Un cetăţean român a fost identificat printre persoanele decedate în urma accidentului feroviar care a avut loc în Grecia, în localitatea Tempe, a anunţat sâmbătă Ministerul Afacerilor Externe.
Potrivit sursei citate, autorităţile elene competente au notificat Consulatul General al României la Salonic că un cetăţean român a fost identificat printre persoanele decedate în urma accidentului feroviar din noaptea de 28 februarie spre 1 martie a.c.
În acest context, reprezentantul oficiului consular român a informat de urgenţă familia persoanei decedate, cu care se afla deja în contact direct, ca urmare a semnalării dispariţiei persoanei în cauză, fiind puse la dispoziţie informaţii cu privire la procedura de eliberare a certificatului de deces românesc şi a celorlalte documente necesare repatrierii trupului neînsufleţit în România.
Repatrierea trupului neînsufleţit se va realiza după finalizarea, de către autorităţile elene, a tuturor procedurilor specifice în astfel de situaţii deosebite, se arată într-un comunicat transmis de MAE.
Consulatul General al României la Salonic continuă dialogul cu autorităţile locale şi cu familia cetăţeanului român şi va asigura asistenţa şi protecţia consulară necesare, conform competenţelor legale.
Potrivit unui comunicat al MAE din 2 martie, Consulatul General al României la Salonic a fost notificat, prin intermediul telefonului de urgenţă, de către o persoană din comunitatea românească din Republica Elenă, cu privire la posibila dispariţie a unui cetăţean român, despre care se presupunea că ar fi una dintre victimele accidentului feroviar produs în localitatea Tempe.
Risipa de alimente este o problemă de actualitate și în țara noastră. În România, 1,35 milioane de tone de mâncare ajung anual la gunoi.
Cauzele pentru risipa de alimente sau pierderile înregistrate în sistem sunt numeroase și le putem găsi de-a lungul întregului lanț alimentar. O parte apar din timpul producției și procesării, altele în cursul distribuției, a vânzării cu amănuntul și serviciilor alimentare (gen restaurante, cantine). Cea mai mare parte din alimentele aruncate vine însă de la consumatorul final, de la fiecare dintre noi.
Date colectate global în 2019, estimau la 931 milioane de tone cantitatea de alimente aruncate în acel an. Din acestea, 61% proveneau din gospodăriile oamenilor, 26% din serviciile alimentare și 13% de la vânzătorii cu amănuntul.
În aceeași perioadă, pe continentul european, 88 milioane de tone de mâncare ajungeau la gunoi. Echivalentul a 174 kg de mâncare aruncate de persoană. Desigur, sunt persoane care nu au ce mânca și alte persoane care aruncă excedentar, vorbim aici despre medii anuale.
Risipa de alimente în România
Potrivit unui studiu FoodWaste Romania românii aruncă zilnic circa 6.000 de tone de alimente. Cea mai mare parte dintre acestea constau în mâncare gătită, fructe și legume. În cazul serviciilor alimentare, un studiu lansat în 2022 de Edenred și Organizația industriei HORECA arată că cele mai mari pierderi sunt la cantine, restaurante all-you-can-eat, companii de catering care organizează bufeturi, unde risipa poate ajunge la 30-50%.
Risipa alimentară generează între 8 și 10 procente din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Dacă în locul acestor date ne-am închipui o țară, aceasta ar fi pe locul trei în lume, după China și Statele Unite, ca și volum al emisiilor de CO2. La Conferința pentru Biodiversitate a Națiunilor Unite din 2022, reprezentanții statelor lumii au căzut de acord să reducă risipa de alimente cu 50%, până în anul 2030.
Câteva sugestii pentru ca mai puțină mâncare să ajungă la gunoi
Vă propunem și câteva soluții de a evita risipa de alimente la nivel individual. Planificați necesarul săptămânal și faceți o listă de cumpărături. Înainte de a merge la să cumpărați alimente, verificați frigiderul și cămara pentru a ști ce aveți deja.
Cumpărați doar ceea ce aveți nevoie. Atenție mare la promoții, de multe ori mâncarea achiziționată așa nu este necesară și ajunge la gunoi. Nu plecați la cumpărături cu stomacul gol! Am verificat personal, atunci când ți-e foame, ești tentat să cumperi mai mult decât trebuie și vei consuma.
Asigurați-vă că depozitați corect alimentele pentru a evita degradarea lor. Temperatura din frigider ar trebui să fie maxim 5° C, peste aceasta este favorizată dezvoltarea bacteriilor nocive. Organizați alimentele folosind principiul: primul intrat, primul ieșit! (first in, first out!). Cu alte cuvinte, produsele mai vechi aduceți-le în față iar ceea ce este nou în frigider, se pune în spate.
Serviți porții mai mici și adăugați-vă apoi mâncare în farfurie, dacă încă vă este foame! Mâncarea rămasă poate fi porția de mâine sau cea pe care o luați a doua zi la serviciu. Faceți acest lucru și în concediu. Chiar dacă sunteți la all-inclusive și este tentant să umpleți două farfurii cu mâncare, din care să mâncați un sfert.
”Cea mai mare amenințare pentru planeta noastră este credința că altcineva o va salva”, spunea britanicul Robert Swan, istoric, explorator și activist de mediu. Așadar, niciun gest nu este prea mic, contează să începeți de undeva!
