Acasă Blog

Elixirul din rucsac: Cum au transformat doi tineri din Sibiu pasiunea pentru călătorii tropicale în brandul HIWATER

Povestea nu începe într-un birou corporatist steril din Sibiu, printre tabele Excel și strategii de marketing reci. Începe cu nouă ani în urmă, când doi tineri, Ștefana (Ștefi) și Max, porneau la drum cu valizele pline de vise mari și o dorință nestăvilită de a explora lumea. Pe atunci aveau doar începutul unei vieți împreună, dar și promisiunea de a nu lăsa rutina să le dicteze ritmul.

Patruzeci de țări mai târziu, pașii lor bifaseră destinații de poveste: plajele sălbatice din Costa Rica, ritmurile vii din Cuba și Jamaica, apusurile mistice din Bali și paradisul exotic din Thailanda. Însă, dincolo de amintiri, fotografii și peisaje spectaculoase, din fiecare colț tropical de lume i-a însoțit același gust proaspăt și revigorant: apa de cocos. S-au îndrăgostit pe loc de acest elixir natural.

„Când călătoream pe insule, mereu mergeam și gustam apă de cocos. Ne-am îndrăgostit de ea de atunci”,

își amintește Ștefana.

Apa de cocos a devenit astfel „combustibilul” natural de care aveau nevoie în toate aventurile lor; devenise un stil de viață, o fuziune perfectă între lifestyle, parenting și libertate

Era băutura lor de zi cu zi, iar mai târziu, când au apărut copiii, a devenit și preferata celor mici, care au crescut cu gustul ei încă de la vârsta de câteva luni. Călătorind în familie, își doreau să le ofere celor mici o hidratare reală și sigură, ferindu-i de sucurile pline de conservanți și zahăr din comerț. Apa de cocos a devenit astfel „combustibilul” natural de care aveau nevoie în toate aventurile lor; devenise un stil de viață, o fuziune perfectă între lifestyle, parenting și libertate.

Resetarea de acasă: Când realitatea cere o soluție

Dar ce se întâmplă când te întorci din paradisul tropical direct în ritmul alert al vieții de familie din Sibiu? Rutina zilnică nu iartă pe nimeni. Între joburi, proiecte și provocările de părinți cu copii mici, nopțile nedormite și zilele stresante au început să-și spună cuvântul. Ștefi și Max au observat o schimbare: organismul lor cerea tot mai mult zahăr pentru energie, iar cafeaua devenise combustibilul obligatoriu de dimineață.

Căutând răspunsuri, Ștefana a descoperit o statistică alarmantă: 72% din adulți suferă de deshidratare cronică. Au înțeles rapid că o hidratare reală nu înseamnă doar să torni sticle de apă în tine ca într-o găleată. Pentru ca apa să ajungă cu adevărat la nivel celular, organismul are nevoie de un echilibru perfect de electroliți naturali: potasiu, magneziu, calciu și sodiu. Atunci a avut loc acel moment de „Evrika!”. Soluția nu era o nouă băutură energizantă plină de chimicale, ci chiar secretul pe care îl savuraseră pe plajele lumii.

Deși mulți erau sceptici, considerând că apa de cocos nu va prinde pe piața din România, Ștefana și Max au mizat pe autenticitate. Nu au fost singuri în acest demers, bucurându-se de susținerea extraordinară a unei comunități online puternice.

Ștefi și Max

Oamenii care îi urmăreau de ani de zile în mediul digital  – fiindu-le alături în călătorii și cunoscându-le stilul de viață și valorile – au rezonat imediat cu proiectul HIWATER. Comunitatea nu doar că i-a primit cu brațele deschise, dar a devenit cel mai bun ambasador: clienții mergeau în cafenele, băcănii sau farmacii întrebând direct de produs, impulsionând prezența brandului pe piață.

De la idee la business trip-uri globale: Testul celor 100 de variante

Misiunea lor s-a conturat clar: să aducă în România cea mai bună, curată și gustoasă apă de cocos, 100% naturală, fără zahăr adăugat sau arome artificiale. Ceea ce începuse ca o pasiune s-a transformat rapid într-un business serios, dar ghidat de aceleași valori de viață sănătoasă.

HiWATER prezența

Au urmat luni intense de căutări, transformate în veritabile business trips internaționale. Ștefi și Max au bătut la ușa marilor târguri și expoziții globale, au mers în zonele tropicale, s-au așezat la masă cu fermierii locali și au ascultat poveștile din spatele culturilor de cocos. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. În total, au testat și degustat peste 100 de variante de apă de cocos în căutarea perfecțiunii.

Când mostrele au ajuns în sfârșit acasă, în Sibiu, a urmat cel mai important și autentic test: cel al familiei. Cei mai sinceri și necruțători critici au fost chiar copiii lor. Variantele inițiale includeau combinații îndrăznețe precum ananas, ghimbir cu lime, mango sau fructul pasiunii. Fiecare degustare devenea o mică sărbătoare în familie, iar reacțiile sincere ale celor mici i-au ajutat să selecteze cele mai bune rețete.

Călătoria la sursă și nașterea HIWATER

Pentru Ștefi și Max, un brand de succes nu se construiește din spatele unui ecran. Pentru a garanta calitatea, au călătorit din nou mii de kilometri, direct la sursă, vizitând fabrica unde nucile de cocos sunt recoltate și procesate. Au vrut să atingă cu propriile mâini materia primă și să se asigure că drumul de la copac până la îmbuteliere păstrează produsul „viu”, proaspăt și intact, refuzând orice compromis financiar care le-ar fi alterat viziunea.

HiWATER festiv

Așa s-a născut HIWATER – un brand modern, fresh și curat, conceput ca o mișcare pentru sănătatea minții și a corpului. Fiecare membru al familiei și-a găsit reflectarea în gama finală de produse:

Max, spiritul pragmatic, a rămas fidel versiunii Simple / Originale. Baza pură și răcoritoare, preferată de Max pentru un plus de energie și reechilibrare electrolitică (potasiu, magneziu, calciu).

Ștefana, mereu în căutare de ceva efervescent și dinamic, a ales versiunea Sparkling (carbogazoasă). Gama cu arome și sucuri naturale: Pentru a aduce un plus de savoare fără a folosi arome artificiale, au dezvoltat rețete unice. De exemplu, sortimentul cu căpșuni are o tentă naturală rozalie datorită sucului pur de fruct, nu a coloranților.

Copiii au dictat succesul versiunii cu suc natural de mango, care vine la pachet cu un design vesel, special creat pentru cei mici. Sortimentul pentru copii: Gama concepută pentru cei mici – aromată cu sucuri naturale de fructe – a fost testată și aprobată chiar de copiii familiei (în vârstă de 5, 3 și respectiv un bebeluș, a cărui naștere a coincis cu lansarea brandului). Designul vesel și mascota prietenoasă atrag imediat privirile celor mici, oferindu-le părinților liniștea unei alegeri 100% sănătoase.

Pentru a închide cercul vieții sănătoase și al respectului pentru natură, tinerii din Sibiu au ales ca ambalaj dozele de aluminiu. Știind că aluminiul este cel mai reciclabil material din lume (aproape 70% din doze se întorc în sistem, spre deosebire de un procent infim în cazul plasticului), au vrut ca HIWATER să nu fie doar o băutură delicioasă, ci și o alegere responsabilă pentru viitorul copiilor lor.

Design. Încă de la bun început, Max și-a propus să facă apa de cocos cool. Cu o experiență bogată în fotografie și videografie, el a conceput și desenat întreaga grafică a dozelor. Aspectul vizual este fresh, tineresc și atrăgător, potrivit atât pentru o zi la birou sau o sesiune de sală, cât și pentru a fi savurat pe o plajă sau la o petrecere.

Provocări logistice și planuri de viitor

Deși ideea și strategia de marketing se leagă de Sibiu, unde familia și o comunitate de prieteni și vecini îi ajută îndeaproape, de la supravegherea copiilor până la gestionarea coletelor, producția și recoltarea nucilor de cocos se fac direct la ferme tropicale partenere. Procesul este complex, implicând transporturi, logistică și o planificare riguroasă de până la două luni pe traseu.

Pentru Ștefana și Max, care alocă cea mai mare parte din timpul lor acestui proiect, HIWATER a devenit o dovadă vie că cele mai bune idei de business nu se nasc din calcule corporatiste, ci din dorința de a împărtăși cu cei din jur tot ce e mai curat și mai sănătos. Rămânând concentrați pe menținerea stocurilor în fața cererii în creștere, cei doi antreprenori sibieni privesc cu încredere spre viitor, fiind pregătiți să aducă noi surprize și arome comunității care i-a susținut necondiționat.

Astăzi, băutura este disponibilă în peste 100 de locații naționale, de la farmacii precum TEI, lanțuri Inmedio (inclusiv în aeroporturi), până la cafenele de specialitate din Sibiu (Lumos, Charlize, Chacabum) și Cluj.

HiWATER merge bine la PARTY!

Nu căuta validare în tipare, creează-ți propriul drum

Călătoria HIWATER este dovada vie că cele mai autentice idei de business nu se nasc în spatele unor proiecții financiare rigide, ci din experiențele care ne modelează ca oameni. Pentru toți tinerii antreprenori care se tem de un „nu se poate” sau de lipsa unui teren bătătorit, povestea Ștefanei și a lui Max este un impuls puternic: nu așteptați ca piața să fie pregătită pentru voi; fiți voi cei care o resetează. Dacă aveți o viziune în care credeți cu adevărat, așezați-vă la masă cu propriile valori, aveți curajul să inovezi și lăsați-vă ghidați de sinceritatea produsului vostru. Cu determinare, muncă de echipă și o comunitate alături, orice provocare logistică își găsește rezolvarea, iar ideile simple pot deveni stiluri de viață.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Sibianul Radu Andreas Balașiu, victorios în Egeea

sursa foto FB Catamarans Cup

Măiestria românească strălucește la singura Regată Internațională de Catamarane din lume – Catamarans Cup

Veste excelentă din Marea Egee: echipajul de români care au în componență sibieni, a cucerit două etape din regata internațională Catamarans Cup! În cadrul ediției a 15-a a competiției, sibianul Radu Andreas Balașiu, care a navigat în calitate de secund în catamaranul condus de Daniel Durigo, unul dintre cei mai experimentați skipperi din România a obținut o victorie impresionantă, dominând Etapa a 2-a, navigată între Poros și Porto Heli, după ce au câştigat prima etapa, Atena – Poros, la clasa B în ziua precedenta.

Regata, organizată de Istion Yachting Grecia, este un eveniment de referință ce adună navigatori din peste 18 țări, îmbinând cursele de yachting cu o săptămână de vacanță pe catamarane de croazieră.

Skipperul profesor care pregătește „marinari” de toate vârstele

Succesul echipei românești este strâns legat de experiența vastă a lui Radu Andreas Balașiu. Cunoscut în comunitatea nautică drept un formator de excelență, sibianul nu este doar un navigator pasionat, ci și fondatorul unei școli de skiperi care a pregătit și certificat numeroși români. Prezența sa la cârma unui catamaran la un eveniment internațional confirmă măiestria tehnică dobândită.

„A fost o etapă solicitantă, dar munca în echipă și precizia tactică și-au spus cuvântul. Mă bucur enorm să aducem această victorie acasă, la Sibiu și Bucureşti. Navigația nu este doar un sport, ci o școală de viață care te învață respectul pentru natură și disciplină,”

a declarat Radu Andreas Balașiu după cursă, pentru Sibiu 100%
sursa foto FB Catamarans Cup

O săptămână de adrenalină și socializare

Regata Catamarans Cup nu este doar o luptă contra cronometru, ci o adevărată sărbătoare a navigației pe Marea Egee, programată în acest an între 25 octombrie și 1 noiembrie.

Aventura a început cu sosirea și înregistrarea la Alimos Marina din Atena, urmată de o Ceremonie de Deschidere spectaculoasă și concursul Best Crew Style. După prima cursă către Poros, navigatorii s-au relaxat la competiția culinară Cook Off!. Echipa sibiană a excelat în a doua etapă, care i-a dus spre Porto Heli, unde seara s-a încheiat cu festivitatea de premiere și Olympus Night Party.

Traseul a continuat spre Paralio Astros și apoi spre Nafplion, unde va avea loc Ceremonia Finală de Decernare a Premiilor și o cină de rămas bun, marcând finalul acestei săptămâni de adrenalină, prietenie și magie marină. Sibiul se poate mândri cu faptul că a contribuit decisiv la una dintre cele mai importante victorii românești din această ediție a regatei.

sursa foto FB Catamarans Cup
sursa foto FB Catamarans Cup

Mai sunt câteva zile de concurs și vom reveni la final cu concluzii despre participarea sibienilor dar și a altor români care explorează Marea Egee

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Schimbări majore în lumea Hard Enduro: Red Bull Romaniacs și Erzbergrodeo își creează propriile titluri mondiale

Lumea motociclismului off-road a fost luată prin surprindere săptămâna trecută, după ce FIM (Federația Internațională de Motociclism) a anunțat că, deși Campionatul Mondial de Hard Enduro fusese inițial anulat pentru 2025, competiția va avea totuși loc, dar cu un nou promoter. În urma acestui anunț, cei mai importanți organizatori din scena Extreme Enduro, Martin Freinademetz (Red Bull Romaniacs) și Karl Katoch (Red Bull Erzbergrodeo), au emis o declarație comună care clarifică planurile lor pentru anul în curs.

Decizie clară: fără FIM în 2025

„Nici Red Bull Romaniacs, nici Red Bull Erzbergrodeo nu vor face parte din calendarul Campionatului Mondial FIM de Hard Enduro în 2025”, afirmă cei doi organizatori. „Ambele evenimente își vor păstra decizia de a-și desemna proprii campioni mondiali.”

Concret, titlul de Extreme Enduro Rallye World Champion va fi acordat la Red Bull Romaniacs 2025, în timp ce titlul de Extreme Enduro World Champion va fi acordat câștigătorului Red Bull Erzbergrodeo.

De ce s-au retras?

Motivația acestei decizii vine, potrivit organizatorilor, din lipsa de claritate privind modul în care noul promoter intenționează să organizeze competițiile la nivel global.

„Pentru a ne alătura unei serii de competiții internaționale, avem nevoie de mai multe informații decât cele furnizate până acum. Din păcate, sunt prea multe necunoscute și prea puține acorduri concrete. Considerăm că un campionat mondial ar trebui să servească în primul rând dezvoltării durabile a sportului, ceea ce implică sprijin clar pentru organizatori și acces facil pentru toți sportivii din lumea Extreme Enduro”, explică Freinademetz și Katoch.

prolog RBR Sibiu – sursa foto RBR

Continuitate și pasiune pentru sport

Chiar dacă nu fac parte din structura FIM în 2025, ambele competiții își reafirmă angajamentul față de sport și comunitate.

„Vom urmări cu interes evoluția Campionatului Mondial FIM și le dorim succes noilor promotori și tuturor organizatorilor implicați. Susținem orice inițiativă care facilitează accesul noilor generații de sportivi la acest sport fascinant. Red Bull Romaniacs și Erzbergrodeo contribuie de zeci de ani la dezvoltarea HARD Enduro-ului, iar decizia de a acorda titlurile mondiale în cadrul evenimentelor noastre este un pas natural pentru a onora efortul sportivilor și a duce mai departe acest sport”, au încheiat Freinademetz și Katoch.

Două evenimente legendare

  • Red Bull Romaniacs, organizat anual la Sibiu, este renumit pentru traseele sale imposibile și prologul spectaculos din centrul orașului.
  • Red Bull Erzbergrodeo, desfășurat în cariera de la Erzberg, Austria, este considerat unul dintre cele mai dure și iconice evenimente de motorsport din lume.

În 2024, ambele evenimente au oferit spectacole impresionante, cu participarea unor nume mari precum Mani Lettenbichler, iar decizia lor din 2025 marchează o nouă direcție strategică în lumea HARD Enduro.

Mani Lettenbichler Erzbergrodeo 2024 – sursa foto RBR

Fii vocea celor care nu pot cere ajutor

Donează 3,5% din impozitul pe venit pentru a sprijini persoanele cu dizabilități!

Asociaţia Diakoniewerk Sibiu oferă servicii sociale de peste 150 de ani în Austria și de mai bine de 18 ani în România, aducând speranță și sprijin acolo unde este cea mai mare nevoie: în viața persoanelor vulnerabile.

Prin activitatea noastră, lucrăm în fiecare zi pentru a îmbunătăți calitatea vieții
persoanelor adulte cu dizabilități, vârstnicilor și copiilor aflați în situații de risc, oferindu-le nu doar sprijin, ci și șansa la o viață demnă și integrată în comunitate.

declară președintele asociației

Ce face asociația, concret?

Serviciile sociale licenţiate includ:

  • Locuințe Protejate pentru persoane adulte cu dizabilități – Sibiu
  • Centre de Zi cu specific ocupaţional – Sibiu și Sebeș
  • Consiliere socială și îngrijire la domiciliu – pentru persoane cu dizabilități și vârstnici – Sebeș
  • Centre de zi pentru copii „O șansă pentru școală” – Sebeș și „ACCES” – Dumbrăveni

Prin aceste servicii, oferim oportunități reale de incluziune socială, dezvoltare personală și îngrijire pentru cei care altfel ar fi rămași în marginea societății.

Cum poți ajuta?

Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit către Asociaţia Diakoniewerk și ajută-i să continue misiunea lor. Nu te costă nimic, dar pentru cei din grija asociației, poate însemna totul.

Completează formularul online:
Link către formularul de 3,5%

Termen limită: 25 mai 2025


De ce să alegi Diakoniewerk pentru donație?

Pentru că suntem alături de oameni, nu doar prin servicii, ci prin prezență, demnitate și respect. Fiecare gest de sprijin înseamnă o ușă deschisă în plus pentru cineva care are nevoie.

reprezentanții asociației

Îți mulțumim că faci parte din povestea noastră de bine.

Dacă poți, te rugăm să descarci, completezi, semnezi şi transmiţi Formularul 230, până la data de 20.05.2025 prin e-mail la adresa [email protected], ori personal sau prin poştă la adresa: Asociaţia Diakoniewerk International,  str. Mitropoliei nr. 28, Sibiu. Click pentru descarcare formular 230

https://pay.galantom.ro/donation_forms/view?id=84x
Poți dona oricând pe site https://pay.galantom.ro/donation_forms/view?id=84x . Cu Formularul 230 e termen limita până în l20 mai 2025

Sibiu 100% susține comunitate și e alături de proiectele care au nevoie de ajutor.

Articole cu subiectul Diakoniewerk

Toni Victor Moldovan își lansează „Programul Terra în Egiptul Antic – Computerul genetic al Zeilor”

„Cartea este o decriptare completă a mesajelor textelor hieroglifice cu ajutorul științelor moderne”

Toni Moldovan, autorul cărții Programul Terra în Egiptul Antic – Computerul genetic al Zeilor

18 octombrie 2024, de la ora 17:00, în Sala de Festivități a Cercului Militar Sibiu, Toni Victor Moldovan  lansează volumul „Programul Terra în Egiptul Antic – Computerul genetic al Zeilor” (Editura Conexiuni, Sibiu, 2021).

Evenimentul e programat pe parcursul a trei ore, dintre care 2 ore sunt alocate prezentării iar o oră este  rezervată interacțiunii cu publicul. 

Intrare este liberă, începând cu ora 16:40. 

Prezentare carte

În anul 1998 am publicat o primă carte din conceptul Programul Terra, o decodare generală a textelor vechi folosind științele moderne cum ar fi genetica, medicina, fizica, medicina energetică

declară Toni Moldovan pentru cititorii Sibiu 100%

Medic militar revenit în țară

„Mă numesc Toni Victor Moldovan, sunt de profesie medic anestezist, fost medic militar la Spitalul Militar Sibiu. Am lucrat în Suedia în ultimii 22 de ani, revenind anul acesta în țară, la Sibiu. În anul 1998 am publicat o primă carte din conceptul Programul Terra, o decodare generală a textelor vechi folosind științele moderne cum ar fi genetica, medicina, fizica, medicina energetică
. Ediția următoare – Programul Terra – Un atentat extraterestru asupra omenirii – Editura Conexiuni, Sibiu, a fost unul dintre cele mai vândute cărți ale anului 1999, cu premiu pentru originalitate La Târgul de Carte București 2000 și premiul jurnaliștilor la Târgul de carte din Craiova. Cartea a avut numeroase prezentări făcute de mine la diversele televiziuni ale anilor 1999 -2001 cum ar fi TVR, Antena 1, Tele7abc etc. o parte dintre acestea putând fi vizualizate și acum pe canalul meu

YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCxmlOkrem6SqDwpVjbPZZkQ

Anii au trecut și în anul 2001 am publicat Programul Terra în Egiptul Antic – Computerul Genetic al Zeilor / Editura Conexiuni, Sibiu, 2021, alături de o nouă traducere a Cărții Egiptene a Morților în limba română – în total aproape 1500 de pagini. Cartea este practic o decriptare completă a mesajelor textelor hieroglifice cu ajutorul științelor moderne din care nu lipsesc genetica, medicina, embriologia, medicina energetică  și fizica. Fiind complexă și relativ greu de asimilat datorită volumului mare de informație ce vine din diverse domenii, cartea are nevoie de prezentări pentru facilitarea asimilării informației”, spune Toni Victor Moldovan.

Toni Moldovan autorul cărții

Cartea poate fi achiziționată la sfârșitul prezentării.

Cele 3 cărți semnate de Toni Moldovan

Investiție de aproape 830.000 de euro într-un nou centru operațional la Sibiu

DHL Express România a investit aproape 830.000 de euro într-un nou centru operațional la Sibiu

DHL Express România a inaugurat, ieri 26 septembrie, noul sediu regional pentru județul Sibiu și Alba, parte a unui plan amplu de investiții. Noul sediu răspunde cerințelor economice tot mai dinamice din județul Sibiu și zonelor limitrofe, oferind servicii logistice optimizate și timpi de tranzit îmbunătățiți. Cei prezenți la eveniment au putut descoperi împreună cu reprezentanții DHL România noua locație modernă, au putut afla planurile viitoare ale companiei și au putut cunoaște echipa DHL Express România, care asigură livrarea și preluarea coletelor. Investiția regională de la Sibiu este de aproape 830.000 de euro.

Evenimentul a inclus un tur al locației, prezentarea operațiunilor logistice și a investiției realizate.
La Sibiu,a fost prezent Bogdan Enache, Director General DHL Express România, alături de Patricia Coconea, Director Comercial, și Rezso-Aurelian Koszegi-Stoianov, Director Operațional.
Noul sediu al DHL SIBIU este situat în zona vest, Str. L , FN (incinta CT Park) modul SU4, 557085 comuna Cristian.


Printre dotările tehnice de ultimă generație a sediului se numără suprafața necesară de 590 mp; 7 stații de încărcare directă a coletelor în mașinile curierilor, de pe bada de sortare și două uși care permit intrarea vehiculelor în sediu; bandă de sortare care înlesnește manipularea eficientă a 900 de colete/oră; recepție pentru clienți; infrastructură pentru mobilitate electrică, care va permite trecerea la dube electrice pentru curieri, iluminare LED eficientă cu senzori de prezență, temporizatoare și dimmere, precum și sistemul HVAC eficient, care contribuie la reducerea emisiilor de CO2.
Alte facilități moderne incluse sunt izolație termică, care reduce consumul pentru încălzire și reduce și mai mult emisiile de CO2, și un sistem de management al clădirii pentru monitorizarea și optimizarea consumului de utilități. În plus, noul sediu operațional Sibiu oferă pentru clienți acces la servicii în peste 220 de țări și dispune de o echipă de 10 specialiști certificați internațional, totodată, putându-se prelucra 900 piese pe oră și 2150 kg pe zi. În acest fel, per total datorită investiției reducerea consumului de energie este de 47 la sută.
Per ansamblu, în România, compania a făcut investitiții de peste 15 milioane de euro în Constanța, Suceava, București și Iași.

Investiția de la Sibiu se încadrează în planurile noastre prin care ne propunem să diminuăm substanțial impactul asupra mediului, prin reducerea consumului de energie electrică. Până la finalul anului veți descoperi pe străzile din Sibiu o nouă flotă DHL, de van-uri electrice.

Patricia Lucia Coconea, director comercial și marketing DHL International Romania
Patricia Coconea, DHL International Romania

DHL International România activează de 33 de ani în țara noastră, fiind un pionier al industriei express. Deține 3 huburi și terminale, 22 centre de expedieri Service Point, cota de piață este de 59 % , 3 aeronave dedicate, plus 200 de mașini. Creată în România în 1991, a ajuns la peste 550 specialiști certificați internațional și are 5.500 de clienți activi.

Alte performanțe indică: peste 95 la sută performanța timpului de tranzit; peste 90 sosiri/plecări la timp; 3 milioane expedieri/an (import&export) și 6 zboruri zilnice.

Bilete Early Bird pentru evenimentul de business al anului la Sibiu


Pe 26 septembrie 2024, hotelul Ramada din Sibiu va fi gazda unui eveniment esențial pentru orice profesionist sau antreprenor care dorește să fie la curent cu ultimele tendințe din lumea afacerilor. „Transylvania Meets Business People” nu este doar o conferință: este ocazia perfectă de a învăța direct de la cei mai de succes lideri din România și de a face parte dintr-o comunitate vibrantă de business.

De ce să vă rezervați locul acum?

1. Prețuri speciale Early Bird – Timpul este esențial! Până pe 14 septembrie, puteți achiziționa bilete la un preț promoțional de doar 360 RON. După această dată, biletele vor fi disponibile la prețul standard de 540 RON, iar pentru accesul VIP, prețul va fi de 980 RON. Nu pierdeți șansa de a economisi și de a asigura locul la unul dintre cele mai importante evenimente de networking din România.

2. Speakeri de top – La eveniment vor participa personalități marcante din diverse industrii, gata să împărtășească secretele succesului lor și să vă inspire. Printre aceștia se numără Cristian Onețiu, un antreprenor de succes și investitor, Adrian Dragomir, expert în strategie de afaceri, și Valentina Saygo, specialist în fiscalitate și contabilitate. Veți avea ocazia să învățați din experiențele lor și să aplicați cunoștințele dobândite direct în afacerea dumneavoastră.

3. Networking de calitate – „Transylvania Meets Business People” este mai mult decât o serie de prezentări. Este o oportunitate unică de a interacționa cu alți antreprenori, investitori și lideri din business, de a construi parteneriate durabile și de a explora noi colaborări. Într-un mediu relaxat și profesional, veți putea să vă extindeți rețeaua de contacte și să identificați noi oportunități de creștere.

Cum vă puteți înscrie?

Este simplu! Intrați pe site-ul oficial transylvania.businesspeople.events și achiziționați-vă biletul. Nu așteptați până în ultima clipă – locurile sunt limitate, iar oferta Early Bird este valabilă doar până pe 14 septembrie. Această ofertă limitată vă oferă toate beneficiile unui bilet standard, inclusiv:

  • Acces la prezentări și panel-uri de discuție: învațați din experiența unor speakeri de top.
  • Networking: conectați-vă cu antreprenori și specialiști în dezvoltarea afacerilor.
  • Coffee breaks și masa de prânz: momente perfecte pentru discuții relaxante și schimb de idei.
  • Degustare de vin: o experiență care adaugă un plus de eleganță evenimentului.

Opțiunea VIP: o experiență exclusivistă

Pentru cei care doresc o experiență deosebită, biletul VIP, disponibil la prețul de 980 RON, oferă beneficii suplimentare, cum ar fi:

  • Locuri rezervate în primele rânduri: bucurați-vă de cea mai bună vizibilitate și confort.
  • Panel tematic special pentru VIP: accesați sesiuni exclusive cu speakeri de renume.
  • Cina și networking cu speakerii evenimentului: oportunitatea de a interacționa personal cu liderii din industrie.
  • Acces la înregistrările video ale sesiunilor paralele.
  • Sesiune foto cu speakerii: imortalizați momentul într-un cadru oficial.

Profitați de această oportunitate unică de a vă conecta cu liderii din industrie! Participarea la „Transylvania Meets Business People” vă poate deschide noi orizonturi și vă poate oferi instrumentele esențiale pentru a vă accelera creșterea afacerii.

Pentru a achiziționa biletele și pentru mai multe detalii despre eveniment, vizitați site-ul oficial Business People Sibiu. Pentru informații suplimentare și înscrieri, vizitați site-ul evenimentului sau  aveți disponibil numărul de telefon 0745.154.804.

Este important ca angajații să se simtă apreciați, respectați și acceptați. Retrasib

Retrasib, parte a grupului internațional SGB-SMIT, e unicul producător din România de transformatoare de putere pana la 400kV. De la Sibiu, transformatoarele pleacă în toată Europa și nu numai, susținând proiecte majore de energie regenerabilă, de transport și distribuție de energie electrică.

La acest moment, compania deține un portofoliu de produse unic pe piața din România, ca magnitudine. Prezența sa activă, de peste jumătate de secol, în Sibiu, legitimează și confirmă „rețeta” de succes a unei companii care nu doar a rezistat testului vremelniciei, ci a instituit un model al performanței într-o economie în continuă mișcare. În centrul acestei reușite, așa cum ne declară conducerea companiei, au stat întotdeauna OAMENII.
Despre această valoare fundamentală am dorit discutăm cu Isabela Boldor (Hr Manager) și cu oamenii Retrasib care fac parte din povestea companiei.x

Isabela Boldor – HR Manager Retrasib

„Retrasib este o poveste de decenii care a format generații de specialiști, OAMENI care au scris istoria Retrasib până astăzi și o lasă moștenire”

Sunteți implicați în mod constant în proiectele din comunitate. Ne puteți spune care este proiectul preferat / de suflet și de ce?
Isabela Boldor – HR Manager Retrasib:
Un proiect de suflet pentru noi este implicarea în sprijinirea și educația co-piilor SOS Satele Copiilor. Acest tip de inițiativă are un impact profund asupra comunității, deoarece educația este che-ia dezvoltării personale și profesionale. Prin oferirea de resurse sau activități extracuriculare, putem ajuta acești copii să își descopere potențialul și să aibă oportunități mai bune în viață.
Motivul pentru care acest proiect îmi este atât de drag este că educația poate schimba vieți și poate contribui la redu-cerea inegalităților sociale. Văd cum un sprijin adecvat poate transforma nu doar destinul unui copil, ci și viitorul unei în-tregi comunități. Viitoarele generații sunt viitorul Retrasib. Suntem responsabili, să ne pregătim de acum! Retrasib nu este doar o companie din Sibiu. Retrasib este o poveste de decenii care a format generații de specialiști, OAMENI care au scris istoria Retrasib până astăzi și o lasă moștenire viitoarelor generații, pe care le pregătesc!

Din punct de vedere al relației interumane, cât de important este să implicați și angajații în evenimentele externe, din comunitate?
Implicarea angajaților în evenimentele externe din comunitate este extrem de importantă, este o strategie win-win care contribuie la dezvoltarea unei culturi organizaționale pozitive și la responsabilitate socială.
Participarea la evenimente atât interne, cât și externe, ajută la creșterea coeziunii echipei și la consolidarea relațiilor dintre angajați, dintre oameni.

Acum aveți 320 angajați la Retrasib. Cum reușiți să îi motivați pentru a rămâne loiali companiei?
O atmosferă de lucru plăcută, respectul reciproc și susținerea colegială. Este important ca angajații să se simtă apreciați, respectați și acceptați.
Comunicare deschisă și întreținerea unui dialog constant și deschis cu angajații, unde aceștia pot exprima opinii și sugestii, le oferă un sentiment de apartenență și contribuție.
Atu-ul companiei ține, cu siguranță, și de stabilitatea și unicitatea produselor și a proceselor de lucru.

„CONTINUĂM SĂ CREȘTEM PONDEREA DOAMNELOR ÎN COMPANIE”


Care este ponderea doamne versus domni în compania dvs? Doamnele ocupă poziții și în producție sau doar în zona TESA?
Actual, ponderea doamne pe întreagă companie este de 20%. Avem doamne atât în producție, cât și la TESA. Continuăm să creștem această pondere prin adaptarea proceselor tehnologi-ce și promovarea diversității: de gen, personalități, caractere.


Discutând de partea motivațională a angajaților, ce proiecte interne aveți în vedere în această perioada sau în perioada următoare?
Avem câteva proiecte interne care sunt implementate și altele care vor urma în această perioadă sau în viitorul apropiat.
Oferim cursuri de formare, ateliere sau sesiuni de coaching, ajutăm angajații să își dezvolte abilități noi și să se simtă sprijiniți în cariera lor.
Inițiative de sănătate și bunăstare: avem proiecte care promovează un stil de viață sănătos, cum ar fi sesiuni de sport, activități de mindfulness sau workshop-uri despre gestionarea emoțiile/stresului.
Flexibilitate la locul de muncă: avem o politică de lucru flexibil, cum ar fi opțiuni de muncă de acasă sau un program de lucru flexibil, care poate con-tribui la un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Teambuilding-uri și activități de grup: organizăm activități de teambuilding, care pot întări legăturile dintre co-legi și pot îmbunătăți colaborarea.
Proiecte de responsabilitate socială: implicăm angajații în proiecte/evenimente comunitare
Mentorat și coaching: programul de mentorat în care angajații mai experimentați pot ghida colegii ți astfel se crează un mediu de învățare continuă

Feedback constant: crearea unei culturi care să încurajeaza feedback-ul constructiv, atât din partea angajaților către management, cât și invers, pentru a îmbunătăți mediul de lucru.


„OAMENII, INOVAȚIA, CALITATEA/SUSTENABILIATEA…”


Care este succesul recrutării în Retrasib?
Atunci când profesioniștii din Resurse Umane manifestă empatie, aceștia sunt capabili să se conecteze cu angajații, să abordeze problemele cu sensibilitate și să răspundă nevoilor și preocupărilor acestora.
Ce angajăm și pe ce ne focusăm este caracterul oamenilor, în primul rând, și bunăvoința, disponibilitatea de a crește conform scopului comun: dez-voltare, stabilitate în ceea ce facem și, evident, focus pe calitate, eficientă și comunicare.


Pentru o clipă vă rugăm să vă puneți în postura colegilor din producție. Ce ați răspunde la întrebarea: De ce aleg să lucrez și, mai ales, de ce să rămân să lucrez la Retrasib?
Decizia de a lucra și de a rămâne la Retrasib este susținută de un mix de oportunități de dezvoltare, un mediu de lucru plăcut și un angajament față de excelența profesională. În cadrul companiei am avut parte de un schimb de experiență unic, în care Specialistul de Recrutare, colegul meu Doru Nicula chiar s-a pus în postura colegilor din producție și a lucrat cot la cot cu ei timp de 3 săptămâni.

#oamenii Retrasib


Munciți foarte mult în timpul săptămânii și am vrea să va întrebăm cum petrec oamenii Retrasib la evenimentele organizate de firma ? Câte petreceri/evenimente aveți într-un an bun?
Petrecerile și evenimentele organizate de firmă sunt o modalitate excelentă de a construi echipa și de a întări relațiile între colegi, între oameni. Angajații au ocazia să interacționeze într-un mediu mai puțin formal, să se cunoască mai bine și să dezvolte relații mai strânse.
Într-un an, organizăm multe evenimente, spre exemplu: „Petrecerea de sfârșit de an”, „Petrecerea Familiei”, team-building-uri, workshop-uri, „Ziua mediului/SSM”, evenimente cu activități și competiții sportive. Cu tradiție și dor, ne implicăm, dansăm, ne jucăm, ne bucurăm împreună de noi.


Puteți face un top 3 al valorilor Retrasib, în ceea ce va privește?


Desigur! Oamenii, Inovația, Calita-tea/Sustenabiliatea.


Vă mai rămâne timp și pentru viață personală? Cum arată concediul dvs de anul acesta?
Este important să găsești un echi-libru între viața profesională și cea per-sonală. Concediul este o oportunitate excelentă de a te deconecta, a te relaxa și a petrece timp cu cei dragi. În concediul de anul acesta am ales activități care îmi oferă bucurie, timp de calitate petrecut în compania celor dragi.
În Retrasib promovăm echilibrul între viață profesională și cea privată. Înțelegem și susținem că o persoană este motivată și eficientă doar atunci când e în balans mental și fizic, iar noi suntem răspunzători să ne susținem colegii în această direcție.

Retrasib se conjugă la viitor

Claudia Gherghel-Diaconeasa CEO Retrasib


Suntem setați pe creștere și dezvoltare. În fiecare „colț” al fabricii se desfășoară cel puțin un proiect de investiții/dezvoltare procese. Clienții ne doresc produsele, portofoliul crește, țările în care livrăm sunt tot mai multe, la fel condițiile tehnice sunt pe trend de schimbare înspre un produs din ce în ce mai sustenabil.

Claudia Gherghel-Diaconeasa CEO Retrasib

Ne pregătim viitorul prin internshipuri, multiple training-uri, upgrade-uri tehnologice și de digitalizare. Suntem permanent pe trend progresiv, iar cine crede în valorile și felul nostru de a face lucrurile, e binevenit în povestea noastră!

Experienţa unică: oameni-producţie-conectare

Doru Nicula (Specialist recrutare): Majoritatea succesului în recrutare constă, în primul rând, în înțelegerea nevoilor companiei și în cunoașterea pro-fundă a culturii organizaționale și a cerințelor postului. În tot procesul de recrutare, care poate dura de la o zi până la o lună, este esențial să se mențină comunicarea deschisă și onestă cu candidatul pe tot parcursul acestuia.
Oamenii se conectează prin sentimente. Cred că, în ultimii ani, specialistul HR este perceput tot mai mult că un soluționator, mai ales într-o companie multinațională. De aceea, consider că empatia nu poate lipsi din acest peisaj.
Pe lângă toate aspectele sofisticate și complexe ale unui departament de HR, oamenii de HR care sunt dedicați altor oameni, atrag și păstrează în mare mă-sură, oamenii potriviți.
Fiind o persoană iubitoare de provocări și nou, acest domeniu de activitate al Retrasib-ului mă atrage prin unicitatea lui.
În această companie se simte „miros” de oportunitate, de dezvoltare profesională, iar acest lucru îmi păstrează dorința vie de a învața și performa cât mai mult alături de niște oameni cu profesii unice.

Ce le place angajaților în Retrasib

Sunt tare încântată să văd că avem colegi de 30 ani, de 20 ani, de 10 ani, de 5 ani, de o luna, de o săptămână. Avem și colegi care sunt în pensie și au ales să împărtășească mai departe, din cunoștințele lor, următoarelor generații. Le mulțumim tuturor și îi invit să ne răspundă chiar colegii noștri la întrebare.

Echipa Retrasib

Mircea Beza (maistru bobinaj, 31 ani vechime în companie): „Tehnologia de care dispune, implementarea de noi tehnologii”.


Cristian Peczenic (tehnician calitate, 14 ani vechime în companie): „Modul de lucru este unic. Nu este monotonie”.


Rodica Rasinariu (maistru atelier izolații, 31 ani vechime în companie): „Colectivul și mediul de lucru”.

Beza Viorica (producție atelier izolații, 5 ani vechime în companie): „Natură muncii pe care o desfășor în companie”.


Banc Lucian (autoclavă&ulei/pază, 35 de ani vechime în companie): „Colaborarea și învățarea persoanele cu mai puțină experiență din companie”.

Duiuleasa Cristian (șef departament service, 11 ani vechime în companie):Implicare colectivă în procese unice într-un mediu de lucru aflat într-o continuă dezvoltare”.


Rotariu Florin (bobinator, 33 ani vechime în companie): „ Îmi place faptul că îmi pot desfășura muncă individual”.


Nucu Adrian (macaragiu, 4 ani vechime în companie): „Flexibilitatea programului și procesul tehnic unic”.


Trif Grigor (șef schimb circuite secundare, 31 ani vechime în companie): „Procesul de dezvoltare continuu a proceselor (modernizarea)”.


Fagetan Eusebiu (montaj și asamblare bobine, 1,5 ani vechime în companie): „Colectivul, flexibilitatea postului, programul de lucru”.


Octavian Cărată (tehnician autoclavă și ulei, 34 ani vechime în companie): „Domeniul unic și interesant. Procesele complexe în care suntem implicați”.


Giurculet Florin (șef schimb asamblare bobine, 20 ani vechime în companie): „Echipa și colectivul în care prestez”.

#oameniiretrasib

Sibiul olimpic. Medaliile cucerite de atleții sibieni  în istorie. Avem doi sibieni la Olimpiada de la Paris

Patru medalii au cucerit sportivii sibieni la Jocurile Olimpice de vară după Revoluția din 1989. Este vorba despre o medalie de aur, una de argint și două de bronz, cucerite de sibieni la Olimpiadele de la Atlanta – Statele Unite ale Americii (1996), Sydney – Australia (2000), Atena – Grecia (2004) și Beijing (2008) – China. Toate medaliile au venit în concursurile de gimnastică, în principal în urma rezultatelor obținute în proba pe echipe. Cele patru medalii au fost aduse de gimnaștii sibieni Dan Burincă, Claudia Presăcan, Ioan Suciu și Steliana Nistor, în ordinea desfășurării principalul eveniment sportiv al lumii. Este mult sau puțin în 35 de ani?

Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciați, însă un lucru este cert: după Revoluția din 1989, doar gimnastica sibiană a adus medalii de la Olimpiade pentru sportul sibian. Restul sporturilor olimpice practicate în județul Sibiu s-au pierdut în anonimat și fără performanțe remarcabile, principala cauză fiind slaba finanțare asigurată de autoritățile locale și de la bugetul de stat.

În Sibiul democratic, prima medalie a adus-o gimnastul Dan Burincă. Sibianul a cucerit argintul în proba de inele, masculin, din cadrul competiției de gimnastică de la Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996. Însă prima și singura medalie de aur din 1990 încoace pentru România, în general, în cazul atleților locali, și a sportului sibian, în special, a cucerit-o gimnasta Claudia Presecan, care a devenit campioană olimpică cu echipa Națională la Olimpiada din 2000 de la Sydney. Este cea mai mare performanță olimpică a sportului sibian în era democrației.

Au urmat apoi două medalii de bronz, câștigate de sportivii sibieni cu echipa națională de gimnastică. Mai întâi, Ioan Suciu, la întrecerea olimpică găzduită de Atena, și apoi Steliana Nistor, în aceleași condiții, la olimpiada asiatică de la Beijing.

Revenind în actualitate, la ediția din acest an a Jocurilor Olimpice de la Paris doi sibieni fac parte din lotul Team România. Este vorba despre gimnastul Andrei Muntean și de Andreea Dragoman, membră în echipa de tenis de masă a tricolorilor, însă șansa de a obține o medalie, indiferent de culoare, este destul de mică.

Cine sunt medaliații sibieni, de după 1990. Cum îi vede Comitetul Olimpic și Sportiv Român

Dan Burincă

Dan Burincă a început să practice gimnastica la Clubului Sportiv Școlar din Sibiu, sub îndrumarea antrenorului Horst Stolz. S-a transferat apoi la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București, unde s-a antrenat cu Aurelian Georgescu. Apoi a fost selecționat la lotul național al României, unde s-a pregătit cu antrenorii Dănuț Grecu, Aurelian Georgescu și Iosif Ferencz. La inele, aparatul său favorit, a cucerit medaliile de bronz, la Campionatele Mondiale din 1994 și argint, la CM din 1995, de la Sabae (Japonia).

La CM din Țara Soarelui Răsare, a făcut parte din echipa României care a obținut bronzul, prima medalie cucerită de un team masculin românesc la un Campionat Mondial de gimnastică. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenor de gimnastică. A activat mai întâi la Liceul cu Program Sportiv din Deva, apoi a plecat ca tehnician la un club din Austria, dupa care a revenit în România, la un club din Sibiu. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i-a fost conferită Crucea Naționala „Serviciul Credincios”, clasa a Il-a.

Claudia Maria Presăcan

Claudia Maria Presăcan a activat cu dublă legitimare la cluburile Sportiv Școlar Sibiu și Steaua București, sub îndrumarea antrenorilor Ana Crihan și Constantin Barbu. Din 1996 a început pregătirea la Deva, ca și componentă a lotului olimpic de senioare al României. La lot, sub îndrumarea antrenorului Octavian Bellu, a reușit să obțină performanțe de excepție.

În 1997, la Lausanne, Claudia Presacan a cucerit titlul mondial, alături de colegele sale, iar 1998, la Campionatele Europene de la Sankt Petersburg, a cucerit titlul continental cu echipa și medaliile de bronz la individual compus și paralele. În semn de apreciere pentru întreaga sa activitate sportivă a fost declarată Cetățean de Onoare al orașului Sibiu, a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor.

Ioan Suciu. Foto: Digi Sport

Ioan Suciu a început să practice gimnastica la Sibiu, la vârsta de șase ani, sub îndrumarea antrenorului Mircea Apolzan. Din 1997, a fost legitimat la CSU Timișoara, iar din 1998 și-a început activitatea la CS Dinamo București, sub îndrumarea fostului gimnast Dănuț Grecu. A cucerit titlul de campion european la sărituri în 2000 și cu echipa în 2002.

În 2004 a triumfat cu echipa la Campionatele Europene (CE) de la Ljubljana și s-a clasat pe locul I în finala de la cal cu mânere. Tot la cal cu mânere a cucerit argintul, în 2002, la CE de la Patras. Ioan Suciu a fost componentul primei echipe care a urcat pe podiumul olimpic din istoria gimnasticii masculine românești, la Atena, în 2004. S-a retras din activitatea competițională în 2005, după care a devenit antrenor. A fost cooptat staff-ul tehnic al federației române de specialitate mai întâi ca antrenor federal, după care a fost numit antrenorul lotului masculin. Pentru întreaga activitatea sportivă a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

Steliana Nistor

Steliana Nistor a început gimnastica la vârsta de cinci ani, la Clubul Sportiv Școlar Sibiu. Până în 1998, a fost antrenată de Raluca Bugner și fosta campioană olimpică Mihaela Stănuleț. În 2005, a devenit componentă a lotului național de senioare, un an mai târziu cucerind medalia de argint cu echipa României la Campionatele Europene de la Volos. În 2007, a fost componentă a echipei medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale de la Stuttgart, competiție în cadrul căreia a mai cucerit medaliile de argint la individual compus și bârna. Tot în 2007, la CE de la Amsterdam, a obținut argintul la paralele inegale și bronzul la bârna.

În 2008, a obținut cele mai valoroase rezultate ale carierei. A cucerit titlul european cu echipa și medalia de argint la paralele inegale, după care, la Jocurile Olimpice de la Beijing a urcat pe cea de-a treia treaptă a podiumului olimpic cu echipa României. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare în orașul său natal, după care a plecat să antreneze în Norvegia. 

11 medalii aduse de sportivi sibieni pentru România în istoria Olimpiadelor de vară. Și 50 de sportivi sibieni concurenți

Bilanțul sportivilor sibieni la Jocurile Olimpice de vară din toate timpurile se ridică la 11 medalii. Este vorba despre două medalii de aur, trei de argint și șase de bronz. Celelalte șapte medalii, lăsând deoparte lauri de după 1990, au fost aduse de atleții sibieni în perioada comunistă. Trebuie menționat că până la olimpiada de vară din 1956 de la Melbourne, Australia, niciun sportiv sibian nu a adus pentru România vreo medalie. Marius Gherman a adus bronzul la bară, gimnastică, în 1988, la Seul, Coreea de Sud. Mihaela Stănuleț a devenit campioană olimpică (Aur), cu echipa, tot la gimnastică, la Olimpiada de la Los Angeles (SUA), în 1984.

La Moscova, în 1980, sibianca Melita Ruhn, gimnastică, a cucerit 3 medalii: argint, cu echipa, bronz la sărituri și la paralele. Melita Ruhn este cea mai titrată sportivă olimpică din istoria sportului sibian, prin prisma celor trei medalii obținute. Tot în Uniunea Sovietică, Gunther Enescu a cucerit bronzul cu echipa națională de volei. În fine, boxerul Gheorghe Negrea a pierdut finala la box, la Olimpiada de la Melbourne, mulțumindu-se cu medalia de argint. Per total, aproape 50 de sportivi sibieni au concurat pentru România, în istoria Jocurilor Olimpice de Vară.

Sursă foto: Eurosport

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

EDITORIAL. Notele sunt fudulie. Meditațiile, temelie

Au sosit și rezultatele la examenul de titularizare pentru profesorii care doresc să fie „stabili” la catedră. În Sibiu, rata notelor de cel puțin 7 (șapte) obținută de candidații care au susținut proba scrisă este de 43,7%, adică nota minimă cu care se pot titulariza. Procentul e inferior în raport cu cel consemnat în anul 2023 (43,82%), 2022 (51,3%), 2021 (46,30%) 2020 (62%). Avem și un motiv de bucurie: ne situăm puțin peste rezultatele anului 2019 (40,03%). Adicătelea, un examen cu recul, însă nu cu mai puțin de 5 ani!

Profesori de nota 10, în acest an, în județul Sibiu, avem doar 2 candidați (educație fizică și sport și educatoare – limba română), în vreme ce în 2023 au fost notați cu notă maximă 5 candidați, 1 candidat în 2022, 2 candidați în 2021, 6 candidați în 2020 și niciun candidat în 2019). 318 candidați (39,11%) au obținut note între 5,00 și 6,99.

Nici la nivel național nu stăm mai bine, având în vedere că Sibiul s-a clasat pe locul 10 în topul performanței (oare numai mie îmi sună destul de inadecvat termenul „performanță”?).

Unii ar putea spune că (și nu se sfiesc să o facă!) aceste rezultate arată cât de nepregătiți sunt dascălii, în vreme ce alții fac referire la calitatea slabă a sistemului de învățământ. Un sistem în care, ca metodă de evaluare a dascălilor, nu s-a schimbat tare mult în atâția amar de ani. Tot aici trebuie menționat că mare parte din candidații respinși la titularizare se vor regăsi ca suplinitori la catedră (cei cu note între 5 și 6, 99).

E dificil de evaluat în ce măsură aceste rezultate îi influențează pe elevi la examenele de capacitate sau bacalaureat. Și aceasta, pentru că evaluările de acest gen, cum este cel al  titularizării, se fac în continuare pe testarea memorării anumitor teorii, și nu pe capacitatea și abilitatea profesorului de a se adapta la context, de a stăpâni practic metoda de lucru, de a fi creativ și eficient în a livra cunoștințele. Formarea unui profesor, pe lângă o bună cunoaștere a disciplinei pentru care e specializat, trebuie să fie dublată și de niscaiva metode pedagogice care chiar să fie aplicabile pe elev. Și, mai ales, să aibă o relevantă cunoaștere a fiecărui elev în parte. Se întâmplă aceasta în școlile noastre? Unii zic că da, alții spun că ba…

Un lucru însă e cert. Părinților, pregătiți-vă sufletește, financiar, motivațional și căutați din vreme câte un profesor meditator pentru copiii voștri. Și mi-aș mai permite, totuși, să mai vin cu o neînsemnată propunere: poate nu ar fi chiar un capăt de lume dacă recidiviștii dascăli care, ani de-a rândul, nu au reușit să „scoată” măcar un leșinat de 5 la examenul de titularizare, să își caute și ei un meditator. Doar așa mai salvăm câte ceva din rezultatele la examenele de capacitate și bacalaureat. 

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Centrul Ocupațional Diakoniewerk, locul unde dizabilitatea poate fi depășită prin zâmbet și integrare

„Incluziune” și „societate” sunt două cuvinte puternice, care de cele mai multe ori rămân neînțelese, într-o vreme atât de complexă. Într-o lume care se mândrește cu tehnologii avansate, lucrurile simple, cum ar fi empatia, compasiunea activă sunt greu de înțeles. Abia atunci când strângem mâna unui om aflat într-o situaţie vulnerabilă, ne dăm seama că oricare dintre noi am fi putut fi în locul lui.

Acești oameni sunt iubiți, înțeleși de cei apropiaţi. Doar că ei trăiesc între noi, se bucură de atenţia noastră, viciată de multe ori de timpul sau disponibilitatea de a ne implica mai mult şi mai activ în a le face viaţa mai uşoară. Mai ales în contextul în care uneori  cei responsabili instituţional sau care ar putea schimba lucrurile în bine sunt destul de comozi, dacă nu insensibili, la nevoile lor. La nivelul județului Sibiu, potrivit Prefecturii, sunt înregistrați 77 de furnizori de servicii sociale acreditați și licențiați, de la centre de zi pentru copii, până la centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă medico-socială pentru persoane vârstnice sau bolnavi cronici în fază terminală. Printre acestea se numără și Asociația Diakoniewerk International.

Ionuț și Emi, doi prieteni de nădejde

Am ajuns la centrul Diakoniewerk din Sibiu. Ionuț și Emi sunt doi tineri care frecventează zilnic Centrul Ocupațional Sibiu, coordonat de Diakoniewerk. Ne întâmpină cu nerăbdare și zâmbete largi, gata să împărtășească povești despre viață. Stau alături de ei și de Lili, asistentul social, pe o băncuță, la umbra unui copac, discutând despre pasiunile lor, activitățile preferate și provocările pe care doresc să ni le împărtășească și nouă.

Ionuț, al cărui zâmbet nu-i părăsește niciodată chipul, iubește mașinile și cunoaște fiecare marcă și caracteristicile acestora. Familiile aduc tinerii cu diverse deficiențe la acest centru pentru a le menține și dezvolta abilitățile, antrenându-le permanent mintea. Ionuț și Emi sunt persoane cu dizabilităţi, iar pentru a continua procesul de incluziune în societate, familiile lor s-au adresat acestui centru. Majoritatea celor din centru au absolvit școala generală; Ionuț chiar a terminat liceul. Pentru a nu-și pierde deprinderile, părinții au decis să-l aducă aici, considerând centrul un loc de muncă, cu un program ce se încheie la ora 16:00 și cu un mic venit lunar pentru buzunar.

Emi are 42 de ani și îi place să facă lumânări, multe dintre acestea putând fi cumpărate şi din cafeneaua Erasmus. De mult timp în acest centru, Emi ne povestește despre participările sale la diverse ateliere, precum cele de tâmplărie, artă decorativă și fabricarea lumânărilor. Diakoniewerk se adresează persoanelor cu dizabilități ușoare până la severe, inclusiv celor cu deficiențe multiple (senzoriale și mintale, autism) și celor care nu își găsesc deloc sau doar parțial un loc de muncă.

La masa de prânz, cei din centru se ocupă singuri de aranjarea mesei, pentru a-și menține și dezvolta abilitățile și pentru a fi implicați. Centrul din Sibiu oferă servicii pentru 34 de persoane, ale căror fețe luminoase transmit multă căldură și blândețe. Deși nu pot realiza lucrurile foarte repede, răbdarea lor este contagioasă. Emi, ca un frate mai mare, îi spune lui Ionuț când să facă liniște în conversație sau când a vorbit suficient.

Pandemia a fost o mare provocare pentru toți, dar mai ales pentru cei din centru. Cu toate acestea, s-au găsit soluții pentru a face față restricțiilor: toți au purtat măști, s-au întâlnit în grupuri mici și au lipsit de la centru doar atunci când a fost absolut necesar. În această toamnă, Ionuț și Emi vor participa la un concurs de dans la Brașov, pregătindu-se cu entuziasm pentru această nouă aventură.

Despre Asociația Diakoniewerk și Centrul Ocupațional pentru persoane cu dizabilități din Sibiu

Asociația Diakoniewerk este activă în România de peste 18 ani, oferind sprijin persoanelor vârstnice, copiilor și tinerilor din medii defavorizate, precum și persoanelor cu dizabilități. Organizația deține o gamă variată de servicii, inclusiv o locuinţă protejată,  centre de zi pentru copii și tineri, centre ocupaționale pentru adulți cu dizabilități, servicii de îngrijire la domiciliu și un centru de consiliere în Sibiu, Sebeș și Dumbrăveni.

