspăt vopsite, și mă întreb „de ce?”. Mă lămurește imediat ghidul: „Lucrările de reabilitare ale bisericii au avut un succes: s-au descoperit sub vechea zugrăveală o serie de fresce medievale care împodobeau vechea Biserică a Clariselor. În frescele descoperite acum, sunt reprezentate scene biblice, cum ar fi: Reprezentarea Răstignirii lui Iisus, cu Sf. Ioan și Fecioara Maria, a Sfântului Andrei și, mai puțin vizibilă, a Sfintei Ursula. Cine le-a pictat a fost un pictor medieval foarte bun, sunt niște detalii ale fețelor foarte interesante”.
Altarul principal
Altarele sunt reprezntative pentru bisericile catolice, pe vremuri, fiecare locaș de cult având un preot pentru fiecare altar. „Altarul principal, ca și celelalte altare, sunt de pe vremea franciscanilor. Au fost comandate la Viena și plătite de către contele Damian Hugo von Virmond, a cărei piatră funerară se află în altar. Acesta a fost unul din consilierii și generalii importanți din armata împăratului Carol al VI-lea, alături de Eugenio de Saboyo.
În epitaful ce se găsește pe piatra funerară se expun faptele din viața sa, evenimentele principale ale vieții lui. De aici aflăm că a fost mare ambasador la Constantinopol în perioada otoman, că a ajutat alături de Eugenio de Saboyo la eliberarea Transilvaniei etc.. A fost un diplomat și comandat militar deosebit de interesant și de valoros în epoca lui. Influent și bogat, de vreme ce a putut comanda la Viena altarele și statuile Sfântului Petru și Sfântului Paul”, relatează Marius Șpechea.
Altarele secundare
În ceea ce privesc tablourile secundare, la descrierea acestora ia cuvântul preotul Attila Bojtor: „Pictura de pe altarul drept reprezintă episcopul care i-a botezat pe armeni, Sfântul Grigorie Iluminatorul și se află aici deoarece în Sibiu se aflau câțiva armeni care probabil voiau să fie reprezentați de acest sfânt, aici. Iar în altarul stâng se află icoana ce reprezintă Aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim”.
Crucile de pe stâlpii bisericii
La un moment dat, o doamnă îl întreabă pe preotul vicar ce reprezintă crucile de pe stâlpii bisericii. Nu le-a văzut aici înainte de reabilitarea bisericii. Explicația vine de la același pr. Attila Bojtor: „Crucile de pe perete au fost găsite sub tencuială. În ritul romano-catolic, atunci când se sfințește biserica se desenează aceste cruci pe perete și sunt unse cu ulei sfânt. Este semnul că pilonii bisericii au fost sfințiți”.
Plăcile comemorative
O altă doamnă îl întreabă pe Marius Șpechea ce reprezintă plăcile din piatră puse pe pereții bisericii. „Era o practică de mai demult, în care cei care făceau parte din familii nobiliare sau care aveau o contribuție importantă pentru reabilitarea, conservarea, dezvoltarea comunității, să fie înhumați în cripta din subsolul bisericii, iar după ce nu au mai avut loc suficient, au pus câte o placă comemorativă în cinstea lor. Și în criptă sunt înhumați comandatul Hugo von Virmond, guvernatorul Ioan Haller cu familia și alți reprezentați de seamă ai orașului. În perioada interbelică lăcașul a fost folosit și ca biserică parohială a Parohiei Române Unite Sibiu II, cu generalul în retragere Ioan Boeriu ca epitrop”.
În 1949, după instaurarea regimului comunist, mănăstirea a fost desființată, iar călugării au fost trimiși în lagăr. Iar după moartea ultimului preot al acestui ordin din Sibiu (1996), după cum spune pr. Attila Bojtor, Biserica Franciscană aparține Parohiei Romano-Catolice 1Sfânta Treime” Sibiu Centru, mai puțin clădirea mănăstirii, care este neretrocedată.
În prezent, în acest lăcaș de cult se oficiază slujbe de patru ori pe săptămână, duminica de două ori, dimineața, în limba maghiară, seara, în limba engleză, iar în timpul săptămânii, marțea și joia, după masă. Dar, din păcate pentru publicul larg, nu există un program pentru vizitarea bisericii. În schimb, în cazul în care există grupuri de doritori, aceștia pot anunța în prealabil Parohia Romano Catolică-Centru și vor fi programați pentru un tur.
