Cosmin PAL
Raluca Maria Frîncu, curator în cadrul Muzeului Național Brukenthal Sibiu, a prezentat, astăzi, o informare privind descrierea ”vecinătății” ca mod de organizare a vieții sociale a sașilor din anii 1500 respectiv ”Informații de interes referitoare la programul și condițiile de vizitare a Muzeului Brukenthal și a celorlalte muzee aflate în subordine”, în cadrul ședinței Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice, de la Prefectura Sibiu.
Aceasta a expus modul de conviețuire al sașilor și semnificația profundă a vecinătății, care în viziunea lui Stephan Ludwig Roth semnifica toți cei care „s-au adăpat din aceeaşi fântână, care au mâncat pâine din același cuptor… care şi-au înălţat căminele cu braţele comunităţii, care, la boală şi la nenorocire s-au întrajutorat ca nişte rude …care şi-au săpat unul altuia mormântul, care şi-au dus morţii la cimitir cu mâna lor, făcându-le şi cea mai tristă onoare de a-i însoţi, până la unul, pe drumul cel fără de întoarcere, care la masa de doliu au lăudat meritele celui dispărut şi au purtat de grijă văduvelor şi copiilor din avutul şi în numele comunităţii – această societate frăţească îşi spunea, pornind de la comunitatea de loc, vecinătate…”.
Sașii s-au remarcat în plan social prin organizarea în vecinătăți (Nachbarschaften). Acestea cuprindeau toți locuitorii uneia sau mai multor străzi și impuneau diferite reguli privind viața socială a individului, iar principala lor funcție era aceea de a-i determina pe vecini să-și acorde ajutor și să se susțină, în momentele importante din viață. În Transilvania, primele mențiuni despre acest model de organizare socială sunt despre vecinătățile din Sighișoara din anul 1526 , în timp ce la Brașov un document, din anul 1533, semnalează existența acestora.
Apariția, relativ târzie, a vecinătăților duce la concluzia că vecinătățile au la bază alte două modele, prezente în spațiul transilvănean încă din secolele XII-XIII; este vorba de asociațiile religioase și de bresle.
Vecinătățile din Sibiu
La Sibiu, vecinătățile sunt atestate documentar în secolul al XVI-lea printr-un registru al vecinătății din Piața Mare și Mică al cărui însemnări încep din anul 1534, iar primul statut al vecinătăților din Sibiu este datat 1563 și a aparținut vecinătăţii străzii Obere Wiesen (Livezii de Sus/ azi str. Tipografilor). O pușculiță de vecinătate din colecția Muzeului Național Brukenthal are incizat pe ea anul 1490, demonstrează existența acestora încă din secolul al XV-lea. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, erau primiți în vecinătate numai bărbații căsătoriți care dețineau teren și curte proprie, după aceea erau acceptați și chiriașii.
Instituţia vecinătăţii era condusă de un tată de vecini ajutat de tată tânăr și un consiliu, format din 8 membrii de seamă ai vecinătăţii. Atribuţiile tatălui de vecinătate erau următoarele: convoca adunarea generală, distribuia sarcinile bisericeşti, rezolva conflictele dintre vecini sau cele familiale, se ocupă cu urmărirea modului în care erau respectate prevederile din statute, verifica veniturile și cheltuielile,inspecta posibilele surse care puteau genera incendii, supraveghea munca vecinilor tineri în timpul construirii sau întreținerii unei fântâni comunitare. Forme de organizare socială şi teritorială, vecinătăţile aveau la bază statute care consfinţeau organizarea, viaţa internă şi modul în care trebuiau să colaboreze membrii organizației.
Statuetele reflectau sistemul de valori al comunităţilor săseşti, după ele desfăşurându-se viaţa în cadrul vecinătăţilor. Articolele stabileau atribuţiile tatălui de vecinătate, condiţiile acceptării noilor membri, drepturile şi obligaţiile acestora şi amenzile acordate în cazul în care prevederile din statut nu se respectau.
Una dintre cele mai importante funcţii ale vecinătăţii era ajutorul reciproc, acordat cu prilejul evenimentelor majore din viața membrilor acesteia: botez, căsătorie sau înmormântare, boală, dezastre. O altă funcţie importantă a vecinătăţilor era cea care privea siguranța cetățeanului, a averii şi sănătăţii acestuia. O altă funcţie a vecinătăţilor era ocrotirea valorilor morale şi buna convieţuire; în sistemul de valori al naţiunii săseşti cinstea, onestitatea şi credibilitatea ocupau un loc important. Printre obiectele de identificare ale vecinătăților se număra sigiliul, steagul, registrul și alte obiecte simbolistice.
În ceea ce privește averea materială, o importanță deosebită între obiectele specifice vecinătății îl deținea lada. În ea erau păstrate documentele – statutele, registrele, chitanţele, pușculițele cu banii încasaţi din contribuţii şi amenzi, alături de sigiliu și semn. Dacă în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, decorul lăzilor era simplist, începând din secolul al XVIII-lea se observă o tendinţă de schimbare, apar lăzile masive lucrate din lemn de esenţă tare – fag, stejar, nuc – iar decorul este complex.
Mesajele către comunitate erau transmise cu ajutorul semnului vecinătății, o tăbliţă din cositor sau lemn gravată, pictată sau furniruită, care era transmisă din casă în casă împreună cu mesajul tatălui de vecinătate. Începând din secolul al XVII-lea apar şi semnele de înmormântare, prin intermediul cărora era anunţat evenimentul funerar. Ele se diferenţiau prin simbolistică şi inscripţie de celelalte semne. Din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, alături de semne încep să fie utilizate convocatoarele – cunoscute şi sub numele de columna, acestea erau bucăţi simple din lemn pătrate sau dreptunghiulare, prevăzute cu un mâner de prindere ornamentat prin sculptare sau pirogravare.
Vecinătatea readusă în actualitate
Acest concept de vecinătate a fost readus în prim plan prin intermediul unor proiecte inițiate atât de Muzeul Național Brukenthal prin organizarea de expoziții și proiecte educative; cât și de Asociația pentru înfrumusețarea oașului Sibiu (AIOS), prin proiectul Zilele vecinătății: cartierele deveneau centrul unor evenimente culturale, iar locuitorii puteau să-şi petreacă timpul împreună într-un mod inedit. Acest proiect s-a desfășurat în perioada 2014 –2017, în cartierele: Hipodrom, Terezian, Vasile Aaron, Valea Aurie.
303 ani de la nașterea baronului Brukenthal
În ceea ce privește cea de-a doua temă prezentată de curatorul Raluca Frâncu, aceasta a debutat cu mențiunea că astăzi, 26 iulie 2024 se împlinesc 303 ani de la nașterea Baronului Samuel von Brukenthal după care au fost expuse principalele informații de interes referitoare la programul și condițiile de vizitare a Muzeului Brukenthal și a celorlalte muzee aflate în subordine privitor la costul biletelor pentru persoanele cu statut de pensionar, programul estival de vizitare al muzeelor precum și calendarul zilelor cu acces gratuit pentru public în anul 2024.
