Am auzit de multe ori folosită expresia ”apa e de la Dumnezeu”! Cu substratul că, indiferent ce i-am face, apa pe Pământ va continua să existe.
Ar fi ceva adevăr în spatele vorbelor, în sensul că apa pe Pământ este în aceeași cantitate pe care o aveau și primii oameni. Volumul de apă pe Pământ este constant, aflându-se în una dintre cele trei stări de agregare: lichidă, solidă și gazoasă.
Dacă ar fi să reprezentăm toată apa Terrei sub forma unei sfere, volumul acesteia ar fi de 1.386.000.000 kilometri cubi (km3). 71% din suprafața Pământului este acoperită de apă. Deși pare o cantitate considerabilă, 96,5 % se regăsește sub forma apei sărate în mări, oceane și lacuri sărate. Doar 3,5% constituie apa dulce din apele de suprafață, apele de adâncime, ghețari și calote glaciare.
Apa dulce accesibilă de la nivelul Pământului reprezintă 1% din cantitatea totală de apă dulce a planetei. Aceasta este disponibilă în procent de 70% în apele de suprafață (fluvii, râuri, pârâuri, lacuri etc.) și 30% în apele de adâncime.
Aproape jumătate din sursele de apă dulce de pe Pământ sunt în prezent contaminate
La ora actuală asistăm la diminuarea rezervelor de apă dulce accesibilă, la nivel global. În principal datorită lipsei măsurilor de conservare a apei. O treime din populația Globului trăiește în țări unde consumul de apă depășește cu 20% rezervele de apă disponibile ale țării respective. Populația planetei crește constant, de curând aceasta ajungând să depășească opt miliarde de oameni.
Potrivit statisticilor accesibile în timp real pe worldofmeters.ro, în acest an s-au consumat până astăzi mai mult de 11 milioane de miliarde de litri de apă. Peste 122.000 de oameni au murit din cauza unor boli răspândite prin apă. În întreaga lume sunt aproape opt sute de milioane de oameni fără acces la apă potabilă. Aproape 1.800.000 de hectare de pământ s-au deșertificat doar în acest an.
Din păcate în ziua de astăzi aproape jumătate din sursele de apă dulce sunt contaminate și nu sunt adecvate pentru consumul uman, înot sau pescuit. Industria și agricultura sunt mari consumatori de apă. Acestea nu doar consumă mult, ci și poluează sursele de apă.
Deversarea apelor neepurate direct în natură se întâmplă în multe țări, am văzut imagini dramatice cu râuri și lacuri roșii de vopsea sau chimicale. Annual, aproximativ un milion de tone de petrol ajung în apă, jumătate din el fiind din cauza scurgerilor din transporturilor petroliere maritime, iar cealaltă jumătate din surse terestre, cum ar fi fabrici, ferme sau orașe.
Deșertificarea, o problemă tot mai mare în multe state europene
Un raport din 2018 al Curții de Conturi Europene vorbește despre o creștere a vulnerabilității la deșertificare în UE în decursul acestui secol, cu creșteri ale temperaturilor și ale perioadelor de secetă și cu mai puține precipitații în sudul Europei. Efectele acesteia vor fi deosebit de acute în Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Cipru, Bulgaria și România.
Anul trecut, furnizorii de apă din câteva județe din România au fost nevoiți să impună restricții, din cauza cantității de apă insuficiente. O firmă ce oferă consultanță de mediu în România spune că principala cauză a deșertificării din România o constituie defrișările ilegale. Dacă defrișările vor continua în acest ritm, studiile arată că aproximativ 40% din teritoriul țării va deveni arid în viitorul apropiat, iar seceta va constitui o normalitate climaterică pentru regiunea noastră.
Reducerea poluării apei a fost subiectul multor campanii de pe glob. Efortul ar trebui să fie colectiv și asumat la nivelul fiecărei națiuni. Există și soluții la nivel individual pe care le putem adopta. Pentru a reduce nivelul de poluare din apă trebuie să evităm aruncarea produselor poluante precum vopsea, chimicale și medicamente în chiuvetă sau toaletă și să reciclăm produsele respective într-un mod adecvat. Putem reduce și cantitatea de apă folosită zilnic: duș în loc de baie în cadă, oprirea robinetului în timp ce ne spălăm pe dinți sau repararea instalațiilor interioare care pierd apa.
Pe vremea când generaţia mea se afla pe băncile liceului, oferta pedagogică cuprindea:
1. O istorie unică a României (nu manuale alternative), întemeiată pe marile momente de demnitate naţională ale străbunilor noştri. Ce-i drept istoria modernă sărea de la Războiul de Independenţă din 1877 direct la primul război mondial şi la Marea Unire, trecând peste regalitate, şi apoi la cel de-al doilea război mondial, cedarea Ardealului şi direct în comunism. Mai aflasem câte ceva despre Regatul României şi România Mare de la bunici şi părinţi, aşa că, într-o bună zi am întrebat-o pe mama – care trăise nemijlocit cedarea Ardealului, războiul şi năvala comunismului dinspre răsărit – dacă poate să-mi spună într-o frază, cum a fost posibil ca România, ţară profund creştină, să ajungă un stat comunist. Şi mi-a spus aşa: „O lamă uriaşă de plug a brăzdat adânc România creştină şi toate valorile naţionale – preoţi, militari, dascăli, studenţi, ţărani şi intelectuali de înaltă ţinută morală – au intrat sub pământ, iar râmele au ajuns deasupra”.
2. O geografie complexă a ţării în care trăiam… Nu exista munte sau apă, cetate sau toponim să nu-i cunoaştem poziţia şi legendele, integrată în geografia universală şi susţinută de geofizică şi astronomie.
3. O limbă şi literatură română exhaustive, predate de profesori de elită. Îmi aduc şi acum aminte de profu’ de română care a intrat triumfal în clasă spunând că s-a dat liber la Blaga (interzis o perioadă) şi că un timp manualele să rămână în bănci, pentru că vom pătrunde în universul unui mare filozof care, dacă nu era român ci englez, „ar fi rupt gura târgului” internaţional de filozofie.
4. Şi altele: fizică în laboratoare, chimie aşişderea, anatomie la fel, biologie în natură, matematică mai puţină, că eram la secţia umanistă, două limbi străine plus latina, psihologie şi bineînţeles LOGICĂ !!! Aceasta mult mi-a fost de folos în viaţă.
Cam asta-i temelia din liceu a generaţiei pe care alde Ursula von der Leyen, preş. al Comisiei europene (citeşte fără punct) sau alde Christine Lagarde, iguana din fruntea Fondului Monetar Internaţional o vor lichidată azi de pe faţa pământului prin orice mijloace: vaccinare, prelungirea vârstei de pensionare, otrăvire chimică pe faţă, terorism medical, orice, numai să dispară generaţia care GÂNDEŞTE! De ce? Pentru că „pe aici nu se trece” uşor cu perversele lor campanii de manipulare. Iar unii tineri mai pleacă şi ei urechea la glasul bunicilor. Şi atunci cum să implementezi în fruntea statelor pregătite pentru acceptarea PUŞCĂRIEI ELECTRONICE MONDIALE noul model de „lider”: Paiatzino!
Sau nu vi se pare că alde Boris-ul (fost) al englezilor, Macron-ul (încă) al francezilor, nestăvilitul Joe american, ve(n)deta mondială , comediantul Volodimir şi alte „creaţii” de pe scena politică fac parte dintr-o bufonerie internaţională? Haioşi, ca să zic aşa, dar extrem de periculoşi ! Nu vreau să merg mai la răsărit, că acolo dăm de filonul încrâncenării stupide şi, ceva şi mai la răsărit, de „Ţara cu un singur gras”, cum zice Adelin Petrişor, unde circoteca a atins apogeul.
Iar dacă ar fi să ne uităm mai întâi în ograda noastă – că aşa ne învaţă Scriptura, să vedem mai întâi bârna din ochiul nostru şi abia apoi paiul din ochiul altuia – ce să vezi , paiaţino este un model internaţional, urmat cu acrivie atât de politicianul, cât şi de mafiotul român.
Paiaţino – fie el autohton, european sau universal , tot un drac – are de jucat după mofturile regelui, căci la curtea lui se regizează spectacolul. Dar cine o fi regele? Pentru cei care au avut în orar la liceu Logica, nu-i greu de aflat!