În cadrul unui proiect finanțat de Guvernul Marii Britanii, județul Sibiu a fost gazda unei vizite oficiale din partea Christinei Smart, expertă în prevenirea traficului de persoane din cadrul Guvernului Regatului Unit.
Vizita a avut loc în contextul desfășurării proiectului „Prevenirea eficientă a exploatării și a traficului de persoane în rândul tinerilor vulnerabili”, implementat de Asociația A.L.E.G. în parteneriat cu Asociația de poveste, DGASPC Sibiu și alte organizații locale.
Christine Smart a vizitat copiii din centrul Gulliver, unde a discutat atât cu aceștia, cât și cu participanții la programul de formare din cadrul proiectului, printre care educatori, asistenți sociali și alte cadre implicate în protecția copilului.
La întâlnirea oficială de la sediul DGASPC Sibiu au participat Vlad Vasiu, vicepreședintele Consiliului Județean Sibiu, Liliana Agârbiceanu, directoarea DGASPC, și reprezentanți ai Asociației A.L.E.G., precum Camelia Proca și Eniko Gall. Maria Petrescu, reprezentanta ambasadei Marii Britanii la București, a fost și ea prezentă alături de alți specialiști implicați în proiect.
Proiectul, debutat în septembrie 2024, și-a propus să reducă riscul exploatării și traficului de persoane în rândul copiilor aflați în protecție socială și în centrele de plasament. Inițiativa include sesiuni de formare pentru educatori și schimburi de experiență între specialiști români și britanici, pentru a asigura o mai bună protecție a tinerilor din grupurile vulnerabile.
Marea Britanie, fiind printre țările cele mai afectate de traficul de persoane din România, sprijină prin acest proiect eforturile județului Sibiu de a combate sclavia modernă și de a proteja tinerii.
Proiectul, debutat în septembrie 2024, și-a propus să reducă riscul exploatării și traficului de persoane în rândul copiilor aflați în protecție socială și în centrele de plasament. Inițiativa include sesiuni de formare pentru educatori și schimburi de experiență între specialiști români și britanici, pentru a asigura o mai bună protecție a tinerilor din grupurile vulnerabile.
Marea Britanie, fiind printre țările cele mai afectate de traficul de persoane din România, sprijină prin acest proiect eforturile județului Sibiu de a combate sclavia modernă și de a proteja tinerii.
S-au achiziționat produse de curățenie și igienă în valoare de peste 125.000 lei, de care este nevoie urgentă în localitățile afectate: roabe, găleți, lopeți, mături, mănuși, cizme, saci menajeri, produse de curățenie și igienă, mopuri, hârtie de bucătărie-role mari, lanterne, pături, perne, pilote, cearceafuri, alimente etc.
„De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a dispus ca în bisericile parohiale din Arhiepiscopie să se organizeze două colecte pentru sinistrați: duminică, 22 septembrie și duminică, 29 septembrie, iar banii adunați vor fi direcționați pentru achiziționarea de haine și rechizite școlare pentru copiii afectați, precum și pentru zidirea noilor locuințe pentru cei cărora apele le-au năruit casele„, a transmis site-ul Mitropoliei Ardealului.
În această perioadă, Stella Dreis, o ilustratoare premiată în Germania, este prezentă în Sibiu pentru a-și promova lucrările. În 17 septembrie, ora 16, a fost prezentă la o librărie cunoscută din Sibiu, de pe strada Nicolae Bălcescu, pentru lectura cărții „Ce se întâmplă noaptea, când dorm?”.
Autorul cărții este Dirk Gieselmann, iar ilustrațiile aparțin Stellei Dreis. Evenimentul a fost susținut cu sprijinul asociației KulturTandem International din Germania. Lectura în limba română a cărții a fost posibilă datorită Cristinei Nan, membru fondator al asociației din Germania, ilustratoarea nefiind cunoscătoarea limbii noastre.
„În cartea Ce se întâmplă noaptea, când dorm? este vorba de o lume fantastică, în care o fetiță înainte să adoarmă vorbește cu tatăl acesteia ce se întâmplă noaptea când doarme. Iar părintele o introduce într-un univers fantastic, într-o lume de vis, în care oră după oră se întâmplă câte ceva diferit, începând de la 9 seara până la 6 dimineața. Această carte este pentru copii, dar, cel puțin în Germania, și adulții se regăsesc în ea. A fost prima colaborare între Dirk Gieselmann și Stella Dreis, iar ilustrațiile sunt un mixt de structuri realizate manual și apoi prelucrate în photoshop, o combinație între analog și digital”, a spus Cristina Nan.
