Acasă Blog Pagina 2165

FOTO Festivalul de Dansuri Populare Vándorcsizma, la a 20-a ediție în Mediaș

0

Foarte multe persoane au participat sâmbătă, la a 20-a ediție a Festivalului de Dansuri Populare Maghiare Vándorcsizma în Mediaș.

Evenimentul a început cu o paradă a porturilor populare care s-a desfășurat pe ruta Casa Millennium – Piața Corneliu Coposu, unde toate formațiile prezente au susținut un scurt spectacol de dans.

Deschiderea oficială a avut loc în Parcul Greweln, unde peste 250 de dansatori din diverse localități au urcat pe scenă pentru a prezenta dansuri populare din diferite zone.

Tradiția culinară a fost și ea prezentă, prin concursul de gătit gulaș, la care s-au înscris mai multe echipe. Doritorii au avut ocazia să deguste gulașul preparat de echipele participante, pe parcursul întregului eveniment.

În timpul festivalului, participanții au vizitat și o iurtă, iar după-amiaza a fost programată și o prezentare oficială și un tir cu arcul. Copiii nu au avut niciun moment de plictiseală, fiind organizate diverse activități cu premii pentru ei.

De asemenea, în cadrul festivalului a fost organizat și un târg cu produse tradiționale handmade, cu degustare de pâine cu untură și ceapă, pogăci, kürtős kalács, langoș și multe alte bunătăți și preparate.

La finalul festivalului au fost programate și două concerte, primul susținut de formația locală Dinamic, iar al doilea concert a fost susținut de formația Nagy Fero és a Beatrice.

SURSĂ FOTO: Facebook.com/Medgyesi MADISZ

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Pe burtă şi pe spate

Acestea sunt cele două poziţii în care vârfurile politice ale ţării s-au târât prin istorie în săptămâna care se încheie.  

Am spus „vârfuri” politice, dar nu m-am referit la calitatea de top a acestor târâtoare,  ci la poziţia în societate, în care au fost aburcaţi de conjunctură şi relaţii mai mult sau mai puţin mafiote. În ambele situaţii s-a dovedit că n-au stofă, n-au clasă, n-au obraz, n-au bun simţ, n-au sentimente, n-au caracter şi n-au habar.

Greva profesorilor! Faţă de ea s-a mers pe burtă, pe ideea „cum să-i păcălim şi p’ăştia”. Păi să le dăm o pomană, un voucher acolo, să le închidem gura. N-a ţinut! Atunci să le zvârlim o ciozvârtă, câteva sute de lei să se-nmoaie. N-a ţinut! Atunci să le fezandăm liderii sindicali. A ţinut parţial, dar fără efect! Păi atunci să-i dezbinăm. N-a ţinut! Să-i şantajăm că-i dăm pe toţi afară. Nu ţine, că n-ai pe cine pune în loc! Păi atunci să-i ameţim cu un memorandum că la sfântu’ aşteaptă o să facem şi o să dregem. Nu ţine, că s-a mai auzit placa asta zgâriată! Şi unde mai pui, că în fruntea statului se află o păreche de dascăli, care ar trebui să aibă un profund respect pentru profesia lor de bază. AŞ!!! Poate un profund dispreţ.

Lăsând gluma de-o parte, problema se rezolva în 24 de ore, DACĂ târâtoarele noastre politice ar fi cunoscut psihologia neamului pe care cred ei că îl conduc. Dascălii nu sunt prostimea României, ci inteligenţa ei! Şi suferă mai ales de umilirea sistematică a acestei nobile profesii şi de degradarea voită şi planificată a învăţământului românesc prin reforme cretinoide. Abia apoi vine la rând salarizarea, cea care reflectă de fapt dispreţul faţă de profesori, de care vorbeam. Problema se rezolva în 24 de ore DACĂ guvernul nostru impotent retrăgea măririle de salariu acordate chiar în timpul grevei nu profesorilor ci, ce să vezi, funcţionărimii parlamentare!!! şi reloca sumele către grevişti, nu să-i perpetueze în stradă spre ruşinea României, de care – fie vorba între noi – îi doare fix în pix. Problema se rezolva în 24 de ore, DACĂ se negocia cu eleganţă, nu cu aroganţă, cu respect şi onestitate, nu cu viclenie, rezovarea acetei situaţii extreme. Şi se mai rezolva repede şi la obiect, DACĂ părinţii şi elevii s-ar fi alăturat profesorilor lor. Să vedeţi atunci ce-ar fi tremurat cărniţa pe târâtoarele noastre politice şi cum ar fi mers direct la rezolvarea problemei, în loc să meargă pe burtă. Dar, vom învăţa să fim uniţi, poate cu altă ocazie, că şi proverbiala răbdare românească are limita ei.   

Şi iată că a venit în România regele Charles al Marii Britanii şi au căzut toţi pe spate, crezând că vine de dragul lor. Ha! Regele este un om EDUCAT!!! la cele mai înalte şcoli ale diplomaţiei. Ca urmare, o vizită de curtoazie făcută preşedintelui României se impunea din bun simţ dipomatic (a se compara cu bădărănia preşedintei Ungariei, care a intrat deunăzi în casa noastră, fără să dea bună ziua),  înainte ca regele să-şi vadă de vizita lui particulară în România, unde se simte ca în rai, pentru că ESTE în rai, în colţul de rai pe care l-a dăruit bunul Dumnezeu acestui popor atât de batjocorit, scuipat şi lovit de pizmaşii săi dinăuntru şi dinafară. L-am primit frumos. Dar vă mai aduceţi aminte cum l-am primit în România proaspăt democratică pe regele nostru? Dacă nu mă înşel, a fost fugărit pe autostradă de poliţie din ordinul hahalerelor politice de atunci. Încă de atunci la noi se merge la vârf pe burtă.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Duathlonul Offroad de la Sibiu, ajuns la ediția a doua

Duathlon OFFroad by Wienerberger

Competiția organizată de asociația ACS Aria pentru sport, Duathlon OFFroad by Wienerberger a ajuns la a doua ediție și se va desfășura pe parcursul zilei de 11 iunie, pe Dealul Gușteriței.

Participarea la acest eveniment este gratuită iar cei care nu au fost hotărâți dar își doresc să participe, pot să se înscrie chiar înainte de începerea competiției.

În total sunt 3 probe, dintre care două destinate adulților și una pentru copii.

  1. Duatlon Offroad Individual (alergare + bicicleta + alergare): presupune parcurgerea următoarelor distanțe: 3 km alergare, urmați de 15 km cu bicicleta MTB offroad şi, la final, 3 km alergare.
  1. Duatlon Offroad Ștafeta (alergare + bicicleta + alergare), in care alergatorul parcurge traseul de 3 km, preda stafeta ciclistului care parcurge traseul MTB de 15 km cu bicicleta, iar apoi ciclistul îi predă ștafeta din nou alergatorului.
  1. Duatlon Kids, pe offroad exclusiv: o cursa distinctă pentru copiii între 6 și 14 ani care presupune parcurgerea unui traseu, in functie de categoria de varsta, respectiv 6-9 ani distanta de 400 m alergare, 400m cu bicicleta iar apoi 400 m alergare. Categoria 10-14 ani distanta de 800 m alergare, 800m cu bicicleta, iar apoi 800 m alergare.

Decorul este special. Dealul Gușteriței și vederea orașului Sibiu de la înălțime, sunt elementele care au adus pe lista de înscrieri un număr mare de oameni activi. Chiar dacă nu v-ați înscris, merită să veniți pe traseu și îi încurajați pe participanții la Duathlon și de asemenea să vă bucurați de o zi în natură

declară ORGANIZATORII

Aici puteți vedea harta cu traseele Duathlonului OFFROAD by Wienerberger

Sponsorul principal al evenimentului, compania Wienerberger, a pregătit un podium special, creat în Sibiu, chiar lângă monumentul de pe Dealul Gușteriței

Șofer testat cu aparatul alcooltest: Am mâncat un croissant cu șampanie. Replica polițistei a venit imediat

Un șofer prins sub influența băuturilor alcoolice la volan a găsit o scuză în premieră, susținând că a mâncat un croissant cu șampanie.

Conducătorul auto i-a spus polițistei care l-a oprit pentru control că a a mâncat un croissant cu șampanie. Replica polițistei a fost de mare inspirație: ați “mâncat” șampanie cu croissant la pahar, nu croissant cu șampanie la ambalaj!

Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne nu au făcut public orașul unde a fost oprit pentru control șoferul, nici alcoolemia înregistrată de aparatul alcooltest, însă din discuție a reieșit faptul că bărbatul consumase mult alcool.

Mai jos dialogul purtat de polițistă cu șofer, făcut public pe pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne.