Hristos a respins categoric formalismul. Adică împlinirea formelor, cu neglijarea fondului. De aceea, El a zis: „Iar tu când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu se vadă că postești”. Adică să nu postim ca fariseii, care își puneau cenușă în cap și se mânjeau cu funingine pe față, pentru aparențe, nesocotind că postul înseamnă curățirea interioară a sufletului.
Brâncuși spunea atât de profund: „Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată… Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe… și ferecă spiritul în închisoarea conformismului”. Contrar acestora, el a fost geniul creștin care a eliberat spiritul de închistările formaliste. Așa a spart clișeele, mergând la esențe.
Exact aceasta a vrut Hristos! În cele spirituale să nu cădem în capcana aparențelor, ci să pătrundem în interiorul nostru. Dar, din păcate, și astăzi mai sunt unii, care coboară bogăția Ortodoxiei, la nivelul redus al ritualismului sau bigotismului.
Un exemplu. La înmormântare, toți au obiceiul dezlegării picioarelor răposatului, ca nu cumva, acesta, să ajungă „legat” în mormânt. Dar se uită ușor că, înainte de moarte, este nevoie de dezlegarea sufletului de păcate. De aceea, multe persoane mor nespovedite și neîmpărtășite, dar cu… picioarele dezlegate. Trist! Un clișeu sinistru, păstrat cu „sfințenie”, care spune mult despre formalismul bigot.
Or, Hristos ne cheamă să depășim orice fățărnicie. Să postim prin nevoințe, nu prin formalisme. Pentru despătimire, nu pentru detoxifiere. Pentru spălare de păcate (nu de metale) grele, prin care ne strivim pe noi și pe aproapele.
Toate acestea înseamnă că postul e viață și taină! Dincolo de norme și de forme, de clișee și de „obiceie”…
La 20 de ani de la lansarea albumului Apolodor, cu texte adaptate după Cartea cu Apolodor a lui Gelu Naum, spectacolul Adei Milea nu își pierde prospețimea.
Ada Milea este unul dintre acei artiști ce reușesc să surprindă și să bucure publicul, indiferent de vârstă. Faptul că revine an de an la Sibiu, cu spectacole la Teatrul Gong sau în cadrul FITS, este un mare privilegiu.
Inițial erau anunțate două spectacole cu Apolodor pentru vineri, 24 februarie, dar cererea mare a făcut organizatorii să programeze sâmbătă un al treilea. Potrivit lui Adrian Tibu, managerul Teatrului pentru Copii și Tineret Gong: „Apolodor e cadoul nostru de Dragobete pentru cel mai frumos public din oraș!”
Ada Milea și Dorina Chiriac, în spectacolul Apolodor
Publicul a fost cucerit de fantezia și umorul debordante ale artiștilor
Sala de spectacole a fost arhiplină la toate cele trei reprezentații. Publicul, cu vârste de la câțiva ani la șaizeci-șaptezeci, a fost cucerit de prestația celor patru actori. Alături de Ada Milea, au cântat și jucat Dorina Chiriac, Radu Bânzaru și Alex Neagu. Aplauzele îndelungi au făcut artiștii să revină cu bis-uri la fel de apreciate, cu piese de pe alte albume ale artistei.
Radu Banzaru
Spectacolele Adei Milea sunt de o fantezie și un umor debordante. Publicul trece de la o stare la alta purtat de sunetele inedite, de mimica actorilor. În spectacolul Apolodor, ai în față un non-decor și patru artiști pe scaune. Dar nu există limite pentru lumea pe care aceștia reușesc să ți-o aducă în fața ochilor cu ajutorul cântecelor. Recuzita folosită pentru a scoate sunete îmbină tobele cu jucării, tuburi de plastic sau un fel de reptilă din lemn.
Alex Neagu și Ada Milea
Povestea pinguinului Apolodor, una a eternelor căutări
Suntem purtați într-o aventură muzicală în jurul lumii, însoțind periplul fantastic al pinguinului Apolodor. Acesta pleacă de la un circ din București în căutarea familiei, pe care o credea în Labrador dar de fapt o va regăsi, firesc, la Polul Sud. Apolodor străbate Africa, Americile, are parte de aventuri și de întâlniri neobișnuite. Este urmărit de tâlharul din Connecticut, capturat de Ku Klux Klan, făcut statuie sau expediat pe Marte.
Într-un final, ajunge să își revadă familia. Bucuria revederii este însă destul de repede înlocuită de nostalgie și de dorul după familia cea nouă, de la circ. Într-un mai vechi interviu, Ada Milea vorbea despre înțelesul mai adânc pe care îl are povestea micului pinguin: ”Toţi suntem, uneori, nişte Apolodori. Ne e dor de apropiaţii de care ne-am îndepărtat şi ne îndepărtăm de alţi apropiaţi, pentru a ne putea apropia de ei; ne e dor de locurile din care-am plecat şi, când ajungem în ele, fugim, pentru că nu mai găsim acolo nimic din ce era cândva…”
Din anul1817, de la deschidere și până în prezent, Muzeul Brukenthal a avut o activitate continuă.
În data de 25 februarie, cu ocazia aniversării de 206 de ani de la deschidere, expozițiile de Artă europeană și Artă Românească și expoziția Marele furt de la Muzeul Brukenthal 1968 au fost deschise în mod gratuit publicului.
Peste 10 mii de persoane au trecut pragul muzeului
„Aniversarea Muzeului Național Brukenthal la sfârșit de lună februarie este un moment special pentru viața culturală sibiană și transilvăneană dar și pentru arealul muzeal românesc și european în general.
Mi-am petrecut și eu astăzi câteva clipe alături de vizitatorii. Am remarcat faptul că peste 70% dintre vizitatori au fost tineri, din segmentul de vârstă 1-35 de ani. Vă pot descrie experiența acestora prin câteva cuvinte auzite și prin dialogul avut cu o mică parte: senzațional, uimitor, frumos, impresionant, excelent, cool, tare, beton… mulțumim, felicitări!
Mă bucur că Muzeul Național Brukenthal și angajații acestuia duc mai departe, cu o mândrie firească, nobila muncă de a promova valorile, de a le restaura și conserva, de a le cerceta, de a le expune, de le face publicitate, șamd.”, a spus manager interimar, Alexandru Constantin Chituță.
În decurs de 8 ore totalul vizitatorilor la cele trei expoziții deschise gratuit a fost de 10.782 de vizitatori.
Este un record al unei zile de vizitare și un mare merit îl are însuși Baronul Samuel von Brukenthal!
De la aducerea capodoperelor în Muzeu în anul 2006, Palatul Brukenthal din Sibiu nu a mai avut un asemenea număr de vizitatori intr-o zi, exceptând Noaptea Muzeelor, precizează Alexandru Chituță.
Mihai Șora, filosoful și eseistul român, a încetat din viață, sâmbătă seara, la vârsta de 106 ani. Decesul a fost anunțat de soția sa, Luiza Șora.
„Mihai Șora
𝟕 𝐧𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟏𝟔 – 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑
🌳
Iubitule,
ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.
Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.
E frig fără tine, iubitule”, este mesajul scris de soția sa.
Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale este una dintre cele 20 de unități de cercetare de tip institut, centru sau grup de cercetare, ce activează la nivelul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS).
Toate unitățile de cercetare grupează personalități științifice ale comunității academice și tineri cercetători. Ele oferă cadrul de desfășurare a cercetării științifice și de formare a resurselor umane în domenii avansate ale științei. Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale își desfășoară activitatea sub patronajul Universității “Lucian Blaga” din Sibiu și al Departamentului de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă.
Sibiu 100% își propune să afle principalele direcții de cercetare din orașul nostrum, precum și modul în care acestea ajută comunitatea sibiană. Vom discuta, pe rând, fără a avea o ordine prestabilită, cu cadrele universitare implicate în activitatea de cercetare din fiecare centru în parte.
Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale (CCPISC) este continuatorul, prin reorganizarea din anul 2014, a Institutului pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European, întemeiat în anul 2001.
„Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.” Plecând de la spusele lui Nicolae Iorga, cercetarea istorică devine un lucru important pentru comunitatea locală sau națională. Directorul CCPISC este Prof. univ. dr. Ioan Marian Țiplic, cel care ne-a dezvăluit mai multe despre cercetarea care se desfășoară aici.