Sâmbătă, 21 septembrie 2024, circulația pe strada Mitropoliei din Sibiu va fi închisă pentru a permite desfășurarea evenimentului Săptămâna Europeană a Mobilității.
Ca urmare, traseul autobuzelor de pe linia 3 va fi deviat după următorul itinerariu:
Nou traseu pentru linia 3: Gară – Giratoriu Piața Unirii – Piața Unirii – str. A. Șaguna – șos. Alba Iulia – str. Turismului – str. Ion Neculce – str. Malului – Gară.
Autobuzele nu vor mai opri în stațiile: Parcul Astra, Tribunei, Primărie și Teatru Gong. În schimb, vor opri suplimentar în stațiile A. Șaguna, Neculce 2 și Morilor.
De asemenea, în data de 22 septembrie 2024, călătorii vor putea beneficia de transport gratuit cu toate autobuzele Tursib, ca parte a campaniei Săptămâna Europeană a Mobilității.
Din cauza modificărilor de traseu, este posibil să apară întârzieri în circulația autobuzelor. Tursib îi îndeamnă pe călători să folosească aplicația SibiuBus pentru a urmări poziția autobuzelor în timp real.
Trei persoane au fost transportate la spital în urma unui accident produs pe breteaua care face legătura între A1 și DN 7, Boița.
Este vorba despre o coliziune frontală între două ansambluri TIR după ce, pe fondul neatenției în conducere, șoferul ansamblului condus spre A1, un clujean in vârstă de 32 de ani, a pătruns pe contrasens și a lovit ansamblul condus spre DN 7.
Trei persoane au fost rănite în urma impactului.
O autospecială de descarcerare, una de stingere și două echipaje SMURD și două echipaje de la Ambulanța Sibiu intervin la acest eveniment rutier.
Echipajele medicale au evaluat medical 4 persoane dintre care una a refuzat transportul la spital, rămânând însoțitor pentru una dintre cele 3 victime care merge la CPU Luther, este vorba de un minor de 17 ani preluat de SMURD cu traumatism facial.
Al doilea echipaj SMURD a preluat un bărbat în vârstă de 32 de ani care a suferit multiple contuzii și este transportat la UPU Sibiu.
Echipajul SAJ a preluat un alt bărbat de 43 de ani, cu traumatism abdominal și îl transporta la UPU Sibiu.
Un tată și fiica lui minoră au fost loviți pe o trecere de pe Drumul Ocnei din municipiul Sibiu, vineri dimineața.
În timp ce conducea un autoturism, un bărbat în vârstă de 44 de ani, din județul Vâlcea, a lovit un bărbat și o minoră, care traversau partea carosabilă, pe trecerea pentru pietoni.
Cei doi pietoni, răniți grav, sunt transportați la spital pentru îngrijiri medicale.
Cercetările continuă în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor producerii accidentului.
Din primele informații unul dintre pietoni, minoră în vârstă de 15 ani este inconștientă, suferind un traumatism cranian sever.
Tânăra a fost preluată de echipajul SMURD cu medic, s-au aplicat cu succes manevre de resuscitare.
A fost intubată și urmează să fie transportată la CPU Luther.
Bărbatul în vârstă de 46 de ani, tatăl minorei, preluat de către echipajul de la Ambulanță a suferit mai multe traumatisme, cranian și de membre, fiind transportat la UPU Sibiu.
Potrivit unui comunicat de presă transmis de CFR Călători, pentru efectuarea unor lucrări la infrastructura feroviară în stația Albești, solicitate şi efectuate de către CN CFR SA – managerul de infrastructură feroviară, vor interveni modificări în circulaţia trenurilor, astfel:
În zilele de 23/24 și 24/25 septembrie 2024:
– trenul IR 1643 Brașov – Cluj Napoca va fi anulat;
– trenul IR 1644 Cluj Napoca – Brașov va fi anulat.
În zilele de 24 și 25 septembrie 2024, în locul trenului IR 1644 Cluj Napoca – Brașov va circula trenul IR 13544 în relația Mediaș (plecare la ora 01.00) – Sighișoara (sosire la ora 01.30).
