Valorile termice vor fi mai ridicate decât cele normale pe întreg teritoriul României, dar mai ales în sudul şi estul ţării, în următoarele 4 săptămâni.
Potrivit prognozei ANM pentru perioada 10 iulie – 8 august 2023, precipitaţiile vor fi apropiate de normalul perioadei, exceptând sudul, jumătatea vestică a ţării şi unele zonele montane, unde vor fi deficitare.
Astfel, în săptămâna 10 – 17 iulie, valorile termice vor fi mai ridicate decât cele specifice pentru această săptămână, pe întreg teritoriul României, dar cu o abatere termică pozitivă uşor mai accentuată în regiunile sudice.
Cu excepţia nord-vestului extrem al ţării unde regimul pluviometric va fi local excedentar, cantităţile de precipitaţii vor fi deficitare, mai ales în sudul ţării şi la munte.
În săptămâna 17 – 24 iulie, temperatura medie a aerului va avea valori mai ridicate decât cele normale pentru acest interval la nivelul întregii ţări, dar mai ales în sud şi sud-est, iar cantităţile de precipitaţii vor fi deficitare în jumătatea vestică a ţării, dar mai ales în zona montană aferentă, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale pentru acest interval.
Estimările meteorologice pentru săptămâna 24 – 31 iulie arată că temperaturile medii vor fi uşor mai ridicate de cât cele normale pentru acest interval în cea mai mare parte a ţării, dar mai ales în regiunile sud-estice.
Regimul pluviometric se va situa în general în jurul celui normal pentru această perioadă, în toate regiunile.
În ultima săptămână de prognoză, 31 iulie – 7 august, mediile valorilor termice se vor situa peste cele specifice pentru această săptămână, pe întreg teritoriul României, dar mai ales în sud-estul ţării.
Cantităţile de precipitaţii vor fi uşor excedentare în regiunile nord-estice, iar în rest vor fi apropiate de cele normale pentru acest interval.
Estimările meteorologice pentru intervalul 10 iulie – 8 august 2023 sunt realizate de către Centrul European pentru Prognoze pe Medie Durată – ECMWF, iar media săptămânală a abaterilor temperaturii aerului şi a cantităţilor de precipitaţii este realizată comparativ cu media perioadei 2003 – 2022.
Mitropoliei între orele 09:00-21:00 (pe sectorul dintre str. Tribunei și str. Al.Odobescu)
Al. Odobescu între orele 09:40-09:50 și 11:15 -12.30
Măsarilor între orele 11:15-12:30 (între str. K. Hass și Cojocarilor)
Blvd. Bălcescu între orele 12:00-21:00
str. Cetății între orele 12:00-21:00
Blvd. Coposu între orele 15:00-21:00
str. Gheorghe Lazăr între orele 12:00-21:00
Se interzice parcarea pe următoarele străzi în intervalul 06:00-21:00:
-Târgul Peștelui, Poștei, Al. Odobescu (de la str. Mitropoliei până la Teatru Gong), Centumvirilor, Cetății( de la ieșire Parcarea 90 până la Piața Unirii), Gheorghe Lazăr, Piața Mică ( zona din spatele Bisericii Catolice), Piața Huet ( zona Primăriei).
Pentru cei care vă uitați la Vocea României, numele Winael Baldus nu mai este o necunoscută. Caraibianul stabilit de doi ani în Sibiu a ajuns până în finala emisiunii, fiind susținut de mii de români. Teodora Pop (născută Bârsan) este sibiancă, o charismatică, și a cântat în mai multe formații. Cu siguranță, mulți dintre voi o cunoașteți deja de la concerte sau de la zecile de evenimente la care a participat.
De anul acesta, Teodora și Winael cântă împreună cu Mojito Band, o trupă nou formată în Sibiu. Am vrut să vedem ce i-a adus în același proiect muzical și cum vor evolua în această formulă. Ne-am întâlnit la o limonadă într-o cafenea din centrul Sibiului. Pentru că o știu de ani de zile pe Teodora, iar Winael este extrem de deschis, discuția noastră a fost lipsită de formalisme și am avut o după amiază minunată împreună.
Teodora și Winael, alături de Mojito Band. Foto arhiva personală
Teodora și Winael se prezintă
În primul rând, i-am rugat să se prezinte:
Teodora: Am 34 de ani și sunt mama unei fetițe de 3 ani. Cânt de când mă știu, cel puțin de când conștientizez că exist. Am cântat în multe variante. Am început la Palatul Copiilor din Sibiu, cu domnul profesor Constantin Iridon. Am fost activă acolo foarte mulți ani. A fost o copilărie și o adolescență frumoasă, cu festivaluri de jazz, turnee în afara țării…
Cred că toată lumea, cel puțin din Sibiu, știe de grupul Harmony. Eram cam peste tot. După liceu și în facultate, am făcut primul band, care s-a numit Plenty. Acolo am compus, am cântat ce ne-a plăcut, a fost band-ul de tinerețe. Un alt proiect, înainte de nașterea fiicei mele, a fost cel cu Dreamcatcher’s Band. Aproape cinci ani de zile am cântat cu ei în multe locuri din Sibiu. De când o am pe fiica mea și în perioada pandemiei, am făcut o pauză de aproximativ trei ani. Acum cânt cu Mojito Band.
Winael: Eu am 25 de ani și sunt din Caraibe. Am început când aveam șapte ani, la karaoke. După aceea, mama m-a înscris la o Școală de Muzică. La început nu mi-a plăcut. Mai târziu, am făcut și compoziție. Când aveam aproape 11 ani, am participat la competiții, precum Inter-Caribbean. Apoi am studiat limbi străine la Universitatea din Caraibe. Am plecat la Londra să termin studiile. Acolo am profitat pentru a face și muzică, la o școală de gospel din Manchester. Am reușit să le fac pe amândouă în același timp. După ce am terminat studiile, m-am întors în Caraibe și am luat lecții de opera. Începusem studiile în acest domeniu încă dinaintea plecării la Londra.