  • Nu suflu acum. Credeți-mă că nu am băut, dar am mâncat un croissant cu șampanie. Am și ambalajul aici. Dacă suflu sigur iese ceva.
  • Pot să mă uit la el?
  • La ambalaj? Sigur că da!
  • Îl plimbați de ceva vreme, sigur vă simțiți bine?
  • De ce mă întrebați asta?
  • Păi, scrie aici pe ambalaj, termenul de valabilitate este expirat demult. Haideți să suflați, totuși.
  • Suflu, dar să știți că dacă iese ceva e de la croissant.
    Într-un final testarea are loc.
  • Cam scump croissantul pe care l-ați mâncat.
  • Chiar deloc, parcă 4 lei a fost.
  • Mai adăugați 1.305 lei.
  • Păi de ce?
  • Atât este amenda pentru cifra arătată de etilotest, plus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
  • V-am zis că va iesi ceva, e de la croissant.
  • Nu e de la niciun croissant, domnule. La ce indică aici, ați “mâncat” șampanie cu croissant la pahar, nu croissant cu șampanie la ambalaj!
  • Poate e de la termenul expirat.
  • Expirat sau neexpirat, permisul de conducere este suspendat! Aveți timp să vă reparați oglinda retrovizoare.
  • Ați găsit altceva acum.
  • Nu, domnule, dar riscați să rămâneți fără ea și o să trebuiască să găsiți altă scuză.
    Salata cu oțet… acum s-a adăugat și croissantul cu șampanie!
    Ar fi câteva “scuze” căutate de cei care conduc mașinile sub influența alcoolului!
    Mesajul nostru este simplu: nu conduceți dacă ați consumat băuturi alcoolice… la pahar sau ambalaj!
    Vă puneți viața în pericol și puneți vieți în pericol!
    P.S. Nu mai căutați scuze, nu există așa ceva.
  • Urmărește Sibiu 100% în Google News

S-a decis: a semnat un contract cu FC Hermannstadt pentru următorii 2 ani

0

FC Hermannstadt a ajuns la un acord cu Gabi Iancu, cel care a semnat un contract pentru următoarele două sezoane cu formația lui Măldărășanu.

Gabi Iancu a semnat un contract valabil pentru următoarele două sezoane. În sezonul trecut, Gabi Iancu a bifat 10 prezențe sub tricoul formației sibieni în SuperLigă și Cupa României. Iancu a marcat un gol pentru FCH în sezonul 2022-2023 și a oferit o pasă de gol.

„După ce a reziliat cu F.C. Ahmat Groznîi(RUS), Gabi Iancu a decis să revină și să rămână la noi! Cu puțin timp în urmă, Gabi a semnat o înțelegere contractuală valabilă pentru următoarele două sezoane cu A.F.C.Hermannstadt.

Suntem fericiți pentru acest fapt și avem convingerea că este o zi mare pentru clubul nostru și pentru toți suporterii adevărați FCH!”, au transmis pe Facebook reprezentanții formației sibiene.

Zilele trecute, FC Hermannstadt a anunțat că portarul Karlo Letica și Ciprian Biceanu au semnat prelungirea contractelor.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

FOTO Zonă verde și de odihnă amenajată în Sibiu. Cum vi se pare?

În zona străzilor Vrancei – Maramureșului din cartierul Ștrand, Serviciul Parcuri și Zone Verzi a finalizat amenajarea peisagistică a unei zone verzi și de odihnă, în suprafață de aproximativ 2.000 de metri pătrați.

O parte din suprafață s-a însămânțat cu iarbă, pentru udare fiind instalat un sistem de irigații. Au fost plantați 57 de arbori ornamentali, respectiv mai multe tipuri de arțari, cireși ornamentali, magnolii și Ginkgo Biloba.

Pe lângă arbori, spațiul este înfrumusețat acum și de trandafiri, ierburi ornamentale, lavandă, crini și bambus ornamental.

În același timp, pe aleile pietonale au fost montate 4 bănci.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Accident mortal pe calea ferată: un bărbat s-a aruncat în fața trenului

Un bărbat a fost accidentat mortal de un tren între Mediaș și Târnava.

Sâmbătă după amiaza, în jurul orei 16,15, un bărbat în vârstă de 40 de ani a fost accidentat mortal de un tren între stațiile Mediaș și Târnava.

Polițiștii Postului de Poliție Transporturi Feroviare Mediaș efectuează cercetări în vederea identificării persoanei în cauză și pentru stabilirea circumstanțelor exacte în care s-a produs acest eveniment.

Reprezentanții Ambulanței Sibiu susțin că bărbatul s-ar fi aruncat în fața trenului.

„Serviciul Județean de Ambulanță Sibiu a fost solicitat între Mediaș și halta Târnava pentru o persoană, bărbat, care s-a aruncat în fața trenului.

Echipajul sosit la fața locului a găsit un bărbat de aproximativ 40 de ani, decedat, fără indicație de resuscitare”, susțin reprezentanții Ambulanței Sibiu.

FOTO: Arhivă

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Trei oameni au decedat astăzi, într-un groaznic accident rutier

Polițiștii Biroului Rutier Sibiu intervin la un accident rutier deosebit de grav, produs pe DJ 106A. Trei persoane au decedat, două sunt rănite.

Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea un autoturism dinspre Sibiu spre Rășinari, la intersecția cu DJ 106D, un bărbat în vârstă de 63 de ani, a virat la stânga fără să acorde prioritate și a intrat în coliziune cu un autoturism condus dinspre Rășinari spre Sibiu de către un bărbat în vârstă de 24 de ani.

Din păcate, în urma coliziunii a rezultat decesul a 3 persoane, cei doi conducători auto și un pasager din primul autoturism, bărbat în vârstă de 50 de ani, precum și rănirea altor doi pasageri, un adolescent în vârstă de 15 ani, din primul auto și un bărbat în vârstă de 31 de ani, din cel de-al doilea autoturism.

Potrivit ISU, în urma accidentului rutier, 3 bărbați în vârstă de 24, 50 și 63 prezentau leziuni incompatibile cu viața, medicii prezenți la fața locului declarând decesul acestora.
De asemenea, alte 2 persoane implicate în accident au fost grav rănite. Un minor în vârstă de 15 ani, a suferit un stop cardio-respirator, acesta a răspuns manevrelor de resuscitare și a fost transportat la CPU Luther și un bărbat de 31 de ani.

Echipajele SAJ SIbiu ajunse la fața locului au găsit, din păcate, 3 persoane decedate, incarcerate. Un tânăr de 15 ani, este găsit și el în Stop cardio-respirator.
Echipajul SAJ a început manevrele de resuscitare și băiatul a prezentat funcții vitale, apoi a fost transportat la CPU Luther, intubat, în stare gravă.
Alt bărbat, victima a accidentului a fost transportat la UPU Sibiu, 31 de ani, cu traumatisme multiple de membre inferioare și superioare ,TCC acut cu plagă, stare relativ bună, declară SAJ Sibiu.

Cercetările continuă în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor care au dus la producerea acestui eveniment rutier.

Traficul se desfășoară îngreunat.

Urmărește Sibiu 100% în Google News


Se redeschide circulația pe Transalpina. Când puteți merge pe cea mai înaltă șosea din România

Weekendul următor va fi deschisă circulația pe Transalpina, cea mai înaltă șosea din țara noastră.

Anunțul a fost făcut de către secretarul de stat Irinel Ionel Scrioșteanu.

În zonă a nins până în urmă cu trei săptămâni, în unele locuri, stratul de zăpadă a avut chiar și 5 metri, iar lucrările de curățare sunt aproape finalizate.

”Transalpina se deschide circulaţiei rutiere weekendul viitor, după finalizarea procedurilor legale. Am fost pe traseul Transalpinei (DN 67C), împreună cu domnul Iulian Popescu – prefectul judeţului Gorj, domnul Ion Iordache – senator de Gorj şi cu domnul Călin Cosmin Petruţ – director DRDP, pentru a verifica starea drumului pe sectorul de drum dintre Rânca şi Obârşia Lotrului, în urma perioadei de iarnă şi a nămeţilor de zăpadă, care, până acum 2 săptămâni, ajungeau până la 5 metri înălţime”, a scris, pe pagina sa de Facebook, Ionel Scrioşteanu.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Mihaela Noroc – The Atlas of Beauty. Frumusețea există în fiecare dintre noi!

The Atlas of Beauty/Atlasul frumuseții este astăzi unul dintre cele mai cunoscute proiecte fotografice ale lumii. Timp de 10 ani, Mihaela Noroc, a înconjurat globul, fotografiind femei și scriindu-le poveștile.

Proiectul său este unic în lume. Atlasul frumuseții (The Atlas of Beauty) are 1,5 milioane de urmăritori pe rețelele sociale. Cărțile ei, fiecare cu aproximativ 500 de portrete și povești, s-au vândut în sute de mii de exemplare.

