Legiunea Romană a VI-a Ferrata a descins în cetatea dacică de la Tilişca după aproape 2000 de ani. Timp de două zile, sit-ul arheologic al cetăţii situat pe teritoriul localităţilor Tilişca şi Sălişte a fost scena unei reconstituiri istorice ce ne trimite în epoca războaielor daco-romane. Soldaţii romani din Legiunea VI Ferrata au luat parte la recrearea unor momente din bătăliile din antichitate, au readus la viaţă atmosfera din rândul soldaţilor romani de altădată, dar şi a dacilor pe alocuri, au fost filmate scene şi ritualuri din viaţa şi trăirile luptătorilor romani în campaniile de cucerire, dar şi detalii din viaţa de zi cu zi a romanilor în Dacia, în special ritualuri religioase şi momentele de dinaintea plecării la luptă. O idee minunată pusă la cale, week-end-ul trecut, de către reprezentanţii Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, cea care încearcă să revitalizeze cetatea, şi cei ai Asociaţiei Veteres Milites Sibiu, membrii ce formează Legiunea Romană a VI-a Ferrata. Trebuie menţionat încă din start că toată acţiunea este marcă înregistrată sibiană.
O atmosferă total diferită de cotidianul de zi cu zi
Totul a început sâmbătă dimineaţa cu plecarea din Sibiu către cetatea dacică de la Tilişca, aflată imediat la ieşirea din comună. Soldaţii Legiunii VI Ferrata au descins în apropierea Dealului Căţănaş, acolo unde se află baza specialiştilor care gestionează sit-ul arheologic. Timp de câteva zeci de minute, cei care fac parte din Asociaţia Veteres Milites au lăsat grijile cotidiene de o parte şi au început să recreeze atmosfera din taberele soldaţilor romani. Primul pas a fost instalarea cortului de luptă roman. Apoi şi-au aranjat echipamentele, costumele specifice epocii în care soldaţii romani erau principala forţă armată a Europei, un imperiu roman condus de Traian, ce se întindea din actuala Marea Britanie şi până la Marea Neagră, ajuns în această perioadă la apogeu. Au îmbrăcat celebrele uniforme romane, şi-au pregătit atent armele de luptă, armurile, coifurile şi scuturile ce purtau însemnele Legiunii Ferrata. Un adevărat spectacol să asişti la asemenea momente, practic era readusă la viaţă o istorie extrem de îndepărtată şi încă prea puțin cunoscută publicului larg. Încet-încet şi-au creionat şi planul acţiunii ce urma să se desfăşoare în cele două zile de popas la cetatea dacică. Aici s-au filmat mai multe scene, având în prim-plan soldaţii Legiunii VI Ferrata, între care un ritual al formaţiunii de luptă a legiunii, un moment în care soldaţii întâlnesc un senator roman, descinderea în cetatea dacică, defilarea legiunii şi o rugăciune a unui soldat roman înainte de a porni la luptă.
După amiază urma să se petreacă evenimentul cel mai important al acţiunii şi anume: urcarea soldaţilor legiunii romane la cetatea dacică. Echipaţi pentru ascensiune cu toate echipamentele necesare, cei 13 soldaţi romani au pornit către cetatea dacică de pe Dealul Căţănaş. Am urcat pe un teren pe alocuri abrupt, timp de 15 minute. Pentru noi şi cei implicaţi colateral în acest proiect, adică echipa de filmare prezentă, a fost destul de uşor, pentru că am avut de dus cu noi doar echipamentele media, însă soldaţii romani au urcat dealul în echipamentul de luptă specific, care în mod normal cântăreşte destul de mult, adică peste 25 kg. Trebuie să menţionăm că şi vremea a ţinut cu organizatorii, în condiţiile în care aceasta a fost răcoroasă, mai ales că am urcat spre cetate la umbra pădurii, ceea ce a fost destul de confortabil. Soarele şi-a făcut apariţia sporadic, cerul a fost acoperit pe perioada expediţiei, însă ploaia nu a încurcat