Interviu cu Marius Ioan Gîrdea, Directorul General al Aeroportului Internațional Sibiu
A plecat inițial din Baia Mare spre București, s-a îndeletnicit o viață cu trebăluiala într-ale aeropurtatelor și, de aproape un deceniu, este la cârma Aeroportului sibian. A prins perioade de glorie, a căutat soluții la provocarea pandemiei, s-a trezit cu operatori aerieni care l-au lăsat de izbeliște sau cu alții care s-au întrecut în promisiuni neonorate. Acum a demarat unele din cele mai impozante investiții la dezvoltarea aeroportului sibian.Despre acestea și multe altele, despre omul din spatele fotoliului de director, am discutat cu Marius Ioan Gîrdea. O întâlnire reconfortantă, jovială, în care s-a lăsat prins, în biroul său, la o cafea aburindă a bună dispoziție.
Marius Ioan Gîrdea
Despre investiții. Și de ce se retrag operatorii aerieni din Sibiu
Suntem într-o perioadă cu investiții majore în dezvoltarea aeroportului Sibiu. Terminal extins, clădiri noi, cele mai moderne tehnologii în materie de infrastructură a traficului aerian… Acum, că ne-am împrietenit, cum putem face să am și eu acces, să zicem, la oarece bănet ce se învârte prin zonă? Știu și eu, vreo licitație ceva mai preferențială, un artificiu, în dulcele stil românesc de lucru cu instituțiile statului…
Nu înțeleg întrebarea. (râde) Nu face parte din procedurile de lucru ale aeroportului, din zona de achiziții.
Am înțeles. Ce trebăluiți acum, din perspectiva dezvoltării?
Ne uităm pe geamul biroului și putem vedea că lucrurile evoluează într-un ritm destul de susținut. Chiar dacă faza inițială de pregătire a documentelor a fost una care a consumat o bună perioadă din timpul alocat implementării proiectului, constructorii au reușit să se mobilizeze și să recupereze. Ne-a ajutat și vremea, pentru că nu am avut o iarnă grea, și asta înseamnă că au putut să lucreze, mai ales că în această perioadă lucrările sunt cele de infrastructură, partea de fundații, turnat beton, structură de rezistență… Și, după cum se vede, eu zic că suntem în grafic și sperăm să nu fie nici de acum încolo probleme.
Proiectul dezvoltării aeroportului e, desigur, unul din cele mai ambițioase. Ce ne facem însă cu restul problemelor? Cu operatorii aerieni care, din câte bag sama, se tot retrag, nu ne găsesc prea atractivi pentru dânșii.
Lucrurile sunt într-o evoluție. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii nouă ani, de când sunt eu aici, aeroportul Sibiu, prin ceea ce am făcut noi, a fost, în general, ca procent de creștere, de la an la an, peste media națională. Aș zice că lucrurile pe care le-am făcut au fost lucruri bune, care au dat și rezultate. A apărut apoi elementul acesta al pandemiei, care cumva a cernut ceea ce înseamnă operatori aerieni. Adică a reușit să separe operatorii puternici, din perspectivă financiară, de cei care nu o duceau foarte bine înainte de pandemie. Drept urmare, uitați, Blue Air, care este un exemplu nefericit pentru noi. Odată cu ieșirea Blue Air din piață, Wizz Air, care e principalul operator din România, a ajuns să dețină mai mult de jumătate din cota de piață la nivel național. Ce trebuie să înțelegem în această logică? Aeroporturile regionale se bazează pe tipul acesta de trafic, generat de low-cost carrier. De ce? Pentru că pentru celălalt gen de operatori aerieni, de tip ”legacy”, cum ar fi Lufthansa sau Austrian Airlines, noi nu reprezentăm decât un punct de plecare în alimentarea hub-urilor lor principale. Noi suntem pe post de feeder-i, să zic așa. Pentru ceilalți operatori, de tip low-cost, care zboară și conectează zonele unde simt că există nevoia de călătorie, acolo generează trafic și putem fi de interes pentru ei. Chiar am pregătit, în 2019 – când, la Sibiu, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Aeroporturilor din România -, un material în care am arătat un fenomen care nu se întâmplă doar la noi, ci peste tot în Europa. Respectiv, procentul de creștere al pasagerilor transportați de low-cost carrier a crescut în România, în perioada 2010-2018, de 400%, în contextul în care procentul de creștere al traficului de tip legacy a crescut cu vreo 16 %. E clar că creșterea traficului de pe aeroporturile regionale s-a datorat, în special, acestui tip de transportator, de tip low-cost. Acum, revenind în zilele noastre, ieșirea Blue Air de pe piață a debalansat puțin echilibrul acesta, care exista în zona aeroporturilor regionale. Drept urmare, suntem, vrem-nu vrem, la mâna Wizz Air-ului, și mă refer aici la politica lui de dezvoltare. Pentru că orice operator aerian are politica lui de dezvoltare a operațiunilor, în care își stabilește, desigur, niște aeroporturi pe care se focusează mai mult decât pe altele. Și, dacă ne uităm la Transilvania, e evident că aeroportul Cluj, pentru Wizz Air, e aeroportul unde el își capacitează și maximizează operațiunile. Acolo unde mai există loc de creștere, alocă capacitate și pentru celelalte aeroporturi, unde operează și are bază, respectiv la Timișoara și la Sibiu. Bineînțeles, mai operează, fără a avea însă bază, și de la Târgu Mureș și Satu Mare. Decizia Ryanair nu e o surpriză, desigur. Nu suntem primul aeroport de unde se retrage. Și la noi s-a retras din operațiuni, fără să aibă bază alocată. Dar rapiditatea cu care Ryanair ia decizii de business e fantastică! Ei au luat anul trecut decizia și au închis operațiunile de pe patru aeroporturi (de la noi, de la Suceava, de la Craiova și de la Timișoara) și s-au concentrat pe cele trei aeroporturi principale din România (București, Cluj, Iași). E evident de ce au făcut-o. Înceacă să intre în piața dezvoltată de Wizz Air. Dacă stăm să ne uităm la ce spune Michael O’Leary, în viziunea lui, în următorii ani în Europa vor rămâne patru mari operatori aerieni. Din care trei de tip leagacy, și unul low-cost. Cei trei de tip leagacy sunt așa: Grupul IAG (format din British Airways și Iberia, alaturi de încă câțiva operatori aerieni), Air France-KLM, Lufthansa Group și Ryanair. Bineînțeles, poate fi și o strategie de marketing, pentru a transmite niște mesaje de forță, dar de obicei Michael O’Leary are gura aurită.