Când am aflat despre ea, de pe un site, în urmă cu șase sau șapte ani, mi s-a părut fascinant ceea ce face. Am întâlnit-o prima oară întâmplător în Sibiu, era cu familia în Piața Huet, la un târg de handmade. Cred că atunci căutau locul din România în care să se stabilească. M-am dus să îi vorbesc, fericită de norocul pe care îl am, să o întâlnesc. De atunci, ne-am mai intersectat de câteva ori, în Sibiu. De fiecare dată, la fel de deschisă, zâmbitoare și cu drag de a împărtăși experiențe.

Din femeile lumii. Parte din colajul din expoziția de la Sibiu.

Acum, sărbătorește 10 ani de The Atlas of Beauty/Atlasul frumuseții prin cea mai mare expoziție de până acum a proiectului. La Muzeul Național Brukenthal, puteți vedea săptămânile acestea aproape 200 dintre portretele ei, unele faimoase în toată lumea, altele văzute în premieră

Am întrebat-o dacă este de acord să îi iau un interviu. A acceptat cu bucurie și ne-am întâlnit în centrul vechi al orașului. Cumva, discuția noastră a început despre mine. Probabil obișnuită să afle poveștile femeilor pe care le întâlnește, a intrat din nou în acest rol. Discuția noastră a curs liber, poveștile ei sunt unele dintre cele mai fascinante pe care le-am auzit.

Fotografie și televiziune

Te urmăresc de multă vreme, m-am bucurat când ai ales drept casă Sibiul. Pentru cine nu te cunoaște, cine este Mihaela Noroc?

M-am născut acum 38 de ani în Moldova, Chișinău, deci sunt basarabeancă, moldoveancă, cum vrei să îi zici. În 1990 m-am mutat, împreună cu părinții mei, la București. Tatăl meu a fost pictor, mama a studiat și ea la Universitatea de Arte București, istoria artei. Deci, vin dintr-o familie cu aplecări artistice. Tot timpul am stat alături de tata în atelierul lui și am pictat împreună cu el.

Când am vrut să dau la liceu, la Tonitza, în București, tata a zis ”Nu. Te faci avocat!” A zis că măcar unul dintre noi să nu fie artist în familie. Am făcut Școala Centrală, în București. Prin clasa a X-a, m-am apucat de fotografie. Am primit un aparat foto, tot de la tata, pe film. Începusem să developez acasă. Îmi făceam camera obscură în baie, toată noaptea developam acolo imagini, le lipeam pe faianța de pe pereți, să se usuce. Dimineața, când se trezeau ai mei, aveau expoziția acasă. Mie mi-a plăcut mult perioada respectivă.

Nu s-a regăsit în stilul de fotografie predat la facultate

După aceea, am mers la facultate, la București, la Arte Plastice, secția foto-video. Am intrat la locurile cu plată, prima sub linia de intrare și a fost un șoc pentru mine, financiar. Nu aveam banii respectivi și atunci m-am angajat, din primul an de facultate. Angajându-mă, nu am prea mai avut timp să mă țin de școală, nici nu prea îmi plăcea.

Foto Mihaela Noroc

Genul de fotografie care se predă la Foto-Video în București este foarte experimental, foarte aproape de arta contemporană modernă. Nu mă regăseam, eu sunt destul de clasică în ce fac, mai conservatoare. Atunci, am renunțat la fotografie, fiind pe băncile facultății. M-am gândit că fotografia nu e de mine, nu am ce să caut aici, nu sunt bună deloc. M-am dedicat sută la sută job-ului pe care îl aveam, câștigam bani destul de buni, am lucrat în televiziune, vreo șapte-opt ani.

Ce făceai în televiziune?

De toate. De la redactare, până la documentare. Căutam locuri, făceam și casting, mai și filmam, producție TV în general, pentru diferite emisiuni. Lucram la o casă de producție, mă mutam la alta, care făcea emisiuni pentru diferite televiziuni, de la Național, la Prima.

Cu banii strânși în televiziune a plecat în prima călătorie în jurul lumii. Acolo va fi punctul de plecare al The Atlas of Beauty

Primul job l-am avut la a doua ediție Big Brother. Meseria mea se numea ”logger”. Stăteam în casa respectivă și înregistram, scriam tot ce făceau participanții la emisiune, mă uitam toată ziua la ei. Asta am făcut mulți ani, până nu am mai putut, eram complet nefericită, televiziunea a fost un loc în care nu m-am regăsit. Am strâns bani în perioada aceea, destul de mulți.

Când am avut suma necesară, am plecat să călătoresc. În primul an de călătorie am plecat cu soțul meu, într-o expediție foarte ”sufletească”, din România pânâ în Japonia nu am luat avionul. Am mers doar terestru: tren, autobuz, autostop, orice. Ce a fost interesant în această călătorie este că atunci am început de fapt proiectul ”Atlasul frumuseții”. În călătorie, am făcut câteva fotografii mai reușite.

Sona, fata de pe coperta Atlasului frumuseții, cartea în limba română. Este din Nepal, fotografia este făcută în timpul sărbătoarei Holi. Foto Mihaela Noroc

A durat 15 luni călătoria. Am făcut înconjurul Pământului. După ce am ajuns în Japonia am mai luat și avionul. Am mers toată Asia, până în Australia, Noua Zeelandă și am traversat până în America de Sud. Am urcat în America de Nord și de acolo, în Europa. 15 luni am făcut fotografii, nu în felul în care lucrez astăzi. Acum le fac mult mai așa, cum zici tu, ca un jurnalist. Pun întrebări, ascult, învăț. Atunci, mergeam pe stradă, vedeam pe cineva care îmi plăcea, opream și întrebam, în limbile pe care le știu eu, dacă pot să îi fac o fotografie.

Rusa, datorită faptului că este din Republica Moldova, spaniola din telenovele, franceza de la bunica, toate au ajutat-o în călătoriile sale

Chiar, ce limbi vorbești?

Pentru că sunt născută în Republica Moldova, știu și limba rusă. Asta m-a ajutat foarte mult în spațiul ex-sovietic. Iar, când am plecat în prima călătorie, am mers foarte mult prin spațiul acesta. În Rusia, Caucaz, apoi am coborât spre Georgia, Kârgâzstan, Tadjikistan. M-a ajutat foarte mult aici să vorbesc cu localnicii în limba comună vorbită în URSS. Iarăși, m-au ajutat foarte mult telenovelele, la care mă uitam în liceu. Spaniola învățată din ele mi-a fost de folos în America de Sud. Mai știam franceză, m-a ajutat în Africa. Bunica a fost profesoară de franceză și mi-a dat și mie niște lecții.

Așa convingeam localnicele, le opream pe stradă, le spuneam câteva vorbe. Am primit foarte multe refuzuri, bineînțeles. După ce am terminat prima călătorie, m-am întors acasă și, pur și simplu, puneam pe internet din fotografiile făcute. Nu aveam text scris la ele, nicio poveste, doar țara. Asta se întâmpla acum 10 ani.

Primul articol pe care l-a scris, cu fotografii din The Atlas of Beauty, s-a viralizat internațional

La un moment dat, cineva din România, care îmi urmărea proiectul, a luat fotografiile și le-a pus pe un site, boredpanda, fără să mă întrebe. A făcut ea un fel de articolaș, cu câteva fotografii de-ale mele. După asta, m-au contactat cei de la site-ul respectiv și mi-au zis: ”Nu vrei să faci tu singură articolul ăsta? Poate îți iese ceva bun.” Asta am făcut, articolul respectiv s-a super-viralizat, pe vremea aceea nici nu erau așa de multe proiecte de felul ăsta. Cu călătorii, cu fotografie, erau rare. S-a viralizat internațional. Două luni am stat doar în casă și am răspuns la mesaje.

Atunci mi-a crescut mult și numărul de urmăritori pe rețelele sociale. Dar, oamenii îmi trimiteau mesaje, foarte multe dintre ele, neplăcute. Nu rezonau cu tipul de frumusețe, mă întrebau ”ce proiect e ăsta? Asta înseamnă frumusețea?” Aveau impresia că în spatele meu este o echipă, care organizează un studiu, că este ceva foarte elaborat. Nu înțelegeau ce e cu cele câteva poze aruncate, care ar reprezenta o țară anume.

Datorită unei campanii online de strângere de fonduri, a putut să plece din nou în călătorii

Atunci mi-am dat seama că se poate dezvolta ceva foarte interesant, și amplu, din ceea ce făceam eu. Inițial, pornisem cu un gând destul de naiv. După ce s-a viralizat proiectul și am realizat că pot să îl fac mai bine, nu mai aveam bani în cont de mult. Am făcut atunci o campanie online de strângere de fonduri, cu gândul că, dacă se strâng banii, pornesc la drum! Am strâns vreo 50.000 de dolari, de la oameni din toată lumea. Vreo 7.000 au venit de la români, plecați în străinătate. Mi s-a părut extraordinar! Am înțeles că oamenii cred în asta. Și atunci înseamnă că pot să fac ceva mult mai bun. Mi-am luat aparat, am făcut un traseu și am plecat! De atunci, tot asta fac!