Ioan Marian Țiplic, director Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale
Se cercetează trei teme importante: arheologie, conservare-restaurare și istorie socio-culturală
Ce ne puteți spune despre proiectele și direcțiile în care se desfășoară cercetarea în cadrul centrului pe care îl conduceți?
În primul rând, pornim de la denumire, pentru că ea dă deja o idee despre care ar fi tematica generală. Este Centrul de Cercetare pentru Patrimoniu şi Istorie Socio-Culturală. Cu alte cuvinte, sunt teme care ţin de tema largă a patrimoniului: patrimoniu mobil, patrimoniu construit, de istorie, dacă vreţi, demografică, istorie culturală, istorie politică.
În principiu, centrul este organizat la ora actuală în trei compartimente. Există un compartiment de arheologie, un compartiment care ţine de conservare-restaurare a operei de artă şi a bunurilor de patrimoniu şi un compartiment de istorie socio-culturală. Există cam trei teme mari pe care membrii centrului le abordează, prima dintre acestea fiind istoria şi arheologia, în special a sudului Transilvaniei. Aici vorbim şi de şantierele arheologice care există şi care se referă la cercetarea habitatului pornind din preistorie şi terminând cu Evul Mediu timpuriu.
Cea de-a doua temă ţine de cercetarea şi conservarea operelor de artă, pe care o acoperă colegii noştri de la conservare-restaurare şi, în principiu, merg mai ales pe ceea ce înseamnă mobilier, icoane pe lemn… Cam asta este zona în care ei se dezvoltă. În zona de istorie clasică, în principal vorbim despre istoria mentalităţii, despre istoria sistemului politic în România primei jumătăţi a secolului XX.
Cercetările arheologice, desfășurate prin Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale, aduc la lumină istoria evoluției comunităților umane în sudul Transilvaniei
La ce proiecte se lucrează în prezent în cadrul Centrului de Cercetare pentru Patrimoniu şi Istorie Socio-Culturală ?
Mergând pe cele trei teme abordate, avem cercetări arheologice care sunt în derulare, care vizează istoria evoluţiei comunităţilor umane în sudul Transilvaniei, la Tărtăria, un sit destul de cunoscut. Acestea sunt desfăşurate de colegii noştri, Sabin Adrian Luca şi Ana Maria Tudorie. Tot legat de acest aspect al habitatului este şantierul arheologic de la Ocna Sibiului, pe care îl coordonează colegul Silviu Purece.
Eu am, la fel, o cercetare arheologică care vizează tot un aspect de habitat, dar nu e vorba de o aşezare. Este vorba de ritual funerar, credinţe legate de moarte etc., care se circumscriu în jurul cercetării arheologice de la Păuca, tot în judeţul Sibiu, o necropolă de incineraţie, datată secolele VIII – IX.
Urnă de epoca fierului, descoperită la Smig – restaurată la Laboratorul Complexului Național Muzeal ASTRA
La fel, în această zonă, avem o direcţie de cercetare mai exotică, nu neapărat o direcţie, mai degrabă un proiect. Este vorba despre cercetarea arheologică a unei necropole bizantine la Capidava, în judeţul Constanţa, o cercetare pe care o derulează colegul nostru Zeno-Karl Pinter de mai mulţi ani. Universitatea noastră a fost şi este în continuare partener în cercetarea arheologică a acestui sit, începând din anul 2000.
Partea de restaurare-conservare este extrem de aplicativă, adică aici nu vorbim despre cercetări teoretice, ci vorbim efectiv despre partea practică. Despre partea de istorie ar fi de menţionat un proiect vizând istoria sistemului politic românesc în perioada de după Primul Război Mondial, pe care îl derulează colegul nostru, Sorin Radu, rectorul Universităţii.
Mai avem un proiect derulat de colega noastră, Mihaela Grancea, legat de ceea ce înseamnă cumva tot credinţele din jurul morţii. Dânsa derulează de mai mulţi ani un proiect care vizează memoria colectivă, văzută prin prisma organizării şi transformării cimitirelor, în principal din oraşe.
Bugetul alocat de stat pentru cercetare este insuficient
De unde este finanțată cercetarea? Aveți fonduri suficiente?
Dacă este să ne raportăm de la macro către micro, fonduri suficiente nu sunt. Ne uităm la bugetul pe care statul român îl alocă pentru cercetare și constatăm că ne apropiem vertiginos de un 0,2%, departe de a fi suficient. Dar, punctual, sunt situații și situații. În cazul nostru, în cazul Centrului, au existat ceea ce se cheamă granturi. Există colegi care au aplicat la competiții naționale pentru finanțarea unor proiecte de cercetare. Am avut astfel de granturi în derulare. Și în prezent există unul. Au fost două granturi mari, unul s-a încheiat în 2017, celălalt, în 2020. Colegul Sorin Radu, rectorul Universității, are acum în derulare un grant.
O altă formă de finanțare a fost o componentă directă oferită de universitate. Noi am avut o șansă, începând cu 2018, cu donația Hasso Plattner, în valoare de 4,2 milioane euro. Suma a fost alocată pe patru ani, ce s-au încheiat la 31 decembrie 2022. În cadrul acesteia a fost creată o linie de finanțare a centrelor de cercetare. A existat o competiție la nivelul universității, la care au participat toate cele 20 de centre. Au accesat o sumă mai mare sau mai mică, în funcție de punctajul pe care centrul îl obținea. Punctajul era dat de ce a reușit să realizeze centrul până la acea dată, câte proiecte a reușit să atragă, dacă a publicat sau nu cineva din cadrul centrului lucrări științifice, ce fel de lucrări etc. Adică a existat o procedură.
Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale este printre puținele centre cu angajați extra-bugetari pentru cercetare
Cu alte cuvinte, noi avem finanțare, pe de o parte, care vine din surse publice dar, în cadrul centrului nostru, există și o variantă, să-i spunem, fericită. Pe partea de arheologie noi derulăm proiecte de cercetare arheologică preventivă. Conform legislației, acolo unde există zone de protecție, unde există informații că sunt situri arheologice, orice construcție, orice activitate care se desfășoară trebuie precedată de o formă de cercetare arheologică.
Suntem printre puținele, două-trei centre din Universitate, care are și angajați pentru cercetare, plătiți din fonduri extra-bugetare, deci nu din bugetul universității, ci din fondurile proprii atrase din cercetare. Din aceste fonduri asigurăm ca și prioritate salarizarea angajaților, dar am făcut și achiziții, care sunt utile și pentru alți colegi, care nu au participat în mod direct la activitățile care au atras finanțare extra-bugetară. În principal, pe partea de arheologie, pentru că aici costurile sunt mai mari, cu materialele sau alte lucruri necesare. Am dotat centrul cu o serie de instrumente și aparatură. Inclusiv, ustensile din acestea care sunt destul de costisitoare, pentru derularea activităților din cadrul unui șantier arheologic.
Publicațiile Centrului sunt Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica şi Acta Terrae Septemcastrensis.
Unde găsim rezultatele cercetării dumneavoastră? Cum ajută ele comunitatea sibiană?
Noi avem în cadrul Centrului două reviste, Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica şi Acta Terrae Septemcastrensis. Din acest an va exista şi o a treia, pentru că Centrul va suferi o transformare. În general, în aceste două publicaţii se regăsesc şi contribuţiile colegilor noştri din centru, alături de articole ale unor contributori din afara Universității și chiar din afara țării. Rezultate ale cercetărilor sunt publicate şi sub formă de cataloage de expoziţie şi sub formă de monografii, lucrări care tratează în mod aproape exhaustiv o anume problematică.
Vase din inventarul funerar al unor morminte de secol X descoperite la Orăștie, restaurate de studenții de la Conservare Restaurare. Publicații CCPISC.
Cum ajută comunitatea sibiană? Aici eu aş vedea-o mai degrabă ca o chestiune care ţine de reprezentativitate. Evident că rezultatele în domeniul acesta, al ştiinţelor umaniste, nu au un impact direct şi foarte vizibil în viaţa de zi cu zi. Dar în acelaşi timp sunt extrem de importante tocmai pentru ca evoluţia unei comunităţi să se desfăşoare în nişte parametri ai normalului.