CITEȘTE: Despre modernizarea și dezvoltarea aeroportului sibian, aici.
Vă rog să mă lămuriți în câteva ”suspectări” locale privind retragerea operatorilor de trafic aerian. Tarifele cerute de Sibiu sunt prea mari pentru operatori, în comparație cu alte aeroporturi?
Nu. Dacă ne uităm cum arătăm noi astăzi din perspectiva tarifelor practicate, în comparație cu celelalte aeroporturi, suntem extrem de competitivi. Ei bine, există diverse modalități de a aplica tarifele. La noi, în general, logica este următoarea: se stabilește un tarif și, în funcție de diverse elemente legate de volumul de trafic generat, operatorii aerieni pot beneficia de discounturi. Dacă ne uităm strict la cuantumul tarifului, suntem, repet, extrem de competitivi. În funcție de volumul de operare de pe alte aeroporturi și de discounturile aplicate de acestea, lucrurile încep să devină, pentru operatorii low-cost, un pic mai echilibrate. Adică aeroporturile mai mari din jurul nostru aduc tarife ceva mai aproape de ale noastre, dacă nu chiar suntem în aceeași logică tarifară. Drept urmare, eu nu cred că tariful aeroportuar este un element de natură determinantă în decizia de a aloca sau nu capacitate de operare pe un aeroport, ci mai degrabă e vorba de bazinul de colectare.
Faptul că va fi comandament NATO la Sibiu influențează în vreun fel frecvența curselor?
Asta a fost inițial și senzația mea. Am zis: ”Mamă, gata, ne-am căpătuit, din perspectiva numărului de pasageri!” Adevărul este altul. Numărul de oameni care urmează sau sunt deja angrenați în operarea acestui comandament nu este unul semnificativ din perspectiva traficului aerian. Mai mult, majoritatea din cei care activează, din câte am înțeles, sunt cetățeni români. Cetățenii străini, prin urmare, nu reprezintă un număr mare, deci și numărul de pasageri care beneficiază de serviciile aeroportului nostru nu suferă modificări majore.
Restricții pentru spațiul aerian sau limitate cursele prin prezența aceluiași Comandament NATO?
Nu cred. Nu a existat niciodată vreo astfel de discuție. Nu mi s-a pus în față un astfel de scenariu prin care, din acest motiv, al prezenței Comandamentului aici, ar putea să apară restricții. Ba din contră! Eu zic că în deciziile de mișcare de trupe – pentru că nu vorbim numai de Comandamentul NATO aici, ci și de proximitatea de Cincu, unde cu toții știm că este o bază militară de antrenament utilizată destul de intens de către Statul român și de către partenerii NATO -, o mare parte dintre operațiunile care se desfășoară acolo vor beneficia de serviciile aeroportului, pe lanțul acesta de transport, atât al trupelor, cât și al mărfurilor. Sintetizând, suntem un element de infrastructură prezent în această discuție.
Deschiderea aeroportul de la Brașov pune bețe în roate Sibiului?
E clar că va exista un element de infrastructură care odată utilizat, în regiunea în care e el locat, respectiv zona Brașov, va avea pasageri. Acei pasageri, indiferent din ce motiv s-ar urca la aeroportul Brașov în avion, înseamnă că nu se vor urca de la noi.
Necesitatea de călătorie însă nu depinde de prezența sau absența unui aeroport. Necesitatea există. Și dacă cineva din mijlocul Brașovului dorește să călătorească mâine undeva în Europa, în lume, nu contează, ceea ce făce este următorul lucru: se uită la primul aeroport care asigură conexiunea. Și care poate fi, în ordinea șanselor, aeroportul București (care are cele mai multe frecvențe), aeroportul Cluj (numărul doi la frecvențe și destinații din România) și după aceea cred că se uitau la Sibiu, ca și opțiune. Acum, odată cu deschiderea aeroportului Brașov, acolo unde vor exista conexiunile care să fie oferite de pe acest aeroport, va fi și el un element în analiza personală a fiecărui călător. Și dacă se vor alinia mai multe elemente, îl va alege pe acesta ca punct de plecare.