Pregătind expoziția de la Sibiu. Foto Mihaela Noroc

Am crescut o dată cu proiectul și acesta m-a învățat foarte multe. Cum ar trebui să îl fac, ce ar trebui să întreb. De la oprit pe stradă oameni, fără a-i întreba nimic și făcut o poză, am ajuns la articole întregi, cuvinte scrise, mai multe decât îmi imaginam vreodată. E un amestec de povești impresionante și povești mai simple.

Astăzi, înainte să ajung într-o țară, mă documentez. Ce probleme sunt, ce fac femeile, cum gestionează situațiile, ce povești impresionante cu femei de acolo găsesc pe net. Întreb și localnicii, este unul dintre avantajele social media. Când ajung în țara respectivă, fotografiez femeile găsite înainte, dar, în același timp, stau și pe stradă, aștept să văd ce mă impresionează și pot fotografia.

Unele refuzuri de la femeile pe care încearcă să le fotografieze pe stradă, au în spate motive teribile

Ai spus că mai demult primeai foarte multe refuzuri, acum e mai ușor să convingi femeile să pozeze pentru tine?

Depinde de țară. În continuare, este același procent de refuzuri. Cred că oamenii sunt un pic mai deschiși acum față de atunci când am pornit proiectul. Prima dată când am mers în Egipt, de fapt singura dată pentru proiect, a fost un șoc pentru mine. Femeile voiau să fie fotografiate dar mă refuzau până la urmă. Eu le arăt femeilor pe cameră ce înseamnă, că e online proiectul. Depinde de acceptul lor. Femeile din Egipt îmi povesteau lucruri teribile.

Există la ei grupuri de șantaj, de crimă organizată, să-i spunem, care fotografiază o fată pe stradă. Iau fața, o lipesc în photoshop pe un corp nud. Apoi, merg la părinții fetei, îi arată fotografia și îi spun: ”Uite, asta este fata ta! Chiar dacă noi știm că e trucată fotografia, comunitatea va crede că e dezbrăcată! Deci, trebuie să ne dai bani, ca să nu o publicăm!” Atunci când vedeau o cameră foto, te refuzau clar. Nu era genul acela de refuz, ”vai, nu sunt machiată astăzi!” Chiar nu aveai ce să zici.

Pe Marzieh, fata cu fața arsă, am fotografiat-o cu șase ani în urmă, am postat-o abia după trei sau patru ani, când mi-a zis că am voie. Sunt multe imagini pe care nu le voi posta niciodată, sunt doar pentru cărți, pentru că așa am convenit cu femeile respective.

A fotografiat femeia de pe coperta The Atlas of Beauty datorită unei serii de întâmplări fericite

În India iar, o grămadă de refuzuri. Știi că în India era practica aceea de a arde văduva împreună cu cadavrul soțului mort. De multe ori am avut senzația în India că femeia, din păcate, cred că e, de fapt, sigur este mai jos decât o vită. Acelea sunt sfinte. La cartea pe care o am publicată în limba engleză, pe copertă este o fată din India. Ea este și pe afișul expoziției de la Sibiu. E o întreagă poveste cum am ajuns să o fotografiez.

Fata din apă. Varanasi. Foto Mihaela Noroc

Eram în Varanasi și mergeam pe stradă. Până atunci, primisem o grămadă de refuzuri aici. Era foarte dureros, vedeam atâtea femei super interesante, îmbrăcate spectaculos, culorile, spiritualitatea, tot ce se întâmpla acolo era absolut magic! Am văzut o femeie pe stradă, cu fiica ei. M-am gândit că e femeie matură, are aproape 40 de ani, sigur are autonomie, are dreptul să spună dacă poate sau nu să fie fotografiată. Și îmi răspunde: ”Aș vrea, dar nu pot!” Am întrebat-o de ce, a răspuns că din cauza soțului.

Am insistat, că vreau să vorbesc cu soțul, a zis că nu e acasă, am zis că merg la ea, stau să îl aștept. Am stat și am așteptat cred că vreo șapte ore, să se întoarcă soțul ei. A venit, a spus că e în regulă, să vin a doua zi dimineață, înainte să plece el la serviciu. Am mers, la răsărit, omul venea târziu acasă, pleca foarte devreme. Am făcut o fotografie, e în carte, la ei acasă, deasupra, pe acoperiș, se vedea de acolo orașul Varanasi. După ce am plecat de la ea, eram atât de fericită că am reușit să fotografiez o femeie din India. Exact așa cum mi-o imaginam eu, în sari, foarte autentic, foarte frumos.

”Hello. I’m Jay, the girl from the water!” – cum a căpătat nume, fata de pe copertă

Eram într-un extaz total și starea asta te ghidează uneori. Cel puțin în fotografia mea și în întâmplările mele de pe stradă, cele în care se leagă totul. Starea aceea de extaz m-a dus pe malul râului Gange din Varanasi. Mergeam pe lângă râu și mă uitam la oameni. Și, o văd pe fata din apă! Cum stă și își face ceremonia. O văd și intru în apă cu tot ce aveam pe mine, aparat, telefon. Îi arăt aparatul foto și eram convinsă că o să zică nu. Nu avea cum să zică da. Era și într-un moment ceremonial, o fată tânără, mă gândeam că trebuie să ceară aprobare de la toți bărbații din familia ei. Și acceptă.

I-am făcut câteva cadre și am lăsat-o, am plecat, ca să nu deranjez și să nu dispară momentul. Ea a plecat, eu mi-am văzut de drum, nu am știut nimic despre ea. Când să public cartea, patru ani mai târziu, mă gândeam la fotografia ei. Editorii erau de părere că este foarte frumoasă, voiau să o pună pe copertă. Și mă gândeam că, uite, femeia de pe copertă și nu știu absolut nimic despre ea!

După o jumătate de an de la publicare, primesc un mesaj pe Instagram: ”Hello. I’m Jay, the girl from the water!” Mi-a scris că ea de fapt studiază ingineria la Delhi, că atunci era în vacanță la părinți. La sfârșit, m-a întrebat: ”Asta înseamnă că sunt cea mai frumoasă femeie din lume? Dacă sunt pe copertă?” Am rămas prietene, i-am trimis cartea în multe exemplare, ca să o dea cadou prietenilor ei. Îi place foarte mult să cânte, e clar că părinții au pus-o să fie inginer, dar ea de fapt e o fire artistică.

Documentarea fotografică pentru The Atlas of Beauty a dus-o pe Mihaela Noroc în aproape 100 de țări

Mi se pare super interesant că pe coperta cărții am o hindusă. Acum am mai terminat o altă carte, ”Fetițele pământului”. O carte cu 250 de copii, din mai mult de 50 de țări. Se lansează în toamnă, în America. Va fi și în limba română. Cei din America au ales pentru copertă tot pe cineva hindus, din Bali de data aceasta.

Parte din colajul ce acoperă un perete întreg în expoziția de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Fiecare fotografie este individuală și potrivită manual.

Ai făcut vreodată un calcul, câte țări ai văzut, câte femei ai fotografiat?

Femei, două-trei mii, sigur, cu povești și fără. Țări, în jur de 100, nu le-am numărat. Dacă mi-a plăcut o țară, m-am dus de mai multe ori acolo.

Te-ai simțit vreodată în pericol în țările pe unde ai umblat?

Da, sigur. De exemplu în Afganistan, în cea mai recentă călătorie, pentru că am fost de mai multe ori. Chiar înainte să ajungă talibanii la putere. În pandemie eu am călătorit foarte mult. Singură. Am mers în toate țările care spuneau că nu există Covid, ei au probleme mai mari. A trebuit să plec din Kabul, voiam să ajung într-o zonă ce se numește Bamiyan. Trebuia să fotografiez acolo niște fetițe. Există o organizație Skateistan. Fac cursuri de skating cu fetițe, care nu au voie să meargă la școală, care nu au voie să aibă viață socială. Trebuie să stea acasă, să învețe să facă mâncare.

Organizația aceasta le aduce în spații sigure, unde se pot distra învățând skating. În Kabul era mult prea periculos să fotografiez fetițele și m-au dus în Bamiyan. A trebuit să merg cu mașina, învelită într-o burka. Mi-au explicat că, dacă oprește cineva mașina, să pozez în localnică și să tac din gură, vor spune că sunt mută. Din fericire, nu ne-a oprit nimeni, am trecut prin mai multe puncte de control ale talibanilor. A fost un moment de incertitudine, de teamă. Dar, zona Bamiyan-ului era superbă, acolo au fost statuile acelea uriașe ale lui Buddha. Cele pe care le-au distrus.

Femeie din Afganistan. Foto Mihaela Noroc

Câteodată, se ajunge la o fotografie reușită datorită unei întâmplări periculoase

M-am simțit în pericol de mai multe ori. Dar, uite, un episod, care tot așa, a dus la ceva interesant. Eram în Chile, în Santiago. Despre țara asta se spune că este cea mai dezvoltată din America de Sud și cea mai ok. Dar, există discrepanțe foarte mari între sărăcie și bogăție, ca peste tot în America de Sud. Nu mi s-a părut că în Chile ar fi mai bine, pur și simplu au mai mulți bogați ca restul continentului. Eram într-un cartier mediu, nu părea nici sărac, nici bogat.

