Cea mai mare pensie din România este de 19.000 de euro net, după majorarea din luna ianuarie a acestui an.
Cea mai mare pensie din România a depăşit valoarea brută de 100.000 de lei lunar.
După impozitare, valoarea netă a pensiei trece de 19.000 de euro lunar şi este încasată de un fost angajat din sistemul bancar. Este vorba, practic, o pensie obţinută strict pe bază de contributivitate.
Pensia medie în luna februarie în România a fost de 2.290 de lei (450 de euro), potrivit datelor furnizate de Casa Naţională de Pensii,
„Cea mai mare pensie din România se ridică la suma brută de 108.627 de lei. Potrivit legii, se aplică un impozit de 10% pentru suma care depăşeşte 2.000 de lei.
Aşadar, în acest caz, se scad 2.000 de lei, iar suma impozabilă este de 106.627 de lei. Rezultă o pensie netă de 95.965 de lei lunar.
Aşadar, cea mai mare pensie din România atinge în acest moment valoarea de 19.193 de euro pe lună.
Pensia aparţine unui fost bancher şi este obţinută strict pe bază de contributivitate”, scrie observatornews.ro.
Copiii cu malformaţii cardiace congenitale, sprijiniți de Fundația polisano, au o șansă în plus la o viață normală. În urma unei gale de binefacere, care a inclus o licitație caritabilă, mai mulți oameni de afaceri, antreprenori sibieni și oameni respectați în societatea sibiană, au donat peste 10.000 de euro pentru a-i ajuta pe copii.
Mai mult, unii dintre cei prezenți au donat sume de bani în contul fundației și în afara licitației, marcați de problemele micuților. Aceștia au participat la o licitație specială, în urma căreia au achiziționat tablouri, lucruri, pachete turistice și servicii de coach-ing și de afaceri.
Sibienii au rămas impresionați de situația acestor copiii care au viața în pericol și au licitat mult peste prețul de pornire al obiectelor și serviciilor. Licitația s-a defășurat într-o profundă stare de emoție, amfitrionul acesteia fiind actorul Florin Coșuleț, care a întreținut o atmosferă plăcută, presărată cu momente de umor, clipe de seriozitate, dar și de conștientitare a problemelor prin care trec acești copii și familiile lor.
Pentru o seară, toți cei prezenți au uitat de grijile și problemele de zi cu zi și au ajutat, pe măsura posibilităților, copiii aflați în dificultate. Darul de a face bine și de a te implica, a devenit un sentiment care i-a unit pe toți cei prezenți. Gala de binefacere a fost un moment inedit și una dintre puținele astfel de acțiuni care au loc în Sibiu.
Evenimentul a fost posibil ca urmare a implicării KW Sibiu Keller Williams. De curând, compania a aniversat un an de existență în Sibiu, astfel că a vrut să marcheze acest eveniment într-un mod inedit și elegant, dar cu o implicare socială concretă în viața comunității sibiene. În acest sens, conducerea companie a organizat gala de binefacere de vineri seara, la Odissea Events Hall Sibiu, și în urma căreia acești copii vor beneficia de tratamente medicale adecvate. Toate veniturile strânse au fost direcționate către Fundația Polisano, a cărui proiect vizează acești copii aflați în dificultate.
Spiritul civic și compasiunea, la mare preț
Seara de gală a adunat patroni, avocați, notari, medici, întreprinzători și antreprenori sibieni, reprezentanți ai unor societăți comerciale sibiene importante, în fapt reprezentanți ai mediului privat de afaceri din Sibiu, dar și membrii ai societății civile sibiene, în speță conducătorii unor ONG-uri și asociații locale.
Punctul culminant al evenimentului a fost licitația unor obiecte și pachete de servicii. În acest context, organizatorii acestei galei au licitat tablouri, mobilier special, un pachet turistic în Grecia, training-uri de coach life și de afaceri și alte obiecte. Timp de mai bine de oră cei prezenți au licitat diferite sume de bani, înțelegând necazurile prin care trec familiile acestor copii. Mai mult, unii dintre participanți chiar au povestit momentele grele din viață prin care au trecut și cum au fost ajutați de cei apropiați și de medici.
Per total, în urma licitației caritabile, s-au strâns peste 10.000 de euro, bani care vor ajunge în conturile Fundației Polisano. Amfitrionul licitației a fost actorul sibian Florin Coșuleț, actor al Teatrului Național Radu Stanca, care prin atmosfera creată a reușit să ajungă la inimile celor care au venit la dineul caritabil. Mai cu o glumă, mai cu un cuvânt onorant către medici și cei care fac posibile asfel de evenimente, când o poveste cu o pildă de viață sau din viața personală, Florin Coșuleț i-a făcut pe cei prezenți să conștientizeze cât de importantă este implicarea în comunitate și bucuria de a fi aproape de cei aflați în suferință.
Seara a fost completată cu momente de muzică clasică, iar artistul Romulus Cipariu a susținut un minirecital.
Mărturisire de medic: „Vreau să avem generații de adulți sănătoși”
„Când m-am specializat în cardiologie pediatrică, m-am gândit la copiii pe care îi pierdeam în urmă cu 20 de ani, din motive pe care nu le știam. În țară, sunt puține centre de chirurgie cardiovasculară pediatrică pentru acești copii, dar am găsit sprijin la medicii veniți din străinătate care ne ajută. Când a apărut Cătălina (n,red. Cătălina Costache), mi s-a deschis o cale. Mă ocup de copiii care vin din 5 sau 6 județe și apelează la sufletul meu de pediatru. Țin foarte mult la copii, vreau să avem generații de adulți sănătoși. Vă mulțumesc frumos că ne ajutați”, a spus dr. Viorela Cotârlă, partener al Fundației Polisano. La rândul său, Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației Polisano, a mulțumit celor prezenti pentru implicare și sprijinul acordat, prezentând, totodată, proiectele și acțiunile fundației.