Iniţiativa își are originile în Austria, unde Diakoniewerk Gallneukirchen este implicată de 150 de ani în îngrijirea și susținerea persoanelor cu dificultăți, fiind activă în domeniile sociale și sănătate atât în Austria, cât și pe plan internațional.

Diakoniewerk coordonează Centrul Ocupațional pentru persoane cu dizabilități din Sibiu, oferind acestora ocazia de a-și dezvolta talentele și de a deveni parte integrantă a societății. Înființat în 2006, primul centru ocupațional al Diakoniewerk din Sibiu a fost inaugurat datorită colaborării fructuoase cu instituțiile de stat. Aici, persoanele cu dizabilități desfășoară activități conform propriilor abilități, dezvoltându-și capacitățile și interesele.

Ana Maria Popa, Șef Serviciu

Vrem să punem accent pe ocupația cu sens a adulților cu dizabilități, persoane care după o anumită perioadă de școlarizare nu mai au ocupație.

ne spune Ana Maria Popa, Şef serviciu.

„Obiectivul acestei asociații este oferirea serviciilor de calitate la un standard înalt pentru persoane care au nevoie de suport, asistență și sprijin în desfășurarea zilnică a vieții lor. Sediul principal este în Sibiu. Din 2006 s-a înființat asociația, iar în 2007 a luat naștere Centrul de zi pentru adulți cu dizabilități cu specific ocupațional. Vrem să punem accent pe ocupația cu sens a adulților cu dizabilități, persoane care după o anumită perioadă de școlarizare nu mai au ocupație. În 2012, asociația a primit statutul de utilitate publică printr-o hotărâre de Guvern”, ne spune Ana Maria Popa, Şef serviciu.

Centre în Sibiu, Sebeș și Dumbrăveni

Asociația și-a extins activitatea în 2011, când a demarat serviciile în județul Alba, la Sebeș, cu un centru de consiliere și îngrijire la domiciliu pentru adulți și persoane vârstnice, după care, în 2015, la Dumbrăveni și Sebeș a luat naștere câte un centru de zi pentru copii din medii defavorizate.

Beneficiarii sunt fie aduși la centru de părinți, fie de noi, apoi iau micul dejun

povestește Ana

„Avem specialiști în toate domeniile, șefi de centru, asistenți sociali, educatori, pedagogi de recuperare și pedagogi sociali. O zi în acest centru începe la 8-9 dimineața. Beneficiarii sunt fie aduși la centru de părinți, fie de noi, apoi iau micul dejun. La început, când erau aduși pentru prima dată, nu știau să folosească furculița sau cuțitul, căci erau foarte protejați acasă. Așa am mers spre activități prin care să-și dezvolte abilitățile”, povestește Ana.

Marea provocare: finanțarea

„Fiecare persoană face parte dintr-un grup. De exemplu, una din grupe se ocupă cu materiale de artă decorativă. De asemenea, una dintre cele mai importante firme din Sibiu (thyssenkrupp Bilstein), ne-a oferit un contract de lungă durată, unde ne vin piese pe care le sortăm și le punem pe un tub. Mai sunt activități precum pictura, cititul, lucruri mai relaxante”, ne mărturisește Ana.

Șefa de Centru, Ana Maria Popa, ne spune că nevoia de astfel de centre este uriașă în oraș. Spre exemplu, numărul limită de persoane în Centrul Ocupațional pentru persoane cu dizabilități din Sibiu este de 30 de persoane pe zi, însă mulți sunt pe lista de așteptare.

…este o provocare să găsești ceva de lucru pentru ei tot timpul, care să fie și cumpărate de alți oameni

spune Ana

Ana spune că finanțarea este întotdeauna o mare provocare: „alte provocări ar fi de natură pedagogică, socială, psihologică. Fenomenul de îmbătrânire devine tot mai vizibil în această perioadă. Așteptările părinților, care sunt diferite de cele ale tânărului, dau naștere unor confuzii și conflicte, pe care trebuie să le gestionăm foarte bine. Și realizarea de produse este o provocare; este o provocare să găsești ceva de lucru pentru ei tot timpul, care să fie și cumpărate de alți oameni”.

Incluziunea și integrarea socială sunt fundamentale într-o societate cu adevărat avansată. Deși tehnologia progresează rapid, empatia și înțelegerea celor aflați în dificultate rămân esențiale. Centrul Ocupațional pentru persoane cu dizabilități din Sibiu, coordonat de Diakoniewerk, le oferă acestora oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile și de a deveni membri activi ai comunității.

Datele asociației sunt următoarele:

Asociaţia Diakoniewerk International

str. Mitropoliei, nr 28, Sibiu

Tel: +40 772 228 219

E-Mail: [email protected]

Fiecare dintre noi se poate implica și poate susține activitatea asociației, donând fie direct, fie online, accesând: www.diakoniewerk.ro/doneaza

Urmărește Sibiu 100% în Google News






Europa League la Sibiu. Corvinul ne face onoarea de a scrie istorie pentru oraș

0


Sibiul se pregătește să găzduiască primul meci din cupele europene din istoria sa. Este vorba despre partida Corvinul Hunedoara – Paksi, din Ungaria, din primul tut preliminar al competiției UEFA Europa League, ce va avea lco astăzi.

Înaintea returului de pe stadionul Municipal Sibiu, de astăzi de la ora 21, antrenorul echipei Corvinul Hunedoara, Florin Maxim, a vorbit despre confruntarea cu echipa maghiară. Hunedoremii au ales Sibiul pentru partidele de acasă, deoarece stadionul Michael Klein nu are licența UEFA pentru disputarea partidelor.

„Am fost mai în joc decât echipa adversă și probabil asta a făcut să câștigăm. Meciul tur a fost câștigat cu 4-0, dar au fost detaliile cele care au făcut diferența. Știm că va fi cu totul alt meci acum. A fost o deplasare bună, în acea seară după meci am venit la Arad, ne-am odihnit. N-am avut timp să ne bucurăm, pentru că este o dublă manșă, trebuie tranșat și acest meci la fel, după care ne vom bucura. E importantă calificarea, normal că ne dorim victoria, o să avem un stadion plin alături de noi, dar le-am spus jucătorilor că nu trebuie să ne fure atmosfera. E un meci de fotbal, ne dorim să trecem mai departe. Oamenii vin alături de noi, au fost și în Liga 3, și în Liga 2, la Supercupă, la Cupă, înțeleg situația cu stadionul, așa cum o înțelegem și noi. Ne știm nivelul, dar nu-mi place să ne restricționăm, a declarat Florin Maxim, la conferința de presă dinanitea antrenamentului oficial de miercuri seara de pe stadionul Municipal din Parcul Sub Arini.

În urmă cu o săptămână, după o absență de 42 ani din competițiile europene, Corvinul a obținut o victorie istorică în Ungaria: 4-0 în fața celor de la Paksi, vicecampioana și câștigătoarea Cupei Ungariei.

conferinta de presa Florin Maxim antrenor

Nicu Ștefănuță a fost ales Vicepreședinte al Parlamentului European

Europarlamentarul independent Nicu Ștefănuță a fost ales astăzi, 16 iulie, Vicepreședinte al Parlamentului European, în cadrul sesiunii plenare de la Strasbourg. Votat săptămâna trecută drept candidatul Grupului Verzilor pentru rolul de Vicepreședinte al Parlamentului, Ștefănuță a fost ales astăzi cu 347 voturi.

Este o onoare pentru mine să devin astăzi Vicepreședinte al Parlamentului European, dar și o mare responsabilitate. Îmi propun să aduc Parlamentul mai aproape de oameni, în special de tineri. Criza socială, inegalitatea, discriminarea, îi fac pe tineri să fie îngrijorați de viitor. Noi, întregul birou al Parlamentului, avem datoria să le arătăm că democrația europeană funcționează, că drepturile lor sunt respectate și că vocea lor este ascultată”, declară Nicu Ștefănuță.

Mandatul de vicepreședinte este de doi ani și jumătate

Împreună cu președintele Parlamentului European, vicepreședinții și chestorii alcătuiesc Biroul, care ia decizii în materie de organizare internă a instituției. În timp ce președintele supraveghează munca Parlamentului, pe care îl reprezintă în toate aspectele juridice, precum și în relațiile externe, acesta poate delega anumite atribuții către vicepreședinți. Vicepreședinții (14 la număr) îl pot înlocui și în prezidarea sesiunilor plenare. Președintele și vicepreședinții Parlamentului European au un mandat de doi ani și jumătate.

„Încrederea în Parlamentul European a fost zdruncinată, iar fiecare dintre noi avem responsabilitatea să o restabilim. Îmi propun să continui, alături de ceilalți colegi, munca Biroului anterior privind transparența, buna guvernanță și restabilirea încrederii cetățenilor noștri. Trebuie să arătăm oamenilor că Parlamentul European nu este doar o instituție, ci un simbol care promovează valorile europene, care respectă drepturile fiecăruia dintre noi. Voi face tot ce stă în mâinile mele ca problemele sociale, problemele tinerilor, problemele minorităților să fie auzite, dar și rezolvate”, adaugă europarlamentarul independent Nicu Ștefănuță.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

ISU Sibiu a emis 39 de mesaje RO-ALERT ca urmare a prezenței urșilor pe raza județului Sibiu

Sibiu 100 % prezintă, în exclusivitate, situație mesajelor RO-ALERT emise de către ISU Sibiu în ultimii trei ani și jumătate, ca urmare a semnalării prezenței urșilor pe raza județului nostru.

În ultimii trei ani și jumătate (ianuarie 2021-iulie 2024), ISU Sibiu a transmis 39 de mesaje RO-ALERT în urma apariției urșilor pe raza localităților din județul Sibiu. Mesajele RO-ALERT au fost emise ca urmare a apropierii urșilor de zonele locuite, criteriu absolut necesar pentru transmiterea acestor mesaje. Au existat și cazuri semnalate în care, deși urșii au fost sesizați de către cetățeni, nu s-a impus transmiterea mesajului RO-ALERT, deoarece prezența ursului nu a pus în pericol viața oamenilor.

Porumbacu de Sus, cea mai „vizitată” localitate de către urși

În perioada 2021 și până în prezent, potrivit ISU Sibiu, la nivelul județului nostru au fost înregistrate 39 de situații de apariție a animalelor sălbatice periculoase (urs) pe raza unor localități pentru care s-a impus transmiterea de mesaj RO-Alert pentru avertizarea populației. Ultimul mesaj RO-ALERT a fost transmis ieri noapte, ca urmare a semnalării prezenței unui urs pe raza localității Porumbacu de Sus, în zona Castelului de Lut.

Cea mai vizitată localitate de către urși, potrivit ISU Sibiu, este Porumbacu de Sus, pentru care au fost emise cele mai multe mesaje RO-ALERT, 13. Cea mai alarmantă a urșilor din 2021 până în prezent, a fost semnalată în 5 oct. 2021, când au fost transmis mesajul RO-ALERT, ca urmare a prezenței pe raza localității Porumbacu de Sus, a 4 urși.

Ca prezență a urșilor semnalată prin mesaje RO-ALERT, se situează zona turistică Valea Avrigului, unde au fost emise 4 mesaje. Urmează, în acest top, localitățile Porumbacu de Jos (3 mesaje), Scoreiu, Racovița, Arpașu de Jos și Gura Râului (câte două prezențe de urs semnalate) și Colun (1 mesaj). Din datele prezentate, comuna Porumbacu de Jos este localitatea care „atrage” cel mai mult urșii să se avânte în zonele locuite și turistice. Din 2021, în comuna Porumbacu de Jos (implicit localitățile aparținătoare) au fost emise 19 mesaje RO-Alert.

Urșii ajung și în municipii

Ursul migrează uneori și către orașe. Astfel, în 11 mai 2023, ursul și-a făcut apariția și în Sibiu (zona Aeroport). O altă prezență a ursului în apropierea Sibiului a fost cea din 14 februarie 2023, în Rampa Ștefan cel Mare. De asemenea, nici celălalt municipiul al județului, Mediaș, nu a fost ocolit de către urs, acesta fiind  văzut aici în 22 septembrie 2023.

Pe ani, situația RO-ALERT arată în felul următor: anul 2023 e cel în care am fost cel mai des vizitați de către urși (25 mesaje emise), luna iunie fiind de departe perioada cea mai preferată (11 de mesaje). În 2021 mesajele transmise au fost în număr de 6, iar 2022 a fost cel mai sigur an din punct de vedere al siguranței populației (1 mesaj). În primele șapte luni ale acestui an au fost emise 7 mesaje RO-ALERT (ca medie, prin urmare, 1 mesaj pe lună.

Din analiza prezenței urșilor în Sibiu pe perioada în discuție, nu au existat situații cu victime sau incidente grave în urma apariției acestora pe raza județului Sibiu. Cele mai frecvente situații de interacțiune periculoasă cu urșii a fost inconștiența unor turiști din zona Transfăgărășanului.

Când se transmit mesajele RO-ALERT

Sistemul RO-ALERT este folosit în situații majore în care viața și sănătatea cetățenilor sunt puse în pericol, cum ar fi fenomene meteo extreme, inundații amenințătoare, atac terorist sau alte situații care amenință grav comunitățile.

Mesajele de avertizare vor fi trimise doar în situații extrem de grave care pot pune în pericol comunitățile. Spre exemplu, va fi utilizat Sistemul RO-ALERT în cazul avertizării meteorologice COD ROȘU de fenomene meteorologice periculoase, avertizării COD ROȘU de inundații pe cursuri de ape neîndiguite sau alte tipuri de situații de urgență.

De asemenea, vor fi emise mesaje de avertizare în cazul unor incidente CBRN în afara amplasamentelor, care pot avea urmări grave asupra populației.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Basarabenii au luat cu asalt Sibiul. Cultură, gastronomie și meșteșuguri tradiționale

130 de artiști, meșteșugari, producători locali și reprezentanți ai autorităților din raioanele moldovenești Dondușeni, Criuleni, Strășeni și Soroca, au participat la cea de-a doua ediție a Festivalului „Sfântă ni-i vatra!”. Evenimentul s-a desfășurat între 11 și 14 iulie a.c., și a fost organizat de Consiliul Județean Sibiu, cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM).

Au fost organizate prezentări ale produselor moldovenești, la Casa Artelor și în Muzeul Astra, sibienii putând să le deguste și să le cumpere direct de la producători.

De asemenea, oficialitățile raionale au beneficiat de prezentări în domeniul managementului cultural susținute de directorii Muzeului Astra, Bibliotecii Județene Astra și ai Filarmonicii de Stat, care au vizat inclusiv viitoare colaborări cu instituții similare din Republica Moldova.

Spectacol pe scena Centrului Cultural „Ion Besoiu”

Pe scena Centrului Cultural „Ion Besoiu”, șase ansambluri moldovenești au oferit publicului un program excepțional de dansuri și cântece populare de peste Prut, lor alăturându-se  artiștii de la „Junii Sibiului”, „Purtata Avrigului” și „Călușerii” din Rășinari, cu dansuri și obiceiuri din Mărginimea Sibiului, Țara Oltului și Valea Hârtibaciului.

„Este un proiect util pentru ambele părți, întrucât învățăm unii de la ceilalți despre modalitățile prin care obiceiurile și tradițiile populare sunt conservate și promovate. Am constatat că prin cultură oamenii devin mai apropiați, mai conștienți de frumusețea tradițiilor moștenite, dar și mai preocupați de transmiterea acestora către generațiile viitoare”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

Festivalul „Sfântă ni-i vatra!” este parte a Proiectului „Trei culori și o singură credință: românească”, derulat de Consiliul Județean Sibiu și finanțat de DRRM.

Pentru lunile următoare, în cadrul proiectului sunt prevăzute noi schimburi de experiență în domeniile managementului cultural, atragerii de fonduri naționale și europene nerambursabile, susținerii activităților culturale de către administrațiile publice, precum și al modului în care Grupurile de Acțiune Locală pot contribui la dezvoltarea comunităților rurale.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Hoghilagul dă tonul în țară: Gala Tuberozelor, „Poftim, din România!” și „Noaptea Tuberozelor”

Turiştii sunt aşteptaţi anul acesta, pe 3 şi 4 august, la Hoghilag (Sibiu), unde se va organiza un nou târg „Poftim, din România!”, eveniment ce va avea loc în aceeaşi perioadă cu Gala Tuberozelor 2024.

Organizatorii – Primăria Comunei Hoghilag, în parteneriat cu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – au pregătit cu acest prilej o serie de evenimente, unele chiar în premieră anul acesta, în condiţiile în care mai ales că pe lângă producătorii locali din Hoghilag vor participa şi vânătorii de trufe. 

„Primăria Comunei Hoghilag, în parteneriat cu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, organizează acest eveniment pe 3 şi 4 august. Punctul central va fi în curtea Bisericii Evanghelice din Hoghilag, unde vor fi producători locali cu produse agroalimentare, la fel ca şi în anii precedenţi. Se vor organiza tururi ghidate în grădinile de tuberoze, vor fi ateliere de lucru pentru copii, momente artistice cu muzică interbelică, proiecţie de film, lansare de carte.

În premieră, anul acesta vor participa şi vânători de trufe, cu trufe proaspete şi produse procesate care au în compoziţie trufe şi se vor organiza, pentru grupuri, excursii în pădurile din proximitatea Sighişoarei. Aici, turiştii vor avea ocazia să participe activ la o vânătoare de trufe, alături de profesionişti care deţin câini antrenaţi special pentru depistarea subtilelor arome ale trufelor, supranumite ca „aurul negru” din pădurile României. Archita Hunt – Vânătorii de Trufe, ce au ca motto „Natura este locuinţa noastră şi în mijlocul naturii ne simţim acasă”, promit o experienţă de neuitat în pădurile din Archita, „unde aventura este însoţită şi de aroma trufelor”, a declarat, duminică, pentru Agerpres, Ionuţ Diaconeasa, consilier la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Emblema județului vine de la Hoghilag

În prezent, pentru „Tuberoza de Hoghilag” se întocmeşte documentaţia şi se fac studii complexe pentru a obţine recunoaşterea de către Comisia Europeană a calităţii de produs cu Indicaţie Geografica Protejată (IGP), fiind astfel prima floare din România şi a treia din Europa care va obţine protecţie europeană. „Trebuiau făcute studii şi analize de sol la plantare timp de trei ani. Acesta este ultimul an. Mai determinăm procentul de înflorire şi anul acesta şi astfel completăm documentaţia depusă deja la MADR. Estimăm că în luna octombrie, cel târziu, dosarul în vederea obţinerii din partea Comisiei Europene a Indicaţiei Geografice Protejate pentru Tuberoza de Hoghilag va fi trimis la Bruxelles”, a explicat Diaconeasa pentru agerpres.ro.

Nu în ultimul rând, consilierul MADR a precizat că şi bucureştenii se vor putea bucura de parfumul acestei flori în data de 23 august când se va organiza în curtea Ministerului Agriculturii „Noaptea Tuberozelor“, unde vor fi prezenţi 15 cultivatori de tuberoze din Hoghilag şi 15 producători locali cu produse agroalimentare. În cadrul evenimentului vor fi organizate proiecţii de film, lansări de carte şi prezentare de monografii.

La Hoghilag sunt aproximativ 40 de cultivatori de tuberoze, jumătate dintre ei cultivând planta intensiv, în scop comercial, iar cealaltă jumătate ca hobby şi în scop decorativ. Aproximativ 500.000 de tuberoze sunt cultivate pe o suprafaţă de 6,5 hectare în acest areal, în grădini şi spaţii protejate.

Tuberozele înfloresc o dată la trei ani, iar acest lucru i-a determinat pe cultivatori să înfiinţeze trei generaţii active de cultură pe fiecare plantaţie, pentru a avea flori în fiecare an. Planta nu rezistă la condiţiile de ger şi sol îngheţat, astfel că bulbii se scot în fiecare toamnă, se păstrează în condiţii de temperatură şi atmosferă controlate, căldură şi umiditate în aer, şi se replantează primăvara. Perioada de înflorire este iulie-septembrie, chiar octombrie, la tuberozele cultivate în spaţii protejate.

În acest an, producătorii din Hoghilag spun că vor avea o producţie foarte bună de flori, ritmul de creştere şi înfloritul fiind în avans cu trei săptămâni faţă de anul trecut, iar tuberoza este o plantă termofilă, iubitoare de căldură. Aceştia îşi vând florile în general tăiate şi legate în buchete de 25 de fire, pentru evenimente, pieţe şi florării, acestea fiind folosite cu succes în orice aranjament floral. Cel mai mult însă se vând la Sărbătoarea Tuberozelor, când turiştii se pot bucura de ele la un preţ de 5-6 lei pe fir, în funcţie de cantitatea cumpărată.

În 2023, în numai două zile, la Sărbătoarea Tuberozelor de la Hoghilag au fost aproximativ 20.000 de turişti.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Caniculă. Extindere restricții de circulație

Restricțiile de circulație pe perioada codului roșu de caniculă sunt impuse în continuare luni, 15 iulie și marți, 16 iulie 2024. Aceste restricții survin ca urmare a avertizării meteorologice a ANM conform căreia temperaturile vor ajunge în cele două zile până la valori de 42 de grade Celsius.

Sibiul, între județele vizate

CNAIR extinde restricțiile pentru deplasarea autovehiculelor cu MTMA > 12 t în 6 noi județe (Cluj, Sălaj, Brașov, Sibiu, Covasna și Mureș). 

Până în 16 iulie, între orele 11.00 și 19.00, autovehiculele cu masa maximă autorizată mai mare de 12 tone, nu vor putea circula pe sectoarele de autostrăzi, drumuri expres și drumuri naționale aflate în administrarea următoarelor Direcții Regionale:

  • DRDP București ( Județele: Ilfov, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița și Călărași);
  • DRDP Craiova (Județele: Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj și Mehedinți);
  • DRDP Timișoara (Județele: Timiș, Caraș-Severin, Hunedoara și Arad);
  • DRDP Cluj (Județele: Bihor, Alba, Satu Mare, Cluj și Sălaj);
  • DRDP Iași (Județele: Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău și Vaslui)
  • DRDP Buzău (Județele: Buzău, Vrancea, Galați și Brăila);
  • DRDP Brașov (Județele: Brașov, Sibiu, Covasna și Mureș);
  • DRDP Constanța (Județele: Constanța, Ialomița, Călărași și Tulcea).

Sunt exceptate de la respectarea acestor restricții

– transporturile de persoane;

– transporturile de animale vii şi de produse perisabile de origine animală şi vegetală;

– vehiculele care participă la intervenţii în caz de forţă majoră;

– transporturile funerare;

– transporturile poştale;

– transporturile de echipamente de prim ajutor;

– transporturi pentru distribuire de carburanţi;

– transporturile de mărfuri sub temperatură controlată;

– transporturile pentru tractări vehicule avariate;

– transporturile pentru distribuirea de apă şi hrană în zonele calamitate;

– transporturile cu vehicule specializate destinate prin construcţie salubrizării;

– transporturile de apă îmbuteliată și băuturi răcoritoare;

– transporturile de produse provenite din exploatări agricole;

– transporturile militare implicate în exerciţii multinaționale;

– transporturile de produse alimentare diverse (produse de panificație, produse de patiserie și de cofetărie proaspete, pișcoturi și biscuiți, produse de patiserie și de cofetărie conservate, zahăr și produse conexe, cacao, ciocolată și produse zaharoase, paste făinoase, cafea, ceai și produse conexe, condimente și mirodenii, produse nutriționale speciale, diverse produse alimentare și produse uscate, sucuri și băuturi alcoolice și nealcoolice, inclusiv apă minerală).

Sunați la Dispeceratul CNAIR pentru informații suplimentare

De la aceste restricții mai sunt exceptate utilajele proprii ale CNAIR SA și utilajele firmelor cu care CNAIR SA are contracte de lucrări în derulare. Restricțiile cauzate de aceste temperaturi extreme cuprind regiunile: Crișana, Banat, Oltenia, Muntenia și Moldova (conform Avertizării Meteorologice emise de ANM).

Informaţii suplimentare privind starea reţelei de drumuri naţionale și autostrăzi pot fi obţinute de la Dispeceratul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., la numerele de telefon 021/264.33.33; 021/9360 și pot accesa pe prima pagina în caseta din stânga: www.cnadnr.ro – DISPECERAT – Situatia Drumurilor Naţionale, dar și pagina de FB https://www.facebook.com/cnadnr/.

Focar de pestă porcină în municipiul Sibiu

Astăzi, la Prefectură, autoritățile s-au întrunit în ședință ca urmare a confirmării unui caz de pestă porcină în municipiul Sibiu, pe domeniul public (Str. Ghiocelului FN), respectiv într-o gospodărie de pe strada Trandafirilor din municipiul Sibiu.  

Miercuri, s-au depistat în albia râului Cibin, în locația strada Ghiocelului FN, pe domeniul public, două suine moarte în greutate de aproximativ 50-60 kg. Examenul virusologic efectuat in direcția PPA a evidențiat prezenta virusului, boala fiind confirmată conform B.A.12118/11.07.2024. Cadavrele celor doua suine au fost ecarisate conform prevederilor Reg. CE 1069/2009.

În după-amiaza zilei de 11 iulie 2024, medicul veterinar de liberă practică împuternicit (MVLPI) a depistat într-o gospodărie neînregistrată, aflată la circa 100 de metri de locul unde au fost descoperite suinele pozitive din data de 10.07.2024. În gospodăria respectivă erau prezente patru suine, în greutate de circa 50 kg, neidentificate.

La examenul clinic efectuat de MVLPI s-au identificat doua suine care prezentau hipertermie 41-41.8ºC, abatere si inapetență, suine de la care s-au prelevat probe de sânge pe EDTA, probe care au fost afluite la LSVSA Sibiu în vederea efectuării examenului virusologic.

Rezultatul examenului virusologic efectuat la Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu a fost pozitiv, conform B.A. 12144/12.07.2024. Catagrafierea animalelor din exploataţie a fost efectuată de către medicul veterinar oficial, în data de 12.07.2024,  în exploatația din acest focar exista un număr  de 4 capete suine, categoria porc gras. Din acestea, o suină a fost sacrificată de proprietar, iar restul suinelor au fost ucise în conformitate cu prevederile Reg. 687/2019, în data de 12.07.2024, imediat după confirmarea bolii.

Măsuri concrete

În acest sens, a fost stabilită o zonă de protecție în jurul focarului de minim 3 km, pe raza localității Sibiu. Începând cu data de 11.07.2024, s-a stabilit o zonă de supraveghere în jurul focarului din localitatea Sibiu, cu o rază de 10 km ( cuprinde și zona de protecție), incluzând localitățile: Șura Mare, Șura Mică, Rusciori, Cristian, Poplaca, Rășinari, Cisnădie, Cisnădioara, Mohu și Bungard. Zonele de restrictii sunt identice în cazul ambelor focare de PPA datorită amplasării geografice.

În zona de restricție sunt interzise următoarele activități care privesc animalele din speciile listate (porcii) și produsele obținute de la porci:

  • Circulația animalelor deţinute din speciile listate dinspre unităţi din zona de restricţii;
  • Circulaţia animalelor deţinute din speciile listate înspre unităţi din zona de restricţii;
  • Circulatia animalelor din speciile nelistate pana la finalizarea actiunilor de D.D.D. în exploatația în care s-a declarat focarul de boală.
  • Târguri, pieţe, expoziţii şi alte situaţii în care sunt adunate la un loc animalele deţinute din speciile listate, inclusiv colectarea şi dispersarea acestor specii;
  • Circulaţia materialului seminal  obţinut de la animale deţinute din speciile listate, dinspre unităţi din zona de restricţii;
  • Colectarea de material seminal de la animalele deţinute din speciile listate;
  • Inseminarea artificială itinerantă a animalelor deţinute din speciile listate;
  • Servicii naturale itinerante ale animalelor deţinute din speciile listate (monta naturală);
  • Circulaţia cărnii proaspete obţinută de la animale deţinute şi sălbatice din speciile listate, dinspre abatoare sau unităţi de manipulare a vânatului din zona de restricţii;
  • Circulaţia organelor obţinute de la animale deţinute şi sălbatice din speciile listate, dinspre abatoare sau unităţi de manipulare a vânatului din zona de restricţii;
  • Circulaţia produselor din carne obţinute din carne proaspătă provenită de la animale din speciile listate, dinspre unităţi din zona de restricţii;
  • Circulaţia dejecţiilor animaliere, inclusiv a aşternutului şi a aşternutului folosit, obţinute de la animale deţinute din speciile listate, dinspre unităţi din zona de restricţii;
  • Circulaţia pieilor brute şi a celor prelucrate obţinute de la animale deţinute din specii listate, dinspre unităţi din zona de restricţii.

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile din zona de protecție

a) menținerea animalelor din speciile listate (porc domestic),  separat de alte  animale din speciile nelistate și de animalele sălbatice.

b) implementarea supravegherii suplimentare pentru a identifica orice altă răspândire a bolii de categoria A  la alte exploatații, inclusiv orice creştere a morbidităţii sau a mortalităţii sau orice scădere semnificativă a valorii producției; orice astfel de creştere sau de scădere se notifică imediat autorităţii competente;

c) dacă este cazul, punerea în aplicare a mijloacelor adecvate de control al rozătoarelor şi a altor vectori de transmitere a bolilor în unitate şi în jurul acesteia – D.D.D.;

d) utilizarea metodelor adecvate de dezinfectare la intrările şi ieşirile în/din exploatatie; instalarea unui dezinfector pietonal la intrarea in exploatatie.

e) aplicarea măsurilor corespunzătoare de biosecuritate tuturor persoanelor care vin în contact cu animale deţinute din speciile listate sau care intră sau ies în/din exploatatie, precum şi a mijloacelor de transport, pentru a evita orice risc de răspândire a bolii de categoria A în cauză;

f) ecarisarea cadavrelor întregi sau a părţilor de cadavre ale animalelor deţinute moarte sau sacrificate din speciile listate, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din Reg. 687/2019. Responsabilitatea:  proprietarul gospodăriei, UAT Sibiu, medicii veterinari de liberă practică împuterniciti (MVLPÎ) și DSVSA Sibiu.

Personalul implicat în controlul bolii se asigură de DSVSA Sibiu care desfășoară în acest moment ancheta epidemiologică, Unitatea Locală de Sprijin (ULS) Sibiu. Echipamentele necesare combaterii focarului sunt asigurate de DSVSA Sibiu. Prima dezinfecție a fost deja realizată.

Planul de măsuri este dus la îndeplinire sub supravegherea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu (DSVSA). El se aplică în funcție de evoluția bolii, respectiv se poate modifica în funcție de aspectele epidemiologice  identificate pe parcursul implementării măsurilor.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Biserica din Hamba. Sfințire și înfrățire între localitățile Șura Mare și Feștelnița (Republica Moldova)

Duminică, 14 iulie a.c., la Parohia Hamba (Protopopiatul Sibiu,) ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului și PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud au sfințit noile lucrări efectuate în ultimii ani la Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”. Celor doi arhierei l s-a alăturat un sobor de preoți, între care s-au aflat Pr. Prof. Constantin Necula, Pr. Ioan Coşa, protopopul Sibiului, preotul paroh  Ioan-Remus Răsvan, împreună cu alți slujitori.

Au fost prezenți, de asemenea, între invitați, Adrian Dupu (Secretar de Stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova), Ionuț Maier (primarul comunei Șura Mare), Nicolae Tudorean (primarul comunei Feștelița din Republica Moldova) și Prof. Dumitru Acu (președintele Asociațiunii Astra).

Cuvântul de învățătură din cadrul slujbei Sf. Liturghii a fost rostit de PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, a subliniat: „Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să săvârșim cu pace o lucrare deosebită în această biserică: Târnosirea Sfântului Altar, eveniment care se repetă rar în istoria unei biserici, numai atunci când Sfântul Altar are nevoie de refacere sau la începuturile slujirii într-o biserică nou construită, masa altarului e pregătită în mod special. În centrul mesei, într-o firidă s-au pus moaște de sfinți martiri, aduse de noi și acel înscris pe care l-a citit părintele protopop numit hrisov, mărturie care rămâne în istorie și la cancelaria parohială și în arhiva eparhială”.

În cuvântul său, Pr. Paroh Ioan-Remus-Răzvan a menționat lucrările care s-au efectuat la biserica din Hamba, între care consolidarea lăcașului, înlocuirea instalației electrice, a pardoselii și a unei importante părți din mobilier, înlocuirea iconostasului, consolidarea acoperișului, instalarea de panouri solare etc.

Pr. Paroh Remus Răsvan

„Crucea Șaguniană” pentru Adrian Dupu, Ionuț Maier, Nicolae Tudorean și Dumitru Acu

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Ioan-Remus Răsvan a fost hirotesit iconom stavrofor. Totodată, ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, a acordat Crucea Șaguniană Secretarului de Stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova Adrian Dupu,  primarului Șura Mare, Ionuț Maier, primarului comunei Feștelnița, Nicolae Tudorean și profesorului Dumitru Acu, președintele Asociațiunii ASTRA. De asemenea, au fost acordate  acte de cinstire binefăcătorilor care au ajutat procesul de înnoire a lăcașului de cult.

Tot acum s-a încheiat și un protocol de înfrățire între comunele  Șura Mare și  Feștelița.

Primarii Ionuț Maier (Șura Mare), Nicolae Tudorean (Feștelnița, Republica Moldova) și Secretarul de Stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, Adrian Dupu, la semnarea protocolului de înfrățire între cele două localități

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

„Cimpoierii din Transilvania”, trubadurii care se încăpățânează să nu se rupă de trecut

Cimpoierii din Transilvania sunt o trupă de muzică medievală, cu membri din mai multe orașe ardelene. Din 2008, muzica lor este prezentă la diverse festivaluri de reenactment istoric, precum și la târguri tradiționale, festivaluri de bere, convenții de tatuaj, festivaluri de film, evenimente private, săli de concerte, teatre, biserici, centre culturale și multe altele.

Repertoriul lor include în mare parte dansuri medievale de curte și dansuri țărănești, împreună cu cântece tradiționale din întreaga Europă, posibil datând din Evul Mediu, precum și propriile lor compoziții neo-medievale. Pe lângă autenticitatea pieselor muzicale, reprezentarea pe plan profesional este completată de utilizarea replicilor instrumentelor istorice: cimpoi, hurdy-gurdy, rauschpfeife, fidula, tobe medievale, tapan, cittern, flaut, percuții.

Îl întâlnesc pe unul dintre cimpoieri, pe Peter Moynahan, la un festival din Muzeul ASTRA, unde a venit împreună cu restul trupei să încânte urechile celor prezenți. Îl întreb de unde a plecat această trupă. „Inițiativa a plecat de la colegul nostru Mircea Goian, care este singurul membru încă din prima formație. Noi suntem o trupă gălăgioasă, stradală, nu cântăm muzică de cameră. Cântăm  la instrumente vechi, de ceremonie, ce erau folosite de armate pentru a fi auzite de departe. Am auzit cu toții de expresia «a fost primit cu surle și trâmbițe»”, îmi spune Peter.

Cimpoiul, unul dintre cele mai vechi instrumente

Muzica pentru oameni a însemnat de-a lungul veacurilor  un mijloc de exprimare a emoțiilor, fie ele de bucurie, fie de tristețe. Cimpoierii din Transilvania cântă din instrumentele lor pentru a păstra muzica veche, istoria. „Cimpoiul este un instrument documentat încă din antichitate. Până și împăratul roman Nero, în primul secol, cânta la cimpoi. Considerăm că noi cântăm muzica tradițional românească sau a altor culturi europene într-un mod cu adevărat tradițional, așa cum putea fi cântată acum câteva sute de ani. Orchestrele noastre de acum spun că sunt tradiționale. Ok. Și la ce cântă? La clarinet, la orgă, taragot, instrumente noi, nu poți spune că strămoșii noștri de acum 300 de ani cântau la taragot, nu exista așa ceva”, e de părere artistul.

Muzică nu numai din instrumente

Cimpoierii cântă nu numai din instrumente, ci și cu vocea, în diverse limbi. Peter îmi spune despre diversitatea limbilor în care cântă. „Noi cântăm în limbi vii, cum e româna, engleza, poloneza, dar și în limbi cu circulație limitată, cum ar fi limba bretonă, care mai este vorbită în nord-vestul Franței, limba occitană din sudul Franței, limba tătară, dar cântăm și limbi moarte, cum este limba celților. Lumea prinde ritmul, nu înțelege despre ce cântăm, dar le povestim noi.

Fiecare cântec își are povestea. Avem un cântec celtic care se numește «Epona» și este vorba despre zeița Epona, care este zeitatea celților. Este un cântec de luptă. În bretonă, cântăm despre trei marinari care merg pe mare, ajung pe malul celălalt și acolo se întâlnesc cu fată de la ei de acasă, din orașul Nant. În occitană cântăm despre un fermier care vede pe câmp un iepure, o vulpe și un lup, care dansează în cerc, este un cântec mai fantezist. Sunt povești tradiționale sau inspirate din viața de zi cu zi a oamenilor de atunci, din vânătoare, de pe mare, cântece de dragoste, desigur. Sunt și cântece de origine religioasă, de distracție, care spun de bere, vin, taverne”, îmi explică Peter.

Călugărul ce a „păstrat muzica” în zid

Există muzică păstrată prin viu grai, dar au fost oameni care au păstrat în scris muzica. „Au existat călugări care au contribuit la culegerea unor lucrări muzicale și le-au organizat. În România, colecția cea mai importantă este Codex Caioni, ce a aparținut unui călugăr din secolul XVII, un codex de melodii transilvănene ce a fost salvat fiind zidit în peretele unei mănăstiri și care a fost descoperit în a doua jumătate al secolului al XX-lea”, îmi spune artistul.

Sibiul, fără festival medieval

Cimpoierii Transilvaniei ar dori să fie mai prezenți cu muzica lor în Sibiu, dar, din păcate, nu se mai ține Festivalul Medieval în Sibiu. „Sibiul este fostă Capitală Culturală Europenă, dar încă rămâne un fel de capitală culturală a României. Este un oraș cu o strategie bună de a practica cultura și de a pune în valoare evenimentele culturale. Nu este un oraș extraordinar de mare, dar la nivelul la care este acum este mult peste altele. Teoretic aceste melodii vechi, pe care le cântăm noi, ar trebui să fie importante și foarte importante. Centrele județene  de cultură ar trebui să salveze acest patrimoniu care intră în uitare. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă.

Ansamblurile, orchestrele, trupele de pe sate, care să cânte repertoriul vechi în orchestrație veche, sunt extraordinar de puține și din ce în ce mai rare. Mai mult, persoanele în vârstă mai participă la acestea, sunt foarte puțini tineri, iar aceste asambluri populare, care teoretic ar trebui să reprezinte tradiția, nu prea fac acest lucru. Cântă cu clarinete, saxofoane, repertoriul s-a diversificat din punct de vedere negativ. Dacă tu ești din Mărginimea Sibiului, cânți cântece și din Moldova, Oltenia, cânți de peste tot. S-au comercializat elementele moștenite”, e de părere artistul.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Soarta

După ce a căzut în păcat, Dumnezeu l-a pedepsit pe om, ca să-și câștige pâinea prin sudoarea frunții lui, fiindcă pământul îi va da numai spini și pălămidă.

Pe de altă parte, în predica de pe Munte, Hristos l-a îndemnat pe om să nu se îngrijească de viața lui, pentru că Tatăl Cel ceresc știe de ce are nevoie.

Oare, cele două versete se contrazic? Evident că nu.

Prima relatare ne oferă perspectiva căderii. Armonia inițială dintre om și cosmos, prin păcat, s-a degradat, iar supraviețuirea omului a devenit posibilă numai cu efort personal. Asemănătoare cu osteneala Martei.

Cel de-a doua relatare, însă, ne oferă o altă perspectivă, de sus în jos, cea a mântuirii. Pentru a depăși păcatul, omul nu trebuie să creadă numai în eforturile sale, ci trebuie să se lase în mâna lui Dumnezeu. Asemănător cu evlavia Mariei, sora lui Lazăr.

Prin urmare cele două versete nu se contrazic, ci se completează reciproc. Ele sunt expresia conlucrării dintre Dumnezeu și om, numită sinergie.

Așa înțelegem și noțiunea de „soartă”. Din perspectiva căderii, există o soartă relativă, pe care omul nu o poate schimba, adică de a trăi în această lume și, în cele din urmă, de a muri.

Dar, din cealaltă perspectivă, cea a mântuirii, omul își decide soarta lui, adică nu există o soartă absolută, ci omul poate ca, împreună cu Hristos, să biruie moartea. Cu alte cuvinte, nu există o soartă prestabilită, ci un destin decis prin conlucrare cu Dumnezeu.

Același sens au și expresiile românești „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus” și „soarta este cum și-o face omul”. Ambele sunt corecte. Soarta noastră vine de la Dumnezeu, dar ne-o modelăm cu mâinile noastre. Iar Pr. Stăniloae spunea: omul își decide singur soarta, judecându-se cu judecata, pe care o face asupra altora.

Plecând de la cele două puncte de vedere, unii afirmă că există „soartă”, iar alții, că nu există. Concluzia este că toți au dreptate, importantă este perspectiva.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Costi Boșneag: Omul care luptat pe trei continente, pentru trei guverne, în trei conflicte diferite

Costi Boșneag este omul care a participat la trei conflicte, pentru trei guverne, pe trei continente diferite. Primul conflict la care a participat, chiar fără voia lui, l-a făcut să scrie o carte, „Involuntar în Războiul Altora”. Cartea este o mărturie despre ororile prin care a trecut.

Urc pe motocicletă, împreună cu un prieten și mă îndrept spre casa sa. Cum altfel poți merge acasă la un fost soldat, dacă nu pe motocicletă? Vremea se anunță a fi una frumoasă, vântul adie lin și soarele se reflectă în astfaltul încins. După cam jumătate de oră, ajung în Porumbacul de Sus, acolo unde  fostul mercenar a ales să-și trăiască restul vieții, odihnidu-se după atâtea experiențe  traumatizante, căci nu numai trupul îl are ostenit, ci și sufletul. Costi mă întâmpină în fața căbănuței lui, ruptă parcă de restul lumii, înconjurată de niște perdele de copaci. Doar câinii, tovarăși de nădejde, mai rup din liniștea covârșitoare.

Începuturile

Ne-am așezat pe terasă. Sunt aproape copleșit. Nu-mi aduc aminte să mai fi întânit un om care să fi fost în război. Costi are 54 de ani. Se așază pe balansoar, îmi toarnă un pahar cu apă și începe firul poveștii: „Sunt născut și crescut în București, dar în clipa de față Bucureștiul nu-mi place cum arată și nu din cauza clădirilor, ci a societății, a oamenior care s-au schimbat foarte mult. Și nu în bine. Am terminat liceul în `88. Nu am fost interesat să fac studii superioare, vremurile au fost de altă natură, am avut alte preocupări la acea vreme. Dar am terminat un curs la Staffordshire University din Marea Britanie, necesar pentru a deține o licență de Public House Manager”.

Batalion disciplinar

L-am întrebat pe Costi cum a fost în armată: „În timpul Revoluției eram în serviciul militar. Aveam deja un an. La începerea Revoluției eram la o unitate care se numea pe atunci «Unitate Militară Disciplinară de Reeducare prin Munca Socialistă». Ceaușescu avea pe atunci legal doar un batalion disciplinar, cel de la Caracal, unde cei care satisfăceau stagiul militar (în cazul în care făceau anumite acte, considerate criminale sau ilegale) erau judecați de un tribunal militar și condamnați, executând pedeapsa, apoi își continuau stagiul militar.

Acel batalion nu ar putut face capacitativ la câte s-ar fi întâmplat la nivelul armatei române, să zicem în decurs de un an. Așa că existau mai multe unități denumite cum am spus anterior. În cadrul acestei instituții nu mai aveai dreptul la însemne de armă, nu mai aveai dreptul să porți armament și erai folosit în munci foarte grele: în agricultură, în mine, în construcții, în Deltă la stuf. Era un fel de muncă silnică, singurul avantaj fiind că perioada în care erai în acest centru echivala cu stagiul militar”.

Ajunge la această unitate de „delicvenți” ca urmare a unei scrisori în care înjura toată familia «Conducătorului iubit». Generalul Vlad interceptează scrisoarea, familia lui Costi fiind oricum urmărită pentru că frații săi mai mari încercaseră să fugă din țară. Mai mult, unul din ei chiar reușise să treacă granița. Costi ajunge, la unitatea care a construit pista de aterizare și decolare de la Aerodromul Militar din Câmpia Turzii. „Acolo am aflat că se afla toată scursura armatei, erau peste 90 de analfabeți care se considerau la mentalitatea vremii respective veterani față de noi. Considerau o insultă față de ei că am terminat un liceu. Ne-am întânit cu un nivel de muncă extraordinar de greu și de mare. Șapte zile pe săptămână, de la ora 5 jumătate dimineața până la 11 noaptea. Nu aveam apă, acesta este o regiune care are problemă cu apa.

Toată perioada de vară cât am stat acolo beam apă din șanțuri de irigații. Și asta dacă reușeam să găsim apă. Hrana era mai mult decât mizerabilă, noroc că de-a lungul pistei de avioane erau lanuri de porumb. Am mâncat în acea vară porumb sub toate formele: crud, fiert, copt, ars, băgat în smoală, la 380 v, tot ce ne venea în cap. Au trecut 35 de ani și nu cred că am mai mâncat 10 știuleți de porumb. Nu voiam să mai văd porumb în viața mea. Am stat aproximativ patru luni acolo. Apoi, eu m-am transferat în sediul unității, care era în Cluj. Revoluția m-a prins la Cluj pe mine”.

E vremea libertății. Și a plecării din țară

Evenimentele din 1989 îl găsesc pe Costi la aceeși unitate disciplinară. Aici, i se ordonă să tragă în revoluționari. Se baricadează, împreună cu colegii, în dormitoare, cu toată muniția primită, și refuză să execute ordinul.

A venit libertatea. Și, cu ea, tentațiile care au fost suprimate atâta amar de vreme. „Tu cum ai reușit să pleci din țară?”, îmi întreb gazda. Intră în casă, stă câteva secunde și se întoarce cu o carte în mână. Deodată, începe să picure afară. Coincidență sau nu, cerul vrea să dramatizeze parcă mai mult povestea. Îmi dă cartea în mâini. Tresar. „«Involunar în Războiul Altora» este o carte pe care nu am vrut să o scriu, dar tot am fost împins de la spate. Este un capitol din viața mea, este primul conflict la care am luat parte: războiul din Bosnia și Herțegovina. Am terminat armata în `90.

Până în `92 am făcut diverse munci. În acel an am urmat singura școală de cascadori făcută de Szobi Cseh. Am absolvit-o, am jucat în câteva filme, dar la acea vreme nu puteai să trăiești din acea meserie. Nici acum nu e ușor, dar ai mai multe oportunități. În `93, împreună cu niște prieteni am decis să mergem în Italia. Noi știam că urmează să trecem trei granițe. Iugoslavia începea să se fărâmițeze. Apăruseră deja Slovenia și Croația, dar noi nu știam nimic de Bosnia. De primele două nu ne făceam griji, de acestea garanta șoferul nostru, care ne era și ghid; la granița granița italiană ne făceam mai multe griji. Mergeam mai mult noaptea, schimbam destul de des mașinile.

La un moment dat, la un control pe șosea, ne-au dat jos din mașină. Mai întâi a coborât șoferul, care ne dădea pașapoartele noastre la control. În pașapoarte se puneau niște bani, căci așa se proceda prin Balcani la acea vreme și, de obicei, ne făceau semn să mergem mai departe. Numai că la acest control nu a funcționat așa. S-a nimerit să fiu în față, astfel am văzut totul. S-a dus șoferul să dea șpaga. Noi am crezut că liderul de grup vrea mai mulți bani, că nu-i convine de cât i-am dat. A urmat apoi un fel de teatru.

Noi ne așteptam să vină la mașină, să se facă că vorbește cu noi, apoi să bage mai mulți bani în pașapoarte și să se întoarcă înapoi. N-a fost așa. Deodată, văd cum unul dintre indivizi îl lovește pe șoferul nostru cu tocul de pistol în cap, îl pune jos, apoi îl iau la picioare. A mai fost o mică discuție între ei, în care șoferul nostru l-a scuipat pe unul din ei, iar personajul respectiv l-a împușcat direct în cap. Totul s-a întâmplat extrem de repede! Atât de repede, încât noi nu am avut timp să reacționăm. Și chiar dacă am fi avut timp, tot nu aveam ce să facem. Mașina era înconjurată de 10-12 militari, zic eu, deoarece erau îmbrăcați în uniforme, toți cu arme. Deci noi ce puteam face? Nimic.”

Șoferul, ne destăinuește Costi originea conflictului, era bosniac musulman. Iar cei care îi opriseră, erau bosniaci sârbi. Iar în virtutea conflictului, răzbunarea celor din urmă fusese capitală.

Costi, împreună cu ceilalți români, e luat „să fim măgărușul unul, doi, trei sau patru din coloană. Luptele se dădeau în zone montane. Cât timp am stat acolo nu am dormit o noapte sub acoperiș și căram lăzi de muniție, părți de echipament”.

Mi se par ireale poveștile lui Costi, dar văzând cicatricile de pe corpului lui și privirea dârză, îmi dau seama că nu sunt scorneli. Ploaia s-a întețit, la fel și povestea, așa că intrăm în cabană, unde ne îmbie soția lui Costi cu o cafea. Iar gazda își continua povestea: „Au trecut luni de zile de sclavie, căci cum se numește atunci când obligi pe cineva să facă ceva împotriva voinței sale și fără a fi plătit? În câteva săptămâni, am trecut de la necombatant, de la măgărușul unu, doi, trei sau patru, la combatant, dar împotriva voinței mele mai mult.

La prima luptă la care am participat am început ca necombatant, cărând hrană și muniție celor din prima linie. Dar soarta a vrut ca tot atunci să am parte și de prima mea luptă corp la corp. Nici măcar nu eram înarmat, dar în clipa în care să zicem ești pe un front, împotriva voinței tale, și îi duci de mâncare cuiva, iar la liziera pădurii, să zicem la 50 de metri este inamicul, tu nu ai cum să te mai întorci către linia din spate, deoarece nu poate să fugă nimeni mai repede decât glonțul. Și atunci când vezi că sare cineva la tine cu baioneta pusă la armă, ai două șanse: ori intervine instinctual de supraviețuire și faci orice ca să scapi cu viață, ori înlemnești și ești victimă, un alt cadavru de pe un câmp de luptă. La mine a intervenit instinctul de supraviețuire”.

Costi are fragmente de istorisirecu totul groaznice, cu atrocități specifice războaielor. „După mai multe întâmplări șocante, care m-au marcat pentru restul vieții, am reușit să scap. Întreaga întâmplare, care a durat cât a durat, nu a fost deloc plăcută și căutam să uit tot. Am uitat și limba, dar câteva înjurături nu le-am putut șterge din minte.

O întâmplare ironică s-a a avut loc în 2009, pe când luptam în Afghanistan și aveam un coleg bosniac musulman. Stând de vorbă, din una în alta am constat că am luptat împreună în acea perioadă, în același sector de front, deci puteam oricând să ne omorâm între noi. El s-a justificat că își apăra țara, eu că îmi apăram pielea. N-am fost acolo pentru bani sau că așa aș fi vrut eu. Dacă aș fi fost mercenar, așa cum mi-au zis mulți, atunci am fost cel mai prost plătit mercenar din întreaga istorie a mercenarilor! După patru sau cinci luni de lupte am plecat acasă doi inși, cu zece mărci germane în buzunar. Am luptat cinci luni pentru ceea ce azi ar fi cinci euro”.

În viață contează doar relațiile interpersonale

„După toată experiența din Bosnia Herțegovina, mi s-au schimbat principiile și modul de a privi și gândi viața. Nu mă mai interesau lucrurile materiale. În anii `90, în România, eu eram totalmente un ciudat, în sensul că toți căutau calea spre îmbogățire, să-și ridice nivelul de trai. Fiecare căuta să dea lovitura. Eu, după tot ce am văzut în Bosnia, am constatat că toate acestea sunt baloane de săpun, pentru că nu luăm nimic cu noi. Atunci când murim luăm cu noi doar experiența de viață, faptele și vorbele, iar ce lăsăm în urma noastră sunt copiii, dacă avem, și faptele pe care le-am făcut. Sunt oameni care au făcut imperii, dinastiii. Nu li se mai știe nici numele acum, nu au luat nimic cu ei! Am realizat că în această viață contează relația interpersonală”, îmi mărturisește Costi.

„Am supraviețuit împăcându-mă cu gândul că am murit”

Costi mai are foarte multe de povestit. A mai publicat încă două cărți și mai are în lucru altele. La vârsta pe care o are acum a trăit cât pentru zece vieți. Nu am putut să trec într-un simplu reportaj tot ce mi-a povestit. Rămân înmărmurit, plin de gânduri, semne de întrebare, după această discuție. Pornesc spre motocicletă. Văd cum se apropie mai mulți nori de ploaie. În gând, îmi răsună suveran în minte o sentință a lui lui Costi: „Am supraviețuit împăcându-mă cu gândul că am murit”.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

FC Hermannstadt sărbătorește un deceniu de existență în acest sezon. Obiectiv: un loc de play-off

Sezonul acesta pentru FC Hermannstadt este unul de sărbătoare, iar motivația și evoluția echipei sibiene trebuie să se ridice la așteptările realiste ale suporterilor sibieni, care au sprijinit necondiționat echipa fanion a municipiului Sibiu. În acest sezon, 2024/2025, FC Hermannstadt va sărbători primul deceniu din existența clubului sibian.

Cum s-ar putea aniversa primul deceniu de existență mai bine decât cu o evoluție bună a echipei în noua stagiune din Superliga. Iar obiectivul pentru noul sezon nu ar putea fi decât un loc de play-off, în condițiile în care în ultimele două sezoane FC Hermannstadt a fost foarte aproape de acest obiectiv, puțin scontat la începutul celor două sezoane. Prima dată am ratat play-off din ca urmare a depunctărilor din cauza insolvenței, deci din cauze administrative și financiare, în timp ce în sezonul trecut am ratat play-off în ultima etapă, într-o conjunctură fotbalistică absolut inedită pentru Liga 1, de când s-a introdus sistemul play-off/play-out. Poate în acest sezon, fotbalul își va întoarce reversul către echipa sibiană, iar FC Hermannstadt va juca pentru prima dată în play-off în istoria clubului. Un obiectiv un pic mai greu de realizat, în situația în care din acest sezon echipa se află în proces de schimbare.

La finalul sezonului trecut, aproape jumătate dintre titulari au plecat sau li s-au terminat contractul. Cu toate acestea, antrenorul Marius Măldărășanu, cel mai longeviv antrenor din Superliga României, a decis să continue la Sibiu și îi cunoaștem capacitatea de a transforma echipa într-una puternică, capabilă să se bată pentru primele 6 locuri în clasament. Este clar că succesul echipei din edițiile trecute de campionat și promovarea în Superligă se datorează în cea mai mare măsură lui Marius Măldărășanu, în condițiile în care până acum, de când a preluat echipa, obiectivul cel mai realist a fost salvarea de la retrogradare.