De asemenea, vor interveni modificări și în circulația unor trenuri regio care vor fi anunțate în stațiile de cale ferată.
Cel mai frumos drum din lume, Transfăgărășanul, a ajuns la jumătate de secol de existență. Vineri, 20 septembrie, se împlinesc 50 de ani de la inaugurarea celui mai înalt drum din România, până la apariția Transalpinei, în urmă cu mai bine de un deceniu. Acesta trece de cota 2.000 de metri, în vreme ce Transalpina ajunge până la înălțimi de peste 2.100 m altitudine. Transfăgărășanul leagă Transilvania de Muntenia, prin județele Argeș și Sibiu, și este cel mai mare proiect de infrastructură a lui Nicolae Ceaușescu. Investiția, aproape supranaturală în anii `70, a fost cauzată, în opinia fostului Dictator, de invadarea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică și de teama acestuia ca România să nu aibă aceeași soartă în anii care urmau să vină. Este catalogat de specialiști drept cel mai frumos drum turistic din toată lumea.
Inaugurarea din 20 septembrie 1974 a avut loc în cadrul unei mari adunări naționale organizate atunci la poalele Făgărașului și la care au participat, cum era firesc în astfel de situații, dictatorul Nicolae Ceaușescu și soția acestuia, Elena. Marea adunarea a fost organizată pe platoul de la Bâlea, iar Armata, instituțiile comuniste și oamenii muncii din Cârțișoara s-au întrecut în a-l omagia pe Nicolae Ceaușescu. La ceas aniversar, să ne amintim însă și de sacrificiul uman plătit tribut pentru o asemenea construcție. Oficial se vorbește despre 40 de morți, iar neoficial chiar de sute…
A fost construit un drum absolut magnific, ce își păstrează măreția și în ziua de astăzi, chiar dacă actuala configurare a drumului și a tunelurilor nu a mai fost modificată, în linii mari, din 1980 încoace. De atunci, s-a mai peticit și întreținut drumul, însă fără investiții absolut majore.
Presa vremii, fie locală, fie națională, a vuit la adresa marii construcții și la implicarea lui Nicolae Ceaușescu în acest proiect. Toate ziarele au avut pe prima prima pagină cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu de la inaugurare, bogat ilustrată cu imagini din Cârțișoara, între care drumul fotografiat de sus, tunelul ce a fost construit la granița dintre județe, marea adunare națională de pe platoul din Bâlea, modul în care a fost primit cuplul prezidențial de către cârțișoreni (cu pâine și sare), parada mașinilor Dacia și efectivele Armatei care au lucrat, efectiv, la amenajarea drumului, dar și imensitatea de oameni ai muncii prezenți la fața locului. „Scînteia”, „România Liberă” sau „Apărarea patriei”, dar și alte ziare ale vremii, au reliefat și întreaga vizită a lui Nicolae Ceaușescu în județul Sibiu, adică în municipiul Sibiu și Cisnădie, unde au avut loc întâlnirii cu muncitorii din principalele întreprinderi comuniste sibiene. De altfel, sloganul „Ceaușescu – PCR” a fost refrenul cel mai cântat de oamenii muncii în acea zi istorică pentru Republica Socialistă România.
Iată câteva pasaje din cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu: „…Acest drum peste piscuri înalte vesteşte astăzi despre capacitatea creatoare a naţiunii noastre socialiste, care, sub conducerea partidului comunist, înfăptuieşte pe vechile meleaguri societatea socialistă şi comunistă, superioară oricărei alte orînduiri, menită să asigure omului o viaţă tot mai bună, libertatea, bunăstarea şi fericirea. Inaugurarea acestui drum monumental — în care sînt încorporate inteligenţa, munca, dîrzenia, voinţa a mii şi mii de constructori, a poporului nostru, de fapt — demonstrează că putem înfăptui cele mai măreţe visuri, că stă în puterea noastră să realizăm ţelurile înscrise în Programul partidului şi în proiectul de Directive – documente istorice supuse dezbaterii întregului nostru popor. Inaugurăm acest drum înainte cu numai 2 luni de cel d-al XI-lea Congres al partidului, care va rămîne în istoria ţării prin aceea că deschide calea spre societatea comunistă în România. Acest drum, ca de altfel tot ceea ce înfăptuim şi vom înfăptui în deceniile viitoare, va vorbi peste secole de munca, dîrzenia şi capacitatea creatoare a poporului nostru, de voinţa sa de a asigura triumful comunismului în România. (Aplauze puternice, urale). Militarii forţelor armate au adus, aşa cum am spus, o contribuţie hotărîtoare la realizarea Transfăgărăşanului. Aceasta ne îndreptăţeşte să le încredinţăm noi obiective în anii viitori.