Din experiența mea, am concluzionat că sunt patru criterii importante în decizia de unde călătorești. Primul lucru pe care îl cauți este destinația, ca aceasta să existe. Dacă de pe aeroportul București sau Cluj există, și de la Sibiu și Brașov nu, ultimele două aeroporturi nu sunt luate în calcul. După aceea, dacă există destinația de pe toate cele patru aeroporturi, următorul lucru analizat va fi frecvența. Pentru că în funcție de tipul de călătorie pe care urmează să îl accesez (și aici vorbim de business sau interes personal; cel de business înseamnă în general călătorie pe termen scurt, te-ai dus, ai rezolvat problema și într-o zi, maxim două te-ai întors), dacă tu ai conexiune la o frecvență de zbor de două ori pe săptămână, la un interval de 3-4 zile, în acel moment aeroportul care nu oferă un serviciu de regularitate sau o frecvență necesară tipului de nevoie pe care îl ai tu, iarăși dispare. Ulterior, zic că apare prețul. Dacă sunt diferențe semnificative, vei merge la aeroportul unde este mai ieftin, și biletele mai ieftine sunt acolo unde este concurență, deci iarăși aeroporturile din București și Cluj sunt în avantaj din perspectiva asta. Și abia al patrulea element e distanța de călătorie. Adică dacă primele trei sunt cât de cât acceptabile, fără diferențe majore, te vei uita: ”Ok, nu mai vreau să merg o oră jumătate până la Sibiu, la București, sau două ore până la Cluj”, vorbim de cel care ar pleca din Brașov, și va decide să meargă de pe aeroportul Brașov. Nu cred că traficul va scădea. El e într-un trend de creștere la nivel național. Noi suntem la coada Europei, ca țară, din perspectiva numărului de pasageri. Dacă puterea noastră de cumpărare nu va fi afectată major de inflație și ne vom permite să călătorim, atunci creșterea numărului de călători va fi împărțită între aeroporturi. Dacă nu ne vom permite să călătorim, atunci poate exista un element de scădere. Dar, ceea ce nu știm noi astăzi, e de unde zboară brașovenii. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că cei mai mulți zboară de la București. Pentru că e aeroportul care are frecvențele cele mai multe și prețurile cele mai competitive, datorită concurenței care există pe aeroportul respectiv între operatorii aerieni. Plus că există un transport de serviciu rutier în comun foarte bine pus la punct între Brașov și aeroportul Otopeni.
Marius Ioan Gîrdea
Vom avea cursă directă Sibiu-București
Pe când vom putea zbura la București, fără a mai bântui ca escală prin München sau Viena?
Da. Dacă vrei neapărat să zbori din Sibiu la București astăzi, singura soluție este să o iei spre vest, nu spre est sau sud-est. Adică trebuie să te duci ori la München, ori la Viena, și de acolo să zbori către București. Dar la sfârșitul lui martie, odată cu începerea sezonului de vară, va începe operarea acestei rute de către un operator român nou – se numește Air Connect -, care va asigura, eu cred, un serviciu așa cum trebuia să îl asigure oricine a mai operat înainte pe această rută.
Va fi o rută ocazională?
Eu sper ca, prin toate demersurile pe care le facem, să convingem operatorul aerian nu doar să mențină cursa, ci chiar să întețească numărul de frecvențe pe care îl operează. La acest moment, operatorul aerian a alocat pe sezonul de vară cinci frecvențe săptămânale.
CITEȘTE: Despre poziționarea aeroportului Sibiu în topul național în traficul de pasageri și transporturi marfă, aici.
Profesional, ce vă nemulțumește?
Sincer, eu nu privesc lucrurile că m-ar nemulțumi. Nu sunt nemulțumiri. Sunt provocări. Și de provocări am parte întruna. A durat mult să reușesc să îmi dezvolt așa, cred, un sistem de apărare propriu în fața problemelor. Am avut de multe ori senzația că iau lucrurile atât de personal, încât nu mă puteam detașa de ele. Ajungeam acasă și eram în continuare conectat la problemele de la muncă. Dar am ajuns la înțelepciunea să fac un declick și să încerc să îmi aloc timp, cât pot, pentru familie și alte activități personale. Sunt un practicant de tenis, am descoperit tenisul în Sibiu…
Cu mister president?
Nu, domnul președinte a plecat la câteva luni după ce am ajuns eu la Sibiu. Sunt mai degrabă un entuziast al sportului și ori de câte ori mi se oferă ocazia să ies să fac mișcare pe terenul de tenis, o fac cu mare plăcere. Chiar dacă asta implică, uneori, ca soția să mă ”urecheze” puțin că iar lipsesc de acasă, dar eu zic că la final lucrurile se așază cumva.
De ce tenisul?
Tenisul e un sport care, datorită complexității lui și necesității de a fi atent la ce se întâmplă pe teren, te decuplează de la alte probleme. Că altfel, nu poți să joci. E o metodă de a mai curăța sistemul de provocările despre care vă spuneam mai devreme.
Mai aveți și alte metode de a evada de acasă, scuze, am vrut să spun… de a vă decongestiona?
Da. (râde) În sezonul de toamnă-iarnă merg la vânătoare. Nu foarte des, pentru că nu îmi permite nici programul și pentru că, în general, vânătorile sunt organizate în weekend-uri, în câte o zi, și deci nu e o activitate pe care o pot accesa oricând, ca la tenis.
Ce vânați?
În principiu, se vânează mistreț, mai ales în zonele din județul Sibiu. Mistreț, pentru că sunt păduri. Se mai iese la fazan, la iepure, însă acestea sunt așa, activități mai rare.
Alte activități cronofage și, totodată, relaxante?
Merg la sală. Dar asta e o chestie de opțiune personală.
Cum reușiți să gestionați eficient, fără prea multe ”daune colaterale”, partea de muncă cu cea de familie, de imperative casnice și de alte cele de gen?
Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că bine. Dacă o întrebați pe soția sau pe copii, s-ar putea să spună că lipsesc cam mult de acasă. De aceea la sală merg doar în momentele în care restul familiei doarme. Adică ora 5 dimineață, iar la ora 7, când mă reîntorc acasă, se trezește familia. Deci cumva nu simt lipsa mea când îmi fac și această dambla.
Cum să îți gestionezi starea de disconfort
Munca: plăcere sau obligație?