Winael Baldus a ajuns la Sibiu datorită iubitei, Iris
A urmat o perioadă când am plecat din nou pentru școală, în Canada. În anul în care am fost bursier la limbi străine, am profitat pentru a face un program de improvizație jazz. A fost o experiență bună. M-am întors din nou în Caraibe. De aici am plecat în Franța, am lucrat acolo, am făcut și puțină muzică. Chiar m-am înscris la Vocea Franței, în 2018, dar nu am întors niciun scaun. A fost prima dezamăgire. Eram singur acolo, mama mea nu a putut să vină, nu știam ce să fac. Mă întrebam dacă sunt făcut pentru muzică, dacă e bine ceea ce fac. Am încercat apoi să compun. În 2019, în Paris, am cunoscut-o pe iubita mea, Iris, care lucra acolo. Ea este din Sibiu, și am venit în 2020 împreună în România. Am stat o lună în vacanță aici.
Aici la noi, la Sibiu?
Da, ”la noi”, este așa și pentru mine acum. De doi ani m-am mutat în Sibiu. Am construit și construiesc aici, atât viața mea muzicală, cât și cea personală. Sunt în perioada în care mă acomodez cu cultura românilor, dar mă simt acasă.
Teodora și Winael s-au cunoscut din întâmplare sau, cum spune ea, ”matematic”
Teo, cum l-ai întâlnit pe Winael?
Foarte fain. Îi tot zic că parcă suntem un fel de frați, știi cum se întâmplă lucrurile, matematic. Eu aveam proiectul acesta, cu băieții, Mojito Band. Mie mereu mi-a plăcut ca, în formație, să mai am un partener, ca voce, nu instrumentist. Eram mulțumită de proiect, dar parcă mai lipsea ceva. Eram la ziua unei fetițe, o prietenă de-a fiicei mele. Cineva de acolo a zis că este Winael în Sibiu, cel care a fost la Vocea României. Și că își caută un band. Asta mi-a pus în mișcare rotițele. M-am gândit că o știu pe Iris, iubita lui, am fost colege de liceu.
Iris, fiica ta, Iris, iubita lui…
Da, ca să vezi cum lucrează universul! Cu Iris am cântat și în cor, la liceu, la Goga. Am căutat-o și i-am propus să vorbească cu Winael, să vadă dacă este interesat să cânte cu trupa noastră. Așa ne-am întâlnit, am cântat, am simțit cu toții că ne potrivim.
Teodora și Winael la un eveniment. Credit foto Timotei Poplăcean
Vocea României, cea mai bună experiență muzicală
Winael, poți să îmi spui mai multe despre participarea ta la Vocea României? Majoritatea publicului de acolo te știe.
Când am ajuns în România, nu știam ce și cum să fac pentru muzică. În Caraibe e destul de complicat, e un mediu restrictiv în privința genului acceptat de muzică. Nu se prea acceptă stilul internațional. De asta nici nu am rămas. Muzica de acolo este cea în limba tradițională, creolă. Un fel de zouk, sau stil caraibian, sau soca. Stilul meu nu a fost bine primit acolo, am fost respins, nu puteam ajunge la radio sau să cânt la evenimente.
De când m-am stabilit aici, am încercat să văd ce pot să fac, am lucrat altceva, am făcut și zăpadă la un moment dat. Așteptam să găsesc ceva în muzică. Într-o noapte, de fapt, la 3 dimineața, stăteam pe internet și am văzut anunțul cu Vocea României. Mă uitasem la emisiune în perioada petrecută în România, dar încă nu înțelegeam bine limba. Când am văzut anunțul pentru preselecții, am trezit-o pe iubita mea, să o întreb ce crede, dacă m-aș înscrie?! M-am înscris, am fost sunat să vadă dacă pot să merg la preselecție, la Timișoara. Și așa am ajuns să întorc scaune, am ajuns în finală.
Cred că nu mi-am dat seama cu adevărat prin ce experiență am trecut până nu s-a încheiat. A fost așa de intens și așa de genial, nu credeam că pot să ajung așa de repede să am ceea ce mi-am dorit. Am vrut public. Să dezvolt o carieră muzicală și să ajung la publicul din România. Vocea României mi-a dat asta și chiar mai mult.
Winael Baldus. Credit foto Timotei Poplăcean
Cred că este cea mai bună experiență muzicală pe care am avut-o în toată viața mea! A fost atât de diferită de cea din Franța, când nu s-a întors niciun scaun când am cântat. A fost cea mai productivă experiență, ca și artist. Experiența de la această emisiune mi-a adus foarte multe, am câștigat încredere, stimă de sine. Am învățat despre mine, cât de răbdător pot fi, cât de atent la ceilalți. Că pot munci și comunica, în echipă.
”Publicul sibian nu e din prima acolo cu tine, trebuie să îl câștigi.” – Teodora
Vă recunoaște lumea pe stradă?
Winael: Da, vin la mine stradă și mă roagă să fac o fotografie cu ei. Simt că se pot apropia liber, că pot comunica cu mine. Și la concerte, atunci când cânt împreună cu Teo, mergem în mijlocul lor. Este foarte importantă această apropiere de oameni, să ne conectăm.
Teodora: Publicul sibian nu e din prima acolo cu tine, trebuie să îl câștigi. La început sunt mai cuminți, stau și te analizează. E foarte frumos să vezi cum, la sfârșitul concertului, cântă alături de tine și dansează, nu mai au rețineri. E un schimb de energie. Tu, ca artist, oricum dăruiești, dai din tine. E frumos când publicul simte asta și îți dă înapoi, fie aplauze, fie un zâmbet. Sau vin să discute cu tine după spectacol. Schimbul acesta înseamnă mai mult decât banii sau celebritatea. Aceasta este de fapt bucuria noastră, ca artiști.