”Istoria este ciclică; ne place, nu ne place, fenomenele se repetă.” – I. M. Țiplic
Pentru că sensul cercetării în zona umanistă, mai ales în ceea ce priveşte partea de istorie şi de arheologie este de a ne arăta cam care au fost elementele dificile sau modalităţile în care au reuşit înaintaşii noştri să depăşească anumite probleme. Până la urmă, istoria este ciclică; ne place, nu ne place, fenomenele se repetă. Sub altă formă, cu alte modalităţi de manifestare. Dar, în esenţă, migraţia a existat de când a început să existe Homo Sapiens, nu e ceva nou, chiar dacă aparent ne confruntăm acum cu un fenomen migraţionist. Nu e nimic nou sub soare, au mai avut loc astfel de fenomene. Pornind din preistorie, putem da exemple până ajungem la 2016, ca să ne referim la ultima mare, să-i spunem, migraţie.
Sprijin pentru Primării să atragă fonduri europene
Contribuţia cercetărilor noastre cred că poziţionează pe de o parte Sibiul într-o zonă a preocupărilor de istorie, arheologie şi ceea ce înseamnă conservarea patrimoniului. În acelaşi timp, oferă posibilitatea actorilor administrativi, gen Primării, să îşi îmbunătăţească cunoştinţele despre ce înseamnă istoricul comunităţilor lor. Prin asta, cercetările noastre au o contribuție, oarecum semnificativă, la atragerea de fonduri. Pentru că, ştiţi foarte bine, mai ales în mediul rural, atragerea de fonduri nu este atât de facilă. Iar un element important în punctarea unui dosar de solicitare de fonduri europene este existenţa sau non-existenţa unor bunuri de patrimoniu sau a unor monumente pe raza UAT-ului respectiv. Cercetările noastre, cum sunt cele de la Ocna, de la Păuca sau Tărtăria, sunt în mediul rural şi aduc o plus-valoare comunităţii.
Ioan Marian Țiplic și Silviu Purece
Există și expoziții organizate de Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale
Aţi pomenit faptul că rezultatele pot fi şi sub formă de cataloage de expoziţie. Aveţi şi expoziţii pe care să le organizaţi, cu artefactele descoperite în cursul cercetării?
Facem şi noi direct, chiar dacă misiunea noastră, ca Centru de cercetare, nu e aceea de a organiza expoziţii. Evident, această formulă de prezentare a rezultatelor este extrem de importantă, pentru că vine în contact direct cu publicul. Partea ştiinţifică este mai greu accesibilă pentru un public larg, dar această formă, care este undeva între parte ştiinţifică şi parte de promovare, este mai accesibilă. Câteodată este și importantă pentru a arăta celor interesați nu numai cu ce ne ocupăm noi, ci și pe ce se cheltuie anumite sume de bani. Atunci este important acest aspect.
Cea mai recentă expoziție a fost organizată în colaborare cu Muzeul Civilizației Tradiționale ASTRA. Aceasta a prezentat rezultatele cercetărilor arheologice nu numai din perspectivă științifică, ci și din perspectiva implicării studenților în activitățile curente de cercetare arheologică. Am scos și un catalog tocmai în ideea de a promova cumva această formă de implicare a studenților. Catalogul este și rezultatul unui proiect pe care l-a finanțat Ministerul Educației pentru activități extra-curiculare de implicare a studenților. Nu numai în partea didactică, ci și în alte tipuri de activități care sunt cumva complementare sau au o componentă practică mult mai elaborată.
Fără studenți nu ar fi posibilă cercetarea arheologică
Cât implicați studenții în activitatea de cercetare din Centru?
În cercetarea propriu zisă nu este o implicare atât de puternică, pentru că ei sunt la început de drum. În general, avem colaboratori eventual masteranzi, doctoranzi cu siguranță. Aceștia au chiar obligația să fie integrați în anumite proiecte de cercetare ale coordonatorilor de doctorat și nu numai. Dar sunt și unii studenți care participă la activitatea de cercetare, la nivelul de competență pe care îl au ei.
În schimb, în ceea ce înseamnă derularea cercetărilor arheologice, aș putea spune că fără ei aceasta nu s-ar putea face. Pentru că aceste șantiere pe care le-am menționat, Tărtăria, Păuca, Ocna, Capidava, se derulează ca șantiere arheologice școală. Cu alte cuvinte, studenții participă pe aceste șantiere ca și cum ar fi activitate didactică. Cursurile teoretice pe care ei le urmează în semestrul I și semestrul II sunt apoi puse în evidență prin acest stagiu de trei săptămâni pe care îl desfășoară, de obicei în luna iulie.
Administrația Națională de Meteorologie a emis două coduri galbene de ninsori abundente.
Primul intră în vigoare sâmbătă, de la ora 23 și vizează județele Hunedoara, Alba, Sibiu, Cluj, Suceava și Neamț. Vor predomina ninsorile și se va depune strat de zăpadă în medie de 10-12 cm. În acest interval, în Banat, Crișana, Maramureș și restul Transilvaniei vor fi precipitații mixte, moderate cantitativ.
În regiunile sudice și sud-estice, temporar va ploua, iar în după-amiaza și seara zilei de duminică (26 februarie), ploile vor avea caracter de aversă și pe alocuri vor fi însoțite de descărcări electrice.
Al doilea cod galben de ninsori însemnate cantitativ și strat de zăpadă consistent, intră în vigoare de duminică, ora 18, și este valabil până luni, 27 februarie, ora 15, și vizează toată jumătatea nordică a României.
În Banat, Crișana, Maramureș, în cea mai mare parte a Transilvaniei și în jumătatea de nord a Moldovei va ninge și se va depune strat de zăpadă cu grosimi în general între 10 și 20 cm.
Pompierii au intervenit, sâmbătă după amiaza, pe strada Teodor Mihally din municipiul Sibiu pentru stingerea unui incendiu la un transformator electric.
„La fața locului, incendiul se manifesta în camera transformatorului, ardea uleiul de la transformator. Incendiul a fost lichidat prompt, transformatorul fiind afectat de incendiu.
Cauza probabilă de izbucnire a incendiului a fost un scurtcircuit produs la transformator. Pompierii au acționat cu două autospeciale de stingere și un echipaj SMURD”, a spus sergentul major Andreea Ștefan, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
FC Hermannstadt a pierdut, scor 1-2, partida disputată sâmbătă după amiaza cu Sepsi Sfântu Gheorghe.
Covăsnenii au deschis scorul în minutul 27. Marius Ștefănescu a profitat de greșeala Antoche, a recuperat mingea, a centrat pe jos în interiorul careului, iar Adnan Aganovic a scăpat de marcajul lui Butean și a înscris pe centrul porții.
În minutul 32, sibienii au ratat o ocazie mare, prin Petrișor Petrescu. Acesta a șutat din lovitură liberă, de la 25 de metri, însă Began a respins excelent mingea, care se ducea în vinclul drept al porții. La faza imediat următoare, Butean a centrat, iar Alexandru Tudorie, atacantul lui Sepsi, a trimis cu capul în transversala propriei porți.
În minutul 75, Sepsi a rămas cu un om mai puțin pe teren. Mark Tamas a atins mingea cu mâna în interiorul careului, iar maghiarul a văzut al doilea galben și a fost eliminat. Centralul partidei VAR-ul și a acordat penalty, tranformat fără probleme de Babic.
În minutul 85, Sepsi a reușit să înscrie, tot în urma unui penalty. Adnan Aganovic a fost faultat în careu de Mino Sota, iar Mihai Bălașa a marcat și a adus victoria celor de la Sepsi.
În urma acestei înfrângeri, FC Hermannstadt e pe locul 11, cu un total de 26 de puncte.
Cutremurele produse în Sibiu în intervalul de timp 13-15 februarie au creat îngrijorare în rândul sibienilor, însă, din fericire, aceştia şi-au păstrat calmul şi au acţionat cu mintea lucidă. Nu au existat cazuri în care starea fizică a acestora să fie pusă în pericol, chiar dacă în unele zone din municipiile Sibiu şi Mediaş, cutremurele s-au resimţit destul de bine. Acest lucru reiese şi din faptul că sibienii nu au sunat la 112 să ceară ajutor, aceasta însemnând că au ştiut cum să reacţioneze în faţa unei astfel de situaţii. Însă toate acestea nu pot fi trecute uşor cu vederea, mai ales că în orice moment cutremurele se pot declanşa. Şi atunci, fiecare dintre noi trebuie să ştie cum să reacţioneze, iar instituţiile statului să intervină prompt şi fără a strârni şi mai multă panică în rândul populaţiei. Sibiu 100% vă propune o radiografie a ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută în judeţ, cum ar trebuie să ne comportăm în caz de cutremur sau dezastru natural şi cum stăm din punct de vedere a infrastructurii imobiliare în asemeanea situaţii limită. Totodată, vă propunem o retrospectivă a cutremurelor care au avut loc în ultimii 10 ani în judeţ, dar şi modul în care autorităţile locale şi judeţene sunt pregătite pentru astfel de momente şi care ar trebui să conducă populaţia.