O parte dintre vedetele echipe din sezonul au plecat, însă managementul echipei și partea tehnică au adus alți jucători de valoare. Din acest punct de vedere, venirile lui Ronaldo Deaconu și Aureliuan Chițu ne dau speranțe că FCH poate ajunge în play-off. Deocamdată, conducerea adminstrativă, sportivă și patronii au fost destul de discreți în declarații pentru mass-media locală referitoare la obiectivele pentru noul sezon, astfel  că informațiile au fost postate doar pe rețelele de socializare ale clubului. Sperăm că odată început sezonul de Superliga, comunicarea va fi mult mai bună, mai ales că vorbim despre un sezon important, ce ar putea deveni unul istoric pentru clubul sibian. Apropo, Claudiu Rotar, unul dintre patronii clubului, și-a aniversat, zilele trecute, ziua de naștere, iar echipa i-a transmis un mesaj de felicitare și mulțumire pe facebook.

Poate că a venit momentul ca în sezonul în care aniversăm un deceniu de la crearea echipei, FC Hermannstadt vă treacă la un alt nivel de performanță, având în vedere că avem și gazon ca pe Allianz Arena din Munchen și un stadion nou, inaugurat în urmă cu un an și jumătate. Deci, toate premisele pentru performanțe importante. Poate în perspectivă ne vom putea gândi și la o prezență în cupele europene în al doilea deceniu de existență al clubului de pe malul Cibinului. Avem un exemplu foarte aproape de noi, în aceste zile, Corvinul Hunedoara, care va juca în această lună două partide din cupele europene la Sibiu, pe stadionul Municipal.

FC Hermannstadt a început, vineri seara, al cincilea sezon în Superliga 1, ceea ce înseamnă că jumătate dintre sezonalele jucate în existența clubului au fost petrecute în prima divizie fotbalistică a țării. Nu au fost consecutive, deoarece între acestea a existat și o retrogradare, ce-i drept rușinoasă la acel moment. Oricum, 5 sezoane în Liga 1 în primul deceniu de existență al unui club este o performanță cu care puține cluburi din țară se pot mândri. În plus, FC Hermannstadt are în palmares și o finală de Cupa României, pierdută în 2018, pe Arena Națională, în fața CS Universitatea Craiova, echipa cu care am debutat în noul sezon din Superliga. Oricum, se anunță o toamnă interesantă pentru suporterii sibieni, în condițiile în care vom juca acasă, în sezonul regular, cu principalele favorite la titlu. O evoluție bună în compania acestora ne poate da un moral bun pentru play-off/play-out din primăvară.                   

Vânzoleala de la FC Hermannstadt

Antrenor:  Marius Măldărășanu (confirmat)

Veniri: Tiago Goncalves (Belenenses / gratis), Aurelian Chițu (FCU Craiova / gratis), Cătălin Căbuz (CFR Cluj / 50.000 de euro), Vahid Selimovic (Zeljeznicar Sarajevo/ gratis), Mateus Castro (FBC Gravina / gratis, dar nu a mai fost de găsit după semnarea contractului cu echipa sibiană; se pare că a preferat apoi o altă echipă), Tiberiu Căpușă (UTA Arad / gratis), Antoni Ivanov (Lokomotiv Sofia / gratis), Ronaldo Deaconu (Farul / gratis).

Reveniri după împrumuturi – Petrișor Petrescu (CFC Argeș), Alexandru Luca (CS Mediaș 2022), Saeed Issah (Metaloglobus), Vlăduț Popa (Metalurgistul Cugir), Călin Grecu (Voința Sibiu), Emanuel Baba (CSC Șelimbăr)

Plecări – Mihai Butean (Vojvodina Novi Sad / gratis), Sota Mino (Sepsi / gratis), Gabriel Iancu (FCV Farul / gratis), Marius Antoche (Unirea Slobozia / gratis), Paolo Medina (Unirea Slobozia / gratis), Ruben Fonseca (contract încheiat), Raul Opruț (Kortrijk / împrumut expirat; a ajuns la Dinamo București).

Valea Oltului. Un drum de aproape 2.000 de ani, închis pentru o lună. Istorie, modernizare, valori trafic

Circulaţia rutieră pe Valea Oltului s-a închis, pentru o lună, pe timpul zilei, începând din 8 iulie, pentru lucrări la autostrada Sibiu – Piteşti. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a anunţat mai multe rute ocolitoare pe unde e redirecţionat traficul pe perioada închiderii circulaţiei pe DN7 Valea Oltului, pe sectorul cuprins între km 242+600 şi km 250+000. Pe timpul nopții, traficul e permis între orele 20.00-6.00.

Decizia de a face lucrările de defrişare în zona Văii Oltului în timpul verii a fost luată deoarece, potrivit autorităților, se poate lucra timp de 14 ore pe zi, în condiţiile în care astfel de lucrări în pădure, pe munţi, la 70-100 de metri deasupra carosabilului, nu pot fi făcute pe parcursul nopţii. Până la sfârșitul lunii iulie vor fi tăiați aproximativ 20.000 de copaci.

În toată această perioadă, se poate circula până aproape de ieșirea / intrarea nordică în Defileul Oltului, adică pe porțiunea cuprinsă între Călimănești – Vâlcea și Lazaret – Sibiu. Tronsonul închis pe timpul zilei, de 8 kilometri, este cuprins între Lazaret și Boița, ambele în județul Sibiu.

Un drum care străbate istoria

Era cunoscută ca „Autostrada Antichității” sau marele Drum Roman ori Calea lui Traian din Dacia, fiindcă pe aici s-a circulat neîntrerupt timp de mai bine de aproape 2000 de ani. Însă puţină lume ştie, totodată, că DN 7 sau Valea Oltului, drumul care leagă Călimăneştiul de Turnu Roşu, a fost prima lucrare de infrastructură de amploare construită în ţările româneşti. Până la realizarea acestui drum, calea de acces, calea comercianţilor şi tranzitul dintre Transilvania şi regat se făcea pe actualul DN 7D, Câineni – Perişani – Curtea de Argeş, drumul romanilor, cel care are cele mai multe castre, care au făcut parte din linia de fortificaţii Limes Alutan.

Drumul avea o dublă funcție, militar-strategică și comercială, fapt ce a impus construirea cetății romane de apărare Arutela, ale cărei ruine se văd și astăzi, lângă Mănăstirea Turnu. Pe acest drum se transporta sarea, scoasă din minele transilvane, până la Dunăre, iar apoi până la Marea Neagră.

„Vitejia lui Traian s-a oprit aici”

Reconfigurarea și modernizarea Văii Carolina e legată de cucerirea Olteniei de către Imperiul Habsburgic. Deși această perioadă nu este consemnată în manualele de istorie a României, pentru Oltenia a însemnat o eră scurtă, dar foarte interesantă. Și aceasta, pentru că ocupația austriacă a implicat trupe staționate pe teritoriul Olteniei, cu toate neajunsurile aduse de această situație, dar totodată și realizarea unor reforme și, în special, lucrări de infrastructură pe care voievodul de la București nu le-ar fi realizat probabil niciodată.

Cea dintâi grijă a guvernului Austriei, după cucerirea Olteniei, în anul 1718, a fost de a stabili căi de comunicație care să lege Transilvania (Dacia Alpestră) cu Oltenia (Dacia de Mijloc).

Astfel, după încheierea păcii de la Passarowitz (1718) între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, Sublima Portă a cedat cele 5 județe, care formau Valahia Mică (Oltenia). Trupele Regelui Carol al VI-lea ocupau Oltenia deja din 1717, însă oficializarea ocupației a avut loc abia un an mai târziu. Încă din timpul acestei ocupații au fost luate măsuri pentru a se lega Transilvania cu noua provincie cucerită. În acest scop, Prințul Eugene de Savoia, comandantul trupelor austriece din Oltenia, a fost însărcinat cu construcția unei șosele de la Turnu Roșu până la Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a înlesni  transporturile militare și comerciale dintre Transilvania și Valahia Mică.

Construirea actualului drum din Valea Oltului s-a făcut cu sprijinul secret al boierimii din Oltenia şi înainte de intrarea oficială a Olteniei sub stăpânirea austriacă, deoarece din 1717 drumul a primit numele împăratului Carol al VI-lea, anume Via Carolina. El asigura transportul comercial şi militar pentru vehiculele pe patru roţi. Spre deosebire de drumul antic roman însă, care se afla în stânga Oltului, Via Carolina a fost construit pe malul drept, unde se află și astăzi.

Același prinț Eugene de Savoia a dispus curățarea albiei Oltului de stâncile care împiedicau transportul de materiale pe apă. De menționat că, în lipsa căilor ferate, lemnul, o resursă foarte importantă în acea vreme, era transportat prin intermediul plutașilor. Acele stânci din albia Oltului împiedicau însă transportul pe calea apelor. Construcția acestui drum a costat în total 60.000 florini, o sumă considerabilă pentru acele vremuri, justificată însă de dificultățile întâmpinate în timp ce se încerca a se învinge stâncoasa resistență a Carpaților și capriciile furiose ale Oltului.

Șoseaua începea de la Turnu Roșu (unde era granița dintre Oltenia și Transilvania) și mergea până la Bogdănești (localitate aflată la jumătatea drumului dintre Călimănești și Râmnicu Vâlcea). La Turnu Roșu,  a fost săpată în piatră următoarea inscripție: Haec Via In Dacia Aperta est, Anno MDCCXVII”. În traducere, inscripția spune: „Acest drum din Dacia este deschis Anul 1717. Drumul a fost numit Via Carolina sau Drumul lui Carol, în cinstea Împăratului austriac Carol al VI-lea.

Drumul ce mergea pe marginea Oltului a fost considerat în acele vremuri o lucrare extraordinară, fiind comparat cu faimoasele construcții romane. Așa cum vom vedea mai jos și inscripția din lăsată de austrieci în localitatea Câineni, situată pe acest drum, spunea „chiar vitejia lui Traian s-a oprit aici”.

„Popore scăpate de munți și fericite prin supunere”

Acest drum a fost identificat de Dr. M. Gaster, care a trimis din Londra „Societăței Geografice Române”, undeva prin anii 90 ai secolului XIX, niște notițe privitoare la România, culese dintr-un manuscris aflat în custodia British Museum. Astfel, între planșele interesante pentru geografia Țării Românești, se afla una de aproape un metru, în care era ilustrat cursul râului Olt, de la ieșirea lui din Transilvania (Turnu Roșu), până aproape de Râmnicu Vâlcea, drum de 8 ceasuri cu trăsura. Desigur, era vorba de aceeași „Via Carolina”.

În apropiere de satul Câineni, sus în stânca munților, potrivit adevărul.ro, se afla încrustată o lespede mare de marmură albă, pe care era săpată o inscripție în latină sub armele imperiale. Pe lângă acestă stâncă trecea în vremurile ocupației austriece drumul; mai târziu, în timpul domniei lui Stirbey-Vodă, se pare că această porțiune a fost refăcută, cu această ocazie drumul fiind coborât. De atunci inscripția nu a mai fost vizibilă trecătorilor, fiind mult mai sus decât șoseaua:

Iată ce spunea inscripția, transliterată din latină și copiată de D. N. V. Pipirescu, învățător în Comuna Câineni în 1883, chiar de pe piatra originală: „Oprește-te, călătorule! Unde natura poruncește să te oprești și vitejia lui Trajan s-a oprit. Aici, sub auspiciile lui Carol al VI-a, Imperatorului, într-adever August, supusă fiind Dacia Ripensă printr’un scurt resbel, însă prin mare vitejie, fiind Eugeniu general, locțiitorul Cesarului, un drum de trăsuri, lung de 11 ceasuri a fost deschis, după ce stâncile au fost sfărâmate și rostogolite și după ce Alpii au fost nivelați și uniți printr’un pod, pentru ca țara Alpestră (Transilvania) să fie unită prin comunicațiuni mutuale cu țara de mijloc (Oltenia). Cu acesta lucrare s’a sârguit Ștefan Comte de Steinville, delegat și președinte în ambele Dacii, fiind architect Frederic Schwanicius. Ceea prin providenția  Cesarului pentru binele obștesc, prin o slujbă credinciosă, a pus acest monument nepieritor pentru posteritatea recunoscătore. Acum remâi sănătos și adu-ți aminte că prin virtutea lui Carol nu remâne nici drum nefăcut, care Imperator nu când sfarămă Alpii, învinge rîurile, termină răsboiul și anexează la Imperiu aceste popore scăpate de munți și fericite prin supunere. Acesta este Calea Carolina. MDCCVII.

Din păcate, inscripția nu a fost copiată foarte corect, lipsind litere din text. De asemenea, anul menționat în inscripție este 1707, deși drumul știm că a fost inaugurat în 1717.

Lucrări de infrastructură de o asemenea amploare nu au mai avut loc o perioadă lungă de timp în acea zonă. Deși Valea Oltului este una dintre puținele zone de trecere între Valahia și Transilvania, nordul județului nu a mai beneficiat de lucrări de infrastructură de o asemenea amploare decât atunci când a fost construită calea ferată.

Media zilnică de circulație pe Valea Oltului, 46.000 de mașini

În secolul XX, drumul a continuat să fie modernizat, iar traficul rutier a devenit tot mai intens. A fost asfaltat înainte de Al Doilea Război Mondial și, deși mai păstra unele porțiuni doar pietruite, în anii ‘50 era considerat unul dintre cele mai bune drumuri din România, potrivit unor informări din arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații a SUA. După război, a fost asfaltat pe întreaga sa distanță, de peste 100 de kilometri, între Sibiu și Râmnicu Vâlcea.

Conform datelor de trafic prezentate de Ministerul Transporturilor, pe sectorul cuprins între Râmnicu Vâlcea și Veștem al DN7, media zilnică variază între 23.118 vehicule etalon și 63.353 vehicule etalon. În ultimii cinci ani, în medie, traficul pe DN 7 a crescut, anual, cu aproximativ 7 %. Lunile cele mai circulate sunt iulie și august, iar ianuarie e cea mai lejeră perioadă de tranzit.

Autostrada A1 Sibiu – Pitești își croiește făgașul

Lucrările de defrișare de pe Valea Oltului fac parte din componenta de proiectare a Autostrăzii A1 Sibiu – Piteşti care ar urma să aibă o lungime de peste 122 de km și este împărțită în 5 secțiuni. Această autostradă va lega centrul şi vestul României de reţeaua europeană de autostrăzi, fiind o parte importantă a Coridorului 4 Paneuropean.

Secțiunea 2, cea la care se lucrează acum, este cea mai dificilă porțiune pentru că presupune realizarea a șapte tuneluri și va avea o lungime de 31 km.

Primul tronson finalizat de pe autostrada A1 Sibiu – Pitești a fost deschis în decembrie 2022, iar următorul lot – tronsonul Pitești-Curtea de Argeș –  ar putea fi deschis circulației chiar de anul acesta.

Conform Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în primele trei zile de la demararea lucrărilor, echipele care se ocupă de defrișări au avansat cu 510 m pe cele 8 zone ale versantului. Până în acest moment a fost defrișată peste 20% din suprafața de pădure din zona critică a viitoarei autostrăzi. Constructorul lotului 2 al autostrăzii Sibiu – Pitești trebuie să defrișeze aproximativ 10 ha de pădure aflată în zonele critice și să asigure traseele necesare proiectării și execuției.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Sibiul poate da un vicepreședinte de Parlament European: pe Nicu Ștefănuță 

Independentul Nicu Ștefănuță are șanse reale de a deveni vicepreședinte al Parlamentului European în noul mandat. Acesta se află în pline negocieri cu celelalte coaliții de partide europene pentru a obține acest post onorant pentru România, în general, și județul Sibiu, în special. Ar fi o premieră pentru politica românească și județul Sibiu.

Sibianul fost ales candidatul Grupului Verzilor pentru funcția de vicepreședinte al Parlamentului European, după ce la alegerile europarlamentare din iunie a candidat independent, dar susținut de Grupul Verzilor. Nicu Ștefănuță se luptă pentru unul dintre cele 14 posturi de vicepreședinte al Parlamentului European. Potrivit votului pentru instituția europeană, unul dintre aceste posturi ar trebui să revină Grupului Verzilor.

Adunarea generală a voluntarilor

Totodată, în acest week-end, la Sibiu, are loc Adunarea generală a voluntarilor care l-au susținut pe Nicu Ștefănuță în demersul său politic pentru cel de-al doilea mandat consecutiv de europarlamentar. La Sibiu, în incinta Hotel Roberts, sunt prezenți 125 de tineri din toată țara, plus Diaspora. În cadrul întâlnirii se vor discuta problemele arzătoare pentru tineri, cum ar fi criza locuințelor, drepturile femeilor, minoritățile și transportul în comun, toate încorporate în politica ecologică verde europeană.

Nicu Ștefănuță a obținut la alegerile europarlamentare 12 la sută în județul Sibiu, comunitatea sibiană fiind a doua în topul județelor din țară. Sibiul a fost urmat în această ierarhie de județele Cluj, Iași și Timiș, alături de Diaspora. Per total, sibianul a obținut 3,1 la sută din voturile exprimate. A câștigat în 40 de secții din țară, Olanda și Lituania. În urma votului din iunie, Nicu Ștefănuță a obținut al doilea mandat consecutiv de europarlamentar și este membru în 3 comisii ale Parlamentului European, între care cea de Buget și cea de Industrie și Energie.

Ales în Grupul Verzilor cu 27 de voturi, Nicu Ștefănuță a concurat pentru desemnare împreună cu europarlamentarul german Damian Boeselager (25 de voturi) și finlandezul Ville Niinistö (9 voturi). Votul pentru vicepreședinții Parlamentului European va avea loc săptămâna viitoare, în cadrul ședinței plenare de la Strasbourg, după alegerea președintelui Parlamentului.

„Cred că mandatul actual va fi cel mai dur mandat al acestei generații, iar reprezentarea noastră ar trebui să fie verde, socială, progresistă. Criza socială, cum ar fi piața imobiliară care nu permite nici unui tânăr să dețină sau să închirieze în mod rezonabil o locuință este un pericol și poate rupe societatea europeană în două: cei care au și cei care nu au.

Schimbările climatice se accelerează și privim cu supărare cum politicile de mediu sunt puse sub semnul întrebării. Războiul a revenit pe agenda politică europeană, iar pericolul se apropie tot mai mult, nu doar în Ucraina sau Gaza. Acestea sunt preocupările oamenilor. Mi-am asumat această luptă, lupta oamenilor pe străzile României. Nu mi-e frică să o duc mai departe în conducerea Parlamentului European”, declară Nicu Ștefănuță. Președintele și vicepreședinții Parlamentului European au un mandat de doi ani și jumătate.

Acesta spună că va continua lupta privind transparența bugetelor, etică, integritate și punerea în aplicare a rezoluțiilor Parlamentului, munca în domeniul sustenabilității, dar și în ceea ce privește probleme sociale, problemele tinerilor, egalitatea de gen, deoarece acestea sunt subiecte foarte importante pentru mișcarea noastră verde și progresistă.

Nicu Ștefănuță spune că contează pe sprijinul europarlamentarilor Dan Barna (ADU) și Victor Negrescu(PSD) pentru postul de vicepreședinte PE. „Fac apel la unitatea europarlamentarilor români la votul din plen de săptămâna viitoare. Este important să ne sprijinim unii pe alții, cu înțelegerea faptului că rolurile noastre importante în Parlamentul European ajută țara noastră”, consideră Nicu Ștefănuță.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Raliul Sibiului. Paul Popa, tânărul care îmblânzește motoarele

Începe numărătoarea inversă pentru Raliul Sibiului, momentul în care orașul va răsuna în turații de mașini. Paul Popa este un sibian de 22 de ani și este omul care, cum spune chiar acesta, a crescut în jurul „fenomenului raliurilor”.

Îi fac o vizită la garajul tatălui său, Doru Popa, omul care i-a insuflat pasiunea pentru motoare. „Ca mentor, efectiv care să stea lângă mine, a fost doar tata.  Acesta m-a învățat pe partea tehnică, am progresat  înțelegând cum funcționează mașina, iar reușind să aflu cum funcționează fizica din spatele acestui sport, am reușit să evoluez într-un ritm mai alert, să zic așa. Nu am primit neapărat foarte multe sfaturi de pilotaj de la alți piloți, dar înțelegând fizica din spate, am reușit să-mi dau singur seama ce am de făcut încât să pot să fiu efficient”, îmi mărturisește pilotul.

Îl întreb de când a pus prima oară pe volan. „Acest sport îl practic de la vârsta de 15 ani, deci de 7 ani deja. Dar sunt  în jurul fenomenului de când m-am născut, aș putea spune. Unchiul meu a fost pilot, iar tata a fost mecanicul acestuia. Încă de copil mă plimbam cu ei prin țară. Unde aveau competiții, eram și eu prezent, nu puteam să ratez niciun raliu. Am pus prima data mâna pe volan la 4 ani, când am condus un cart.

Dar nu pot am fost foarte atras de carting. Însă, propriu-zis, am pus mâna pe volanul unei mașini adevărate undeva la 10 ani, iar la 15 am debutat în prima competiție, aici, în Sibiu. Un an mai târziu am reușit să câștig titlul de Campion Național la Juniori, iar după doi ani am luat titlul național la general, adică absolut. În 2018 am debutat la Campionatul Național de Raliuri, Rally 2 se numea pe atunci, la categoria de junior, iar în 2020 în campionatul mare, unde am reușit să ies din primul an campion la debutanți. Și anul trecut am reușit să ies campion la categoria mașinii pe care o conduc”, îmi spune Paul.

„Armonia volanului”

Oamenii încearcă să uite de problemele cotidiene prin multe activități. Unii merg la pescuit, alții prin păduri, însă unele persone uită de tot și de toate când sunt la volan. Atunci simt o libertate deplină. L-am întrebat pe Paul ce simte când conduce: „Când ești la volan este liniște, în sensul că simți o armonie completă, nu apuci să te gândești nici la ce faci, nicidecum la problemele tale de zi cu zi. E liniște în timp ce pilotezi. Odată ce te dai jos din mașină, lucrurile devin puțin mai complicate, deoarece revii la problemele și provocările de zi cu zi”, îmi răpunde pilotul.

Tată și fiu

Pilotul contează mai mult decât mașina

Se spune că un sportiv slab dă vina pe echipament. Această vorbă este valbilă în orice sport. Paul este total de accord cu asta: „Dacă vorbim de un raliu, cu siguranță pilotul contează mai mult decât mașina. Cam la orice nivel mașinile deja sunt egale, în sensul că în sportul pe care noi îl practicăm, de exemplu, cum e clasa mașinii pe care o conduc, toate autovehiculele sunt identice din punct de vedere ethnic. Și atunci clar că doar pilotul face diferența”, e de părere Paul.

„Cam în fiecare an am cel puțin un accident”

Orice sport își are riscurile lui, dar pasiunea întodeauna este mai mare decât frica. Îl înteb pe pilot ce riscuri presupune acest sport. „Cu siguranță riscuri există, dar nu le simți în momentul în care practici acest sport. Cum am mai spus, nu apuci să te gândești la mai nimic. Noi mergem în principiu după dictare. Avem un copilot în dreapta care ne spune dificultatea virajelor, ne coordonează. Noi ni le notăm de la unu la șase, șase fiind cel mai rapid viraj, unu fiind cel mai strâns și în permanență tot traseul nostru este ghidat. Cam în fiecare an am cel puțin un accident.

În acest sport se spune că dacă nu ai un accident înseamnă că nu mergi tare. Dar comparația poate fi făcută, nu știu, cu fotbalul, când dai o bară, când faci o greșeală. Însă la noi greșelile sunt un pic mai costisitoare și poate ne afectează un pic mai mult fizic și financiar. Dar e imposibil ca din 20.000 de viraje, cât facem într-un an, să nu greșești cel puțin unu. Cel mai greu în acest sport este să previi. Automobilismul este un sport care are atât de multe variabile, încât e greu să ții cont de toate și să fii și eficient. Sportul nostru, de regulă, se desfășoară pe drumuri înguste sau de macadam, ori pe asfalt, cu schimbări foarte dese de aderență.

Noi pilotăm pe orice condiții meteorologice. Indiferent că-i ploaie, că-i zăpadă, că e gheață, că e macadam, că e orice obstacol, noi trebuie să mergem, un traseu de 20-25km, care are suprafețe diferite și în care trebuie să te adaptezi de la o secundă la alta în funcție de ce găsești pe jos, în funcție de ce zice copilotul, în funcție de ce poate să se întâmple la mașină. Trebuie să fie o armonie perfectă între echipa de asistență și șofer.

Mecanicii nu trebuie să-ți dea emoții că nu ți-au strâns o roată, un șurub bine, iar copilotul tot timpul trebuie să îți spună bine ce trebuie să faci. Practic mergi ca un orb fără el. Eu zic de copilot, pentru că acesta are un aport mai mare în mașină decât pilotul. Consider că undeva la 60 % din rezultat e meritul copilotului, iar 40 % al pilotului. Fără un copilot bun, nu ai cum să mergi tare”, îmi spune pilotul de curse.

„Tot timpul cursa de acasă este cea mai memorabilă”

Îl întreb pe Paul care este cea mai memorabilă cursă a sa. „Tot timpul cursa de acasă e cea mai memorabilă, atât din punct de vedere sportiv, cât și al atmosferei. Cu siguranță, ne ajută publicul de la Sibiu, în mod special la proba Șanta pe noapte, care e și în acest an. Și e proba regină, aici se strâng extraordinar de mulți oameni. Atât de mulți, încât poți să simți mirosul de grătare de pe margine, din mașină”.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Etapa a II-a pentru reabilitarea clădirilor Spitalului Județean de Urgență

Consiliul Județean Sibiu începe implementarea etapei a II-a a proiectului „Reabilitarea termică a unor clădiri din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu”, în cadrul Programului Regiunea Centru 2021-2027, în scopul finalizării integrale, precum și a cheltuielilor legate de etapa a II-a a proiectului (cofinanțare, cheltuieli neeligibile). Aleșii județeni au aprobat valoarea financiară a proiectului, în cuantum de 29.982.778,29 lei, inclusiv TVA, necesară etapei a doua.  

Consiliul Județean Sibiu, în calitate de proprietar al clădirilor Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, are un program amplu și etapizat de modernizare și reabilitare a infrastructurii medicale, program din care face parte și investiția „Reabilitarea termică a unor clădiri din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu”.

În data de 15 mai 2018 a fost semnat contractul de finanțare nr. 2074 între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, și Consiliul Județean Sibiu, privind implementarea proiectului. Obiectivul general îl reprezintă sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice inclusiv în clădirile publice din Municipiul Sibiu. Acest contract vizează mai multe loturi de imobile ce vor fi reabilitate.

Lucrări etapizate

Unul dintre acestea se referă la Blocul Chirurgical. Aici, a fost încheiat contractul de lucrări nr. 7505/05.04.2021, în valoare de 13.960.326,25 lei fără TVA cu societatea Balor Cons SRL. Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis în data de 18.06.2021. Prin actul adițional nr. 16 la contractul de lucrări, durata de execuție a fost prelungită până în 30.05.2024.

În ceea ce privește Secția DERMATOVENERICE, în data de 6.04.2021 a fost încheiat contractul de lucrări nr. 7506, în valoare de 2.308.484,44 lei fără TVA cu societatea Balor Cons SRL, iar ordinul de începere a lucrărilor a fost emis începând cu data de 12.05.2021. Lucrările au fost finalizate în anul 2023. În data de 31.10.2023 a fost emisă Instrucțiunea nr. 207 de către Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional 2014-2020, conform căreia contractele de finanțare POR 2014-2020 se pot modifica în sensul etapizării acestora în perioada de programare 2021-2027.

În data de 23.12.2023 s-a primit o notă de la finanțator, prin care s-a aprobat etapizarea proiectului și finanțarea acestuia în cadrul Programului Regiunea Centru 2021-2027. Proiectul a fost depus în cadrul programului, obiectivul specific fiind promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Valoarea totală necesară implementării etapei a II-a a proiectului este de 29.982.778,29 lei cu TVA, din care eligibilă este suma de 25.267.649,29 lei inclusiv TVA. Contribuția proprie în proiect a Consiliului Sibiu are o valoare totală de 5.220.481,99 lei inclusiv TVA.    

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Pr. Constantin Necula a fost numit Consilier Onorific al Secretariatului de Stat al Departamentului  pentru Relația cu Republica Moldova

Pr. Constantin Necula a fost numit Consilier Onorific al Secretariatului de Stat al Departamentului  pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României. Numirea a avut loc prin ordinul nr. 984 / 18.06.20, privind acordarea calității de consilier onorific al Secretariatului de Stat al Departamentului pentru Republica Moldova și este atribuită pentru o perioadă de trei ani.

Motivația numirii s-a făcut „ținând cont de necesitatea de a coopta specialiști, la nivelul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, în vederea consilierii în domenii de interes pentru îndeplinirea atribuțiilor etnice, culturale, lingvistice și religioase a cetățenilor din Republica Moldova”, precizează ordinul în discuție.

Activitatea este neremunerată.

„O numire onorifică, în onoarea unei misiuni pe care oricum o desfășuram în Republica Moldova, cu sprijinul Preasfințitului Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud din Cahul, din cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române. Sper din toată inima să putem ajuta, să putem reprezenta o voce importantă a României în ceea ce privește educația și sprijinul cultural al Republicii Moldova. Alături de frații Moldoveni suntem, împreună, România”, a declarat, pentru Sibiu 100%, Pr. Constantin Necula.

Foto: Pr. Constantin Necula și Adrian Dupu, Secretarul de Stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Tânăra regizoare Sara Budrala, premiul pentru „Cel mai bun film de ficțiune”

Tânăra regizoare Sara Budrala a fost recompensată în cadrul Festivalului Filmul de Piatra cu premiul pentru „Cel mai bun film de ficțiune”, pentru scurtmetrajul „Soniarebeka”. Cea de-a 16-a ediție a festivalului a reunit 18 scurtmetraje, dintre care 8 filme de ficțiune, 6 documentare și 4 animații. Juriul festivalului a fost format din cineastul Bronte Stahl (USA), actrița Laura Vasiliu, criticul de film Ionuț Mareș și regizorul Bogdan George Apetri. Premiul pentru cel mai bun documentar i-a fost acordat Anei Gurdiș pentru filmul „Capturi”, iar premiul pentru cea mai bună animație l-a primit Matei Salomia pentru, „Vizita”.

Sara Budrala despre premiu: „Această apreciere, combustibil pentru următorul proiect”

Sara Budrala este la al doilea premiu în cinematografie. În 2021 a fost premiată cu o mențiune specială la Festivalul Internațional de Film Etnografic din Croația, pentru animația „Casa”.

Filmul Sarei, premiat la Piatra Neamț, explorează un ritual al Sânzienelor, cel al spălării cu rouă, despre care tradiția populară spune că este menit pentru aflarea ursitului și pregătirea pentru măritiș al tinerelor fecioare. Tradiția spune că roua trebuie adunată de bătrânele satului în zori de zi, din locuri neatinse și necălcate, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă. Bătrânele care se ocupă de ritual, aduc apoi oua în sat, fără a comunica între ele pe drum și evitând orice întâlnire. Cu această rouă se vor spăla fetele care își doresc să se mărite, dar și femeile măritate care vor să fie iubite de soți și să aibă copii frumoși și sănătoși.

Scurtmetrajul tinerei regizoare reinterpretează acest ritual, îl aduce în prezent și îl face relevant pentru tinerele din ziua de azi. Accentuează efectului eliberator, purificator și, în cazul protagonistelor filmului, catalizator spre viața de adult, pe care un astfel de ritual îl poate avea chiar și astăzi. De asemenea, prezintă modul în care conectarea cu strămoșii și natura duc la consolidarea identității individului. Link spre trailerul filmului: https://vimeo.com/869849294?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR3BHHTagQCO485TidQubw-lH9XDnBRMhSDdJs3wJCn2-Sg9x7s4wDf-7PA_aem_E5ngvfsPX2l71VeROG7XAw

„Pentru mine acest premiu înseamnă un imbold, o încurajare să continui. Și cum munca bună se răsplătește cu mai multă muncă, voi încerca să folosesc această apreciere drept combustibil pentru următorul proiect”, a spus Sara Budrala.

Cine este tânăra regizoare

Sara Budrala are 24 de ani, a studiat antropologie la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj (2019-2021) și grafică la Universitatea de Artă și Design, Cluj (2018-2020) având ca lucrare de diplomă proiectul „Tu ce porți acum?”, care explorează relația oamenilor cu hainele de zi cu zi.  În cadrul unui experiment social, Sara a purtat haine specifice diferitelor comunități. Totul a culminat cu un performance artistic într-o piață publică din Cluj, unde a testat reacția și interacțiunea cu oamenii, în raport cu hainele purtate. Tot parcursul a durat un an de zile și e documentat pe website-ul artistei: https://sarabudralacom.wordpress.com/548-2/

În prezent, studiază regia la masterul de film și media de la Universitatea Sapietia din Cluj și face parte din echipa de organizare a Festivalul Internațional de Film Documentar Astra Film din Sibiu.

Urmărește Sibiu 100% în Google

Adrenalina raliului la Bilstein

Pentru al doilea an consecutiv Bilstein este partener principal al Raliului Sibiului, câștigătorul titlului de cel mai bun raliu local de macadam la Campionatul Național de Raliu din 2023.

Pentru compania thyssenkrupp Bilstein este o onoare sa contribuie la dezvoltarea motorsportului românesc și un simbol al pasiunii și al angajamentului nostru pentru excelență.

declară Raluca Crețu, HR Manager la thyssenkrupp Bilstein Sibiu

Anul acesta, înainte de raliul oficial, angajații Bilstein au avut parte de o super experiență, mai exact au încins cauciucurile într-o cursă cu mașinile de raliu organizată special pentru ei. Alături de șoferi profesioniști au avut ocazia să experimenteze adrenalina și dinamismul unei curse de raliu iar emoția și entuziasmul au fost la cote maxime.

Am fost curioși să aflăm impresiile participanților la eveniment și mai ales opiniile colegelor noastre din partea cărora am observat un entuziasm deosebit pentru eveniment!

De altfel, diversitatea de orice fel în compania Bilstein este o prioritate, iar noi încurajăm și promovăm activ implicarea femeilor în industria auto, oferind oportunități egale de a excela în carieră și de a-și demonstra abilitățile în domenii tradițional masculine.

Raluca Crețu, HR Manager la thyssenkrupp Bilstein Sibiu

Ce spun colegele participante

„Abia aștept ocazia de a participa la evenimente viitoare”

Participarea la acest eveniment este cu siguranță una memorabilă. Mărturie stau impresiile și gândurile primite de la echipa Bilstein.

Aura, Manufacturing Engineer: A fost super!!! A fost prima experiență alături de șoferi profesioniști la o astfel de cursă și sper să mai am aceasta ocazie. Cele mai frumoase și memorabile momente pentru mine au fost virajele realizate pe acest traseu. Abia aștept ocazia de a participa la evenimente viitoare în acest sport.

Andreea, OPX Engineer: Participarea la o cursă de raliu alături de șoferi profesioniști a fost o experiență de neuitat. Mi-a oferit combinația perfectă de adrenalină și curiozitate. Încă de la începutul cursei, am fost impresionată de nivelul de pregătire și de abilitățile extraordinare ale piloților. Atmosfera a fost electrizantă, toți colegii mei fiind entuziasmați, iar organizarea a fost impecabilă. Ni s-au asigurat cele mai bune condiții pentru a păși pregătiți în această poveste frumoasă a raliului.

Cel mai intens și memorabil moment din timpul cursei a fost, fără îndoială, atunci când am intrat într-o zonă cu mult noroi. Într-o fracțiune de secundă am simțit cum noroiul a început să pătrundă în mașină și să ne stropească atât picioarele, cât și obrajii, provocând astfel hohote de râs. Deși a fost o situație neașteptată, am rămas impresionată de modul în care șoferul a gestionat situația cu calm și dexteritate. Acest strop de umor a demonstrat că, în ciuda intensității unei curse de raliu, există și momente neprevăzute care aduc bucurie în echipă.

Participarea la acest raliu, pregătit pentru angajații Bilstein alături de șoferi profesioniști, mi-a oferit o privire din interior asupra nivelului de pregătire, determinare și abilitățile necesare pentru a excela în acest sport. Am realizat cât de complex este acest sport, de la strategiile elaborate pentru fiecare cursă în parte, până la coordonarea perfectă dintre coechipieri. Riscurile și provocările pe care le implică sunt unele foarte mari, iar adaptabilitatea este cuvântul cheie al oricărui pilot de raliu. Această experiență m-a făcut să respect și mai mult piloții de raliu și echipele lor pentru eforturile și sacrificiile pe care le fac pentru a atinge excelența.

Oana, Team Leader Material Planning: Experiența de a participa la o cursă de raliu alături de șoferi profesioniști a fost incredibilă și emoționantă, dar bineînțeles a venit și cu o oarecare teama.  Cel mai intens moment a fost startul cursei cu senzația oferită de accelerarea puternică a mașinii. Perspectiva mea asupra sporturilor cu motor a fost influențată pozitiv de abilitatea și priceperea piloților de a concura în astfel de curse menținându-și controlul. 

Andreea, Team Leader Master Data: A fost o experiență unică, pe care aș mai repeta-o oricând. Profesionalismul și suportul oferit au făcut să îmi depășesc frica de cursă și am reușit să mă bucur de experiență pe deplin. Pot spune că de la frica și anxietatea de viteză și sporturile cu motor, am ajuns să mă gândesc unde aș mai putea merge pentru a mai repeta experiențe similare!

Maria, montator subansamble: Wow! A fost o experiență foarte plăcută!!! Plină de emoții, o experiență pe care aș repeta-o oricând. Când m-am înscris la cursă mă gândeam că am 1% șanse să fiu aleasă, dar am fost, și a fost cea mai frumoasă experiență pe care aș repeta-o oricând, alături de colegii din Bilstein și nu în ultimul rând alături de echipa Raliul Sibiului, de șoferii profesioniști. Cel mai intens și memorabil moment a fost când așteptam să înceapă cursa, să-mi vină rândul. Din cauza emoțiilor am amânat până am fost ultima participantă, dar a fost un moment plăcut, iar cursa în sine a fost wow!

Pentru Bilstein, bucuria colegilor participanți a fost cea mai mare satisfacție, iar faptul ca acest eveniment devine o tradiție dragă companiei noastre ne onorează și responsabilizează.

Așteptăm toți sibienii să ni se alăture la acest eveniment, în perioada 13-14 iulie 2024, ediție care se prefigurează a fi una dintre cele mai spectaculoase de până acum, cu peste 70 de echipaje înscrise!

Detalii complete gasiți pe site-ul https://raliul-sibiului.ro/

Bilstein: produse de cea mai bună calitate, logistică de primă clasă și un nivel ridicat de eficiență

Activă din 1996 în Sibiu, thyssenkrupp Bilstein este una dintre primele companii cu investiție străină din România. Brandul Bilstein este asociat de mulți ani cu performanța și calitatea în domeniul amortizoarelor. Suntem compania în care vei găsi oportunități profesionale reale în industria auto din Sibiu. Principiul nostru primordial este excelența operațională, ceea ce înseamnă că ne concentrăm pe procese și produse de cea mai bună calitate, logistică de primă clasă și un nivel ridicat de eficiență.

Dumitru Muțiu. Odiseea unui artist în căutarea firului de Dor

Vocea sa, remarcată de Maria Tănase, a traversat decenii

O zi obișnuită, ca multe altele din scurgerea firească și necruțătoare a vremii. Cu oameni bucuroși ori blazați, plictisiți ori cu sufletul în preaplin de vise. Și cu o întâlnire memorabilă! Dumitru Muțiu… Un om cât o geană înlăcrimată de Cer, prin care ne e dat uneori să întrezărim paradoxul contrastelor. Una din cele mai hăruite voci ale cântecului popular, cu amintiri și momente de oprit în loc, s-a așezat într-o modestie și joc al sorții impresionante. Un mare artist, desăvârșit, care a scris pagini însemnate în muzica populară românească, alături de fratele său, Ilie Muțiu!

80 % din melodiile pe care le-a cântat și cu care a alinat mii, zeci de mii de oameni, în vremuri de restriște sufletească, sunt compuse sau prelucrate de el. A cântat în Cindrelul, apoi în Junii Sibiului. A încântat publicul alături de Maria Lătărețu, Emil Gavriș, Ileana Sărăroriu. A fost coleg de bancă ani la rând cu Dumitru Fărcaș. Maria Tănase a vrut să îl trimită, adolescent fiind, la unul din cele mai importante festivaluri de muzică de la Moscova. Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu trimit după el să îl aducă să cânte pentru invitații lor speciali din diferite state ale lumii.

Maestrul Dumitru Muțiu și-a luat toate aceste amintiri cu el. La căminul de bătrâni de pe strada Azilului. E acolo, de ceva vreme. Și își păstrează cu o luciditate seducătoare toate aceste crâmpeie dintr-o viață de poveste. O poveste care încă se scrie. Într-un mod nu tocmai ca în cărțile copilăriei. Dar cu o incredibilă forță și energie, pilduitoare pentru noi, ceilalți.

Dumitru Muțiu

Am ajuns la Dumitru prin mijlocirea unui alt truditor și iubitor cu o expertiză impresionantă în fenomenul muzicii populare și nu numai: Prof. Dr. Vasile Bebeșelea Sterp. Scriitor cu fin simț al detaliului care face istorie, Vasile Bebeșelea lucrează acum la un volum biografic al lui Dumitru Muțiu. Cu un titlu paradigmatic: „De-aș ști firul dorului”.

Întâlnirea cu Maria Tănase: „Așa voce, mai rar!”

S-a născut la 14 septembrie 1938, în comuna Ludoș (Sibiu), unde urmează și cele 7 clase. Sunt șase copii la părinți (4 frați și 2 surori), între care și cealaltă voce impozantă a familiei, Ilie, care e mai mic cu 5 ani. Din cauză că tatăl său avea deschisă o mica prăvălie în sat, e catalogat drept „chiabur” și trebuie să repete clasa a 7-a. Aceasta pentru că la înscrierea la liceu, pe adeverința sa era menționat statutul de „chiabur”, ceea ce îl face indezirabil pentru o astfel de accedere educațională.

De aceea mama insistă să mai facă odată ultima clasă generală. E perioada în care începe să conștientizeze moștenirea fantastică pe care mama sa, și ea îndrăgostită de muzica populară, o transferă către pruncii ei. „Mama cânta extraordinar! I se zicea în sat «privighetoarea». Cum era pe vremuri, se adunau oamenii la șezătoare. Și mama le cânta, doinea frumos. Și cânta și cântece din acestea bisericești. Era foarte credincioasă. Știa tot ce se întâmplă în biserică în duminica respectivă. Și nu avea decât patru clase!”, ne destăinuiește Dumitru Muțiu.

Dumitru Muțiu

Cu ajutorul profesorului Ili Micu, e primit la liceul Pedagogic din Sibiu (actualul Liceu de Construcții). „Am fost iar norocos, mărturisește cu autoironie amară Dumitru Muțiu. S-a desființat liceu. De la Pedagogic ne-au mutat la Gheorghe Lazăr, tot pe clasa a opta. Am repetat și acolo un an. Exact ca în clasa a 7-a!  În această perioadă, m-am îmbolnăvit. Aveam eu o poveste veche, o luxație la șold. La un revelion, la un eveniment la Ludoș, am cântat în curent, la armonică. Și a doua zi n-am mai putut pune piciorul în pământ”.

Această problemă avea să îi fie obstacol necruțător de multe ori în activitatea profesională. E dus la Sibiu, i se administrează tratamente… De aici e trimis, după o lună, la București. I se zice că trebuie operat. Șapte luni e imobilizat, cu piciorul în ghips, și transportat de unul din frații săi cu trenul, culcat într-un vagon de marfă. 

„Am venit, am continuat școala, își continuă povestea Dumitru Muțiu. Eu am vrut să termin liceul de muzică. Am vrut să fac muzică. Am făcut canto la Școala Populară de Artă. În 1953 era Festivalul Internațional de la Moscova, al tineretului și studenților. S-a făcut un concurs, o selecție pe toată țara, pe trei faze. Noi, Sibiul, eram repartizați la București. Și pe cine a trimis? Pe mine! Aveam 15 ani pe atunci. Comisia de la Sibiu a hotărât să mă trimită pe mine la București. M-am prezentat la prima fază de selecție. Am luat primul. Era și Benone Sinulescu, și el concura, însă a căzut la această primă etapă. Așa s-a întâmplat atunci.

Am ieșit primul, culmea, și la a doua și la a treia etapă! În comisie, Maria Tănase! După ce am câștigat toate cele trei etape, Maria Tănase a venit personal și mi-a zis: «Regretăm! Așa voce, mai rar! Regretăm că nu poți merge. Dar știi de ce, nu?». Știam de ce. Pentru că șchiopătam. «Așa ne pare de rău, copile!», a mai spus Maria Tănase. Era cu lacrimi în ochi. Parcă acum o văd! Și au mai venit unul-doi din comisie: «Dragă tovarășe, ai o voce extraordinară! Chiar ne pare tare rău…» Și pe cine au trimis? Pe Benone Sinulescu”.

Discul cu Orchestra Cindrelul. Dirijor: N. Irimescu

Coleg de bancă cu Dumitru Fărcaș

Ultimul an al liceului de muzică îl face la Cluj. Aici, e coleg de bancă cu Dumitru Fărcaș, care studia pe atunci oboi, taragot și contrabas. Face un an de vioară; auxiliar, pian. La armonică a învățat, autodidact, prin clasa a șaptea. În sat existau două aparate de radio, Blaupunkt. Unul dintre ele îl primește de la fratele său. Pe melodiile de la el, descifrează și învață acordurile armonicii. Începe colaborarea cu Cindrelul Sibiu. E bibliotecar, vreun an și ceva, la Electromontaj, după care se mută, cu jumătate de normă, la fostul Arsenal, la unul din depozitele de armament ale armatei.

Cealaltă jumătate de normă o are la Cindrelul, ansamblul Filarmonicii sibiene. Încep concertele, festivalurile… După o vreme, se creează două posturi cu normă întreagă la Cindrelul. Se prezintă peste 70 de concurenți. „Nici nu m-am gândit că o să reușesc, din cauza «defecțiunii tehnice». Am plecat și la câteva zile m-au anunțat, pe mine și pe Maria Cotârlea, că am câștigat și că vom fi angajați. De aci au decurs lucrurile apoi în tot ceea ce înseamnă cariera muzicală”, completează maestrul.

A vrut să facă Operă, însă i se spune, la Conservatorul din Cluj, că mai mult de Rigoletto nu poate juca, din cauza problemelor sale. De aici are și unul din cele mai mari regret. Acela de a rata șansă de a cânta alături de Maria Tănase, într-unul din turneele sale.

Dumitru Mutiu cu soția, Aurelia, după căsătoria civilă

„Când eram în Cluj, m-am dus până la Operă. Era într-o zi lucrătoare. Aud muzică populară. Mă apropii. La subsol, se făceau niște repetiții, într-o săliță. Mă bag și eu să văd ce e? Era Orchestra Filarmonicii din Cluj. Era dirijorul Ilie Tetrade. Mă duc și spun: «Bună. Sunt de la Sibiu și la liceu aici, la muzică. Îmi dați voie să ascult și eu?» «Cum să nu?!» Și mă pun să le cânt ceva. Am început să cânt. Ăștia, muzicanții, au început să șușotească, pe la ureche. Între timp, intră organizatorul, impresarul, care se ocupa de spectacolele Orchestrei. Am mai cântat o doină, o învârtită, o hațegană… Și îmi spune impresarul: «Noi plecăm acum în turneu, cu Maria Tănase. Hai cu noi! Îți plătim cât vrei». Auzi, mă pun să plec de la școală. Mai aveam o lună și ceva până încheiam anul. Nu mă tentau banii, însă cu tot regretul, nu am putut pleca. Mai pierdeam încă un an de școală.”

Colaborează, aproape 26 de ani, cu Cindrelul, de unde și iese la pensie. Între timp se desființează Cindrelul și se înființează Ansamblul „Junii Cindrelul Sibiului”. Una dintre soliste, Nineta Popa, în urma căsătoriei, se mută la Vâlcea. Și Dumitru Muțiu e rugat să reînceapă colaborarea, în cadrul noului ansamblu. După primul spectacol, care a fost un adevărat succes, e reîncadrat la Junii Cindrelul Sibiului, unde rămâne încă 5 ani, „pe muchie”, cum spune el.

Dumitru Muțiu, cu fratele Ilie și nepoții

Gheorghe Gheorgiu-Dej: „Bravo, băiete! Ești extraordinar!

Vocea, prestanța și prestația artistică impecabile îl fac remarcat inclusiv de către șefii de stat ale acelor vremuri. Care nu pregetă să îl caute și în „gură de șarpe” pentru a-l aduce să întrețină atmosfera unor întâlniri diplomatice de vârf. „A venit Gheorghiu-Dej la Brașov. Eu stăteam în gazdă, pe Faurului. M-au căutat oamenii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej prin tot Sibiul. Prin toate crâșmele! Eu eram la o gala de box, în spatele liceului de fete, pe Luceafărului. Și pe la 8 am ieșit, mă plimbam pe centru. Și mă vede secretarul de partid: «Unde ai fost, Mitică?! Tot Sibiul te caută! Du-te în față la Bruckenthal, că te așteaptă o Volgă, să te ducă la Gheorghiu-Dej. Omul a spus că dacă nu ajunge la vreme, nu mai are ce căuta în Brașov!». A mânat ca un nebun! Am crezut că nu mai ajungem vii! Mâna ca un disperat!”

Ajunge la Hotelul ARO. Gheorghe Gheorghiu Deja era cu o delegație străină, la masa, într-un separeu. În sala mare, o nuntă. Neavând echipament adecvat, dezbracă un chelner, îi împrumută sacoul, improvizează restul vestimentației și își face treaba de artist. Cântă jumătate de oră. Începe cu romanțe, apoi doine, cântece de joc și încheie cu două șlagăre de muzică ușoară. Vocea sa impozantă electrizează întreaga atmosferă.

După o vreme, e pus și el la masa. La un moment dat, cineva din anturajul președintelui se apropie de Dumitru Muțiu și îi șoptește la ureche: „Vă cheamă tovarășul!” „Era să fac pe mine!”, rememorează emoționat, și la acest moment, cântărețul. „Hai, domnule, glumești…” „Nu, domnule, te rog frumos!” „Mă duc acolo, își continua artistul povestea. Scaunul din fața lui era liber. Gheorghe Gheorghiu-Dej se ridică în picioare, îmi întinde mâna și zice: «Bravo, băiete! Ești extraordinar!» Și începe să mă laude. «Să închinăm un șpriț…» «Mulțumesc! Sunt onorat!» Am zis și eu câteva vorbe, acolo. Apoi m-am întors la Sibiu. În orice caz, cu toate zdroaba aceea și cu tot chinul drumului, am avut așa, o mulțumire foarte mare…”

Ceva ani mai târziu, și Ceaușescu avea să trimită mașina să îl aducă la un spectacol de gală la Suceava, eveniment pe care îl considera „incomplet” fără vocea maestrului Muțiu.

Dumitru Muțiu, în familie

Felician Fărcașu (Babu) se stinge în brațele sale

Dintre amintiri, una e greu de rememorat. E vorba de artistul Felician Fărcașu (Babu): „Era în 1977. De la Sibiu, am pornit prin Cisnădie, Avrig și alte multe localități, spre Brașov, în turneu. Felician împlinea, cred, 57 de ani. L-am văzut de ceva vreme luând niște pastile. L-am întrebat: «Pentru ce iei bomboanele astea?» «Pentru inimă. Nu mă simt bine deloc.» «Și de ce ai mai venit?» «Nu am vrut să vin. Dar m-au trimis ale mele să fac bani, să le duc bani.» Era vorba de nevastă-sa și de fiică-sa. De asta lua pastile, că se simțea rău. La Brașov, în cabină, eu mi-am încheiat partea întâi la spectacol și mă schimbam. El era acolo. Îmi zice: «Mite, vin-o încoa!»

Scoate o butelcă de coniac și îmi dă să o desfac: «Azi fac 57 de ani!» «Las-o, Babu, să îți ajungă pentru ăștialalți. Eu oricum mă duc de aici la o petrecere!» A insistat: «Fă-mi plăcerea asta, Mite!» Am desfăcut sticla, i-am urat multă sănătate, l-am îmbrățișat și am plecat. În fine, au trecut, toate bune, am continuat cu concertele pe la Sinaia, mă rog, pe acolo, prin jurul Brașovului, până am ajuns la Curtea de Argeș. La Curtea de Argeș, el încheia programul, la matineu. A cântat, a cântat și ultima melodie era doina „Frică-mi e că mor ca mâine”. 

Eu eram la masa. A terminat doina, a venit și el la masă. Organizatorul dădea diurna la oameni pe ziua respectivă.  Și a venit către el: „Babule, hai să îți dau banii”. Și cum ședeam, masa era aici și cum venea, dă să să aplece, să se întindă după bani și… cade cu capul pe mine! Și cade jos, dintr-o dată! M-am speriat, l-am mișcat, au tras Cortina, că lumea mai aplauda, și vine basistul, care se pricepe să facă respirația artificială. A dat telefon și la spital, dar până să ajungă salvarea, el era mort. Mi-a părut rău! A fost un om hotărât, cu teologia făcută. E înmormântat la Deva”.

Dumitru Muțiu, la un eveniment

„Când vedeam o lacrimă, știam că am atins sufletul. Ce vrei mai mult?”

Dumitru Muțiu e un împătimit al cântecului popular. Al frumosului. Al dragostei care cuprinde sufletele și le face să vibreze la unison. Întreaga viață și-a pus-o în slujba publicului. A cutreierat zone uitate de lume pentru a culege frânturi de folclor autentic. A compus și transpus în muzică stări cu totul speciale, definitorii pentru sufletul românesc.

Prima sa melodie, „Păsărică din Ardeal”, i-a rămas adânc înrădăcinată în inima, ca un hotar de strajă pentru orice încercare a vieții. Cu „Sara bună, mândrulucă”, învățată de la mama, s-a lansat la radio. „De la munte vine noru`”, „Scoală-te, mândru, din somn”, „Drag mi-a fost crâșma-n pădure” sunt alte borne hotărâtoare în devenirea sa. Fiecare melodie, cu istoria și încărcătura ei emoțională.

Nu locul din care își răscolește acum amintirile îl întristează. Ci starea actuală a cântecului popular românesc: „Era greu de găsit o melodie. Când intrai în posesia unei melodii aparte, originală și ca text, și ca linie melodică, era foarte greu. Și greu e și acuma, chiar parcă mai mult, pentru că parcă s-a gătat izvorul! Nu mai găsești, nu mai auzi o melodie nouă bună…
Nu mai auzi o melodie ca lumea, domnule! Nu știu, s-a terminat linia melodică? Nu auzi o melodie, câteva măsuri, cu care să rămâi în cap. E gălăgie, s-a transformat muzica în gălăgie. Cu telefoanele pe sus… Ce muzică e asta?”

Dumitru Muțiu

În ceea ce privește bucuriile, Dumitru Muțiu e neîndurător de realist cu sine însuși. Însă cu o bogăție de Cer pe care nimeni nu i-o poate vreodată lua: „Nu am prea avut parte de mult de bucurii. Eram bucuros că îi fac pe alții bucuroși. Când vedeam că îi bucur la suflet, și eu mă simțeam bine. Când vedeam o lacrimă, când cântam o doină, știam că am atins sufletul. Sau când cântam o strigătură și vedeam oamenii cum râd în hohote și se tăvălesc de râs, era mulțumirea mea. Ce vrei mai mult?”