Care ar fi următorul pas pentru voi, ca formație, ca să creșteți?
Teodora: Fiind o trupă la început, ne dorim clar să avem cât mai multe concerte și să ne știe cât mai multă lume. În primul rând din comunitatea noastră, din Sibiu. Următorul eveniment la care vom cânta în spațiul public va fi în 29 iulie, la Promenada Mall.
Teodora și Winael, alături de Mojito Band. Foto arhiva personală
Pentru moment, Teodora și Winael cântă cover-uri
Știu că tu și compui. Ați cântat și piese proprii cu Mojito Band?
Deocamdată, trupa este la început, trebuie să crească. Pentru a scrie, cel puțin așa cred eu, pentru o trupă, trebuie să treci împreună prin anumite experiențe. Ca să ajungi la punctul acela comun, în care toată lumea să simtă că de acolo poate să crească. Momentan, Mojito Band este o trupă de cover-uri, mergem la evenimente, private sau corporate, la petreceri.
Sunt sigură că va veni și partea creativă și că vom scoate o piesă pentru sufletul nostru de acum. Înainte, am scris piese inspirate de etapa în care eram. Poate erau despre iubire, dezamăgire, despre un ”loverboy”. Cred că acum aș scrie alt gen de piese, poate despre fetița mea. Ar fi tot despre iubire, dar una altfel, mai necondiționată.
Cum reușești să împaci viața de mamă cu concertele, Teo? Ai și magazinul tău de suflet, unde promovezi artiști și artizani români…
Adevărul este că mi-a prins bine pauza aceasta de trei ani, acasă cu Iris. Am fost într-un fel de bulă a fericirii, super protejate. Mi-am încărcat bateriile. Înainte să o am, aveam o viață foarte încărcată. Cumva, venirea lui Iris pe lume m-a făcut să mă așez, să nu mă mai grăbesc, să mă bucur de timpul cu ea. Acum, trebuie să recunosc că m-a dat puțin peste cap noul ritm, dar este frumos, mă ajută și cei din jur, mai stau cu ea.
Teodora Pop. Foto arhiva personală
Până am avut primul concert nu mi-am dat seama cât mi-a fost de dor. După ce faci o pauză de felul acesta, de public, ai emoții când te întorci. Nu știi dacă reiei lucrurile de unde ai rămas, cu apropierea de public, sau trebuie să o iei de la capăt. Primul concert, cred că în martie, anul acesta, a fost cu aproape 200 de oameni. De la primul Bună seara!, am știut că am reînceput de unde am rămas. Am cântat împreună cu Winael și nimeni nu a știut că era prima noastră cântare în această formulă. Atât de bine ne-am simțit și atât de liberi, ne-am potrivit perfect.
Vâna, pentru a avea cea mânca
Winael, revin puțin la Vocea României. Am citit într-un interviu cu tine că, dacă ai fi câștigat marele premiu, în primul rând ai fi făcut cu banii aceia lucruri pentru alții. O parte erau pentru familia ta, o parte pentru animale, o parte pentru o bursă de studiu… Tu chiar nu ți-ai dorit să câștigi premiul pentru tine?
Eu am avut parte de o educație specială, părinții mei nu aveau posibilități. Când aveam în jur de 6 ani, noi nu aveam bani. Mergeam în pădure, cu fratele meu, vânam ca să avem ce mânca. Apoi am locuit împreună cu mama mea. Ea e o femeie simplă, dar ajută alți oameni înainte să se ajute pe ea. Cred că am moștenit asta de la ea. Toată experiența bună pe care am avut-o în muzică și în viață a fost datorită unor oameni care m-au ajutat fără să ceară ceva în schimb. Mama s-a străduit să îmi dea lecții de muzică. Atunci când nu mai avea bani, profesorul meu, pentru că știa situația noastră, a continuat să lucreze cu mine multe luni de zile gratis.
Alături de alt concurent de la Vocea României, Winael ar vrea să deschidă o școală de muzică pentru copiii fără posibilități din Indonezia
Poate de aceea m-am apropiat de Eki (Cahayadi Kam sau Eki, n. rep.), din echipa mea de la Vocea României. El a crescut la fel, a început să cânte pe stradă pentru a putea să se întrețină. Vrem să deschidem împreună o școală de muzică pentru copiii fără posibilități din Indonezia. Aici aș fi folosit o parte din bani. Voiam să fac ceva și pentru animalele fără stăpân, să fac o donație. Pentru că Raela, câinele meu, este salvat de pe străzi.
Winael Baldus, în culisele emisiunii. Foto arhiva personală
Ce îmi doream pentru mine? Să pot să fac muzică pentru oameni! Acesta este felul în care aș putea să le mulțumesc pentru că m-au sprijinit. Au fost acolo pentru mine, m-au votat. Și voturile înseamnă tot bani, să știi! (râde) Dar, în primul rând, mi-au dat încredere. Îi pot răsplăti făcând o muzică pe care să o aprecieze. Nu este tot timpul despre mine. Eu am familie, prieteni, fac ceea ce îmi place, muzică. Dacă pot ajuta, o fac din tot sufletul.
Lucrezi la un album acum. Vor fi melodii originale?
Da, compoziții proprii, am semnat un contract cu cei de la Universal, după emisiunea la care am participat. Primul single ar trebui să fie lansat pe piață la începutul lunii iulie. Tot vara aceasta vor urma și restul cântecelor, unele dintre acestea sunt colaborări cu niște DJ.
Sibiul și ciorba de burtă
Ce îți place la Sibiu și ce nu îți place?