(…) Privind piscurile înalte ale munților, ne dăm și mai bine seama ce a îmbărbătat întotdeauna și a păstrat treaz sentimentul național al poporului nostru ce l-a îndemnat ca în cele mai grele timpuri să-și apere glia prin lupte grele. Aici s-au născut moșii și strămoșii noștri, aici este locul poporului român. Oamenii care au trăit pe aceste meleaguri, pe aceste înălțimi, au iubit întotdeauna – ca și căprioarele, ca și păsările – libertatea, simțând că nu pot trăi decât în libertate, stăpîni pe țara lor, pe destinele lor. …”.
România Liberă
Marea înfăptuire socialistă, Transfăgărășanul, care poate concura cu Porțile de Fier, Centrala Nucleară de la Cernavodă și Casa Poporului, și de pe urma căreia avem și astăzi multe beneficii, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea turismului, a continuat să fie una dintre „perlele” coroanei lui Nicolae Ceaușescu, până la prăbușirea regimului comunist, în Decembrie 1989. De altfel, în anuarul de istorie din 1988, încă se vorbea despre marea investiție din Masivul Făgăraș. „Între obiectivele monumentale înfăptuite în anii Epocii Nicolae Ceauşescu, Transfăgărăşanul ocupă un loc aparte, atît datorită dificultăţilor deosebite, naturale şi tehnice, întîmpinate în realizarea lui, cît şi a faptului că această lucrare a inaugurat seria participării masive a ostaşilor armatei române la edificarea unor opere de mare interes naţional. Construcţia Transfăgărăşanului a început în primăvara anului 1970 şi s-a încheiat după circa patru ani, inaugurârea sa oficială avînd loc la 20 septembrie 1974. În cuvîntarea rostită la marea adunare populară organizată cu acel prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a apreciat că acest drum monumental, care leagă Muntenia cu Transilvania, «constituie o realizare măreaţă a oamenilor muncii din patria noastră, demonstrează forţa şi capacitatea creatoare ale unui popor liber, stăpîn pe destinele sale, care îşi făureşte viitorul aşa cum doreşte». Drumul naţional transfăgărăşan este o operă complexă, o realizare de acest gen unică în ţara noastră, atît prin caracteristicile constructive, cît şi prin dificultăţile traseului pe care îl străbate.
Este drumul modernizat care atinge cea mai mare altitudine (2 045), care cuprinde tunelul rutier cel mai lung din ţa ră (887 m), situat la cea mai mare înălţime (2 042 m); are lungimea de 91,5 km, iar lăţimea părţii carosabile este de 6 m. Pentru realizarea lui au fost executate, în condiţii deosebit de grele, peste 3,8 milioane metri cubi de săpături, din care mai mult de jumătate în stîncă, peste 26 000 metri cubi de zidărie, peste 870 de lucrări transversale, din care 27 de viaducte şi poduri, 80 km de parapeţi. Sub raportul utilităţii, Transfăgărăşanul asigură o legătură directă între judeţele Argeş şi Sibiu. De asemenea, el contribuie la exploatarea raţională a bazinelor forestiere aferente, la punerea în valoare, pentru turismul de masă, a unei zone de o rară frumuseţe, înscriindu-se, în acelaşi timp, ca o înfăptuire de seamă în contextul general de pregătire a teritoriului pentru apărarea patriei”.
Revenind, în prezent, după 50 de ani…
Din păcate, după 50 de ani de la construirea drumului, încă pe timp de iarnă acesta este închis. Ca și în urmă cu 50 de ani, pe Transfăgărășan se circulă tot doar vara, deși în ultimul sfert de secol am au apărut în spațiul public fel și fel de variante de la guvernanții care s-au succedat la Putere, care s-au întrecut în promisiuni că s-ar putea găsi, în sfârșit, soluția pentru ca drumul să fie deszăpezit pe timp de iarnă. Vara, drumul este un adevărat magnet pentru turiști, iar cei care se ocupă de întreținerea acestuia pe raza județului Sibiu, Secția Drumuri Naționale Sibiu, fac tot ce pot pentru a păstra șoseaua în condiții optime, care să nu pună în pericol siguranța celor care o utilizează. Totodată, valorile de trafic ale drumarilor sibieni indică o medie zilnică de mașini ce traversează Transfăgărășanul ce se cifrează la aproape 6.000 de autovehicule (datele se referă la luna mai – 5.900).