Mergeam pe stradă acolo cu o femeie pe care o fotografiam, Luna o cheamă. Mă uitam pe hartă, pe telefon, să văd cum ies din cartier. Aveam aparatul foto la gât și telefonul în mână. A trecut unul pe lângă mine, mi-a smuls telefonul și a plecat. Am întrebat-o pe ea, cum să ajung la un metrou, că mai departe mă descurc. Tipei i s-a făcut milă de mine. Nu reușisem nici să îi fac poze, eram și semi-bramburită cu episodul furtului. M-a invitat să o fotografiez la ea acasă.

A ieșit una dintre cele mai frumoase fotografii, cea cu Luna. Era fabulos la ea acasă. Mama ei era un fel de vrăjitoare. Era atunci campionatul mondial și juca Chile. Toată comunitatea era implicată. Înfipsese maică-sa cuișoare în niște portocale. Își pusese pene în nu știu ce direcție, ca să câștige Chile. Luna era studentă la agricultură, avea un păr extrem de lung și un poncho făcut de mama ei.

Luna, Chile. Foto Mihaela Noroc – The Atlas of Beauty

Cum faci să fii în siguranță, în atâtea țări? Inclusiv cele din lumea arabă?

Știi ce fac când călătoresc singură, în general? Nu mă duc noaptea pe străzi, sunt circumspectă, îmi dau seama cu cine pot să vorbesc și cu cine nu. Merg cu transportul în comun, să fiu înconjurată și de alți oameni. Dacă merg cu cineva privat, mă asigur dinainte că este în regulă, mă documentez mult. La o călătorie de o lună, stau patru luni pentru documentare.

Noor repară și fabrică mobilier în Baghdad, Irak. Foto Mihaela Noroc

Din secretele de a fi în siguranță pe străzile lumii: ”Mă îmbrac întotdeauna foarte larg și foarte neatrăgător. Haine largi, ponosite, ghiozdan rupt, să nu atrag atenția.”

În țările arabe e super sigur de fapt, mai ales pentru o străină. Când se întâmplă în Egipt să te agațe pe stradă și să îți spună o mulțime de cuvinte, nu e nimic! La fel se poate întâmpla și în Rahova, în București. În ultima excursie pe care am făcut-o cu Nati, în America, mi s-a părut mult mai periculos în metroul din Los Angeles, decât în alte călătorii de-ale mele. Era plin de drogați și de oameni distruși, nu știai care are la el o armă sau ceva. În general, nu am avut probleme, cred că sunt o norocoasă.

Am avut o dată un moment, știu că făceam o campanie pentru o rețea socială. M-au trimis în șase țări, să fotografiez șase femei, le aleseseră ei. M-am dus în India, trebuia să ajung în Pune, la două ore de Mumbay. Am aterizat în Mumbay și a trebuit să găsesc un șofer atunci, pe loc. Nu am avut timp să fac cercetare pentru călătoria asta. L-am găsit, știam că e vorba de o călătorie de două ore, nu am dormit deloc, deși eram frântă.

La un moment dat, șoferul a vrut să oprească într-o benzinărie, să bea un ceai sau o cafea. I-am spus nu. Să nu oprească nici pentru ceai, nici pentru apă, nici pentru toaletă, pentru nimic. Părea băiat bun, dar dacă nu era?! Uneori, trebuie să fii mai circumspect când ești o femeie singură pe drumuri. În anumite țări, bunătatea poate fi interpretată ca prostie și ca o invitație. Atunci, trebuie să fii întotdeauna atentă la ce semnale transmiți. Mă îmbrac întotdeauna foarte larg și foarte neatrăgător. Haine largi, ponosite, ghiozdan rupt, să nu atrag atenția.

”Dacă e să mă întrebi pe mine, proiectul ăsta cred că s-a născut în Ethiopia.” – Mihaela Noroc

Nu mă plimb cu echipament foto mult la mine, nici nu folosesc mult de obicei. Folosesc o lentilă și un aparat, atât. Nu am nevoie de mai mult. Mie îmi place cât mai simplu. Secretul meu este că știu să văd oamenii aceia, care au o poveste. Poate mă ajută și experiența din televiziune, perioada când am lucrat la casting-uri. Văd, simt un om care are ceva de transmis, o poveste care e și pe chipul, și înăuntrul lui.

De exemplu, aveam eu o fotografie pe care am făcut-o în Ethiopia, una dintre primele fotografii. Dacă e să mă întrebi pe mine, proiectul ăsta cred că s-a născut în Ethiopia. Am făcut acolo o călătorie împreună cu un grup de vreo zece prieteni. Când am ajuns, am fost absolut șocată de diversitatea culturală. Ce oameni vedeai, de la femei dezbrăcate din triburi, la femei complet acoperite cu burka. Erau ethiopieni ortodocși copți, care mergeau la biserică acoperiți în alb.

Femeie din Ethiopia spălându-se pe dinți. Foto Mihaela Noroc

A fost o experiență răvășitoare, răscolitoare. Știu că am pozat o femeie, în timp ce ea se spăla pe dinți. O singură poză i-am făcut. Știi cum se spală africanii pe dinți? Cu un băț, rumegă la el o jumătate de zi. Să vezi cum ține în gură bățul, se spală pe dinți și se uită la mine. Dar, mai frumoasă ca atunci nu cred că am mai văzut. Să te speli pe dinți și să arăți atât de frumoasă! E o singură imagine, dar ea a transmis frumusețe, ea era așa, așa sunt femeile pe care le găsesc.

Greutățile de a fi departe de familie

Te însoțesc și soțul, fiica ta, în călătoriile prin lume?

Înainte să am un copil, călătoream și cu soțul, și singură. De când a apărut Nati, ea a avut șansa să meargă în vreo 30 de țări. După ce a fost pandemia, a trebuit să o las acasă, mi-a fost foarte greu. După ce am devenit mamă, s-a modificat ceva înăuntrul meu, am devenit mult mai fricoasă, mi se face un dor teribil când o las acasă. Am avut anii trecuți, o perioadă de aproximativ o lună, când am lăsat-o acasă, cu soțul meu, Ștefan. Plângeam în fiecare zi. Nu m-aș fi gândit. Când am rămas însărcinată, mă gândeam că voi putea continua la fel, să o las acasă și să mă duc. Nici nu încape discuție să fie așa. Dar, cartea aceasta cu copii, nu ar fi existat dacă nu era Nati. Pentru ea am făcut-o.

Soțul tău cu ce se ocupă?

Soțul meu acum mă ajută la proiect. El de meserie este scenarist, a terminat Facultatea de Film din București. A lucrat mulți ani în televiziune, ca și mine, a lucrat în publicitate, a fost copywriter. Mă ajută enorm la tot ce înseamnă partea administrativă, birocratică. Eu am libertatea să mă ocup de partea artistică. Chiar dacă îi este greu, e și el tot un artist. Dar, din păcate, și-a asumat partea asta mai neplăcută. Sunt norocoasă că face el asta.

De la femeile lumii, la femeile din România

Ce alte proiecte ai în lucru? Văzusem că ai început să fotografiezi femei din România.

Femeile din România e un alt proiect la care lucrez, o să îl termin în ani de zile, nu mă grăbesc. Și cartea cu fotografii de copii am făcut-o în patru ani jumate, prima carte tot în patru ani și ceva. La cea de-a doua carte lucrez deja de cinci ani. Femeile României va fi o enciclopedie a României, cu frumusețe așa cum o văd eu. Va rămâne un testimonial al vremurilor noastre și al frumuseții autentice care încă se mai găsește, câte un pic. Ce a mai rămas aici, ultimele frânturi, ultimele zvâcniri ale tradiționalului.

Ștefania este membră într-un ansamblu de dansuri populare din Gorj. Foto Mihaela Noroc

Atât frumusețe feminină, cât și a locurilor?

Nu. Doar femei. Nu mă interesează nimic altceva. Eu nu scot niciodată aparatul la un peisaj, nu l-am scos toată viața mea. Nu știu, așa sunt eu.

Spune-mi cum ai ajuns în Sibiu.

Datorită Nataliei am ajuns. Când am rămas gravidă, mă gândeam să mă stabilesc la Berlin. Am avut o expoziție, e acolo o galerie de artă cu care am colaborat foarte frumos. Au venit foarte mulți oameni. Țin minte că atunci când m-au contactat galeristele mi-au spus în felul următor: plătim noi toată expoziția, printuri, tot ce este necesar, iar banii de intrare îi ia galeria. Se plăteau 5 euro ca să vizionezi lucrările. După ce s-a terminat expoziția, au avut așa de multe încasări, încât mi-au dat și mie jumătate din bani. Au venit foarte mulți oameni, am primit și mesaje de la localnici, care mi-au mulțumit.