Sibiul este orașul meu preferat din România. Îmi place totul aici. Partea istorică, mâncarea, toate felurile de mâncare… Sincer, îmi place totul aici.
Teo îl completează, râzând: ”Îi place ciorba de burtă! Știu că o dată, când l-am întrebat ce îi place cel mai mult, mi-a spus că ar face baie în ciorbă de burtă”.
Cu românii cum te înțelegi?
Bine. Există puține momente în care mă mai lovesc de conflictul legat de… culoarea mea. Dar, e foarte rar. Atunci când am ajuns, priveam cu ochi de turist. Cu cât înțeleg mai mult limba și oamenii de aici, cu atât pot să simt mai bine atunci când există o reacție negativă față de mine. În general, nu am de ce să mă plâng aici.
Teo, locul tău preferat din Sibiu care este?
Parcul Sub Arini…, locul de joacă! (se amuză teribil) Eu nu prea am locuri preferate, unde mă duc, acolo mă simt bine.
Vă doresc amândurora cât mai mult succes în continuare și să ne vedem la cât mai multe concerte de-ale voastre!
Comoara cea mai de preț a omului este sufletul lui. Ca orice comoară, el trebuie bine „grijit”. Răul cel mai mare făcut omului este pierderea sufletului, iar bucuria cea mai mare este salvarea lui. Pentru aceasta Mântuitorul a pus întrebarea: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui?” (Matei 16, 26). Răspunsul este: nimic! Pentru că nimic nu este mai presus de sufletul uman.
Dar v-ați întrebat vreodată cât am plătit noi pentru sufletul nostru? Nimic! De ce? Pentru că l-am primit în dar, de la Dumnezeu. Și pentru că este un dar, Dumnezeu nu cere nimic în schimb. Dar totuși așteaptă ceva: așteaptă să-I fim recunoscători cu iubire. Adică să-L facem să Se bucure de frumusețea darului Său, care știe să se uite înapoi, la Dăruitor.
Dragostea lui Dumnezeu față de sufletele noastre nu dispare niciodată. Paradoxul este că Dumnezeu ne iubește sufletul mai mult decât ni-l iubim noi.
Cu această iubire, Iisus, în timpul propovăduirii Sale, a trecut de cealaltă parte a mării, în ținutul păgân al gherghesenilor. Acolo Îl așteptau două suflete chinuite. Două suflete care nu putea fi salvate decât numai de El. Și le-a salvat! Chiar dacă pentru acestea a trebuit să fie sacrificată o turmă de porci. Sufletul nu are preț.
Dar gherghesenii, răi de pagubă, Îl alungă pe Hristos din ținutul lor. Le-a lăsat în schimb două suflete vindecate. Cine le-a iubit mai mult?
Sunt astăzi destui ghergheseni printre noi. Pr. Arsenie spunea: ”Unii Îi cer lui Dumnezeu socoteală de cum conduce lumea. Ar vrea să asculte Dumnezeu de ei. Ce nesocoteală! Alții Îi cer să tacă sau să nu existe. Altă socoteală de dat la reparat. Cred că cea mai deformată ființă din capul oamenilor a ajuns chiar Dumnezeu!…”
Cu toate acestea, Hristos ne iubește, încă. Măcar noi, care ne numim creștini, să-L rugăm insistent, să rămână cu noi. Să rămână, căci ziua se înclină…
Există un liceu în România unde rata de promovabilitate la Bacalaureat a fost de 100% pentru al 13-lea an consecutiv.
Este vorba despre Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Niciun elev nu a mai picat BAC-ul începând din anul 2010, iar aproape două treimi dintre elevi au media generală peste 9.
Cea mai mare medie înregistrată în acest an la examenul de Bacalaureat a fost 9,80, fiind obţinută de doi absolvenţi, Diana Corb şi Emanuel Leahu. Anul trecut, cea mai mare medie a fost 9,83.
Absolvenţii au urmat cursuri specifice specializării matematică-informatică şi au fost testaţi la limba şi literatura română, matematică – proba obligatorie a profilului şi fizică, informatică, biologie şi chimie, ca discipline la alegere.
La nivel naţional, Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia ocupă locul 11 într-un clasament al liceelor la care toţi candidaţii au promovat examenul naţional de Bacalaureat 2023, sesiunea iunie-iulie.
„Toţi cei 116 absolvenţi ai Promoţiei 2023 – „General Constantin Christescu – 100” au promovat examenul de Bacalaureat, media generală fiind de 9,05. 74 de absolvenţi, respectiv 63,79%, au obţinut medii peste 9,00.
De asemenea, au fost obţinute 29 de note de 10 la disciplinele: matematică – 10 note, fizică – 10 note, biologie 8 note de 10 şi limba şi literatura română o notă de 10″, a fost mesajul transmis pe pagina de Facebook, de către reprezentanţii Colegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia.
Din 2010 încoace, toţi elevii instituţiei de învăţământ militar din Alba Iulia au promovat sesiunea din vară a examenului de Bacalaureat.
Ministrul Economiei, Radu Oprea, a declarat că începând cu luna august vor fi scăderi de preţuri la produsele de bază, iar acest lucru este posibil „printr-un dialog normal între stat şi actori din piaţă”.
„Economia de piaţă a dat naştere la inegalităţi foarte mari în ultima perioadă de timp, inclusiv din perspectiva raportului de forţă pe piaţă pe care îl au diversele companii.
Prin dialog la nivelul primului ministru am reuşit să introducem acea prevedere în legislaţie pentru scăderea adaosurilor comerciale pentru produsele de bază.
Eu sunt convins că vom vedea, începând cu luna august, scăderi de preţuri la aceste produse, ceea ce arată că, printr-un dialog normal între stat şi actori din piaţă, lucrul acesta se poate face”, a spus Radu Oprea.