deloc planurile. De asemenea, trebuie spus că urcarea spre cetate este una de nivel mediu, în sensul că orice familie cu copii de peste 7 ani poate urca agale şi fără mari probleme dacă e echipată specific urcărilor pe dealurile mai înalte. Oricum, cetatea dacică de la Tilişca este situată foarte aproape de localitate, spre deosebire de alte cetăţi dacice, care de regulă se află în munte, la o distanţă destul de mare de noile aşezări rurale. Potrivit specialiştilor, sit-ul de la Tilişca este cel mai accesibil dintre toate. În cele din urmă am ajuns la cetate. Aici, Christian Kaiser, din partea Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, ne-a făcut un scurt istoric al cetăţii, fiind completat de membrii Asociaţiei Veteres Milites, buni cunoscători ai acelei perioade istorice. Aceasta, în condiţiile în care membrii legiunii romane, cei mai mulţi dintre ei, sunt absolvenţi de Istorie. Practic, s-a înfiripat un dialog extrem de captivant, care a redat o lume fascinantă din istoria neamului românesc şi, mai ales, din istoria acestor meleaguri din Mărginimea Sibiului. A urmat filmarea scenelor propuse. La câţiva zeci de metri de ruinele turnului-locuință se află un platou înconjurat de pădure, dând senzaţia că suntem foarte aproape de cer, în speţă de zeii dacilor. În această poiană au fost filmate trei scene importante, una despre defilarea soldaţiilor romani, alta despre rugăciunea unui soldat roman care se roagă zeilor pentru a-şi apăra integritatea şi pentru a se întoarce la familie teafăr și o scenă de luptă între un dac și un grup de soldați romani. Odată filmate scenele istorice, vorbim despre cât de reuşite au fost, în ce cadru natural minunat ne aflăm şi la poveştile despre cetate.
La coborâre folosim un alt traseu spre locul în care ne-am aşezat tabăra. Coborâm câteva sute de metri, chiar înainte de a intra din nou în pădure. În faţa ochilor ni se arătă o imagine spendidă: panorama de pe deal a localităţii Tilişca. Deși puţin istoviţi de efort, ne revine entuaziasmul lucrului bine făcut şi parcurgem destul de repede distanţa spre bază. Se încheie astfel prima parte a acţiunii programate în week-end la Tilişca.
Spre seară, în jurul focului, încep discuţiile despre cum a decurs totul în prima zi, chiar şi o polemică despre luptele dintre romani şi daci, despre manipularea istoriei dacilor în perioada comunistă, din diferite perspective. Este un cadru perfect, în condiţiile în care avem de-a face cu oameni care cunosc istoria locurilor, chiar dacă fac parte din două asociaţii cu obiective diferite, dar cu un scop comun: readucerea la viaţă a cetăţii dacice de la Tilişca.
A doua zi, una mai relaxantă, a fost dedicată unui atelier în care soldaţii romani şi-au etalat iscusinţa şi măiestria în restaurarea unor echipamente de luptă, un schimb de informaţii între veteranii legiunii şi mai tinerii lor colegi din formaţie, toatea acestea combinate cu poveşti despre istoria şi luptele duse de legiunile romane de-a lungul timpului. Bineînțeles, o lecţie de istorie orală bine documentată, completată cu experineţele din afara ţării trăite la diferite reconstituiri de lupte istorice şi festivaluri de către membrii Asociaţiei Veteres Milites Sibiu. O acţiune extrem de utilă, care ne face să ne gândim ce patrimoniu istoric şi cultural, mobil şi imobil, are judeţul Sibiu, dar care, din păcate, de multe ori, cel puţin cel din mediul rural, este dat pe nedrept uitării. Principala cauză este definititorie: lipsa fondurilor de restaurare sau reconstrucţie, chiar dacă autoritățile, încearcă să le țină în viață și să colaboreze cu asociațiile de profil.