Sibiul se află între două zone seismice imporatante, zona Vrancei şi cea a Munţilor Făgăraş, plus una nouă apărută acum, cea a Văii Jiului. Din fericire, din punct de vedere al reliefului suntem situaţii într-o zonă cu intensitate seismologică mai scăzută, dar acest lucru nu trebuie să ne „culce pe o ureche” (n. r., vezi replicile cutremului din Oltenia) şi cu atât mai puţin pe responsabilii instituţiilor statului din judeţ. Un alt lucru care pare să dea bătăi de cap autorităţilor este multitudinea de imobilele istorice din Sibiu şi judeţ, dar, din păcate, odată cu acest cutremur din februarie, se pare că nici cartierele noi de locuinţe nu sunt atât de sigure pe cât ne-am fi aşteptat. Dovadă, controalele dispuse de Guvern în cazul dezvoltatorilor imobiliari care au relaţii comerciale cu constructorii turci.
S-o luăm cu începutul…
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a anunțat, în 13 februarie, după-amiază, un cutremur semnificativ, cu magnitudinea de 5.2, la adâncimea de 15 km., în județul Gorj. Era al doilea mare seism înregistrat în România în ultimii doi ani. Cutremurul s-a produs la 102km SV de Sibiu, 107km NV de Craiova, 179km S de Cluj-Napoca, 183km SE de Arad, 196km V de Brașov. Din fericire, nu s-au înregistrat pagube însemnate, iar la 112 nu au fost înregistrate apeluri. A doua zi, în 14 februarie, un alt cutremur, cu magnitudinea de 5,7 pe scara Richter, s-a produs la ora 15:16, la nord de Târgu Jiu. Potrivit INFP, cutremurul s-a produs la 120km SV de Sibiu. Seismul venea la nici 24 de ore după producerea unui alt cutremur, cu magnitudinea 5,2, în aceeaşi regiune. Efectele cutremurului au fost înregistrate în 22 localităţi din cinci judeţe: Gorj, Dolj, Hunedoara, Mehedinţi şi Vâlcea. Ambele cutremure au produs replici şi în judeţul Sibiu, dar au generat doar sperieturi în rândul locuitorilor.
„În ceea ce priveşte cele două cutremure care au avut, în zona Olteniei, în data de 13, respectiv 14 februarie, care s-au resimțit şi în judeţul Sibiu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgența ”Cpt. Dumitru Croitoru” al judeţului Sibiu a efectuat patrulări de recunoaştere în teren. Din fericire, nu au fost identificate pagube materiale sau victime. De asemenea, nu au fost înregistrare nici apeluri pe numărul unic de urgenta 112 care să semnaleze pagube sau victime. În ceea ce priveşte modul de comportare al cetăţenilor înainte, în timpul şi după un cutremur, pe platfonna www.fiipregatit.ro/ghid/cutremur se regăsesc toate aceste informaţii. Imobilele care prezintă riscuri în eventualitatea unui cutremur sunt expertizate şi întră în evidenţele primăriilor pe raza cărora se află. De asemenea, din datele centralizate de instituția noastră, de la înfiinţarea acesteia şi până în prezent, la nivelul judeţului Sibiu nu au fost identificate cutremure care să producă pagube majore”, a fost răspunsul ISU Sibiu, la solicitarea Sibiu 100%. Trebuie menţionatcă ISU-urile în ţară s-au înfiinţat în 2004, deci în urmă cu aproape 20 de ani.
Intensitatea cutremurelor produse în Sibiu în ultimul deceniu
Istoricul recent al cutremurelor în judeţul Sibiu. 3 în aproape un deceniu, în afara celor din februarie 2023
Într-adevăr, în ultimii 10 ani nu s-a înregistrat un cutremur care să producă pagube majore materiale în judeţ, însă din păcate cutremure au existat. Mai mult, în ţară, în luniile iulie, noiembrie şi decembrie 2022, s-au produs cutremure, dar cu intensitate mică, ce nu au avut replici şi în judeţul Sibiu, dar s-au produs în vecinătate. Acestea au variat între 4,4 şi 4,7 că intensitate pe scara Richter. Cel mai mare seism din acest an s-a produs în data de 16 ianuarie 2022 şi a avut magnitudinea de 4,4, iar anul 2021 a fost înregistrat pe data de 26 mai un cutremur cu o magnitudine de 4,7. Ultimul, din 16 decembrie 2022, s-a resimţiți totuşi şi în jurul Sibiului. Institutul Naţional pentru Fizica Pământului anunța că un cutremur cu magnitudinea 4,1 s-a produs în România în data de 16 decembrie 2022, la ora 01:47, în zona seismică Vrancea, mediu cu magnitudinea ml 4,1, la adâncimea de 88km. Cutremurul s-a produs la 196 km de Sibiu.
În judeţul Sibiu, în ultimul deceniu s-au resimţit 3 cutremure. Pe lângă cel din decembrie 2022, au mai existat altele două cu replici simţite în judeţ. Unul dintre ele s-a resimțit și la Sibiu, în 28 decembrie 2016. Cutremurul cu magnitudinea 5,4 grade pe scara Richter avea epicentrul în Vrancea. S-a simțit și la Sibiu, însă destul de uşor. Ulterior, Institutul Naţional de Fizică a Pământului a revizuit cutremurul produs la ora 1,20 în zona Vrancea, de la 5,4 la o magnitudine de 5,3 pe scara Richter şi o adâncime de 98,9 km. La ora 5:00, cutremurul a avut și o replică, de 2,9 grade, care s-a produs la o adâncime de 91,1 km, în Zona seismică Vrancea.
Al treilea cutremur resimţit în judeţul Sibiu a avut o magnitutide de 4,2 grade pe scara Richter şi s-a produs în ziua de 29 decembrie 2015. Iată cum au decurs evenimente de atunci, consemnate de ziarul nostru, Sibiu 100%: „Un cutremur de 4,2 grade pe scara Richter s-a produs marţi seara în zona seismică Făgăraş-Câmpulung, judeţul Vâlcea. Seismul a avut epicentrul la aproximativ 32 de kilometri de Cisnădie şi s-a simţit puternic în mai multe localităţi din zonă, dar şi în Sibiu. „În urma acestui cutremur, la dispeceratul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgență Cpt. Dumitru Croitoru al județului Sibiu nu au fost semnalate victime sau pagube materiale. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgență recomandă cetățenilor, că în situaţii de urgență, să apeleze numărul unic de urgență 112”, a declarat la acel moment Bianca Sabău, purtător de cuvânt al ISU Sibiu. Cutremurul a avut o magnitutine de 4,2 grade pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime de doar 2 kilometri.
Centrul istoric, mereu în atenţie şi problemă istorică
Centrul istoric al Sibiului, dar şi din alte zone ale judeţului, se află mai mereu în pericol, în caz de cutremur, din cauza degradării. Încă din ianuarie 2015, ziarul nostru atrăgea atenţia acestui fapt şi sperăm că primăriile din judeţ să fi făcut progrese vizibile în acest sens, pentru că, Doamne, fereşte! de un cutremur catastrofal pentru municipiul Sibiu şi nu numai. Până acum, din fericire, județul Sibiu este situat într-o zonă cu activitate seismică scăzută, dar, în municipiul reședință de județ, zona centrală în special, compusă din monumente istorice vechi, este în pericol în caz de cutremur mare.
Clădirile din centrul istoric al Sibiului reprezintă aproximativ 15% din imobilele din oraş și sunt, din cauza vechimii şi a lipsei de intervenţii, într-o avansată stare de degradare, iar calcanele, ornamentele şi coşurile de fum ar fi primele care ar cădea. „Când au fost construite aceste case nu exista beton armat, iar anumite elemente nu sunt legate corespunzător. Din cauza lipsei centurii armate, calcanele nu ar putea rezista în cazul unui cutremur. De asemenea, coşurile de fum sunt foarte înalte deoarece casele sunt construite cu şarpantă foarte mare, de aceea, în ultimul timp, s-au putut amenaja mansarde la majoritatea acestor case. În plus, ornamentele, pe vremuri, erau realizate din ipsos sau chiar sculptate în piatră, iar prinderea lor de clădire s-a rodat în timp. Vă daţi seama ce înseamnă căderea acestora, pentru că sunt foarte grele”, trăgeau un semnal de alarmă, în 2015, în Sibiu 100%, reprezentanţii Compartimentului de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii din Sibiu.