Pasionații de aviație au putut urmări, astăzi, un superb show pe cer la Aeroclubul Teritorial „Constantin Manolache” Deva de la Săulești, cu ocazia Ziua Porților Deschise.
Evenimentul Deva Air Show este organizat în închiderea Campionatului Național de Acrobație cu Avionul, clasa Intermediate, ce are loc în aceste zile. La spectaculosul show aviatic vor lua parte și „Șoimii României” – Hawks Of Romania.
Pentru a afla mai multe detalii despre acest show, am discutat cu Directorul General al Aeroclubului României, George Rotaru:
Cât de des se întâmplă astfel de evenimente?
În țară realizăm anual, cel puțin 10 mitinguri aviatice, iar la Deva destul de frecvent, pentru că din 2015 aici organizăm campionate internaționale de acrobație cu balonul sau cu avionul. Este un loc foarte frumos pe care l-am modernizat și lumea vine cu drag aici.
Care este cel mai mare aerodrom?
Cel mai mare aerodrom este acela de la Clinceni, pe care l-am modernizat anul trecut și a primit o nouă pistă de asfalt și multă altă infrastructură: hangare, panou de control și alte facilități pentru desfășurarea activității.
Ce se întâmplă la astfel de evenimente, pentru oamenii care nu au participat niciodată?
La aceste evenimente prezentăm cei mai piloți și parașutiști, pentru că prin aceste evoluții îi aducem alături de noi pe tinerii care pot face școala gratuit la Aeroclubul României dacă au 16-23 de ani. Prezentăm întotdeauna cele mai bune evoluții.
Câți piloți care se ocupă de acrobații aveți în echipă, în România?
Suntem 20 de zburători care facem acrobații acum, pe diferite niveluri de pregătire, dar avem și alții care vor veni din spate. Avem o echipă foarte solidă care a crescut în 10 ani de zile și care aduce rezultate foarte bune, anul trecut am ieșit campioni europeni.
Noi reprezentăm România la competițiile naționale, suntem în Lotului Național de Acrobație Aeriană.
Când va avea loc următorul eveniment?
Următorul eveniment va fi la Cluj, pe 29 iulie, la Aerodromul Dezmir, unde vom marca 85 de ani de la înființarea acestei locații.
Sorana Cîrstea (37 WTA) a fost eliminată sâmbătă, de Maia Haddad în turul 3 al turneului de Mare Şlem de la Wimbledon.
Jucătoarea română de tenis a fost eliminată sâmbătă, în două seturi simetrice, 6-2, 6-2, de brazilianca Maia Haddad (13 WTA, favorită nr. 13), în turul 3 al turneului de Mare Şlem de la Wimbledon.
Maia Haddad s-a impus după un meci de doar o oră şi jumătate, ambele jucătoare având câte 5 aşi, brazilianca având două duble greşeli, românca una singură.
Sorana Cîrstea nu a depăşit niciodată turul 3 la Wimbledon, ea mai atingând de patru ori această fază a competiţiei, în 2009, 2012, 2017 şi 2021, scrie Agerpres.
Înscrierile pentru ediția acestui an a Raliului Sibiului Bilstein s-au încheiat, iar cele 64 de echipaje care au spus „prezent” macadamului sibian sunt pregătite de start.
Principala luptă pentru victoria etapei cu numărul 4 din Campionatul Național de Raliuri „Betano” pare să continue asemenea celor trei etape de până acum, cu un Simone Tempestini (Škoda Fabia Rally2 evo) aflat în cursa pentru al 8-lea titlu național, respectiv cu sibianul Sebastian Barbu (Škoda Fabia Rally2) care speră să repete performanța din 2020 a raliului său de casă, însă pe macadam.
La volanul unor mașini similare cu ale acestora, Andrei Gîrtofan și Mihai Manole se vor înfrunta în mod direct pentru al treilea loc pe podiumul general, însă din această bătălie nu trebuie să-i excludem nici pe localnicul Raul Badiu (Mitsubishi Lancer) sau Norbert Maior (Peugeot 208), ambii demonstrând în repetate rânduri că pot fi deosebit de competitivi chiar și cu mașini de specificație mai redusă.
Raliul Sibiului Bilstein va avea nu mai puțin de 8 mașini. Eterna luptă a modelelor Mitsubishi Lancer cu Subaru Impreza îi va avea în prim-plan atât pe sibienii Raul Badiu și Rareș Tomiță, precum și pe show-man Vali Porcișteanu sau Răzvan Trișnevschi.
Cupele monomarcă revin și ele în acțiune cu un număr semnificativ de echipaje. La Swift Cup – idee ce s-a „născut” chiar la Sibiu din dorința pilotului Călin Bucur de a introduce în campionat o luptă internă a modelelor Suzuki – favoritul etapei este un alt sibian, pe numele său Paul Popa, care însă nu va putea lăsa garda jos nici o secundă, întrucât la start vor fi prezenți atât Alexandru Cazacu – pilot sibian, dar și Lucian Țugulea.
În absența principalului său adversar din acest sezon, Matei Ghiban trebuie doar să evite eventualele defecțiuni tehnice și pornește cu prima șansă la victoria Cupei Dacia, însă prezența surpriză a italianului Sandrin Tommaso poate produce surprize în cea mai longevivă cupă monomarcă din CNRB. De cealaltă parte, în competiția internă a „verișoarei” franțuzoaice a Daciei – Sebastian Scîrlet își poate trece în cont a 4-a victorie consecutivă din acest sezon, în timp ce Samuil Mircea, Reis Suliman și Andrei Gheorghiu vor căuta cu ardoare să-l detroneze pe juniorul moineștean. Deși nu se află în lupta directă a cupei Clio Challenge, argeșeanul Bogdan Năstase poate da calculele peste cap tuturor celor amintiți în ceea ce ar putea însemna victoria la debutul competițional cu mașina celor de la Alpine-Renault.