KW Sibiu, exemplu de implicare civică
Keller Williams, companie imobiliară cu o experiență de peste 40 de ani pe piața mondială, acționează ca un formator-consultant, concentrându-și toate activitățile pe servicii, productivitate și profitabilitate. În era relațiilor digitale, Keller Williams Sibiu alege relațiile umane pentru a-și servi mai bine clienții și a-i sprijini pe tot parcursul procesului lor de cumpărare sau vânzare imobiliară, bazându-se pe valori precum: integritate, empatie, etică și angajament. Mai mult decât un simplu statut, comunitatea Keller Williams este o stare de spirit care răspunde unei provocari cheie: restabilirea încrederii în relația client-agent, o singularitate din care Keller Williams dorește să facă un adevărat vârf de lance, pentru ca în Keller Williams nu este vorba doar despre imobiliare: este despre oameni, despre puterea exemplului, despre ce putem înfăptui, atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul nostru.
Misiunea KW este de a construi cariere ce merită avute, afaceri ce merită deținute, vieți ce merită trăite, experiențe ce merită împărtășite și moșteniri ce merită lăsate. Viziunea KW este de a fi compania imobiliară preferată de agenți și clienții acestora. Valorile KW sunt Dumnezeu, familia și mai apoi afacerile. Keller Williams este implicat foarte activ în acțiuni cu scop caritabil, iar evenimentul aniversar un an de KW Sibiu a fost dedicat strângerii de fonduri pentru Fundația Polisano. „Ne dorim să venim în sprijinul comunității, acolo unde este nevoie de implicare financiară sau materială, pentru că primim Bine și oferim Bine, înapoi comunității”, transmit reprezentanții KW Sibiu.
Fundația Polisano, șansa copiilor cu probleme cardiace
Din 2015, Fundaţia Polisano a sprijinit peste 500 copii cu malformaţii cardiace congenitale să beneficieze de intervenţii chirurgicale care le-au salvat viaţa. Majoritatea operaţiilor au fost realizate cu ajutorul unor echipe medicale înalt calificate, benevole, din Anglia, Germania şi Suedia. Realizările fundației din 2015 până în prezent sunt 500 de copii cu malformații congenitale operați, 25 misiuni internaționale în ultimii 8 ani și 50 cadre medicale specializate participante.
„Ne implicăm în sănătatea comunităţii noastre prin proiecte de tratament, prevenţie şi informare, educaţie pentru sănătate, dar şi dotarea spitalelor din România. Un loc important în preocupările noastre îl au copiii cu malformaţii cardiace, pe care îi ajutăm la diagnostic şi tratament cu sprijinul unor echipe medicale internationale partenere. Prin acest proiect, echipe din Anglia, Suedia şi Germania vin în România de câteva ori pe an pentru a trata copii cu boli cardiace grave din toată ţara. De la începutul activităţii noastre, am ajutat între 30 și 40 de copii pe an, să primească intervenţia cardiacă salvatoare, cu o rată de succes de 100%. În completarea programului nostru Inimi Sănătoase pentru Copii, proiectele noastre comunitare contribuie la sănătatea grupurilor şi comunităţilor mai mari”, susțin responsabilii fundației.
„Acum trăim nişte vremuri… şi sfânt să fii, nu-i poţi îndrepta pe oameni, pentru că nu-ţi dau voie să le spui adevărul!” (Părintele Proclu Nicău)
În mediile intelectuale din antichitate, numite în cultura universală „Gândire tradiţională”, existau cunoştinţe la care ştiinţa modernă nici nu poate visa şi care, bineînţeles, s-au pierdut. Dar, dacă afli ceva, e bine să nu fii egoist. Aşa că iată ce descriere a societăţii vremurilor noastre am găsit într-o carte: „Liderii care vor domina lumea în acele vremuri – în mod violent – se vor face stăpâni pe pământurile supuşilor lor…
Cei care posedă (proprietarii, comercianţii) vor abandona agricultura, comerţul şi se vor asemăna sclavilor, practicând meserii mecanice. Pe de altă parte conducătorii, în loc să-şi protejeze supuşii, îi vor spolia şi – sub pretexte fiscale – îi vor deposeda de ale lor. Sănătatea interioară (morală, n. n.) şi legea vor slăbi din zi în zi, până când lumea va fi complet pervertită. Doar valorile materiale vor mai determina rangul social, (…) singura legătură între sexe va fi plăcerea, singura cale spre succes – falsitatea. Pământul nu va fi apreciat decât pentru bogăţiile sale minerale”.
Fac o mică pauză, să vă spun în rezumat – textul este destul de lung – că orice trăire mistică se va pierde, ca şi simţul onoarei, iar într-o lume desacralizată credinţa va fi un simplu ritual religios, formal şi ineficient, iar căsătoria nu va mai avea rang de Taină. „Va fi un tip de viaţă egalitarist şi aceeaşi promiscuitate pentru toţi. Cel care va da bani mai mulţi, va conduce, iar nobleţea tradiţională va dispărea. Oamenii îşi vor concentra interesele pe achiziţii – chiar prin mijloace necinstite – şi pe bogăţii. (…) Oamenii vor fi din ce in ce mai înspăimântaţi de ideea morţii şi îngroziţi de sărăcie. Această frică singură îi va mai ţine legaţi de Cer.”
Dar ceea ce m-a impresionat la acest text milenar este precizia cu care descrie femeia vremurilor noastre, cea golită de rostul ei mântuitor şi care infestează seară de seară ecranele televizoarelor cu un model devastator: „Femeile nu vor mai asculta de soţii lor şi nici de părinţi. Vor fi egoiste, vicioase, excentrice, mincinoase şi se vor ataşa, de preferinţă, de bărbaţi imorali. Ele vor deveni simple obiecte de satisfacţie sexuală”.