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

EDITORIAL. Un elev de nota 10! Și 11 școli inutile

S-au comunicat rezultatele (înainte de contestații) la Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a. 65 de elevi, la nivel național, au terminat ciclul gimnazial cu media 10. Cel mai mic procentaj raportat la nivelul ultimilor ani. Iar diferența e una extrem de disproporționată: 429 anul trecut, 221 în anul 2022, respectiv 132 în anul 2021 au obținut media 10. Per total, cele mai proaste rezultate înregistrate în ultimii trei ani.

Un singur candidat cu media 10

Un singur candidat, de la Colegiul Național „Octavian Goga”, Sibiu, a încheiat examenul cu media generală 10 (zece). 10 școli din județ au o promovabilitate de 100%, cu medii mai mari sau egale cu 5. Dar avem nu mai puțin de 11 școli de pe raza aceluiași județ în care niciun elev nu a obținut media 5! Poate nu e chiar lipsit de importanță să le și nominalizăm aici: Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 2 Sibiu, Școala Gimnazială Cârța, Școala Gimnazială Dobârca, Școala Gimnazială Hoghilag, Școala Gimnazială Merghindeal, Școala Gimnazială Mihăileni, Școala Gimnazială Nou, Școala Gimnazială Nr. 11 Sibiu, Școala Gimnazială Nr. 5 Mediaș, Școala Gimnazială Prislop și Școala Gimnazială Waldorf „Hans Spalinger” Roșia.

Într-o „Românie educată” veșnic înțepenită în stare de proiect și într-o țară din Uniunea Europeană cu cele mai multe WC-uri în curte (peste 40 % dintre români stau încă în locuințe fără canalizare, după ultimele date ale Institutului Național de Statistică), rezultatele nu ar trebui să surprindă.

Ar fi de notat poate câteva indicii, dătătoare de sens pentru astfel de „performanțe”: un sistem de învățământ într-un permanent contratimp cu realitatea vremurilor pe care le asumăm, trei ani de pandemie cu școală on-line, o grevă prelungită a profesorilor (finalizată printr-un simulacru de soluții), inadaptabilitatea (totală sau parțială) a părinților la „sistemul de meditații particulare”, care a devenit tot mai imperios necesar și costisitor pentru a face față cerințelor școlare.

Anul trecut, aproape jumătate dintre profesori au obținut mai puțin de nota 7 la titularizare

Nu cred că are vreo relevanță, între noi fie vorba, și faptul că aproape jumătate dintre profesorii care au susținut examenul de titularizare anul trecut au obținut mai puțin de nota 7 (notă de la care puteau deveni titulari pe post), ceea ce înseamnă implicit o infuzie de dascăli în învățământ insuficient pregătiți, care activează însă din plin ca suplinitori și „formatori” pentru copiii noștri. „Așteptăm cu celeritate” (ca să cităm un filosof, se bârfește pe ici-colo, în viață) rezultate re/evoluționare ale acestui an.

În 2019, fostul ministru Ecaterina Andronescu a vrut să le interzică prin lege profesorilor cu note sub 5 la examenul de titularizare să mai fie primiți la catedră. Lor și celor care s-au retras din examen din diverse motive. A renunțat la idee în urma opoziției din partea sindicatelor profesorilor. Sindicate care își fac apariția cel mai adesea atunci când e vorba de „drepturi legale” ale cadrelor salariale, nu însă și în cazul „drepturilor morale” ale copiilor și părinților la un învățământ decent, adaptat vremurilor, cu rezultate adecvate. Veți spune, desigur, că nu nota e importantă pentru cuantificarea unui copil. Așa și este. Doar că nota e normativă pentru a reuși să te agăți de un liceu mai bun, ceea ce înseamnă șanse ceva mai mari pentru o altă calamitate: bacalaureatul. Și aici avem de-a face cu o altă anomalie.

Strategie prezidențială eșuată lamentabil

În urma evaluării naționale, „calculatorul” îi trimite pe elevi, în funcție de medii, în licee foarte bune, bune și… restul. O instituire clar arbitrară a unei stratificări educaționale induse (și impuse) de sistem. Doar că Bacalaureatul (cu excepția probelor de profil) e același, pentru toți elevii, indiferent de calitatea liceului la care au fost expediați.

Una peste alta, avem o strategie prezidențială pentru o „Românie educată”. Un proiect a cărui operaționalizare a fost inclusă ca angajament în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024. Suntem la jumătatea lui 2024. Ne mai uităm puțin peste rezultate?

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Peste 100.000 de convorbiri la Telefonul Vârstnicului. 50% dintre apelanți locuiesc singuri, 30% au între 70 și 80 de ani

Telefonul Vârstnicului, linia telefonică națională gratuită dedicată seniorilor cu vârsta de peste 65 de ani, lansată de Fundația Regală Margareta a României în octombrie 2015, a atins 100.000 de convorbiri telefonice cu vârstnici și aparținători din toată țara. La numărul de telefon gratuit: 0800 460 001, oamenii au beneficiat de consiliere socială, informare, sprijin emoțional și îndrumare, oferite cu dedicare de operatorii specializaţi în asistenţă socială ai Fundaţiei, precum și de voluntarii special instruiți.

50% dintre bătrânii care au sunat locuiesc singuri

Telefonul Vârstnicului a fost prima linie telefonică gratuită de informare și asistență dedicată persoanelor de peste 65 de ani din România, fiind licențiată ca serviciu social. În aproape 9 ani de existență, au sunat la Telefonul Vârstnicului 18.608 apelanți unici. Dintre aceștia, 50% au declarat că locuiesc singuri, 41% au solicitat informații practice și utile pentru rezolvarea problemelor individuale sau legate de traiul de zi cu zi, 32% aveau nevoie de  îngrijire și suport, având diverse grade de dependență, iar 30% erau între 70 și 80 de ani.

Seniorii care au apelat Telefonul Vârstnicului au găsit întotdeauna un consilier, un interlocutor de încredere, un companion, un prieten, fiind ascultați și îndrumați în situații individuale de viață, beneficiind de sprijin emoțional prin reapelare săptămânală, conversații de grup și consiliere psihologică. Acest serviciu social a creat o hartă a serviciilor sociale și a devenit un  centru de resurse valoroase pentru seniori, indifierent de comunitatea din care aceștia fac parte, apelând la o bază de date de peste 450 de instituții publice, organizații neguvernamentale sau servicii private și bazându-se pe o echipă de profesioniști în domeniul senectuții.

Singura linie telefonică națională, gratuită și confidentă

Alinarea singurătății și încurajarea unui stil de viață activ post-pensionare au fost două dintre direcțiile susținute de Telefonul Vârstnicului. Astfel, linia telefonică a devenit un reper al seniorilor din societatea noastră, fiind singura linie națională, gratuită și confidențială care a funcționat constant, trecând proba timpului, fiind sprijinită prin donații individuale, sponsorizări din partea companiilor și campanii mass-media.

„De la lansare, Telefonul Vârstnicului a reprezentat un pas important spre conectarea cât mai multor vârstnici afectaţi de izolare, singurătate, de lipsa informaţiilor de încredere, dar şi de lipsa unui sprijin. Ceea ce ne-am propus în 2015 continuăm și  în prezent: să ascultăm problemele vârstnicilor din România, să le oferim consiliere și oportunităţi de participare la viaţa societăţii şi de valorificare a experienţei lor. De asemenea, ne dorim în continuare să mobilizăm comunităţile locale să rămână unite în sprijinul acestor persoane pentru a fi tratate cu respectul pe care îl merită”, declară Mugurel Mărgărit, director executiv al Fundaţiei Regale.

Cele mai importante nevoi

Prelucrarea datelor colectate la linia telefonică în perioada octombrie 2015 – iulie 2024 relevă care sunt cele mai importante 5 nevoi cu care se confruntă seniorii din toate zonele țării și soluțiile pe care Fundația și partenerii ei le-au oferit:

1. Telefonul Vârstnicului a fost cel mai des apelat pentru a obține informații utile, practice și actualizate referitoare la diverse nevoi ale seniorilor (7.635 persoane). Vârstnicii au obținut, facil și gratuit, contacte relevante și informații actualizate pentru situații particulare din partea echipei specializate de asistenți sociali ai liniei telefonice. Aceștia operează cu o bază de date ce conține peste 450 de instituții de stat, servicii sociale sau private cu servicii specifice pentru seniori. Cele mai multe persoane care au solicitat informații au fost din București (6.534 persoane), iar cele mai puține din Dobrogea (816 persoane) și Banat (668 persoane).

2. Nevoia de îngrijire și suport în funcție de gradul de dependență a ocupat locul doi în topul apelurilor. 5.865 de persoane au primit informații despre cămine pentru vârstnici și proceduri de instituționalizare, servicii practice disponibile în comunitate, precum și recomandări privind instituții care oferă îngrijiri medicale la domiciliu sau masa pe roți.

3. Pe locul trei în topul apelurilor vârstnicilor au fost solicitările de sprijin financiar și material, din partea a 3.256 de seniori. Echipa Telefonului Vârstnicului a ghidat acești vârstnici către resursele comunitare adecvate, operate de DGAS-uri sau ONG-uri, care pot oferi produse alimentare, igienico-sanitare sau tichete sociale.

4. Pentru 1.787 de seniori, Telefonul Vârstnicului a devenit un prieten de încredere și a răspuns nevoii de sprijin emoțional acelor  vârstnici care se luptă cu singurătatea, provocări sociale actuale sau personale, prin servicii proprii de reapelarea săptămânală și consiliere psihologică, oferită gratuit de psihologii voluntari, sau prin redirecționare către organizații partenere cu servicii specializate din comunitatea lor.

5. Un număr de 1.400 dintre vârstnicii care au sunat la Telefonul Vârstnicului în perioada menționată și-au exprimat dorința de a fi activi și de a se implica în viața socială și după pensionare. Li s-au oferit informații despre oportunitățile de voluntariat în comunitate, precum Centrele Generații, despre posibilitățile de participare la atelierele de educație digitală pentru seniori organizate la București și în alte 10 localități din țară, la activitățile organizate în cluburile pentru seniori din comunitate sau la TeleClubul Seniorilor, un spațiu de întâlnire virtuală care permite seniorilor să se conecteze și să împărtășească experiențe comune.

Populația României continuă să îmbătrânească

Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat anul trecut, în condiţiile în care populaţia vârstnică de 65 ani şi peste a depăşit cu peste 27,5% populaţia tânără de 0-14 ani, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122, la 1 ianuarie 2023, la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere, la 1 ianuarie 2024.

Apelurile la Telefonul Vârstnicului se pot face la numărul gratuit 0800 460 001, de luni până vineri, între orele 08.00 – 20.00 și sâmbăta între 08:00 – 16:00. Linia poate fi accesată şi de cei care doresc să semnaleze un abuz sau o situație dificilă a unui vârstnic.

Proiectul social a fost lansat în octombrie 2015 ca răspuns la problema îmbătrânirii populației și a beneficiat de finanțare din partea Fundației Vodafone România. În 2024, programul este în continuare susținut de Fundația Vodafone România alături de Compania Națională Loteria Română și Johnson Wax.

****

Despre Fundația Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul celor 34 de ani de activitate, Fundația a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile, sănătății și culturii, proiecte ce și-au adus contribuția la reînnoirea spirituală și socială a României. Fundația Regală vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Fondul pentru Vârstnici, Telefonul Vârstnicului și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

RAPORTOR LOCAL. Valea Oltului se va revărsa cu intemperii peste Mărginimea Sibiului și zona Bâlea?

Circulaţia pe Valea Oltului va fi închisă între 8 iulie – 9 august, pe perioada zilei, pentru lucrări la autostrada Sibiu – Piteşti din cauza defrișărilor care vor avea loc în cadrul lucrărilor ce vizează lotul 2 al autostrăzii. În acest context, rutele ocolitoare propuse sunt patru la număr și anume: Transfăgărășanul, Transalpina (în totalitatea ei ca distanță), Transalpina (pe tronsonul până la Brezoi) și tronsonul Sibiu-Simeria – Petroșani – Tg. Jiu – Rm. Vâlcea. Exceptând Transfăgărașanul, cele trei rute alternative implică traversarea Mărginimii Sibiului, de la Săliște și până în Jina. În plus, există și o cincea variantă, calea feroviară.

De construcția autostrăzii Sibiu – Pitești se tot vorbește de la Revoluție încoace. În special după ce Uniunea Europeană a pus și pune presiune pe Guvernul României să finalizeze odată acest tronson de autostradă. Iar de la finalizarea studiilor și proiectelor tehnice, de aproape un an toate discuțiile se axează pe închiderea circulației rutiere pe Valea Oltului.

De altfel, o discuție absolut normală, deoarece toată lumea știa că la un moment dat se va ajunge în această situație ce vizează închiderea traficului rutier pe timp de zi. Prin urmare, specialiștii Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – CNAIR și Ministerul Transporturilor ar fi trebuit să știe exact care sunt soluțiile de trafic alternative pentru Valea Oltului, pentru că au avut suficient timp să judece, să gândească și să găsească, împreună cu constructorii lotului în cauză, soluții, astfel încât traficul rutier dinspre Transilvania spre sudul României și invers să se desfășoare măcar acceptabil. Însă nici pomeneală de așa ceva! S-au încurcat în problemă și au învârtit soluțiile până în ultimul moment și tot nu au venit cu variante credibile pentru șoferi și companiile de transport. Așadar, este un haos total de o parte și de alta a Carpaților, iar construcția celei mai importante autostrăzi a țării va da peste cap economic, social și rutier România.

În mod normal, parcurgerea distanței Sibiu – Râmnicu Vâlcea dura în medie două ore, în cele mai optime condiții. Pe rutele alternative timpul va urca în medie la 5 ore. Și asta tot în condiții normale.

Așadar, pentru noi, sibienii, închiderea circulației pe Valea Oltului ne va da duble bătăi de cap, în condițiile în care traficul rutier va crește exponențial în zona Mărginimii Sibiului. Și suntem tare curioși să vedem cum va rezista rețeaua de drumuri județene din această zonă, destul de bună la momentul actual. În consecință, cei care vor traversa zona, în special transportatorii rutieri, vor omorî traficul în Mărginimea Sibiului.

În această situație, să locuiești în Mărginimea Sibiului în acest interval înseamnă să ai nervi și răbdare de oțel. La finalul lunii august, vom afla care va fi starea drumurilor din Mărginime, aceasta dacă lucrările de pe Valea Oltului nu se vor prelungi cu alte câteva săptămâni. Pentru că la noi este greu de crezut că termenul va fi respectat. Din acest punct de vedere, speranțele stau doar în firma turcă ce va realiza defrișarea de pe lotul 2 al autostrăzii.

Una peste alta, ne dorim ca traficul rutier de pe rutele alternative să nu afecteze foarte grav rețeaua de drumuri județene și naționale a județului Sibiu, pentru că acesta va fi greu încercată, cel puțin, o lună. Dacă până acum ne-am plâns de traficul infernal din punct de vedere al numărului ridicat de autovehicule ce traversau Transfăgărășanul și DN1-DN7, în următoarele săptămâni vom avea de-a face cu valori de trafic cu care județul Sibiu nu s-a mai întâlnit niciodată.

Să sperăm cu pagubele în rețeaua de drumuri a județului vor fi mai mici, iar fondurile de la Guvern vor fi imediat disponibile, că altfel ne vom alege cu mari probleme de infrastructură. Toate acestea, pe lângă faptul că mulți dintre turiști vor avea nevoie să se deplaseze pe calea rutieră, dincolo de Carpați. În final, poate va merita acest chin și în viitor vom circula pe autostrada Sibiu – Pitești precum pe celelalte autostrăzi europene. Merităm. 

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Cursa încrederii. Nevăzătorii… și-au văzut visul împlinit. Cu bicicleta prin Sibiu și împrejurimi

De curând, Sibiul a fost gazda celei de-a patra ediții „Unstoppable, sport și mobilitate fără bariere”. Evenimentul și-a dorit să aducă în atenția oamenilor importanța mișcării, dar și faptul că există în jurul nostru persoane care ar pedala, dar nu pot singure.

Inițiatorul acestui eveniment este Andrei Rusu, organizatorul, de altfel, și al „Urban Bike Revolution”. Timp de două zile, oameni din toată țara, văzători și nevăzători, s-au adunat pentru a pedala în tandem atât pentru sănătatea fiecăruia dintre ei, dar mai ales pentru sănătatea comunității.

Să-i dăm pedală

Am mai auzit de biciclete în tandem, dar nu am avut niciodată experiența de a mă plimba cu un astfel de vehicul. Până în acest moment….

Merg spre garajul de lângă Parcul Tineretului, unde mi-am dat întâlnire cu Andrei Rusu, organizatorul „Unstoppable”. E ora zece-zece și ceva, când mă apropii de locația stabilită. Trec pe pavajul de pietre până aud niște glasuri. Fac stânga între două blocuri și văd vreo șase oameni care mișună prin apropierea unui garaj. Unii umflă roți, alții testează biciclete. Salut pe fiecare în parte, până dau de Andrei, care scoate o bicicletă în tandem din garaj și îmi spune: „Alege-ți o bicicletă. Primul venit, primul servit”. Mă uit printre printre biciclete, aleg una la întâmplare, una albă, mă uit mai atent la ea, îmi potrivesc scaunul, urc în șa și dau la pedale. Nu mi se pare greu, dar tot am ceva emoții, pentru că în curând se va urca un nevăzător pe scaunul din spate. Fac ceva ture până se mai adună lumea.

Imediat ce au ajuns toți, o luăm în șir indian spre Piața Mică, locul de întâlnire. Aici ne așteaptă grupul de nevăzători. Andrei ține o cuvântare în fața voluntarilor și a participanților, unde ne explică ce trebuie să facem, cum trebuie să comunicăm, ne repartizează după înălțime și greutate și pornim din loc. Ne spune tuturor înainte să plecăm: „Nu este așa de greu. E doar o bicicletă mai lungă. E ca și cum ați conduce un camion. Doar toți avem categoria C, nu-i așa?” Se aud râsete.

Partenera mea de tandem este o doamnă, Lăcră, de la Iași, foarte veselă și pusă pe glume. Pornirile sunt întotdeauna mai grele. Așa este și la plecarea cu bicicleta în tandem. O întreb pe doamna Lăcră dacă este pregătită. „Pregătită!”, îmi spune. Și plecăm, cu stângul, dar mergem bine. Facem câteva ture prin Piața Mare, până găsim un ritm. Constat că trebuie să ai o comunicare foarte bună cu cel din spate, mai ales când pornești sau te oprești, dar și când schimbi vitezele.  

Spre pădure

După alte câteva ture, pornim cu toții spre locația unde trebuie să facem picnicul, în pădurea Dumbrava, puțin mai departe de muzeu. Drumul este destul de greu, dar fără incidente. Este foarte cald, curg apele de pe mine șiroaie, dar am o speranță: mai avem puțin și intrăm în pădure. Răsuflu ușurat, în sfârșit umbra! Dar nu apuc să mă bucur prea mult, pentru că văd ditamai dealul ce trebuie urcat în fața noastră. Îi spun doamnei Lăcră să se pregătească, pentru că avem de pedalat din greu. Urmează o altă vale, altă provocare, dar într-un final ajungem. Sunt  lihnit de foame. Văd pe o pătură, pe ea trei platouri cu fructe, legume, jumări, cârnăciori, șuncă prăjituri. Îmi plouă în gură. O întreb pe coechipiera mea ce ar vrea să mănânce. „De toate”, vine prompt răspunsul.

Este mai greu să te integrezi într-un grup, ca nevăzător

Drumul înapoi mi se pare mult mai ușor. De fiecare data se întâmplă la fel. Ajungem iar în Piața Mică, fără incidente, de unde  mergem să ne alăturăm celor de la „Biciclete Cochete”, la parada de Ziua Iei. Între timp stau de vorbă cu niște participanți.

Angelo Bude este veteran la acest eveniment: „Este a treia ediție la care fac parte. Am mai mai fost la prima și a treia. Cel mai important lucru pentru mine este că vin aci și să cunosc persoane nevăzătoare. Nu mă mai impresionează așa de mult tandemul pe bicicletă, deoarece am pedalat cu Adi, coechipierul meu de astăzi, destul de mult pe trasee montane. Inițiativa este foarte bună, ținând cont că adună niște nevăzători din toată țara. Este foarte greu să comunice între ei. Lucrând cu mai multe feluri de dizabilități, mi se pare că este cel mai greu să te integrezi într-un grup, ca nevăzător”.

Angelo și Adrian

Angelo, un munte de bună dispoziție și cu un munte de suflet, îl are coechipier, nevăzător, pe Adrian Tamaș, omul de la care a plecat toată această nebunie cu bicicletele în tandem. „Eu i-am dat ideea lui Andrei de această activitate. Iar cei de la Turul Sibiului ne-au oferit șansa să participăm la Cursa Sibiului. Am mers cu Andrei cu bicicleta în tandem, de la Bistrița până la mare, timp de șase zile. E minunat să întâlnești persoane care te înțeleg, te susțin. Oamenii ne văd în multe feluri, unii ne privesc cu milă, alții ne desconsideră, dar din fericire există și persoane care ne privesc de la egal la egal. Noi asta vrem să transmitem prin acest proiect, dar și prin celelalte inițiative pe care le facem”, îmi mărturisește Adrian Tamaș.

Prima experiență în tandem

Stau de vorbă și cu Deaconescu Nicolae, kinoterapeut din Brașov, care a venit special pentru acest eveniment. „Este primul an în care particip și prima oară când merg cu bicicleta în tandem. A fost puțin greu la început, este mai lungă decât o bicicletă normală și a durat puțin până ne-am sincronizat cu pornirile, cu echilibrul, să evităm obiectele, dar a fost foarte fain. Costi, colegul meu, este deja experimentat, a mai pedalat cu tandemul. Eu nu am mai pedalat demult, iar în pantă nu mi-am dat seama că trebuie să schimb vitezele, așa că am obosit și am urcat pe lângă aceasta. Apoi, la vale, a fost adrenalina mai mare, amândoi ne-am speriat, fiind mai grei, peste 80 de kilograme, pe nisip, roata intra în pământ și vira cum voia aceasta, nu mai aveam control. În afară de nisip erau și pietre, care ne aruncau ca o trambulină. Ne-am distrat. Aș mai repeta cu siguranță experiența, acum pot spune că sunt mai experimentat, pot explica altfel celui din spate. I-aș recomanda oricui să repete această experiență, pentru bucuria mișcării, plus buna dispoziție”, îmi spune Nicu.

Nicu Deaconescu

Și lui Robert Lisaru i-a plăcut la nebunie această experiență. „Sunt pasionat de ciclism, merg destul de des prin împrejurul Sibiului. Pedalez mai serios din 2018, am vreo 30000 de kilometri la activ. Nu am mai participat la astfel de evenimente. Experiența de astăzi a fost una foarte interesantă, inedită pentru mine. Nu am mai avut până acum contact cu persoane nevăzătoare și am rămas uimit să aflu cum navighează aceștia în lumea aceasta fără unul dintre simțurile primare. Au auzul și mirosul mai adaptate decât le avem noi, iar când  copilotul era în spate, auzeam că spune: «Intrăm în pădure acum»  sau «Mmm…, trecem pe lângă un local» și eu nu observasem, eram atent la altceva”, îmi spune Robert.

Robert Lisaru

Pedalatul printre stropii de ploaie

Nu mai stăm mult la povești, deoarece trebuie să o luăm din loc. Mergem spre Parcul Tineretului, unde ne întâlnim cu cei de la „Biciclete Cochete”, dar și cu noii noștri coechipieri. Parcul Tineretul e plin de biciclete împodobite cu flori și de femei, bărbați, copii, îmbrăcați cămăși tradiționale. Facem cunoștință și cu noii participanți. De data aceasta coechipiera mea este o fată de 22 de ani, Adina Florentina Popescu, o explozie de bună dispoziție și un suflet minunat. Ne  urcăm pe bicicletă, nu știu dacă am devenit eu mai experimentat sau proporțiile sunt mai bune, dar ne adaptăm perfect la mers. Facem câteva ture prin Parcul Tineretului, în timp ce vorbim verzi și uscate.

Ne împodobim și noi bicicletele cu flori și mesajul cu „Ziua Iei” și plecăm în coloană spre Muzeul ASTRA. Undeva aproape de Grădina zoo, un șuvoi de ploaie se revarsă din plin peste noi. Pedalăm în continuare râzând prin ploaie. Ajungem la muzeu, norii se mai răzbună, câteva raze de soare străpung cerul. Toți participanții se dau jos de pe biciclete și, pe muzica din boxe, se pun la horă.

„Trebuie să te lași dus de cel care conduce”

În toată această atmosferă de voie bună zic că ar fi cazul să mai „iau oamenii la întrebări”. Așa că stau de vorbă cu Ioana Stănculescu. Are 23 de ani și este sibiancă. „Este prima oară când particip la un astfel de eveniment. Am auzit de anul trecut de acesta, dar nu am putut veni atunci. E prima oară când merg cu bicicleta în tandem. Este o experiență interesantă, în care te conectezi cu cealaltă persoană mai mult decât dacă ai merge unul lângă altul. Tu trebuie să te lași dus de cel care conduce, trebuie să ai încredere în pilot. Am avut ocazia să văd cum se descurcă persoanele cu deficit de vedere și să am ocazia să îi ajut”, îmi mărturisește Ioana.

Ioana Stănculescu

Avem foarte multe de învățat de la nevăzători

Cristian Beckert este destul de implicat în activități de voluntariat. Este iubitor de natură, de munte, de sport. „Mi s-a părut foarte interesantă ideea lui Andrei de a ajuta persoane cu dizabilități de vedere. Încerc să pun umărul ca să facem o lume mai bună. Este al patrulea an de când particip. Anul acesta a fost puțin diferit față anii trecuți, am avut două ture. Mi-a plăcut tare mult, fiecare ediție are ceva aparte. Interacțiunea cu nevăzătorii este diferită. Avem foarte multe de învățat de la aceștia”, îmi spune Cristi.

Cristian Beckert

Uitându-mă prin jurul meu, o observ pe Adina, partenera mea, nevăzătoare, de tandem. „Sunt din Brașov, spune Adina. Am aflat de la prieteni despre acest eveniment și am zis să particip și eu, că puțină aventură nu strică. Am avut emoții la început, dar mi-au trecut foarte repede și m-am relaxat. Am simțit că mă sincronizez cu persoana care conduce și mi-a plăcut tare mult experiența. Simt că am prins curaj. Cel mai mult mi-a plăcut plimbarea prin ploaie. Când am prins viteză, am simțit că mă mișcam odată cu ploaia sau mai rapid ca aceasta, o senzație de libertate și zbor. Când merg pe bicicletă simt că mă detașez de probleme, le las în spate și că sunt mai împăcată cu mine”.

Adina

Ștefan Ililoaica este și el nevăzător și nu este pentru prima oară la acest eveniment. „Am mai participat în 2021 și 2022, dar având în vedere cât de des merg eu pe bicicletă, m-am simțit ca prima oară, în primele minute. Mi-a plăcut tare mult această  combinație între plimbare  urbană și cea prin natură. În momentul când intri în pădure simți că prinzi energie. Ploaia ce a fost a dat un mare boost, mie chiar mi-a plăcut”, adaugă Ștefan.

Ștefan

Sport și socializare

După un timp, plecăm de la ASTRA și ne îndreptăm spre cazarea coechipierilor noștri nevăzători. Îi lăsăm să se odihnescă până seara, când ne strângem toți la Biblioteca ASTRA la o petrecere cu muzică și pizza. Urmând ca a doua zi să participăm cu la Cursa Sponsorilor.

După  toată această experiență, îl găsesc pe Andrei trăgându-și sufletul și îl rog să-mi spună câteva cuvinte: „Anul acesta am avut 22 de participanți. A fost foarte provocator din cauza bicicletelor. Am calculat un număr mai mare, dar am primit mai puține biciclete și atunci a trebuit să ne adăptăm în două grupuri. Participanții au venit din toată țara: Iași, București, Pitești, Bistrița, Cluj, Sibiu, Brașov, Ilfov.

Andrei Rusu

Proiectul nostu se numește Unstoppable, sport și mobilitate fără bariere. Mesajul este pentru nevăzători, și nu numai, să facă sport și să-și găsească oameni în comunitate cu care pot să meargă la ture cu bicicleta. Acești oameni se bucură foarte mult, neavând prea multe opțiuni. Remarcăm că în fiecare an se crează o simbioză între pilot și participant. Nu este greu să lucrezi cu nevăzătorii. Mai greu este până ne obișnuim, noi, ca oamenii tipici, cu aceștia. De obicei suntem tentați să spunem «Vai săracul de el, nu vede», dar eu am auzit cele mai bune glume la aceștia. Ei tot timpul își spun  «ne vedem». Este interesant cum privesc oamenii un lucru sau un fapt din alte perspective”.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Tenismanul Victor Cornea rescrie istoria tenisului sibian

Jucătorul de tenis Victor Vlad Cornea continuă să realizeze premiere istorice pentru tenisul sibian. Cel mai valoros tenisman român al momentului a atins o nouă bornă de hotar pentru sportul sibian.

Este primul tenisman din județul Sibiu care a evoluat în toate turneele de Grand Slam, adică Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open, în proba de Dublu. Victor Cornea este cel mai bine clasat tenisman român în clasamentele ATP de Simplu sau Dublu, locul  69 ATP la Dublu. Această premieră vine să completeze celelalte realizări majoare din cariera sa, cum ar fi participările în Cupa Davis pentru Naționala României, evoluația din circuitul ATP sau intrarea în TOP 100 ATP Ranking la Dublu, lucru petrecut în cursul anului trecut. În acest moment, singurul mare turneu care îi lipsește din palmares tenismanului sibian este o participarea la Jocurilor Olimpice.  

Victor Cornea a evoluat, zilele trecute în turneul de Dublu de la Wimbledon, încheind astfel șirul debutului participării în cele patru turnee de Grand Slam. Este singurul tenisman român care s-a calificat la ediția din acest an a turneului londonez. Primul turneu major din seria Grand Slam l-a jucat, anul trecut, la Roland Garros, iar apoi a continuat la US OPEN 2023. În 2024, în urma evoluției ascendente din circuitul ATP, a obținut calificarea pe tablourile principale de la Australian Open din luna ianuarie, și acum la Wimbledon, competiție aflată în plină desfășurare pe terenurile de la ALL Englend Club. Până acum, în urma evoluțiilor din turneele de Grand Slam, cea mai bună performanță este turul 2 la ediția trecută a Roland Garros-ului.

În ultimii doi ani, participarea în circuitul ATP și turneele de Granb Slam a devenit un lucru de rutină, Victor Cornea consolidândui-și poziția în TOP 100 ATP Ranking la Dublu. Sporivul în vârstă de 30 de ani a intrat pentru prima dată în TOP 100 ATP în cursul anului trecut, ca urmare a rezultatelor excelente din circuitele APP Tour și ATP Challenger Tour. În acest an, în luna februarie, sibianul a reușit cea mai bună clasare de până acum din cariera sa de jucător de Dublu, locul 64, în 19 februarie. Înaintea de Wimbledon 2024, Victor Cornea este locul 69 în clasamentul ATP în proba de Dublu. Astfel, în acest condiții, principalul său obiectiv a devenit TOP 50 ATP.

Semifinalist în două turnee ATP

Lăsând deoparte participările în turneele de Grand Slam, organizate de federațiile din țările respective sub egida Federației Internnațional ede Tenis – ITF, Victor Cornea a obținut cele mai bune performanțe din carieră în circuitul ATP Tour. Este vorba despre două semifinale jucate la ATP 500 Hamburg (European Open), în 2023, și ATP 250 Munchen, în acest an. Aceste turnee urmează în ierarhia ATP, imediat după turneele de Grand Slam și turneele ATP Masters 1000. La ATP Hamburg a făcut pereche cu sârbul Nikola Cacic, în timp ce la Munchen a fost la un pas de finală cu partenerul său, francezul Theo Arribage. În circuitul ATP Challenger Tour, al doilea circuit de turnee ca valoare după ATP TOUR, sibianul are în palmares 13 turnee câștigate și 6 finale pierdute.

Lider de generație

Practic, în acest moment singurul jucător român care ține steagul sus în ATP Tour pentru școala românească de tenis este sibianul Victor Vlad Cornea, acesta fiind urmașul lui Horia Tecău. Victor a crescut pe terenurile de tenis ale Clubului Pamira din Sibiu, patronat de fostul tenisman Marius Vecerdea. Talentul lui Victor, sprijinul părinților săi (n. red.: este fiul fostului handbalist sibian Victor Conea, fost director al Sălii Transilvania), dar și ambiția fostului său antrenor, Marius Veceredea, au făcut ca acum, la aproape 10 de la trecerea la profesioniști a lui Victor, Sibiul să devină un reper important pe harta tenisului românesc. Aici se adaugă capacitatea lui Marius Vecerdea de a organiza un turneu Atp Challenger Tour, al doilea circuit profesionist de tenis după ATP Tour, unde de-a lungul a 12 ani, jucătorii sibieni, printre care și Victor, au putut lua contact cu tenisul de cel mai înalt nivel din ATP.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Start Turul Ciclist al Sibiului!

Turul Ciclist Sibiului, cea mai titrată competiție de ciclism din România și una dintre cele mai importante din Sud-Estul Europei, este gata de start. Evenimentul cu epicentrul în Sibiu se desfășoară între 6 și 9 iulie, pe un traseu de 674 de km, împărțit în 3 etape și 2 semi-etape.

La ediția din acest an iau startul în Turul Ciclist al Sibiului 25 de echipe din 14 țări, între care o echipă de world tour, 6 pro-continentale, 16 continentale și 2 naționale. Din România participă 2 echipe continentale, Vini Monzon – Savini Due – Omz Team și MENtoRISE MLMsuperstars, și Naționala României.

Mark Donovan își apără titlul

Campionul en titre, Mark Donovan (Q36.5 Pro Cycling Team) se întoarce pentru a-și apăra titlul, dar va avea de înfruntat cea mai puternică concurență din istoria de până acum a Turului Sibiului. Principalul concurent la titlu de anul trecut, Lennert van Eetvelt, participă și la această ediție, dar poziția de lider în clasamentul general va fi disputată și de doi dintre cei mai promițători tineri din competiție, Matthew Riccitello (Israel – Premier Tech) și Florian Lipowitz (Red Bull – BORA – hansgrohe).

Amatorii de ciclism vor aprecia prezența unor cicliști experimentați, cu victorii în mari tururi, precum Sergio Higuita (Red Bull – BORA – hansgrohe), Cesare Benedetti (BORA – hansgrohe), Niccolo Bonifazio, Mark Padun și Valerio Conti (Team Corratec – Vini Fantini), Andreas Leknessund (Uno-X Mobility), fostul campion european Giacomo Nizzolo (Q36.5 Pro Cycling Team), Jonathan Caicedo (Petrolike), Roger Kluge (Rad-Net Oßwald) și, surpriza ediției – britanicul Chris Froome (Israel – Premier Tech), câștigător al tuturor celor trei mari tururi, Turul Franței, Turul Italiei și Turul Spaniei.

Lista completă a echipelor și a cicliștilor participanți poate fi consultată pe site-ul Turului Ciclist al Sibiului: https://ciclism.sibiu.ro/ro/echipele.html.

Traseul Turului Ciclist al Sibiului și restricții de circulație

Anul acesta vom avea parte de o ediție intensă și fără momente de respiro, având în vedere că bătălia pentru clasamentul general începe încă din prima zi, într-o etapă care se termină în cățărare, la Păltiniș.

Programul Turului

5 iulie, ora 20:30, Piața Mare din Sibiu, Festivitatea de Deschidere și Prezentarea Echipelor

6 iulie Etapa 1: Sibiu – Blaj – Păltiniș, 167,5 km

7 iulie Etapa 2A: Sibiu- Săliște – Sibiu 103 km

7 iulie. Etapa 2B: Centrul istoric Sibiu, contratimp individual, 3,3 km

8 iulie Etapa 3: Sibiu – Sighișoara – Bâlea Lac, 207,3 km

9 iulie Etapa 4: Sibiu – Târnăveni – Sibiu 192,9 Km

Restricțiile de circulație valabile în perioada 6-9 iulie

În vederea bunei desfășurări a ETAPEI I și a concursului Păltiniș Challenge, în ziua de sâmbătă, 6 iulie, se vor institui următoarele restricții de circulație în municipiul Sibiu și stațiunea Păltiniș:

• în municipiul Sibiu circulația autovehiculelor va fi oprită pe Calea Dumbrăvii, de la ieșire din municipiul Sibiu spre Rășinari între orele 08:30-10:45, cu excepția autobuzelor TURSIB

• în stațiunea Păltiniș se închide circulația autovehiculelor, între orele 9:00-18:00 pe

Drumul Vechi, de la intersecție cu DJ 106A până la Telescaun

Pe DJ 106A, se închide circulația autovehiculelor după cum urmează:

– între orele 10:00-13:00 pe sectorul cuprins între Telescaun și Drumul Vechi

– între orele 08:30-10:45 între parcare muzeu ASTRA și drumul spre Cisnădioara DJ 106

D), cu excepția autobuzelor TURSIB. Pe acest sector se va restricționa parcarea între orele 6-11.

– între orele 10:30-11:00 pe sectorul de drum cuprins între DJ 106D (dinspre Poplaca) și până la ieșirea din Rășinari spre Păltiniș

– între orele 10:30-12:45 pe sectorul de drum cuprins între ieșirea din Rășinari si Schit Păltiniș

– între orele 16:00-17:00 pe sectorul de drum Curmătura Ștezii – Canton Păltiniș

• În stațiunea Păltiniș se interzice parcarea între orele 7:00-18:00, pe sectorul Drumului Vechi cuprins între Telescaun și intersecția cu DJ 106 A. Parcarea de lângă Telescaun va fi Rezervată, între orele 6-18, pentru autocarele echipelor participante.

Pentru startul și finalul ETAPELOR II A și II B, din ziua de duminică, 7 iulie, vor fi valabile următoarele restricții:

• se închide circulația între orele 9:00 – 21 :00 pe str. Mitropoliei (între str. Tribunei și str. Odobescu)

• se închide circulația pe str. Al. Odobescu între orele 9:40-9:50

• se închide circulația pe str. Al. Odobescu și Măsarilor (între str. K.Haas și str. Cojocarilor) între orele 11:15-12:30

• se interzice parcarea pe: strada Târgu Peștelui, str. Poștei, strada Al. Odobescu de la Teatrul Gong până la strada Mitropoliei, str. Centumvirilor până la str. Poștei, str. Cetății, de la scări acces Coposu până la Piața Unirii, str. Ghe Lazar, Piața Mică (zona din spatele Bisericii), Piața Huet (in spatele Primăriei), în intervalul orar 06:00-21:00

• se închide circulația pe străzile N. Bălcescu și Cetății, între orele 12.00-21.00

• se interzice ieșirea din Parcarea 90 spre str. Cetății, în intervalul 16.00-21.00

• se interzice accesul pe str. Cetății dinspre Papiu Ilarian, în intervalul 12.00-21.00

• se închide circulația pe B-dul Coposu între Șoseaua Alba Iulia și str. Ghe. Lazăr în intervalul 15.00-21.00, cu posibilitatea de a circula pe o bandă liberă spre str. Independentei și ieșire pe str. Berăriei. Accesul în parcarea Teatrului rămâne liber.

• se închide circulația pe str. Ghe. Lazăr între orele 12.00-21.00

Pentru startul în ETAPA III, din ziua de luni, 8 iulie

• se închide circulația pe străzile Mitropoliei, Al. Odobescu și Măsarilor între orele 10.40-10:50

În data de 8 iulie, în vederea bunei desfășurări a ETAPEI III a Turului Ciclist al Sibiului și a concursului Transfăgărășan Challenge:

  • se va închide circulația rutieră pe pe DJ 105P de la ieșire din Arpașu de Sus (intersecție cu DC 47) – până în comuna Cârțișoara (intersecție cu Transfăgărășan), în intervalul orar 10:30 – 11:00 (pentru Transfăgărășan Challenge).
  • se va închide circulația pe DN7C Transfăgărășan după cum urmează:

– între orele 10:15-12:15 între DJ 105P (Cârțișoara) și Bâlea Cascadă.

– între orele 11:15-14:30 între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac.

– în Tunelul Rutier de la Bâlea Lac, DN 7C Transfăgărășan, km 115+926 – km 116 +808, între orele 10:00-17:30, din ambele sensuri.

Turul Ciclist al Sibiului poate fi urmărit live pe Digisport 2, pe https://ciclism.sibiu.ro și pe facebook.com/TuruCiclistAlSibiului

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Chris Froome. Ce n-a văzut Turul Ciclist al Sibiului până acum!

Începe cea mai valoroasă ediție din istorie a Turului Ciclist al Sibiului. Britanicul Chris Froome, câștigător al tuturor celor trei mari tururi (Turul Franței, Turul Italiei și Turul Spaniei), vine pentru prima dată în România, să concureze la Turul Sibiului, ce se desfășoară în perioada 6-9 iulie. Acesta va evolua pentru echipa Israel – Premier Tech.

Născut în Kenya și crescut în Africa de Sud, Chris Froome este singurul ciclist din lume care a câștigat de patru ori Turul Franței (în 2013, 2015, 2016 și 2017) și este, probabil, și ultimul care a avut o șansă reală de a se alătura giganților cu 5 victorii în Marea Buclă (Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault și Miguel Indurain). O accidentare suferită în 2019, la o competiție premergătoare Turului Franței, Critérium du Dauphiné, l-a scos însă complet pe tușă și chiar i-a pus în pericol viața – a avut mai multe oase rupte, între care pelvisul, femurul și patru coaste. A reușit să revină în competiții, dar nu a mai atins forma necesară pentru a concura în clasamentul general al celei mai importante competiții cicliste din lume.

În afară de Turul Franței, Chris Froome a câștigat și Turul Spaniei (2011), Turul Italiei (2018), alte competiții mai mici, cum ar fi Criteriul Dauphiné (2013, 2015, 2016), Turul Romandiei (2013, 2014) sau Turul Omanului (2013, 2014), dar și două medalii olimpice, ambele de bronz, la Contratimp (2012 și 2016). Nici Chris Froome nu a scăpat de scandalul legat de dopajul în ciclism. Acesta însă a depășit situația în care fost implicat în urmă cu câțiva ani, fiind în cele din urmă exonerat, acuzațiile din partea UCI fiind apoi retrase.  

Echipa Națională la start

Componența lotul echipei Naționale va fi următoarea Emil Dima, Mihnea Harasim, Valentin Pleșea, Daniel Crista, Andrei Cărbunarea și Tudor Căzăceanu. 

Ediția cu numărul 14 din Turul Sibiului se anunță foarte intensă – campionul en titre Mark Donovan (Q36.5 Pro Cycling Team) se întoarce pentru a-și apăra titlul, dar va avea de înfruntat cea mai puternică concurență din istoria de până acum a competiției.

Donovan va fi ajutat de coechipieri care deja cunosc traseele din jurul Sibiului – Matteo Badilatti și David de la Cruz. Principalul concurent la titlu de anul trecut, Lennert van Eetvelt, se întoarce și el la Sibiu, de această dată asistat de specialiști în cățărare precum Sylvain Moniquet, așa că are toate șansele să adjudece victoria pentru echipa sa, Lotto Dstny.

Principala provocare ar putea veni de la doi dintre cei mai promițători tineri – Matthew Riccitello (Israel – Premier Tech) și Florian Lipowitz (Red Bull – BORA – hansgrohe), dar nu e de neglijat nici prezența cicliștilor experimentați, cu victorii în mari tururi, precum Sergio Higuita (Red Bull – BORA – hansgrohe), Cesare Benedetti (BORA – hansgrohe), Niccolo Bonifazio, Mark Padun și Valerio Conti (Team Corratec – Vini Fantini), Andreas Leknessund (Uno-X Mobility), fostul campion european Giacomo Nizzolo (Q36.5 Pro Cycling Team), Jonathan Caicedo (Petrolike) și Roger Kluge (Rad-Net Osswald).

Traseu Turului Ciclist al Sibiului 2024

6 iulie Etapa 1: Sibiu – Blaj – Păltiniș, 167,5 km

7 iulie Etapa 2a: Sibiu- Săliște – Sibiu 103 KM m

7 iulie. Etapa 2b: Centrul istoric Sibiu, contratimp individual, 3,3 km

8 iulie Etapa 3: Sibiu – Sighișoara – Bâlea Lac, 207,3 km

9 iulie Etapa 4: Sibiu – Târnăveni – Sibiu 192,9 Km

Palmaresul Turului Sibiului: 2011Alessio Marchetti (Centro Revisioni Cerone) – Italia, 2012 Victor de la Parte (SP Tableware) – Spania, 2013 Davide Rebellin (CCC Polsat – Polkowice) – Italia, 2014 Radoslav Rogina (Adria Mobil) – Italia, 2015 Mauro Finetto (Southeast) – Italia, 2016 Nikolay Mihaylov (CCC Sprandi Polkowice) – Bulgaria, 2017 Egan Bernal (Androni – Sidermec – Bottecchia) – Columbia, 2018 Ivan Sosa (Androni Giocattoli – Sidermec) – Columbia, 2019 Kevin Rivera (Androni Giocattoli – Sidermec) – Costa Rica, 2020 Gregor Mühlberger (BORA – hansgrohe) – Austria, 2021 Giovanni Aleotti (BORA – hansgrohe) – Italia, 2022 Giovanni Aleotti (BORA – hansgrohe) – Italia și 2023 Mark Donovan (Q36.5 Pro Cycling Team) – Marea Britanie  Turul Ciclist al Sibiului este organizat de Clubul Sportiv Sibiu Sport Project, sub egida Federației Române de Ciclism și a Uniunii Cicliste Internaționale. Încă de la prima ediție, care a avut loc în iulie 2011, Turul Sibiului s-a impus drept cea mai titrată competiție ciclistă organizată în România și una dintre cele mai importante din sud-estul Europei, găzduind echipe naționale, Continentale, Pro-Continentale și, în premieră pentru țara noastră, de World Tour.
Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Stână Fest la Muzeul ASTRA. Călători în lumea muntelui

Muzeul ASTRA organizează în 5-6 iulie, între orele 11,00 – 17,00, un nou eveniment cu specific pastoral, în cadrul proiectului „Hrană și adăpost în lumea muntelui. Modele de folosire a resurselor și de adaptare la mediu în civilizația pastorală”, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

De această dată, invitați vor fi Călușerii din Rășinari, care vor prezenta sâmbătă, între 12,30 și 14,00, în sectorul ,,Păstorit” din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, secvențe din folclorul Mărginimii, atât scene de dans, cât și momente muzicale la fluier. De asemenea, Meșterii Pavel și Tudorița Lupașc vor realiza păpușare de caș, răbojuri, bâte și alte obiecte de uz pastoral.

Ateliere specifice și bună dispoziție

„Măiestria prelucrării textilelor din mediul pastoral va fi prezentată în cadrul unor ateliere specifice, cu participarea a zece țesătoare. Ele vor scărmăna lâna, vor toarce, vor tricota, depăna și vor coase desagi. Șnurul pentru desagi și mici brățări din fire de lână împletite, lucrate ca suveniruri pentru vizitatori, vor fi un prilej suplimentar de înțelegere a meșteșugului și a modului de viață din satele păstorești. Lucrul va fi completat de cântece de șezătoare și păstorești. Un cojocar din Tilișca – Vasile Gândilă – va coase bituști și cojoace. Vor fi realizate în continuare ghidaje tematice în sectorul păstorit și ateliere de storytelling, atât în circuitul expozițional propus, cât și în alte zone cu specific pastoral din Muzeul în aer liber”, a declarat Ovidiu Baron, director general-adjunct Muzeul ASTRA.

Atelierele de gastronomie vor propune, tot sâmbătă, demonstrații de pregătire a brânzei – telemea – și a jintiței, coordonate de Florin Tara, cioban din Râu Sadului. Produsele vor fi oferite spre degustare. De asemenea, oierul Nicolae Blezu va prezenta felul în care se mițuiau mieii și cum se realizează mulgerea oilor.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Fly Lili vine cu explicații despre amânarea zborurilor de pe Aeroportul Sibiu

Fly Lili a decis să amâne cu două luni cele cinci rute aeriene care urmau să devină operabile din luna iulie 2024, de pe Aeroportul Internațional Sibiu. Acestea au fost amânate pentru luna septembrie.

Situația se datorează, susțin reprezentanții companiei, procesului de înmatriculare a unor aeronave pe care aceasta le-a achiziționat, termenul fiind mult mai mare decât cel prevăzut.

„Dorim să vă aducem la cunoștință câteva aspecte legate de situația actuală a zborurilor noastre și să clarificăm motivele reprogramărilor recente și anulărilor.

Industria aviatică se confruntă cu o criză globală, cea mai importantă fiind lipsa forței de muncă calificate atât pentru companiile aeriene, cât și pentru furnizorii care asigură întreținerea sau alte categorii de servicii care susțin industria aviatică. Din acest motiv, introducerea în AOC a aeronavelor durează mai mult decât am estimat. De la momentul deciziei de a lansa zborurile regulate, întreaga noastră echipă de specialiști a depus eforturi foarte mari pentru a avea aeronavele apte de zbor, dar acest lucru nu a fost posibil. Am încercat să închiriem și alte aeronave care să susțină operarea regulată până la finalizarea introducerii acestora în AOC, dar din păcate nu există disponibilitate în Europa.

Nu așa ne-am dorit să ne dezvoltăm din aceste baze operaționale, iar dificultățile întâmpinate în parcurgerea acestor etape nu fac parte din planul nostru.

Astfel, zborurile programate pentru baza operațională din Brașov sunt anulate până pe 12 iulie 2024. Pasagerii de pe zborurile anulate au fost informați de modificări. Compania FlyLili depune eforturi considerabile pentru a minimiza impactul acestor modificări asupra dumneavoastră, pasagerii noștri.

Dacă în urma anulărilor doriți reprogramarea zborurilor sau rambursarea integrală, puteți completa formularul dedicat de pe site-ul nostru sau puteți suna în call-center, unde colegii noștri vă vor ajuta cu soluționarea cererilor. Vă confirmăm că zborurile publicate la vânzare începând cu 14 iulie vor fi operate conform programului de zbor.

Ca să nu mai întâmpinăm probleme similare ca la Brașov, și în cadrul bazei operaționale din Sibiu, unde ne pregătim să includem o nouă aeronavă în operațiunile noastre, proces ce  necesită parcurgerea acelorași etape am decis să suspendăm temporar vânzarea biletelor pentru zborurile din Sibiu.

În acest sens, lucrăm intens la revizuirea orarului de zbor al bazei noastre operaționale Sibiu si la a identifica cele mai eficiente soluții. Astfel, în următoarele zile, pasagerii noștri vor fi notificați cu privire la eventuale modificări sau reprogramări ale zborurilor lor.

Ne angajăm să asigurăm o planificare precisă pentru a evita întârzierile, să menținem transparența și să oferim suport complet în această perioadă de tranziție.

Ne dorim să creștem, însă pentru acest lucru avem nevoie de sprijinul împreună cu pasagerilor noștri. Ne pregătim și să vă oferim o experiență de călătorie cât mai plăcută și sigură. Ne cerem scuze pentru toate inconveniențele create”, au declarat reprezentanții Fly Lili.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Visul merge mai departe pentru pilotul sibian Călin Bucur

Indiferent de obstacolele pe care le-a întâlnit de-a lungul carierei sale de pilot, sibianul Călin Bucur a bifat nenumărate realizări notabile, precum organizarea Raliului Sibiului alături de Sibiu Racing Team, organizarea pentru al 12-lea sezon consecutiv a cupei mono marcă Swift Cup – iar acum – aducerea în garajul propriu a unui model de TOP.

Dacă în sezonul precedent își îndeplinea un vis – debutând la comenzile modelului Škoda Fabia Rally2, acum Călin Bucur își continuă visul, aliniindu-se la startul etapei sale de casă – Raliul Sibiului Bilstein 2024 – cu noua sa mașină, o Škoda Fabia Rally2.

Călin Bucur: „Sunt foarte încântat să revin la start cu această mașină”

În numai câteva zile, Campionatul Național de Raliuri „Betano” continuă cu prima etapă de macadam a sezonului – Raliul Sibiului Bilstein – eveniment ce urmează să se desfășoare în perioada 12-14 Iulie 2024. De la startul etapei sibiene nu putea absenta nici perechea formată din frate-soră – Călin și Crina Bucur – cei doi urmând să concureze cu o mașină de specificație R5/Rally2, ceea ce se traduce prin nivelul superior al naționalului de raliuri.

„Mi-am dorit foarte mult să ajung în acest punct. N-am uitat niciodată să sper și să muncesc din greu pentru a-mi atinge obiectivele, însă de această dată, pot spune că un vis frumos se conturează ideal. După episodul din 2023 când am pilotat pentru prima oară o asemenea mașină, am știut sigur că trebuie să parcurg și probele de casă cu un R5 – măcar odată”, a spus pilotul sibian.

Prima participare – și singura de până acum – a lui Călin Bucur cu modelul Škoda Fabia Rally2 s-a concretizat la etapa băimăreană din 2023, atunci când, alături de navigatorul Levente Csegzy, pilotul sibian a reușit o clasare pe poziția a 7-a în clasamentul general. Pentru această a doua prezență cu mașina de producție cehă, în dreapta lui Călin va trece sora sa, Crina: „Din prima clipă în care am urcat în dreapta fratelui meu, în concurs, am știut că acest sport mi se potrivește. Nu după mult timp de la debutul meu în lumea raliurilor, se lansa primul model de specificație R5 – chiar o Škoda Fabia, iar încă de atunci mi-am spus că într-o zi voi sta într-o asemenea mașină și îl voi seconda pe fratele meu. Acum că acest lucru se află la doar câteva zile de concretizare, sunt incredibil de nerăbdătoare dar și emoționată să împărtășesc – alături de Călin – un vis comun”, a declarat Crina înaintea etapei de săptămâna viitoare.

Cei doi frați au bifat până acum 4 etape, ultima dintre ele fiind chiar pe macadamul sibian, la ediția din 2021, atunci când au obținut poziția a treia în cadrul clasei NAT11.

„Sunt foarte încântat să revin la start cu această mașină, însă bucuria este cu atât mai mare cu cât o voi avea în dreapta mea pe sora mea – Crina – și nu oriunde, ci chiar la etapa noastră de casă: Raliul Sibiului Bilstein. Obiectivul nostru este unui simplu și clar: să ne bucurăm de fiecare kilometru, să evoluăm frumos în fața propriilor fani și să ajungem cu bine în ultimul parc închis. Vom efectua o serie de teste premergătoare în săptămâna raliului, urmând ca evoluția noastră s-o puteți urmări în timp real pe pagina mea Călin Bucur Racing Driver, dar și pe canalele de comunicare ale Raliului Sibiului”, a completat Călin.

Echipajul #546 • Călin Bucur și Crina Bucur este susținut la această etapă de SIA Fusion Restaurant, Primăria Municipiului Sibiu, Hankook Competition, Bucur Rally&Tuning, Sparco Shop România, RoLemn, Sibiu Racing Team, Workshop Sibiu – Colantări și Mandric Detailing.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Costinești. O vacanță fierbinte baschetbalistic, la Festivalul de baby și minibaschet

Stațiunea Costinești răsună încă de vuvuzele și sunetul susținut de lovituri ale mingilor de baschet. Soarele în continuare este arzător, dar pasiunea pentru acest sport îi răcorește pe cei veniți la „Festivalul de baby și minibaschet”.