Sunt momente și momente. Dar de obicei vin cu drag la muncă. Eu pentru asta m-am pregătit. Am făcut, ca facultate, aeronave. Pentru mine, în sine, domeniul de transport aerian a fost domeniul în care mi-am dorit să activez. Faptul că am ajuns să activez la acest nivel e o chestie care ține și de șansă. Ține și de modul în care te raportezi și la muncă, desigur, dar am și colegi, la fel de pregătiți, la fel de muncitori ca și mine și care profesional ar fi avut competențele necesare să fi putut accesa, la un moment dat, o astfel poziție, dar nu au avut această șansă sau, într-un limbaj colocvial: nu s-au aliniat planetele.
Vă vedeți pensionat din această branșă?
Din această branșă, da! Nu neapărat din această funcție.
Sunteți băimărean, adoptat vreme generoasă de București. Cum vi se pare Sibiul?
Când am venit aici, acum 9 ani, inputurile mele despre oraș erau toate pozitive. Dar erau inputuri furnizate de turiști. Adică de oameni care veneau două-trei zile în Sibiu, aveau ce să facă, totul era frumos, Sibiul era pe val. Ce-i drept, trecuseră vreo șase-șapte ani de când Sibiul fusese Capitală Culturală, însă siajul evenimentului respectiv își făcea simțită încă prezența. Venind aici, m-am scufundat în muncă. Ce pot să vă spun acum, cu siguranță, e că atunci când mă întorc la București, eu văd acel oraș cu alți ochi. Când stăteam acolo, nu vedeam nimic. Mi se păreau lucrurile atât de terne, că nu vedeam o statuie, nu vedeam bulevardele largi, lucruri care azi, ori de câte ori ajung în capitală, îmi sar în ochi… Același lucru se întâmplă și aici. Una este optica turistului, alta este optica celui care locuiește aici. Pentru mine, ce a fost cel mai complicat de gestionat – sau a fost inițial, aș putea zice, o dezamăgire, remediată între timp, în 2019 – a fost lipsa unui cinematograf în oraș. Eu la București, pe o rază de 5-10 minute de mers cu mașina, aveam patru cinematografe de tip multiplex. Și mergeam des la cinematograf. Îmi place să văd filme de calitate. Am venit aici, și nu am găsit niciun cinematograf! Singura soluție pe care o aveam era să urc în mașină și să mă duc la Deva sau la Alba. Dar în 2019 au apărut două cinematografe și acum sunt extrem de mulțumit și din această perspectivă.
Profesionist în ceea ce faceți, sportiv, tanisman și vânător amator cu ”apucături” spre perfecționism. Ce mai adăugăm la listă?
Muncă, și atât. Mie și așa mi se pare că activitățile acestea extra muncă îmi umplu viața suficient de mult, încât să îmi mai trebuiască și altceva.
Cât de des zburați?
Rar. Destul de rar. Cred că în ultimii 3-4 ani, am zburat de 5 ori. Nu zbor pentru că, de obicei, în concediu nu plec foarte departe, merg cu familia, iar mașina e mijlocul preferat de transport în locul avionului, în principal datorită volumului mare al bagajelor.
Sunteți foarte pozitiv, jovial, cu o aliură a discuției seducătoare. Ce vă irită?
Dar de ce să ne încărcăm de energii negative? (râde) Nu mă irită. Pentru că, repet, depinde de cum privești lucrurile. Dacă ajungi la concluzia că nimeni nu e perfect, și că nici viața pe care o trăim nu are cum să fie perfectă, e clar că la un moment dat apar lucruri care îți creează o stare de disconfort, de iritare. Dacă reușești cumva să depășești momentele respective – nu îmi iese tot timpul -, nu ai decât de învățat. Și data viitoare, când te întâlnești cu o situație mai mult sau mai puțin asemănătoare, lucrurile devin mult mai ușor de gestionat. Adică nu mai ești deranjat, nu mai ești iritat, le iei așa cum vin și știi ce să faci.
V-ați scos și de data asta… Știm, din practica instituțiilor publice, de situația aceasta, desigur, absolut ipotetică: sună telefonul, aflat în posesia lui X, care vă roagă să îi angajați fiul / fiica, nepotul / nepoata, soția /amanta la aeroport. Cum reacționați la astfel de ”rugăciuni”?
Acum, dacă mă uit în aeroportul Sibiu, nu cred că există vreo familie angajată. Vorbesc de astăzi. Poate înainte vreme au mai existat persoane de sex masculin la nivel de tată-fiu angajați, dar credeți-mă, la un moment dat chiar aveam o problemă de angajare, mai ales în zona aceasta de muncă la platformă, unde munca nu era una ușoară (să încarci și să descarci bagaje în cala unui avion e o muncă solicitantă fizic, în care trebuie să ai o anumită rezistență). Nivelul de salarizare nefiind unul extrem de atractiv, aveam o problemă în a atrage resursă umană în acest domeniu. Și dacă au existat, să zicem așa, ”recomandări” din partea unui membru al familiei, că mai poate aduce pe cineva, am acceptat recomandarea cu brațele deschise. Și știți de ce? Scoteam trei locuri la concurs, la care venea un singur candidat, și acela se întâmpla uneori să fie înrudit cu cineva din aeroport. Ce să îi zic? ”Nu te angajăm că ești rudă cu ăla?” Când nouă ne ardea buza să avem oameni cu care să ne putem desfășura activitatea! Nu sună telefonul! Poate avem și un avantaj în dezavantajul acesta de a nu fi atractivi în zona de salarizare. Pentru că nu prea vrea lumea să vină să se angajeze la aeroport pentru ce salariu i se oferă. Poate dacă eram la vreun alt aeroport, se putea întâmpla. Nu contest, și eu am lucrat în aeroporturile din București, citim presa, au existat diverse încrengături de acest fel. Dar la mine chiar nu e stilul. Eu cu soția sau alte rude ale mele nu am lucrat niciodată în același câmp al muncii.
CSC 1599 Șelimbăr și Dinamo București se vor întâlni, sâmbătă, de la ora 12, pe Noul Stadion Municipal din Parcul Sub Arini.
Meciul este unul pe viaţă şi pe moarte în condiţiile în care şelimbărenii au nevoie de victorie în perspectiva plaz-out-ului, iar Dinamo se bate pentru un loc de play-off ce îi asigură lupta pentru promovarea în Superliga. Mai mult, presiunea este majoră pe Dinamo în condiţiile în care trebuie să câştige pentru a nu depinde de jocul rezultatelor. În fapt, va fi primul joc al unei echipe din afara municipiului Sibiu pe Noul Municipal, de la momentul inaugurării arenei. Stadionul din Şelimbăr este în curs de construire, echipa lui Claudiu Niculaescu evoluând în ultimele două sezoane de Liga 2 la Avrig şi Râmnicu Vâlcea. Sunt aşteptaţi în jur de 8.000 de spectatori pe arenă.
”Ne așteaptă un meci extrem de dificil. Întâlnim un adversar puternic care este într-o formă foarte bună și care își joacă ultima șansă pentru accederea în play-off. Pentru noi a fost o săptămână grea după rezultatul de la Iași, dar am trecut cu toții peste și privim cu încredere la meciul de mâine. Băieții sunt conștienți de importanța partidei de sâmbătă și sunt convins că vor da totul pe teren pentru a câștiga punctele puse în joc. Am mare încredere în ei și sper că mâine, la finalul jocului, să ne bucurăm de o victorie mare” a declarat Antrenorul Principal, Claudiu Niculescu.
Peste 3000 de suporteri dinamoviști
În schimb, trupa lui Ovidiu Burcă depinde numai de ea pentru a prinde un loc de play-off. Fanii echipei s-au pregătit să ia cu asalt noul stadion din inima României. Suporterii din Peluza Cătălin Hîldan au anunțat că din estimările lor vor fi peste 3000 de suporteri ai lui Dinamo care vor face deplasarea la Sibiu. De altfel, până acum, din biletele repartizate în sectoarele destinate fanilor oaspeți, „câinii” au cumpărat peste 1500 online, cu două zile înainte de meci.
“Lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Viitorul nostru nu doar că s-a luminat, dar toate speranțele s-au retrezit în lumina reînvierii. În mai puțin de o săptămână, al nostru Dinamo rănit s-a ridicat din pat și a început să alerge cu un puls pe care l-am pierdut inclusiv mulți dintre noi care am crezut că 2023 va fi anul fatal. Suntem mai pregătiți ca niciodată să ne facem din nou vocea auzită în deplasare. Până acum, peste 3000 de Câini și-au anunțat prezența la Sibiu pentru meciul de sâmbătă! Ardealul, Muntenia, Moldova, toate punctele cardinale aduc câinii în centrul țării pentru ceea ce poate fi meciul în care Dinamo renaște ca forță spirituală. Vom umple peluza și tribuna a 2-a și vom cânta de dimineață până seara, iar din Cibin va curge bere rece!”, este mesajul PCH.
A fi designer necesită multă creativitate. Fie că e vorba de arta designului grafic sau de interior, de exemplu. Dar ați auzit până acum de „designer de noduri”? Ei bine, Iulia Lavu este unul dintre ei. Tânăra, originară din Cisnădie, s-a lăsat inspirată de compania de textile a părinților ei și, ambiționată de un german ce a încurajat-o să își urmeze visul, a decis, în 2016, după 14 ani într-o multinațională, să părăsească rigorile acestui sistem și să devină antreprenor.
Am aflat povestea Iuliei și a brandului său alături de Raluca Morar, președintele Crucii Roșii Sibiu și ambasador al campaniei „Produs în Sibiu”, menită să promoveze producătorii locali din diverse domenii.
Fiecare produs, încheiat cu un nod
Faurului nr. 19. Aceasta este adresa unde am poposit pentru a cunoaște o nouă poveste de viață. Iulia Lavu ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg și, emoționată, ne-a povestit despre începuturile împlinirii visului său de demult.
Iulia este îndrăgostită de creațiile din noduri. De fapt, nodul este elementul de recunoaștere a produselor sale, fiecare dintre ele „încheindu-se” cu un nod.
Își amintește că primul său produs a fost creat în timpul liceului și inspirat de celebra cântăreață Shakira.
„Eu de mică eram implicată în afacerea familiei… Părinții mei activează în domeniul textilelor, al producției de șnur textil și funie textilă. Prima creație din noduri… Păi, eram la liceu și m-am inspirat de la Shakira. Are un videoclip în care apare cu un brâu înnodat. Am zis că, dacă tot am materia primă la îndemână, șnurul, am făcut și eu nodurile, am dat un design și l-am vândut la un magazin din vestitul centru comercial din Sibiu. Singurul pe vremea respectivă! Au fost, de fapt, primii mei bani câștigați”, povestește Iulia.
Momentul deciziei
Iulia a fost angajată a unei multinaționale timp de 14 ani, activând în Marketing și Project Management.
„A fost nevoia aceasta de a face altceva decât a sta în rigorile multinaționalelor… Am decis să dau frâu liber imaginației. În acel moment, jobul meu era departe de casă, călătoream des în Cluj, București, Germania. Când am decis că aceasta este chemarea mea, mă aflam în Germania. Unul dintre colaboratorii de acolo m-a întrebat de ce nu creez ceva al meu, poate alături de părinți. M-a pus pe gânduri și am decis să mă întorc acasă”, spune Iulia.
A început, atunci, să creeze covorașe. „Primul produs a fost un preș de intrare, din iută sau material sintetic. Plimbându-mă cu el către client, am realizat că poate fi și o geantă. Așa, au luat naștere gențile de plajă. Astăzi, avem produse de decorațiune interioară, cât și de fashion – genți, pălării de vară, fulare și altele pentru iarnă. Unele dintre produse sunt versatile, așa că se pot adapta și transforma ușor nevoilor fiecăruia”, spune Iulia.
Despre materia primă, Iulia spune că fie este creată de echipa sa, fie e procurată de la producători locali.
„O parte din materie o realizăm noi, respectiv șnurul, funia. Firul gigant din lână merinos îl procurăm de la un producător local”, spune Iulia.
Jujube, locul unde se văd creațiile Iuliei
Produsele sale se găsesc la Jujube Atelier, locație ce i-a dat încredere să meargă mai departe. „A fost prima locație care m-a găzduit, mi-a dat încredere să ies din zona de confort”, spune Iulia.
Întrebată unde își găsește sursa de inspirație, tânăra creatoare răspunde că provocările din partea clienților sunt cele mai inspiraționale.
„Cel mai drag produs al meu este cel care vine ca provocare din partea clientului, cel care într-adevăr mă scoate din zona de confort!”, mai adaugă Iulia.
Cei care vor să îi vadă creațiile Iuliei, să le achiziționeze sau să îi lanseze creatoarei noi provocări o pot face vizitând Jujube Atelier – strada Faurului nr. 19 Sibiu sau accesând pagina de Facebook a designerului de noduri.
Poliţiştii sibieni caută o femeie în vârstă de 41 de ani, care a plecat de acasă fără a mai reveni.
Vineri, polițiștii sibieni au fost sesizați de către un bărbat cu privire la faptul că, de aproximativ două săptămâni, mama concubinei sale, Spălățelu Lucia, în vârstă de 41 de ani, a plecat de acasă din satul Sărata, comuna Porumbacu de Jos, într-o direcție necunoscută, fără a mai reveni acasă.
Femeia are 1,60 metri înălțime, 80 de kilograme, păr brunet, ten măsliniu. În momentul plecării, femeia purta geacă de iarnă de culoare albă, pantaloni de culoare albă și cizme de culoare neagră. Nu se cunosc eventuale semne particulare.
Persoanele care pot oferi informaţii despre această femeie sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Coregrafa Sandra Mavhima, cunoscută publicului din Sibiu, pentru spectacolele de dans contemporan create la Teatrul de Balet Sibiu „Amurg” (2019) și „Amurg 304 zile de lămâie” (2021), a început repetițiile cu dansatorii baletului sibian pentru o nouă premieră de dans contemporan: „One way ticket / Un bilet dus”. Noul spectacol de dans contemporan creat de Sandra Mavhima la Sibiu va avea premiera la Teatrul de Balet Sibiu sâmbătă, 22 aprilie 2023, iar biletele, puse astăzi în vânzare, pot fi cumpărate de la sediul administrativ al instituției, sau online, de pe site-ul partenerului de ticketing Kompostor.ro.
„Vrăjiți de mirajul unei vieți mai bune, milioane de emigranți din fostele state comuniste din Estul Europei, ajung în fiecare an în Occident, în căutarea unei vieți mai bune. One way ticket / Un bilet duseste povestea tuturor celor care și-au lăsat în urmă familiile și au plecat din Est, din Balcani, înspre Vest, înspre Occident. Pentru mulți dintre aceștia, diferențele culturale mari, strictețea și rigiditatea noilor societăți adoptive, fac procesul integrării aproape imposibil, iar mulți dintre cei care au plecat ajung captivi între două realități: cea a țării natale, căreia nu simt că îi mai aparțin și cea a țării adoptive, unde nu vor fi poate niciodată asimiliați în totalitate. One way ticket / Un bilet dus este un eseu coregrafic despre rădăcini și dezrădăcinare. Despre căutare și însingurare.” Sandra Mavhima, coregrafă
Sandra Mavhima este coregraf, profesor și director artistic. A absolvit Liceul de coregrafie „Floria Capsali”, București, în 2003. După absolvire, a lucrat ca balerină la Teatrul Național de Operetă și Musical „I. Dacian”, Circul Metropolitan București, Orion Balet. De-a lungul anilor, a dansat în spectacole de balet, musical, teatru, circ, dans contemporan, evenimente publicitare, emisiuni TV și reclame. În 2007, a obținut licența în arte (coregrafie) la Universitatea Națională de Teatru și Cinematografie „I.L. Caragiale” (UNATC), iar în 2010 masterul în Artele Spectacolului, în cadrul aceleiași universități. În 2014, a absolvit Universitatea Națională de Arte București, Facultatea Istoria și Teoria Artei, iar în 2018 a obținut un doctorat în cinematografie și media pe baza studiului de cercetare „Limbajul coregrafic în filmul experimental” (UNATC). Și-a început cariera de coregraf în 2008. Din 2011 lucrează ca manager cultural pentru Asociația Secția de Coregrafie. În perioada 2014 – 2017 a fost director artistic al „ALT Concurs Național de Coregrafie”. Spectacolele sale au fost prezentate la evenimente și festivaluri din România, Spania, Franța, Liban, Thailanda, iar scurtmetrajul „Collective Identity” a fost selectat de Essential Dance Film – TenduTv (SUA) pentru colecția celor mai reprezentative filme de dans din lume din anul 2012. În prezent este lect. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. La Teatrul de Balet Sibiu a montat trei spectacole de dans contemporan „Amurg” (2019) „Amurg. 304 zile de lămâie (2021) și „Soft power” (2019).