Iar în concluzie: „Absenţa credinţei va domni printre oameni, deviaţi cum vor fi de erezii, şi, în consecinţă, viaţa lor va fi mult mai scurtă”. Vă stau la dispoziţie cu sursa, dacă doriţi. Este suficient să suprapunem textul peste orice telejurnal de seară şi îmi veţi da dreptate că înţelepţii lumii de acum trei mii de ani aveau „telescoape” (spirituale, evident) mult mai puternice decât cele cu care oamenii de ştiinţă caută astăzi extratereştri în univers, fără a fi elucidat înainte tainele lumii în care trăim.
Iată spre ce ne îndreptăm, nerostind adevărul! Când vom avea în farfurii gândaci, când vom sta cu acul vaccinurilor exteminatoare în fund şi ne vom plimba ca hamsterul în vârtelniţă prin oraşul de 15 minute, să ne aducem aminte că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!
„Adevărul este singurul care odihneşte. Dacă nu eşti în adevăr, nu eşti în Dumnezeu. Şi numai unul e Adevărul: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! – spune Însuşi Fiul Lui Dumnezeu(Părintele Arsenie Papacioc).
Şi să încheiem tot cuPărintele Proclu Nicău,în nădejdea că n-am judecat şi nici mâhnit pe nimeni, ci doar am rostitun strop de adevăr:„Nu cu oamenii trebuie să luptăm, ci cu duhurile rele din ei”.
Asta e misiunea celor aleşi de Dumnezeu pentru implinirea ei. Iar noi, cei mai puţini tari de vârtute – cum spuneam –, să facem ce spunea părintele Iustin, să intrăm în biserici şi să ne rugăm ca Domnul să întoarcă România la frumuseţea ei cea dintâi.
În fiecare piatră, în fiecare lemn, e o taină, o opera de artă care așteaptă să fie destăinuită. E doar treaba artistului, a meșterului de vocație, să o redea lumii. Gheorghe Szasz (Gyuri, cum îi spune toată lumea), de o viață asta face: aduce la viață ceea ce alții nu reușesc să cuprindă nici măcar cu gândul îndrăgostit de frumos. Sculptează în aproape orice, însă e apropiat, îndeosebi, de lemn. Și aceasta nu neapărat pentru că lemnul se lucrează mai ușor, ci mai ales pentru că acesta are un suflet cald, e prietenos cu omul și îi străjuiește locuirile de atâta vreme.
În atelierul său de pe str. Livezii din Sibiu, Gyuri e suveran. Două mese de lucru, peste o sută de dălți, lemn de diferite esențe, desene, șabloane, lucrări în diferite faze de execuție și multă-multă pasiune.
”Dacă aș fi luat un CNC, nu mai eram eu”
Gyuri e un personaj. Dincolo de artistul care transformă lumea, am găsit un om care refuză să își ”industrializeze” viața. Nu concepe nicicum să folosească utilaje, mașinării din acelea de le zic oamenii de azi CNC-uri (Computer Numerical Control). Pentru că, spune el, ”dacă aș fi luat o mașină, nu mai eram eu. Ar lucra mașina în locul meu. Dar așa, fac totul din mână și exact așa cum am învățat. În 1976 am terminat școala și de atunci am lucrat doar manual. Așa pot să fac și concepțiile mele, pot să fac și proiectele mele, tot ce gândesc pun pe hârtie, desenez și execut lucrarea. Acum, cum să iau un CNC, să lucreze în locul meu? Nu m-ar reprezenta deloc asta!”
S-a născut în județul Mureș, în Fițcău, ”un sat într-o potcoavă, ca un sac”, în capătul Munții Gurghiului. Tatăl se trudea cu exploatarea forestieră, așa că era firesc să îndrăgească lemnul. De altfel, și casa a fost făcută de tata, tot din lemn. ”Când am devenit puțin mai mare, spune Gyuri, și puteam să trag de joagăr, l-am ajutat și eu pe tata. Și așa a fost dragostea pentru lemn. Când aveam un pic de timp, eu eram cu briceagul pe unde se tăiau lemne și căutam o bucată de lemn, care arăta cumva și făceam ceva din el. Și voiam neapărat să să mă ducă pe linia aceasta. Fiind de la țară, nu prea aveau părinții condiție să mă țină la liceu, la facultate, iar tata mi-a zis să mă orientez să găsesc o meserie care îmi place. Așa am aflat că în Târgu Mureș începuse înainte cu doi ani școala profesională de sculptură”.
Urmează școala de specialitate și e încadrat într-o fabrică de renume pentru acea vreme, în Târgu Mureș, ca ”tâmplar mobilă artistică”. Aici, furând meseria de la vechii artizani, excelează în ceea ce face și e selectat pentru a pune pe roate o nouă fabrică de mobilă, de această data la Sibiu. ”M-am perfecționat la locul de muncă, fără profesor. Învățam unii de la alții, pentru că tu, care erai începător, voiai să devii ca acela care era mai în vârstă și care făcea lucruri mult mai reușite ca tine. Și aceasta te îndemna să faci și tu lucrurile la fel. Și mai aveam un avantaj foarte mare: în fiecare an se ținea un concurs de meserie, în cadrul secției, care era susținut de fabric. Asta însemna că acolo trebuiau investite niște ore, plătite de către fabrică pentru noi, ca să realizăm lucrările din concurs”, mai spune Gyuri.
În 1989 ajunge în orașul de pe Cibin, la IPL (fabrica Special, de mai târziu), pentru că ”a fost așa o lege dată de către conducerea Comitetul Central din București, ca toate fabricile de mobilă să aibă și o secție de sculptură. Fiindcă unde erau secțiile de sculptură, fabricile mergeau foarte bine. Erau astfel de fabrici la Târgu Mureș, Arad, Timișoara, Iași, Bacău, Constanța, București…”
De la ”Special”, la particular. A lucrat și pentru Casa Poporului
Între lucrările executate în acea perioadă se regăsesc parte din cele solicitate pentru Casa Poporului, Germania (în special statui pentru bisericile catolice), America. Tot la Sibiu, la 31 de ani, Gyuri se ocupă să le predea adolescenților aspiranți să dăltuiască în lemn, ore de sculptură.