Pentru prima oară după comasarea celor două eșaloane ale naționalului de raliuri, echipajele Trofeului Rally Start vor avea șansa să parcurgă toate probele speciale – inclusiv Gâtul Berbecului Autoklass și Șanta Școala de Șoferi ELIT pe noapte. Deși vine cu o mașină nouă, Florian Nițurad își poate consolida puternic poziția de lider cu a patra victorie de etapă, în timp ce Mircea Fănățan și Emanuel Resiga se vor afla în permanență în „coastele” sale. O premieră nu doar pentru Raliul Sibiului Bilstein și Campionatul Național de Raliuri va fi și pentru sibianul Teodor Gabriel Găină, care va fi prezent pe probele speciale la volanul unui Subar Impreza N10, alături de nimeni alta decât proaspăta sa soție – Ana-Maria.
Prima etapă de macadam a Campionatului Național de Raliuri „Betano” înseamnă și revenirea modelelor SSV pe probele speciale, cu Antal Bíró, Gergő Szabó și Adi Baciu aflați într-o luptă directă. De asemenea, nu putem omite nici prezența internațională de la evenimentul nostru, întrucât pe lângă participarea italianului Sandrin Tommaso, la startul de săptămâna viitoare îi vom avea atât pe bulgarul Miroslav Angelov, cât și pe maghiarul Gergő Szabó respectiv slovenul Mitja Bozic.
Vă vorbeam săptămâna trecută despre importanța gălbenelelor pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Săptămâna aceasta vă arătăm ce alte plante medicinale puteți culege în luna iulie.
Ce plante medicinale puteți culege în luna iulie? Am ales pentru dumneavoastră câteva dintre cele mai accesibile și ușor de recunoscut.
Trifoiul roșu (Trifolium pratense) conține un compus natural, formononetina, care ajută la combaterea cancerului la sân. Planta se pare că ajută și celor care suferă și de alte forme de cancer, datorită altor compuși antitumorali. Poate ajuta și la prevenirea și tratarea bolilor de inimă și la ameliorarea simptomelor menopauzei, în cazul unui deficit de estrogen.
Trifoi roșu. Foto Sibiu 100%
În medicina chineză, această plantă este folosită pentru a expectora mucusul din plămâni. Florile se pot usca și consuma sub formă de ceai. Se folosește o linguriță de flori uscate la o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat cel puțin 10 minute. Atât florile, cât și frunzele se pot folosi și în salate. Vlăstarii de trifoi roșu sunt un ingredient excelent pentru salate sau sendvișuri.
Lavanda este o plantă îndrăgită pentru mirosul său deosebit. Ea este renumită pentru capacitatea de a induce o stare de relaxare și ameliorează anxietatea. În scopuri terapeutice se folosesc florile de lavandă. Acestea se recoltează înainte de deschiderea totală a corolei. Principalele proprietăți și indicații: antiseptic, curativ, antidepresiv, calmant, echilibrant. Este una dintre cele mai puternice plante de leac din lume, care oferă alinare atât fizică cât și psihică ameliorând diverse probleme, cum ar fi arsuri, afte bucale, migrene, insomnii, mușcături de insecte, afecțiuni ale pielii, infecții, stres sau tensiune nervoasă. Uleiul esențial de lavandăare acțiune sedativă, relaxantă muscular, antiinflamatoare, analgezică, cicatrizantă, scade tensiunea sangvină, reduce manifestările stresului.
Lavanda. Foto Sibiu 100%
Parfumul mentei ajută la o mai bună concentrare, la o stare de bine și optimism.
Ce plante medicinale puteți culege în luna iulie? O alta dintre acestea este menta sălbatică. Aroma și gustul acesteia ne dau o senzație de prospețime și răcorire. Parfumul mentei ajută la o mai bună concentrare, la o stare de bine și optimism. Pentru sănătate, e benefică în caz de dureri de cap, nevralgii, bronșite, sinuzite, astm, tuse. Cu toții am folosit cel puțin o dată această plantă pentru ameliorarea problemelor digestive și intestinale. Ajută în caz de digestie lentă, diaree, greață, vomă, colon iritabil. Mai poate fi folosită și pentru tratarea eczemelor și inflamațiilor sau a înțepăturilor de insecte.
Cel mai des, menta este folosită sub formă de ceai. Este bine să îl beți în timpul zilei, pentru că, datorită efectului stimulant, poate afecta somnul. Consumat înainte de masă, ceaiul de mentă stimulează apetitul și are rol în evitarea arsurilor la stomac. Infuziile cu mentă au efecte dezinfectante și decongestionante la nivelul căilor respiratorii. Ele sunt benefice și în astmul bronșic de natură infecțioasă.
Vă dorim succes în recoltarea plantelor medicinale și vă recomandăm, ca de obicei, moderație și o documentare suplimentară în cazul unor afecțiuni mai grave.
Trei persoane au fost rănite, sâmbătă dimineața, în urma unui accident produs pe Drumul Național 7, la ieșirea din Boița spre Lazaret.
În timp ce conducea un autoturism spre Vâlcea, o tânără în vârstă de 21 de ani, din același județ, cel mai probabil pe fondul vitezei neadaptate într-o curbă la stânga, a derapat și s-a izbit de un cap de pod.
În urma impactului a rezultat rănirea conducătoarei auto și a celor doi pasageri, o femeie în vârstă de 45 de ani și un bărbat în vârstă de 52 de ani, din județul Vâlcea.
Două echipaje SMURD, unul de la Ambulanță și o autospecială de stingere au intervenit la acest evenimet rutier.