Polițiștii sibieni continuă activitățile specifice în vederea depistării Angelikai Maurer, informează Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu. Vom reveni cu informații pe măsură ce vor fi comunicate.
Redăm câteva imagini surprinse de camerele de supraveghere video din dimineața plecării Angelikăi, transmise de IPJ Sibiu.
Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a declarat vineri, într-o conferinţă de presă la Iaşi, că speră ca preţul cărnii de miel să nu mai crească şi că preţurile la alimente ar trebui să scadă, întrucât Guvernul a scăzut preţurile la energie şi la gaze.
„Nu pot spune la miel, dar mă aştept să nu crească. Îi îndemn pe toţi să mănânce carne de miel de Paşte, să cumpărăm, pentru că avem de unde. Să folosim această carne care este foarte bună şi dă ajutor crescătorilor de ovine”, a declarat Petre Daea atunci când a fost întrebat dacă va creşte preţul kilogramului mielului de Paşte.
În ceea ce priveşte majorarea continuă a preţurilor alimentelor, Daea a replicat că „nu a văzut această creştere”.
„Nu au crescut, şi e bine că nu au crescut. E bine să mai şi scadă. Sunt motive să se întâmple acest lucru. Vor scădea preţurile la alimente. Cred acest lucru, în condiţiile în care piaţa s-a liniştit, iar preţurile la importuri au scăzut.
A scăzut şi la îngrăşăminte şi la energie. Guvernul a luat măsuri importante pentru preţurile la energie şi la gaze. Sunt motive serioase ca preţurile să nu mai crească. Dimpotrivă, să scadă”, a declarat ministrul Agriculturii.
Despre preţul unui kilogram de ceapă, care a ajuns şi la 7 lei, ministrul Agriculturii a răspuns întrebării jurnaliştilor că această majorare se datorează „unei atitudini temporare”.
„Am fost azi dimineaţă în piaţă la Iaşi, am cumpărat ceapă verde. Ceapă uscată am luat ieri de la Botoşani. Le-am spus producătorilor că nu e în regulă să dai cu şapte lei kilogramul de ceapa, doar pentru că există un preţ mare pe piaţa internaţională.
M-am uitat la fermieri. Înţeleg că ei trebuie să câştige, dar toţi trebuie să ne gândim şi la buzunarul celor care cumpără produsele. Nu este o criză, ci o atitudine temporară pe care au luat-o cei ce vând acest produs. Sper să se liniştească”, a mai declarat ministrul Agriculturii.
Un cutremur cu magnitudinea 3,3 s-a produs vineri, în zona seismică Vrancea, judeţul Buzău, potrivit Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).
Seismul s-a înregistrat la o adâncime de 120 km, în apropierea următoarelor oraşe: 77 km est de Braşov, 80 km nord-est de Ploieşti, 114 km vest de Brăila, 115 km vest de Galaţi, 115 km sud de Bacău, 129 km nord de Bucureşti.
De la începutul lunii martie, în zona seismică Vrancea au avut loc două cutremure, unul de 2,9 şi acesta de 3,3 pe Richter.
În schimb, în zona Olteniei, în judeţul Gorj, a avut loc luna trecută, în data de 13 februarie, un seism cu magnitudinea 5,2 la o adâncime de 16 kilometri. A doua zi, a avut loc un nou cutremur cu magnitudinea de 5,7, la adâncimea de 6,3 kilometri. Zona în care au avut loc aceste cutremure este cunoscută printr-o activitate seismică slab-moderată, cu evenimente cu magnitudine peste 5 foarte rare.
INCDFP a anunţat după producerea acestor două cutremure importante că activitatea seismică din judeţul Gorj va fi în continuare intensă, dar se încadrează în parametrii estimaţi după un şoc principal şi va continua timp de aproximativ o lună. În decurs de numai 10 zile după cutremurul din 13 februarie au fost localizate 960 de evenimente seismice în această zonă.
Legea prin care se acordă încă două zile libere pentru români a fost promulgată de președintele României.
Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii. Prin urmare, datele de 6 ianuarie, Botezul Domnului (Boboteaza), și 7 ianuarie, Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (Sfântul Ion), vor fi zile libere legale.
1 ianuarie, 2 ianuarie — Anul Nou 6 ianuarie – Bobotează 7 ianuarie – Sfântul Ion 24 ianuarie — Ziua Unirii Principatelor Române 14 aprilie — Vinerea Mare 16 -17 aprilie — Paște ortodox 2023 1 mai — Ziua Muncii 1 iunie — Ziua Copilului 5 iunie (duminică) – Rusalii, 6 iunie (luni) — A doua zi de Rusalii 15 august — Adormirea Maicii Domnului 30 noiembrie — Sfântul Andrei 1 decembrie — Ziua Națională a României 25 decembrie, 26 decembrie — Crăciunul
Ziua Internațională a Scriitorilor a fost propusă de PEN Club și se sărbătorește din anul 1986, în fiecare an, la data de 3 martie.
În această zi este celebrată importanța literaturii ca element de dezvoltare a societății, în orice parte a lumii.
Organizația PEN International a fost fondată la Londra în anul 1921 și este o asociație ce include scriitori ai tuturor genurilor literare.
În 1923 a fost fondat în PEN și România, potrivit Lege-n-dar. Printre membri și inițiatori s-au aflat Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga și Vasile Voiculescu.