Cetatea dacică de la Tilişca are un trecut unic
De câţiva ani, arheologii şi specialiştii Muzeului Național Brukenthal care gestionează sit-ul arheologic menționat, împreună cu membrii Asociației Cetatea dacicăTilişca, încearcă să readucă în atenţia opiniei publice sibiene şi nu numai istoria acestei cetăţi, emblematică pentru sudul Transilvaiei. Din păcate, este nevoie de fonduri importante pentru continuarea săpăturilor, mulţi dintre cei care activează aici făcând muncă voluntară, sprijiniţi de elevi şi studenţi sibieni care vor să se implice. Cetatea a intrat în circuitul ştiinţific acum mai bine de şase decenii, cu toate că existenţa sa fusese semnalată încă de la sfârşitul secolului XIX, mai exact din anul 1892. Aşezările umane de pe Căţănaş aparţin ambelor epoci ale fierului. Turnurile-locuinţă au fost executate într-o tehnică adaptată de daci specificului local şi într-o manieră proprie, numită murus dacicus. Cele mai numeroase materiale arheologice descoperite în cetate sunt realizate din ceramică, la fel ca în majoritatea aşezărilor dacice. Descoperirea cea mai importantă o reprezintă ştanţele şi manşoanele monetare din bronz, respectiv fier. Cetatea dacică, datând de la mijlocul secolului II î. Chr. până la cucerirea romană (cu perioada de maximă înflorire în secolul I d. Chr), este una dintre cele mai importante din acestă zonă, ea constituindu-se, deopotrivă, într-un important centru meşteşugăresc, comercial, dar şi tribal, unde îşi avea rezidenţa o căpetenie locală, înainte de unificarea realizată de Burebista, fapt demonstrat prin prezenţa mormintelor, dar şi a ştanţelor monetare. Cetatea avea rolul de apărare şi supraveghere a drumului ce pornea din Depresiunea Sibiului spre Valea Sebeşului. A fost distrusă la începutul secolului II, în timpul războaielor cu romanii.
„Suntem în turnul-locuință, cel mai important punct, care a rămas în picioare și se poate vizita. Majoritatea vizitatorilor crede că aceasta este cetatea, dar de fapt este doar turnul-locuință. Acum două mii de ani dacii care locuiau în această zonă au fost cuceriți de către romani și de atunci nu a mai fost locuită. Ce se vede acum sunt cele mai palpabile și vizuale resturi. Cetatea era foarte mare și a fost locuită înainte de perioada lui Burebista. Probabil a fost centrul unei uniuni de triburi, datorită faptului că au fost găsite matrițe pentru bătut monede aici în zonă, unice în felul lor. Prin eforturile noastre, am încercat să facem acest monument cât mai accesibil publicului larg. Încercăm să găsim și sponsori care să ne ajute în continuare. Bineînțeles, noi facem cât putem să ducem lucrurile mai departe. E o zonă în care cu siguranță vă veți simți bine, datorită faptului că e una din cele mai accesibile cetăți dacice. Știm că dacii băteau monedă, dar aici am găsit și dovada! Controlau zona de la Ocna Sibiului, Depresiunea Sibiului, zona Secașelor și drumul peste Carpați, spre sudul României. Noi ne dorim ca acest prim eveniment sa fie continuat în anii următori”, ne-a povestit în câteva cuvinte istoricul Christian Kaiser, din partea Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, care alături de arheologul Gheorghe Natea și un colectiv de cercetare al Muzeului Național Brukenthal gestionează sit-ul arheologic de aici.
Legiunea a VI Ferrata şi Asociaţia Veteres Milites Sibiu readuc storia Sibiului la viaţă
Ideea reconstuirii Legiunii Romane VI Ferrata a venit din partea conducerii Asociaţiei Veteres Milites, ce reuneşte câţiva istorici sibieni, un proiect ce se află în derulare de câţiva ani. Asociaţia participă la diferite reconstituiri istorice de bătălii, cele mai importante derulându-se în Vestul Europei. Asociaţia deţine un atelier în Sibiu, unde sunt realizate toate echipamentele soldaţilor romani, dar care este şi un loc de întâlnire pentru pasionaţi. Președintele asociației, istoricul Augustin Ungureanu, spune că acţiunea de la Tilişca a avut ca scop promovarea istoriei şi civilizaţiei cetăţii dacice de la Tilişca, un patrimonu cultural extrem de bogat, dar prea puţin cunoscut publicului larg. Acesta crede că avem nevoie de astfel de momente, pentru a cunoaşte şi a înţelege şi mai bine istoria acestor locuri. „Inspirația pentru trupa de soldați romani a venit din zona britanică, unde încă din anul 1972 a luat ființa grupul Ermine Street Guard, unul din cele mai vechi grupuri de reconstituire istorică romană din Europa. Un exemplu ce l-am urmat în dezvoltarea si reconstituirea Legiunii a VI-a Ferrata. Atenția pentru fiecare element este foarte ridicată. Toate aceste lucruri se fac în atelierul nostru din Sibiu. Tot în cadrul atelierului se pot învăța lucruri noi de la prelucrarea metalului și lemnului până la cusutul manual al vestimentației”, spune Augustin Ungureanu, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul ULBS.
Vezi și VIDEO:
