Sectorul de drum pe care circula șoferul avea limita maximă de viteză de 120 km/h.
Conducătorul auto a rămas fără permis pentru următoarele 4 luni.
Bărbatul, în vârstă de 34 de ani, din București, a fost amendat cu 2.900 de lei, iar poliţiştii i-au reţinut permisul de conducere pentru o perioadă de 120 de zile.
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfinții Mărturisitori Transilvăneni” a devenit neîncăpătoare sâmbătă, la o zi atât de importantă din viața lăcașului de cult.
Credincioșii au venit într-un număr poate mai mare ca oricând la sărbătoarea hramului bisericii, pentru a participa la Sfânta Liturghie, dar și la evenimentele zilei.
Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a slujit la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții Mărturisitori Transilvăneni” din Cimitirul Ortodox Mediaș cu ocazia hramului.
Din sobor au făcut parte protopopul de Mediaș – preotul Ioan Ovidiu Găban, secretarul de cabinet al ierarhului – arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, preotul paroh Flaviu Gabriel Fleșer și alți preoți invitați.
Părintele Episcop-vicar Benedict a rostit un cuvânt de învățătură pe tema „Sfinții Mărturisitori și mărturisirea noastră”. Ierarhul a vorbit despre exemplul Sfinților Mărturisitori Ardeleni pentru credincioșii de azi, arătând că sunt icoane luminoase pentru Biserică.
La finalul slujbei, părintele paroh Flaviu Gabriel Fleșer a mulțumit ierarhului pentru prezență și binecuvântare, precum și tuturor celor ce au participat la hramul bisericii.
Apoi, Preasfinția Sa a înmânat burse de merit pentru mai mulți elevi din Mediaș cu rezultate remarcabile la învățătură.
Bursele de merit „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” au fost oferite de parohia medieșeană, prin preotul Flaviu Gabriel Fleșer, pentru a încuraja tinerii merituoși să-și continue studiile și pentru a le răsplăti eforturile la învăţătură.
SURSĂ FOTO: Ionuț Chifa / Mitropolia Clujului
Potrivit Codului rutier, punctul-amendă e cel care stă la baza calculului amenzilor rutiere și reprezintă 10% din salariul minim brut.
Ministerul de Interne vrea să schimbe mecanismul de calculare a valorii punctului-amendă, potrivit unui proiect de ordonanță pus recent în dezbatere publică, scrie avocatnet.ro.
Astfel, punctul de amendă va fi de 5% din salariul minim brut, nu 10%, ca în prezent.
Este o scădere procentuală, dar va fi o creștere în bani a punctului-amendă, la 165 de lei (5% din 3.300 de lei), deoarece ar dispărea plafonarea. ,
În funcție de abaterile de la Codul rutier, șoferii plătesc acum pentru contravențiile rutiere amenzi între 290 și 14.500 de lei. ,
Proiectul de ordonanță prevede că firmele nu vor mai putea plăti jumătate din cuantumul minim al amenzilor din Codul rutier, în termenul de 15 zile, facilitate de care beneficiază persoanele fizice.
Am doar eu impresia sau funcția aceasta de manager al unui teatru pentru copii chiar e una nu tocmai ușoară?
Eu am ales teatrul pentru că e un happy plays. Și țin foarte mult, în tot contextul acesta de turbulențe, modificări legislative, drame personale din jurul nostru, să percepem teatrul ca un loc al bucuriei, în încercarea de a schimba lumea din jurul nostru, ca o picătură într-un ocean. E o perioadă grea pentru mine profesional, pentru că funcționăm pe un sistem de avarie. Ce ne afectează pe toți, dincolo de pandemia globală, de toată criza războaielor din jurul nostru.
În același timp, cred că ne facem de multe ori viața un pic greoaie, pentru că ne alimentăm cu partea aceasta întunecată din jurul nostru. Dar prin teatru încercăm să readucem speranța că binele învinge. Sunt narațiuni prin care încercăm să insuflăm curaj și, ca atare, dincolo de toate supărările cotidiene, simplul fapt că putem vedea reacția copiilor la scenă sau toată agitația lor bucuroasă de a intra în teatru, de a urca scările teatrului (pentru că îi aud din birou, inevitabil), e o experiență energizantă. Și trăgând liniile, cu plusuri și minusuri, la final de zi, de multe ori rămân cu o notă optimistă.
Se mai practică povestea aceasta, cu hai să aducem copiii de la școală, să mai bifăm și noi o activitate? Sau copiii s-au obișnuit, vin pentru că le place și s-au fidelizat pe acest segment cultural?
Noi avem două strategii de marketing, să le spun așa. O dată, protocoalele cu școlile din județ, pentru care organizăm evenimente, fie că vorbim despre spectacole sau ateliere în timpul săptămânii, dimineața, în matineu, fie de spectacolele din weekend, care sunt adresate publicului larg și care sunt puse în vânzare și pe site. Pe lângă cele organizate în circuit închis, dedicate exclusiv anumitor grupe de elevi. Funcționăm foarte bine cu ajutorul învățătoarelor și profesoarelor care au înțeles că e foarte important acest dialog prin cultură.
Din păcate, în Sibiu încă există școli care nu permit ca elevii să părăsească incinta instituției și, ca atare, să descopere un spectacol de teatru în timpul ciclului de educație. Pot să înțeleg, până într-o anumită măsură, că sigur, există și o responsabilitate de siguranță pe orice acțiune de genul acesta, dar în același timp cred că e important ca măcar odată sau la patru ani o clasă să descopere magia teatrului și să poată avea o discuție aplicată, pedagogică, pe ceea ce înseamnă teatru sau tema unui spectacol.
Pentru toate spectacolele noastre avem și niște fișe educaționale, tocmai pentru a pregăti copiii înainte de a veni la teatru, dar și o serie de exerciții după vizionarea unui spectacol, pentru a putea înțelege mai bine textul, pentru a desluși anumite mesaje sau o cheie a textului respectiv. De aceea, nu cred în a chema copiii la teatru doar pentru a bifa o acțiune, ci țin foarte mult să existe această discuție tocmai pentru a fi siguri că înțelegem sau știm la ce venim și, prin urmare, că putem oferi o experiență prelungită în ceea ce înseamnă vitrina aceasta de teatru, cu păpuși.
Tot spui că încerci să faci anumite lucruri, că vrei să schimbi. Cât reușești din ceea ce îți propui?
Aici a fost o luptă cu mine, care la început m-a cam clătinat și zdruncinat, dar a trebuit să învăț să văd lucrurile în ansamblul lor. Pentru mine uneori e frustrant, pentru că știu ce îmi doresc, și văd că uneori se întâmplă poate doar un sfert din ceea ce îmi doresc…
Există și soluția să îți propui puțin…
Sigur e o variantă și aceasta, dar cred că zodia din mine și obsesiv-compulsivul se tot zbate…
Ce zodie ești?
Fecioară. Cu ascendentul fecioară. Îmi e greu și mie cu mine.
Promit că încerc să te suport. Până la urmă vreo 15 minute nu sunt chiar un capăt de lume…
(râde) Deci încerc să găsesc acest echilibru și raportat la realitatea din jurul nostru. Dincolo de ce înseamnă teatru în România, suntem absolut dependenți de tot ceea ce înseamnă coduri fiscale, cod al muncii, orice mișcare, modificare ale unor articole prin ordonanțe de urgență, care inevitabil ne afectează ritmul zilnic.
În același timp, din păcate, se pierde foarte mult timp și prin faptul că nu putem să avem planificări multianuale reale, bazându-ne pe niște bugete multianuale. Și asta cred că se simte cel mai puternic pe agenda culturală a orașului. Și aici vreau să subliniez foarte tare că aceasta nu ține de local, ci de momentul în care se aprobă niște bugete la nivel național, de un minister al finanțelor.
Anul financiar începe oficial la 1 ianuarie, dar fondurile apar doar în aprilie sau mai. Or, tu practic ai pierdut deja 3 luni dintr-un an. Și mai mult decât atât, tu în decembrie trebuie să faci bilanțul pe repede-înainte și să închei anul fiscal. Și iarăși vorbim de o lună destul de moartă și, ca atare, toată lumea se aglomerează pe timpul verii, unde avem o mulțime de evenimente ce se suprapun, dar care în general se întâmplă cu același public, completat, desigur, cu turiști din țară și de afară. Cred că ar putea exista mai multă coerență și dezvoltare a la longue, cu bugete multianuale. Cred că asta ne lipsește cel mai tare.
Vin și turiști la teatru?
Avem foarte mulți spectatori din Deva, din ceea ce vedem din achiziția biletelor on-line. Pentru că de acolo avem conturi și poziționare geografică. Probabil că acest lucru se explică și prin faptul că acolo nu există neapărat un teatru. Deva e și aproape de Sibiu și cred că din acest punct de vedere celor de acolo le e mult mai ușor să ajungă la noi. Iar pentru noi e o bucurie să putem avea și un public eclectic, să știm că putem deservi, până la urmă, o regiune și nu doar un oraș. În același timp, avem turiști din Cluj și București, care vin la teatrul nostru punctual.
Prin ce se distinge Teatrul Gong de alte oferte culturale din Sibiu?
Mi-am propus ca Teatrul Gong să nu fie doar o vitrină de spectacole, ci un spațiu de dialog, care să suscite imaginația celor mai mici, pentru a insufla până la urmă un sentiment, să îi spun eu, de descoperire continuă. Prezentăm spectacole pe texte noi, tocmai pentru a putea trata teme actuale chiar și pentru un public mai tânăr. Până la urmă, se poate discuta despre filosofie și pentru grupe mai mici, desigur, printr-un limbaj mai degrabă senzorial și ludic.
În același timp, țin foarte mult la discuțiile de după spectacole, construind și evenimente conexe în jurul teatrului (prezentări de carte sau ateliere de creație), astfel încât să generăm dialog și discuții pe temele prezentate. Spectatorul nostru de teatru este unul cât se poate de activ atunci când are în fața sa personaje vii, oameni. Inevitabil, te pui în locul lor, îți creează dileme și întrebări, iar rostul nostru e de a pune întrebări și nu de a da neapărat răspunsuri. Ca atare, un spectator într-un fotoliu nu stă neapărat ca un simplu spectator, pasiv, ci e pus în anumite situații pe care încearcă să și le explice. Cred foarte mult în teatru ca mijloc ce poate promova empatia și o mai bună înțelegere a lumii din jurul nostru tocmai prin situațiile expuse, la vârste fragede, când, teoretic se creează cetățeni activi în jurul unui oraș.
Ceea ce e provocator la un teatru pentru un public tânăr și e important de înțeles e faptul că e nevoie de un portofoliu bogat. Un singur spectacol nu poate deservi întreg publicul nostru. Cel mai greu mi-a fost să încerc să definesc, de la an la an, ce înseamnă un bebeluș, ce înseamnă un copil cu vârsta de peste 3 ani, un copil cu vârsta de peste 6 ani, cum vorbim cu preadolescenții și cu adolescenții. Pentru că chiar dacă e vorba poate de o diferență de 3 ani la o grupă de vârstă, modul de a înțelege și de a prelucra o informație cu totul diferit. De aceea e clar că îmi trebuie un spectacol dedicat pentru bebeluși, un alt spectacol cu marionete pentru copii de vârsta 3-6 ani, de o cu totul altă producție, mult mai eclectică și care reușește să îmbine și concepte mai abstracte, ca mișcare coregrafică sau anumite proiecții multimedia atunci când vorbim de adolescenți.
E o provocare pentru noi să găsim un cârlig pentru a putea face din teatrul acesta unul viu și relevant. Prin urmare, am ținut întotdeauna să avem și un teatru inclusiv. Am produs spectacole în care actorii au fost chiar copiii cu deficiențe de auz, tocmai pentru a putea discuta și despre ce înseamnă limbajul semnelor. Am avut spectacole care au pus în temă situația copiilor din spectrul autismului sau copii cu sindrom down. La începutul acestei stagiuni am produs un spectacol manifest anti drog, tocmai pentru a putea discuta și despre o situație tristă și critică din jurul nostru din licee. Încercăm, în fond, să facem o cronică provocatoare asupra lumii din jurul nostru, pentru a ține vie această legătură dintre scenă și public. Pentru că nu vorbim doar de un maraton cu marionete și atât.
Cum alegi temele?
Cumva, am o listuță cu tot felul de teme pe care încercăm să le abordăm. În același timp, din discuțiile cu copiii de la teatru, cu profesorii sau cu părinții, identificăm anumite goluri, fie în bibliografia școlară, fie în discuțiile de acasă și în funcție, desigur, și de limitele teatrului – pentru că Teatrul Gong este un teatru pentru copii și tineret, dar este un teatru de interes local și bugetat ca atare –, încercăm să alegem temele. Inclusiv pe grile de salarii sunt diferențe, de exemplu, între un teatru pentru copii de provincie, un teatru sub Consiliul General al Capitalei din București sau un Teatru Național. Toate aceste limite se reflectă și în portofoliul nostru, pentru că nu putem produce mai mult de patru spectacole pe an. Avem 13 actori angajați, care deservesc o categorie diversă, folosind tehnici complexe. În același timp, Sibiul nu are o școală de păpușari, România, în general, nu are o școală de păpușari. De aceea această meserie e una pe cale de dispariție; sunt tot mai puțini absolvenți care știu să mânuiască o păpușă.
De când faci ceea ce faci?
Din 2015 am început să creem acest trend cu spectacole care să reprezinte o oglindă a societății noastre. Sunt deja niște ani buni în încercarea de a restructura o gândire. Dar pentru aceasta e nevoie de o obișnuință. Teatrul, ca și cultura, educația, în general, trebuie înțeles ca o investiție pe termen lung. Nu poți să produci un spectacol și să te și aștepți la o schimbare vizibilă în societate, așa cum niciun elev, care vine la trei ore la matematică nu va deveni un matematician sau un economist peste două săptămâni. În același timp, îmi doresc ca Teatrul Gong să reușească să fie mai mult decât o alternativă de petrecere a timpului liber. Cred că genul acesta de teatru pentru public tânăr are un rol important în ceea ce înseamnă incluziune socială și educație. Cu atât mai important mi se pare ca un teatru tânăr pentru publicul din România să fie prioritizat, pentru că poate contribui decisiv la un altfel de viitor, de care ne tot plângem. Până nu reușim să punctăm astăzi pentru ziua de mâine, nu ajungem nicăieri.
Ai un realism cât de cât echilibrat în ceea ce zici? Chiar crezi că poți face asta?
Sunt zile și zile. Societatea civilă s-a schimbat în ultimii ani. Dacă e să vedem lucrurile în ansamblul lor, cu bune și rele, sunt schimbări în societatea noastră. Ultima perioadă, într-adevăr, ne clatină probabil niște principii, dar asta se întâmplă și pentru că nu există neapărat o statistică reală, de multe ori nu operăm cu informații corecte și ca atare nu ai cum să construiești pe o bază reală o strategie solidă. Și aceasta o observ inclusiv în cultură. Pentru că de multe ori raportarea publică a unui număr de spectatori sau a unui număr de proiecte nu e neaparat cea mai rațională radiografiere și cred că avem nevoie de o cercetare a ceea ce înseamnă cultură, educație la modul real.
Dacă ar fi să fiu puțin cinic, te-aș întreba: poți alege dintre spectacolele pe care le aveți unul preferat?
Îmi e greu, dar recunosc, că spectacolul meu preferat, acum și mai ales în această perioadă, e ”Regulile jocului”, pentru că tratează foarte matur terma războaielor și a migrației. În același timp, deși poate va suna cringe, la finalul acestui spectacol, unii copii plâng. Începem cu o hârjoneală, cu o joacă, ce se simte și în rândul lor atunci când intră în teatru (că se tachinează unul pe altul, au unele comentarii în timpul spectacolului), după care finalul reprezentației reușește să se joace cu suflețelul tău atât de mult, încât sesizezi foarte mulți copii care lăcrimează.
Am evaluat bine perspecitva cinică!
(râde) Cred că avem nevoie uneori de un semnal de alarmă și teatrul are această putere, de a deveni emoțional.
Unde te simți mai confortabil, în zona artistică sau în cea administrativă?
Îm plac ambele domenii și jonglez cu ele. Teatrul Gong nu are un director sau un consultant artistic și atunci cumva suplinesc și partea aceasta. Dar, în același timp, având tot contextul, atunci când apar probleme și trebuie reconfigurate proiecte, îmi e mult mai ușor, pentru că am înțeles și știu toate discuțiile de la zero, astfel încât să putem reacționa rapid. E obositor, dar poate fi eficient.
Ești un tânăr manager al unui teatru bătrânior. Te pregătești, pare-se, de oareșce aniversare….
Da. Teatrul a fost fondat ca un teatru de păpuși, în 1949. La anul facem 75 de ani de la înființare.
Te definesc cactușii? Ai foarte mulți prin jurul tău, în birou.
Îmi plac foarte mult cactușii. Dar ceea ce îmi place mai degrabă la ei e faptul că nu trebuie să îi ud tot timpul (râde).
Hai să ne copilărim puțin. Ai prins peștișorul de aur. Ai trei opțiuni de dorințe. Care ar fi acelea? Desigur, dorințe de care poți spune…
Îmi doresc să putem angaja mai mulți actori, tocmai pentru a putea să ne diversificăm portofoliul.
Îmi doresc un spațiu dedicat pentru ateliere de creație, pentru că în momentul de față improvizăm, folosind spațiile actorilor.
Și mi-aș mai dori, în același timp, școli de vară, prin care să formăm operatori culturali. Pentru că și acesta e un gol major, care, din punctul meu de vedere, se resimte pe agenda culturală. Sunt operatori de tradiție care funcționează foarte bine, însă totodată nu avem organizații noi, susținute de partea aceasta de management cultural, care până la urmă e o știință, care nu trebuie să funcționeze doar pe flerul unei persoane sau pe contextul social al unui moment.
„Ziua de sâmbătă a fost extrem de caldă, cu recorduri la 129 de staţii din ţara noastră. Aceste 129 de recorduri au fost zilnice, deci au reprezentat cea mai caldă zi de 21 octombrie de când se fac măsurători. Bucureştiul a avut record zilnic.
La Bucureşti s-au înregistrat ieri, de exemplu, la Filaret 31,5 grade, faţă de 29,6 grade, iar de săptămâna viitoare, încep, încet, încet, temperaturile să scadă uşor”, a precizat Meda Andrei.
Potrivit sursei citat, temperaturile maxime vor fi în scădere la început în partea de vest, de nord şi de centru a ţării, unde, în general, în întreaga săptămână se vor încadra între 20 şi 24 de grade, dar scăderea de temperatură se va resimţi şi în sud şi în sud-est.
Meteorologul a subliniat, însă, că în continuare, în marea lor majoritate, temperaturile sunt mai ridicate decât în mod normal, între 21 şi 26 – 27 de grade, faţă de 15-18-19 grade cât ar trebui să se înregistreze în această perioadă din an.
Cele mai bune filme ale ediției aniversare 30 de ani de Astra Film Festival au fost anunțate sâmbătă seara la Sibiu, într-o sală Thalia plină de oameni și de emoție, ca de fiecare dată când o competiție își alege câștigătorii.
Printre laureații anului 2023 s-au aflat două regizoare din România: Diana Gavra, cu filmul „Amar”, și Andreea Chiper, cu filmul „Dansez și eu la nunta părinților mei”. Unul dintre cele mai importante premii a fost obținut de Sergio Guataquira Sarmiento, autorul filmului „Locul unde nimeni nu zice «Te iubesc»”. Ceremonia a fost organizată în 21 octombrie, exact în ziua în care pornea la drum cel mai longeviv festival de film din România, în urmă cu 30 de ani. La final, directorul fondator al Astra Film Festival a primit titlul de cetățean de onoare al Sibiului „pentru întreaga sa activitate artistică și pentru promovarea valorilor culturale sibiene”. O selecție de 43 de filme din festival poate fi văzută online, de pe teritoriul României, până pe 30 octombrie. Detalii și bilete: https://www.astrafilm.ro/ro/2023/program-complet/online-aff.
Gala de premiere a ediției aniversare Astra Film Festival, a pornit cu multă energie, dată de artiștii Ansamblului Percutissimo din Timișoara și a fost presărată de momente artistice (Internațional Klezmer Collective, Junii Sibiului).
„Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că sunteți alături de noi la acest moment aniversar. Am avut prilejul să călătorim împreună prin lume și prin lumi, cu ajutorul filmului documentar. Am cunoscut multe povești și multe experiențe umane. Filmul documentar ne ajută să cunoaștem mai bine lumea în care trăim și să ne găsim propriu loc în această lume. Și ne ajută să construim o societate mai bună, mai deschisă, cu mai multă umanitate. Gândurile care mă încearcă acum sunt acelea de a mulțumi echipei Astra Film, pe care mi-aș dori-o aici, pe scenă, care a lucrat un an de zile, familiei mele, care m-a suportat atât timp și s-a implicat pe toate planurile în organizare, instituțiilor care ne-au sprijinit, în primul rând Ministerului Culturii, fără ajutorul căruia festivalul nu ar fi existat în acest an”, a spus Dumitru Budrala, directorul-fondator al Astra Film Festival.
Competiția România, amarul dulcelui sărut al pământului
Competiția România, în care au fost selectate 11 filme, a fost jurizată de Ana Aleksovska, Ana Vlad și Marc Isaacs și a avut doi câștigători. Cel mai bun film documentar al competiției România, premiu oferit de HBO, a fost considerat „Dulcele sărut al pământului” (Franța, 2023), de Gautier Gumpper. Motivația juriului: „Este un film care prezintă frumusețea vieții născută din lupta, din dorința de a conserva demnitatea, integritatea individuală. Folosind un stil limitat din punct de vedere formal, auster, se dezvoltă progresiv și cu măiestrie o narațiune despre viața la marginea societății. Cu demnitate și cu o forță poetică modelatoare utilizând cu virtuozitate mijloacele cinematice, autorul creează acea intimitate afectivă cu protagonistul și îl face auzit pe cel lipsit de voce.”
Premiul pentru Perspective noi i-a revenit documentarului „Amar” (România, 2023), de Diana Gavra, care a construit, cu tenacitate și curaj, „o relație de încredere și intimitate cu protagoniștii pentru a ne apropia de un grup de oameni pentru care a fura din buzunare este – așa cum descriu ei – „un mod de viață”. Cu obiectivitate, fără senzaționalism, oferind eroilor spațiu pentru a-și exprima sincer viața complicată – acest film dezvăluie cu măiestrie personalitatea oamenilor din spatele stereotipurilor”, a declarat juriul competiției.
Competiția Voci emergente ale documentarului, locul unde toată lumea zice te iubesc, film de non-ficțiune
Juriul Competiției Voci emergente ale documentarului, alcătuit din Richard Alwyn, Liviu Lucaci și Baljit Sangra avut de ales dintre 10 filme selectate și a votat în unanimitate că „Locul unde nimeni nu zice «Te iubesc»” (Belgia, Franța, 2023), de Sergio Guataquira Sarmiento, este cel cel mai bun film, deoarece este „un film pitoresc, emoționant, cu multe substraturi, iar călătoria personală a regizorului în căutarea propriei lui identități deschide un narativ despre efectele colonialismului. Această oscilație între experiența personală și istorie este abordată dintr-un unghi atât intim și fermecător, cât și comic”.
„La baza filmului stă o prietenie din ce în ce mai puternică între regizor și „ghidul” său. Această prietenie, plină de încredere și reciprocă, este o dovadă a misiunii neafectate a regizorului – aceea de a învăța despre „alții” pentru a se putea înțelege mai bine pe el însuși. Filmul este o călătorie, una pornită cu umilință și claritate, documentată și povestită cu măiestrie și, la fel ca orice altă călătorie reușită, implică transformare, iar juriul a apreciat șansa de a lua parte la descoperirile regizorului despre o cultură pe cale de dispariție, care sălășluiește în însuși ADN-ul lui”, se mai arată în motivația juriului.
Competiția Central și Est-Europeană, în care bate vântul schimbării, chiar dacă iubirea nu e o portocală
Tot zece filme au fost și în selecția finală a competiției jurizate de Edward Lawrenson, Marco Bertozzi și Surabhi Sharma. Cel mai bun documentar al competiției a fost considerat filmul „Vântul Schimbării” (Georgia, 2022), de Nikoloz Bezhanishivili, „un studiu imersiv, convingător și intim despre un grup de vârstnici nostalgici ai comunismului, hotărâți să păstreze memoria lui Stalin în orașul în care acesta s-a născut”. Motivația juriului: „Țesând o linie subțire în portretizarea bărbaților și a femeilor peste care istoria și-a lăsat amprenta, filmul acesta este îndrăzneț și în același timp delicat, prezentându-și personajele cu o empatie rece: nici ca eroi, nici ca antieroi sau victime. Ceea ce reiese din observațiile făcute cu răbdare și din montajul realizat cu măiestrie este un film despre apartenență, singurătate și identitate colectivă”.