Doar că Revoluția, cu ale ei capricii, face ca fabrica să intre într-o zonă de ineficiență și se închide: ”Nu mai era același entuziasm, nu mai erau comenzi. Plus că, să faci niște lucrări ca în Occident, aveai nevoie de mașini, de utilaje performante”.
Așa că, peste ceva vreme, Gyuri e nevoit să aleagă: să își caute de lucru în altă parte sau să își croiască propriul drum.
”În 2003 deja nu mai era de continuat cu Specialul. Fabrica nu putea să se mai susțină financiar. Și atunci am zis: Hai că să încerc pe cont propriu! M-am asociat atunci cu o echipă care avea atelierul în Gura Râului. Eu mi-am deschis un atelier aici, în Sibiu, și am lucrat împreună destul de mult timp, până în 2011. În 2011 am venit aici, în atelierul acesta. De atunci sunt chiar pe cont propriu”, adaugă Gyuri.
De atunci, din atelierul de pe str. Livezii, pleacă spre tot felul de destinații lucrări migăloase, executate doar manual, cu multă finețe, pasiune și creativitate. În ultimii ani, solicitările au venit cu precădere din partea bisericilor, pentru diferite lucrări de cult (icoane, strane, cruci, porți, uși etc). Între acestea, sunt de amintit bisericile: ”Din groapă” (Sibiu) ori cele din Gârbova, Gura Râului, Cristian, Poplaca, Cisnădie, Sadu, Râu Sadului. Însă nu de puține ori și persoane fizice, cu aplecare către artă, i-au călcat pragul atelierului pentru diferite piese de mobilier ori fel de fel de obiecte artizanale.
Nu are o lucrare anume la care să țină în mod special. Toate îi sunt dragi și pentru toate a pus mult suflet. Și aceasta pentru că, spune Gyuri, ”când am intrat în atelier, se schimbă totul. Totul se schimbă în ritmul atelierului și am atâta răbdare, că de multe ori abia aștept să vin. Dacă am lipsit câteva zile, o săptămână sau două, și ajung la atelier, abia aștept să pun mâna pe dălți, să pun mâna pe creion, să desenez, să fac șabloane, să creez, să concept! Chiar dacă mă supără ceva (probleme cu articulații, cu mâini, cu nu știu ce), când sunt aici, n-am nimic!”
Printre ultimii ”supraviețuitori” ai sculpturii cu mâna
Gyuri lucrează acum și la un proiect cu totul inedit. Face magneți, cu partea de lemn reprezentând, în sculptură, colibele din Râu Sadului.
L-am întrebat pe Gyuri care lemn e mai bun, mai prietenos cu sculptorul? ”Orice lemn este bun, orice pom fructifer, în special. Deci cel mai frumos lemn este un cireș, un măr, un prun. Pentru că au niște culori extraordinare. Dar și foioasele sunt foarte frumoase: stejarul, frasinul, teiul…” Până a ajunge însă în faza de a fi sculptat, lemnul necesită o pregătire specială, mai ales în privința umidității, care trebuie să fie sub 10 %, pe care o obții foarte greu în mod natural. De aceea acest proces se face în cuptoare special, ”la uscare controlată”.
De o viață, Gyuri a făcut ca lemnul și piatră să ia forma gândurilor și visurilor sale. Și ceea ce a ieșit din mâinile sale să stea mărturie muncii și viziunii sale print e miri ce colțuri ale țării sau lumii. Din păcate, toată această experiență de lucru și înțelepciune riscă să se piardă odată ce el va înceta să mai facă ceea ace face. ”Copiii mei nu fac niciunul sculptură. Am doi copii care au terminat tehnică dentară și unul care e IT-ist. Așa că nimeni nu mai face sculptură. Mi-ar fi plăcut să am continuitatea în familie, că atunci era altceva, ca în Occident, unde tradiția o ține familia mai departe. Dar eu i-am ajutat și încurajat să facă ce vor. Chiar întotdeauna aceasta le spuneam, că fiecare ce alege, ce îi place să facă, aceea să facă. Dacă faci un lucru din obligație, de acolo nu este nimic bun. Dacă acel lucru nu îl faci cu plăcere, ci dimpotrivă, te chinuie serviciul acela, nu este o viață normal. Trebuie să ai libera alegere. Și în ceea ce au ales copiii mei văd că sunt mulțumiți și atunci eu sunt mulțumit că ei sunt. Și eu zic că alegerea lor a fost foarte bună”, concluzionează Gyuri.
Din păcate, nici altcineva nu s-a apropiat de această meserie, ca învățăcel. Vin tineri, nu e vorbă, dar pleacă destul de repede. Pentru că munca aceasta nu e doar una a mâinilor, ci mai ales una a cultivării răbdării, îndemânării, a unei perfecționări permanente. În vara aceasta încă, cel mai probabil, împreună cu unul din colaboratorii săi, va ține un curs de sculptură. Poate cu acest prilej se vor găsi și urmăritorii și continuatorii muncii sale.
Cât vă vedeți făcând ceea ce faceți?, l-am întrebat pe sculptor. ”Cât mă lasă Doamne-Doamne în sănătate. Eu aș dori să lucrez cât mai mult, fiindcă asta mă ajută, la tonusul meu. Dacă sunt sănătos și am pe lucru, atunci mă simt bine.”
Cea de a treia reuniune a Comitetului de Monitorizare pentru Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027 a avut la Sibiu în perioada 13 – 15 martie.
Agenda evenimentului a inclus o serie de întâlniri la care au participat, pe lângă reprezentanți ai Comisiei Europene și membrii ai ministerelor: MIPE, Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării, Primăria Minicipiului Sibiu, președinta Consiliului Județean Sibiu, conducerea Asociației Române a Apei, BERD,BEI, Jaspers precum și consultanți și ONG-uri.