”Frumusețea poate să însemne foarte multe lucruri. Calitate umană, până la urmă. Bunătatea e frumusețe. Să fii onest, să fii darnic, toate calitățile înseamnă frumusețe.” – Mihaela Noroc

De exemplu, un tătic, care mersese acolo cu fiica lui de aproape 14 ani, anorexică. A spus că, după ce a văzut expoziția, a simțit din nou că e un pic normală. A avut acces la un altfel de femeie. A văzut în câte feluri putem să fim. Este vorba despre diversitate și să ne acceptăm.

Frumusețea poate să însemne foarte multe lucruri. Calitate umană, până la urmă. Bunătatea e frumusețe. Să fii onest, să fii darnic, toate calitățile înseamnă frumusețe. Nu înseamnă că, dacă nu ești simetric, nu ai fi frumos. Media și reclamele au promovat multă vreme standarde de frumusețe false. Trebuie să lucrăm să revenim la ce era adevărat valabil, secole de-a rândul. Noi ne-am pierdut mult încrederea pe parcurs.

Am plecat din Berlin pentru că eram însărcinată și mediul de acolo nu mi s-a părut potrivit pentru copil. Cultural, ca peisaj artistic, era foarte interesant. Dar, nu mi s-a părut în regulă să cresc acolo copilul. Vedeam peste tot drogați sau alcoolici. Și în metrou, și pe stradă, nu m-am simțit în siguranță. Așa că, am zis că revin acasă, în România. Nu am vrut la București, am stat acolo 30 de ani. Am zis să încerc în altă parte. Am făcut o excursie cu Ștefan și cu Nati, când ea avea în jur de un an. Am fost la Oradea, la Timișoara, la Cluj, orașe pe care le luam în considerare.

Mihaela Noroc în Sibiu. Foto Sibiu 100%

Mihaela Noroc are senzația că este permanent în vacanță pe străzile Sibiului

Când am ajuns la Sibiu, m-am simțit liniștită. E un oraș cuminte, cu oameni foarte buni. Îmi place foarte mult și partea veche a orașului. Stau în apropiere de Piața Mare, într-o casă de la 1600, într-o curte cu șase-șapte vecini. Dar, apartamentul este cu boltă înaltă, cu ziduri vechi. Îmi place la nebunie, trăiesc într-o poezie în orașul acesta! Când ies pe stradă, am senzația că sunt permanent în vacanță. Sunt peste tot turiști, e foarte frumos. Plus că este un mediu extraordinar în care să crească Natalia. Iese, se plimbă cu bicicleta, are prieteni. Datorită ei am ajuns aici.

Expui des în România?

Expoziția de acum este a doua expoziție în România, am mai avut la București. Nu prea am făcut expoziții, în general, pentru că sunt consumatoare de timp și bani. Acum am sprijinul Primăriei Sibiu, 80% din costuri sunt acoperite de ei. Vor fi 186 de fotografii, unele foarte mari, unele mici, voi încerca să fac și un mozaic, ca un fel de colaj, cu femei de peste tot din lume.

Se făceau 10 ani de Atlas al frumuseții. Mi s-a părut chiar important să fac o sărbătoare în jurul evenimentului ăstuia. Vor fi și un tur ghidat pentru copii, unul pentru adulți, o discuție cu mine. Expoziția va fi deschisă în perioada 8 iunie – 2 iulie.

Mă gândesc ca, în cadrul turului ghidat pentru copii, să pun un ecran pe care să rulez imagini din cartea nouă, Fetițele Pământului. Și să le povestesc, sigur le va plăcea.

La vernisajul expoziției. Foto Sibiu 100%

Cum puteți vedea fotografiile Mihaelei Noroc

Expoziția The Atlas of Beauty (Atlasul frumuseții) este deschisă la Muzeul Național Brukenthal, Casa Albastră, Piața Mare, nr. 5. Vernisajul a avut loc joi, 8 iunie 2023. Lucrările vor fi expuse până în data de 2 iulie 2023. Evenimente programate în cadrul expoziției de la Sibiu:

  • Tur ghidat de către autor pentru copii: 10 iunie 2023, ora 11:30
  • Tur ghidat de către autor pentru adulți: 17 iunie 2023, ora 16:30
  • Întâlnire și discuție cu autorul: 01 iulie 2023, ora 16:30

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Primăria Sibiu este campioană în mediul virtual. Dar codașă la interacțiunea reală cu sibienii

În faţă e vopsit gardul, iar în spate… celebrul elefant din încăpere, o expresie des uzitată şi la modă. Privită din afară, de la nivel naţional, în mediul on-line, activitatea Primăriei pare aproape impecabilă şi curată ca lacrima, precum şi exemplu de dat în ţară pentru bună practică şi transparenţă. Însă noi, sibienii, ştim cât de greu relaţionăm cu Primăria Sibiu atunci când vine vorba despre comunicarea cu funcţionarii municipalităţii, mai ales fizic. Lucrurile merg mai bine în online decât atunci când eşti nevoit să te deplasezi la sediul din Piaţa Mare.

Credem că funcţionarii Primăriei Sibiu sunt cei mai fericiţi şi mulţumiţi de cariera în administraţie, dacă n-ar exista sesizările şi plângerile sibienilor pe tot felul de probleme. Dacă ar putea, funcţionarii Primăriei Sibiu ar lua şi exemplul lui Klaus Iohannis şi Astrid Fodor, în ceea ce priveşte lipsa cu desăvârşire a audienţelor acordate sibienilor. Mai nou, după pandemia de coronavirus, când primăria a investit masiv în digitalizare, pentru a fi în trend cu vremurile pe care le trăim şi pentru a nu fi criticată că pierdem timp şi bani din cauza birocraţiei excesive, interfaţa cu sibienii a trecut în proporţie covârșitoare din sfera fizică în sfera on line. Totodată, site-ul primăriei, sibiu.ro, a devenit, în opinia lor, calea perfectă pentru a comunica cu sibienii şi a le rezolva problemele. Aproape că, dacă s-ar putea, nici nu ar mai vrea să te vadă la faţă la ghişeele primăriei şi instituţiilor din subordine, iar prima indicaţie a lor dacă ai curajul de a te prezenta fizic la primărie şi să ceri explicaţii este că ”găsiţi totul pe site-ul primăriei”. În loc să te lămurească pe loc, ei te trimit la site. Ce-i drept, poate IT-iştii primăriei sunt printre cei mai buni din ţară, pentru că într-adevăr site-ul este funcţional, bine organizat, deși perfectibil încă. Oricum, site-ul  îi spoieşte pe funcţionarii primăriei şi pe primarul Astrid Fodor mai bine decât în realitate.  E bine că se fac paşi importanţi în comunicarea online cu sibienii, însă în ceea ce privește respectul față de cetățeni, funcţionarii municipalităţii ar putea să arate mai multă disponibilitate atunci când sibienii trec pasul primăriei. În spatele calculatorului te poţi ascunde, însă percepţia în comunitate poate fi cu totul alta, iar municipalitatea ar trebui să conştientizeze acest lucru.                

„Oglindă oglinjoară, care e cea mai transparentă primărie din țară?”

Funky Citizens a lansat o cercetare ce evaluează măsura în care primăriile unor orașe din România reușesc să respecte atât criterii minime de transparență stabilite de lege, cât și unele standarde mai înalte stabilite prin bune practici sau criterii de nivel internațional. Indicele Transparenței Locale 2023 este o analiză inedită care măsoară gradul în care primăriile respectă obligațiile legale ce țin de transparență, un studiu comparativ, independent și care va deveni un instrument regulat de măsurare a transparenței localităților. Cercetarea pornește de la premisa că transparența presupune atât publicarea de informații, cât și posibilități pentru participarea cetățenilor sau un cadru în care aleșii locali sau alte instituții cu rol de supervizare să își poată face treaba. Funky Citizens este un ONG românesc aflat la intersecția dintre buna guvernare și cetățenia activă care, începând cu 2012, s-a concentrat pe diverse acțiuni și inițiative pentru a ajuta democrația românească să funcționeze mai bine.