Sibiu 100% este la festival și discută cu antrenorii sibieni prezenți la eveniment. Cristian Rubint și Nicolle Bogdan sunt antrenori CSU ANDU Sibiu: „Ieri am avut un meci tare-tare, așa cum au fost toate meciurile ce le-am avut aici, la Costinești. Am câștigat un meci împotriva clubului Baller București. Astăzi avem o zi grea, cu patru meciuri. Sperăm să trecem cu bine peste penultima zi de competiție. Suntem prezenți cu șapte echipe, șase de băieți, trei grupe înscrise la avansați, trei la începători  și una de fete, toți cu vârsta între 11 și 12 ani”, a declarat Cristian Rubint.

Un sezon bun pentru club

„Merită să concluzionăm că este finalul sezonului și, practic, ne-am pregătit în tot acest timp pentru această ediție. În mod normal, ar trebui să fie totul pe plus, dar niciodată nu e totul perfect, recuperăm și sperăm că o să terminăm cu bine. Urmează vacanța, în mod normal, dar probabil vom încerca și pe perioada vacanței să mai facem câteva antrenamente săptămânale. O parte din copii sunt înscriși la camp-ul ce se va organiza la noi, în Sibiu, împreună cu un club din Spania. O altă parte dintre aceștia vor merge cu antrenorii în Serbia la finalul lunii august. Practic este o vacanță destul de fierbinte baschetbalistic, care ne va ajuta să ne pregătim pentru începutul sezonului din septembrie”, au completat antrenorii.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Fly Lili nu mai zboară din iulie de pe Aeroportul Sibiu. Cursele au fost amânate până în septembrie 2024

Fly Lili a decis să amâne cu două luni cele cinci rute aeriene care urmau să devină operabile din luna iulie 2024, de pe Aeroportul Internațional Sibiu. Potrivit boardingpass.ro, acestea au fost amânate pentru luna septembrie.

Situația se datorează, susțin reprezentanții companiei, procesului de înmatriculare a unor aeronave pe care aceasta le-a achiziționat, termenul fiind mult mai mare decât cel prevăzut.

Cursele amânate sunt cele de pe rutele Munchen, Stuttgardt (Germania), Roma și Milano (Italia) și Barcelona (Spania).

Astfel, compania sibiană Fly Lili a anulat toate zborurile planificate pentru a fi operate de pe Aeroportul Sibiu în lunile iulie și august. Compania aeriană nu a făcut deocamdată încă un anunș oficial privind anularea curselor.

În prezent, compania Fly Lili operează cu două aeronave Airbus A320. Adițional, Fly Lili a închiriat de câteva săptămâni un avion Airbus A321, cu tot cu echipajul de zbor, de la compania portugheză Hi Fly.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Madrigal a deschis și închis FITS 2024

În perioada 21 – 30 iunie 2024, peste 10.000 de persoane au fost prezente la evenimentele Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” din cadrul ediției a 31-a a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

„Istoria Festivalului se va scrie funcție de ediția în care Corul Madrigal a venit și a cântat altfel în inima FITS, la Sibiu! Dragi prieteni pe viață, vă îmbrățișez cu inima și cu sufletul, trecând prin minte toate luminile pe care le-am găsit cu voi!”

Constantin Chiriac, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu

Duminică, 30 iunie, Corul Madrigal a prezentat cea mai nouă producție a sa, chiar în ultima zi a FITS, unul dintre cele mai importante festivaluri ale artelor spectacolului din lume.

Corul Madrigal în cifre

  • 4.500 de persoane au participat la premiera Spectacolului Extraordinar de închidere FITS 2024 – „Madrigal: Ritualuri” organizat în coproducție cu Muzeul ASTRA.
  • 10 scene de ritualuri susținute de peste 200 de copii din corurile și ansamblurile Cantus Mundi și 30 de artiști invitați au fost puse în scenă în jurul Lacului Dumbrava.
  • 2.000 de spectatori au fost prezenți în audiență și sâmbătă, 29 iunie, la avanpremiera evenimentului.

„Ritualuri” pe malul Lacului Dumbrava

Spectacolul Extraordinar „Ritualuri” a fost produs de Corul Madrigal în coproducție cu Muzeul ASTRA și a adus pe malul Lacului Dumbrava un decor original, sub forma unei corăbii, pe al cărei catarg a fluturat steagul FITS. După apusul soarelui, cele 90 de minute ale concertului Corului Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, au fost însoțite de light design, efecte speciale pirotehnice și proiecții luminoase spectaculoase pe lac și în Pădurea Dumbrava.

După concert, până după ora 01:00, spectatorii au participat la scenele de ritualuri muzicale amplasate în pădure, susținute de Zoli Toth și Young Beats și de corurile de copii Cantus Mundi: „Waldorf” Iași, dirijor Daniel Popa; „Unirea” Focșani, dirijor Ana-Maria Rusu; Corul Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” Oradea, dirijor Nicoleta Țâmpu și „Junior Vip & Vox Infantes” Cluj-Napoca, dirijor Anca Mariaș.

Acestora li s-au alăturat Ansamblul „Tihii Dunai”/ „Dunărea liniștită” de la Brăila, dirijor Maria Milea, creatoarele populare de la șezătoarea din Ozun, trupa dansatorilor cu foc „PyroArts” din Brașov, actrițele Ioana-Alina Nichita, Daniela Rusu, Alexandra Stroe și Baletul Operei Comice pentru Copii, coordonat de Andreea Soare.

Conceptul evenimentului a fost semnat de Emil Pantelimon, scenografia de Vladimir Turturica, regia de sunet de Gabriel Scîrlet, light design-ul de Mircea Mitroi și Ivan Klopov, proiecțiile video de Dorin Popovici. La pian a acompaniat Abel Corban, iar la vioară, Raluca Sfîriac. Coordonarea scenelor „Ritualuri” a fost asigurată de Leila Popovici.

Invitat special al FITS 2024, Corul Madrigal a fost prezent în cele 10 zile de Festival cu o multitudine de evenimente

  • Gala de deschidere a FITS 2024, spectacolul-poem dedicat prieteniei, susținut de Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, s-a bucurat de participarea extraordinară a oamenilor de teatru Constantin Chiriac, Pippo Delbono și Tim Robbins. Evenimentul a reunit aproape 1.000 de spectatori în curtea Casei Alteberger, vechea primărie a Sibiului.
  • Expunerea Muzeului Madrigal în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal a adus la Sibiu 8 secțiuni din marea expoziție „Pe mai multe voci”, cu peste 3.500 de vizitatori în cadrul FITS. Expoziția Madrigal va fi găzduită la Sibiu până pe 30 august 2024.
  • Primul număr al Revista Madrigal – publicația culturală trimestrială de 244 de pagini – a fost lansat în cadrul Bursei Internaționale a Spectacolelor de la Sibiu, într-o conferință moderată de profesorul și criticul de teatru Octavian Saiu.

Totodată, prezentarea Corului Madrigal în cadrul Bursei Internaționale a Spectacolelor de la Sibiu a deschis noi colaborări și perspectiva unor întâlniri viitoare cu publicul național și internațional.

Tot în cadrul FITS 2024, pe 28 iunie, 120 de copii din 9 coruri Cantus Mundi din Sibiu au cântat alături de legendara trupă Compact și Paul Ciuci in Piața Mare din Sibiu.

Evenimentele Corului Madrigal la Sibiu s-au desfășurat în parteneriat cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul ASTRA și Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Închiderea FITS: O noapte plină de ritual la Muzeul ASTRA

Aseară, Corul Madrigal a încheiat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu la Muzeul ASTRA. Sute de oameni s-au adunat în „barca” de lângă lac, pentru a se lăsa conduși prin cântecul înălțător al interpreților spre tărâmuri magice. După spectacol, cei prezenți au luat parte la o suită de ritualuri ce s-au petrecut pe întregul spațiu al muzeului.

Corul Madrigal a dat tonul ritualurilor

Interpretarea corului a vrut să ofere spectatorilor o atmosferă de mister, una cu plus de emoție, ținând-i încărcați cu o energie aparte toată seara. Spectacole de lumini, flăcări și fum au înconjurat scena de lângă lac, creând un context venit parcă din altă lume.

Același sentiment îl trăiesc și eu. Universul creat de interpreții Corului Madrigal m-a bulversat. Mă uit în jurul meu. Lumea aproape dispăruse de pe scaune. O zăresc pe Anca Ursu, care e și ea nemișcată pe bancă, la fel ca mine. O întreb dacă poate să-mi spună câteva cuvinte despre ce trăiește ca emoție în aceste momente. Mă roagă să aștept câteva secunde. Încă tremură de la emoții.

După un timp, își face curaj și îmi zice cu glas vioi: „Experiența din această seară a fost extraordinară, magnifică! Nu am mai participat niciodată la un concert susținut de corul Madrigal, dar mi-am dorit întotdeauna și uite că a venit momentul mult așteptat. Sunt din Sibiu. Nu numai concertul din această seară mi s-a părut extraordinar, ci toată experiența FITS. Fiecare an este unic, nemaipomenit. Am participat în special la spectacolele outdoor”.

Anca Ursu

Un spectacol plin de nostalgie

Pierzându-mă prin mulțime, dau de Ioan, un domn care îmi spune că vine din alte vremuri. Și îl cred. „A fost foarte frumos concertul! Am mai auzit de Corul Madrigal de pe vremea lui Ceaușescu, dar nu am mai fost niciodată să-i ascult. Dar cântecele interpretate în această  au fost ca o amintire din vremuri trecute, readusă acum. Eu am 83 de ani și le privesc cu nostalgie”, îmi mărturisește acesta.

Ritualuri la Muzeul ASTRA

Și, pe cuvânt, spectacolul interpretat de Corul Madrigal a creat o stare premergătoare celor ce urmează să se întâmple. Și anume, punerea în scenă a mai multor ritualuri străvechi, provenite din mai multe zone ale țării și din perioade diferite. Ajung în zona morilor de vânt, unde mai mulți interpreți, cântă muzică specifică lipovenilor. Mai multe glasuri ce scot cuvinte în rusă concertează un soi de cântec specific acestora. De fiecare dată când se opresc din cântat, servesc mulțimea cu votcă, clasic lipovenilor. Nu am servit de această dată. Sunt deja amețit de ce văd în jur. Așa că merg mai departe.

Pe lângă zona căruțelor se aud tonalități joase. Un grup de cântăreți interpretează niște sunete care adâncesc misterul acestei seri. Oriunde te uiți se văd spectacole de lumini. Oriunde îți îndrepți urechea, auzi fel de fel de sunete misterioase. Trec de acea muzică rituală creată de instrumente și observ în tufișuri, aproape de căruța romilor, tot felul de siluete care scot fel de fel de sunete. Din stânga se aude o cucuvea, semn de moarte. Din dreapta niște orocăituri de broaște. Misterul se afundă.

Mi-a citit în cărți

Ajung în fața cortului de romi. Niște rochii înflorate apar în întuneric. Trei femei rome își fac de treabă prin împrejurul taberei. Mă uit curios la acestea. La un moment dat, una dintre femei vine spre mine și-mi spune (cu accent): „Hai, băiatule, să-ți citesc în cărți, de noroc, de dragoste!” Nu refuz. Nu ratez niciodată oportunitatea de a afla ceva nou. Îmi întinde pachetul de cărți așezat în formă de evantai și extrag una din ele. O întreb dacă pot să mă uit la carte. Îmi spune că nu, pentru că oricum nu înțeleg (râde). Îmi smulge cartea din mână, se uită la ea, se uită la mine și îmi spune: „Tu ești un luptător, frumosule! La început o să dai de greu, dar lucrurile se vor așeza!”. Mă uit la ea, zâmbesc, îi mulțumesc pentru ghicit și îmi continui drumul.

Pe un deal, un grup de copii cântă un cântec într-o limbă ciudată, nemaiauzită de mine. Mi se face pielea de găină. De la o casă, se aud chiuituri de voie bună. Acolo e de mine, îmi spun. Merg spre glasurile respective. Buluc de oameni s-au adunat împrejurul unei mese, unde stau nuntașii, zic eu, ce chiuiau și strigau fel de fel de strigături haioase. Cel mai mult iese în evidență o mătușă, care este cea mai meșteră la vorbe. Aceasta strigă: „Măi Liuță, mânca-ți-aș gura, / Eu m-aș da cu tin‘ de-a dura”. Din împrejur, râsete. „Pe la noi prin porumbei, să te scarpin de cârcei. / Și la deal, dar și la vale, / Dar îmi stă Narcisa-n cale!”. Toată lumea se pune pe râs. Mă amuz și eu de strigătele șugubețe ce le aud.

Jocul ielelor

Mă mai destind puțin, ies din curte și o iau spre stânga, înspre grădinile cu legume, unde aud un cântec ademenitor. Sunt ielele. Mărețele iele, îmbrăcate în straie albe, ce dansează desculțe în horă, înconjurate de dansatori cu flăcări în mâini! Mă minunez de gingășia lor, de dansul lor venit parcă din poveștile spuse de bunica, dar nu durează mult, se fac nevăzute. Și mă fac și eu nevăzut, pentru că constat că se apropie ora închiderii, iar eu trebuie să ajung acasă.

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este mai mult decât suma unor spectacole. Este un întreg ecosistem de artiști. În aceste zece zile spectatorii prezenți la FITS au plâns, au râs, au stat cu sufletul la gură, s-au minunat. Teatrul este universal, există spectacole pe gustul tuturor, aproape că nu există limite. Până la anul, să rămânem toți în atmosfera FITS și să nu uităm că fiecare este actor pe scena vieții sale.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Cursa Sponsorilor, deschisă de „clarvăzători”

Cursa Sponsorilor a avut loc astăzi, 30 iunie. La eveniment, peste 300 de cicliști au pedalat spre a întâmpina „Turul Ciclist al Sibiului”. Cursa a pornit de pe  Calea Poplăcii și a continuat până în localitatea Poplaca, de unde cicliștii s-au întors pe același drum, traseul însumând 13,8 km. Participanții provin din aproximativ 30 de companii, majoritatea locale, și au concurat atât în echipe, cât și individual.

Cursa „clarvăzătorilor”

Ca și în ultimii trei ani, startul a fost dat de 21 de bicicliști, care au mers în tandem cu câte o persoană nevăzătoare. Grupul de cicliști, pe bicicletele în tandem, circulă de ieri pe străzile din Sibiu, ajungând și la Muzeul ASTRA.

„La concurs au fost 21 de nevăzători și un băiat în scaun rulant, Claudiu. A fost foarte faină atmosfera. După ce s-a terminat cursa, oamenii au vorbit de clasamente, de timpi, cine l-a scos pe cel mai bun… Și această parte de competiție îi atrage pe acești oameni să vină să pedaleze. Dacă sâmbătă, adică ieri, mergem relaxat, astăzi oamenii au pedalat în forță, au dat ce-i mai bun din ei. Ne bucurăm de fiecare dată că nu există incidente și o altă satisfacție este că noi plecăm mereu primii și asta ne motivează pe noi, dar și pe ceilalți să pedaleze. Turul ciclist ne sprijină și ne încurajează să venim de fiecare dată. Este foarte interesant să lucrezi cu nevăzători, au cele mai bune glume. Ieri cineva mi-a zis că ei sunt clarvăzători”, a spus Andrei Rusu, organizator, din partea Urban Bike Revolution.

„A fost foarte cald astăzi la eveniment. Este al patrulea an când particip la această cursă. A fost mai lejer cu pedalatul pentru mine, deoarece anul acesta am avut un ghid începător pe tandem și nu a vrut să strice ceva la bicicletă, să ne dăm de ceva, deși era liber drumul. Nu am scos cel mai bun timp anul acesta, dar a fost o experiență faină, ca de fiecare dată”, a spus Adrian Tamaș, unul dintre participanții nevăzători.

Ediția a 14-a a Turului Ciclist al Sibiului se desfășoară anul acesta între 6 și 9 iulie, pe un traseu de peste 673 de km, împărțiți în cinci etape, cu două finișuri în cățărare și o probă scurtă de contratimp.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Luna iulie începe cu Zilele Muzicale Româno-Americane

Festivalul Zilele Muzicale Româno-Americane a ajuns la cea de a XXI-a ediție și este organizat de Filarmonica de Stat Sibiu, în perioada 1-6 iulie 2024, cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu și al Primăriei Sibiu.

Zilele Muzicale Româno-Americane 2024 debutează luni, 1 iulie, cu recitalurile Sibiu Music Stops, susținute de cvintetul de alamă Tromba Felix, care demonstrează că aproape orice loc din Sibiu poate deveni o scenă, așa că în zilele de 1 și 2 iulie se va cânta în curtea primăriei, pe acoperișul bibliotecii, în aeroport sau chiar pe stradă.

Blue Noise și Cazanoi Brothers

Marți, 2 iulie, se dă startul concertelor din Piața Mare, cu acces liber. De la orele 19.00, scena le aparține celor de la Blue Noise, un grup vocal care împinge limitele interpretării vocale prin experimente cu sunet, beatbox, armonii și mișcări corporale. Tot marți, începând cu ora 21.00, în cadrul Zilelor Muzicale Româno-Americane concertează frații Cezar și Anatol Cazanoi. De-a lungul anilor, Cezar – la instrumente de suflat – și Anatol – la țambal, clape și instrumente de percuție – au făcut parte din cele mai diverse și interesante proiecte muzicale din România și din întreaga lume, din diverse stiluri și genuri muzicale: clasic, jazz, pop, rock, balkan, folclor, etno jazz, fusion, muzică lăutărească, world music. Proiectul „Cazanoi Brothers – Music of the World” se prezintă, astfel, ca un rezumat al tuturor experiențelor extraordinare prin care au trecut cei doi frați, o fuziune ale celor mai bune momente muzicale din viața lor artistică.

Două concerte se regăsesc și în programul zilei de miercuri, 2 iulie. La orele 19.00, „armata e cu noi” sau, mai precis, Muzica Militară a Garnizoanei Sibiu, care duce mai departe o frumoasă și îmbelșugată tradiție, începută din secolul al XVIII-lea. Tot pe scena din Piața Mare, la orele 21.00 schimbăm registrul și trecem la „Cinestezia”, cu Leyah și Cvartetul Symphactory Strings, un concert în care organizatorii își propun să democratizese muzica clasică și să o ducă mai aproape de publicul larg, într-un format modern.

Joi, momente memorabile în Piața Mare

Ziua Americii este punctul culminant al festivalului, desigur, așa că publicul e invitat să trăiască o sărbătoare de 4 iulie în Piața Mare, de la orele 21.00, pe ritmuri americane, cu suita simfonică „Star Wars” de John Williams, care stârnește emoții publicului de orice vârstă, însoțită de proiecții video spectaculoase pe ecranele uriașe din Piața Mare, „Dansuri simfonice” din „West Side Story” de Leonard Bernstein și „Four Dance Episodes” din „Rodeo”, Aaron Copland, lucrări antrenante care vor purta imaginația spre aventurile Vestului Sălbatic, dar și Rapsodia română nr. 1 în La major, op. 11, capodopera dinamică, veselă și chiar dansantă a inegalabilului nostru George Enescu, precum și Concertul pentru pian și orchestră în Sol major de Maurice Ravel, în interpretarea unei soliste care aduce inovații futuriste la intersecția dintre muzică și tehnologie, evidențiind, în același timp, propria sinestezie audiovizuală.

Deși nu a urmat niciodată cursurile unui conservator, Serene și-a dezvoltat un repertoriu pianist vast, de la Bach la Ligeti. Tânăra a fost informatician, inginer și cercetător la Google, înainte de a se reorienta și a-și cultiva o abordare unică și spirituală a pianului, care, combinată cu intersecțiile sale interdisciplinare, a uimit publicul de pretutindeni.

La pupitrul orchestrei Filarmonicii de Stat Sibiu se va afla Joel Neves, recunoscut pentru dinamismul și versatilitatea sa ca dirijor de operă, balet și orchestră. Invitat pentru prima dată la Filarmonica de Stat Sibiu, Joel Neves conduce orchestra simfonică Keweenaw a Universității Tehnologice din Michigan (SUA), invitat frecvent la Orquesta Sinfónica de Entre Ríos din Argentina și și-a făcut debutul ca dirijor profesionist în Wuhan, China, cu orchestra simfonică Hubei.

Tinerețea are cuvântul! Vineri, 5 iulie, de la orele 19.00, scena din Piața Mare le va aparține muzicienilor talentați și devotați care formează orchestra simfonică a Colegiului Eton. Prestigioasa instituție de învățământ britanică a fost fondată de regele Henric al VI-lea în 1440, iar de-a lungul timpului a dat 19 prim miniștri ai Marii Britanii. Departamentul său de muzică este cel mai mare, cu 75 de profesori care predau săptămânal 1300 de lecții, activitatea fiind coordonată de directorul Tim Johnson. Programul serii face o reverență creației muzicale din spațiul cultural românesc, prin Dansurile populare românești de Béla Bartók, și mai include Edward Elgar – Cockaigne, op. 40, Igor Stravinski – suita Pasărea de foc și Dmitri Șostakovici – Simfonia nr. 5 în re minor, op 47.

Petrecerea continuă, sâmbătă, 6 iulie, la orele 21.00, pe esplanada Filarmonicii, cu „Jazzparale”. Plecând de la muzica lui Mozart și Beethoven, artiștii Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Sorin Petrescu (pian) și Doru Roman (percuție) aduc în fața publicului prelucrări sau piese inspirate din muzica celor doi corifei ai Clasicismului, precum și hituri ale muzicii tradiționale americane sau românești, într-un original melanj de jazz simfonic, jazz clasic, jazz contemporan și jazz „agricol”, în care ritmurile de geamparale și călușari au menirea de a încinge spiritele. O altă surpriză va fi oferită de partenerii de la Transilvania Tattoo, care vor expune pe esplanadă o motocicletă americană de colecție – Triumph GP 500 Racing din 1943.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Încă șapte stele pe Aleea Celebrităților din Sibiu

Șapte personalități remarcabile ale lumii artistice mondiale, în frunte cu actorul și regizorul american John Malkovich, au fost distinse ieri cu stele pe Aleea Celebrităților din Sibiu, în cadrul FITS, unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru și artele spectacolului din lume. Alături de Malkovich, au mai primit câte o stea faimoasa actriță franceză Isabelle Adjani, regizoarea germană Susanne Kennedy, coregrafa Anne Teresa De Keersmaeker, regizorul grec Theodoros Terzopoulos, regizorul român David Esrig și dramaturgul norvegian Jon Fosse, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2023.

Evenimentul a continuat cu Gala Celebrităților, care a adus laolaltă mari personalități ale lumii culturale, într-o celebrare a Teatrului și a Prieteniei. Gala Celebrităților a avut loc după acordarea stelelor și a adus pe scenă personalitățile distinse cu o stea pe Aleea Celebrităților, precum și o selecție de momente de muzică, dans și circ prezente în FITS 2024, fiind un eveniment dedicat recunoașterii publice a meritelor marilor artiști distinși la Sibiu și un prilej pentru celebrarea activității profesionale.

Elma Esrig, fiica lui David Esrig, a fost prezentă la Sala Thalia şi a primit distincţia de la Alexandru Creanga, Head of Marketing Keepcalling, după un laudatio al Ambasadorului României în Austria, Emil Hurezeanu.

Steaua dedicată regizoarei Susanne Kennedy a fost oferită de Claudia Griech, directorul general al E.ON Energie România. În numele regizoarei Susanne Kennedy a preluat distincţia Christian Plate, Ministrul Plenipotentiar al Republicii Federale Germania in Romania, după un laudatio al lui Jochen Sandig.

Steaua dedicată lui Theodoros Terzopolous a fost oferită de Sergiu Oprescu, preşedintele Alpha Bank, şi preluată de Octavian Saiu.

Anne Teresa de Keersmaeker a primit distincţia din partea Gildei Lazăr, Head of Corporate Affairs & Communications, Romania, Moldova, Bulgaria JTI, care a susţinut şi laudatio-ul dedicat artistei.

Steaua pentru Jon Fosse a fost oferită de Bogdan Neacşu, CEO CEC Bank, şi primită de Andrei Terian, pro-rectorul Universității „Lucian Blaga” Sibiu, care a susţinut şi laudatio-ul.

Steaua pentru Isabelle Adjani a fost preluată de Julien Chiappone-Lucchesi – directorul Institutului Francez din România, care a primit distincţia de la Laura Mihăilă, Marketing Director la Raiffeisen Bank România.

John Malkovich a primit distincţia din partea Mihaelei Lupu, CEO UniCredit Bank, după un laudatio susţinut de dramaturgul american Neil LaBute.

Faust, în regia lui Silviu Purcărete, s-a jucat din nou cu casa închisă

Faust de Johann Wolfgang von Goethe, în regia lui Silviu Purcărete, s-a jucat din nou cu casa închisă la Fabrica de Cultură UniCredit. Spectacolul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu împlinește în curând 17 ani de la premiera din 19 septembrie 2007, iar în tot acest timp s-a jucat de fiecare dată cu sala plină.

Spectacolul se distinge prin complexitatea tehnicilor artistice aplicate unui text clasic, aparținând lui Johann Wolfgang von Goethe. Faust e mai mult decât un spectacol de teatru. Este o experienţă extrasenzorială la graniţa dintre Pământ şi Iad, un peisaj amplificat prin proiecţii, muzică rock live, zeci de actori şi dansatori şi o coloană sonoră originală. La baza acestui Faust stă improvizaţia, textul lui Goethe constituind punctul de plecare pentru o compoziţie teatrală în care cuvântul nu este primordial.

Tot la Fabrica de Cultură UniCredit s-a jucat si Domnișoara Iulia de August Strindberg, în regia Luminiței Țâcu de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. Domnișoara Iulia a obținut premiul pentru Cel mai bun spectacol de forme mici la Gala Premiilor UNITEM 2024.

La Teatrul Gong s-a jucat Balena de Samuel D. Hunter, în regia lui Andrei Huțuleac de la Teatrul Metropolis din București. Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește. Spectacolul a primit o nominalizare pentru Cel mai bun actor în rol principal la Gala Premiilor UNITER 2024, Sorin Miron.

Desigur nu au lipsit nici spectacolele de circ contemporan din spațiile în aer liber din Sibiu, precum Bodyguarzi, Jump Cut, Focul Pasiunii, Între vis și realitate, dar și cele de dans și muzică, precum Euforia, Inimă de lup, Basmele Grimm, Îngeri & Demoni.

Madrigal și Taraful Clejanilor

Seara s-a încheiat cu avanpremiera extraordinarului spectacol Ritualuri – Gala de închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, în regia lui Emil Pantelimon, dirijor Anna Ungureanu. Un reper al vieții muzicale și diplomației culturale, Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică și un repertoriul vast, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Distins cu numeroase premii internaționale, Corul Madrigal a fost prezent pe cele mai importante scene ale lumii, cu mii de concerte și spectacole. În anul 2023, la aniversarea a 60 de ani de existență, Madrigal a susținut al șaselea turneu în SUA, unde a cântat inclusiv în Congresul american, iar în 2024 a filmat la Machu Picchu, în cadrul primului său turneu în America de Sud.

Tot la sfârșitul zilei, în Piața Mare din Sibiu, zeci de mii de localnici și turiști s-au bucurat de un concert live din partea Vioricăi și a lui Ioniță de la Clejani & Taraful Clejanilor. Un spectacol unic prin structura și diversitatea programului, de la cântul din fir de păr de cal și țambal mic la alăturări insolite cu rock sau hip-hop, concertul lor este o întoarcere în timp și o călătorie în viitor.

Penultima zi de FITS a adus în fața publicului și o serie de conferințe speciale dintre care amintim lansarea cărții Monarhia Habsburgică (1848 – 1918), în prezența E.S. Emil Hurezeanu, ambasador al României în Austria și Rudolf Graf, lansarea cărții Unlikely Japan and other plays, un dialog între Octavian Saiu și Neil Labute, dramaturg, regizor de film și scenarist american, întâlnirea cu Jochen Sandig, antreprenor cultural german, fondator a patru instituții culturale în Berlin.

Conferința Frațietatea – Dialogul cu aproapele, a preotului prof. Constantin Necula s-a desfășurat la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime”. „Se pierd cuvinte. Unii oameni au început să urască tot ceea ce a constituit pentru generații conținut de umanitate. Pierdem cuvine ca „pace socială”, „camaraderie- tovărășie” ori pur și simplu ne irităm la astfel de cuvinte. Comuniunea în numele păcii lui Hristos (ecumenicitatea) își pierde sensul când e prezentată fără pace și fără Hristos. Rămân în viață cuvinte-simbol. Frățietatea este unul dintre ele. Să încercăm să-i aflăm conținutul”, a spus Constantin Necula.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Ultimele noutăți de la Pensii. Stagiul de cotizare retroactivă pentru pensie, maxim 6 ani

Casa Judeţeană de Pensii Sibiu efectuează operaţiunile de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite până la data de 1 septembrie 2024. Pensionarii sistemului public de pensii pot prezenta Casei teritoriale de Pensii competentă, adeverinţe eliberate de către unitatea angajatoare ori de către deţinătorul legal al arhivei, prin care se certifică venitul lunar realizat, brut sau net, după caz, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001. Până la 20 iunie 2024, potrivit directorului executiv al instituției sibiene, Dorel Aldea, din totalul de 99493 dosare, au fost verificate 98741 dosare, din care 75827 dosare prin CTP Sibiu și 22914 dosare prin CLP Mediaș. La 1 iunie 2024, în evidenţa C.J.P. Sibiu se aflau un număr de 112388 beneficiari, din care 99493 pensionari în sectorul de stat, 1072 pensionari în sectorul agricol și 11823 beneficiari de legi speciale.

La începutul lui iunie, în județ erau în plată 17.033 beneficiari ai pensiei sociale minim garantate

Potrivit legii, cuantumul ajutorului de deces stabilit începând cu 01.01.2024 este de 7.567 lei, în cazul decesului asiguratului sau pensionarului, faţă de 6.789 lei în 2023, și 3.784 lei, în cazul decesului unui membru de familie al asiguratului sau pensionarului, față de 3.395 lei în anul 2023.

Totodată, cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor, în cazul pensionarilor de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate, reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, respectiv  de la 1 ianuarie 2024 a devenit 1.626 lei, față de 1.428 în anul 2023.

În anul 2024, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari a devenit 1.281 lei, față de 1.125 lei, așa cum a fost acordată începând cu 1 ianuarie 2023. La 1 iunie 2024, la nivelul CJP Sibiu erau în plată 17.033 beneficiari ai pensiei sociale minim garantate.

Salariul de bază minim brut pe țară

Din 1 ianuarie 2024, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 3.300 lei, iar începând cu 1 iulie 2024, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 3.700 lei. În perioada 1 noiembrie 2023 – 31 decembrie 2028, pentru domeniul construcțiilor, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 4.582 lei. Începând cu 1 noimebrie 2023, pentru sectorul agricol și industria alimentară, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 3.436 lei.

Asigurarea retroactivă pentru pensie se poate face doar pentru maxim 6 ani

Cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care au încheiat contract de asigurări sociale este de 25%. Potrivit legii, nivelul minim al venitului asigurat înscris în contractul de asigurare socială este de 3.700 lei, reprezentând valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată începând cu 1 iulie 2024, iar contribuția lunară va fi de 925 lei. Stagiul de cotizare realizat în baza unui contract de asigurare încheiat după 1 ianuarie 2018, poate fi valorificat doar pentru înscrierea la pensie limită de vârstă. Prin OUG nr. 163/2020 este reglementată posibilitatea asigurării retroactive în baza unui contract de asigurare socială pentru o perioadă de maxim 6 ani (72 de luni). Încheierea unui astfel de contract de asigurare socială poate fi solicitată până la 1 septembrie 2024.

Contractul de asigurare socială se încheie numai pentru perioade anterioare şi doar în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă, inclusiv a pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare. Perioadele de timp pentru care se poate încheia contract de asigurare socială sunt perioadele cuprinse între data împlinirii vârstei de 18 ani şi data încheierii contractului de asigurare, dar fără a depăşi data împlinirii vârstei standard de pensionare.

În intervalul de 6 ani, poate fi solicitată asigurarea pentru una sau mai multe perioade de timp, continue sau disparate.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

RAPORTOR LOCAL. Școala din container

Ultima ședință a Consiliul Local Sibiu a readus în discuție o problemă extrem de stringentă pentru învățământul preuniversitar sibian: orele de după-amiază pentru elevii de clasa a VIII-a. Practic, în acest an aproape că nu a fost ședință de Consiliul Local în care să nu se discute despre această problemă. În plus, situația a fost atinsă și în timpul campaniei electorale din această lună, însă doar la nivel superficial și fără ca vreun candidat la funcția de primar al Sibiului să vină cu soluții imediate și concrete. Doar proiecte pe termen lung, poate în speranța că lucrurile se vor reglementa de la sine.

Părinții aflați în neplăcuta situație de a-și trimite copiii de clasa a VIII-a de după-amiază la școala fac oarecum front comun cu conducerile unor școli sibiene, în speță Școala Generală nr. 21 și Școala Generală nr. 18, sperând să convingă municipalitatea să urgenteze investițiile în infrastructura școlară sau să reorganizeze spațiul de învățământ existent. În acestea condiții, șefii instituțiilor de învățământ sibiene se află, practic, într-o întrecere în a convinge Primăria și Consiliul Local Sibiu să monteze în curțile școlilor celebrele, în ultimă instanță, containere modulare sau mobile pentru ca elevii să poată merge în cursul dimineții la cursurile școlare. Pentru că soluția fructificării la maxim a spațiilor și sălilor de clasă a fost deja epuizată încă de anul trecut.

Școala nr. 21 se confruntă în ultimii ani cu creșterea numărului de clase, deoarece cetățenii stabiliți în zona Doamna Stanca din Șelimbăr și Cartierul Arhitecților își înscriu copiii la unitatea de învățământ de pe strada Luptei. Aceeași situație întâlnim și la școala nr. 18, unde vin mulți copiii din Șura Mare sau din cartierele recent construite. O altă situație asemănătoare este și cazul Colegiului Național Brukenthal. 

Este clar că sistemul de învățământ sibian este depășit din punct de vedere al infrastructurii și cu toate că această situație a orelor de după-amiază putea fi anticipată de câțiva ani, nimeni nu a  făcut mai nimic. Și clar, vina o poartă municipalitatea, care trebuia să se aștepte la astfel de situații. Iar răspunsul standard al primarului Astrid Fodor e că: „O să vă transmitem un răspuns scris, corect. Vă asigur că vom respecta ceea ce scrie în Legea Educației, unde sunt niște deadline-uri pentru clasele a VIII- și a V-a. În limita bugetului vom vedea ce facem la fiecare școală. Noi nu putem aloca toți banii din buget numai pentru extindere de școli pentru faptul că vin, din ce ați spus dumneavoastră, din alte zone”.  

Oricum, din această lipsă de viziune a municipalității, lipsă de curaj a directorilor de școli în a-și susține punctele de vedere în fața edililor, a circului politic creat de consilieri politicieni și zbaterea părinților pentru binele copiilor ce sunt implicați în examene importante, cel mai mult au de suferit elevii. În loc să le creăm condiții optime de studiu, astfel încât să se concentreze pe examenele care îi așteaptă, aceștia trebuie să suporte bătăile de joc ale sistemului de învățământ.

În cele din urmă, până la  începutul noului an școlar, poate aflăm ce soluții a găsit municipalitatea pentru rezolvarea problemei. Până acum, Primăria Sibiu nu a putut da nici măcar o simplă listă cu școlile în care se preconizează că elevii de clasa a VIII-a vor face orele de după-amiază.        

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

EURO 2024. Darius Olaru scrie istorie. Poate deveni cel mai titrat fotbalist sibian

Medieșeanul Darius Olaru este pe cale să devină cel mai valoros fotbalist sibian din istorie. Naționala joacă, marți, 2 iulie, în faza optimilor la Euro 2024 din Germania, cu Țările de Jos, iar în cazul calificării în sferturile de finală ale competiției, Darius Olaru va obține cea mai mare performanță din istorie pentru fotbalul sibian.

Niciodată județul Sibiu nu a dat un fotbalist care să atingă un sfert de finală de campionat european sau mondial cu Naționala României. Până acum cele mai importante performanțe au fost realizate cu Naționala de către Michael Klein și Radu Niculescu. Aceștia au jucat optimi de finală la campionatele mondiale din Italia 1990, respectiv Franța 1998. Performanțele obținute de cei trei fotbaliști sibieni de-a lungul timpului sunt extrem de onorante pentru comunitatea fotbalistică din județ, cu atât mai mult că județul Sibiu nu a dat un număr însemnat de jucători sub Tricolor.

Medieșeanul Darius Olaru continuă seria performanțelor importante obținute cu Naționala României, în condițiile în care în 2019 a jucat semifinalele Campionatului European U 21 din Italia și San Marino. Practic, mare parte din echipa care a făcut istorie în fotbalul românesc atunci la tineret se află acum în Germania la Euro 2024. Între timp, Darius Olaru a devenit cel mai bine cotat fotbalist din campionatul intern, valoare de piață 7 milioane de euro, este căpitanul lui FCSB și a cucerit titlul de campion național în sezonul trecut cu echipa lui Gigi Becali. O performanță istorică a Generației de suflet la ediția din acest an a Euro 2024 îi poate ridica și mai mult cota fotbalistului medieșean, putând să prindă un transfer în străinătate.

Darius Olaru a devenit cel mai selecționat jucător sibian după Michael Klein, în ultimii 35 de ani

Mijlocașul de 26 de ani a evoluat într-o singură partidă la Euro 2024, împotriva Belgiei, cel mai puternic adversar din grupa Naționalei. A jucat 22 de minute, evoluând în nota echipei. România s-a calificat în optimi, câștigând grupa din care a făcut parte, alături de Belgia, Ucraina și Slovacia. Performanța Naționalei este cu atât mai meritorie, cu cât este cotată de specialiștii drept una dintre cele mai modeste naționale de la Euro, luând criteriul cotelor de piață ale fotbaliștilor. Selecţionata României s-a calificat în optimile de finală ale Campionatului European de fotbal – EURO 2024, găzduit de Germania, din postura de câştigătoare a Grupei E, după 1-1 (1-1) cu Slovacia, miercuri seara, pe Frankfurt Arena. Tricolorii au trecut pentru a doua oară de faza grupelor, după ediţia din 2000 din Belgia și Olanda, însă acum au reuşit să termine pe primul loc.

După evoluția din meciul cu Belgia, Darius Olaru a ajuns la 19 prezențe în tricoul Naționalei, acesta depășindu-l în acest an pe Radu Niculescu, care are 15 selecții la Națională. Sibianul cu cele mai multe selecții la lotul național rămâne Michael Klein, care a strâns 90 de prezențe în Națională în anii 80 și 90. Practic, acesta este podiumul celor mai selecționați fotbaliști sibieni, dacă avem în vedere perioada de după Revoluția din 1989.

Cine este Darius Olaru

Darius Olaru este născut în 3 martie 1998, la Mediaș, și este mijlocaș ofensiv. A început fotbalul la CSȘ Mediaș, unde a jucat 3 ani, în perioada 2008 – 2011, apoi a făcut pasul spre Gaz Metan Mediaș, cea mai longevivă și valoroasă echipă de fotbal a județului Sibiu. A jucat la juniorii echipei până în 2015, apoi a intrat în atenția conducătorilor clubului, care l-au chemat la echipa mare a Gazului. În 2020 a venit transferat la FCSB, iar cariera sa a luat-o pe partea ascendentă. Darius Olaru a debutat pentru Gaz Metan Mediaș în 29 august 2015, în partida cu UTA, din deplasare, câștigată de medieșeni cu 2-1. În acel moment, Gaz Metan era în liga secundă. Atât echipa, cât și fotbalistul medieșean se aflau în plină forma sportivă, Gaz Metan reușind în sezonul următor o nouă promovare în Liga 1. A debutat în Liga 1 în 19 septembrie 2016, în victoria Gazului Metan în fața formației Astra Giurgiu, la acel moment campioana României. Tot în aceeași ediție de campionat a Ligii 1, mai precis în luna mai, pe final de campionat, a reușit să marcheze și primul gol pentru formația medieșeană în meciul câștigat cu Concordia Chiajna.

La începutul anului 2018, Olaru a semnat un precontract cu FCSB, dar mutarea a eșuat din cauză că cluburile nu s-a înțeles asupra valorii de transfer. În luna mai a anului următor, FCSB și-a arătat din nou interesul, iar transferul s-a realizat. La acel moment, FCSB a făcut o ofertă mai bună decât CFR Cluj pentru transferul lui Olaru. Acesta a fost prezentat, oficial, ca jucător al FCSB, pe 7 ianuarie 2020 și i s-a atribuit tricoul cu numărul 27. Prima sa apariție pentru roș-albaștrii a fost într-o înfrângere cu 0-1 în fața CFR Cluj, pe 2 februarie, iar patru zile mai târziu a marcat primul gol, într-o victorie cu 2-1 în fața echipei Voluntari.

După încheierea primului său sezon complet la club, perioadă în care a jucat 30 de meciuri și a marcat de șapte ori în Ligă, Olaru a fost numit în echipa sezonului din Liga I 2020-21 de către Liga Profesionistă de Fotbal. În campania 2023-2024,  Darius Olaru a marcat 15 goluri, în 36 de meciuri din ligă, iar FCSB a câștigat primul său titlu național în nouă ani. Totodată, fotbalistul medieșean are două participări cu naționala U21 la campionatele europene din 2019 și 2021.

Firesc, a venit convocarea la echipa națională. În urma evoluțiilor bune la club în timpul sezonului 2020-21, Mirel Rădoi, care între timp a fost promovat selecționer la echipa națională de seniori, i-a oferit șansa debutului sub Tricolor în 2 iunie 2021, într-o înfrângere 1–2 în fața Georgiei, într-o partidă amicală. De atunci, prezențele la națională au fost constante. Darius Olaru a strâns șase meciuri în preliminariile lui Euro 2024 Germania, intrând, în principal, din postura de rezervă. România a terminat grupa pe primul loc.

Radu Niculescu a ajuns in optimi cu Naționala la Campionatul Mondial din Franța 1998

Până la performanța realizată de Darius Olaru la EURO 2024, ultimul fotbalist sibian care a scris istorie la echipa națională a fost Radu Niculescu. Acesta a ajuns cu naționala României în optimi la Campionatul Mondial din Franța 1998. Atunci, România a fost eliminată de Croația.

Cea mai bună perioadă din carieră a avut-o la FC Național, club pentru care a marcat de 53 de ori în 125 de meciuri jucate. Debutul lui Radu Niculescu în echipa naţională s-a produs pe 13.02.1994, într-un amical cu Statele Unite ale Americii. Fostul atacant are 15 meciuri jucate pentru Naționala României. Acesta  a fost în lotul României la CM 1998 și a jucat în partidele împotriva Columbiei (din faza grupelor, câștigată cu 1-0) și Croației (din optimi, pierdută cu 0-1). De altfel, acela a fost și ultimul Campionat Mondial la care România a participat. Radu Niculescu a făcut pasul spre fotbalul european de top în jurul vârstei de 30 de ani, când a fost transferat de antrenorul  Mircea Lucescu la Galatasaray Istanbul. Momentul de vârf al carierei a fost golul marcat în poarta lui Liverpool, în grupele Ligii Campionilor.  

În cele 15 partide pentru Națională a marcat două goluri. Este vorba despre două partide amicale cu Bolivia (3-0), în 1994, pe stadionul Ghencea, și cu Moldova (5-1), în 1998, la Ploiești. Meciul de la Ploiești a avut loc chiar înaintea plecării Naționalei la Campionatul Mondial din Franța 1998.

Trebuie spus că Radu Niculescu a fost foarte aproape să prindă lotul Naționalei și pentru Campionatul Mondial din 1994, din SUA, când România s-a calificat în sferturi. Atunci Generația de Aur a realizat cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. În locul său a fost preferat atacantul brașovean Marian Ivan, de către selecționerul Anghel Iordănescu. Atunci, Radu Niculescu evolua pentru FC INTER Sibiu.   

Radu Niculescu

– s-a născut pe 2 martie 1975, la Sibiu

– 1.83 cm, 75 kg, atacant

– selecţionat la naţionala de tineret de la FC INTER Sibiu

– debutul în fotbal l-a făcut la Şoimii Sibiu, pentru care jucat timp de un sezon, între 1989 şi 1990

Echipe: Şoimii Sibiu (1989-1990), Inter Sibiu (1990-1994, 1995), Dinamo (1994), „U” Craiova (1995), FC Naţional (1995-1998, 1998-2000, 2001, 2004), Rapid (1998), Steaua (2000-2001, 2003), Galatasaray (2002), Ankaragucu (2003), Changchun Yatai (2004)

– ca fotbalist, a jucat pentru echipe de club în Cupa UEFA, Cupa Cupelor şi Liga Campionilor

– În Liga I a marcat 76 de goluri în 222 de meciuri

– palmaresul lui Radu Niculescu numără 3 titluri de campion: cu Rapid, cu Steaua şi cu Galatasaray

– debut în Liga 1, 16 iunie 1991, FC INTER Sibiu – FCM Progresul Brăila 4-0

– a participat cu naţionala la Campionatul Mondial din Franţa 1998    

Michael Klein – în optimi la Campionatul Mondial din Italia 1990

Mișa Klein s-a născut în Amnaș, lângă Săliște, însă a părăsit localitatea natală de mic, ca urmare a slujbelor obținte de părinții săi la Combinatul Siderurgic de la Hunedara. A început fotbalul la Corvinul, după care a plecat la Dinamo. Michael Klein (n. 10 octombrie 1959, Amnaș, județul Sibiu – d. 2 februarie 1993, Krefeld, Renania de Nord-Westfalia) a fost fotbalist de etnie germană. A jucat la echipele de club Corvinul Hunedoara, Dinamo București și KFC Uerdingen 05. În septembrie 1981 a debutat în echipa națională a României, pentru care a jucat în 90 de partide și a marcat 5 goluri.

Ultima dată a jucat în echipa națională a României în noiembrie1991. Stadionul echipei Corvinul Hunedoara poartă astăzi în memoria lui Michael Klein numele său, iar în centrul orașului este un bust de comemorare din bronz. Două trofee a câștigat Klein, ambele cu Dinamo: titlul de campion și Cupa României, în 1990. Tot alături de „câini” a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor, ediția ’89-’90. A participat cu Naționala la Euro 1984 din Franța și la Campionatul Mondial din Italia 90. La Euro 84, a jucat 3 partide ca titular: 1-1 cu Spania, 1-2 cu RFG, 0-1 cu Portugalia, iar în Italia 90 a evoluat în 4 meciuri titular: 2-0 cu URSS, 1-2 cu Camerun, 1-1 cu Argentina, 0-0 (4-5 pen) cu Irlanda. În 1990, România a ajuns în optimile de finală.

Palmares Michael Klein (GSP.ro)

  • A făcut junioratul la Corvinul Hunedoara (’73-’77)
  • A debutat în Divizia A pe 24 august 1977, în partida Corvinul – FC Argeș 2-2
  • Ca senior, a evoluat la: Corvinul (august 1977 – iunie 1978, ianuarie 1979 – decembrie 1988), Aurul Brad (Liga 2, iulie – decembrie 1978), Dinamo București (ianuarie 1989 – septembrie 1990), Bayer Uerdingen (Germania, septembrie 1990 – februarie 1993)
  • Ultima apariție în „A”, pe 2 septembrie 1990: Jiul – Dinamo 1-2
  • Meciuri / goluri în primul eșalon din România: 322 / 36
  • Meciuri / goluri în 1. Bundesliga: 37 / 0
  • Meciuri / goluri în 2. Bundesliga: 25 / 0
  • Meciuri / goluri în cupele europene: 13 / 2
  • Meciuri / goluri în naționala de seniori: 90 / 5
  • A decedat pe 2 februarie 1993
  • 283 de jocuri a strâns Mișa în tricoul Corvinului pe prima scenă, locul 4 all-time în istoria grupării hunedorene
  • Klein și Mircea Rednic au fost singurii tricolori integraliști în toate partidele jucate de România atât la Euro 1984 (selecționer Mircea Lucescu), cât și la Coppa del Mondo 1990 (selecționer Emerich Ienei) 

Situația convocărilor la Echipa Națională a lui Darius Olaru (transfermarket.ro)

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Annemarie Lutsch: speranța României la culturism. Cum să îmbini școala cu sportul de performanță

Se spune că unii oameni se nasc campioni, iar unii devin în timp. De această dată am discutat  cu o persoană care pare să se fi născut campioană. Este vorba de Annemarie Lutsch, o fată din Târgu Mureș, „adoptată” de Sibiu. Este doar în clasa a X-a la Colegiul Național „Samuel von Brunkethal” și campioană națională la juniori, categoria Women Acrobatic Fitnnes, la Campionatului Național de Culturism și Fitness din 15-19 mai, găzduit de Sala Polivalentă „BT Arena” din Cluj-Napoca.

Cum a început Annemarie acest sport și cum a ajuns la Sibiu? „Am început să practic culturismul începând cu clasa a VIII-a. Totul a pornit de la mama, care îmi spunea să nu mai stau așa de mult în acasă. Eu făceam dansuri de la 7 ani, cred, am și pierdut numărătoarea, iar antrenorul mi-a zis că de ce nu aș încerca și pe latura de fitness-acrobatic, dacă tot sunt așa de bună la dansuri. Mi-am dorit de mică să vin la Sibiu. Odată eram prin centrul Sibiului și am întrebat-o pe maică-mea, uitându-mă la o clădire: «Ce este?». Mama mi-a răspuns că este Colegiul Național Samuel von Brunkethal. Și atunci am zis că aici vreau să vin când cresc, să fac liceul aici, iar visul mi s-a îndeplinit. De când am ajuns la Sibiu, mama a făcut rost de numărul doamnei Felicia Popa, antrenoarea mea, iar de atunci sunt sub îndrumarea dumneaei”.

Annemarie Lutsch

E greu să îmbini școala cu sportul de performanță?

„La început mi s-a părut extrem de greu acest sport, deoarece era foarte complicat să te împarți între școală și sportul de performanță. Regimul și dieta sunt foarte stricte, dar după ce ai trecut de primul capitol sau de prima treaptă, dacă pot să le numesc așa, de fiecare data îți spui că poate va fi puțin mai ușor la următoarele, deși sunt conștientă că mereu va fi greu. Acum, după ce a trecut un an și ceva, reușesc mai bine să găsesc o balanță între sport și școală.  Momentan, pentru Campionatul Național, mi-am pus sportul mai presus decât școala, deoarece am vrut să arăt lumii că pot mai mult decât cred unii și vreau să arăt talentul meu pe scenă. De aceea m-am chinuit atât de mult”, declară Annemarie.

Ce o motivează pe sportivă

Ca sportiv, mai ales dacă ești la început, ai nevoie de o motivație, de un sprijin. Motivația poate veni de la cei din jurul tău sau de la tine însuți. „Pe mine mă motivează să merg mai departe antrenoarea mea, Felicia Popa, la maxim! Și dacă mă ceartă un pic la antrenamente, aceste lucruri mă motivează și mai tare și sunt cu gândul la: «Anne, liniștește-te, e pentru binele tău! Mă ceartă știind că vede ceva în mine…» Mă mai motivează mama mea, care este mereu în spatele meu și-mi spune: «Hai, că mai poți, mai e puțin! După ce se termină totul, îți cumpăr o înghețată!». Și prietenii mă motivează, înțeleg prin câte trec și mă încurajează. Îmi mai dă încredere faptul că simt că acest sport îmi dă sens. Mai bine lucrez pentru culturism și fitness, decât să pierd timpul aiurea”, mărturisește sportiva.

Cum arată o zi din viața Annei

Pe lângă școală sau antrenamente, Annemarie își găsește timp și pentru alte pasiuni ale sale. Cum arată programul acesteia, o spune aceasta în următoarele cuvinte: „Mă trezesc la 5:30 dimineața, ca între 6-6:30 să fiu în sala de antrenamente. Apoi, de la 8, îmi încep cursurile. Mănânc, apoi îmi fac temele. Sunt zile când merg de două ori la antrenamente sau merg la Casa de Cultură a Studenților la dansuri, unde  termin la 21. După, mai fac anumite activități, ajung istovită acasă, la 22:30, și mă pun la somn.  Desigur, fluctuează în funcție de orele pe care le am. Dar încerc să-mi fac timp și pentru celelalte pasiuni ale mele: pictura și desenul; de obicei în weekend îmi mai găsesc timp pentru acestea”.

Annemarie Lutsch și antrenoarea Felicia Popa

Cum arată programul înainte de competiții

Viața unui sportive de performanță se concentrează asupra rezultatelor. Tocmai din acest considerent, oricare dintre oamenii care au ales această pasiune trebuie să facă anumite sacrificii. „Am fost de două ori la naționale, acum mă pregătesc de Cupa României, ce va avea loc la Sibiu, în septembrie. Înainte de competiție, antrenamentele sunt mult mai grele. Acum, fiind vară, am mai mult timp liber și mă canalizez doar pe competiție, sunt cu gândul la aceasta și știu că niciodată nu avem destul timp și de aceea trebuie să scot ce-i mai bun din mine, ca să nu regret după, spunându-mi: «Păcat, dacă mai aveam o săptămână, două săptămâni, ieșea mai bine». Încerc să mănânc cât mai sănătos. Știu că generația mea e mai mult pe fast-food, dar  eu încerc să mănânc cât mai sănătos. Dacă vrei să ajungi într-o formă pe care ți-o dorești, trebuie să mănânci sănătos, în primul rând. Observ la mine: atunci când mănânc sănătos am mai multă încredere în mine, mă simt mai bine, am mai mult chef de viață și energie”, declară Anne.

Cum era să rateze campionatul

Câteodată factorii externi sunt mai puternici decât cei interni și oricât ai munci sau oricât de mult ți-ai dori, nu ai putea să treci peste aceștia. Însă de cele mai multe ori, nu-I așa?, ce nu te omoară te face mai puternic. „La campionatul trecut, cu o lună jumătate înainte de concurs am făcut o pneumonie. Eu și mama am crezut că e o răceală normală și am luat medicamente pentru o astfel de răceală, dar având gripă netratată corespunzător, s-a agravat. Am fost blocată acasă două săptămâni, aproape trei.

După ce mi-am revenit, m-am întors în sală și am zis și dacă mai am o lună, acum este perioada în care trebuie să dau ce-i mai bun din mine, cât mai pot, că se va merita. A fost greu, aveam doar două mese pe zi, mâncam dimineața o conservă de ton cu două linguri de mazăre și la amiază 150 de grame de șalău cu legume. Aveam o forță atât de mare, cum nu mi-am închipuit! Eram obosită, totuși dormeam 8 ore pe zi, care sunt foarte importante. Erau unele zile când mă simțeam foarte obosită, dar cu puțin somn, mi-am revenit”, spune sportiva.

„Eu le spun tinerilor să lupte”

În luna septembrie, Annemarie va participa la Cupa României. Mai are puțin până încheie anul școlar, iar toată concentrarea acesteia va fi pe sport. Este foarte greu, cum a spus și Anne, să îmbini școala cu sportul de performanță. Câteodată mai „încurcă” și unii profesori visele sportivilor tineri, dar sunt exemple care spun că se poate. „Eu am să le spun tinerilor care fac sport să lupte mai departe și orice obstacole ar avea în cale, să nu se lase bătuți! Chiar dacă rezultatele lor nu se văd acum, acestea vor apărea mai târziu”, e de părere Annemarie.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

EDITORIAL. Postacii de serviciu

Sunt o molimă a spațiului virtual. Îi găsim dându-și cu părerea despre orice subiect, orice mențiune postată de oricine pe internet. Neobosiți și vajnici aflători în treabă, ei știu întotdeauna, din spatele unui rebut de laptop sau tentativă de smartphone, cum trebuie făcute lucrurile, ce e mai important pe agenda publică sau privată, ce judecăți de valoare sunt legitime pentru un subiect sau altul.