Lista de oaspeți a inclus următorii participanți: Sofia Alvez – Director DG Regio, Aida Liha-Matejicek – Head of Unit DG Regio, Mariana Iusco – Desk officer DG Regio, Andrei Chivu – Director general DGPDD, Miruna Postaru – Director general adjunct DGPDD, Mihai Croitoru – Director DRI Sibiu, Corina Negulescu – Șef serviciu DGPDD și Teodora Malița – manager public DGPDD. Gazda, compania Apă Canal Sibiu a fost reprezentată de Directorul General al instituției – Ing Vasile Maier, Directorul tehnic – Ing Mairean Tatu, Directorul de exploatare – Ing Laurențiu Tudorica și șeful departamentul de implementare al fondurilor europene, PIU – Ing Mihai Banciu.
După o prezentare a stadiului de implementare al lucrărior delegația europeană a vizitat sediul societății din Eschil, 6 unde s-a pus accent pe modernizarea flotei auto, dezvoltarea Dispeceratului SCADA și automatizarea rețelelor ce deservesc populația județelor Sibiu și Brașov.
Operatorul regional de furnizare a serviciilor de apă și canalizare – Apă Canal Sibiu implementează un Contract de Finanțare ce reprezintă acordarea finanțării nerambursabile, de către AM POIM, pentru implementarea Proiectului nr. cod SMIS 2014+146332, intitulat: „Proiectul Regional de Dezvoltare a Infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov în perioada 2014 -2020”. Acesta are o valoare totală de 1.099.064.346,02 lei (aproximativ 225.527.742 Euro.
Autoritate de Management POIM acordă o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de 852.946.213,23 lei, echivalentă cu 92,12% din valoarea totală eligibilă aprobată.
Obiectivul acestui Proiect major de investiții este creşterea nivelului de colectare şi epurare a apelor uzate urbane, precum şi a gradului de asigurare a alimentării cu apă potabilă a populaţiei din aria de operare a Apă Canal Sibiu din Județele Sibiu și Brașov.
„Cine n-are ce mânca, știe când începe postul”, spune un proverb înțelept. La prima citire, nu se prinde înțelesul. De aceea sună mai bine reversul: „Cine are ce mânca, nu mai știe când începe postul”.
Într-adevăr, atunci când ai ce mânca, din abundență, ispita de a uita de post este mare. Iar atâta mâncare și risipă de mâncare, ca acum, nu a fost niciodată.
O altă vorbă spune: „Doamne, dă-le potrivnicilor bine, ca să uite de mine”. Dar diavolul deturnează această rugăciune, într-un mod viclean: „Doamne, dă-le oamenilor bine, ca să uite de Tine”. Când omului îi merge bine, ispita de a se încrede în sine și de a uita de Creator este tot mai mare.
Nu vreau să spun că acum trăim vremuri ușoare, dar, totuși, abundența, îmbuibarea, epatarea, toate ne-au dus spre înrobire trupească și sărăcire spirituală. Și nu e bine. E de-ajuns să ne uităm prin școlile noastre. Numărul elevilor violenți, tatuați, drogați este în creștere. Toate din răsfățul exagerat al părinților lor.
Or, postul este „tratamentul” cel mai bun pentru refacere spirituală. El ne ajută să ne redescoperim sufletul și să ne reîntoarcem către Dumnezeu.
Duminica aceasta „se lasă sec”, pentru că de luni începe Postul Mare. Alimentația noastră va „seca”, de bună voie, de tot ce este de proveniență animală, ca astfel să „secăm” robia față de trup. În schimb, postul ne îmbogățește sufletul cu răbdarea, cu înfrânarea, cu smerenia.
Suntem făcuți din pământ, care, fără cele spirituale, se face noroi. Dar dacă lăsăm ca Soarele Hristos să ne lumineze, ne vom curăța, iar pământul din noi va rodi și sufletul va înverzi.
Căci frumos spune proverbul: „Când soarele izbește, noroiul lucește”. Adică, în acest caz, când omul postește, sufletul strălucește!
În vremea aceasta, când pare că suntem certați cu timpul, puțini își mai găsesc resurse pentru activități benefice comunității. Cei mai mulți dintre noi, când ajungem acasă, stăm cu familia, ne abandonăm într-o canapea și ne uităm la un film.
Zona de confort este o problemă pe care nu o conștientizăm și greu ne dăm seama cât de nocivă e; alegem să nu facem lucruri care ne-ar consuma energia și timpul liber.
Părintele Alexandru Ioniță iese în evidență prin multitudinea de activități pe care le are. Slujitor al Bisericii Ortodoxe și cercetător la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, părintele nu doar că își îndeplinește atribuțiile religioase, dar investește fiecare moment liber în proiecte menite să îmbogățească viața comunității locale. Preotul are numeroase proiecte pentru locuitorii cartierului din Sibiu. Printre cele mai importante se află Casa românească Gușterița și Șura Culturală Gușterița, iar în următoarea perioadă vor avea loc două expoziții organizate chiar de el: Amintiri din fabrica BALANȚA – expoziție foto și sesiune de discuții și Grafică și bunăvestire.
„De când mă știu îmi plac vechiturile și tot ce ține de curtea țărănească. În copilărie mergeam în vacanțe la sat și am rămas îndrăgostit de tot felul de obiecte din această zonă etnografică. Mi-am dorit de mult să fac un muzeu al satului, dar nu am avut unde. În 2017 m-am dus în Gușterița. Motivul principal a fost școala din curtea bisericii, un alt proiect, o altă clădire. Primul mare angajament a fost de a renova școala, care acum se numește Școala Andreiană. După ce am început lucru la școală, mi-am dat seama că nu este suficient spațiu pentru alte activități școlare și am găsit șura casei parohiale, care era și ea nefolosită de foarte multe decenii. Am transformat șura într-un spațiu pentru copii, Șura Culturală Gușterița”, ne spune părintele.
Despre desene și cântarele Balanța
Vernisajul expoziției Grafică și bunăvestire are loc în data de 24 martie. Este o expoziție de desene realizate chiar de preotul Ioniță, lucrări din creion făcute în puținul timp liber.