Vechimea, eroziunea, mucegaiul, infiltraţiile şi alunecările de teren au făcut că multe case din centrul istoric să fie nesigure. Mai mult, şi experții din cadrul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu spun mai mereu că „starea de degradare a tuturor clădirilor din centrul istoric este avansată”, iar în cazul unui cutremur puternic, de centrul orașului s-ar alege „praf și pulbere”.
Conform hărților seismice, Sibiul se află în zona 6, considerată drept având cel mai mic risc seismic. Starea clădirilor vechi din Sibiu este în general bună
Revenind în actualitate, potrivit unui raport al Primăriei Sibiu din această lună, a anului 2023, pe lista cu imobilele expuse unui cutremur se află 13 imobile. Clădiri cu risc seismic (mediu către mic) de pe teritoriul Municipiului Sibiu (februarie 2022): Piaţa Huet nr. 3 (Turn de apărare al scărilor), 5 (Biserica Evanghelică „Sfânta Măria”), nr. 6, Piaţa Mare, nr. 2 (Parohia Romano-Catolică casă particulară), Pasajul Scărilor, Strada Vopsitorilor, nr. 13, Piaţa Aurarilor, nr. 6, Piaţa Mică, nr. 21 (Casa Artelor, Edificiu Cultural), numerele 22, 24, 25, Strada Avram Iancu, nr. 11 (Casă ce înglobează resturi de fortificaţii), Strada Azilului, nr. 1 (Biserica Azilului), str. Timotei Popovic, nr. 9.
Ghidul de informare pe pagina de internet a CJ
Acum, instituţiile locale se întrec să ne sfătuiască cum să reacţionăm în caz de cutremur. Realizat de către Departamentul pentru Situaţii de Urgență (DSU), Ghidul de informare în caz de cutremur poate fi accesat și de pe pagina de internet a Consiliului Județean Sibiu, www.cjsibiu.ro. În acest fel, cetățenii, companiile și autoritățile au la dispoziție informații clare cu ceea ce trebuie să facă înainte, în timpul, cât și după producerea unei mișcări seismice. În cadrul Ghidului există și o secțiune de materiale informative destinate copiilor ce pot fi utilizate atât de profesori, cât și de părinți în a le explica, într-un format simplu și atractiv, care sunt pașii de urmat în caz de cutremur.
De asemenea, Ghidul conține o listă a bunurilor care nu trebuie să lipsească din trusa de supraviețuire, de la alimente și apă, până la saci de dormit, medicamente, lanterne și aparat de radio. Ghidul de informare în caz de cutremur poate fi accesat și de pe pagina de internet a Consiliului Județean Sibiu, însă, în scurt timp, acest material informativ fi oferit de paginile tuturor instituțiilor aflate în subordine.
Istoric exerciţii de posibil cutremur
Potrivit unei statistici realizate din ziarul Sibiu 100%, din 2010 încoace, în judeţ s-au făcut 5 mari exerciții în caz de cutremur gestionate de ISU şi de celelalte instituţii cu atribuţii în acest domeniu.
Primul a avut loc în cazul unui cutremur de 8 grade Richer, în 5 august 2022. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgență “Cpt. Dumitru Croitoru” al județului Sibiu a desfășurat, în august 2022, un exercițiu la un centru comercial din municipiul Sibiu, pe strada Lector. Scenariul care a stat la baza exercițiului s-a referit producerea unui cutremur cu magnitudine de 8 grade pe scara Richter, la adâncimea de 100 km în zona seismică Vrancea, unda seismică afectând și municipiul Sibiu. La acest exercițiu au participat peste 65 de pompieri militari din cadrul ISU Sibiu, în sprijinul cărora au intervenit și membri ai Serviciului Privat pentru Situaţii de Urgență al operatorului economic, 3 echipaje SMURD, dintre care unul cu medic, două echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Sibiu, un echipaj de intervenție din cadrul IPJ, unul de la Jandarmeria Sibiu și Poliția Locală Sibiu, 5 persoane din partea Crucii Roșii și un echipaj din cadrul Centrului Chinologic Sibiu. Pompierii militari sibieni au intervenit, conform scenariului, pentru salvarea unui număr total de 20 de victime ale cutremurului.
A urmat al doilea, cu un presupus cutremur de 7,5 grade pe scara Richter, în octombrie 2019. Ar fi fost în discuţie clădirea Colegiului „Independența” Sibiu, grav „avariată”: „Clădirea Colegiului Tehnic Independenţa Sibiu a fost avariată prin prăbuşirea parţială a unor elemente de construcţie şi blocarea căilor de evacuare în urma unui puternic cutremur. A fost scenariul unui exercițiu organizat de către ISU Sibiu. Totul s-a desfășurat după un scenariu bine pus la punct: joi dimineața, la ora 10:50, s-a produs în România un cutremur de mari proporţii, cu magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, la adâncimea de 140 de kilometri. Cutremurul a avut epicentrul în zona seismică Făgăraş, iar durata acestuia a fost de 57 secunde. Unda seismică a avut ca axă de deplasare direcţia sud vest (Bucureşti – Alexandria) şi zona de centru a ţării (Braşov – Sibiu). În acest context, clădirea Colegiului Tehnic Independenţa a fost avariată prin prăbuşirea parţială a unor elemente de construcţie şi blocarea căilor de evacuare. Astfel, cadrele didactice şi elevii sunt evacuaţi din incinta unităţii de învăţământ. Peste 150 de pompieri militari au fost organizați în echipe mixte de căutare-salvare”, consemna Sibiu 100%.
A venit apoi rândul Mediaşului să se pregătească în caz de dezastru, în octombrie 2018: ”Cutremur de 7,1 Richter în Munţii Făgăraş. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Cpt. Dumitru Croitoru al Judeţului Sibiu a desfășurat un exercițiu în municipiul Mediaş. La sfârşitul lunii octombrie s-a produs un cutremur de proporţii majore cu epicentrul în Munţii Făgăraş, având magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter. Pe lângă pierderile de vieţi omeneşți şi zeci de persoane rănite sau dispărute, se adaugă pagubele materiale, înregistrate la imobilele administrative şi de locuit, la reţele de comunicaţii, alimentare cu energie electrică, apă şi canalizare, căi de transport rutiere şi feroviare, sisteme de transport şi distribuţie carburanţi. Pe lângă clădirile administrative, şi locuinţele individuale din centrul vechi al oraşului au fost afectate în proporţie de 40%. De asemenea, reţeaua de telecomunicaţii funcţionează la 60% din capacitate. Echipele de căutare salvare au identificat un grup de 9 persoane (7 adulţi şi 2 copii) blocat sub dărâmături într-o clădire administrativă de 2 etaje”.
Dând timpul înapoi, a existat un exerciţiu şi în noiembrie 2013. Pentru a marca primii 20 de ani de la înființarea Serviciului (SMURD), s-au pregătit o serie de evenimente. Astfel, duminică, 17 noiembrie, de la ora 11:00, se declanșează un exercițiu demonstrativ cu forţe şi mijloace în teren, care are la bază scenariul unui cutremur semnalat în judeţul Sibiu. Este vorba despre producerea a numeroase pagube la Shopping City Sibiu, aflat pe DN 1, în zona administrativ-teritorială a localităţîi Şelimbăr, cu victime multiple, fum și cu posibilitate de incendiu.