Istoric
Până la construirea barajului și a lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna). Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan (de la prefixul „trans-” + Făgăraș), leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cei mai înalți din România, care fac parte din Carpații Meridionali. Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți. Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute (răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: „Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”).
Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia (care, cu o singură excepție, urmau cursul unor râuri) determină inițierea de urgență a proiectului „Transfăgărășanului” – un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului.
În notele de fundamentare a proiectului se menționează, totodată, ca motive: „deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea”.
Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru „obiectivul strategic Transfăgărășan„, căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970 Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel urmând să fie realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH). Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene (IPTANA) și construit de Întreprinderea Construcții Drumuri Poduri și Lucrări Speciale Transporturi București, iar sectorul Contur Lac – Tunelul Bâlea a fost atribuit Ministerului Economiei Forestiere, proiectul fiind executat de Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Lemnului (ICPIL) și construirea delegată Întreprinderii de Construcții Forestiere (ICF) Râmnicu Vâlcea.
În 1974, o dată cu inaugurarea oficială a drumului, s-au ridicat și inaugurat două monumente închinate militarilor care au contribuit inclusiv cu viața lor la construirea Transfăgărășanului. Astfel, pe versantul nordic, la cota 1200, se înalță „Poarta Geniștilor”, un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă înscris: „Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR”. Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește „Poarta Întâlnirii”, un monument pe a cărui placă stă înscris: „În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII”. Comandanții Trupelor de Geniu în perioada construcției Transfăgărășanului au fost: generalul Vasile Șlicariu până în 1972, succedat de generalul Emil Andriescu.
Tunelul Capra–Bâlea
Găsit și sub numele de Tunelul Bâlea Lac, acesta este un tunel rutier montan situat pe DN7C (Transfăgărășan) la cota de maximă altitudine a acestuia (2042 m). Tunelul se întinde pe teritoriul a două județe, portalul de sud se află în județul Argeș, iar portalul de nord în județul Sibiu. Este cel mai lung tunel (887 m) și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine, din România. Galeria sa are o înălțime de 4,4 m. În interior se află un trotuar cu o lățime de 1 m, alături de o bandă de circulație cu lățimea de 6 m și câteva refugii. Aerisirea se face natural prin intermediul curenților de aer. Are la intrări porți metalice ce se închid iarna, dotate cu uși pentru accesul pietonal. Actual tunel este din nou iluminat electric (din 2011). Construcția sa a început în 1972, străpungerea muntelui a fost realizată în toamna anului 1973 și inaugurarea s-a făcut în 1974 – când a fost și iluminat artificial, ulterior această facilitate lipsind pentru multă vreme. Construirea a fost încredințată Trustului de Construcții Hidroenergetice București, la activitate participând aproximativ 120 de lucrători, din care 60-70 angajați civili din partea trustului și restul – militari geniști. Sediul coloniei de lucru a fost stabilit în Căldarea Mioarelor. Pe parcursul activității au fost și victime umane.
Regimul de circulație
Zona montană înaltă a DN7C este deschisă circulației rutiere în fiecare an doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar deszăpezirea lui este impractică; la aceasta se adaugă riscul căderilor de pietre și al avalanșelor.
Iarna, drumul este deschis în mod oficial pe versantul sudic până la complexul Piscul Negru (deși utilajele de deszăpezire urcă până la Complexul Turistic Capra – kilometrul 108, până unde cei dispuși să se aventureze au disponibilă o singură bandă de circulație, dar se expun amenzilor jandarmilor montani, care își au baza la Refugiul Salvamont Cota 2000), iar pe cel nordic până la Cabana Bâlea-Cascadă (kilometrul 131 – județul Sibiu). Aici drumul este blocat pe toată perioada închiderii oficiale cu parapete de beton tip New Jersey, fiind imposibilă traversarea chiar și în condițiile topirii zăpezii; trebuie ținut cont că în timpul iernii se produc multe căderi de pietre în zona „Poarta Întâlnirii” – cota 1600, înainte de intrarea în Căldarea Glaciară Bâlea.)