„Prostul satului”, analist de facebook

Sunt veșnicii plictisiți, postacii de serviciu, care și-au făcut un ideal în viață de a se încadra între „idioții utili” care dau culoare vieții de zi cu zi. Astfel, datul cu tastatura a devenit cea mai răspândită și contagioasă formă de vizibilizare a prostiei.

Dacă până oareșce vreme în urmă „prostul satului” de pe vremuri (de care vorbea Umberto Eco) era cel care, „prea puțin înzestrat de mama-natură, atât în sens fizic, cât și în sens intelectual, mergea la cârciuma satului, unde consătenii cei răi îi dădeau să bea pe degeaba, ca să se îmbete și să facă vrute și nevrute”, acum o lume întreagă poate să îi „admire” ignoranța și să îl bage în… seama oricui. Pentru că postacul nostru, pe lângă faptul că are un număr limitat de cuvinte la purtător, nu se poate lipsi, în micimea sa lingvistică, să nu apeleze și supraliciteze o vulgaritate exacerbantă, care de nu ar suferi de o crasă creativitate expresivă, ar putea fi măcar indexată la o țâr de inteligență mai mult sau mai puțin nativă.

Ei sunt cei care comentează ostentativ și mereu neîntrebați pe Facebook, pe pagini personale sau instituționale, asumându-și identități diverse. Un loc al lor, unde îți pot manifesta din plin paranoia și debita teoriile lor pe diverse subiecte. Comentează la orice postare, exprimându-și „expertiza” în orice, îi regăsești în subsolul articolelor de pe site-urile sau paginile de fb ale ziarelor încordându-și mușchii și contorsionându-și intelighenția (cu siguranță vor avea o vorbă de duh și pentru acest termen folosit peiorativ) și se vor încăiera abitir între ei atunci când un bun sau ne-bun va arunca piatra în lacul informațional.

Frustrat în viața de zi cu zi, erou (inter)național pe tastatură

E greu de imaginat cum ar arăta lumea virtuală fără acești degenerați ai „satului global”. Așa cum ne vine foarte dificil să ne imaginăm, de altfel, o așezare rurală de oarecând fără acel „prost al satului” de care făceam pomenire. Pentru că viața socială și spirituală a unei astfel de așezări nu se poate lipsi de acest rol, adânc înrădăcinat în tradiția și configurația unei comunități. Diferența e că prin exponentul acestui rol, toți ceilalți oameni sănătoși la cap din vecinătatea sa își puteau drena momentele tensionante, complexele, frustrările, înconjurându-l și asumându-l cu umor terapeutic, cu oareșce gesturi miloase și compătimitoare.

Era acolo, era al comunității, era „prostul lor”, îl puteau vedea, relaționa, ajuta într-un fel sau altul. În „satul global”, postacul de meserie se cufundă cu predilecție într-un anonimat lugubru, jenant, ordinar. El apare doar pentru a mai arunca niscaiva lături în câte un comentariu, după care renaște sub altă identitate, cu alt profil, însă cu aceleași constante aberații.

El întruchipează, în fond, partea cea mai urâtă a fiecăruia dintre noi. Cea pe care majoritatea și-a cizelat-o prin cei șapte ani de acasă, prin educație, voință, bun simț primar etc. El a rămas cantonat însă în acea etapă, a primatelor. Poate e momentul să învățăm, cu toții, să îi privim cu milă, discernământ și să încercăm cumva să îi ajutăm să urce și ei, oricât de puțin, pe scara evoluției.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

30 iunie, ultima zi de FITS 2024: Gala de Închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” va avea loc la Muzeul Astra din Sibiu

Ultima zi de FITS aduce în fața publicului spectacole captivante de teatru, muzică și dans, dar și Gala de Închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, care va avea loc începând cu ora 21:00 la Muzeul Astra din Sibiu.

Sumarul recomandărilor de spectacole:

  • Fiul Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță
  • Faust Spectacolul-fenomen în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă de 17 ani fără întrerupere cu casa închisă.
  • Slugă la doi stăpâni alla turca – Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea
  • Elogiu frumuseții – Un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești
  • 10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA – O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția
  • NelinișteBobi Pricop a ales o piesă de valoare a dramaturgului Ivan Vîrîpaev și a cizelat o bijuterie de spectacol, cu o piatră prețioasă 
  • Asta e durereademersul artistic al lui Hillel Kogan forțează limitele generice ale artelor spectacolului, pentru a livra o experiență memorabilă.
  • Balena – Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.
  • ALICE – Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol
  • Gala de Închidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”

Fiul – Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță

De: Florian Zeller, Regia: Cristi Juncu, România

Fabrica de Cultură – UniCredit – Sala Lulu, ora 16:00  

Nicolas este un tânăr care trece printr-o perioadă dificilă. După divorțul părinților, rămâne în grijă mamei, Anne, în timp ce tatăl, Pierre, s-a recăsătorit și are un băiețel împreună cu Sofia, cea de-a două soție. Nereușind să se adapteze noii realități, Nicolas se autoizolează de școală, prieteni și familie, iar amintirea copilului mereu zâmbitor, cu o veselie contagioasă, devine din ce în ce mai îndepărtată. Restaurarea echilibrului emoțional al lui Nicolas se dovedește a fi mai dificilă decât se așteptau cei doi părinți, chiar și după ce acesta se mută în casa tatălui. „Spectacolul poate fi o poveste despre familie, o familie ciobită, ciuntită, ale cărei resturi clădesc o casă de singurătate și nesiguranță sau care încearcă în van să se închege într-alta, mereu la umbra celei dintâi, mereu nesigură și îngropată de vie în amintiri.” (Alina Maer)

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani

Durata: 2h 10min. Prețul unui bilet pornește de la 70 de lei

Faust Spectacolul-fenomen în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă de 17 ani fără întrerupere cu casa închisă.
De: Johann Wolfgang von Goethe, Regia: Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Fabrica de Cultură UniCredit – Sala Faust, ora 21:00

„Faust” e mai mult decât un spectacol de teatru. Violent, emoţionant şi visceral, „Faust” îşi invită publicul la o experienţă puternică despre cunoaștere, credinţă, durere şi iubire. Este o experienţă extrasenzorială la graniţa dintre Pământ şi Iad, un peisaj amplificat prin proiecţii, muzică rock live, zeci de actori şi dansatori şi o coloană sonoră originală.Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză

Spectacol nerecomandat celor sub 15 ani. Durata: 1h 55min. Prețul unui bilet pornește de la 100 de lei

Slugă la doi stăpâni alla turca – Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea

De: Carlo Goldoni / Kivanç Kilinç, Turcia

Teatrul GONG – Sala parter, ora 16:00 si 21:00

Comedia clasică a scriitorului italian Carlo Goldoni, cea mai jucată comedie clasică din lume timp de secole, este acum adaptată de Kıvanç Kılınç în Istanbulul secolului al XIX-lea, ultima perioadă a Imperiului Otoman. Adaptând textul, Kıvanç Kılınç a localizat locurile și personajele și a creat un ritm prin folosirea unui limbaj rimat. Muhammet Uzuner a pus în scenă tradițiile teatrului popular din două țări mediteraneene, care au multe asemănări între ele, prin sintetizarea elementelor de „Commedia dell’Arte” și „Middle Play”. Creația costumelor, muzica și dansurile originale au susținut, de asemenea, această sinteză.

Spectacol prezentat în limba turcă, cu traducere în limba engleză și română. Durata: 1h 25min. Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei

Elogiu frumuseții – Un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești

De: Yang Yang, China

Centrul Cultural „Ion Besoiu”, ora 17:00 

„Elogiu frumuseții” este un spectacol semnat de trupa Academiei de Dans din Beijing ce reunește mai multe coregrafii chinezești. Titlul spectacolului în chineză îl omagiază pe filozoful Zhuangzi și semnifică faptul că frumusețea este dincolo de cuvinte, reflectând prisosința cuvintelor în dans și în dialogul cultural. Spectacolul a fost lansat în 2007 și a prezentat de-a lungul timpului fie coregrafii clasice chinezești, fie coregrafii etnice și folk. Anul acesta, spectacolul include 12 momente de dans clasic ce se află printre cele mai bine-cunoscute coregrafii din China și din lume. Poetic și pictural. Un spectacol studențesc cu adevărat mai presus de cuvinte.

Spectacol prezentat în limba chineză, cu traducere în limbile română și engleză. Durata: 1h 30min (cu pauză). Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei.

10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA – O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția

De: Gabriel Sandu, România

„Radu Stanca” National Theatre – Big Hall, ora 18:00  

Un tărâm al visului. Nostalgie după un trecut pe care nu l-am trăit. Sau pe care l-am uitat. O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția, cu instalația ei performativă numită „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”. De-a lungul celor șase luni petrecute în Veneția, 10 performeri închiși în expoziție retrăiesc amintiri reale sau ficționale din istoria muzicii ușoare românești, petrecute (sau nu) la Mamaia, legate de vedete iconice, dar mai ales de destinele artistice mici, neîmplinite. „E genul de spectacol în care fiecare spectator alege să rămână cu ce dorește. […] Show-ul în sine la care, timp de aproape trei ore, au asistat, li se va părea memorabil multor spectatori.” (Călin Ciobotari)

Nominalizare la Premiul UNITER 2024 pentru Debut – Ramona Niculae. Nominalizare UNITER la Premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar – Ștefan Mihai

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 3h 10min (cu pauză). Prețul unui bilet  pornește de la 50 de lei.

ALICE – Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol

Un spectacol de: Ada Milea, România

Filarmonica de Stat Sibiu, ora 20:00  

Ada Milea revine la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, la un secol de la terminarea studiilor (haha!) pentru a impartasi cu studentii – actori ai UAT bucuria jocului și experiența acumulata de-a lungul anilor. Alice, în versiunea muzicală a Adei, este o joacă pe ritmuri zburdalnice, pornită de la cartea lui Lewis Carol și care, în nota specifică a spectacolelor marca Ada milea, euforia și pofta de joc este la ea acasă!

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 50min. Prețul unui bilet pornește de la 50 de lei.

NelinișteBobi Pricop a ales o piesă de valoare a dramaturgului Ivan Vîrîpaev și a cizelat o bijuterie de spectacol, cu o piatră prețioasă 

De: Ivan Vîrîpaev, Regia: Bobi Pricop, Teatrul Odeon București, România

Filarmonica de Stat Sibiu, ora 20:00

Manhattan, New York, apartamentul faimoasei scriitoare americane, cu origini polonezo-germane, Ula Richter. Ea, nominalizată la Premiile Nobel, o persoană rezervată și discretă, acordă un interviu important jurnalistului polonez Krzysztof Zieliński. Interviul are o miză dublă: pentru Krzysztof poate fi o rampă de lansare către o carieră la New York, capitala media a lumii și paradisul oricărui jurnalist, iar pentru Ula reprezintă o extraordinară oportunitate de a spune adevărul sau, poate, de a provoca confuzie, creându-și astfel un alt mit personal.

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Durata: 1h 45min. Prețul unui bilet porneste de la 50 de lei.

Asta e durereademersul artistic al lui Hillel Kogan forțează limitele generice ale artelor spectacolului, pentru a livra o experiență memorabilă.

Un spectacol de: Hillel Kogan, Hillel Kogan, Israel, Spania

Sala Studio TNRS, ora 21:00

Coregraful israelian de dans contemporan Hillel Kogan își prezintă noul spectacol „THISISPAIN” – o incursiune în lumea flamencoului, văzută prin ochii unui turist. Arta „occidentală” a cochetat îndelung cu imaginea exotică a Spaniei. Kogan evocă această idee printr-un dialog tulburător și inovator alături de maestrul de flamenco israelian Mijal Natan, împletind astfel verbalul cu non-verbalul. Cei doi dezbat chestiuni de identitate națională și artistică, punând sub semnul întrebării însuși conceptul de identitate.

Spectacol prezentat în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 12 ani. Durata: 1h 10min. Prețul unui bilet porneste de la 70 de lei.

Balena – Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.

De: Samuel D. Hunter, Regia: Andrei Huțuleac, Teatrul Metropolis, România

Teatrul GONG – Sala etaj, ora 18:00

Charlie nu a mai ieșit din casă de ani de zile. Nici măcar să întâmpine curierii care îi livrează mâncarea. Charlie este foarte bolnav. S-ar putea ca aceasta să fie ultima săptămână din viața lui. Spectacolul „Balena” ne transformă în martorii încercării unui om însingurat de a se împăca cu propriile alegeri și, mai ales, de a câștiga iertarea celor pe care îi iubește.

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză. Spectacol nerecomandat celor sub 14 ani. Durata: 2h. Prețul unui bilet pornește de la 70 de lei.

Ritualuri – Gala de închidere FITS

Regia: Emil Pantelimon. Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, România

Muzeul Astra (Lac), ora 21:00

Un reper al vieții muzicale și diplomației culturale, Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică și un repertoriul vast, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Distins cu numeroase premii internaționale, Corul Madrigal a fost prezent pe cele mai importante scene ale lumii, cu mii de concerte și spectacole. În anul 2023, la aniversarea a 60 de ani de existență, Madrigal a susținut al șaselea turneu în SUA, unde a cântat inclusiv în Congresul american, iar în 2024 a filmat la Machu Picchu, în cadrul primului său turneu în America de Sud.

Spectacol nerecomandat celor sub 10 ani. Durata: 1h 30min. Biletele se găsesc la intrare.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Camelia Constantinescu. Fizicianul care a lucrat pentru spitalul Familiei Regale din Arabia Saudită

Am cunoscut-o pe Camelia întâmplător. Eram prin Sebeșul de Jos, anul acesta, înainte de Paști, cu gândul să discut cu oamenii de aici despre tradițiile locului. La un moment dat, după ce am aflat că Sebeșul de Jos este unul dintre ultimele sate de boștinari din România, am întrebat-o pe una din doamnele întâlnite dacă știe pe cineva care face lumânări din ceară de albine. Așa am ajuns la Camelia Constantinescu.

Pe lângă faptul cu face niște lumânări artizanale superbe, Camelia are o poveste de viață specială. Despre cum a ajuns să fie fizician, medic-șef în Arabia Saudită și despre ce experiențe a trăit acolo, veți afla în cele ce urmează.

Camelia Constantinescu

,,Noi, fizicienii, coloram etichete”

Sunt la Camelia acasă. De când pun piciorul în prag, mă toropește mirosul de ceară. „Am absolvit Facultatea de Fizică Tehnologică a Universităţii Bucureşti, specializarea Materiale și Combustibili Nucleari, cum se numea atunci. Am terminat facultatea în 1989, înainte de Revoluție, şi am primit repartiție la Cernavodă, unde se construiau atunci primele două reactoare ale centralei nucleare. Cei care repartizau atunci locurile de muncă îşi imaginau că un absolvent de fizică nucleară trebuie să lucreze într-un reactor nuclear. Dar centrala era doar un șantier, abia se construia fundația, nu era nimic ce ar fi putut face un fizician acolo.

Așa că ne-au pus să colorăm etichete. Aveau diverse piese și materiale puse pe rafturi pe categorii, iar muncitorilor le era mai ușor să le selecţioneze dacă vedeau etichetele colorate. Cred că era puţină ironie în această sarcină. Ca fizicieni într-un şantier de construcţii eram ceva exotic. Am colorat etichete până la Revoluție. După Revoluție, am venit în București, într-un institut de cercetare. În acea perioadă m-am căsătorit şi am făcut un copil, care are azi 32 de ani.

Am urmat multiple programe educaţionale în fizica radiațiilor şi fizică medicală, până am devenit fizician medical în specialitatea radioterapie. Am făcut un stagiu de un an de zile la Institutul Oncologic din Bucureşti, după care m-am angajat prin concurs la Spitalul Militar Central din Bucureşti în Departamentul de Radioterapie, unde am lucrat până în anul 2000, când am plecat în Arabia Saudită”.

Ce face un fizician medical

Îi ascult cu interes povestea Cameliei, dar constat că fizica medicală, implicit radioterapia, este și pentru mine un „subiect exotic”, așa că o rog să îmi spună mai multe despre acest domeniu: „Radioterapia este o disciplină medicală în care se folosesc radiații cu energii înalte pentru a trata bolnavii de cancer. Cancerul se manifestă prin prezenţa unor tumori în interiorul corpului. Radioterapia utilizează doze mari, dar controlate, de radiaţii care distrug celulele canceroase în zona în care sunt aplicate.

În acelaşi timp, radiaţiile afectează și pot distruge şi ţesuturi sau organe sănătoase aflate în apropierea tumorii. Aceste radiații cu energii înalte sunt produse de diferite aparate, sisteme sau tehnologii. Fizicianul medical are mai multe roluri în radioterapie. Trebuie să cunoască toate tehnologiile folosite și caracteristicile aparatelor prezente în departament, să le calibreze şi să le menţină în parametri, să le monitorizeze evoluţia în timp. Apoi trebuie sa facă un plan de tratament individualizat pentru fiecare pacient, în acord cu intenţia terapeutică indicată de medicul de radioterapie, dar și cu caracteristicile aparatelor disponibile, în aşa fel încât doza de radiaţii prescrisă să ajungă în tumoră, dar organele și ţesuturile sănătoase din jurul ei să fie protejate. Nu în ultimul rând, trebuie să se asigure că radioterapia este o practică sigură din punctul de vedere al iradierii pentru pacienţi, personal, aparţinători și public”.

Plecarea în Arabia Saudită

„Într-o zi, a venit în spital o delegație de la Ministerul Apărării din Arabia Saudită și din Statele Unite, care a vizitat mai multe secții din Spitalul Militar Central. Au venit și în secția în care lucram. Se întâmpla că în perioada aceea noi terminaserăm de instalat un aparat nou de radioterapie. Am stat un pic de vorbă cu ei, iar comandantul spitalului m-a chemat a doua zi, spunându-mi că americanii au nevoie de fizicieni medicali și m-a întrebat dacă îi pot ajuta. Ei aveau o bază militară de aviaţie în Al-Hada, în Arabia Saudită, unde au un spital militar mare, în care voiau să deschidă un departament de radioterapie. Nu am știut ce să spun. Eu eram personal civil, nu aveam pregătire militară. M-am sfătuit cu familia, m-am gândit bine și am ales să încerc această experiență.

Am plecat prima dată pentru doi ani, deoarece într-un an nu poți să pui pe picioare un departament de radioterapie; implică aparate foarte complexe, logistică, sisteme de tratament, planificare și verificare. Am stat cinci ani, apoi m-am reîntors la Spitalul Militar Central, ca să fiu alături de băiatul meu în anul în care dădea examenul de admitere în  liceu. Dar o să revin un pic mai târziu cu motivele întoarcerii mele în Arabia Saudită”, îmi relatează Camelia.

,,Arabia, dragoste la prima vedere”

O întreb pe Camelia cum a fost primul contact cu Arabia Saudită. „A fost dragoste la prima vedere! Am iubit Arabia și încă o iubesc şi mi-e dor de ea! Deși prima experiență în Arabia a fost un pic șocantă, după ce am început să o cunosc, m-am îndrăgostit de ea.

Spitalul Militar Al-Hada este la vreo 100 și ceva de kilometri de Jeddah, unde se află cel mai apropiat aeroport internațional. Spitalul lucra cu Saudi Arabian Airlines,care este linia aeriană națională a Arabiei Saudite și ei la rândul lor aveau o colaborare cu Air France, iar tot personalul care trebuia să vină din lumea largă în Arabia, venea cu acea linie. Eu, în anul 2000, ca să ajung din Bucureşti în Al-Hada, a trebuit să zbor prin Paris şi Cairo până în Jeddah, iar în Jeddah mă aștepta maşina spitalului să mă ducă în Al-Hada.

Drumul de la București la Jeddah a durat foarte mult, peste 24 de ore, şi am ajuns în Jeddah fără bagaje, aveam doar geanta de mână, eram ca o zambilă primăvara. Nu era ca acum, bagajele nu aveau cod de bare, ci doar o etichetă cu numele şi destinaţia. Șoferul care a venit să mă ia de la aeroport era un saudit foarte bătrân, un tataie micuț și slăbuț, îmbrăcat în acea togă albă a lor, el nu vorbea engleză, eu nu vorbeam arabă și totuși el a înțeles că am ajuns fără bagaje. M-a condus la biroul de bagaje pierdute, am completat un formular și ne-am urcat în mașină. Eu stăteam pe bancheta din spate. Abia așteptam să pornească, să pot să dorm. Eram atât de obosită, încât nu am mai putut ține ochii deschiși! Nu mă mai puteam concentra.

La un moment dat, a pus o casetă. Eu credeam că este muzică, mă gândeam: «Ce muzică au acești oameni fără niciun instrument, doar voce?”. Pe urmă aveam să aflu că erau rugăciuni, de fapt. El a pus aceste rugăciuni ca să ne păzească Allah pe drum, fiindcă era un drum cu multe serpentine periculoase. Spitalul era construit pe vârful unui munte. Au retezat efectiv vârful muntelui și au construit un campus, în care urma să locuiesc. În timp ce dormeam, undeva în miezul nopții. Am simţit că mașina s-a oprit. Moșul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să cobor. În acel moment, mi-am spus că până atunci mi-a fost! Iar în mintea mea am zis că vrea să mă omoare. Îmi căutam prin gânduri să spun «Tatăl Nostru», dar nu-mi aminteam cuvintele rugăciunii, atât de speriată eram. Ajunsesem la vorbele tatălui meu, care îmi spusese înainte să plec: «Nu te duce, că nu știi ce lume este acolo!».

Am ieșit din maşină, eram în beznă în mijlocul deşertului, am zărit niște neoane în apropiere, era o benzinărie. Moșul mi-a arătat să merg spre benzinărie, am ajuns aproape de clădire, șoferul meu a bătut în geam și s-au aprins luminile. După câteva secunde, a ieşit un bărbat tânăr. Când l-am văzut, mi-am zis: Stai așa, acești oameni mai au niște gânduri înainte să mă omoare! După ce am intrat în benzinărie, moșul a luat un coș și mi l-a pus în mână, dar eu eram prea speriată ca să pot să-l țin. L-am scăpat, așa că l-a luat el și a început să pună diverse produse în el: săpun, periuță, pastă de dinți, şerveţele. Atunci m-am liniștit, mi-am dat seama că omul vrea să mă ajute. Am ajuns la casă, a plătit produsele; eu aveam niște dolari la mine, am vrut să-i dau, dar a refuzat să-i primească. Am continuat drumul și am ajuns la Al-Hada.

După ce m-am instalat în campus, l-am căutat să-i restitui banii. Mă gândeam că un om la vârsta lui nu ar trebui să muncească şi că dacă o face probabil are mare nevoie de bani, dar nu a acceptat. Mi-a spus, ceea ce am înțeles mai târziu, când am învățat limba, că: «Nu e treaba ta ce am făcut eu, e doar între mine şi Allah»”.

Cultura arabă

Mă amuz de povestea spusă de Camelia. E ciudat cum culturile despart așa de mult oamenii. Locul unde te naști, mai ales oamenii cu care ești înrudit sau înconjurat, îți sculptează mentalitatea. Mâncarea este un alt element care diferențiază două culturi, așa că o întreb ce mâncau oamenii pe acolo și cum a fost primită, dacă sunt oamenii ospitalieri ca noi, românii.

„Am fost primită foarte bine, m-am simțit protejată și răsfățată. Oamenii din jurul meu erau niște oameni deosebiți, iar condițiile de muncă erau cum nu mi-am imaginat niciodată pe când lucram în România. Aveam cantină în spital, câteva restaurante în campus, hipermarketuri. Îmi place mâncarea lor tradiţională, au foarte multe preparate pe bază de carne de oaie și orez sau leguminoase. Ingredientele sunt întotdeauna proaspete şi folosesc multe condimente, unele necunoscute nouă. Au un fel de mâncare care se numește kapsa: carcasa de oaie se pune la fiert cu condimente, iar în apa în care a fiert se fierbe ulterior orezul. După ce este fiartă, carnea este gătită cu mirodenii la cuptor, apoi servită pe o tavă plină cu orez și legume.

Conducerea spitalului încerca să ne facă să ne simțim confortabil. Își dădeau seama că noi suntem rupți de cultura noastră și din când în când organizau diverse activități în colaborare cu hotelurile din împrejurimi. Într-o zi, unul dintre hoteluri a organizat o vizită în deşert la un trib de beduini, ca să vedem cum trăiesc oamenii în deșert. A fost o exepriență foarte interesantă, am văzut cum trăiesc oamenii cu puțină apă. Aveau o oază, un izvor, care era la câțiva kilometri de tabara lor alcătuită din corturi. Și în fiecare dimineaţă aduceau apă proaspătă în burdufuri din piele de cămilă. Oaza aceea era o sursă de apă pentru mai multe comunitaţi de beduini, fără ca vreodată să apară neînţelegeri sau conflicte. Corturile în care trăiau erau făcute din piei de cămilă, iar acestea nu ajungeau până la sol, nu erau complet închise, astfel aerul circula, de-a lungul zilei, umbra se deplasa în cort după cum bate soarele, iar ei se poziţionau după umbră.

Ne-au servit cu tot felul de preparate din lapte şi carne de cămilă. Am văzut cum se mănâncă în comunitatea lor. Nimeni nu mănâncă singur. Mănâncă întâi bărbații, serviți de femei. Iar după ce ies bărbații din cort, mănâncă femeile şi copiii. Se mânâncă pe jos, în cerc, în jurul tăvii de mâncare, fără tacâmuri. La un moment dat, aveam nevoie la toaletă. Îi întreb: „Unde e toaleta?” Mi-au spus că trebuie să merg la toaleta pentru femei. Nu se vedea nimc în jur, doar aşezarea de corturi. „Unde e toaleta pentru femei?”, i-am întrebat. „Trebuie să ieși din zona de corturi și să simți dincotro bate vântul. Te învârți până vântul îți bate în față, iar când vântul îți bate în față, în dreapta este toaleta bărbaților, în stânga a femeilor.” Am ieșit afară, împreună cu mai multe doamne și domnișoare. Am căutat briza, am mers spre locul indicat, dar nu vedeam toaleta. Atunci ghidul de la hotel ne-a spus că este în spatele unui gard, făcut din niște pari înfipți în nisip și rogojini din frunze de palmieri uscate. După acel gard erau trei gropi în nisip, acolo era toaleta.”

Arabii își respectă femeile

Cum am mai spus, culturile sunt diferite; o întreb dacă arabii respectă femeile. Aveam în minte stereotipurile auzite, legate de arabi. Aceasta îmi răspunde: „Arabii au un mare respect şi grijă pentru femei. Noi nu prea înțelegem acel respect, deoarece îi judecăm pe baza experiențelor și culturii noastre. Nouă ni se pare că dacă femeile lor sunt acoperite din cap până în picioare, e un abuz, o dominare. Ei zic că astfel le protejează, iar femeile sunt de aceeași părere. O surpriză mare a fost pentru mine faptul că, după ce m-am împrietenit cu mai multe femei musulmane și stând de vorbă cu ele, mi-am dat seama că pe noi ne roade grija de ele degeaba. Ele sunt fericite cu traiul lor. Aşa le-au văzut trăind pe mama lor, pe bunicile lor și aceasta este viața pe care o înțeleg şi o preţuiesc ele. Una m-a întrebat: «La ce oră te trezești?». Eu i-am răspuns că la 6:30, ca la 8 să fiu la muncă. La care acesta îmi răspunde că ea se trezește când vrea, face ce vrea, având doar sarcina de a avea grijă de copii și soţ”.

Cariera în Arabia Saudită

Camelia îmi spune și de ce s-a reîntors în Arabia Saudită după un an de stat în România. „După experiența în Arabia Saudită, nu m-am putut readapta în România. Mi-a fost greu, deoarece practicile erau foarte diferite. În Arabia se lucra deja după ghiduri şi protocoale stricte de tratament, deciziile terapeutice se luau în comisii multi-discliplinare, având pacientul în centrul îngrijirii medicale. În România, lucrurile acestea s-au întâmplat mult mai târziu. M-am gândit că ar fi bine să mă întorc.

Am aplicat la King Faisal Specialist Hospital & Research Center, un spital de top internaţional, susţinut finanaciar de Familia Regală Saudită. În cultura arabă, noțiunea de familie este diferită de a noastră: noi când ne referim la familie, ne gândim la soț, soție, copii și părinţi, la ei familie înseamnă tot neamul, întregul trib. Familia Regală, de pildă, avea în jur de zece mii de membri, care erau trataţi, la nevoie, în acest spital. Tratam, însă, şi saudiţi obişnuiţi, pentru care alte spitale îşi declinaseră competenţa sau nu aveau tehnologiile necesare. Spitalul central era în Riad, având sucursale în Jeddah și Medina. Prima mea slujbă ca fizician medical la King Faisal Specialist Hospital a început în 2007, în Jeddah, unde am stat zece ani. După zece ani ajunsesem la cel mai înalt statut profesional pe care îl puteam obține acolo, fizician medical şef (Chief Medical Physicist). M-am mutat la Riad pentru o poziție mai înaltă”.

Întoarcerea

O întreb cum a ales să se întoarcă în România, care au fost motivele? Pandemia se pare că a schimbat multe destine. În acea perioadă Camelia a ales să se reîntoarcă la ai ei: „M-am întors la sfâșitul lui 2022, după ce am trecut prin pandemie. Acea perioadă a fost una dificilă pentru mine. Când a început pandemia, Arabia a închis graniţele şi timp de zece luni, până au început să apară primele vaccinuri, n-am mai putut pleca să-mi văd copilul şi familia. Asta a generat o presiune emoţională pe care n-am conştientizat-o multă vreme, deşi între timp restricţiile fuseseră mult reduse. Spitalul testa starea emoţională a personalului ce lucra în condiţii solicitante, periodic trebuia să facem nişte teste phihologice. Nu am crezut că am o problemă până când testele au arătat simptome de burn-out. Aşa am realizat că, deşi Arabia devenise casa mea, familia mea era departe de mine. M-am reîntors în România, în Sebeșul de Jos, în casa bunicilor mei, lângă familie şi aproape de prietenii de-o viaţă”.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Sibienii au returnat în luna mai aproape două milioane jumătate (echivalentul a peste 165 tone) de ambalaje de băuturi îmbuteliate prin Sistemul de Garanție-Returnare

Cel mai recent studiu derulat de Reveal Marketing Research a urmărit atitudinile și comportamentele românilor în ceea ce privește Sistemul de Garanție-Returnare a ambalajelor băuturilor îmbuteliate, care a devenit funcțional începând cu sfârșitul anului trecut (30 noiembrie 2023).

În plus, studiul a analizat modul în care intențiile exprimate de români înaintea implementării sistemului (noiembrie 2023), se reflectă în comportamentele acestora din prezent.

  • 70% dintre români declară că returnează toate ambalajele marcate cu simbolul SGR, în timp ce 19% returnează doar o parte dintre acestea.
  • 39% dintre români au adoptat acest comportament pentru a evita să piardă banii plătiți pe garanție.
  • Doar 45% dintre români sunt multumiți de modul de funcționare a Sistemului de Garanție-Returnare, principala soluție pentru îmbunătățirea acestuia fiind considerată creșterea numărului de puncte de returnare (55%).

7 din 10 români declară că returnează toate ambalajele cu garanție la punctele de colectare

Conform rezultatelor studiului în discuție, 70% dintre români declară că returnează toate ambalajele marcate cu simbolul SGR. Dacă în noiembrie 2023, o treime dintre români (36%) intenționau să returneze parțial ambalajele, în prezent 19% au adoptat acest comportament ocazional.

În funcție de carcateristicile demografice, reprezentanții Generației Z, cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, sunt cei care returnează într-o proporție semnificativ mai mică ambalajele marcate cu SGR de fiecare dată (59% vs. 70% total eșantion).

Mai mult decât atât, locuitorii din mediul urban se diferențiază față de cei din mediul rural ca returnând toate ambalajele marcate cu SGR într-o proporție semnificativ mai mare (75% mediul urban vs. 63% mediul rural). Această diferență poate fi atribuită numărului redus sau chiar absenței punctelor de returnare în mediul rural.

2 din 5 români returnează ambalajele cu simbol SGR, fiind motivați în principal de recuperarea banilor plătiți pe garanție

În ceea ce privește frecvența cu care românii returnează ambalajele cu garanție, 42% le aduc la punctele de colectare o dată pe săptămână, 29% de 2-3 ori pe săptămână,  iar 15% o dată pe lună.

Ca tendință, frecvența cu care românii vizitează punctele de colectare a ambalajelor cu garanție dintr-o lună obișnuită crește odată cu înaintarea în vârstă. Spre exemplu, 38% dintre cei între 35-44 ani preferă să returneze ambalajele de 2-3 ori pe lună (vs. 29% total eșantion), în timp ce 51% dintre persoanele mature peste 55 ani merg săptămânal la punctele de colectare (vs. 42% total eșantion). Această evoluție sugerează o creștere a conștientizării și a responsabilității față de economisire și reciclare odată cu înaintarea în vârstă.

Referitor la motivația principală care stă la baza obiceiului de a returna ambalajele din SGR, observăm o creștere semnificativă de la 31% (noiembrie 2023), la 39% (iunie 2024) în rândul celor care declară că recuperarea banilor plătiți pe garanție reprezintă principalul imbold. Tinerii între 25-34 ani se diferențiază prin faptul că acordă o importanță semnificativ mai mare recuperării garanției de la achiziție (44% vs. 39% total eșantion).

Doar 45% dintre români sunt multumiți de modul de funcționare a Sistemului de Garanție-Returnare, principala soluție pentru îmbunătățirea acestuia fiind creșterea numărului de puncte de returnare (55%)

Ambalajele din plastic, cele mai frecvent returnate

Rezultatele studiului Reveal Marketing Research arată că ambalajele de plastic cu garanție sunt cele mai frecvent returnate de către români (84%), urmate de ambalajele din sticlă (56%) și de cele din metal (55%). În funcție de gen, bărbații obișnuiesc să returneze în mai mare măsură decât femeile atât ambalajele din metal (62% bărbați vs. 50% femei), cât și pe cele din sticlă (61% bărbați vs. 53% femei).

Măsurând gradul de satisfacție referitor la aplicarea programului garanție-returnare, doar 45% dintre români se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți de modul în care acesta funcționează.

Astfel că, în viziunea românilor principalele soluții pentru îmbunătățirea Sitemului de Garanție-Returnare sunt reprezentate de creșterea numărului de puncte de returnare (55%) și campaniile de informare și educare (24%).

În noiembrie 2023, 44% dintre români considerau că nu își vor modifica comportamentul de cumpărare și consum al băuturilor îmbuteliate odată cu implementarea Sistemului de Garanție-Returnare. În prezent, procentul celor care declară că nu și-au schimbat obiceiurile crește până la 59%, datele indicând că românii s-au adaptat mai bine decât se așteptau la noul sistem de gestionare a deșeurilor.

Cu toate acestea, o treime dintre români (34%observă schimbări ale modului în care cumpără băuturi îmbuteliate odată cu implemnetarea noii legislații. Astfel, 15% optează pentru ambalaje mai mari, pentru a plăti de mai puține ori garanția, în timp ce 10% cumpără mai rar, iar 9% că aleg produse mai ieftine la raft.

În județul Sibiu s-au returnat în luna mai peste 5, 5 milioane de ambalaje de băuturi îmbuteliate

Conform datelor raportate de RetuRO, în județul Sibiu au fost returnate în luna mai peste 5, 5 milioane (5.621.760 buc.) ambalaje de băuturi îmbuteliate, reprezentând puțin peste 377 tone (cu 38% mai mult decât luna anterioară). Dintre acestea, peste 3 milioane (3.050.385 buc.) sunt ambalaje din plastic, adică echivalentul a peste 107 tone. Recipientele din aluminiu reprezintă aproape 1,5 milioane de bucăți (1.482.102), în cantitate de peste 21 tone. Și de această dată raportarea ambalajelor din sticlă e echivalentul a aproape dublul greutății celor din plastic și aluminiu, adică aproape 250 de tone (248.738 kg.), într-un număr de 1.089.273 buc. Față de luna aprilie, numărul ambalajelor din plastic returnate a crescut cu peste 1,5 milioane (121 tone).  

Sibienii au returnat cu peste jumătate de milion mai multe ambalaje de băuturi îmbuteliate în luna mai, față de luna aprilie

În aceea ce privește municipiul Sibiu, în luna mai sibienii au returnat aproape 2.500.000 de recipiente (2.416.489 buc.), echivalentul a 166,11 tone. Dintre acestea, 1.290.705 buc. reprezintă ambalajele din plastic (puțin peste 44 tone), 650.007 buc. cele din metal (9 tone), iar 475.777 buc. (111 tone) cele din sticlă.

Spre deosebire de luna aprilie, sibienii au returnat luna trecută cu 27% mai multe  ambalaje din plastic (270.793 buc.), cu 15% mai multe  recipiente din aluminiu (222.884 buc.) și cu mai mult de 70 % sticle (196.381 buc.).

Cantitatea de ambalaje SGR returnate în aprilie 2024 la nivelul județului Sibiu

Plastic: 2,437,393 buc. (83,775 kg.)

Metal: 988,872 buc (14,249 kg.)

Sticlă: 633,101 buc. (158,570 kg.)

Ambalaje cumulate (plastic, metal, sticlă): 4.059.366 buc.

Cantitate: 256.594 kg

Cantitatea de ambalaje SGR returnate în mai 2024 la nivelul județului Sibiu

Plastic: 3.050.385 buc. (107.530 kg.)

Metal: 1.482.102 buc (21.083 kg.)

Sticlă: 1.089.273 buc. (248.738 kg.)

Ambalaje cumulate (plastic, metal, sticlă): 5.621.760 buc.

Cantitate: 377.351 kg

Cantitatea de ambalaje SGR returnate în aprilie 2024 la nivelul municipiului Sibiu

Plastic: 1.019.912 buc. (35,055 kg.) 35 tone

Metal: 427,123 buc. (6,155 kg.) 6 tone

Sticlă: 279,396 buc. (69,979 kg.) 69 tone

Ambalaje cumulate (plastic, metal, sticlă): 1,726.431 buc.

Cantitate: 111,189 tone

Cantitatea de ambalaje SGR returnate în mai 2024 la nivelul municipiului Sibiu

Plastic: 1.290.705 buc. (44944,454 kg) 44,94 tone

Metal: 650007 buc. (9274,212 kg.) 9,27 tone

Sticlă: 475777 buc. (111891,736 kg.) 111,89 tone

Ambalaje cumulate (plastic, metal, sticlă): 2,416.489 buc.

Cantitate: 166.11 tone

Despre RetuRO

ReturRO Sitem de Garanție Returnare S. A. a fost înființată, conform legislației în vigoare, de către asociațiile reprezentative ale producătorilor de băuturi și ale comercianților pentru a gestiona sistemul de garanție-returnare implementat în România. Ulterior, compania a adoptat în acționariat și statul român.

Compania a fost formată ca o societate administrată în sistem dualist, ce are la bază principiul non-profit, ceea ce înseamnă că aceasta și-a asumat obligația de a reînvesti eventualul profit exclusiv în dezvoltarea sistemului. Sistemul, demarat oficial în România la 30 noiembrie 2023, prevede ca pentru fiecare ambalaj cu simbolul returnării (sticlă, plastic și metal), cumpărătorului să i se restituie garanția de 50 de bani. Ambalajele trebuie să fie goale, neturtite, cu eticheta intactă.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

FITS: Primul spectacol într-o curte interioară din centrul istoric al Sibiului, o premieră pentru artiştii tatuatori

Primul spectacol de teatru care se va desfăşura, în ediţia aceasta a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), într-o curte interioară din centrul istoric, va avea loc astăzi, de la ora 21.00, în curtea studioului Transilvania Tattoo, str. Nicolae Balcescu, nr. 1. Este o premieră pentru tatuatorii din România, fiind vorba deste un eveniment inedit, care spune povestea istoriei tatuajului, cu ajutorul picturii live, a muzicii, dar şi al unor actori, într-un spectacol gândit de regizorul Hunor Horváth de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu

„Avem un proiect în derulare, pe care l-am început înainte de Festivalul Transilvania Tattoo Expo, l-am continuat în cadrul Transilvania Tattoo Expo şi o să-l finalizăm în cadrul FITS. Proiectul constă în realizarea acestor picturi, este un altfel de street art. Aceste picturi le-am făcut live, pe stradă, sub ochii publicului. Ele reprezintă evoluţia tatuajului, începând de la vremurile străvechi, aztece, trecând prin prezent şi mergând până în viitor. Expoziţia va fi una inedită prin faptul că, la finalul expoziţiei, va avea loc un spectacol care face o îmbinare între teatru şi pictură, adică prin intermediul unor actori într-un context muzical şi vizual, cu un narator pe fundal, noi vom încerca să transmitem mesajul care dorim să reiese din aceste picturi, adică evoluţia artei corporale de-a lungul timpului.

Este unul dintre fenomenele care fac parte din istoria omenirii din cele mai vechi timpuri, le găsim în toate civilizaţiile. În toate locurile din lume sunt referiri la arta corporală prin care oamenii se identificau. Noi ne dorim să facem acest spectacol în cadrul FITS, este o mare mândrie pentru noi să fim parte din acest uriaş festival, care este al treilea festival din lume ca şi anvergură. Nu suntem la prima colaborare cu FITS, însă proiectul acesta este unul inedit, iar acest eveniment va consta într-un spectacol în care actorii pictaţi, îi vom integra în tablou, după care ei vor ieşi afară şi vor face tranziţia de la un tablou la altul, de la o etapă la alta a tatuajului”, a declarat artistul tatuator Ovidiu Popârţan.

Una din cele mai frumoase curţi din centrul istoric

Organizator al singurului festival sibian, dedicat artei tatuajului, Transilvania Tattoo Expo, Ovidiu Popârţan împreună cu Marius Jucan, Tudor Jucan, Szilard Hertag, Irina Turcitu şi Veres Csaba au impresionat iubitorii de pictură live de la FITS, cu talentul lor.

Cunoscut şi prin faptul că promovează Sibiul prin evenimentele pe care le creează, Ovidiu Popârţan şi-a dorit ca prin acest eveniment de la FITS, să pună în valoare frumuseţea arhitecturală a uneia dintre cele mai bine conservate curţi interioare din centrul istoric al Sibiului, strâns legată de istoria societăţii de asigurări Transsylvania.

„Ansamblul acesta de clădiri a fost Asociaţia Transsylvania, pe care o vedeţi pe toate casele de la ţară, care au acea plăcuţă, Societatea de Asigurări Transsylvania. Este o clădire cu istoric şi este una din cele mai frumoase curţi din centrul istoric, este şi aranjată, este accesibilă publicului”, a precizat Ovidiu Popârţan.

Accesul publicului este gratuit la spectacolul din această seară, de la ora 21.00.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Chris Froome vine la Turul Ciclist al Sibiului

Câștigătorul din Turul Franței, Turul Italiei și Vuelta, Chris Froome, va concura în acest an în Turul Ciclist al Sibiului. Este cel mai titrat ciclist din World Tour care a venit vreodată în competiția sibiană.

„Câștiga Turul Spaniei în 2011, când noi am organizat prima ediție a Turului Sibiului. Ulterior a câștigat patru Tururi ale Franței, o Vuelta și un Giro. Ne face o deosebită plăcere să vă anunțăm prezența lui Chris Froome la startul Turul Ciclist al Sibiului”, au anunțat organizatorii pe rețelele de socializare. George Bennett, Nick Schultz, Guy Sagiv, Riley Pickrell, Matthew Riccitello și Chris Froome sunt cei 6 rutieri cu care Israel – Premier Tech va lua startul în Turul Sibiului 2024. Chris Froome vine în Turul Sibiului după ce a depășit scandalul de dopaj în care fost implicat în urmă cu câțiva ani. În cele din urmă a fost exonerat, acuzațiile din partea UCI fiind apoi retrase.

Turul Ciclist al Sibiului 2024 începe în 6 Iulie. Evenimentul cuprinde 5 etape de-a lungul a 4 zile, cu 2 finish-uri în munți și cu o probă scurtă. 26 de echipe din toată lumea vor concura în etapa Europeană 2.1 UCI prin inima Transilvaniei, conform listelor de înscriere, astfel că se anunță o nouă ediție incendiară. Campionul Mark Donovan (Q36.5 Pro Cycling Team) revine pentru a-și proteja titlul, dar va fi provocat de cea mai puternică competiție pe care Sibiul a avut-o în istoria sa.

Echipele participante

26 de echipe vor lua startul anul acesta la Turulu Ciclist al Sibiului, inclusiv echipa mondială BORA – hansgrohe, 6 echipe profesioniste, 17 echipe continentale și 2 echipe naționale, astfel:

· BORA – hansgrohe

· Israel – Premier Tech

· Lotto Dstny

· Q36.5 Pro Cycling Team

· Echipa Corratec – Vini Fantini

· TDT – Unibet Cycling Team

· Uno-X Mobility

· Astana Qazaqstan Development Team

· BIKE AID

· General Store – Essegibi – F.Lli Curia

· Global 6 United

· MENtoRISE MLMsuperstars

· MyVELO Pro Cycling Team

· Parkhotel Valkenburg

· Petrolike

· Rad-Net Oßwald

· Saint Piran

· Echipa Felt Felbermayr

· Echipa Technipes #inEmiliaRomagna

· Universe Cycling Team

· Vini Monzon – Savini Due – OMZ

· Victoria Sports Pro Cycling

· VolkerWessels Cycling Team

· XSpeed United Continental

· Echipa Națională Mexic

· Echipa Națională România

Issac del Toro (Echipa Națională a Mexicului) a fost una dintre marile revelații ale cursei de anul trecut

Echipa Q36.5 Pro Cycling a lui Mark Donovan vine ca o echipă puternică de cățărători, și nu doar el, ci și Matteo Badilatti și David de la Cruz, toți pe lista de start. Vicecampionatul de anul trecut Lennert van Eetvelt va reveni și el, iar cu asistența specialiștilor montani Eduardo Sepúlveda și Sylvain Moniquet, câștigătorul Turului Emiratelor Arabe Unite 2024 de această dată își poate propune să facă ceva mai bun pentru echipa sa Lotto Dstny. Principala provocare vine din rândul celor mai tineri participanți din circuit, Matthew Riccitello (Israel – Premier Tech) și Florian Lipowitz (BORA – hansgrohe), care au făcut amândoi pași importanți anul acesta, la cățărările de nivel WorlTour.

BORA – Hansgrohe nu îl au doar pe Lipowitz, ci și pe Sergio Higuita, al cărui palmares include victorii la Vuelta Espana. Pe lista foștilor câștigători de etape de WorldTour se numără și Cesare Benedetti (BORA – hansgrohe), Niccolo Bonifazio, Mark Padun și Valerio Conti (Team Corratec – Vini Fantini), Andreas Leknessund (Uno-X Mobility), fostul campion european Giacomo Nizzolo (Q36.5 Pro Cycling Team), Jonathan Caicedo (Petrolike) și Roger Kluge (Rad-Net Oßwald), cu Conti și Leknessund având, de asemenea, un tricou roz de lider al Giro d’Italia în cabinetul de trofee.

Sezonul trecut, Issac del Toro (Echipa Națională a Mexicului) a fost una dintre marile revelații ale cursei și, tot anul acesta, o listă lungă de cicliști talentați din echipe mai mici vor încerca să profite de șansa și să primească o surpriză. Din cele 17 echipe continentale, opt vor veni pentru prima dată la Sibiu: Astana Qazaqstan Development Team, MyVELO Pro Cycling Team, Petrolike, Rad-Net Oßwald, Saint Piran, Universe Cycling Team, Victoria Sports Pro Cycling și VolkerWessels Cycling Team.

MENToRISE MLMsuperstars și Vini Monzon – Savini Due – OMZ vor aduce din nou o serie de tineri români talentați, în timp ce Echipa Națională a României poate conta pe experiența lui Daniel Crista și a noului campion român Emil Dima, alături de Eduard Grosu, fiind printre cei mai buni sprinteri. Pe hârtie, Nizzolo și Bonifazio par a fi concurenții de învins pentru acele etape, dar de două ori vicecampionul Milan Menten (Lotto Dstny) a fost aproape să câștige o etapă de sprint în Turul Ciclist al Sibiului de anul trecut, dar și Israelul – Premier Tech are doi sprinteri puternici: Oded Kogut și Riley Pickrell.

Giacomo Ballabio (Global 6 United), Nelson Soto (Petrolike), Carlos Garcia (Echipa Națională a Mexicului) și Patryk Stosz (Team Felt Felbermayr) se numără printre ceilalți concurenți rapizi, în timp ce Red Walters (XSpeed United Continental) va fi dornic să arate că Kirani James nu este singurul sprinter rapid din Grenada.

Parcursul Turului Ciclist

6 Iulie: Etapa 1: Sibiu – Păltiniș, 167.5 km 7 Iulie

Etapa 2a: Sibiu – Sibiu, 97.3 km 7 Iulie Etapa 2b: Historical Centre of Sibiu ITT, 3.3 km 8

Iulie Etapa 3: Sibiu – Bâlea Lac, 207.3 km 9 Iulie

Etapa 4: Sibiu – Sibiu, 192.9 km

În urma prezentării echipelor din Piața Mare a Sibiului, cea de-a XIV-a ediție a Turului Ciclist Sibiu începe cu o etapă până la Păltiniș sâmbătă, 6 iulie, oferind imediat cățărătorilor ocazia de a străluci. Finish-ul în urcare la cea mai veche stațiune de schi din România este suficient de dificilă pentru a avea loc o selecție, dar în trecut au fost și câștigători venind dintr-un mic sprint al unui grup select de cicliști.

Un grup mai mare care concurează pentru victorie este așteptat a doua zi, când cursa continuă pe drumuri în principal plane. Împărțită în două jumătăți de etape, ziua oferă o potențială primă șansă pentru sprinteri dimineața, înainte ca ziua să se încheie cu o probă scurtă și puternică prin orașul vechi pietruit al Sibiului. Pe drumurile des folosite anterior pentru prolog, decalajele dintre concurenții generali vor rămâne probabil mici, dar așa cum s-a văzut și în ediția din 2023 a turului, chiar și acele secunde pot face diferența între câștig și pierdere.

Etapa 3 de luni, 8 iulie, duce pelotonul pe Transfăgărășan până la lacul glaciar Bâlea Lac pentru un final tradițional pe vârf de munte la o altitudine de 2040 de metri. Cu 205,8 km lungime, nu este doar cea mai grea, ci și cea mai lungă etapă a cursei. Lista foștilor câștigători de pe Transfăgărășan include nume precum Egan Bernal, Ivan Sosa sau Davide Rebellin, iar în 2024 cei mai buni cățărători vor avea din nou ocaziă să strălucească.După o etapă predominant plată de marți, 9 iulie, cursa se termină unde a început cu patru zile înainte, iar finish-ul din Piața Mare pare să ofere o nouă oportunitate echipelor de sprint de a lupta pentru victorie. Hărțile și profilurile sunt disponibile pe site-ul turului, iar previziunile detaliate pentru fiecare etapă vor fi trimise în fiecare dimineață înainte de start.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Se caută voluntari pentru Unstoppable, un eveniment unic pentru România

Sibiul găzduiește, al patrulea an consecutiv, un eveniment unic: un tur ciclist pentru tinerii nevăzători și tineri atipici din peste opt orașe ale României. Sâmbătă și duminică, 29-30 iunie, se desfășoară a 4-a ediție Unstoppable, dedicată sportului și mobilității fără bariere. Evenimentul aduce astfel în atenția unui public larg problematica persoanelor cu dizabilități și potențialul integrării acestora prin sport.

Înscrieri pentru emoția unei curse legendare

Unul din pionii principali ai acestui proiect sunt piloții de biciclete tandem, fără de care proiectul nu poate fi realizat. În acest an, din diverse cauze, o parte din piloți au fost nevoiți să anuleze participarea.

În acest sens, organizatorul Urban Bike Revolution face încă înscrieri pentru voluntarii care doresc să experimenteze emoția unei curse legendare. Atât pentru nevăzătorii înscriși în concurs, cât și pentru voluntarii care îi vor însoți în cursă va fi o experiență unică, cu impact emoțional atât în plan personal, cât și în comunitate. Subiectul fiind unul adus în fața media, poate fi și un aport al fiecăruia dintre noi pentru conștientizarea necesității inițiativelor de incluziune socială e sportivilor cu dizabilități.

“Avem mare nevoie de timpul și de energia voastră în acest weekend, pentru a duce povestea Unstoppable mai departe. Sibiul are multe de oferit, iar unul dintre domeniile în care se face remarcat este gastronomia. Pe de altă parte, din Sibiu e foarte simplu să ajungi în împrejurimi pe bicicletă, iar proiectul nostru combină toate aceste elemente cu scopul de a demonstra că nu există bariere acolo unde există dorință. Dacă vă doriți o altfel de experiență în acest weekend vă rugăm să ne scrieți în privat”, a transmis Andrei Rusu, organizator din partea Urban Bike Revolution.

Cei care doresc să fie parte din acest proiect unic și cu valențe sociale speciale, se pot înscrie la numărul: 0775.579389.

Programul Unstoppable

Sâmbătă

11:00 – 14:00 Tur de bicicletă și picnic în jurul Sibiului

15:30 – 17:00 (alternativ) Biciclete cochete

19:00 Bikes, sounds & flavours (eveniment de socializare cu muzică live și gustări)

Duminică

09:00 – 12:00 Start în Turul Ciclist Al Sibiului – Cursa Sponsorilor

CITEȘTE și: Unstoppable, incluziune și mobilitate prin sport în Sibiu – Sibiu 100

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Sala Transilvania a trecut la „Cindrelul-Junii”

Consilierii județeni au aprobat reorganizarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu. Astfel, fuziunea prin absorbţie a Serviciului Public Sala Transilvania Sibiu de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu a fost adoptată.

„Fuziunea este oportun având în vedere că instituţia publică de cultur este o instituţie publică din categoria instituţiilor de spectacole şi concerte conform prevederilor Anexei nr. III, Cap. I, pct. II din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu a organizat de-a lungul timpului mai multe spectacole la Sala Transilvania, acesta fiind o locaţie potrivită pentru astfel de evenimente.

Nu se modifică destinația Sălii Transilvania

Desigur, prin această propunere de reorganizare a Serviciului public nu se modifică destinaţia specifică Sălii Transilvania de organizare sau găzduire a unor evenimente sportive, însă forma de reorganizare propusă va diversifica activitățile desfășurate în această locaţie. De asemenea, Sala Transilvania deţine în administrare o parcare de interes public utilă ca suport atât pentru desfăşurarea activităţilor specifice Sălii Transilvania, cât şi pentru evenimentele organizate de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu. Desigur, parcarea va rămâne în continuare la dispoziţia cetăţenilor conform sistemului de taxare stabilit şi aprobat”, arată conducerea Consiliului Județean.

Ambele instituții se află în subordinea instituției județului. Serviciul Public Sala Transilvania, structură nou înfiinţată în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu va fi constituită din 14 funcţii contractuale, din care o funcţie contractuală de conducere şi 13 funcţii contractuale de execuţie.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Părinții elevilor de clasa VIII-a de la Școala nr. 21 nu vor învățământ de după-amiază

Părinții elevilor care învață la Școala Gimnazială Nr. 21 au solicitat municipalității, în ședința Consiliului Local, informații privind stadiul investițiilor la această unitate de învățământ, deoarece există riscul ca elevii de clasa a VIII-a să susțină cursurile după-amiază, din toamnă, odată cu noul an școlar 2024 – 2025.

Părinții îi cer primarului Astrid Fodor ca municipalitatea să achiziționeze containere mobile, astfel încât procesul de învățământ să nu fie perturbat. Totodată, părinții solicită să se construiască în anii care vin un nou corp de clădire în curtea școlii.