Echipajele SMURD au preluat două victime, o femeie de 45 de ani cu traumatism toracic și un bărbat de 52 de ani cu traumatism la picior prin strivire. Ambii au fost transportați la UPU Sibiu.
Echipajul de la Ambulanță a preluat tânăra de 21 de ani care a suferit un traumatism de coloana cervicală, fiind transportată tot la UPU Sibiu.
În acest moment, traficul rutier este blocat total pe sensul Sibiu-Vâlcea.
În 13 iulie 2023 se împlinesc 90 de ani de la una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din România şi poate cea mai mare din Ardeal. Oricum, este vorba despre cel mai mare incendiu din istoria României. Acesta s-a produs pe raza localităţii Copşa Mică, la sonda 5, la ora 15:45. A fost nevoie de aproape 7 ani pentru ca autorităţile să găsească soluţiile pentru stingerea incendiului, în condiţiile în care s-a apelat şi la specialişti americani. Între timp, izbucnise Al Doilea Război Mondial în Europa. Flăcările au ajuns şi 150 de metri înălţime. Soluţia salvatoare a venit din partea forţelor militare, care au folosit 4.681 vagoane de noroi de foraj și 3.753 vagoane de apă, echivalentul unei garnituri de tren lungă de 126 km (distanța dintre București și Pitești). Acest incendiu a dus la crearea fabricii de negru de fum la Copşa Mică.
Sibiu 100% vă prezintă o retrospectivă a evenimentelor din acea perioadă. Partener în realizarea acestui material este Dumitru Chisăliţă, şef Centru de Documentare şi Informare din cadrul Romgaz Mediaş.
În anul 1909 se descoperă întâmplător gazele naturale pe teritoriul actual al României, la Sărmășel, în județul Mureș, fapt ce determină dezvoltarea în premieră europeană a unei noi industrii, industria de gaze naturale. Odată cu aceasta se începe explorarea de noi zăcăminte de gaze, între care și Zăcământul Copșa Mică.
Copşa Mică, sursă de energie pentru oraşul Sibiu
Pe Valea Şomârtului, valea din apropierea orașului Copșa Mică, la „Apa sfântă” şi lângă casa pădurarului, pe pârâul Nicu, au fost semnalate din vechi timpuri emanaţii de gaz natural. În anul 1932 încep tratativele între Primăria Sibiu şi Societatea Anonimă pe Acțiuni pentru exploatarea gazelor naturale SONAMETAN, privind introducerea gazului la Sibiu. Tratativele dintre cei doi parteneri s-au prelugit foarte mult, iar când s-au hotărât să înceapă forajul s-a constatat că este necesară o cantitate mai mare de gaz care să fie disponibilizată de la Zăcământul Copșa Mică, cel care a fost desemnat ca bază de aprovizionare. Astfel, s-a inițiat realizarea imediată a sondei 5 Copșa Mică. Scopul acestei sonde era să exploreze în adâncime, până la 900 m, în zăcământul Copşa Mică, să determine succesiunea straturilor şi natura lor, să stabilească conţinutul în gaze şi eventual în ape, al orizonturilor de nisip întâlnite. Odată explorarea terminată, sonda urma să fie transformată în sondă de exploatare.
Stoparea forajului sondei 5 Copşa Mică din cauza inundaţiilor
Având în vedere presiunile mari întâlnite, ca măsură de siguranţă s-a cerut, în 24 iunie 1933, Ministerului Economiei, permisiunea de schimbare a programului de lucru prin cimentarea imediată a unei coloane de burlane. Această aprobare nu a venit, iar în dimineaţa zilei de 8 iulie 1933, din cauza ploilor torenţiale, Târnava Mare a ieşit din matcă şi a inundat staţia de pompare apă, care se găsea pe malul Târnavei și care asigura necesarul de apă pentru forarea sondei nr 5. Din această cauză s-a oprit forajul, iar gazele s-au acumulat în gaura de sondă, la o presiune tot mai mare. Dacă birocrația ar fi funcționat, cimentarea solicitată ar fi evitat formarea craterului, survenită cu 17 zile mai târziu. În data de 11 iulie, la ora 19, presiunea în sondă s-a ridicat la 50 de atmosfere, când gazele au erupt cu violenţă la 750 metri nord de sondă. Gazele şi-au făcut loc pe lângă coloanele netubate, au pătruns în nisipurile de la 82-97 metri şi printr-un punct de mai mică rezistenţă, datorată ploilor torenţiale, au străbătut cuvertura de strate de cca 60 m grosime, răbufnind la suprafaţă. “O explozie, o detunătură puternică urmată de proiectarea la o înălţime de peste 100 metri a unei mari cantităţi de nisip şi marne. Pe o suprafaţă circulară cu un diametru de cca. 200 metri, terenul era acoperit de nisip fin cenuşiu sau galben, mobil, mai mult sau mai puţin, cimentat în bucăţi mari de peste 1 metru cub, lespezi de marnă cenuşie cu dungi albe calcaroase şi intercalaţiuni subţiri de tuf andezitic, bucăţi de teren vegetal şi, în sfârşit, elemente conglomeratice de pe vale”, descria un martor eruptia. A doua zi dimineaţa, craterul principal avea o formă aproximativ eliptică cu diametrul cel mare de 40 metri de-a lungul văii, iar diametrul transversal de 32 metri. “De-a lungul văii cu pereţii înalţi şi verticali, de o parte şi de alta a craterului principal, pe o distanţă de 130 metri, se puteau vedea mai multe cratere secundare. Din toate aceste cratere, de pe Valea Erlen erupeau gaze uscate, în craterul principal aveau loc erupţii intermitente cu proiectarea pământului ce-ţi făcea impresia că acesta fierbe. Nisip fin şi bucăţi de marnă clocoteau sub presiunea gazelor uscate”, apare în Raportul de Activitate al SONAMETAN.
