Primăria Sibiu a lansat de curând un concurs, desfășurat între 9-19 ianuarie, prin care sibienii au fost invitați să propună numele noului parc al Sibiului, situat în zona străzii Preot Bacca. Impropriu spus, de fapt, că invitația a fost adresată ”sibienilor”, pentru că, potrivit regulamentului, concursul e destinat doar cetățenilor cu vârsta de peste 18 ani.
Recunosc, m-a surprins puțin această prevedere a regulamentului, prin care sunt excluși din start ca parteneri de dialog adolescenții municipiului. Ca să mă dumiresc, am solicitat Primăriei Sibiu să ne comunice care au fost considerentele care au stat la baza excluderii participării persoanelor sub 18 ani de la această inițiativă, care s-a vrut, bag sama, una de implicare civică pentru urbea de pe Cibin. Nu că aș fi suspectat Primăria Sibiu de o reală dorință de comunicare, doar că am înclinat să cred că o astfel de ”speță” merită totuși clarificată pentru cei care au atari nedumeriri și apelează la medierea presei. De aceea, după solicitarea din 9 ianuarie, am revenit și în data de 16 ale lunii, cu aceeași rugăminte. În paranteză fie spus, sunt alte solicitări asemănătoare la care Primăria nu catadicsește să răspundă nici după luni de zile.
Posibile argumente
În lipsa unor astfel de precizări venite de la cei care mimează atenția la părerea sibianului, am încercat să identific personal oareșce răspunsuri. Primul dintre ele, la modul foarte gregar, ar fi că acești adolescenți nu votează și, prin urmare, nu contează. Dar nu aș merge totuși până într-acolo, ci mai degrabă aș invoca faptul că această categorie de vârstă e una cu alte preocupări și, din cauza solicitărilor excesive ale sistemului de învățământ, ale părinților, bunicilor, încălzirii globale, războiului din Ucraina sau a oricăror alte ingerințe în programul lor extrem de încărcat, Primăria a considerat că e de bun simț să nu îi mai streseze și cu o astfel de provocare sau temă pentru acasă. Pentru că mă încăpățânez să nu cred că tocmai vârsta în sine a fost un impediment al participării la un astfel de concurs.
De la Mozart, la Adrian Copilul Minune
Bănuiesc că și responsabilii sibieni au oaresce idee despre copii geniali, care au urnit istoria prin implicarea lor. Și, dacă nu ar da prea greu ca problematizare, aș aminti aici că Mozart (tipul ăsta e unul din cei mai cei compozitori în zona muzicii clasice) a compus prima sa lucrare la vârsta de 5 ani. Iar până la adolescență era deja autorul mai multor simfonii, concerte, sonate. Un alt nene, Pascal (un fel de Mozart al matematicii, fizicii, filosofiei), până la 12 ani elaborase propria sa terminologie matematică şi descoperise în mod independent toate regulile geometrice ale lui Euclid. Mai aproape de habitatul nostru național, George Enescu (imberbul cu vioara, pentru necunoscători), la 16 ani, debuta în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”. Iar la 16 ani, Eminescu (ăla de are statuie în Sub Arini și o dată pe an i se depun coroane și flori de către oficialități) debuta în Revista Familia a lui Iosif Vulcan cu poezia ”De-aș avea”. Dar cred că e destul de inadecvat să dau astfel de deplasate exemple, așa că aș mai menționa doar că nu mi se pare întâmplător că un alt conațional poartă taman apelativul de Adrian Copilul Minune. O fi dat el încă din copilărie numele unor ”compoziții” mult mai inspirate decât propunerea denumirii unui parc (Gușterland, numele unui alt parc, aduce într-o oarecare măsură spre repertoriul artistului, trebuie să recunoaștem), că doar nu degeaba i se spune ”copilul minune”!
Un alt motiv pentru care nu au avut voie să participe cei sub 18 ani ar putea fi legat însă și de premiile acordate. O bicicletă (premiul I) poate reprezenta oricând un real pericol pentru mobilitatea și sănătatea unui astfel de aspirant. Bașca un abonament Sibiu Bike City (premiul II) pe 6 luni! Cum setul de materiale vegetale pentru plantat acasă (premiul III) poate fi o redutabilă instigare la a trage pe nas un astfel de mixt. Asta, și ca să nu trecem cu vederea consistența ”impresionantă” a premiilor acordate.
Una peste alta, concursul inițiat de Primăria Sibiu se încheie azi, răspunsul excluderii participării adolescenților nu a venit, iar noi așteptăm cu nerăbdare lansarea unei la fel de surprinzătoare competiții de responsabilizare civică. Las aici, poate e de ajutor, doar alte câteva sugestii de excludere a sibienilor de mâna a treia, a patra, de la viitoarele concursuri: limitarea participării la un anumit număr purtat la pantof, selecția normată de kilogramele de la purtăror, preferințele muzicale, ora de culcare, zodie…
Primăria, în sfârșit, a răspuns! E drept, la închiderea urnelor…
PS. Am primit, la închiderea ediției, răspunsul Primăriei Sibiu: ”Având în vedere că pe formularul electronic de transmitere a propunerilor de denumiri sunt solicitate date cu caracter personal (nume, prenume, e-mail, adresă, telefon) și ținând cont de faptul că minorii nu își pot exprima acordul cu privire la prelucrarea acestor date, ci doar prin părinte/tutore, s-a luat această decizie nu pentru a-i exclude, ci pentru a-i proteja pe minori. Aceasta nu înseamnă însă că aceștia nu pot face propuneri, prin intermediul părinților / tutorilor lor”.
Buuun… În această logică argumentativă, nu putem totuși să nu (mai) avem o mică nedumerire: Oare această ”portiță” de permisivitate (adusă la cunoștința sibienilor spre finalul ultimei zile de concurs!) nu era cazul să își găsească locul și în regulamentul concursului cu pricina? Nu de alta, dar să știe și adolescenții cetății noastre că pot aplica pentru revendicarea unui premiu atribuit apoi… părinților / tutorilor lor. Sau era chiar atât de dificil, din punct de vedere tehnic, să se anexeze formularului electronic de transmitere a propunerilor o secțiune în care părinții să aibă posibilitatea de a-și da acordul participării copiilor la această competiție? La vremea potrivită, acești adolescenți, excluși acum din preocupările municipalității, odată ajunși la majorat, vor avea ocazia să ofere ei înșiși răspunsuri…