Juriul a acordat și o Mențiune specială filmului „Iubirea nu e o portocală” (Belgia, Franța, Olanda, Moldova, 2022), de Otilia Babara. „Prin mesaje-video trimise pe o durată de douăzeci de ani, urmărim soarta unei țări care își câștigă independența, dar își pierde mamele. Mii de femei din Republica Moldova și-au părăsit țara ca să-și încerce norocul în străinătate: o tematică epocală și o poveste nerecunoscută, pe care acest film documentar o ilustrează cu acuitate și sensibilitate, alternând imagini și salutări ale celor care au plecat cu imagini și salutări ale celor care au rămas. Cu precădere ale copiilor, protagoniști ai miilor de îmbrățișări virtuale, surprinși cu chipurile gingașe și pline de tristețe. Uneori vedem salutări sincere, alteori salutări jucăușe și teatrale, construite de adulți, într-o încercare dificilă de a astupa prăpastia care îi desparte de trupurile mamelor îndepărtate”, se arată în motivația juriului.
Competiția studențească, Ptitsa, scrisorile din Orsk și dansul de la nunta părinților
Competiția Studențească, în selecția căreia au fost 19 filme, a fost jurizată de Ognjen Glavonić, Apostolos Karakasis și Alexandra Colta și a oferit trei premii.
Cel mai bun documentar al Competiției Studențești, premiu oferit de Institutul Cultural Român, a fost considerată producția „Dansez și eu la nunta părinților mei” (România, 2023), de Andreea Chiper, care a captivat imaginația spectatorilor „prin modul în care a folosit imagini personale pentru a spune o poveste despre identitate și regăsirea de sine”. Motivația juriului: „Abordând o incursiune creativă în arhive personale, filmul ne invită să regândim relațiile de familie, legăturile care se destramă și sensul vieții, modelate de momente și oameni definitorii. Dorim, de asemenea, să o felicităm pe regizoare pentru realizarea unui prim film care demonstrează originalitate, ambiție și atenție la detalii în modul în care folosește imagini din trecut pentru a spune povești despre prezent.”
Alina Maksimenko a primit premiul pentru pentru Cea mai bună regie, oferit de Cinelab, datorită filmului său de debut „Ptitsa” (Polonia, 2022), un film care surprinde „legătura profundă dintre o fiică și mama sa, pe când se aflau închise între pereții casei lor. Plasat în timpul carantinei, acest dublu portret evoluează într-o puternică contemplare a mortalității și în emoțiile complicate care ies la suprafață atunci când se confruntă cu sfârșituri inevitabile: ale vieții, ale prieteniei, ale vieții împreună”, a explicat juriul competiției.
Filmul „Scrisori către Orsk” (Germania, 2023), regizat de Andreas Boschmann, a primit o Mențiune specială pentru „o poveste curajoasă, în care regizorul explorează traumele intergeneraționale din familia sa”. Un film „cu totul personal”, care reflectă „experiența migrației, construind o epopee atemporală colectivă despre acei oameni care acceptă loviturile destinului, și care își păstrează capacitatea de a-și continua viețile fragile cu speranță și compasiune”, se arată în motivația juriului.
Ediția aniversară 30 de ani de Astra Film Festival a avut loc la Sibiu în perioada 15-22 octombrie și a oferit peste 130 de filme, majoritatea în premieră și 250 de evenimente cinematografice, urmărite de un public care a numărat zeci de mii de spectatori de toate vârstele.
„Având în vedere că urmează perioada de iarnă, când cheltuielile cu utilităţile în locuinţe şi gospodării cresc şi, ţinând cont de faptul că în perioada sărbătorilor de iarnă nevoia de consum creşte, iar bugetul destinat cumpărăturilor vizează cu preponderenţă achiziţia de alimente, pentru a veni în întâmpinarea consumatorilor, s-a considerat ca fiind necesară extinderea perioadei de aplicare a prevederilor OUG nr.67/2023 privind instituirea unei măsuri cu caracter temporar de combatere a creşterii excesive a preţurilor la unele produse agricole şi alimentare pentru o nouă perioadă de 90 de zile.
Proiectul de act normativ de modificare a OUG nr. 67/2023 prevede extinderea listei cu produse agricole şi alimentare cu următoarele produse: carne tocată, usturoi, orez, bulion de roşii cozonac, margarină, drojdie, smântână şi pere”, se arată într-un comunicat al MADR.
O altă măsură nou introdusă prin acest proiect vizează produsele agricole şi alimentare care intră vrac pe teritoriul României şi nu sunt introduse în procesul de procesare/abatorizare.
În cazul acestora cota de adaos comercial va fi de maximum 5% faţă de preţul de achiziţie, la care se adaugă cheltuielile directe şi indirecte prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.826 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune.