Sibiu100% vă prezintă rezultatele cercetării pentru Primăria Sibiu. Dacă lucrurile bune sunt evidente şi de necontestat, noi vă propunem o analiză asupra lucrurile mai puţin bune şi chiar cele criticabile, pe care Primăria Sibiu ar trebui să le îndrepte pe viitor şi care ar trebui să ducă la o comunicare şi mai bună cu sibienii, mai ales în plan fizic, în condiţile în care nu toţi sibieni sunt aşi la folosirea laptop-ului. Trebuie să spunem că Primăria Municipiului Sibiu ocupă locul 4 în acest top naţional al transparenţei realizat de ONG-ul Funky Citizens. Nivelul de transparenţă a fost stabilit în urma evaluării site-urilor de primării, în cazul Primăriei Municipiului Sibiu – sibiu.ro, dar şi după răspunsurile primite de ONG la chestionarele trimise. Am plecat de la concluziile raportului Funkz Citizens, care spune că: “Primăria Municipiului Sibiu înregistrează punctaje crescute în comparație cu celelalte UAT-uri analizate în cadrul cercetării, cu câteva puncte slabe ce țin de răspunsurile la cererile formulate, în cadrul cărora nu am primit până în momentul prezent indicații clare asupra locației de pe site în care putem găsi informațiile. Referitor la capitole, subiectul întreprinderilor municipale nu este abordat din cauza absenței informațiilor pe site sau prin intermediul cererilor trimise. Un alt capitol ce înregistrează punctaje scăzute este asistența financiară a ONG-urilor, unde nu am găsit detalii concrete”.   

Să le luăm la rând. Locul 4 în ţară, cu scorul obţinut de 5.72

Principala critică o vizează pe primarul Astrid Fodor, care nu oferă informaţii despre planul de muncă zilnic sau săptămânal din primărie. Este foarte greu să afli dacă Astrid Fodor este în primărie sau nu, aceasta preluând o meteahnă mai veche a fostului primar Klaus Iohannis de a nu da ochii cu sibienii. La fel ca şi Iohannis, Fodor acordă cu rare excepții audienţe fizice sibienilor, aruncând întreaga responsabilitate asupra aparatului adminstrativ din subordine sau pe Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni.

Vedeta studiului, Urbanismul!

În altă ordine de idei, activitatea primăriei şi politica de urbanism şi construcţii au obţinut cel mai bun scor din partea Funky Citizens – 9/10, analizându-se site-ul sibiu.ro Însă ştim, noi cei din mass-media locală, că tocmai aceste servicii scârţie cel mai tare. Dacă Primăria Sibiu trimite regulat comunicate de presă privind activitatea Primăriei (şi este foarte bine aceasta), nu acelaşi lucru se poate spune când vine vorba de a răspunde mass-media locale când solicită punctual informaţii. Ce-i drept, multe dintre solicitări nu sunt pe placul primăriei şi atunci preferă să le îngroape în mailul serviciului Comunicare.

Totodată, toţi ştim ce probleme mari sunt cu obţinerea avizelor şi certificatelor de urbansim de la Primărie, adică în serviciul unde activează arhitectul şef al instituţiei. De câţiva ani, funcţionarii de aici au plecat nemulţumiţi de atmosfera creată în acest serviciu, iar la concursurile organizate în mod repetat de primărie nu se prezintă aproape nimeni, pentru că s-a dus faima unui serviciu prost gestionat de arhitectul şef. Cu toate că primarul Astrid Fodor ştie exact situaţia, nu face nimic pentru a pune lururile în ordinea firească. La polul opus, printre cele mai slab cotate activităţi ale primăriei se regăsesc cele legate de transparenţa procesului bugetar, contractele publice de achiziţii făcute de municipalitate, dar şi cele referitoare la companii/ întreprinderi/ regii/ asociații municipale, care nu sunt mediatizate la fel de bine pe sibiu.ro. Informaţiile despre acest ultim aspect sunt puţin nedrept abordate din partea Funky Citizens, în condiţiile în care instituţiile din sbordinea primăriei Sibiu au propriile site-uri, iar informaţiile sunt actualizate în timp real, iar evenimentele destul de mediatizate în plan local.

Dar scorul cel mic primit de municipalitatea sibiană din partea celor care au făcut cercetarea, adică 0 din 10, este obţinut la capitolul finanţarea ONG-urilor şi lipsa evaluării proiectelor din punct de vedere al transparenţei. Nu e de mirare că mai tot timpul au existat suspiciuni legate de finanţarea proiectelor de pe agendele locale de finanţare, fie culturale, fie sportive sau comunitare, în condiţiile în care mai mereu instituţiile oraşului au fost favorizate în dauna ONG-urilor sau asociaţiilor private. În rest, celelalte capitole se află la un nivel mediu de transparenţă.

FunkyCitizens a analizat 12 criterii privind stabilirea transparenţei, iar Sibiu 100% vă prezintă scorurile obţinute de Primăria Sibiu pe fiecare capitol. În final, în topul realizat de cercetare, Sibiul ocupă locul 4 la nivel naţional, cu un scor de 5.72. Acest lucru arată că Primăria Sibiu mai are lucruri mari de îmbunătăţit în ceea ce priveşte transparenţa administrativă, sub toate aspectele, chiar dacă ocupă un loc fruntaş.

Iată mai jos scorurile obţinute de Primăria Sibiu şi punctele slabe, adică întrebările la care municipalitatea nu a răspuns celor care s-au ocupat de cercetare sau cei care au făcut analiza nu au găsit pe site-ul sibiu.ro răspunsurile la problemele de transparenţă căutate, unde primăria Sibiu a primit scorul de 0 puncte. Aceasta este lista de întrebări analizate la primăria Sibiu, în care stă rău la transparenţă.            

Punctaje detaliate. Foto: Funky Citizens

Informații despre activitatea primăriei. Scor: 9 / 10
Informații despre planul de lucru zilnic / săptămânal al primarului și organelor executive ale consiliului sunt publicate în detaliu pe site-ul oficial?

Acces la informații și participare publică. Scor: 6 / 10

Cât de des este accesat website-ul (număr de utilizatori lunari raportat la total populație adultă)?

Există secțiune pentru comentarii / input în proiectele de hotărâri de consiliu?

Agenda ședințelor de Consiliu local alături de lista completă a proiectelor este disponibilă pe site în timp rezonabil?

Există disponibile ușor date privind notificarea adunărilor publice? Cât de simplă este exercitarea acestui drept?

Există publicată o listă a datelor deschise disponibile?

Sunt rezultatele publicate în urma evenimentului public privind includerea sau excluderea propunerilor pentru și comentarii cu privire la, proiecte de acte normative?

Proces bugetar. Scor: 5 / 10

PBS publicat înainte de octombrie cu oportunități de participare

Programul de investiții publice al unității / subdiviziunii administrativ-teritoriale în maximum 5 zile lucrătoare de la aprobare.
Mecanisme de feedback permanente pe buget?

Citizens budget disponibil?

Sunt implementate proiectele selectate prin bugetare participativă?

Proiect de buget publicat în termenul legal

Bugetare participativă disponibilă?

Contracte publice. Scor: 4 / 10

Folosește municipalitatea un anumit serviciu public sau o resursă web oficială alternativă pentru achiziții?

Există un regulament sau alt document de reglementare privind achiziții sub pragul pentru toate organele executive ale departamentelor și întreprinderile, instituțiile și organizațiile municipale subordonate?

Sunt anunțuri privind achiziționarea de bunuri, lucrări și servicii pentru fondurile de împrumuturi sau granturi oferite?

Sunt publicate contractele publice pe site?

Au fost publicate informații despre desfășurarea consultărilor preliminare ale pieței pentru ultimul an pe site-ul oficial?

Este folosit un sistem de open contracting?

Asistență financiară pentru indivizi și organizații. Scor: 0 / 10

Sunt organizate competiții de proiecte pentru ONG-uri / granturi nerambursabile?

Există reguli privind potențiale conflicte de interese / incompatibilități în acordarea acestor contracte (risc de a da nepotului)?

Sunt documente disponibile privind acordarea de finanțare a organizațiilor societăților civile, fondurilor caritabile, asociațiilor de coproprietari de locuințe și asociațiilor locale de cetățeni pe site-ul oficial? Există informații despre beneficiari?

Există informații disponibile pe site-ul oficial legate de decizia de refuz al finanțării?

Sunt publicate evaluările proiectelor depuse?

Nivelul de detaliu al alocărilor financiare (beneficiar, sumă, descriere proiect)

Companii/ întreprinderi/ regii/ asociații municipale. Scor: 3 / 10

Rapoartele financiare ale întreprinderilor/ regiilor/ asociațiilor municipale în care 50% sau mai mult este deținută de comunitatea teritorială și din subordinea consiliului orașului publică: а) un raport privind situația financiară (bilanţ b) un raport privind rezultatele financiare (venitul total c) un raport privind fluxul de numerar; d) un raport privind utilizarea fondurilor în capitalul autorizat al întreprinderii?

Site-urile web ale autorităților locale de autoguvernare/ asociații sau site-urile web ale întreprinderilor municipale conțin CV-uri ale șefilor de CA și membrilor acestora?

Membrii consiliului local și reprezentanții cetățenilor/ părinților/ elevilor etc sunt membri ai consiliilor de supraveghere ale întreprinderilor și companiilor în care 50% sau mai mult este deținută de comunitate?

Se publică informații cu privire la salarizarea conducătorilor și a membrilor consiliilor de supraveghere ai întreprinderilor municipale și companiilor cu peste 50% din capitalul propriu deținute de comunitatea teritorială, și anume structura, principiile de calcul și cuantumul retribuției administrației (executivul)?