„Eu sunt autorul desenelor, coordonatorul expoziției și cel care curăță la final. Aceasta este zona la care mă pricep puțin. Îmi place zona de arte plastice și asta am și vrut să studiez, dar acum este un hobby. Cealaltă expoziție este despre cântare. Am ales să fac o astfel de expoziție pentru că în Gușterița trăiesc mulți oameni care au lucrat la fabrica Balanța. Acum a rămas doar stația de autobuz Balanța, care înainte era o clădire imensă. Mi-a venit ideea de a colecta cântare, mai ales după ce am văzut câteva în curțile locuitorilor. Surprinzător, oamenii chiar au reacționat și ne-au trimis cântare de peste tot din țară: de la Oradea, București, Bacău. De multe ori, oamenii nu reacționează la astfel de lucruri, nu se lasă invitați, însă aici lucrurile merg foarte bune. Eu doar am lansat o idee, dar mai departe oamenii au venit cu cântarele în brațe, dintre care multe sunt legate de povești, ori funcționează”, mărturisește preotul.
Un om cu timp pentru toate
În ciuda vieții agitate, Părintele Ioniță împărtășește că secretul stă în gestionarea timpului și dedicarea activităților comunitare. Cu responsabilitățile bisericești pe primul plan, el își găsește liniștea în proiectele sale artistice, lucrate adesea noaptea, ca o formă de compensare și liniștire a minții.
Muncește într-un birou la diverse conferințe și publicații, în cadrul Centrului de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale: „E foarte diferită munca. Aici se lucrează în pași enormi, iar în parohie mă duc zilnic după ce termin lucrul aici. Tot ce fac în Gușterița fac după lucru, adică în timpul liber. Primele responsabilități ale mele în cartier sunt slujbele bisericești, responsabilitățile legate de administrație, interacțiunile directe cu oameni. Oamenii au prioritate față de toate expozițiile. La expoziții lucrez după 10 noaptea. Și desenele le fac noaptea. E un fel de compensare, așa mă liniștesc”.
Rețelele sociale și pierderea timpului
Telefonul este primul lucru pe care punem mâna dimineața și ultimul pe care îl lăsăm înainte de culcare. Fie că suntem nevoiți, fie că o facem fără să ne dăm seama, telefonul, și în special rețelele de socializare, sunt parte din viața noastră. Părintele consideră că mulți oameni cad pradă distragerilor digitale, iar conștientizarea acestui aspect ar putea contribui la o utilizare mai eficientă a timpului liber.
Oamenii, cea mai mare provocare
L-am întrebat pe duhovnic care este cea mai mare provocare, iar el, oftând, mi-a răspuns: „Oamenii sunt o provocare constantă. Să faci ceva bun pentru comunitate, să îți dedici timpul liber pentru binele altora, și să vezi că totuși sunt oameni care nu văd nimic bun și mereu găsesc nod în papură, e dificil. Pe mine nu mă mai deranjează, însă văd că îi descurajează pe alții. Mulți nu ne-au vizitat nici măcar odată Casa românească sau Șura Culturală și totuși aruncă cu vorbe. Puțini sunt cei care vin să dea o mână de ajutor și cei care vin, nu vin permanent. Sunt oameni care vin punctual, doar pentru un anumit eveniment”.
Ce ar schimba preotul Alexandru Ioniță la Sibiu
„Primul lucru care îmi vine în minte este comunicarea dintre Gușterița și orașul Sibiu. Gușterița este separată de Cibin, iar momentan, de o singură stradă, Calea Gușteriței. Dacă aș putea, aș mai construi vreo două poduri peste calea ferată, să comunice oamenii mai ușor cu orașul. Un alt lucru ar fi să construiesc un loc de joacă în cartier. În toată Gușterița nu există un loc de joacă. S-au construit în oraș atâtea parcuri, iar în cartier urmează să se facă Gușterland, cândva, dar este după deal. Nu cred că o familie cu mulți copii va străbate atâta drum și mai ales că trebuie să de deplasezi cu mașina ca să ajungi la un leagăn. De asemenea, aș conecta generațiile, tinerii să învețe de la cei mai în vârstă, să fie un schimb de idei. Tinerii se dezvoltă într-o lume foarte diferită de lumea celor în vârstă. Observ cum se dezvoltă o prăpastie între cele două generații, iar asta s-ar putea rezolva prin diverse programe susținute de primării, ONG-uri sau de instituții”, răspunde preotul.
„De la bunici am primit credința”
Părintele Alexandru Ioniță ne-a spus că bunicii i-au insuflat credința, iubirea pentru Dumnezeu, lucruri care i-au îndreptat pașii la ceea ce este astăzi. Dacă și-ar descrie copilăria în câteva mirosuri, acestea ar fi mireasma toporașilor și mirosul laptelui crud: „Pășteam vacile și caprele în vacanță la bunici, când eram copil, iar mirosul de lapte proaspăt îmi aduce aminte de copilărie”.
Într-o grabă continuă, părintele Ioniță rămâne ancorat în valorile tradiționale și își dorește o comunitate conectată, în care tinerii să învețe de la cei mai în vârstă, creând astfel un schimb de idei și experiențe.
La ultima ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română a decis: preoții vor trebui să-și păstreze neutralitatea în anul electoral 2024.
Potrivit Îndreptarului Sfântului Sinod, clerului bisericesc îi este interzis să-și exprime opțiunile politice atât în declarațiile publice, cât și în activitatea practică, pe parcursul campaniei electorale. Preoții vor putea să-și exprime alegerile de la europarlamentare, locale, legislative și prezidențiale doar prin votul personal secret. De asemenea, preoții și diaconii vor putea candida la alegerile locale doar cu aprobarea scrisă a ierarhilor locului.
„În vederea respectării opțiunilor politice ale credincioșilor săi, preotul are obligația de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declarațiile publice, cât şi în activitatea practică, față de problemele cu caracter politic. Opțiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret”, menționează Îndreptarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral, potrivit basilica.ro.