Însă cel mai amplu exerciţiu de cutremur la Sibiu a avut loc în decembrie 2010 şi a implicat cei mai mulţi oameni. Din păcate, concluziile din acea vreme nu au fost chiar liniştitoare, însă tragem nădejde că lucrurile s-au îmbunătăţit considerabil. Iată cum prezentau reporterii Sibiu 100% acest moment extrem de important acum, în contextul cutremurelor din februarie 2023: „Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Cpt. Dumitru Croitoru al judeţului Sibiu a desfăşurat joi, de la ora 9.45, cel mai mare exerciţiu de alarmare-evacuare din ultimii 20 de ani, la toate unităţile de învăţământ preuniversitar. Obiectivul principal al exerciţiului a fost însuşirea de către copii şi cadrele didactice a regulilor de comportament înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur. La acţiune au participat peste 18.200 de elevi. Cu această ocazie, s-a depistat că în 18 unităţi de învăţământ sistemul de alarmare nu se aude deloc, în alte 30 de unităţi sistemul de alarmare se aude încet şi doar în 13 unităţi se aude bine şi foarte bine. De menţionat este şi faptul că sistemul de înştiinţare-alarmare al municipiului Sibiu se compune din sirene cu puteri de 3,5 şi 5,5 KW, produse în anii ’70, care, datorită uzurii fizice, nu mai emit semnalele la intensitate iniţială”. ,,Construcţiile înalte şi foarte înalte împiedică propagarea sunetului de alarmare. În contextul celor menţionate mai sus, chiar şi în cazul funcţionării la capacitate maximă a sistemului de înştiinţare-alarmare al municipiului Sibiu, propagarea sunetului nu ar fi acoperit la parametri maximi suprafaţa administrativ-teritorială”, se arată în concluziile ISU la exerciţiu. Altfel spus, alarma nu s-a auzit în multe zone din oraş. Concluzia: ”Nu suntem pregățiţi cu sisteme de alarmare performante şi în caz de dezastru foarte mulţi sibieni nu vor putea fi atenţionaţi prin aceste sisteme. Autorităţile locale trebuie să investească urgent în aceste sisteme”. Oare ne-am învăţat minte? Să sperăm că nu vom afla prea curând din cauza vreunui alt cutremur… În final, putem spune că exerciții s-au făcut, dar nimeni nu-ţi oferă nicio garanţie în fața acestui dezastru. Mai mult, Asociația Energia Inteligentă lansează cea de-a doua ediție a proiectului „Zilele Prevenirii Dezastrelor”. Pe parcursul anului 2023, vor avea loc patru acțiuni de informare și responsabilizare a comunităților locale cu privire la diverse situaţii care pot pune în pericol vieți omeneșți, precum incendii, dezastre naturale, cutremure sau dispariții de persoane. Prima era programată la Sibiu – martie 2023, Alba Iulia – iunie 2023, Brașov – septembrie 2023 și Oradea – octombrie 2023. Dar cutremurul le-a luat-o înainte…
Exerciții desfășurate în Sibiu în caz de cutremur, între anii 2010-2023. Pentru primele două exerciții nu a fost specificată intensitatea cutremurului pe scara Richter. În acest context, am notat cu cifra 1 intensitatea posibilelor cutremure.
Există şi reversul medaliei
Vorbe seci, dar adevărate, spuse de seismologi. Iată cum au sunat comunicatele de presă din 13 şi 14 februarie 2023: „În ziua de 19.02.2023, 13:54:25 (ora României), s-a produs în Oltenia, Gorj, un cutremur slab, cu magnitudinea ML 3.5, la adâncimea de 9.1 km, intensitate macroseismică epicentrală ÎI. Cutremurul s-a produs la 112km SV de Sibiu, 186km S de Cluj-Napoca, 207km V de Brașov. A fost ultimul cutremur produs în această perioadă. Seismul din data de 14 febraurie 2023 a avut o magtitudine de 5.7 ML, intensitatea macroseismică epicentrală VI și s-a produs la ora 15:16:52, la adâncimea de 6,3 km. A fost cel mai mare cutremur produs în această zonă seismică. Au fost raportate pagube la nivelul clădirilor, constând în principal din căderi de tencuială și țiglă de pe acoperișuri. Cutremurul a avut loc în apropierea contactului dintre Depresiunea Getică și Orogenul Carpaților. Depresiunea Getică se află în fața Carpaților Meridionali, fiind mărginită la sud de falia Pericarpatică, la contactul cu Platforma Moesică. Tectonica regiunii este caracterizată de două sisteme de falii. Primul sistem este de tip transformantă, orientată NV-SE, ce se intersectează cu un al doilea sistem de falii, orientat E-V. Cutremurul a fost înregistrat cu un raport semnal zgomot bun la un număr de 109 de accelerometre ce aparțin Rețelei Seismice Naționale. Valoarea accelerației maxime a terenului a prezentat un trend descrescător cu creșterea distanței epicentrale. Cea mai mare valoare a fost înregistrată la stația Gura Zlata, județul Hunedoara (105,25 cm/s*s), iar cea mai mică valoare a fost înregistrată la stația Târgușor, Constanța (0,05 cm/s*s). Până în acest moment au fost localizate 200 de replici ale acestuia, cea mai mare având magnitudinea de 4.1 ML”.
Cutremurul anterior, din data de 13 februarie 2023, s-a produs la ora 16:58:07 și a avut magnitutidine de 5.2 ML, intensitate macroseismică epicentrală V şi adâncimea de 16 km. Acesta a avut 16 replici, cea mai mare având magnitudinea Ml de 3.4. Pentru cutremurele de suprafață, efectele resimțite scad semnificativ în intensitate odată cu creșterea distanței epicentrale, spre deosebire de cutremurele de adâncime intermediară, precum cele din zona Vrancea.
Zona în care au avut loc aceste cutremure este cunoscută printr-o activitate seismică slab-moderată, cu evenimente cu magnitudine peste 5 foarte rare. Ultimul cutremur estimat cu magnitudinea de 5.2 Mw a fost produs 1943, la adâncimea de 9,9 km.
Alte cutremure mai semnificative produse în zonă au fost:
– 1912 – 4.5 Mw, adâncime 10 km.
– 1916 – 3.9 Mw, adâncime 10 km;
-1962 – 4 Mw, adâncime 16 km;
-1963 – 4.5 Mw, adâncime 10 km.
Cele două cutremure au fost resimțite pe o arie extinsă, cuprinzând Oltenia, Banat, Hunedoara, partea de nord-est a Serbiei și de nord-vest a Bulgariei. ”Efectele cutremurelor au scăzut semnificativ cu distanța. Sistemul de tip dublet seismic înregistrat zilele acestea reprezintă cea mai intensă activare a zonei de când avem date despre această regiune”, a comunicat Institutul Naţional de Fizica Pământului.
Seismologi: ”Nu există nicio metodă de a face predicție pentru cutremur”
”Aparatura nu poate prezice un cutremur şi nicăieri în lume nu există o metodă de a face predicţie”, au declarat seismologii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. Directorul ştiinţific al INCDFP, Mircea Radulian, a explicat că zona Oltenia este una cunoscută de seismologi, care are o activitate în general slabă şi moderată. „Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat ieri şi alaltăieri este o intensificare deosebit de mare a acestei activităţi în zonă. Este, practic, cea mai mare activitate seismică înregistrată în decurs de vreo 200 de ani, de când avem noi înregistrări. Din acest punct de vedere, a reprezentat o surpriză, să zicem, în sensul că pentru această zonă calculele noastre indicau o magnitudine maximă în jur de 5,5. Deci, practic, s-a depăşit această magnitudine şi în acelaşi timp a fost şi un şoc dublu. Au fost două cutremure cu magnitudini mari, peste 5. S-a mai întâmplat o singură dată în istorie, acum vreo 80 de ani, în 1943, când un cutremur a fost înregistrat în zonă, de 5,2. Deci, pentru viitor vom avea în vedere cutremure mai mari decât cele pe care le ştiam noi”, a spus Radulian.
Ce poţi face… înainte de cutremur
Execută lucrări de reparaţie şi întreţinere la clădirile / locuințele care necesită acest lucru.
• Nu face modificări la clădiri – măriri sau micşorări de spaţii, care afectează structura de rezistenţă a acestora;
• Nu monta obiecte grele (antene, instalaţii de ventilaţie/climatizare etc.) pe elementele structurale sau nestructurale ale clădirii, dacă acestea afectează structura de rezistenţă;
• Pregătește-ți rucsacul de urgenţă: rucsacul pentru situaţii de urgenţă conţine lucruri care te ajută să supravieţuiești timp de 3-5 zile;
• Analizează spațiul unde îți petreci mult timp (locuinţa, locul de muncă, școala etc.)
– obiecte (grele) care ar putea cădea / s-ar răsturna;
– lucruri care s-ar putea sparge (ferestre, geamurile de la ușile interioare etc.);
– recipiente cu diverse lichide / substanțe periculoase care s-ar putea vărsa / sparge;
– obiecte / instalații care pot produce incendii;
În timpul cutremurului
Adăpostește-te imediat într-un loc sigur şi rămâi calm până la încetarea cutremurului.