Sunt publicate rapoartele anuale ale conducătorului și ale consiliului de supraveghere ale întreprinderilor municipale și ale companiilor cu peste 50% din participațiile comunitare?

A fost efectuat auditul extern independent al ÎM (sau companiilor în care participația deținută de comunitate depășește 50%)?

Sunt definiți KPI-urile pentru întreprinderile municipale sau companiile (inclusiv cele non-profit) în care participația deținută de comunitate depășește 50%?

Sunt publicate informații cu privire la valoarea și calculul prețurilor pentru bunuri, lucrări sau servicii ale întreprinderilor municipale sau ale companiilor cu peste 50% din acțiunile comunitare

Proprietate publică a municipalității. Scor: 8 / 10

Există o listă a tuturor proprietăților deținute de municipalitate (fie în proprietate publică, privată, co-proprietate)?

Resurse umane și politica de personal. Scor: 7 / 10

Biografia sau CV-ul primarului, viceprimarilor sunt publice?

Biografia sau CV-ul directorilor și conducătorilor de instituții executive sunt publice?

Politica anticorupție, etică și integritate profesională. Scor: 8 / 10

Există un instrument specific care poate fi folosit pentru raportarea unui comportament neetic, discriminare sau conflicte de interese ale funcționarilor, consilierilor sau altor angajați din primărie și instituții subordonate, coordonate?

Există vreun ghid / politică / regulament privind gestionarea conflictului de interese?

Climat investițional și dezvoltare economică. Scor: 5 / 10

Există o secțiune separată pe site (sau un site special desemnat) în română și în engleză pentru potențiali investitori?

Comisii de dialog social organizate?

Sunt publicate informații cu privire la evaluarea ratingului de credit al orașului?

A aprobat consiliul local un program de sprijin și dezvoltare a antreprenoriatului și este finanțat?

Transparența procedurilor și numărul de zile necesare pentru a opera în municipalitate

Servicii sociale, educație, locuire. Scor: 4 / 10

Informațiile despre facilitățile rezidențiale aflate în proprietatea municipalității sunt disponibile fie pe un site oficial, fie pe un site alternativ și sunt aceste informații actualizate cel puțin o dată la șase luni? Și anume: a) numărul de unități rezidențiale închiriate, b) numărul de unități rezidențiale disponibile; c) numărul de camere în cămine/ locuințe sociale.

Sunt anunţuri despre viitoarele şedinţe ale comisiilor publice care iau astfel de decizii de alocare?

Este o formă de distribuire deschisă a locurilor (cum ar fi o listă de așteptare deschisă, înregistrare, loterie, randomizare etc.) ca metodă principală de distribuire a copiilor în instituțiile preșcolare?

Site-ul oficial al primăriei sau un site specializat conține o opțiune de înscriere online la unitățile de învățământ municipale?

Site-ul oficial sau un site specializat conține opțiunea de a depune o cerere online pentru a primi un loc într-o instituție municipală și un serviciu de asistență socială și pentru a urmări stadiul cererii?

Există un sistem de înregistrare electronică a cererilor de locuințe și o listă de așteptare online?

Au fost publicate documentele de raportare financiară ale instituțiilor de învățământ (liceale, preșcolare) pe ultimul an: a) fișa de cost; b) raport financiar; c) sponsorizări și donații (dacă există d) fonduri din alte surse, în special fonduri de grant (dacă există).

Politica de urbanism și construcții. Scor: 9 / 10

Este publicată pe site-ul oficial o listă exhaustivă a documentelor care trebuie depuse pentru cumpărarea sau închirierea terenurilor sau privatizarea terenurilor care sunt deja utilizate?

Detaliile proiectului

Prima ediție este o cercetare pilot care cuprinde două componente:  

➔ O analiză calitativă în detaliu pentru 50 de localități;

➔ O analiză cantitativă simplificată a 3.187 de unități administrativ-teritoriale (UAT-uri) din România, bazată pe chestionare transmise în baza Legii 544/2001. „Prima ediție a cercetării scoate în evidență o realitate în care obligațiile legale de transparentizare a procesului decizional devin opționale pentru decidenți, în special atunci când nu există presiune publică. Atunci când aceste obligații sunt respectate, absența unui format deschis al informațiilor devine un obstacol semnificativ pentru cetățeni în monitorizarea activităților primăriei.

Într-un scenariu în care cetățenii nu au acces la informații despre schimbările din comunitatea lor și sunt excluși de la procesul de cheltuire a banilor publici, stabilirea unei relații cu cetățenii nu poate fi numită o prioritate pentru decidenți. Pe baza datelor și lacunelor identificate, dorința de transparență stimulează participarea publică și implicarea comunității în procesul decizional, două aspecte esențiale pentru cetățenia activă într-o democrație.”, spune Ana Mocanu, coordonatoarea proiectului „Indicele Transparenței Locale 2023” din partea asociației Funky Citizens. Indicele Transparenței Locale 2023 arată că transparența administrației locale are deficiențe structurale semnificative, punând astfel sub semnul întrebării utilizarea fondurilor publice sau alte decizii de guvernare locală din cauza opacității care poate ascunde interese particulare în locul interesului public.  

Din cele 50 de localități analizate în detaliu, doar zece au suficiente sisteme de asigurare a transparenței și toate aceste localități sunt municipii mari sau Sectoare ale Bucureștiului. În rest, niciun oraș mic sau comună nu au reușit să obțină un scor peste 5/10, ceea ce ridică serioase dubii cu privire la implementarea unui standard minimal de transparență la nivel național, dar și privind înțelegerea rolului pe care publicarea unor date esențiale îl are, inclusiv în dezvoltarea economică și bunăstarea unei comunități. În schimb, există câteva domenii în care multe localități reușesc să performeze mai bine. Bugetul local și posibilitatea de trimite o solicitare în baza Legii 544/2001 apar pe site-urile a 44 din cele 50 de localități analizate în profunzime. Similar, 39 din 50 de localități oferă posibilitatea de plată a taxelor online. Peste 30 de localități au publicate informații privind execuțiile bugetare, hotărârile de consiliu local, date privind Legea 544/2001, politica de salarizare, instituțiile din subordine, dar și strategia de dezvoltare sau PUZ-ul.

Echipa Funky Citizens își propune să extindă Indicele Transparenței Locale astfel încât să acopere, în timp, toate unitățile administrativ-teritoriale din România. Analiza este disponibilă aici. Puteți găsi informații specifice despre oraşe și regiuni de interes în analiză.

„Republica Funky” este o rețea care se întemeiază pe dezideratul comun al membrilor săi: o Românie modernă, europeană, bine guvernată, populată de cât mai mulți cetățeni implicați. Rațiunea de a fi a rețelei este de a încuraja, consolida și desăvârși eforturi locale și naționale de participare publică. Membrii proiectului își doresc o calitate mai bună a vieții care înseamnă, în primul rând, servicii publice eficiente, livrate cu predictibilitate, pornind de la dialog între autorități, cetățeni și experți în politici publice.

Proiectul „Republica Funky” este derulat de Funky Citizens în parteneriat cu Bjerkaker Learning Lab și Rise Project România și beneficiază de o finanțare în valoare de 246.000 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei analize nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Studiul integral poate fi consultat aici: Indicele Transparenței (funky.ong)

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

După 26 de ani, a oferit ultimele răspunsuri la 112. „Mihai, îți urăm pensie lungă și frumoasă”

După mai bine de 26 de ani, vineri a oferit ultimele răspunsuri apelanților de la celălalt capăt al numărului unic de urgență 112.

Căpitanul Manole Mihai și-a început activitatea în cadrul ISU Sibiu în anul 1999 în funcția de comandant de echipaj și șef Gardă Intervenție-Stingere, apoi în perioada 2006-2017 a fost subofițer operativ în dispeceratul pompierilor.

La sfârșitul anului 2017, a trecut în corpul ofițerilor și vreme de 2 ani a activat în cadrul Serviciului de Pregătire pentru Intervenție și Reziliența Comunităților.

Ultima parte a carierei și-a petrecut-o în Dispeceratul Integrat ISU-SAJ, unde cu mult profesionalism și dedicare a gestionat unele dintre cele mai dificile situații de urgență.

Pentru profesionalismul cu care și-a îndeplinit toate misiunile încredințate, căpitanul Manole Mihai a primit Placheta de Onoare a Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Cpt. Dumitru Croitoru” al județului Sibiu.

„Mihai, îți mulțumim pentru exemplul pe care ni l-ai oferit pe parcursul acestor ani și suntem mândri că ai fost colegul și camaradul nostru de nădejde.

Întregul colectiv al ISU Sibiu îți transmite gânduri de recunoștință și îți urează pensie lungă și frumoasă!”, a fost mesajul transmis de către ISU Sibiu pentru căpitanul Mihai Manole.

Urmărește Sibiu 100% în Google News