A rămas ca… înainte

Părinții și conducerea școlii au trimis o informare în scris către Primăria Sibiu, la finele anului trecut, explicându-se situația ivită. În ultimii ani, au fost create mai multe clase pregătitoare pentru copii care vin, în special, din zona Doamna Stanca din comuna Șelimbăr, școala nr. 21 fiind cea mai aproape de zona respectivă.

„Zona arondată școlii este cuprinsă între B-dul Vasile Milea și strada Nicolae Iorga, iar în plus suntem aproape de cartierul de blocuri nou construit pe strada Doamna Stanca. Acesta este un alt motiv de supraaglomerare a școlii. Acum, cu mai puțin de trei luni înainte de începerea noului an școlar, vă rugăm să ne spuneți concret dacă în toamnă vom avea aceste containere mobile și cât timp estimați că va dura până când școala va avea un nou corp de clădire”, a spus trimisul părinților elevilor de la această școală în ședința Consiliului Local, adresându-se, în special, primarului Astrid Fodor.
„O să vă transmitem un răspuns scris, corect. Vă asigur că vom respecta ceea ce scrie în Legea Educației, unde sunt niște deadline-uri pentru clasele a VIII- și a V-a. În limita bugetului vom vedea ce facem la fiecare școală. Noi nu putem aloca toți banii din buget numai pentru extindere de școli pentru faptul că vin, din ce ați spus dumneavoastră, din alte zone. Noi avem și alte proiecte, care trebuie bugetate. Vom face o analiză referitoare la situația la Școala 21 și vă vom informa”, a răspuns primarul Astrid Fodor.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Liliana Trif. Dublă lansare de carte, în prezența lui Dumitru Constantin Dulcan

Publicul sibian este invitat miercuri, 3 iulie, la Sala de conferințe a Hotelului Golden Tulip Ana Tower (Strada Școala de Înot, nr. 2), începând cu ora 18.00, la un eveniment cultural inedit. Poeta Liliana Trif va lansa două noi volume de poezii, intitulate „Și cuvântul s-a făcut poem”, respectiv „Lumina din vitralii”. Invitatul special al serii e celebrul medic și autor Dumitru Constantin Dulcan.

O spovedanie a sufletului

„Pentru mine poezia rămâne cea mai bună terapie pentru suflet, indiferent de vreme și vremuri. Chiar dacă poezia ar fi numai o utopie, tot mi-aș asuma-o, deși, de cele mai multe ori, poezia mea este trăită, simțită până la sânge, o spovedanie a sufletului transpusă pe coala albă a destinului.
Bucurie și tristețe, întuneric și lumină, dragoste și ură, război și pace, noroi și stele, înger și demon, dulce și amar, poezia mea pendulează veșnic între două extreme în căutarea echilibrului de care avem nevoie cu toții pentru a străbate întortocheatele drumuri ale sorții. Poezia este un pelerinaj prin odăile sufletului în căutarea esenței care mă trimite spre condei și hârtie.

Liliana Trif

Nu încerc neapărat să argumentez ce am descoperit, pentru că îmi place eșarfa de mister prin care transpare sentimentul, și poate pentru că mă aflu, pur și simplu, într-un stadiu al maturității când nevoia de argumente nu îmi este absolut necesară.
Am făcut pace cu mine însămi și am înțeles că nu fac parte dintre cei cărora le place obișnuitul, pentru că trăiesc într-o altă dimensiune.
Viața nu oferă garanții, dar ne face daruri incredibil de frumoase, iar eu am fost și sunt binecuvântată, asta cred. Legătura mea cu cerul și pământul e indestructibilă, știu asta la fel de bine cum știu că soarele răsare în fiecare dimineață și viața o ia de la capăt, ca o făgăduință a continuității până în veacul veacului.
Dragă cititorule, mă adresez ție, rugându-te să treci prin această spovedanie a inimii în liniște, iar dacă în sufletul tău se nasc întrebări, lasă sufletul meu să-ți răspundă”, transmite Liliana Trif.

Volumul „Și cuvântul s-a făcut poem” a apărut la Editura Școala Ardeleana, în colecția Noua Spiritualitate, coordonată de Dumitru Constantin Dulcan.

Diana Fufezan, Tavi Jinariu și Odeta Veștemean vor întregi evenimentul

„Viziunea materialista asupra lumii a permis crearea unei civilizații tehnologice avansate, cu indubitabil avantaje pentru ameliorarea condiției umane. În același timp însă, filozofia care a motivat-o, nu a reușit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasati, mai aproape de autodistrugere. Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeași gândire. Respectul pentru viața, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi, în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postuleaza înfăptuirea Binelui, a frumosului, a armoniei și nu a urii și a dezbinării, constituie esență Noii Spiritualități. Poezia actuală a Lilianei Trif este una de maturitate, scrisă de o mână versata, de o minte care știe să așeze cuvintele la locul potrivit. Este scrisă de un suflet care intra în rezonanță cu frumosul, cu emoția unui sărut, a unei atingeri tandre, cu taina luminii sacre și evlavia rugăciunii. Într-un cuvânt, Liliana Trif este o poetă autentică „, scrie Dumitru Constantin Dulcan în prefața cărții.

Actrița Diana Fufezan va lectura poezii din volumele lansate de Liliana Trif, iar muzicianul Tavi Jinariu va încânta publicul cu acorduri de chitară clasică, evenimentul fiind prezentat de Odeta Vestemean.

Lansarea de carte va avea loc miercuri, 3 iulie, la Sala de conferințe a Hotelului Golden Tulip Ana Tower (Strada Școala de Înot, nr. 2), începând cu ora 18.00, intrarea fiind liberă, în limita locurilor disponibile.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Pe 24 iunie, poartă o ie sau o cămașă tradițională și vei avea acces gratuit în muzeul ASTRA

Un deceniu de poveste cu și despre Tradiție

Zece ani de poveste în care Muzeul ASTRA a crescut o comunitate dedicată iei și cămășii tradiționale la Sibiu. Din 2014 și până în prezent Muzeul ASTRA numără 11 ediții care au consacrat povestea celei mai îndrăgite piese de port popular, numită ie sau cămașă tradițională. La Sibiu o regăsim sub denumirea de ie cu umăraș, ie cu ciocănele, ie cu șinoare.

Sibienii sunt invitați să își dea binețe pe aleile muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului și să se recunoască fiecare după semnele de pe ie sau cămeșă. Ia ne spune din ce loc venim, cărui neam aparținem și cu cine ne-nsoțim. „Pe parcursul mai multor zile vă dăm prilej să vă gătiți de sărbătoare și să reintrați în universul tradiției, pe ulițele Muzeului ASTRA, în căutarea poveștilor și măiestriei meșterilor populari care au dat viață firelor de urzeală și de băteală și le-au țesut în cele mai delicate pânzeturi!”, transmit reprezentanții Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului.

Momente inedite și activități interactive

„În 24 iunie 2024, de Sânziene, după slujba de celebrare a Sfintei Treimi oficiată la biserica din Bezded vă așteptăm să ne prindem cu toții în Hora de Sânziene alături de comunitatea din Rupea, Brașov. Junii Cetății vor reconstitui obiceiul de seceriș în zona Târgului de Țară unde se vor împleti coronițe din flori de sânziene.

În 29 și 30 iunie vă invităm să intrați în atmosfera satului și a vechilor obiceiuri, să savurați poveștile spuse în Șezători din Mărginimea Sibiului și de pe Țara Oltului și Țara Făgărașului, să aflați rostul iei de la cei care o creează, o poartă și o grijesc. Vă așteptăm și cu târgul de ii și obiecte tradiționale, design contemporan, flori și cosițe împletite. Atmosfera va fi însuflețită de vornici, ceterași din Câmpia Transilvaniei, țiterași și fluierași din Galeșul de Argeș și din Mărginimea Sibiului. În așteptarea Madrigalului v-am pregătit o întâlnire cu cei ce mențin tradiția moștenită de peste 120 de ani, Corul „Reuniunea Română de Cântări” din Săliște.

Sâmbătă, 29 iunie, Biciclete Cochete vă dau întâlnire în Parcul Tineretului, începând cu orele 15:30, de unde va începe plimbarea în ie către Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului”, mai transmite Muzeul ASTRA.

Un fenomen cu impact în toate comunitățile de români din lume

„Este cunoscut faptul că în anul 2013 comunitatea online La Blouse Roumaine a inițiat o mișcare devenită virală în toate comunitățile românești (și nu numai) din lume. Nu a durat mult, mai precis un an de zile, și Muzeul ASTRA s-a alăturat acestei inițiative-fenomen. Așa a apărut această zi specială a anului, 24 iunie, care din 2022, prin Legea 184, a fost oficializată ca Ziua Iei. Muzeul ASTRA coagulează în jurul unui simbol arhetipal, IA, comunități, valori și trăiri!” a declarat Ciprian Ștefan, director general Muzeul ASTRA.

Pe 24 iunie, poartă o ie sau o cămașă tradițională și vei avea acces gratuit în muzeu!

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

RAPORTOR LOCAL. Oncologia, piatră de moară pentru Spitalul și Consiliul Județean

Ultima ședință extraordinară a Consiliului Județean a scos în evidență, încă o dată, un adevăr extrem de dureros pentru sibieni și pentru comunitate. Bolnavii sau suspecții de cancer au nevoie de tratamentele cele mai noi și aparatură medicală de ultima generație pentru a avea o șansă în plus în lupta cu această maladie necruțătoare.

În acest sens, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și conducerea Consiliului Județean Sibiu, instituție în subordinea căruia se află spitalul sibian, se străduiesc să găsească soluții pentru achiziționarea aparaturii necesare, astfel încât condițiile de tratament existente să fie îmbunătățite: boala să regreseze sau să dispară, iar, în unele cazuri, suferința să fie mai suportabilă.

Aleșii județeni au aprobat un proiect prin care Consiliul Județean și Spitalul Clinic Județean de Urgență va solicita fonduri europene în valoare de aproape 25 milioane de lei, pentru că altfel este imposibil ca investițiile în cele mai noi tratamente și aparatură medicală să fie făcute din banii comunității. Cu toate că în ultimii 20 de ani în spitalul județean s-au făcut investiții majore în infrastructură și aparatura medicală, dacă ne uităm la situația privind cazurile de cancer ce se tratează în spitalul sibian, mai sunt încă foarte multe de făcut. Atât de către personalul medical, cât și de către conducerea spitalului și comunitate. Bineînțeles, pe lângă actul medical în sine, și cadrele medicale trebuie să arate mai multă deschidere față de pacienți, iar din acest punct de vedere gestionarea situației devine una capitală.

Raportul Consiliului Județean privind situația oncologiei din SCJU este drastic și avem de-a face practic cu un moment zero, iar lucrurile nu mai pot fi amânate. Unitatea nu are în gestiune un SPECT CT, echipament medical care este absolut necesar în activitatea de diagnosticare a pacienților oncologici. Totodată, una dintre condițiile obligatorii pentru derularea Programului Național de Oncologie în continuare este deținerea în structura organizatorică a Spitalului a unui punct farmaceutic de preparare sterilă a medicamentelor pentru chimioterapie, imunoterapie și antibiotice, separat de Farmacia unității sanitare.

Plus alte neajunsuri ale unor echipamente absolut necesare în diagnosticarea bolii. În aceste condiții, la SCJU, perioada de așteptare pentru realizarea unei examinări CT în spital în acest moment este de 3 luni și 6 luni pentru RMN. La această situație se adaugă necesitatea achiziționării mai multor aparate medicale, între care sistemul SPECT CT – Sistem robotizat de compunere pentru preparate sterile de medicamente citostatice, Computer tomograf, Ecograf fix cu elastograf și Ecograf mobil doppler color.

Acum, conducerile Consiliului Județean, spitalului și profesioniștii în domeniul oncologiei trebuie să-și dea tot concursul pentru reușita atragerii finanțării europene, pentru că este un proiect vital pentru comunitatea sibiană. Vrem-nu vrem, aproape toți am avut pe cineva la un moment dat afectat de această maladie. Este, într-un fel, și un examen capital de management pe care cei din administrație și cadrele medicale îl dau în fața sibienilor, în condițiile în care situația nu mai poate fi amânată sub nicio formă. În plus, trebuie găsite soluții concrete pentru ca sibienii să nu mai fie nevoiți să se trateze la Cluj sau Tg. Mureș, având în vedere costurile ridicate de tratament, iar spitalul din Sibiu trebuie să se înscrie în rând cu celelalte spitale din Ardeal.

Toate acestea în condițiile în care numărul bolnavilor de cancer crește extrem de alarmant, iar Guvernul României tinde să paseze responsabilitatea tot mai mult către administrația locală.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

EDITORIAL. Cum să îți răscumperi vremea prin voluntariat

Marile evenimente culturale sau sportive, în genere, nu ar avea același succes fără ei. Sute de tineri, de vârste diferite, sunt parte din angrenajul care pune în mișcare o energie debordantă și o funcționalitate speciale. Sunt voluntarii care au înțeles că, prin implicarea lor, sunt ei înșiși schimbarea pe care o vor în lume.

Festivalul Internațional de Teatru sau Maratonul de la Sibiu sunt referențiale când vorbim de forța și eficiența acestui mod de implicare comunitar. 650 de persoane s-au înscris în programul de voluntariat de la Maraton. FITS a început, la primele ediții, cu 500 de voluntari și a ajuns să coopteze în jurul conceputului său aproximativ 1000. În marea lor majoritate, tineri. E poate unul din cele mai mari beneficii pe termen lung al unor astfel de evenimente. Adică coagularea unei comunități-vector pentru ceea ce va să fie peste ani generația care schimbă în bine lumea. Pentru că prin voluntariat te asiguri personal că lumea se așază cumsecade pentru tine și pentru cei de după tine, dar în aceeași măsură investești în ceea ce dorești să devii în lumea pe care o visezi ca habitat.

Într-o lume care a uitat mersul pe jos al bunelor practici, în care viețile ne sunt cel mai adesea extrem de ocupate și nu de puține ori haotice, sute, mii de tineri, în Sibiu, își răscumpără vremea prin voluntariat. Psihologii sunt de părere că o astfel de preocupare pentru voluntariat poate reduce stresul, combate depresia, te poate stimula mental și chiar îți poate oferi un nou sens vieții. Tinerii aceștia aleg partea de succes a lucrurilor și au înțeles că poți petrece timp de calitate și altfel decât în hățișul seducător (și cronofag) al smartphone-ului, tabletei ori experimentării unor senzații halucinogene în cadrul găștii limitate în astfel de opțiuni. Și că o astfel de activitate te poate ajuta să îți faci prieteni, să te conectezi cu comunitatea și realitatea din viața de zi cu zi, să deprinzi noi abilități și chiar să îți normeze viitorul profesional și nu numai.

Îmbucurător mi se pare și faptul că cele câteva sute (sau mii) de persoane sunt doar o parte din cei care doresc să fie selectați la astfel de proiecte. Pentru că a fi voluntar implică responsabilități asumate, abilități primare, disponibilitate și capacitate de a lucra în echipă etc. În ciuda acestor „cenzuri” procedurale, mii de tineri se înscriu, an de an, proiect cu proiect, pentru a se implica. O fac excepțional, beneficiind de o expertiză și mentorat pe măsură. Iar sibienilor li se alătură zeci, poate chiar sute de tineri din tot felul de țări ale lumii. Și din acest punct de vedere, Sibiul a devenit un model.

Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu îi datorăm și un astfel de succes: acela de a cultiva și educa un public tânăr, energic, cu tolba doldora de vise, în a lucra binele. O face și prin tot ceea ce înseamnă oferta culturală. Iar Sibiul îți oferă din plin o asemenea șansă. Doar că voluntariatul e un „bonus” la îndemâna oricui. Și îl poți practica și în afara festivalului. Și nu doar câteva zile din an. Chiar cu „riscul” de a te „contamina” în a fi la îndemâna celorlalți ca mod de viață.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

FITS, festivalul prieteniei

Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, ediția cu numărul 31, vine cu  peste 830 de evenimente în aer liber, în interior și online, susținute de 5.000 de artiști din 82 de țări.

FITS aduce în aceste zile la Sibiu nume de talie mondială din teatru și film, precum actorii americani John Malkovich și Tim Robbins, actrița franceză Isabelle Adjani sau dramaturgul, scenaristul și regizorul american Neil LaBute.

Pe parcursul festivalului vor avea loc 21 de conferințe speciale, majoritatea lor fiind moderate de criticul de teatru Octavian Saiu și de dramaturgul Matei Vișniec.

FITS găzduiește și în acest an întâlnirea dintre mai multe universități cunoscute, în cadrul a două dintre structurile asociate: Platforma de Cercetare Doctorală și Festivalul Universităților de Teatru.

Printre noutățile anului 2024 se numără o nouă structură pentru Bursa de Spectacole, eveniment asociat FITS și platformă de dialog între tinerii artiști, operatorii culturali, instituțiile de spectacole și rețelele culturale.

Primul Sezon cultural România-Polonia 2024-2025

Se inaugurează, cu ocazia FITS, primul Sezon cultural România-Polonia 2024-2025, prin expoziția „Tatra. Wróblewski, Karlowicz, Wyczólkowski” de la Muzeul Național Brukenthal. În contextul în care în perioada 2024-2025 se desfășoară Sezonul Cultural România-Polonia, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu prefațează aceste relații bilaterale prin prezența la Sibiu a producțiilor teatrale poloneze:Angajații– de Olga RAVN, regia Łukasz Twarkowski, producție a STUDIO theatregallery;PIES/ DOG, regia Barbara Bendyk, un spectacol al AST National Academy of Theatre Arts in Krakow; Arcadia – regia Jerzy Zoń, producție a KTO Theatre.

Există în acest an și un sezon francez de neocolit, care va marca un secol de funcționare a Institutului Francez în România.

Fiindcă Festivalul  Internațional de Teatru de la Sibiu a invitat în acest an Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, spectatorii vor avea ocazia să savureze 4 evenimente marca Madrigal:

1. Madrigal în concert – Gala de deschidere FITS, cu participarea extraordinară a oamenilor de teatru și film Pippo Delbono și Tim Robbins, care a avut loc ieri, 21 iunie.

2. Expoziția „Madrigal. Pe mai multe voci”, ce poate fi vizionată până la finalul FITS, la Muzeul Național Brukenthal 

3. Lansarea Revistei Madrigal – la Bursa Internațională a Spectacolelor de la Sibiu 

4. „Ritualuri” – Spectacol extraordinar al Corului Madrigal de închidere a FITS –  Muzeul ASTRA

„Cultura este o ocazie excelentă de a lega prietenii”

„Avem în fața noastră un tablou cultural impresionant, în care teatrul, cercetarea și educația teatrală, muzica, literatura, pictura și alte arte își dau întâlnire pentru a încânta publicul românesc și internațional.  Aplaud faptul că ediția 2024 a FITS este dedicată prieteniei. Suntem într-un moment în care avem nevoie de puterea prieteniei. Cultura este o ocazie excelentă de a lega prietenii și totodată un mediu foarte bun de promovare a prieteniei ca valoare. Reafirm aici sprijinul Ministerului Culturii pentru Fabrica de Cultură de la Sibiu, exemplar motor de dezvoltare comunitară. Sunt încântată de asemenea că Bursa de Spectacole de la Sibiu este recunoscută la nivel internațional, iar artiștii și instituțiile de spectacol din România își pot face cunoscute evenimentele în parteneriat cu cele mai importante structuri de spectacol din lume.

Salut Programul de Voluntari din cadrul FITS, inițiativele pe care Festivalul le are în zona coproducțiilor internaționale și felicit FITS pentru atenția specială acordată Republicii Moldova.

Îmi doresc ca anvergura pe care Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a atins-o sub conducerea directorului său, maestrul Constantin Chiriac, să fie exploatată ca un brand cultural de țară, ajutând România și cultura română. Mulțumesc maestrului Constantin Chiriac pentru acest cadou pe care îl faceți în fiecare an Sibiului și României! Mulțumesc, de asemenea, doamnei Hanna Wróblewska, Ministra Culturii din Polonia, Olga Wysocka, directoare a Institutului Adam Mickiewicz, profesorului Octavian Saiu, Liviu Jicman, directorul Institutului Cultural Român pentru #prietenia acordată Festivalului Internaționale de Teatru de la Sibiu! Urez publicului să se bucure pe deplin de toate spectacolele și evenimentele FITS pe care le pot vedea de acum și până la sfârșitul lunii iunie!”, a transmis Raluca Turcan, Ministrul Culturii, în cadrul conferinței de presă de astăzi.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Dimineața de după FITS

A început ieri Festivaul Internațional de Teatru. Cei prezenți s-au putut bucura de spectacolul de drone ce a avut loc la ora 00:00. Sute de ochi erau ațintiți asupra luminilor ce se mișcau în sincron, colorând cerul.

După deschiderea festivalului, cei mai mulți spectatori au plecat la casele lor, golind străzile, care de altfel erau pline ochi de oameni curioși din toate coțurile țării, dar și nu numai.

În această dimineață, oamenii au rămas să se odihnească, iar pe străzi circulă, dintre oamenii pe care i-am întâlnit, turiști proaspăt veniți, special sau nu, pentru festival.

Trec pe Nicolae Bălcescu, număr câteva zeci de oameni, majoritatea dintre ei grăbiți. Văd trei turiste care fac o poză la un magazin de suveniruri. Încerc să le abordez, dar una dintre acestea îmi răspunde în fugă: „Suntem de ieri în Sibiu, venim destul de des, noi fiind din București. Nu am venit special pentru festival, doar să ne recreăm. Sibiul mi se pare un oraș  minunat. Dar acum te lăsăm, ne căutăm cazare”.

„Sibiul mi se pare un oraș foarte frumos și curat”

Îmi contiui drumul și dau de două cupluri de tineri, care își plimbau copiii cu bicicletele. Îi întreb dacă au venit special pentru FITS. Îmi răspund, aproape în cor: „Ai spus Friț? Primarul Timișoarei, aaa, FITS. Suntem din Timișoara și am crezut că ne întebi de primarul nostru. Nu am venit pentru Festivalul Internațional de Teatru, doar să ne plimbăm, să ne recreăm. Suntem cazați la Orlat. Am văzut niște aranjamente în Piața Mare, speram că sunt pentru proiectarea meciului de diseară.”  Dau și de o sibiancă matinală, Claudia Mureșan, care are așteptări de la FITS: „Aseară am fost doar până la spectacolul de dans cu oglinzile, a fost unul deosebit, excepțional. Sper ca fetivalul de anul acesta să fie măcar ca cel de anul trecut”.

Aranjametele din Piața Mare par să stârnească curiozitatea turiștilor. Sunt pozate aprope continuu de diverși turiști. Gabriela Popa a venit din București să se relaxeze, nu pentru FITS. I s-a părut cam gălăgios orașul aseară, dar tot s-a oprit să facă o poză. „Sibiul mi se pare un oraș drăguț și liniștit. Bine, aseară mi s-a părut puțin mai aglomerat pentru capacitatea lui. Venim destul de des prin zonă, avem niște rude prin Cisnădie”, îmi spune Gabriela.

Unii oameni sunt de părere că acest festival îi agită pe copii: „Eu sunt din București, mi se pare un oraș foarte frumos și curat, acum mergem să-l vizităm. Nu am venit pentru FITS, avem copiii cu noi, se sperie”, îmi spune Răzvan.

Sibiul nu atrage oameni doar pentru FITS. Orașul de pe Cibin aduce oamenii pentru frumusețea, unicitatea, curățenia și misterul său. Spectacolele de la FITS însă vor continua și continua să uimească pe toți cei care se intersectează cu ele.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Călin Ciobotari:  „Nu cred că FITS poate fi „reeditat”, el are o unicitate a lui și numai a lui”

Conf. Univ. Dr. Călin Ciobotari este critic de teatru, cadru didactic și conducător de doctorate la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” Iași. Este profesor asociat al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, al Uniunii Teatrale din România și al Uniunii Scriitorilor din România, este autor a peste douăzeci de cărți și a aproximativ o mie de articole (publicistică, studii, cronici teatrale etc.). Este redactor șef al revistei Dacia literară, realizator și prezentator al emisiunii „Scena” (Apollonia Tv Iași). În 2019 i s-a decernat Premiul UNITER pentru Critică de Teatru.  În 2020 a fost director și selecționer al Festivalului Național de Teatru. În cadrul Școlii Doctorale Teatru, al căreia director este din 2020, dezvoltă direcțiile de cercetare Estetică, Teoria dramei și Spectacologie.

Călin Ciobotari participă la FITS, la fiecare ediție, de peste 25 de ani. L-am rugat să ne spună cum vede el acest festival, mai ales că zona din care vine este una ce ni l-a dat și pe Constantin Chiriac, președintele Festivalului Internațional de Teatru Sibiu.

Călin Ciobotari

„Dacă vreodată ar trebui să mă mut din Iași, prima mea opțiune ar fi Sibiul”

Ești implicat și un „abonat” constant al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Iași nu e chiar de ici-colo, atât ca distanță fizică, dar mai ales ca centru al artelor, între care Teatrul nu face deloc excepție. Ce te aduce la Sibiu?

Datorez foarte mult acestui Festival. Formarea mea de critic teatral are directă legătură cu Sibiul, fie numai și dacă mă gândesc la primele mele experiențe teatrale majore din anii 2000, când, la FITS fiind, descopeream tipuri de teatru despre care nici nu bănuiam că există, estetici ce mi se păreau, la vremea aceea, bulversante, fascinante, provocatoare. Apoi, aici, la Sibiu (interesant că nu spun, ca ieșean, „acolo”, ci „aici”!), am avut întâlniri pe care nu le credeam posibile. Să stai de vorbă cu Eugenio Barba, să respiri același aer cu Peter Brook sau Pippo Delbono, îți creează o serie de stări speciale care te urmăresc mult timp. Ca participant constant la Întâlnirea Școlilor Doctorale de Teatru din FITS, am avut șansa unor conexiuni foarte utile mediului universitar în care mă manifest. Un simplu exemplu: acum câțiva ani, l-am cunoscut la o astfel de întâlnire pe profesorul polonez Tomasz Wisniewski. În prezent, conduc o lucrare internațională de doctorat în cotutelă cu el, am vizitat Universitatea din Gdansk, iar el ne-a întors vizita la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași. Fără FITS astfel de macro-dialoguri nu ar fi fost posibile. Iată de ce, distanța Iași – Sibiu se topește în apropieri, vecinătăți, identități.

În timp, s-a creat o formă de dependență de acest oraș atât de prietenos cu cultura și aflat într-o relație atât de intimă cu teatru. În ultimii ani, în calitate de curator al Festivalului Național de Teatru, ajung la Sibiu la mai toate premierele. Orașul mi-a devenit un „acasă” profesional și datorită colegului și prietenului Ion Tomuș, directorul Școlii Doctorale de Teatru, cu care derulez proiecte de colaborare și cooperare. Dacă vreodată ar trebui să mă mut din Iași, prima mea opțiune ar fi Sibiul.

Ce reprezintă pentru „nesibieni” Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu?

Ca observație generală, în perioada FITS nimeni nu mai este „nesibian”. Cu toții ne simțim locuitori ai orașului, cu biletele la spectacole jucând rolul de vize de flotant. E o atmosferă pe care am recunoaște-o cu toții dintr-o mie, un fel „vibe” pe care nu-l vei regăsi nici la Cluj, nici la Timișoara, nici la București, nici în altă parte. În rest, FITS e pentru noi toți o continuă sursă de inspirație. Stai o săptămână la Festival și apoi te hrănești luni bune, spiritual, estetic, cu acumulările pe care le-ai avut ca spectator, ca participant. Îmi place termenul acesta, „participant”, el evocă o formă de împărtășire, de implicare profundă care te transformă dintr-un simplu observator într-un actant.

Călin Ciobotari și Constantin Chiriac

„Constantin Chiriac, uimitor prin energiile pe care le cheltuiește, uimitor prin intuițiile sale”

Ca observator cultural al fenomenului teatral din România și nu numai, cu o experiență generoasă în această zonă de exprimare prin teatrologie, care sunt particularitățile FITS?

O primă particularitate este dată de amploarea evenimentului. Sunt implicați sute, mii de invitați, este copleșitor. Doar programul Festivalului are dimensiunea unei cărți. O a doua particularitate este dată de calitatea indiscutabilă a producțiilor invitate; e o diversitate atent controlată și conectată temei de la fiecare ediție, cu o structurare inteligentă a programului. Apoi, la fiecare ediție apar lucruri noi, dimensiuni inedite, care fac ca Festivalul să nu se rutineze (risc al oricărui eveniment de calibru acesta ajuns la o anumită vârstă), ci să-și păstreze un aer de freshness. O altă particularitate o reprezintă chiar existența lui Constantin Chiriac, uimitor prin energiile pe care, la fiecare ediție, le cheltuiește, uimitor prin intuițiile sale și capacitățile sale de a crea echipe. Dacă l-am putea cumva multiplica pe acest ieșean care, iată, face istorie la Sibiu, am fi mult mai fericiți din punct de vedere teatral…  

Ce îi lipsește festivalului de la Sibiu?

Momentan nu știu ce să răspund la întrebarea aceasta. Oferta Festivalului este de o diversitate debordantă. E asemenea unui bufet suedez din care fiecare își ia ceea ce îi place sau ceea ce răspunde nevoilor sale. Poate ar fi interesantă, la un moment dat, o ramificare a FITS-ului și în alte orașe din România, un fel de „sibiuficare” teatrală, câte un spectacol mare dăruit de Festival câte unei comunități din alte orașe decât Sibiul. Căci unul din conceptele fundamentale pe care s-a construit tot ceea ce este cultural la Sibiu e cel de generozitate.

Călin Ciobotari

„O listă de nume pe care toate marile festivaluri din lume se bat să le aibă”

De ce ai nevoie, ca manager cultural, să poți „gândi” și implementa un astfel de proiect cultural?

De viziune, este primul răspuns care îmi vine în minte. De ajutor de sus, și fiecare poate înțelege ce vrea prin „sus”, însă eu mă gândesc și la un Dumnezeu care iubește teatrul și te iubește și pe tine în teatru. Apoi de sănătate pentru a duce la bun sfârșit colosala misiune pe care ți-ai asumat-o. Mai ai nevoie de diplomație, de puterea de a ierta, de puterea de a uita, de voluptatea de a construi, plus încă o mie de calități…

E viabil un astfel de fenomen și pentru alte centre din România?

În momentul de față nu există o infrastructură teatrală de tipul acesta în alte orașe românești. E ca și cum vrei să joci în Liga Campionilor, dar stadionul tău este omologat doar pentru divizia B, națională. Poate Bucureștiul și-ar permite luxul unui astfel de macro-proiect, însă acolo, în capitală, lucrurile se dispersează, e un sentiment de fărâmițare. Desigur, există Festivalul Național de Teatru, însă el are alt profil, nu poate fi comparat cu FITS. Nu cred că FITS poate fi „reeditat”, el are o unicitate a lui și numai a lui, la fel cum Festivalul „Shakespeare” de la Craiova o are pe a lui și așa mai departe.

Vei fi la Sibiu și la cea de-a 31 ediție a FITS. Care sunt reperele cele mai provocatoare pentru un critic și „practician” de teatru care te fac să revii la Sibiu și de această dată?

Nu vreau să mă erijez în influencer, mai ales că am învățat, în toți acești ani, că purificarea, catharsisul nu poartă o semnătură și nu țin de un program. Pe de altă parte, este suficient să intri pe secțiunea de „Highlights” de pe site-ul FITS pentru a vedea o listă de nume pe care toate marile festivaluri din lume se bat să le aibă. Și care vin la Sibiu ca acasă…

Călin Ciobotari

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

FITS. Care sunt cele 7 personalități care vor primi în acest an câte o stea pe Aleea Celebrităților

De-a lungul timpului, Sibiul a fost martorul şi beneficiarul aportului extraordinar adus de numeroasele personalităţi culturale şi artistice la dezvoltarea Sibiului aşa cum îl cunoaştem azi. Fiecare dintre aceste personalităţi are o poveste distinctă şi extraordinară, care o leagă de destinul Sibiului şi care rămâne ţesută în fibra intimă a comunităţii. Aleea Celebrităţilor este gândită ca un loc permanent de celebrare și de recunoaştere a acestor contribuţii, reprezentând un tribut adus realizărilor în domeniul cultural și artistic din Sibiu sau în legătură cu acesta.

În acest an, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, alte șapte personalități vor primi câte o stea. Acestea sunt: John Malkovich, Susanne Kennedy, Anne Teresa de Keersmaeker, Theodoros Terzopoulos, Isabelle Adjani, David Esrig, Jon Fosse


John Malkovich

John Malkovich (n. 1953) a devenit deja un nume de referință în lumea cinemaului internațional, fapt confirmat de numeroasele distincții care i-au încununat cariera. A studiat actoria la William Esper Studio, devenind în 1976, până în 2020, membru al Steppenwolf Theatre Company din Chicago, alături de care a jucat în numeroase spectacole.

În 1984 semnează primul său rol într-un lungmetraj – Places in the Heart (regizat de Robert Benton) – care îi aduce o nominalizare la Premiile Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar. În 1985 și-a făcut debutul pe Broadway, interpretându-l pe Biff din Moartea unui comis voiajor, alături de Dustin Hoffman, acest rol aducându-i un Premiu Emmy. Din acest moment, cariera sa devine din ce în ce mai impresionantă, colaborând cu regizori precum Steven Spielberg, Bernardo Bertolucci, Woody Allen sau Luc Besson. A jucat alături de alte nume de referință ale cinemaului internațional, precum Glenn Close, Uma Thurman, Michelle Pfeiffer, Daniel Day-Lewis, Alain Delon sau Johnny Depp. Întreaga sa activitate a fost răsplătită prin numeroase premii și nominalizări la cele mai importante festivaluri de teatru și film din lume.

Susanne Kennedy

Susanne Kennedy (n. 1977) se numără printre regizorii europeni cei mai importanți la ora actuală. A studiat teatru în Germania și Franța, iar în 2005 a obținut o diplomă în regie la Amsterdam. Împreună cu artistul vizual Markus Selg creează spații scenice care aduc laolaltă atmosfera jocurilor video și halucinațiile psihedelice. Spectacolele sale sunt o invitație radicală la a lua atitudine în fața problemelor pe care le ridică prezentul, ștergând granița dintre actor și mașinărie.

În producțiile sale, actorii poartă măști și vorbesc cu voci preînregistrate, în timp ce, prin utilizarea imaginilor hipnotice, ea pune sub semnul întrebării reprezentarea univocă a realității. Împingând limitele teatrului la un alt nivel, totodată întorcându-se spre rădăcinile arhaice ale ritualului, Susanne Kennedy oferă o viziune cu totul aparte asupra modului în care ne înțelegem pe noi înșine și a motivelor pentru care am fost aruncați în lume.

Anne Teresa de Keersmaeker

Anne Teresa De Keersmaeker (n. 1960) a studiat dansul la Mudra School din Bruxelles și Tisch School of the Arts din New York, semnând în 1980 prima sa lucrare coregrafică. Doi ani mai târziu a avut loc premiera filmului Fase, Four Movements to the Music of Steve Reich. De Keersmaeker a înființat compania de dans Rosas la Bruxelles în 1983, în timp ce crea lucrarea Rosas danst Rosas. Odată cu aceste spectacole inovatoare, coregrafia ei s-a bazat pe o explorare riguroasă și prolifică a relației dintre dans și muzică.

A creat împreună cu Rosas o gamă largă de lucrări care implică structurile muzicale și partiturile mai multor perioade, de la muzică veche la idiomuri contemporane și populare. Practica ei coregrafică atrage, de asemenea, principii formale din geometrie, modele numerice, lumea naturală și structuri sociale pentru a oferi o perspectivă unică asupra articulației corpului în spațiu și timp. În 1995, Anne Teresa De Keersmaeker a înființat școala P.A.R.T.S. (Performing Arts Research and Training Studios / Studiouri de cercetare și formare în artele spectacolului) din Bruxelles în asociere cu De Munt/La Monnaie.

Theodoros Terzopoulos

Johanna Weber Photography

Theodoros Terzopoulos (n. 1947) este regizor de teatru și președinte al Comitetului Internațional al Jocurilor Olimpice de Teatru. A fost, de asemenea, director artistic al Întâlnirilor Internaționale de Dramă Antică din Delphi, director al Școlii de Teatru a Teatrului de Stat al Greciei de Nord, membru fondator al Institutului Internațional de Teatru Mediteraneean și al Teatrului de Stat al Greciei de Nord.

A studiat la Școala de teatru a lui K. Michailidis din Atena și la Ansamblul Berliner sub îndrumarea lui Heiner Muller. În 1985 a fondat în Delphi Teatrul Attis, care are sediul în Atena, unde și-a dezvoltat propria metodă de actorie. În aproape 40 de ani, a prezentat 2200 de spectacole, bazate pe tragedii antice și alte piese de teatru contemporane majore, în cele mai mari teatre și festivaluri din întreaga lume. A câștigat numeroase premii de și este profesor emerit în mai multe academii și universități celebre. Au fost publicate 40 de cărți despre munca sa.

Isabelle Adjani

Isabelle Adjani (n. 1955) este, fără îndoială, un nume care s-a impus în cinemaul internațional, în rândul celor mai bune actrițe din toate timpurile. Familiarizată cu lumea platourilor de filmare încă de la vârsta de 14 ani (odată cu rolul din filmul Le petit bougnat din 1970), cariera impresionantă a Isabellei Adjani adună roluri în peste 30 de producții cinematografice.

A lucrat pentru La Comédie Française timp de doi ani, începând cu vârsta de 17 ani. În cinema, printre rolurile sale emblematice se numără cele din filmele Regina Margot (1994, în regia lui Patrice Chéreau), Camille Claudel (1988, în regia lui Bruno Nuytten) și Posedata (1981, în regia lui Andrzej Zulawski). A fost recompensată cu cinci premii César pentru Cea mai bună actriță, performanță unică în întreaga istorie. De asemenea, Isabelle Adjani este singura actriță care a primit vreodată două Premii Cannes în cadrul aceleiași ediții a prestigiosului festival (pentru rolurile din Posedata și Quartet, în 1981). La aceste performanțe se adaugă două nominalizări la Premiile Oscar. În 2010, este numită Cavaler al Legiunii de onoare.

David Esrig

David Esrig (n. 1935) s-a afirmat în rândul celor mai importanți regizori români ai ultimii jumătăți de secol XX. A urmat studiile în regie ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a obținut titlul de doctor în 1978. A fost director al Studioului de actorie la Teatrul Evreiesc de Stat din București între 1959 și 1961, după care a lucrat la Teatrul de Comedie. După instaurarea regimului ceaușist, a părăsit România în 1973, ca urmare a interzicerii a două dintre producțiile sale.

S-a stabilit inițial în Franța, unde a colaborat cu Théâtre national de Chaillot din Paris, după care s-a mutat în Germania. Din 1979 a lucrat la Universitatea de Teatru din München, iar în 1995 a fondat Academia Athanor. De-a lungul carierei sale, David Esrig a fost numit profesor emerit în mai multe academii și universități celebre, primind o serie de premii și distincții, printre care Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D (2021) și Premiul Național al Culturii Române (2003).

Jon Fosse

Jon Fosse (n. 1959) este unul dintre cei mai prolifici și apreciați autori ai momentului. Și-a început cariera în 1983, odată cu publicarea primului său roman, urmat de numeroase alte romane, volume de povestiri și de versuri, cărți pentru copii și colecții de eseuri. În 1993 scrie prima sa piesă de teatru (Cineva are să vină), iar de atunci a publicat aproximativ treizeci de piese, dintre care cele mai cunoscute ar fi: O zi de varăIarna și Eu sunt vântul. Opera sa dramatică a cunoscut un succes internațional uriaș începând cu a doua jumătate a anilor ’90, stând la baza unui număr considerabil de spectacole produse în întreaga lume.

Textele sale au fost traduse în mai bine de 50 de limbi, ceea ce face ca Jon Fosse să fie considerat unul dintre cei mai jucați dramaturgi contemporani. În ciuda interesului său tot mai mare pentru teatru, a continuat să scrie proză și poezie. Printre romanele sale cele mai notabile se numără Trilogia și Septologia (ale cărei prime două părți au fost publicate și în română, sub titlul de Numele celuilalt). Numeroasele premii literare obținute în întreaga lume au fost încununate de acordarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2023.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Românii preferă litoralul românesc pentru minivacanța de Rusalii. Și Sibiul e în topul preferințelor

Românii își vor petrece minivacanța de Rusalii pe litoralul românesc. Prețul mediu pentru un sejur de 2 nopți este de 741 de lei. Travelminit.ro a înregistrat de Rusalii o creștere a rezervărilor cu 27% în comparație cu weekendul de dinainte. Cea mai rezervată destinație pentru weekendul de Rusalii este, așa cum era de așteptat, litoralul românesc, cele mai populare stațiuni fiind Mamaia și Eforie Nord. Prețul mediu pentru un sejur de două nopți, pentru două persoane, în weekendul de Rusalii costă 741 lei.

Estimările arată că luna august va fi vârful sezonului estival

Turismul românesc este în continuă evoluție vara aceasta, mai ales că hotelierii și operatorii din industrie confirmă faptul că rezervările sunt pe un trend ascendent. În plus, cardurile de vacanță pentru 2024 au început să fie încărcate pentru majoritatea angajaților din mediul de stat, astfel că românii își fac deja planurile pentru concediul de vară.

Mai mult decât atât, potrivit platformei hoteliere online Travelminit.ro, a fost înregistrată o creștere importantă a rezervărilor pentru weekendul prelungit (sâmbătă, duminică și luni) de Rusalii, care s-a sincronizat anul acesta și cu debutul vacanței copiilor. Tocmai din acest motiv, cei mai mulți români vor călători de Rusalii atât în cuplu (53% din totalul rezervărilor), cât și în familie (36%).

„Există o creștere importantă a rezervărilor pentru vară, în special pentru weekendul prelungit de Rusalii, astfel că ne așteptăm ca locurile încă disponibile să se ocupe rapid. În același timp, încărcarea cardurilor de vacanță va încuraja tot mai mulți români să facă rezervări pentru concediile de vară, astfel că le recomandăm clienților noștri să rezerve de pe-acum cazarea. Estimăm că luna august va fi vârful sezonului estival, ceea ce înseamnă că și prețurile vor fi mari, iar disponibilitatea locurilor de cazare va fi redusă”, spune Timea Imecs-Ambrus, CEO Travelminit.

Aglomerație de Rusalii: unde vor merge turiștii în weekendul prelungit?

Potrivit datelor emise de Travelminit.ro, urmează cel mai aglomerat weekend de la debutul sezonului estival, platforma înregistrând în minivacanța de Rusalii o creștere a rezervărilor cu 27% în comparație cu weekendul de dinainte. De asemenea, 26% din totalul rezervărilor din iunie sunt pentru weekendul de Rusalii, în timp ce anul trecut, acest procent era de 20%.

În același timp, cea mai rezervată destinație pentru weekendul de Rusalii este, așa cum era de așteptat, litoralul românesc, cele mai populare stațiuni fiind Mamaia și Eforie Nord. De asemenea, turiștii vor să-și petreacă weekendul de Rusalii și într-un city break, Brașovul și Sibiul fiind din nou în topul preferințelor acestora, în stațiunile de la munte sau într-o destinație balneoclimaterică.

Cât costă cazarea de Rusalii? Creșteri de preț cu numai 5% în comparație cu anul trecut

În ceea ce privește tarifele unităților de cazare în perioada Rusaliilor, se pare că Travelminit.ro anunță o creștere de numai 5% în comparație cu anul trecut. Deși industria turismului se confruntă cu un val de scumpiri la nivel general, se pare că hotelierii români au reușit să mențină nivelul prețurilor cel puțin pentru prima parte a verii.

De exemplu, prețul mediu pentru un sejur de două nopți, pentru două persoane, în weekendul de Rusalii costă 741 lei, în timp ce prețul mediu pentru un sejur de 4 nopți, pentru 4 persoane, este de 2.120 lei.

Nu în ultimul rând, se pare că hotelurile revin în forță vara aceasta: cele mai multe rezervări înregistrate în luna iunie sunt pentru hoteluri (39%), semn că turiștii își doresc cât mai multe servicii în același loc, iar hotelurile oferă, de regulă, pachete complexe de vacanță. Urmează pensiunile (31%), apartamentele (11%), vilele (10%), casele de vacanță (6%) și cabanele (2%).

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

FITS, 22 iunie, a doua zi: Procesul lui Kafka, dansuri africane, un concert de orgă și zece spectacole cu acces liber

Cea de-a doua zi de FITS aduce în fața publicului Procesul lui Kafka, dansuri africane, un concert de orgă, dar și zece spectacole cu acces liber, plus multe alte surprize.

Recomandări de spectacole din 22 iunie:

· Alegerea – este o parabolă prin care Majestățile lor Regele Mihai I și Regina Ana traduc sentimentele unei lumi în derivă

· Cvartet Kairós – Trupă de etno-jazz al căror stil este ancorat în peisajul sonor mediteraneean.

· DinDor’NdoR – O coregrafie materializată și printr-o serie de accesorii-metafore.

·  Soră-sa (online) – un one-woman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță.

· Procesul – Povestea lui Joseph Kafka este povestea noastră zilnică în care, de multe ori, ne lăsăm copleșiți de întrebările viitorului.

· Concert de orgă – Ștefan Donner – Sensibil și poetic – genul de muzică ce depășește orice granițe sau gusturi.

·Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal – În 1953un scriitor este trimis la spitalul de boli mintale din Moscova pentru a-i converti pe pacienți folosind „arta și literatura”.

· Prometheus. Beginnings. Un spectacol de dans inspirat de piesele dramaturgului berlinez Kevin Rittberger (spectacol indoor cu acces gratuit)

 Recomandări de spectacole cu acces liber:

·Ghici, poveste, ce-i?Spectacolul lansează o provocare celor mici. Mai cunosc ei oare poveștile românești?

·The Gipsy MarionettistUn spectacol captivant și simbolic dezvăluie relațiile de familie prin intermediul sforilor mânuite cu o mare îndemânare.

· Fără complexeUmorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor Colbok

· Zborul–  O paradă excepțională în care ni se dezvăluie o lume imaginară: personaje bizare, păsări rare și maiestuoase, ne invită la dans într-un zbor fantastic pe acorduri de pop-rock.

·Parada cercetașilor maltezi – O trupa vine în completarea activităților principale ale cercetașilor, permițându-le membrilor să lucreze în echipă, să își respecte angajamentele, să își dezvolte abilitățile muzicale, să aibă un hobby util și să capete încredere.

·Călători printre amintiri – Un spectacol care spune povestea a patru vârstnici călători, într-un univers de obiecte suspendate.

·Ciudați și colorați – Orice loc poate deveni un spațiu de joc, atât timp cât ne oferă un pretext pentru o intervenție stradală impresionantă.

·Dansul măștilor – Acest spectacol de balet colorat încearcă să păstreze esența artei africane, culorile, formele si simplitatea.

·TRASH! – Un spectacol plin de voie bună care combină reciclarea cu percuția, mișcarea și umorul.

·Pe urmele lui Moby Dick – o adevărată odisee urbană a căpitanului Ahab în urmărirea faimosului cetaceu .

Despre spectacole

Alegerea – este o parabola prin care Majestățile lor Regele Mihai I și Regina Ana traduc sentimentele unei lumi în derive

De:  Majestățile Lor Regele Mihai I & Regina Ana
Regie: Alexandru Boureanu & Raluca Păun
România
Sinagoga, ora 17:00 și ora 22:00

Scrisă în 1960, la Versoix (Elveția) piesa „Alegerea” este parabola prin care Majestățile lor Regele Mihai I și Regina Ana traduc sentimentele unei lumi în derivă. Lupta dintre Bine și Rău se poartă cu măști și cu viclenia specifică personajelor care ies din mantaua lui Iago: Amar și Ușurință sunt fețele aceleiași medalii, una coruptă care înfățișează în dublă efigie venalitatea umană. Unul vorbește în numele… leninismului violent, celălalt în numele plăcerii, al unui hedonism care se dispensează de ideologie. Pus în fața unei alegeri esențiale, pentru ce va opta Omul?

 „Un concept modern, o scenografie compatibilă și o muzică ce intensifică cu precizie căutările disperate ale personajelor, puse în fața alegerii destinului omenirii.” (Ana Paraschivescu)
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Durata: 1h
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 50 de lei
Program reprezentații și achiziție bilete:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/alegerea

Cvartet Kairós – O Trupă de etno-jazz al căror stil este ancorat în peisajul sonor mediteraneean
De: West Wave Productions
Portugalia
Biserica Evanghelică Sf. Ioan, ora 18:00

Kairós este o trupă de etno-jazz al căror stil este ancorat în peisajul sonor mediteraneean. Cvartetul este compus din Ruben Monteiro, autor al unor compoziții evocatoare și înălțătoare la oud și baglama, Carla Costa, cu a sa expresivitate sensibilă și emoționantă la ney, acompaniați de Christian Marr la chitară bas fără taste și Tiago Santos la tobe. Muzica lor este inspirată de spiritualitatea și culturile antice – ale Asiei Centrale și ale țărilor din jurul Mediteranei, iar elementele centrale ale albumului sunt câteva dintre cele mai vechi instrumente muzicale din lume.

Durata: 55min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 40 de lei
Program reprezentații și achiziție bilete:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/cvartet-kair-s

DinDor’NdoR – O coregrafie materializată și printr-o serie de accesorii-metafore.
Regia: Gigi Căciuleanu
România
Fabrica de Cultură – UniCredit – Sala „Eugenio Barba” , ora 19:00

DinDor’NdoR – Muzica lui Dan Dediu, m-a inspirat în compunerea unei “lumi” în care trupurile (femei, bărbați, cupluri, grupuri) evoluează într-un spațiu scenografic inventat, și realizat ca și costumele, de Viorica Petrovici.
 
DinDor’NdoR – O coregrafie traversată de ideea că fiecare dansatoare / dansator reprezintă o complexă geometrie a trupului, înscrisă într-un soi de matematică spațială (structuri, forme și/sau simboluri) materializată și printr-o serie de accesorii-metafore.

Remarcabil. Un spectacol coregrafic tandru și delicat, în care te pierzi cu aceeași admirație cu care ai contempla o pictură
Durata: 1h 10min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 50 de lei
Program reprezentații și achiziție bilete:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/dindor-ndor

Soră-sa (online) – un one-woman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță
De: Lot Vekemans
Regia: Hunor Horváth
România

Cunoaștem deja povestea Antigonei și a destinului său tragic în lupta de a își afirma propriile convingeri. Însă prea puțini știu povestea surorii sale, Ismena – cea care, încercând să evite blestemul ce i-a secerat familia, rămâne singură să deplângă moartea celor dragi. Într-o confesiune dezarmantă, Ismena vine, așadar, să-și spună propria versiune. Ismena, adică Soră-sa, cea care supraviețuiește pentru a vedea cum toată fericirea ei nu este decât o farsă în mâna zeilor. Cu tandrețe și sinceritate, Cristina Ragos ne oferă, sub îndrumarea regizorului Hunor Horváth, un one-woman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță, dar și despre fragilitatea unei lumi care, în fața setei de putere, își pierde propria umanitate.
 

Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Durată: 1h
Prețul unui bilet la acest este de 30 de lei
Program reprezentații și achiziție bilete:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/sor–sa–online-

Procesul – Povestea lui Joseph Kafka este povestea noastră zilnică în care de multe ori ne lăsăm copleșiți de întrebările viitorului
De: Franz Kafka
Regia: Botond Nagy
România
Sala mare TNRS, ora 22:00

Într-o lume atât de tulbure, de multe ori putem avea senzația că trăim într-o simulare. Că viața noastră nu este nimic altceva decât un maraton într-un labirint unde ne definim religia, destinul, dragostea, visele, ca pe niște băncuțe de odihnă. Uneori ne mai oprim.  Procesul lui Kafka surprinde sentimentul suprarealist de a fi suspendat între un vis și o amintire îndepărtată. Povestea lui Joseph K traversează teme de timp, stări de vis, viața de apoi, vindecare și conștiință. Povestea lui Joseph K este povestea noastră zilnică în care de multe ori ne lăsăm copleșiți de întrebările viitorului.

Readaptarea celebrului roman semnat de Kafka repune în discuție raporturile interumane contemporane, într-un spectacol dinamic și memorabil despre alienare și absurditatea cotidiană.
Spectacol prezentat în limba germană, cu traducere în limbile română și engleză
Durata: 1h 30min
Prețul unui bilet la acest spectacol începe de la 50 de lei
Program reprezentații și achiziție bilete:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/procesul

Ghici, poveste, ce-i? – Spectacolul lansează o provocare celor mici. Mai cunosc ei oare poveștile românești?
Regia: Marian Râlea
România
Parcul Sub Arini, ora 11:00

Devenită tradiție, secțiunea „Joc, Copilărie, Teatru” transformă de 22 de ani Parcul Sub Arini într-un tărâm magic al poveștilor. Aici întâmpinați de Magicianul poveștilor Marian Râlea, copiii mici, dar și părinții lor se joacă de-a teatrul împreună.Spectacolul „Ghici, poveste, ce-i?” lansează o provocare celor mici. Mai cunosc ei oare poveștile românești? Personaje surpriză își vor face apariția și vor oferi premii celor mai iscusiți povestitori. Unele poate că s-au rătăcit și nu mai își găsesc povestea. Micuții spectatori vor deveni ei înșiși eroi de poveste și vor descoperi bucuria teatrului prin joc.

Durata: 2h
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/ghici–poveste–ce-i-

The Gipsy Marionettist – Un spectacol captivant și simbolic dezvăluie relațiile de familie prin intermediul sforilor mânuite cu o mare îndemânare
Regia: Rasid Nikolic
Bosnia și Herțegovina, Italia
Richiș, ora 12:00
Bastionul Soldisch, ora 19:30

Fiecare marionetă, care a fost făcută manual și reprezintă membrii familiei artistului, creează o atmosferă specifică și o imagine vizuală diferită. Pe măsură ce sforile se întind, zâmbetele răsar pe chipurile oamenilor. Acest spectacol captivant și simbolic dezvăluie relațiile de familie prin intermediul sforilor mânuite cu o mare îndemânare. Rasid Nikolic reface traseul unei călătorii curajoase, din fosta Iugoslavie aflată în război până în Italia. Un schelet entuziasmat și nerăbdător, un tigru amabil, dar înfometat, o dansatoare din buric și multe alte personaje fac deliciul spectatorilor, de la mic la mare..

Durata: 40 minute
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație
: https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/the-gipsy-marionettist

Fără complexe – Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor Colbok
De Cie Colbok
Franța
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 12:15

Fondată în 1997, compania Colbok se inspiră din momentele zbuciumate al vieții contemporane pentru a proteja arta spectacolelor de stradă și cea a teatrului popular, care pun un accent deosebit pe interacțiunea cu publicul. Orice loc poate deveni un spațiu de joc, atât timp cât oferă un pretext pentru o intervenție stradală impresionantă. Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor companiei. Universalitatea râsului dirijează dorința artiștilor de a-și împărtăși creațiile cu lumea întreagă și îi încurajează să le transforme în momente care îi amuză și îi exasperează pe spectatori, făcându-le viața de zi cu zi mai haioasă, mai poetică, mai plăcută.