Cei care se implică în politica vreunui partid în calitate de membru sau de candidat, dar şi prin susținerea unui candidat, încalcă legământul, iar abaterile vor fi judecate. Totuși, Sfântul Sinod permite ca preoții și diaconii să candideze, însă doar ca independenți și doar pentru calitatea de consilier local şi consilier județean în România, în anumite condiții.
Deși actuala decizie nu face decât să readucă în discuție hotărârea 1.676, din martie 2008, ea este una binevenită în contextul deja precipitat al apropierii campaniilor electorale ale anului 2024. Cred că e momentul ca Biserica să fie, cu adevărat, prezentă în viața comunității prin ceea ce știe ea mai bine să facă. Și anume, prin misiunea ei primordială: aceea de a fi mijlocitoare, prin rugăciune, la Dumnezeu, pentru ca românii să aleagă bine. Ca aceștia să opteze pentru oameni integri, profesioniști, responsabili de funcția pentru care cer votul nostru.
Oarecând, la vrednicul de pomenire mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, se înfățișează un preot: ”Înaltpreasfinția Voastră, am o rugăminte. Știți, eu sunt înscris în PSD. Acum, că se apropie alegerile, vă rog mult să îmi dați binecuvântarea să candidez pentru primărie, din partea acestor oameni extraordinari din partidul pe care îl reprezint”.
Mitropolitul cade o vreme pe gânduri, apoi îi răspunde: ”Părinte, nu știu ce să zic… Dacă ai încredere în ei și crezi că asta îți dorești neapărat, fie! Însă ține minte un lucru: Politica e o mare târfă”. Peste patru ani, același preot revine în audiență la mitropolit: ”Vă sărut dreapta! Știți, acum patru ani am venit la dvoastră să îmi dați binecuvântare să candidez din partea PSD pentru primărie. Mi-ați spus atunci o vorbă mare: Politica e o mare târfă. Nici nu știți câtă dreptate ați avut! Cei de la PSD m-au mințit, folosit și umilit în ultimul hal! Și am trecut la PNL. Îmi dați, vă rog, binecuvântarea, ca de această dată să candidez din partea PNL?” Mitropolitul îl privește consternat și îi zice, conclusiv: ”Părinte, târfă-târfă…, dar îți place!”
Stop joc, din partea Patriarhiei, pentru cei cu vocația amneziei! Și încă o șansă ratată a unor clerici de a se da în stamba ridicolului și frivolității.
O sibiancă a fost rănită, sâmbătă, în urma unui accident rutier produs pe strada Lector, în municipiul Sibiu.
Din primele cercetări a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism pe strada Lector, un sibian în vârstă de 21 de ani, a lovit o femeie în vârstă de 68 de ani, din Sibiu, care traversa pe trecerea pentru pietoni amplasată în apropiere de intersecția cu strada Fabricii.
Un echipaj al Ambulanței Sibiu i-a acordat asistență medicală femeii, care a suferit un traumatism de șold și unul de umăr.
Ajungem în instituții sau față în față cu oameni care au putere de decizie în diverse domenii și întrebăm deseori dacă lucrurile sunt făcute pentru oameni. Mulți dintre ei și-ar dori îmbunătățiri semnificative de care să beneficieze sibienii, însă nu tot timpul se pot muta munți. Asta până ajungem la domeniul ONG.
În Sibiu avem inimă de ong-iști! Când vorbim de Crucea Rosie, Sus Inima, Animal Life, Fundația Polisano, Produs în Sibiu și încă multe altele, întâlnim minuni.
Astăzi, la invitația Cătălinei Costache, am ajuns lângă Matei, un baiețel de 8 ani, care are o intervenție dificilă și pentru care dr. Liuba Petru a venit voluntar din Suedia în Brașov să-l opereze.
Minunea din lacrimi
Ascult cuminte în antecamera de lângă blocul operator ticăitul monitoarelor, și mă gândesc la ce nivel se poate interveni astăzi chirurgical, la ce oameni pricepuți poți întâlni, în ce condiții se întâmplă operația, de câtă tehnologie e nevoie și cât de mult ajută. Și la ce e acum în inima mamei lui Matei, sfâșiată de durerea diagnosticului, dar cu licărul acela de bucurie pentru că a primit șansa operației. Cu ochii plini de lacrimi, privim prin geam cum se desfășoară operația, încercăm să ne stăpânim plânsul, dar e greu pentru toți cei care stăm aici cu echipa Cătălinei.
Când o donație poate salva o viață
Au trecut prin mâna doctorilor voluntari peste 550 de copii ale căror inimioare au fost salvate sau reparate. Români muțumitori își îndreaptă ochii spre cer că își pot strânge copiii în brațe și toate acestea pentru cei 100 de lei pe care i-au primit donație sau cele câteva mii, zeci de mii de euro pe care i-a strâns fundația din sponsorizări doar pentru a achita materialele.
Donați nu pentru fundații, asociații sau ong-iști! Donați pentru cauzele lor, pentru românii care pot fi salvați și care în 20 de ani pot salva alte vieți, în semn de mulțumire! #BineleInvinge #FundatiaPolisano
Polițiștii rutieri intervin la un accident produs pe DN 14, în localitatea Slimnic. Din cercetările preliminare efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism spre Sibiu, un bărbat în vârstă de 55 de ani, din Loamneș, a lovit o fetiță în vârstă de 8 ani, aflată pe trecerea pentru pietoni.
O fetiță de 8 ani a fost accidentată în timp ce traversa strada. În același timp s-a trimis un echipaj cu medic de la Sibiu. Echipajul sosit la fața locului, a asistat medical fetita pana la sosirea echipajului cu medic. Victima a prezentat un traumatism cranian sever. Echiapajul SAJ a transportat la CPU Luther victima care se află în comă.