Gara Copșa Mică la momentul incendiului
13 iulie 1933 – ziua fatidică. Incendiu la Sonda 5 Copșa Mică
13 Iulie 1933, la ora 15: 45, în urma unei explozii detonante, gazele s-au aprins, arzând cu o flacără de 100-150 metri înălţime. “Din când în când aveau loc erupţii violente care aruncau cantităţi mari de nisip cu bucăţi de marnă şi gresii. Un nor caracteristic provenit din vaporii de apă ieşiţi din crater persistă deasupra focului. Gazele care ies la crater ard cu o flacără luminoasă. Când iese apă din straturile superioare străbătute de crater sau se scurge apa strânsă petalvegul văii Erlen, în urma ploilor, aceasta vine să împiedice combustia completă a gazelor şi nori negri de fum învăluiau flacăra”, scria academicianul geolog Augustin Vancea. S-a încercat înnoroirea sondei, dar gazele au continuat să se scurgă spre crater şi astfel operaţia n-a reuşit. De la data de 21 octombrie 1933 şi până la 4 octombrie 1934 s-au introdus în sondă, cu ajutorul unui lubricator, 4000 metri cub de pământ. Materialul introdus în sondă era antrenat de gaze, pulverizat şi aruncat până la mari distanţe în jurul craterului. Focul nu contenea.
Sonda 6 Copșa Mică, prima sondă oblică din Europa, care a avut ca scop să oprească incendiul de la Copșa Mică
Imposibilitatea stingerii incendiului de la Sonda 5 Copșa Mică a determinat forarea primei sonde oblice din Europa, Sonda nr. 6 (oblică) Copşa Mică cu scopul de a intersecta la 700 m adâncime Sonda 5 Copșa Mică și a capta gazele care alimentează focul. Pentru realizarea acestei sonde a fost angajat un specialist american, inginerul J. Eastman şi asistentul său, James. Din păcate, deși conectarea sondelor a reușit, s-a constatat că gazele care alimentau focul provin de la strate aflate mai la suprafață.
Imagine de la incendiu
Aşa a apărut negrul de fum la Copșa Mică
Din cauza imposibilității opririi incendiului de la Copșa Mică a început producerea negrului de fum. O altă metodă de a stinge focul de la Copșa Mică a fost ideea construirii mai multor fabrici de negru de fum la Copsa Mică, care consumau foarte multe gaze și astfel s-a considerat că se poate epuiza zăcământul și opri incendiului. Construcția fabricilor de fum de la Copșa Mică a fost astfel o rezultantă a incendiului și a dorinței de a salva, pe această cale, cât mai mult din gazul care se pierdea în atmosferă. Un jurnalist al vremii scria: „Cerul era roşu. Puteai citi gazeta la depărtări de kilometri. Iarna şi vara, ziua şi noaptea, pe ploaie, pe viscol, pe vânt – focul ardea”.
Stingerea focului
Ani de-a rândul s-a încercat stingerea focului de la Copșa Mică, fără a se reuşi. În anul 1940, după preluarea de către armată a zonei în care se găsea incendiul, s-a deversat în crater și pompat în sonda 5 echivalentul a 4.681 vagoane de noroi de foraj și a 3.753 vagoane de apă, echivalentul unei garnituri de tren lungă de 126 km (distanța dintre București și Pitești). După stingerea focului, a urmat o sistare a lucrului, din cauza opunerii autorităților militare de a se lucra în zona de gaz, din cauza pericolului reaprinderii focului, uşor reperabil de aviaţia inamică, operațiile de oprire a erupției reluându-se după 1944 și eliminând definitiv erupția de gaze în 1947. Erupția și incendiul de pe structura Copșa a durat 11 ani. Debitul de gaz estimat că s-a pierdut prin această erupție este echivalat cu jumătate din cât consumă într-un an de zile întreaga Românie.
10 premiere europene în industria de gaze din România
1. Prima conductă de transport din oțel a gazelor naturale Sărmășel – Turda (1914);
2. Prima producție a hidrogenului din gaze naturale la Târnăveni (1922);
3. Prima Stație de Reglare Măsurare a Gazelor Naturale de la Mediaș (1925);
4. Prima Stație de Comprimare a Gazelor Naturale montată într-un câmp de gaze Sărmășel (1927);
5. Prima sondă oblică Copșa Mică (1935);
6. Prima producție de formaldehidă din gaze naturale (gaz incolor cu miros înțepător) la Copșa Mică (1941);
7. Prima Stație de Comprimare a Gazelor Naturale montată pe o conductă de transport gaze naturale Râșnov (1947);
8. Primul export al gazelor Marghita (1958);
9. Primul depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat la Ilimbav – Sibiu (1959);
10. Prima Stație de Turbocompresoare a Gazelor Naturale Bâțani – Covasna (1965).
Ce este negru de fum
Negrul de fum este pulbere compusă din particule de carbon amorf, fin divizate, obținută prin depunerea, într-o serie de camere cu pereți reci, a fumului rezultat dintr-o ardere incompletă cu cantități insuficiente de aer, a gazelor naturale sau a unor materii prime specifice pe bază de hidrocarburi din industria petrochimică, precum în gudroanele de huilă. Negrul de fum este utilizat pe scara largă în industrie, în special în producția de anvelope, la fabricarea cauciucurilor, fiind un pigment folosit în industria lacurilor, vopselelor, maselor plastice, cablurilor. În Criminalistică, negrul de fum este folosit la descoperirea amprentelor digitale de pe obiectele cercetate. Este un posibil cancerigen pentru oameni, iar expunerea pe termen scurt la concentrații mari poate produce disconfort la nivelul tractului respirator superior, producând iritație mecanică. În trecut, se producea negru de fum în România la nivel industrial doar în localitatea Copșa Mică.
