S-a mai dus o zi. A lecturii. 15 februarie a fost desemnată (și legiferată, în 2022) ca Zi Națională a Lecturii în România pentru a încuraja oamenii să își descopere și cultive pasiunea pentru cărți și să aprecieze importanța lecturii în viața lor. O inițiativă lăudabilă, mai ales că în țărișoara noastră, potrivit unuia dintre ultimele studii Eurostat, românii citesc mai puțin de cinci minute pe zi, iar 35 % recunosc că nu au citit niciodată o carte. Și aceasta, în vreme ce statisticile arată că 93, 5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.
Sibiul, un oraș mustind de cultură, cu vocația de vector al inițiativelor civilizatoare, în special prin Biblioteca ASTRA, a inițiat o serie de acțiuni în școlile sibiene, la care au fost invitați să participe reprezentanți ai autorităților publice locale și ai instituțiilor de cultură. Oameni care au lecturat anumite ”partituri” literare și au vorbit despre importanța lecturii în formarea viitorilor elevi. Nu aș specula neapărat pe marginea ideii de a turna apă într-un ocean (elevii, prin ”fișa postului” lor, sunt oricum obligați să exerseze cititul), însă ceea ce am remarcat e faptul că din Ziua Națională a Lecturii a lipsit tocmai… cartea!
Evenimentele gândite pentru o astfel de aniversare ar fi trebuit să includă, pe lângă lecturile publice, dezbateri de idei, concursuri de lectură, expoziții de carte, mai ales oportunitatea de a încuraja autorii și de a le onora opera. Sibiul, de Ziua Națională a Lecturii, nu a avut nicio lansare de carte! În schimb, oamenii politici, deținători de funcții publice, au avut șansa ca, măcar o dată în an, să se pozeze cu o carte în mână, lecturând doct și dând lecții ”inspiraționale” despre carte copiilor sibieni.
O întrebare pentru iubitorii și practicienii autentici de lectură: la câte lansări de carte ați întâlnit principale personaje politice locale, dornice de a se alătura autorilor și susținătorilor lor, în cadrul unor astfel de evenimente? Excepția ”întâmplându-se” la câteva titluri susținute financiar de anumite instituții publice, desigur. Sau, dincolo de gargara electorală și de ”emapatia socială / umanitară” care se manifestă taman din patru în patru ani la mai toate formațiunile politice (vezi daruri pentru familii nevoiașe, curent sau gaz tras la câte un amărât etc.), știe cineva de vreo lansare de carte la sediul vreunui partid politic? Fie ele, cărțile, și de propagandă patriotardă!
Că tot suntem la capitolul carte, care se zice, între altele, că ar fi și cea mai bună armă împotriva ignoranței… Vreo listă-recomandare de lectură din partea politicienilor prinși în mirajul ”cetitului”? Nu de alta, dar stagnarea în ignoranța aceasta a citirii haotice, care-cum-ce apucă, poate dăuna grav dezvoltării noastre întru lectură.