ATENŢIE! Pe timpul cutremurului, obiectele pot să se răstoarne sau să alunece, tencuiala din tavan se poate desprinde, iar geamurile se pot sparge.
Dacă ești / te afli:
• în interiorul unei clădiri
– nu încerca să ieşi afară, nu te duce pe balcon, nu folosi liftul.
– adăpostește-te sub o masă / birou, lângă o piesă solidă de mobilier sau sub tocul unei uși fără geamuri.
– dacă ești pe un hol, aşează-te în poziţie ghemuit lângă un perete interior.
– protejează-ți mai ales capul şi faţa.
– îndepărtează-te de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobilier înalt, aparate de iluminat.
– dacă ești în scaun cu rotile, blochează rotilele şi protejează-ți capul şi ceafa.
• în lift
– apăsă butonul de urgenţă.
– când liftul se opreşte, ieşi cât mai repede (dacă este posibil) şi adăpostește-te într-un loc sigur (atenție la scări!).
• într-un loc public (un magazin)
– stai cât mai departe de ferestre ori de raioane cu obiecte grele plasate mai sus de 1 metru.
• în exteriorul unei clădiri
– stai departe de ferestre, clădiri / balcoane, poduri, cabluri electrice sau stâlpi.
– stai la cel puţin 10 m de cablurile electrice rupte sau căzute.
• într-un vehicul
– rămâi în interior.
– oprește într-un loc sigur, fără a bloca drumul, mai departe de clădiri, poduri, stâlpi.
– după cutremur, nu ieşi din vehicul dacă au căzut în jur cabluri electrice. Aşteaptă forţele de intervenţie.
• pe munte
– fii atent în jur şi caută un loc sigur, departe de pantele instabile.
– sunt posibile căderi de pietre, copaci ori alunecări de teren.
După cutremur
Încearcă să rămâi calm. Liniştește persoanele speriate şi copiii.
• Verifică dacă ești rănit, vezi şi persoanele din jur. Dacă există răniţi în jur, acordă primul ajutor, doar dacă știi cum.
• Dacă ești blocat sub dărâmături sau în incinte, la anumite intervale de timp, dacă este posibil, lovește cu un obiect tare în partea cea mai compactă a locului în care eșți blocat, pentru a transmite semnale ce pot fi identificate şi localizate de aparatura specială de căutare-salvare.
• Nu vorbi la telefon mult timp – rețelele sunt afectate. Sună doar pentru a semnala o urgenţă sau anunță scurt pe cineva despre tine.
• Poartă încălţăminte şi haine rezistente, pentru a evita să fii rănit de bucăţile căzute, în special cele de sticlă.
• Verifică starea instalaţiei de gaz doar cu emulsie de apă şi săpun. Dacă sunt / simți emisii de gaz, deschide fereastra, apoi închide robinetul de gaz și îndepărtează sursele de foc.
• Dacă alimentarea cu apă funcționează, umple cada şi alte recipiente, pentru rezervă (s-ar putea opri ulterior).
• Verifică dacă locuinţa a suferit pagube majore.
• Dacă trebuie să părăseșți locuinţa pentru că nu mai este sigură, ai grijă la scări / lift (posibil să fie afectată rezistenţa acestora) și nu uita rucsacul de urgenţă!
• Dacă nu mai poţi ieşi din locuinţă și ai nevoie de ajutor, semnalizează sau scrie cu litere foarte mari la ferestre: A J U T O R sau S. O. S.
• În unităţile de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial, profesorii îndrumă copiii şi asigură protecţia acestora până la sosirea unui adult din familie.
Una dintre cele mai vechi meserii este cea de cioban. Implică multă pricepere, răbdare, dar mai ales dragoste de animale. Nu oricine poate fi păstor, cum nici cu oricine turma nu poate fi în siguranță. Se știe dintotdeauna că Mărginimea Sibiului este ținutul în care „dimineața te trezesc clopotele vitelor şi huruitul căruțelor trase de cai; locul în care mireasma căpițelor de fân, pajiștile înflorite și turmele răsfirate de oi te duc cu gândul la un tărâm îndepărtat”, după cum au caracterizat mirifica zonă Asociația Județeană de Turism Sibiu. Ei bine, în Mărginimea Sibiului am poposit și noi cu campania „Produs în Sibiu”, alături de Cristian Cișmașu, unul dintre fondatorii Asociației „My Transilvania”, ce promovează produsele locale și autenticitatea caracteristică.
Sibiel a fost destinația noastră, zilele trecute, unde am cunoscut un cioban cu un cojoc mare din piele de oaie, cu un zâmbet discret și înconjurat de sute de oi.
“De dragul lor m-am apucat!”
Este vorba despre Gheorghe Cândea, zis în sat și Ghiță. Mărturisește că a copilărit, cumva, printre oi, bunicul și tatăl lui având, în trecut, mioare. Până prin anii 2000, a lucrat la pădure și și-a cumpărat în 2003 primele sale oi. De atunci, nu le-a mai lăsat. „De dragul lor m-am apucat! În 2003 m-am apucat efectiv de ele! Mi-a venit așa un drag de ele! M-am dus toamna să cumpăr o vacă și patru oi. După aceea, am mai luat 30 de oi, le-am dus la cumnatul meu. L-am ajutat să le îngrijească și am prins drag de ele. Bunicul a avut oi multe, tata mai puține”, spune Gheorghe Cândea.
Trei ani mai târziu, în 2006, și-a făcut stâna lui. „Aveam 50 de oi, mulgeam o găleată jumate de lapte. M-am trezit toamna cu nouă putini de brânză”, spune Ghiță.
Multe dintre tainele brânzei le-a deslușit cu ajutorul surorii sale, producător local cunoscut din Tilișca. „Am învățat de la sora mea și acum o fac mai bună ca ea!”, adaugă zâmbind ciobanul nostru.
Meserie fără concediu
În meseria aceasta, nu are zile libere și mărturisește că rar îi e dat să lipsească de la mulsul oilor.
„Mi-au fost dragi animalele de mic. Mă trimitea mama la școală și eu fugeam cu oile pe câmp! Nu le țin de câștig, ci de drag. Nu lipsesc de la muls niciodată! E o meserie fără concediu!”, ne mai povestește Ghiță.
Iarna, cu „aplecatul la oi”
În această perioadă, are oile acasă. Totodată, este timpul în care vin pe lume mieii. „Iarna suntem cu mieii, cu aplecatul la oi. Adică îi punem să sugă, îi învățăm. După 1 mai tundem oile și mai vindem din miei, vedem pe care îi păstrăm. După aceea, urcăm în sus la munte”, spune Gheorghe Cândea.
Ciobanul mărturisește că anul acesta și-a îmbogățit stâna cu vreo 250 de miei, unii dintre ei veniți pe lume chiar cu o seară înainte de vizita noastră. „Uite, ăsta a venit aseară! Îl înveți să mănânce, trebuie să stai printre ei!”, ne arată ciobanul o demonstrație de „aplecat la oi”.
Întrebat care este secretul brânzei sale, acesta răspunde scurt: „Munca, cum o faci! Și mulsul să fie curat, și strecuratul!”.
Păstoritul continuă să dăinuie ca tradiție în Mărginimea Sibiului. Turiștii care au drum prin această zonă de poveste nu pleacă acasă fără a-și cumpăra „simbolurile” Mărginimii. „Ne sună turiștii să le mai trimitem brânză!”, adaugă Gheorghe Cândea.
Cei interesați de bunătățile ciobanului din Sibiel își pot face drum în localitate, pe strada Râului nr. 161, sau apela numărul de telefon 0746242240.
Alte recomandări
Bătrânu’ Sas Magazin Baciu
Mioara Bogdan, Rășinari Maria Cerciu, Rpșinari Maria Pinciu, Rășinari Gheorghe Bîrză – Tălmaciu Maria Cândea – Râu Sadului Florin Tara, Râu Sadului Cosmina Chirca – Sadu Dumitru Hanea – Sadu Ileana Ivan, Sadu Livia Voinica, Sadu (magazin și în Piața Cibin) Ioan Hulea, Cristian Ioan Iancu, Jina Dorel Radu, Șura Mare Nicolae Opriș, Șura Mare