Aceste produse sunt: ulei, zahăr, făină, mălai, carne de porc, carne de pui, carne de vită, pentru cantităţi de produs ambalat mai mari de 5 kg, respectiv 5 litri, precizează MADR.
La această cometiție desfășurată pe pământ bucovinean au luat startul și 4 junioare ale Clubului Sportiv Școlar Mediaș. Este vorba de Alexandra Hudea, Vanesa Giangu, Mara Ibășfălean și Denisa Câmpean.
Sportivele pregătite de antrenorul Vasile Ibășfălean au alergat pe distanța de 4.000 de metri, concurând atât la individual cât și ca echipă de junioare 2. Și au concurat cu succes, reușind rezultate remarcabile.
Echipa de junioare 2 a CSȘ Mediaș a devenit campioană, încheind pe prima poziție finala Campionatului Național de Cros.
La individual, Alexandra Hudea și-a confirmat valoarea și rezultatele excelente din acest an, clasându-se pe prima poziție, în vreme ce Vanesa Giangu s-a clasat pe poziția a 4-a.
De remarcat este faptul că Vanesa Giangu și Mara Ibășfălean au concurat la o categorie superioară de vârstă și și-au adus aportul la victoria echipei de junioare 2 a Clubului Sportiv Școlar Mediaș.
Duhul cel necurat, stăpân pe un biet om din ținutul Gherghesenilor, L-a întâmpinat pe Mântuitorul cu cuvintele: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” (Luca 8, 28).
Aceste cuvinte, însă, duc la întrebarea: Oare, Dumnezeu, poate chinui pe cineva?
Evident că nu, pentru că, în esență, Dumnezeu nu poate săvârși răul. Chinul, ca formă a răului, apare acolo unde nu este primit Dumnezeu. Și, invers, fericirea se naște acolo unde omul Îl îmbrățișează pe Dumnezeu.
Duhurile necurate au o existență nefericită pentru că, din mândrie și libertate, s-au rupt de Dumnezeu. Așa arată și iadul, ca loc de chin, de foc, care arde, care produce suferință, pentru că nu-L iubește pe Dumnezeu. Nici măcar o plantă nu poate rămâne vie, dacă își seceră rădăcina.
Dar, paradoxal, duhurile necurate nu vor să-și recunoască vina. Dimpotrivă, fac și mai rău: dau vina chinurilor lor tot pe Dumnezeu. Așa înțelegem strigătul disperat al diavolului către Hristos: nu mă chinui! Ca și când suferința lui ar veni de la Hristos. Ce diabolic!
Adevărul este că diavolul este sursa tuturor inversiunilor. A inversiunii valorilor, ierarhiilor, virtuților. Și, la urmă, Îl scoate vinovat tot pe Creator. Vorba românului: hoțul strigă hoțul!
Chinul, ura, războiul nu vin de la Dumnezeu. Dar, în aceste zile triste, tot mai rupte din Apocalipsă, sunt unii care dau vina pe Dumnezeu. Destui spun: dacă ar exista Dumnezeu, n-ar fi atâtea grozăvii și atâta moarte. El e de vină!
Nu! Nu Dumnezeu e de vină. El este izvorul bucuriei și al fericirii. Fără El ajungem la durere, întristare și suspin.
Pr. Arsenie spunea că raiul, în care vrem să ajungem, ni-l pregătim de acum, împlinind poruncile lui Dumnezeu. Văzând, însă, atâta foc și pucioasă în jur, parcă omenirea aceasta se pregătește de iad, nu de rai.
Și, culmea, tot ea strigă: Doamne, nu ne chinui!
„Care naţiune de pe pământ nu s-ar ridica de la mic la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ? …Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei…” (Fragment din discursul rostit de Simion Bărnuţiu – străbunicul marelui om de stat român Iuliu Maniu – în Catedrala din Blaj, la 14 Mai 1848).
Acesta este un sfat de nădejde pentru orice lider politic al României, valabil de 175 de ani încoace. Dar cine să ţină cont de el?! Azi suntem acelaşi popor cu oameni deştepţi, ca pe vremea străbunilor noştri, dar din păcate cu din ce în ce mai puţine caractere. Aceasta este o gravă problemă de siguranţă naţională, pentru că elitele s-au slăbănogit şi s-au spurcat la deliciile bunăstării obţinută nu pe merit, ci prin rapt, furt şi spolierea naţiunii. Deci urlă cu lupii şi-şi sfâşie propriul popor.
Istoria – dascălul vieţii – a demonstrat de nenumărate ori că: liderii puternici crează vremuri bune; vremurile bune crează lideri slabi; liderii slabi crează vremuri grele! Şi noi astfel de vremuri trăim. Ia priviţi pe mâinile cui a apucat Europa creştină a naţiunilor! Ce nebunie îi mână în lupta împotriva vieţii! Îţi interzic aerul, apa, căldura, vaca din bătătură, porcul din farfurie, casa, familia, opinia, credinţa, identitatea… nu le mai înşir. Şi noi, popor inteligent, dansăm cum ne cântă flaşnetarii dezaxării? Da, pentru că la vârf lipsesc două atribute cruciale pentru lideri puternici: caracterul şi înţelepciunea.