Tineretul Național Liberal Sibiu a organizat vineri seara, la Hotel Mercure Airport, conferința regională „Europa în fiecare localitate”. Întâlnirea face parte dintr-o serie de conferințe în toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, organizate de Tineretul Național Liberal până în 8 mai, care își propun să sublinieze rolul pe care fondurile europene îl au în dezvoltarea comunităților.
În cadrul conferinței au vorbit Mara Mareș, președinte TNL România, Raluca Turcan, ministrul Culturii și președinte PNL Sibiu, Daniela Cîmpean, președintele CJ Sibiu, Ion Dumitrel, președintele Consiliul Județean Alba și Mircea Hava, deputat în Parlamentul European.
Președintele PNL România, Mara Mareș, a declarat în deschiderea conferinței, că „pentru noi, generația tânără, beneficiile care reies din apartenența la Uniunea Europeană sunt un dat. Să călătorim în Europa doar cu buletinul – și, în curând, nici măcar cu acesta, pentru că guvernările PNL au reușit să ne facă membri Air Schengen – să aplicăm la joburi în Europa doar cu CV-ul, fără permis de muncă, sau să folosim bani europeni pentru a construi drumuri, a renova școli, a finanța afaceri sau a construi ferme – toate aceste lucruri sunt absolut normale pentru noi, tinerii, dar adevărul este că nu ar fi fost posibile dacă nu eram în UE. Guvernarea centrală a PNL și administrațiile locale liberale au demonstrat de fiecare dată că sunt cu adevărat performante în atragerea de bani europeni pentru dezvoltarea României. Partidul Național Liberal este cel mai pro-european partid din România și își asumă în continuare să fie principala voce care promovează valorile europene și pentru care utilizarea banilor europeni în modernizarea comunităților noastre este o prioritate”.
Campania TNL are 3 teme bine definite: apartenența la UE și fondurile europene sunt esențiale pentru România; dezvoltarea țării noastre fără UE este imposibilă și PNL a dovedit că este partidul cel mai determinat și potrivit să guverneze România, și știe cum să folosească banii europeni în avantajul comunităților.
Raluca Turcan luptă împotriva extremismului
La rândul său, Raluca Turcan, ministrul Culturii, afirmă că „cel mai important lucru din drumul european al României este șansa reală la bunăstare. Iar de această șansă beneficiază în primul rând tinerii. În urmă cu o generație, adică în 1999, când România a început negocierile de aderare la UE, PIB-ul Românei pe cap de locuitor era 25-26% din media UE. Azi e 77% din media UE. Dacă ar fi să menționez trei lucruri special pentru tineri, aș spune: libera circulație, Programul Erasmus (burse plus mobilități Erasmus) și garanția unei societăți democratice. Voi, tinerii, sunteți acasă în Europa, iar Europa e la ea acasă în România. O să repet că cel mai important proiect cu fonduri europene acum pentru România este Autostrada Sibiu – Pitești. Facem această autostradă cu bani europeni și odată cu ea legăm România de Europa, de la Constanța până la Nădlac. (Spun asta presupunând că vom termina simultan sau înainte și autostrada de centură a Capitalei). Spun mai mult: am încredere că autostrada Sibiu – Pitești va fi inaugurată de o guvernare din care PNL va face parte”.
Președintele PNL Sibiu consideră că “trebuie să admitem că extremismul e real. E o problemă inclusiv pentru că partidele establishmentului, așa ca noi, au crezut poate că dezvoltarea constantă rezolvă toate problemele pentru toată lumea. N-au sancționat atacurile nefondate din spațiul public. Conflictul public între PNL și PSD a condus la creșterea extremismului. Alții au crezut poate că Europa e răspunsul la orice problemă. Și au minimalizat comunicarea cu oamenii, reacția promptă la așteptări pe care oamenii le au. În România extremismul e alimentat și de sentimentul umilinței, cum a fost aderarea la Schengen. Extremismul din interiorul țării ar trebui combătut din două direcții: mai întâi de o Românie mai fermă în Europa, iar apoi de o Românie mai atentă la cei care n-au beneficiat de Europa. Ca să fiu mai directă, gata cu timiditatea. La anul facem majoratul european, vom avea 18 de ani în UE, suntem acasă la noi, cu drepturi egale”.
Daniela Cîmpeanu crede în tineri
La rândul său, Daniela Cîmpean, președintele liberal al Consiliului Județean Sibiu, a declarat că „alături de mine astăzi se află oameni tineri, care au pornit la drum din rândurile voastre, precum doamna deputat Christine Thellmann, vicepreședintele Consiliului Județean Sibiu, Vlad Vasiu, iar exemplele continua cu cei 8 primari, cinci consilieri județeni și zeci de consilieri locali – cu toții purtând marca TNL. Generația voastră este pe care o considerăm o forță mobilizatoare, sunteți cei conectați la realitățile comunităților în care trăiți, sunteți creativi și energici. Aveți capacitatea de a găsi soluții adaptate la vremurile în care trăim și adaptate nevoilor pe care comunitățile în care trăiți le au.
Cred că „mixul” dintre înțelepciunea liderilor experimentați și creativitatea și energia voastră este una dintre cheile succesului pentru viitorul nostru, al tuturor, atât în comunități, cât și în țară și în lume. Așa cum avem în județul Sibiu tineri care construiesc în comunitățile lor, care sunt parte la deciziile de care oamenii au nevoie, așa se poate în toată țara, în toată Europa – cu tineri așa cum sunteți voi, cei pe care îi avem astăzi alături! Voi sunteți energia din spatele tuturor lucrurilor bune care se pot întâmpla în comunități. Voi sunteți cei care le pot arăta tuturor că tinerii se implică, tinerii construiesc, tinerii sunt lideri! Pentru fiecare comunitate, pentru România europeană și, de ce nu, pentru Europa. Pentru că puteți fi parte din soluțiile care să rezolve problemele a milioane de oameni la nivel european! Cred că voi aveți tot ceea ce este necesar pentru succes!”