Totodată, porțile tunelului Bâlea-Capra se închid în timpul iernii, pe toată perioada închiderii oficiale a drumului (se poate traversa însă la picior, dacă gurile tunelului nu sunt acoperite de zăpadă, prin cele două uși pietonale prevăzute în porți).
Vara, restricțiile cuprind perioada de întuneric (orele 22:00-6:00), deoarece traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje și curbe în ac de păr, fără să fie prevăzut cu elemente reflectorizante, iar riscul căderii în gol este deosebit de mare. Limita de viteză recomandată este de 40 km/h.
În timpul iernii, când Transfăgărășanul este închis circulației rutiere, la Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă”.
Pe 21 septembrie 2024, Muzeul ASTRA va fi prezent la Biertan, într-un sit UNESCO, în cadrul evenimentului organizat de Primăria Biertan pentru Zilele Europene ale Patrimoniului.
Atelierele vor oferi demonstrații de dulgherie, tâmplărie și restaurare a mobilierului tradițional săsesc, punând accent pe importanța păstrării elementelor arhitecturale autentice. De asemenea, vor fi prezentate soluții pentru întreținerea și restaurarea obloanelor și a altor elemente caracteristice fațadelor caselor din zonă.
Evenimentul, programat între orele 11:00 și 18:00, va include și activități dedicate copiilor, cum ar fi un atelier de pictură pe lemn. Meșteșugarii care vor coordona atelierele sunt certificați de Muzeul ASTRA și CARR, asigurând astfel continuitatea tradițiilor și tehnicilor vechi.
În această perioadă, Stella Dreis, o ilustratoare premiată în Germania, este prezentă în Sibiu pentru a-și promova lucrările. În 17 septembrie, ora 16, a fost prezentă la o librărie cunoscută din Sibiu, de pe strada Nicolae Bălcescu, pentru lectura cărții „Ce se întâmplă noaptea, când dorm?”.
Autorul cărții este Dirk Oeselmann, iar ilustrațiile aparțin Stellei Dreis. Evenimentul a fost susținut cu sprijinul asociației KulturTandem International din Germania. Lectura în limba română a cărții a fost posibilă datorită Cristinei Nan, membru fondator al asociației din Germania, ilustratoarea nefiind cunoscătoarea limbii noastre.
„În cartea Ce se întâmplă noaptea, când dorm? este vorba de o lume fantastică, în care o fetiță înainte să adoarmă vorbește cu tatăl acesteia ce se întâmplă noaptea când doarme. Iar părintele o introduce într-un univers fantastic, într-o lume de vis, în care oră după oră se întâmplă câte ceva diferit, începând de la 9 seara până la 6 dimineața. Această carte este pentru copii, dar, cel puțin în Germania, și adulții se regăsesc în ea. A fost prima colaborare între Dirk Oeselmann și Stella Dreis, iar ilustrațiile sunt un mixt de structuri realizate manual și apoi prelucrate în fotoshop, o combinație între analog și digital”, a spus Cristina Nan.
În această perioadă, Stella Dreis, o ilustratoare premiată în Germania, este prezentă în Sibiu pentru a-și promova lucrările. În 17 septembrie, ora 16, a fost prezentă la o librărie cunoscută din Sibiu, de pe strada Nicolae Bălcescu, pentru lectura cărții „Ce se întâmplă noaptea, când dorm?”.
Autorul cărții este Dirk Oeselmann, iar ilustrațiile aparțin Stellei Dreis. Evenimentul a fost susținut cu sprijinul asociației KulturTandem International din Germania. Lectura în limba română a cărții a fost posibilă datorită Cristinei Nan, membru fondator al asociației din Germania, ilustratoarea nefiind cunoscătoarea limbii noastre.
„În cartea Ce se întâmplă noaptea, când dorm? este vorba de o lume fantastică, în care o fetiță înainte să adoarmă vorbește cu tatăl acesteia ce se întâmplă noaptea când doarme. Iar părintele o introduce într-un univers fantastic, într-o lume de vis, în care oră după oră se întâmplă câte ceva diferit, începând de la 9 seara până la 6 dimineața. Această carte este pentru copii, dar, cel puțin în Germania, și adulții se regăsesc în ea. A fost prima colaborare între Dirk Oeselmann și Stella Dreis, iar ilustrațiile sunt un mixt de structuri realizate manual și apoi prelucrate în fotoshop, o combinație între analog și digital”, a spus Cristina Nan.