Ce i-ar fi spus un consilier înţelept preşedintelui Iohannis înainte de ţeapa cu vizita ’geaba în Ungaria? Stai acasă că nu eşti pionul lui Zele, ci liderul unui stat de trei ori mai mare ca Ungaria şi într-o poziţie strategică excelentă, din care poţi juca la masa verde. Dacă ai vână!
Ce i-ar fi spus acelaşi consilier premierului Ciolacu înainte de vizita la fel de ’geaba în Israel? Ai trei variante: 1. Fie stai acasă şi nu te poziţiona în conflict, că eşti prea mic pentru un război atât de mare. E meci între coloşi. Să nu te calce din greşeală în picioare! 2. Fie înveţi de la Ceauşescu niţică agerime oltenească atunci când a intermediat tratatul de pace dintre Israel şi Egipt, semnat în 1979 de premierul israelian şi preşedintele egiptean de la acea vreme, Menahem Begin şi Anwar El Sadat, aflat în vigoare şi în prezent. 3. Sau du-te, dar fă chiar şi imposibilul să-ţi aduci românii prinşi între cele două tabere ACASĂ!!! Pune-ţi la treabă serviciile, ambasadorii, relaţiile secrete, inteligenţa şi intelighenţia, lobby-ştii, tot ce ai, adu-i înghesuiţi în avionul tău, fă o haiducie, orice şi adu-i acasă că ţi-au cerut ajutorul.
Ar fi fost singura raţiune a acestei vizite. Iar din osânza electorală adunată astfel ai fi putut hălădui două mandate la preşedinţia României, chiar. Ţine aproape de popor, ca să nu rătăceşti! Iar poporului îi este acum foarte, foarte sete de niţică încredere şi mândrie naţională!
UPDATE: Pompierii au lichidat incendiul în urma căruia casa a ars în proporție de 90% pe o suprafață de aproximativ 100 metri pătrați, dar și o anexă din prelungirea casei pe o suprafață de 10 metri pătrați.
„Echipajul SMURD prezent la fața locului a acordat îngrijiri medicale unei femei (proprietara) în vârstă de aproximativ 50 de ani care a suferit un atac de panică, aceasta refuzând transportul la spital.
La acest moment pompierii lucrează pentru îndepărtarea efectelor negative. Cauza de izbucnire a incendiului este în curs de stabilire”, a precizat sergent major Raluca Marcu, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
La locul incendiului sunt mobilizate două autospeciale de stingere, o autospecială de primă intervenție, două echipaje SMURD și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Copșa Mică.
Incendiul se manifestă generalizat la acoperișul unei case. Pompierii acționează pentru localizarea incendiului.
Vom reveni cu detalii.
Dinamo a avut un gol anulat în minutul 2 al partidei. Ilic a trimis spre poartă din lovitură liberă, balonul a lovit bara lateral, a ajuns la Gregorio, care a înscris, dar golul său a fost anulat pentru ofsaid.
Sibienii au deschis scorul în minutul 5. Jipa a centrat de pe partea stângă, balonul a ajuns în careu la Balaure, care a șutat și l-a învins pe Golubovic.
FC Hermannstadt și-a dublat avantajul în minutul 19. Paraschiv a intrat în careu, Bena a încercat să îl deposedeze, însă mingea a ajuns în lateral la Jipa, care a șutat din unghi și a reușit să înscrie.
Dinamo a avut o primă oportunitate în minutul 23. Abdallah l-a găsit foarte bine în careu pe Costin, dar acesta și-a făcut o preluare prea lungă și a fost blocat.
În minutul 28, sibienii au mai avut o ocazie importantă. Alhassan i-a pasat la marginea careului lui Jipa, acesta a intrat în suprafața de pedeapsă și a șutat cu stângul puțin pe lângă poartă.
FC Hermannstadt a marcat pentru 3-0 la începutul reprizei secunde. Homawao a respins greșit o centrare, mingea a ajuns la Silviu Balaure care a șutat, fundașul lui Dinamo a deviat, iar mingea a intrat în poarta lui Golubovic.
Jucătorii lui Ovidiu Burcă au avut o bună ocazie de a egala. În minutul 56, Bena s-a înălțat la o centrare venită din corner și a trimis cu capul, dar Căbuz a reușit să respingă peste poartă.
Tot dinamoviștii au mai avut o oportunitate în minutul 76. Ghezali a intrat în careu și a șutat cu exteriorul la colțul scurt, dar a trimis în plasa laterală.
FC Hermannstadt a avut un gol anulat în minutul 86. Medina a centrat de pe partea dreaptă, Oroian a prelungit pentru Iancu, iar acesta a reușit să înscrie cu capul.
Golul a fost însă anulat pentru ofsaid.
S-a făcut 4-0 în minutul 90+1. Alhassan a preluat o minge la marginea careului, a șutat cu stângul și l-a învins pe Golubovic.
© Sibiu 100