Durata: 30-45 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/f-r–complexe

Zborul – O paradă excepțională în care ni se dezvăluie o lume imaginară: personaje bizare, păsări rare și maiestuoase, ne invită la dans într-un zbor fantastic pe acorduri de pop-rock
De: Remue Menage
Franța
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 12:30

„Zborul” este o experiență inedită, o invitație de a privi străzile dintr-o altă perspectivă. O paradă excepțională în care ni se dezvăluie o lume imaginară: personaje bizare, păsări rare și maiestuoase, ne invită la dans într-un zbor fantastic pe acorduri de pop-rock. Mișcarea este elementul central al acestui spectacol de proporții – este nucleul coregrafiei și al simbolismului din spatele obiectelor însuflețite. Cerul și pământul se contopesc. Lumea se mișcă sub picioarele noastre. Ne lăsăm în voia amețelii, eliberați ca într-un zbor.

Durata: 50 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație
: https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/zborul

Parada cercetașilor maltezi – O trupa vine în completarea activităților principale ale cercetașilor, permițându-le membrilor să lucreze în echipă, să își respecte angajamentele, să își dezvolte abilitățile muzicale, să aibă un hobby util și să capete încredere
De: Marsa Scouts Pipes & Drums
Malta
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 18:30 și 20:50

Fondat în 1929, grupul Marsa Scouts face parte din Asociația Cercetașilor din Malta. Trupa vine în completarea activităților principale ale cercetașilor, permițându-le membrilor să lucreze în echipă, să își respecte angajamentele, să își dezvolte abilitățile muzicale, să aibă un hobby util și să capete încredere. Uniforma acestora este o combinație între uniforma Asociației Cercetașilor din Malta și costumul tradițional scoțian. Modelul tartanului purtat de către trupă a fost conceput special pentru aceasta, având culorile tradiționale ale grupului.

Durata: 30-45 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/parada-cerceta-ilor-maltezi

Concert de orgă – Stefan Donner – Sensibil și poetic – genul de muzică ce depășește orice granițe sau gusturi
De: Stefan Donner
Austria
Biserica Evanghelică din Cristian, ora 16:00

Organistul vienez Stefan Donner va susține două recitaluri de orgă în cadrul celei de-a 31-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în iunie 2024, fiind prima sa apariție la FITS. Dl Donner se va întoarce în România pentru a susține două alte serii de concerte la Brașov (13 iulie) și Mediaș (15 iulie).

Durata: 1 h
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/concert-de-org–-stefan-donner

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal – In 1953 un scriitor este trimis la spitalul de boli mintale din Moscova pentru a-i converti pe pacienți folosind „arta și literatura”
De: Matei Vișniec
Regia: Cosmin Chivu
Spania
Sala Cavas a Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, ora 17:00

Acțiunea are loc la spitalul de boli mintale din Moscova în 1953, cu câteva săptămâni înainte de moartea lui Iosif Stalin. Un scriitor este trimis la acest spital pentru a-i converti pe pacienți folosind  „arta și literatura”. Acesta le spune istoria comunismului, astfel încât să o înțeleagă… și să fie salvați de viziunea utopică a viitorului. Scriitorul își începe istorisirea precum un povestitor subversiv, adresându-li-se ca unor copii și povestind evenimentele cu toate absurditățile lor. Scena finală ni-l dezvăluie pe Stalin rătăcind pe la ferestrele spitalului. Să fie o nălucă sau un pacient?

Spectacol prezentat în limba engleză, cu traducere în limba română
Durata: 1h 20min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/istoria-comunismului-povestit–pentru-bolnavii-mintal

Călători printre amintiri – Un spectacol care spune povestea a patru vârstnici călători, într-un univers de obiecte suspendate
Un spectacol de: Pedro Leal
Portugalia
Parcul Astra, ora 18:00 

Un spectacol care spune povestea a patru vârstnici călători, într-un univers de obiecte suspendate. Pășind printre amintirile trecutului ce le învăluie viețile, aceștia descoperă un nou itinerariu – o instalație de interferențe poetice, care explorează în spațiul comun tot ce are acesta mai de preț: o multitudine de senzații și simțuri. Marcată de unicitatea mediului care o înconjoară, această instalație se scutură de praful uitării și se transformă într-un spațiu efemer al contemplării.

Durata: 40 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/c-l-tori-printre-amintiri

Ciudați și colorați – Orice loc poate deveni un spațiu de joc, atât timp cât ne oferă un pretext pentru o intervenție stradală impresionantă
De: Cie Colbok
Franța
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 19:45

Fondată în 1997, compania Colbok se inspiră din momentele zbuciumate al vieții contemporane pentru a proteja arta spectacolelor de stradă și cea a teatrului popular, care pun un accent deosebit pe interacțiunea cu publicul. Orice loc poate deveni un spațiu de joc, atât timp cât ne oferă un pretext pentru o intervenție stradală impresionantă. Umorul și poezia sunt principiile de bază ale spectacolelor noastre. Universalitatea râsului ne dirijează dorința de a ne împărtăși creațiile cu lumea întreagă și ne încurajează să transformăm momentele care ne amuză și ne exasperează, pentru a face viața de zi cu zi mai haioasă, mai poetică, mai plăcută.

Durata: 30 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/ciuda-i–i-colora-i

Dansul măștilor – Acest spectacol de balet colorat încearcă să păstreze esența artei africane, culorile, formele si simplitatea
De: Masters Ballet
Spania
Pietonala Nicolae Bălcescu, ora 19:00

Acest spectacol de balet colorat încearcă să păstreze esența artei africane, culorile, formele, simplitatea și absența elementelor pur decorative – toate acestea se combină pentru a crea un peisaj ludic și fascinant care să transmită plăcerea și bucuria de a trăi. Toate măștile sunt creații originale ale Masters Ballet, precum este și coregrafia inspirată de dansurile tradiționale burundeze, iar muzica a fost compusă de ansamblul de percuție Bakutem/Chechu Obrer. Pe lângă faptul că sunt elemente de o frumusețe ornamentală inedită, măștile sunt un simbol al protecției spirituale, având o puternică încărcătură religioasă care presupune alungarea spiritelor strămoșilor și a sufletelor pierdute.

Durata: 30 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/dansul-m–tilor

TRASH! – Un spectacol plin de voie bună care combină reciclarea cu percuția, mișcarea și umorul
De: YLLANA & TRASH THE COMPANY
Spania
Piața Habermann, ora 19:40 și 22:15

„O nebunie muzicală!” este un spectacol plin de voie bună care combină reciclarea cu percuția, mișcarea și umorul. Show-ul are loc într-un centru de reciclare, unde patru muncitori creativi dau o nouă șansă deșeurilor și arată publicului excesul provocat de consumerismul societății de azi. Butelii de gaz, umbrele, mingi, truse de scule, claxoane, saci de gunoi… Băieții aceștia pot transforma orice într-un număr muzical animat și plin de umor. Fiți pe fază! Talentul lor trăsnit e contagios. Un spectacol de familie, un spectacol pentru toată lumea.

Durata: 45 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/trash-

Pe urmele lui Moby Dick – o adevărată odisee urbană a căpitanului Ahab în urmărirea faimosului cetaceu
De: Regia: Frédérique ESPITALIER, Isadora SANCHEZ
Franța
Piața Mare, ora 21:30

 „Pe urmele lui Moby Dick” prezintă o adevărată odisee urbană a căpitanului Ahab în urmărirea faimosului cetaceu. Cu această producție, Compagnie CPPP a adaptat bestseller-ul „Moby Dick” la cea dintr-un oraș. Diferitele răsturnări de situație ale poveștii sunt puse în scenă în ritmul muzicii live, narate de isprăvile uimitoare ale artiștilor de circ și de performanța dansatorilor. Întâlnirea creaturii mitice, urmărirea acesteia și lupta finală transformă într-un mod spectaculos centrul istoric al orașului printr-o reinterpretare a celebrului roman.

Durata: 45 min
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/pe-urmele-lui-moby-dick

Prometheus. Beginnings. Un spectacol de dans inspirat de piesele dramaturgului berlinez Kevin Rittberger
De: Kevin Rittberger
Regia: Tzveta Kassabova
Statele Unite ale Americii
Sala Cavas a Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, ora 23:00

„Prometeu. Începuturi” este un spectacol de dans creat de Tzveta Kassabova împreună cu artiștii din distribuție, inspirat de piesele dramaturgului berlinez Kevin Rittberger. Acesta creează un spațiu în care probleme apăsătoare ale vremurilor noastre plutesc și interacționează unele cu altele. Spectacolul reunește o interconectare a mișcărilor, cuvântul rostit, o coloană sonoră improvizată semnată de Steve Hilmy și o scenografie evocativă. Astfel, spectacolul explorează provocările imigrației, criza climatică și rolul tehnologiei în viețile noastre.

Spectacol prezentat în limba engleză, cu traducere în limba română
Durata: 1h
Accesul este liber la acest spectacol.
Program reprezentație:
https://sibfest.ro/ro/homepage-127/events/prometheus–beginnings-

Şcoala Populară de Arte şi Meserii debutează la Festivalul Internaţional de Teatru. Spectacolul are loc duminică

În acest an, elevii Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Ilie Micu” din Sibiu sunt prezenţi la FITS cu o expoziţie. Vernisajul are loc astăzi, vineri, la ora 17.00, la Biblioteca Judeţeană ASTRA. De asemenea, elevii vor pune în scenă un spectacol care va avea loc duminică, de la ora 20.15, în Piaţa Habermann.

“De dragoste și dor…”

Primul spectacol al celor mai talentaţi elevi ai Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Ilie Micu” din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, va avea loc duminică, 23 iunie, de la ora 20.15, pe scena din Piața Habermann. Spectacolul se numeşte “De dragoste și dor…” şi va reuni aproape o sută de elevi de la clasele coordonate de profesorii Mariana Anghel, Adrian Grecu, Luminița Dejan, Cosmin Diaconescu, Bianca Băilă şi Mihai Constantin.

Iubitorii muzicii de calitate au ocazia să-I aplaude pe micii artişti ai Şcolii Populare de Arte şi Meserii “Ilie Micu”, care vor prezenta muzică populară şi uşoară. Premiaţi la numeroase concursuri din ţară, mulţi dintre elevii care vor apărea pentru prima dată la FITS au fost prezenţi în ultimele zile, la spectacolele Şcolii Populare de Arte şi Meserii, din cadrul Festivalului „Obiceiuri și Tradiții, ediţia a 13-a.

“Vă invităm duminică seara, de la ora 20.15, în Piaţa Habermann, să-I susţineţi pe cei mai tineri artişti sibieni, pe elevii Şcolii Populare de Arte şi Meserii. Cu această ocazie dorim să-I mulţumim domnului Constantin Chiriac şi întregii echipe care se ocupă de acest eveniment grandios, pentru oportunitatea de a participa şi la ediţia din acest an. De asemenea, iubitorii de frumos sunt aşteptaţi să admire lucrările de pictură şi grafică realizate de cursanţii şcolii noastre, expuse la parterul Bibliotecii Judeţene ASTRA”, a declarat Alina Vintilă, managerul Şcolii Populare de Arte şi Meserii.

Dacă anul trecut, Şcoala Populară de Arte şi Meserii “Ilie Micu” din Sibiu îşi făcea debutul la FITS cu ajutorul elevilor de la cursurile de pictură, care au desenat live multe din spectacolele din 2023, acum spectacolul “De dragoste şi dor…” vine să arate spectatorilor veniţi la Sibiu, că Sibiul are copii foarte talentaţi. Cântecele prezentate în spectacol sunt din folclorul românesc, iar muzica pop rock este din repertoriul românesc și internațional.

“De dragoste şi dor…” este un spectacol inclus în sezonul sibian al FITS, care va dura 65 de minute. Accesul publicului este gratuit.

Expoziţie şi atelierele de live drawing & painting la FITS

Şi în acest an, elevii claselor de pictură vor fi prezenţi la multe din spectacolele FITS, unde vor realiza pictură live. Publicul este invitat vineri la ora 17.00, la vernisajul expoziţiei “Însemnări vizuale de la FITS”, la parterul Corpului B al Bibliotecii Judeţene ASTRA din Sibiu (sediul nou). Expoziția include lucrări de pictură și de grafică realizate de cursanți și de absolvenți ai Școlii Populare de Arte și Meserii „Ilie Micu” Sibiu (Secția Pictură și Grafică), inspirate de spectacolele în aer liber de la precedenta ediție FITS, la care aceștia au asistat și pe care le-au documentat vizual la fața locului, sub coordonarea profesorilor Lavinia Crețu și Cătălin Precup.

Autorii lucrărilor sunt de vârste diferite, unii debutanți, alții având premii obținute la concursurile de pictură și grafică de-a lungul anilor de școală și luând parte deja la numeroase expoziții de grup (cazul colectivului Rod fiind cel mai elocvent) sau chiar la expoziții personale, însă pe toți îi unește și animă dorința de a se exprima vizual prin explorarea diferitelor medii și tehnici, oferind privitorilor o paletă bogată de perspective și emoții, fiecare creație contribuind la peisajul artistic cu o voce distinctă și autentică.

Şcoala Populară de Arte şi Meserii din Sibiu are peste 800 de cursanți din tot judeţul, cu vârste cuprinse între 10 și 40 de ani. Școala „Ilie Micu” este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliul Județean Sibiu, având ca obiectiv educația permanentă și promovarea și valorificarea activității școlii.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Ce spun sibienii despre FITS

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) este din nou în centrul atenției, ediția 31 aducând un val de energie și creativitate care transformă orașul într-un epicentru cultural.

FITS este considerat de mulți ca fiind punctul culminant al verii sibiene, atrăgând atât localnici, cât și turiști din întreaga lume.

Marius, un locuitor al Sibiului, își exprimă entuziasmul: „FITS e apogeul dinamismului în viața orașului nostru și unul dintre evenimentele culturale de referință ale verii sibiene, savurat deopotrivă de localnici și turiști. E acea perioadă din an în care simți că trăiești într-un loc care nu e cu nimic mai prejos de marile centre culturale ale lumii”.

Aurica Mărioara spune: „E un eveniment foarte interesant, care a pus Sibiul într-o lumină foarte bună. Și în fiecare an nu ezită să surprindă. De abia aștept să văd cu ce o să vină anul ăsta”.

Impactul educativ al festivalului este subliniat și de Andreiaș Melissa: „Mi se pare interesant și educativ. Probabil cei de liceu se vor gândi să meargă la facultatea de arte după asta. Le poate deschide orizonturi”.

„Recomand cu tot sufletul”

„Din perspectiva unui voluntar, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este cea mai frumoasă experiență la care poți lua parte. Echipa de voluntariat este foarte unită, prietenoasă și determinată să facă festivalul cât mai frumos posibil. Atât coordonatorii, cât și actorii cu care lucrăm sunt suflete calde și pline de viață, care transformă munca mai degrabă în vacanță.

Este o experiență de neratat dacă ești un tânăr plin de energie și implicat. Din perspectiva unui spectator, FITS este învăluit într-o aură magică. Fiecare reprezentație este mai spectaculoasă ca ultima, creativitatea actorilor și regizorilor este uluitoare și atmosfera creată atât de artiști, cât și de voluntari, este una de nedescris. În fiecare an aștept cu nerăbdare spectacolele stradale de pe pietonala Nicolae Bălcescu și din Piața Mare. Recomand cu tot sufletul, dacă se ivește ocazia, ca orice om să participe la astfel de manifestări artistice”, ne spune Mara, care e și voluntar în cadrul FITS 2024.

Oana, o altă voluntară, își împărtășește perspectivele: „FITS mi se pare un festival foarte fain pentru turiști, mai ales pentru că este un festival internațional, cu spectatori și actori din diferite țări. Publicul care vrea să vină să vadă festivalul sau cei care sunt în trecere prin Sibiu și nu știu ce să viziteze, dacă au drum în perioada aceasta, FITS e o alegere bună.

Sunt diferite departamente pentru voluntarii care vor să ajute la festival, de la vânzare bilete, la punere afișe, la partea tehnică, la însoțirea VIP-urilor, respectiv actorilor pe tot parcursul festivalului. O inițiativă faină tot pentru voluntari este că ei pot vedea spectacole de teatru gratuit și se pot vedea actorii din spatele culiselor, nu doar din perspectiva de spectator. Am fost la câteva spectacole de teatru organizate în Sibiu, au fost chiar mișto, la FITS încă n-am participat, dar am să merg să văd dacă își merită renumele”.

„Cultură și fericire de pretutindeni”

Annemarie Lutsch subliniază rolul festivalului în descoperirea artistică: „FITS este nu doar un festival de teatru, ci și un festival de descoperire a artistului din fiecare persoană. Un eveniment de neuitat, unde frumosul și urâtul se îmbină pentru a crea artă, o artă care ne deschide ochii spre o altă lume. Și să nu uităm, e timpul când poți să îți petreci timp cu prietenii vizionând filme, scenete de teatru și momente superbe de dans”.

„FITS este o reamintire anuală a frumosului din artă, bucuria teatrului fiind trăită, pentru o scurtă perioadă, colectiv, în fiecare părticică a Sibiului. Muzica, dansul și teatrul se împletesc pentru a oferi, într-un mod original, cultură și fericire de pretutindeni”, povestește Elisa.

„FITS este ceea ce mie îmi place să numesc apogeul teatrului în Sibiu. El a fost, este și mereu va fi un simbol al acestui oraș, o parte integrantă a culturii și identității sibiene. La fiecare ediție, FITS a reușit să ansambleze la Sibiu un mozaic de persoane, oameni din lumea întreagă venind să se bucure de acest festival sau să participe la el. Diversitatea culturală pe care FITS o prilejuiește și o promovează confirmă încă o dată faptul că Sibiul este un oraș cu adevărat european!”, spune Laurențiu.

„Eu aștept cu nerăbdare! Anul trecut nu am fost în țară și mi-a părut extrem de rău. Anul acesta mi-am făcut planurile în funcție de FITS. Acum doi ani am început să merg la diverse spectacole și parcă FITS a reaprins o flacără în mine, ce era stinsă demult”, mărturisește Corina.

„Nu sunt din Sibiu, dar anul trecut am participat involuntar la deschiderea FITS și am fost cucerit. Dacă până acum câțiva ani nu aveam habar de acest festival, acum mi-am făcut o listă cu toate spectacolele pe care vreau să le văd. Am venit aici datorită părinților mei, cărora le mulțumesc pentru sacrificiul de a-și lua concediu doar pentru a veni aici”, declară Marian.

Totuși, există și păreri negative. Câțiva oameni au mărturisit că acest festival este destul de zgomotos și provoacă o agitație în întreg orașul. Spre exemplu, Nicolae este pensionar și ne spune că festivalul nu ar trebui să dureze atât de mult și că două zile ar fi suficiente. Nu a fost prezent la niciun spectacol de-a lungul edițiilor, însă a „admirat” de pe margine ceea ce se întâmpla în centrul orașului.

Ștefania Colpoș și Vasile Alexandru

FITS în cifre și evenimente

FITS în cifre

Vreme de zece zile, în timpul Festivalului Internațional de Teatru, Capitala Culturală Mondială este în România, la Sibiu. Vă prezentăm câteva date despre amploarea ediției 31 a Festivalului.

  • 830 evenimente incluse în program (198 de spectacole outdoor)
  • Peste 5000 de artişti
  • 82 de țări participante
  • Nume sonore: John Malkovich, Tim Robbins, Mikhail Baryshnikov, Isabelle Adjani, Neil LaBute
  • 33 spectacole online (două premiere mondiale, de Tim Robbins și faimosul artist italian Pippo Delbono)
  • 8 spectacole cu 14 reprezentații, sold-out la câteva ore de la punerea în vânzare a biletelor
  • Cel mai rapid sold-out: FAUST. Biletele pentru spectacolul TNRS s-au vândut în numai 30 de minute.
  • Spectacolul „În singurătatea câmpurilor de bumbac”, cu John Malkovich și Ingeborga Dapkunaite, vândut în numai o oră
  • Parteneriate cu 47 universități de prestigiu, din 19 țări
  • 21 conferințe speciale
  • Peste 10.000 de vizitatori online, care au intrat în primele zile pentru a consulta programul și a achiziționa bilete

Șapte stele pe Aleea Celebrităților

FITS 2024 va onora în acest an șapte personalități cu stele pe Aleea Celebrităților. Actorii, regizorii, coregrafii și autorii vor fi celebrați la Sibiu și vor rămâne parte din istoria Festivalului, alături de cei 63 de artiști deja distinși pe Alee. Aceste personalități sunt: actorul american John Malkovich, regizoarea germană Susanne Kennedy, coregrafa belgiană Anne Teresa De Keersmaeker, regizorul de teatru și președintele Comitetului Internațional al Jocurilor Olimpice de Teatru, Theodoros Terzopoulos, actrița de film de renume mondial Isabelle Adjani, regizorul de origine română David Esrig și Jon Fosse, unul dintre cei mai apreciați autori ai momentului, distins în 2023 cu premiul Nobel pentru literatură.

Labirintul plin de culoare LUMINIMAX

Piaţa Mare, Piaţa Habermann şi Pietonala Bălcescu vor găzdui cele mai multe evenimente, urmate de Piaţa Huet, Parcul Tineretului şi Parcul Astra. În Piaţa Mică, prietenii FITS de toate vârstele se vor putea bucura de instalaţia LUMINIMAX Luminarium, creată de Alan Parkinson și prezentată de compania Architects of Air din Marea Britanie. Labirintul plin de culoare va putea fi vizitat în fiecare dintre cele 10 zile de festival în intervalul orar 14:30 – 20:30, intrarea fiind liberă. Pe lângă spaţiile obişnuite de joc, FITS va porni şi spre cartierele din oraș, dar și, ca de obicei, către localitățile din jurul Sibiului, acolo unde vor fi programate o serie de evenimente pentru comunităţile din Gura Râului, Richiş, Sălişte și Biertan.

Printre highlighturile outdoor din acest an se numără “Dansul Măştilor” de la compania spaniolă Masters Ballet (21 şi 22 iunie), impresionantele maşinării din spectacolul “Pe urmele lui Moby Dick”, al francezilor de la Compagnie de Productions Polymorphes & Populaires (22 iunie), “Invitaţia la bal” a trupei Remue Ménage (23 iunie), “Miracolul apei” de la Viorica Fontane Danzanti (29 iunie) sau show-urile de acrobaţie aeriană “O călătorie în Multivers” al companiei Voala și ”Euforia, The Origin” al companiei Sacude, ambele din Spania. Ediţia din acest an aduce, în premieră, şi un spectacol realizat împreună cu compania de teatru Pan.Optikum din Germania și cu parteneri din alte 13 țări europene.

Holograf, Connect-R & Orchestra Big Band

Nu vor lipsi nici concertele din Piaţa Mare, care vor prilejui întâlnirea cu Holograf, Connect-R & Orchestra Big Band Radio România dirijată de Simona Strungaru, Bella Ciao, Lithos Band, Paul Ciuci alături de Compact, Viorica şi Ioniţă de la Clejani & Taraful Clejanilor şi Kočani Orkestar.

„Biletele au rămas neschimbate din 2019. Nu există bilet mai scump de 150 de lei. De asemenea, sunt spectacole care au costuri de 800-900-1000 de euro”.

Constantin Chiriac, Președintele Festivalului Internațional de Teatru Sibiu

Fiecare ediţie a Festivalului este inspirată de o temă generoasă în jurul căreia se face planificarea artistică

1995 – Toleranţă

1996 – Violenţă

1997 – Identitate Culturală

1998 – Legături

1999 – Creativitate

2000 – Alternative

2001 – Provocări

2002 – Punţi

2003 – Mâine

2004 – Moşteniri

2005 – Semne

2006 – Împreună?!

2007 – Next

2008 – Energii

2009 – Inovaţii

2010 – Întrebări

2011 – Comunităţi

2012 – Crize. Cultura face diferența

2013 – Dialog

2014 – Unicitate în diversitate

2015 – Growing smart / Smart growing

2016 – Construind încredere

2017 – Iubire

2018 – Pasiune

2019 – Arta de a dărui

2020 – Puterea de a crede

2021 – Construim speranță împreună

2022 – Frumusețe

2023 – Miracol

2024 – Prietenie

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Abonamente pentru suporterii FC Hermannstadt în noul sezon

FC Hermannstadt a pus în vânzare abonamentele pentru suporterii echipei în vederea noului sezon competițional. Totodată, conducerea clubului îi are în vedere și pe suporterii fideli din ediția trecută de campionat, astfel că aceștia vor avea prioritate în achiziționarea abonamentelor pentru noua stagiune fotbalistică.

Prețul unui abonament pentru sezonul 2024-2025 este cuprins între 500 și 1000 de lei, în funcție de zonă, tarifele fiind similare cu cele de anul trecut. “Avem nevoie de FOTBAL! Vă place fotbalul? Atunci rămânem împreună și în noul sezon! Vă puteți cumpăra abonamente de la casa de bilete @ Stadionul Municipal Sibiu”, este mesajul responsabililor lui FC Hermannstadt.

Program casieriei este următorul: 25 – 28 iunie(marți-vineri), între orele 16-20.

Abonamentele pentru meciurile din sezonul 2024 – 2025 pe Stadionul Municipal Sibiu sunt disponibile și pe Bilete.ro Abonamentele oferă acces la meciurile din SuperLiga Romaniei și Cupa României. Pentru viitorul sezon competițional, clubul sibian de fotbal a scos la vânzare abonamente cuprinse între 500 și 1000 RON:

Tribuna 1 – 1000 RON Tribuna 2 – 800 RON Peluză – 500 RON

Modalități de plată

A.F.C.Hermannstadt îți oferă șansa să te abonezi la meciurile din SuperLiga & Cupa României, sezonul 2024-2025, așa încât să nu mai ai probleme pe parcursul sezonului cu achiziționarea biletelor de meci, mai laes la partidele cu granzii campionatului de pe Noul Municipal. Pentrul noul sezon, FCH pune la dispoziția suporterilor mai multe metode de achiziție a abonamentelor:

1. Ridicare personală de la casa de bilete a Stadionului Municipal Sibiu (NUMAI pentru reabonați);

2. Plata online cu ridicarea abonamentului de la casa de bilete a Stadionului Municipal Sibiu – la reabonare folosind link-ul primit pe e-mail;

3. Plata online și livrare prin curier la adresa solicitată în comandă;

4. Plata online și primirea abonamentului pe e-mail în format electronic (NU se emite card fizic).

Abonamentele susținătorilor reabonați vor putea fi ridicate de la casa de bilete a Stadionului Municipal Sibiu. Cei care vor achiziționa în premieră abonamente le vor primi prin curier.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Canicula în atenția autorităților. Principala preocupare este asigurarea surselor de apă

În cadrul Ședinței Comitetului Județean pentru Situații de Urgență care a avut loc astăzi a fost adoptată o hotărâre privind măsurile și acțiunile specifice combaterii efectelor cauzate de creșterile de temperatură, necesar a fi aplicate în perioadele caniculare. În acest sens, s-a aprobat stabilirea unor planuri de restricții în alimentarea cu apă, care să fie puse în aplicare atunci când situaţia o impune.

Măsurile vizează, printre altele, stabilirea capacității rezervelor resurselor de apă în scopul folosirii judicioase a resursei la dispoziţie potrivit următoarei priorități: alimentarea cu apă pentru populaţie, sectorul industrial și agricultură; identificarea surselor suplimentare de apă în vederea asigurării captării din alte surse de suprafață sau subterane și stabilirea şi asigurarea necesarului de efective şi tehnică pentru transportul apei potabile şi menajere în localitățile grav afectate de secetă cu respectarea normelor specifice care vizează transportul şi depozitarea (cazane inox, aviz sanitar etc.).

Recomandări pentru populație

Totodată, au fost făcute și recomandări către populație pentru evitarea unor incidente nedorite în această perioadă. Printre recomandări se numără: evitarea deplasărilor sau alternarea acestora cu repausul, în spaţii dotate cu aer condiţionat (magazine, spaţii publice); evitarea spaţiilor aglomerate, a expunerii la soare şi a efortului fizic intens între orele 11.00-18.00; asigurarea unei hidratări şi alimentaţii corespunzătoare adaptate sezonului compusă în special din apă, sucuri naturale din fructe, ceaiuri călduţe, fructe, legume sau iaurturi; adaptarea vestimentaţiei prin purtarea unor haine lejere, subţiri, deschise la culoare, pălării şi ochelari de soare și evitarea consumului de alimente cu un conţinut sporit de grăsimi, în special de origine animală, precum şi a băuturilor alcoolice şi a celor care conţin cofeină (cafea, ceai, cola) sau zahăr (sucurile carbogazoase) în cantitate mare.

Atribuții clare pentru instituțiile publice

De asemenea, s-a aprobat punerea în aplicare a măsurilor stabilite pentru astfel de perioade de către autorităţile administraţiei publice locale. Măsurile vizează, printre altele, următoarele: intensificarea acţiunilor cu caracter preventiv şi a celor de intervenţie a S.V.S.U.; informarea preventivă a populaţiei cu privire la interdicția utilizării focului deschis la arderea de mirişti şi vegetaţie uscată, respectiv deșeuri menajere, conform recomandărilor din Anexa nr. 3 la prezenta hotărâre; stabilirea resurselor umane şi materiale care vor fi folosite pentru stingerea incendiilor la fondul forestier şi la culturile agricole; instruirea şefilor serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor legale care le revin; diseminarea către populație a măsurilor specifice pentru combaterea efectelor cauzate de creșterile de temperatură și în contextul producerii unor situații de urgență la nivel local, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, se va convoca în ședință extraordinară comitetul local pentru situații de urgență cu scopul de a analiza situația și de a veni în sprijinul populației, iar orice situație care pune în pericol viața și sănătatea populației va fi anunțată de urgență prin sistemul unic 112.

În cazul în care situația impune, s-a aprobat constituirea unor echipe compuse din personal al structurilor descentralizate şi deconcentrate ale statului respectiv cele aparţinând administraţiei publice locale în scopul identificării unor mijloace de transport apă potabilă şi menajeră, precum şi asigurarea transportului acesteia către populația afectată. Totodată, Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu va desfășura activități de verificare a respectării condițiilor legale privind legislația muncii în ceea ce privește persoanele care lucrează în exterior și sunt expuse radiațiilor solare, astfel încât aceste categorii de salariați să fie protejați în această perioadă.

Alte măsuri concrete

Hotărârea mai cuprinde și alte atribuții pe care autoritățile locale trebuie să le aplice imediat. Între acestea, adaptarea programului de lucru şi limitarea activităţilor desfăşurate în aer liber; amenajarea unor puncte medicale de prim ajutor şi de adăpostire a populaţie, dotate cu apă potabilă care să fie distribuită gratuit; asigurarea necesarului de apă potabilă pentru populația localității și pentru animale, identificarea surselor de apă potabilă, întreținerea acestora, transportul apei potabile din alte localități, în vederea asigurării populației cu apă potabilă, dacă este cazul; informarea preventivă a populaţiei cu privire la importanţa respectării recomandărilor pe timpul perioadelor caniculare precum şi interdicţia utilizării focului deschis la arderea de mirişti şi vegetaţie uscată; monitorizarea zonelor forestiere şi în special a celor frecventate de turişti de către personalul ocoalelor silvice, administratorii sau proprietarii acestora; desfăşurarea de controale de prevenire şi stingere a incendiilor la nivelul zonelor forestiere, precum şi la nivelul localităţilor şi operatorilor economici deţinători de culturi agricole; identificarea şi monitorizarea persoanelor vulnerabile și asigurarea operativităţii tuturor mijloacelor din înzestrare, cu accent pe cele utilizate pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă, pentru stingerea incendiilor sau intervenţiei la accidentele pe căile rutiere sau feroviare.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Hotelul Ramada a fost preluat de Premier Hospitality

Premier Hospitality a preluat operarea Hotelului Ramada Sibiu printr-un contract de tip lease pentru o perioadă de 20 de ani, marcând astfel o premieră în industria hotelieră la nivel local. Contractul, încheiat cu acceptul lanțului Wyndham, proprietarul brandului Ramada, și-a început efectele la 1 iunie 2024, noul management urmând să preia funcția de la 1 iulie 2024.

Oprea Carabulea, reprezentantul familiei Carabulea, proprietarii hotelului, a declarat: „Am decis să facem acest contract de chirie pe termen lung pentru a integra o nouă viziune modernă în cadrul business-ului nostru de familie, transferând operațiunile către o firmă specializată cu vastă experiență. Vom fi implicați în continuare in dezvoltarea afacerii, cu obiectivul de a ajunge în topul hotelurilor din Sibiu și din țară”.

Investiții de 3 milioane de euro

Prin această preluare, Premier Hospitality, fondată de Lucian Marinescu și Călin Ile, se angajează să aducă o transformare semnificativă hotelului, printr-un program de investiții de aproximativ 3 milioane de euro, care va include atât modernizarea hotelului, cât și dezvoltarea personalului cu scopul de a aduce proprietatea la standardele actuale de echipare si servicii. Investiția este structurata pe termen mediu, în etape bine planificate încă de acum.

Lucian Marinescu a subliniat: „Observăm un interes sporit din partea proprietarilor si investitorilor din industria ospitalității, pentru servicii de operare hoteliera, fie devmanagement, fie de lease, și suntem pregătiți să răspundem acestor cereri. Acest proiect este emblematic pentru Sibiu și pentru întreaga țară, fiind un hotel cunoscut si apreciat. Pentru mine personal este un hotel important în mod particular, deoarece am făcut parte din echipa care a dezvoltat și inaugurat acest hotel în 2007. Este un angajament ambițios și responsabil al companiei noastre, însă credem în capacitatea noastră și a echipei noastre de a livra performanță și rezultate superioare”.

Lucian Marinescu

Contract de lease, alături de contractul de management, sunt cele doua forme de operare practicate în industria hoteliera. O formă din ce în ce mai uzitată în industria hotelieră, transferă întreaga responsabilitate a operării hotelului către chiriaș, inclusiv managementul angajaților și deciziile privind serviciile oferite. Premier Hospitality își propune să recâștige încrederea clienților prin servicii de calitate și investiții continue, contribuind la creșterea standardelor în industria hotelieră din România.

Sibiul, destinația turistică a anului 2024

„Suntem încântați să începem noua direcție de business cu un hotel de acest tip și într-un oraș frumos ca Sibiul, destinația turistică a anului 2024. Este primul nostru contract de lease, de fapt, este primul de pe piață. Ne dorim să facem din Premier Hospitality cea mai importantă companie românească de operare hotelieră, capabilă să concureze de la egal la egal cu operatorii străini și, de ce nu, să intrăm și pe piețele externe prin astfel de servicii”, a continuat cu entuziasm Călin Ile, co-fondator al Premier Hospitality.

Calin Ile

Acest parteneriat inovator dintre Premier Hospitality și Ramada Sibiu promite să aducă beneficii semnificative atât pentru industria hotelieră, cât și pentru orașul Sibiu, consolidând poziția acestuia ca destinație de top pentru evenimente și turism.

Despre Premier Hospitality

Premier Hospitality este una dintre cele mai cunoscute companii de consultanță în domeniul hotelier din România. Obiectivele firmei sunt de oferire de asistență completă investitorilor din domeniu pe toată durata implementării proiectului: studii de fezabilitate, afilierea la un brand internațional, asistență pentru proiectare și design, finanțarea, asistența pentru execuție și multe altele. Compania activează pe piață de peste 12 ani și a fost implicată în mai mult de 50 de proiecte aflate în diverse faze de execuție, atât independente, cât și afiliate brandurilor internaționale.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Daniela Cîmpean și noii consilieri județeni, certificați de BEJ

Astăzi, la sediul Biroului Electoral Județean Sibiu, din incinta Prefecturii Sibiu, str. Andrei Șaguna, nr. 10, s-au înmânat certificatele doveditoare ale alegerii președintelui Consiliului Județean și ale membrilor Consiliului Județean.

Astfel, Daniela Cîmpean, vechiul și noul președinte al Consiliului Județean, a primit actul prin care s-a consfințit alegerea sa pentru nou mandat de președinte al Consiliului Județean Sibiu din partea conducerii BEJ. Daniela Cîmpean se află la cel de-al 3 mandat consecutiv, devenind astfel cel mai longeviv președinte de Consiliu Județean din județul Sibiu.

Totodată, și noii aleși ai Consiliului Județean au primit certificatele care arată calitatea de consilieri județeni. Au fost prezenți aleșii PNL, Alianța Dreapta Unită (USR- PMP – Forța Dreptei), FDGR și AUR, singurii care au lipsit fiind aleșii PSD. Evenimentul a avut loc în prezența subprefectului Maria Minea. Mandatele celor aleși vor începe efectiv din toamna acestui an.

Informare despre Rezultatele FINALE privind centralizarea voturilor pe județ pentru alegerile locale

Situația finală privind centralizarea pe județ a voturilor și rezultatului alegerilor pentru CONSILIILE LOCALE la alegerile locale din data de 9 iunie 2024:

PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL: 55 666 voturi;

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT: 39 343;

ALIANŢA DREAPTA UNITĂ USR – PMP – FORŢA DREPTEI: 23 203;

FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMANIA: 17 824;

ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR: 16 036;

PARTIDUL PATRIOŢILOR: 6 676;

PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN: 5 298;

CANDIDAT INDEPENDENT: 3 901;

PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA: 3 470;

UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA: 1 953;

PARTIDUL UMANIST SOCIAL LIBERAL: 1 273;

PARTIDUL PRO ROMÂNIA: 1 165;

ASOCIAȚIA PARTIDA ROMILOR „PRO-EUROPA”: 922;

PARTIDUL OAMENILOR LIBERI: 630;

PARTIDUL VERDE: 565;

PARTIDUL OAMENILOR TINERI: 154;

PARTIDUL ALTERNATIVA DREAPTĂ: 126;

PARTIDUL MIȘCAREA ROMÂNIA SUVERANĂ: 118;

PARTIDUL ROMÂNIA MARE: 98.

Numărul total al mandatelor de CONSILIER LOCAL, grupate pe partide politice, organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțe politice, alianțe electorale, precum şi pe candidați independenți:

PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL: 324 mandate;

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT: 254;

ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR: 83;

ALIANŢA DREAPTA UNITĂ USR- PMP – FORȚA DREPTEI: 61;

PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN: 17;

PARTIDUL PRO ROMÂNI: 10

ASOCIAŢIA PARTIDA ROMILOR „PRO-EUROPA”: 9;

FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA: 9;

UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA: 8;

PARTIDUL PATRIOŢILOR: 8;

CANDIDAT INDEPENDENT: 7;

PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA: 6;

PARTIDUL UMANIST SOCIAL LIBERAL: 2;

PARTIDUL OAMENILOR LIBERI: 2;

PARTIDUL ROMÂNIA MARE: 1;

PARTIDUL VERDE: 1;

PARTIDUL ALTERNATIVA DREAPTĂ: 0;

PARTIDUL OAMENILOR TINERI: 0;

PARTIDUL MIȘCAREA ROMÂNIA SUVERANĂ: 0

TOTAL: 802

În ceea ce privește situația FINALĂ privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului și atribuirea mandatului de PREȘEDINTE AL CONSILIULUI JUDEȚEAN la alegerile locale din data de 9 iunie 2024, aceasta arată astfel:

KUTTESCH PAUL – FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMANIA: 18 148 voturi

SAVA AUGUSTIN – ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR: 18 879

CÎMPEAN DANIELA – PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL: 62 056

TRIF BOGDAN-GHEORGHE – PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT: 39 335

TRANCĂ LUCIAN-LIVIU – PARTIDUL PATRIOŢILOR: 7 554

ECHERT ADRIAN – ALIANȚA DREAPTA UNITĂ USR – PMP FORŢA DREPTEI: 21 655

GLIGOR IOAN – PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN: 7 187

DRAGOŞ PATRICHE – PARTIDUL UMANIST SOCIAL LIBERAL: 2 484

În ceea ce privește situația FINALĂ privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor și atribuirea mandatelor pentru CONSILIUL JUDEŢEAN la alegerile locale din data de 9 iunie 2024, vă prezentăm următoarele date:

FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA: 23 053 voturi;

ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR: 21 633;

PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL: 49 076;

UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA: 2 325,

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT: 37 101;

PARTIDUL ALTERNATIVA DREAPTĂ: 1 438;

PARTIDUL PATRIOŢILOR: 6 717;

PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA: 4 266;

ALIANŢA DREAPTA UNITĂ USR -PMP – FORȚA DREPTEI: 21 787;

PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN: 6 291;

ALLANŢA PUSL + PRO ROMÂNIA: 1 588.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Strada Uzinei intră de astăzi în reparații

Reparațiile pe străzile din Sibiu continuă cu lucrări pe strada Uzinei. Comisia de sistematizare a circulației a avizat desfășurarea acestor lucrări inițiate de Primăria Sibiu.

Intervențiile se vor desfășura în perioada 17 iunie – 19 iulie. Reparațiile la trotuare și frezarea asfaltului vechi de pe carosabil se vor realiza fără închiderea traficului. Turnarea noului strat asfaltic se va face pe timpul nopții, fiind necesară oprirea circulației.

Șoferii sunt rugați să aleagă rute ocolitoare, pe cât posibil, pentru a evita eventuale aglomerări în zona șantierului.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Ce lucrări efectuează în această săptămână Drumuri și Poduri SA

Drumuri și Poduri SA Sibiu continuă lucrările stabilite în cadrul Programului anual de reparații și întreținere a drumurilor județene.

În această săptămâna se va interveni astfel:

– demontat și montat parapet metalic pe DJ 106E Tilișca – Jina

– preluare denivelări cu asfalt pentru aducere la cotă și așternere covor asfaltic pe DJ 143B intravilan Amnaș

– marcaje rutiere pe DJ 143A intersecție DN 14 – Roandola, DJ 106S intersecție DJ 106 – Vurpăr

– cosire vegetație ierboasă (mecanizat) pe DJ 106 Sibiu – Agnita, DJ 151B limită județ Mureș – intersecție DJ 142C, DJ 106 Agnita – limită județ Mureș, DJ 142E Mediaș – intersecție DN 14, DJ 141A Buia

– cosire vegetație ierboasă (manual) pe DJ 106 ieșire Sibiu – intersecție DJ 105A

– curățare șanțuri rigole executată mecanizat pe DJ 106E Sibiel – Săliște

– așternere covor asfaltic pe DJ 141A intravilan Șeica Mare

– aducere la profil a acostamentelor prin tăiere mecanizată pe DJ 143B ieșire Amnaș – nod autostradă

– tratamente bituminoase simple pe DJ 105E Ilimbav – Chirpăr

– plombări cu beton asfaltic pe DJ 142E Dârlos – intersecție DN 14, DJ 142E Dârlos

– plombări cu sort și emulsie pe DJ 105 Agnita – limită județ Brașov

– șanț de pământ (mecanizat) DJ 141A Boarta

– aducere la a cota a căminelor pe DJ 142E Dârlos

Săptămâna trecută drumarii au realizat următoarele lucrări:

– demontat și montat parapet metalic pe DJ 106E Tilișca – Jina

– demontat parapet metalic pe DJ 106A Sibiu – Rășinari

– terasamente – săpături, suprastructură drum – piatră spartă, covor asfaltic pe DJ 143B intravilan Amnaș

– marcaje rutiere pe DJ 105D intersecție DN 1 – Nou Român, DJ 105A intersecție DJ 106 – Ilimbav

– cosire vegetație ierboasă (mecanizat) pe DJ 106G Poiana Sibiului – Apoldu de Jos, DJ 106 ieșire Sibiu – intersecție DJ 105A, DJ 141 intersecție DJ 106 – intrare Mediaș, DJ 106 limită județ Mureș – intersecție DJ 105A, DJ 141A Boarta – intersecție Ștenia

– cosire vegetație ierboasă (manual) pe DJ 106 ieșire Sibiu – intersecție DJ 105A

– curățare șanțuri rigole executată mecanizat pe DJ 106E Sibiel – Săliște

– decapare suprafață prin frezare, covor asfaltic DJ 141A intravilan Șeica Mare

– montat oglindă stradală pe DJ 106 Daia Nouă

– montat indicatoare rutiere pe DJ 105F Avrig – Poiana Neamțului

– tratamente bituminoase simple DJ 105E Ilimbav – Chirpăr

– tăiere rosturi, decapare suprafață prin frezare, aducere la cotă a căminelor, plombări cu beton asfaltic, decapare manuală pe DJ 142E Dârlos – intersecție DN 14

– plombări cu sort și emulsie pe DJ 105 Agnita – limită județ Brașov

– refacere cale pietonală, turnare covor asfaltic DJ 141A Șeica Mare

– săpătură șanț de pământ (mecanizat) DJ 141A Boarta

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

La cald şi la rece

Era limpede că toată săptămâna presa va avea de mestecat, interpretat, comentat, cântărit, apreciat şi evaluat rezultatul alegerilor locale şi parlamentare de pe la noi. Iar ca un condiment pe fripţii de pe grătar, de presărat şi câte un praf de sare (în ochi) despre mult aşteptata, dar imposibila schimbare în parlamentul european.

Îmi aduc aminte că în zilele campaniei electorale, la nu mai ştiu care dintre televiziunile noastre, o voce lucidă a spus că, dacă după alegerile din Europa şi din America electoratul se va trezi cu aceleaşi figuri politice în fruntea trebii –  împotriva cărora cu siguranţă vor vota, căci s-au săturat până în gât de ei –, mai devreme sau  mai târziu vom asista la mari mişcări sociale. Rămâne de văzut dacă a avut dreptate.

Deocamdată o inamovibilă a rămas: Ursula noastră cea de toate zilele, care va deborda de idei cu atât mai creţe, cu cât are în faţă un nou mandat. N-ar fi mare bai, dacă am trăi prin Ungaria, Polonia sau Slovacia, unde clasa politică nu prea permite ingerinţa bruxelleză în politica naţională. Dar pe la noi baiu-i mare, căci creţofilia Ursulei e ca un afrodisiac pentru slugărnicia guvernanţilor noştri. Mai adaug doar atât: geaba se teme parlamentul european de ascensiunea dreptei extreme. Acest fenomen cu potenţial periculos nu este altceva decât efectul cauzei. Iar cauza este o politică diabolică şi care încearcă să înregimenteze viaţa, care prin chiar Creatorul ei este liberă. Libertate pe care El Însuşi o respectă întocmai.

Dar să revenim la oile noastre. Dacă facem abstracţie de posibilele fraude electorale mai miculuţe sau mai măricele (vezi sectorul 1 Bucureşti), putem spune – la cald – precum zice cântarea lui Socaciu: „Pleacă-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii!” La rece treburile sunt clare. Am rămas pe cap cu aceeaşi alianţă contra naturii, adică stânga/dreapta – dar la noi nu ştie stânga unde-i dreapta şi invers, că busola ideologică s-a pierdut pe parcurs –, care va face ceea ce a făcut şi până acum.

Nădăjduiţi, că speranţa moare ultima, dar mai priviţi şi peste umăr la ce a fost, ca să ştiţi ce ne aşteaptă. Jumătate din jumătatea de români cu drepte de vot i-a validat, iar cine a stat acasă va răbda ceea ce au votat cei care au ieşit din acasă! În timp ce  cealaltă jumătate din jumătatea de români cu drept de vot care au ieşit la vot, au făcut, se pare, curat în bătătura casei româneşti: au băgat sub preş un partid oneros. Bravo lor! Ghici ciupercă, pe cine? Mă bucur că aceştia au luat-o în barbă, că românul nu-i prost.

Şi ne-au rămas de analizat la rece aşa zişii extremişti. Aşa-i numesc televiziunile. Pentru mine, extremism este ceea ce spune DEX-ul: „Atitudine a unor curente, mişcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin MĂSURI VIOLENTE sau radicale, să impună programul lor”.

Drept să spun, faţă de lemnul de corn din care erau făcuţi marii voievozi români, bădiţa Simion e un orez cu lapte. Dar trebuie ţinut cont că un sfert din cei care au ieşit la vot au ales suveraniştii, adică dreptul la identitate naţională. Adevăratul extremism – un real pericol pentru Europa creştină, acum pe cale de neantizare, mai ales partea ei occidentală –  e în ADN-ul unor neamuri europene de altă sorginte decât al nostru. Să ne ferească bunul Dumnezeu ca istoria să se repete! Se pare că nu ne-am învăţat lecţiile ei!!!

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Carte 100%. Miezul de foc al cuvintelor

Poezia Monicăi Pillat, în volumul „O candelă în noapte” (Ed. Spandugino, 2024, 145 pg.) entuziasmează. O sfiiciune de verb din care irumpe lumina. Senzația mereu activă de timiditate dinaintea Tainei Cerului – indiferent de ipostazele Sale – te aduce în miezul unor cuvinte de foc. Nu doar la prima lectură, ci la fiecare dintre reluări poezia ei este aceeași, egală cu arta și teologia deopotrivă. Nicio altă expresie nu-mi pare mai potrivită prezentării cărții acesteia decât motto-ul ales de autoare însăși: Găsește-mă, Tu, Doamne… Expresia însetării de Dumnezeu. A nădejdii și dragostei crescută din credință.

Verbul Întrupat cu o distincție de neam voievodal

Monica Pillat vine cu charisma muceniciei în hematia verbului scris. Nepoata poetului Ion Pillat și a minunatei Monica Pillat-Brateș, fiica lui Dinu și a Corneliei Pillat, poartă cu sine heraldica lingvistică a unei memorii răstignite, dar niciodată învinse. Am reușit să urmăresc poezia ei cu destinderea adolescentului și apoi a omului care crede că știe ce anume îi face bucurie să citească. Volumele ei de poezie nu sunt deloc ale unui spațiu comun: Corăbii (1970), Imaginația ecoului (1981), Pluralul ca o veghe (1989), Sentințe în suspendare (1998), Dorul de rai (2005),  ori superbul volum Duet în alb. Poezii 2005-2015 (Humanitas, 2016) sunt întregite pentru cititor de alcătuirile editoriale Întredeschideri. Antologie lirică 1970-2019 (Baroque Books&Arts, 2019) și Aproape departe. Poeme 2018-2022 (2019) și Colinde și daruri de veghe (2022). Ultimele două, „facerea” Editurii Spandugino. Fir roșu al scriiturii ei de poetă? Arderea în lumina Verbului Întrupat cu o distincție de neam voievodal.

Metaforă pascală continuă

Pentru cititorul atent ar merita să-i adaug aici volumele de proză, cărțile-dialog (care depășesc noțiunea de interviu), excelentele pagini de critică literară (avem în poetă mereu un profesor universitar de marcă) ori superbele traduceri din Elena Văcărescu și Iulia Hașdeu, Margaret Drabble ori Rose Tremain,  precum și volumele Eseuri alese. Arta lecturii. Portrete în oglindă (Ed. RAO, 2007 și 2008) ori Aventura lecturii (Spandugino, 2023) ale Virginiei Woolf. Acestora li se adaugă câteva dintre cele mai frumoase ediții îngrijite pe care cu râvna unui bijutier ni le-a dăruit în timp.

Toată această muncă strălucește în poeme. Îndrăgostit de poezia lui Ion Pillat, am descoperit că există un construct filo-genetic al memoriei ce rezistă la scriitură. E o liniște de cer în scrierea lui și în poemele Monicăi Pillat. Chiar și atunci când dramatismul scrierii acesteia din urmă atinge coarda de sânge a răstignirii întru Verb – citiți suava poezie O biserică și veți înțelege (p. 49) – ori diafana lenevire a zvâcnirii prezentului (Sunt zile, p. 65) ai sentimentul unei osmoze cu cernelurile nevăzute în zdrobirea ca de val la pragul gândirii teologice izbăvite din chingile rigorismului ori ritualismului canonard. Un soi de metaforă pascală continuă – „Poate că Învierea/ Se vede doar de jos...” (Prin negrul licărind, p. 69) –, o cântare aleluiatică, deschisă întâlnirii cu Cerul.

Un exemplu? Poemul Geneza Învierii, care se încheie astfel: „Tot ce acoperise Graiul / Cu bolovani și cu lături /S-a prăvălit din nou, ca Raiul / Să se arate prin spărturi” (p. 77).  Veți identifica singuri modul în care autoarea și-a țesut volumul. Din fire de aur mai vechi și mai noi s-a construit un volum ca o mahramă de sensuri. Curat. Texte inedite încântă. Unind laturile aceluiași miez de foc. Întrupare, Patimă, Înviere, Înălțare… Senzația unui realism umplut de mirarea reală a vieții. Cum încheie poeta ultimul vers al ultimei poeme, „Între lumi”: „Mă simt de parc-aș învia, / Deși nu știu să fi murit” (p. 141). Într-o ediție grafică de excepție – ilustrațiile aparțin Mariei Pillat-Brateș, bunica înviind parcă în versurile nepoatei sale cu fiecare tușă de cuvânt -, volumul îmbie la mediație și asumare a Tainei Cerului. Lângă noi, în coperți și cuvânt.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

Recomandări tabere pentru cei mici. Sau atunci când faci din vară o oportunitate pentru copilul tău. Prețuri între 600-3000 lei

Dacă vă gândiţi la dezvoltarea armonioasă, sănătoasă a copilului dumneavoastră şi doriți să acordați  o atenție deosebită în educaţia sa, activităţile extracurriculare îl vor ajuta să devină un adult de succes și fericit. În acest sens, verile sunt cu siguranță o oportunitate. O  tabără pe care să o oferiți copilului dumneavoastră reprezintă o șansă ideală de a experimenta activităţi noi, de a se responsabiliza, dar mai ales de a se distra şi a-şi face prieteni noi.

Zorabia, Școala Andreiana, Mountain Adventure, Anima, Serious fun, Logiscool, Adeona Păltiniș, Anii Drumeției, taberetoby.ro, eppic education.ro, centrul cambridge.ro, Tabăra de Baschet de la Costinești, Tabăra Forumului (Democrat al Germanilor din România), Științescu Hub sunt doar câteva repere pentru o tabără de suscces.

Sibiu 100% vă prezintă o serie de astfel de „provocări”. Aici poți a afla detalii prețioase despre unde, cum și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi pentru a-ți înscrie copilul în tabăra preferată.

Școala Andreiană, fantezii de vară

Școala Andreiană pregătește o vară plină de bucurie, explorare și învățare pentru cei mici!

Programul este structurat pe 6 săptămâni, cu următoarele tematici:

🎀 24.06.2024 – 28.06.2024: Aventură creativă – Colaje și creații

🎨 01.07.2024 – 05.07.2024: Lumină și culoare pe sticlă – Pictură pe sticlă

 🎶 08.07.2024 – 12.07.2024: Sunete Jucăușe – Muzică și ritm

🌱 15.07.2024 – 19.07.2024: Economii creative și verzi – Atelier de educație financiară și reciclare creativă

🕺 22.07.2024 – 26.07.2024: English through Music and Dance – English/Musical/Dance

🎭 29.07.2024 – 09.08.2024: Fantezia pe Scenă – Atelier de Teatru și Povești

⏰Program Flexibil, plin de Distracție: De dimineața până seara, fiecare zi este plină de aventuri și surprize! Școala Andreiană pregătește activități recreative indoor și outdoor care să îi țină pe copii captivați și entuziasmați!

📌Tarife:

O săptămână: 650 lei

Două săptămâni: 1100 lei (reducere 200 lei)

Trei săptămâni: 1500 lei (reducere 450 lei)

Patru săptămâni: 2000 lei (reducere 600 lei)

Cinci săptămâni:  2500 lei (reducere 750 lei)

Șase săptămâni: 3000 lei (reducere 900 lei)

Nu este inclus costul mesei de la prânz (sistem catering).

Nu sunt incluse costurile excursiilor și al intrărilor la instituțiile vizitate.

Pentru mai multe detalii și pentru înscrieri, contactați organizatorii la la numărul de telefon sau adresa de e-mail de mai jos:

📞 +40 740 462 182

📧 [email protected]

Dalia Lisan

Perioada: 14-19 iulie 2024

Locație: Complex Brândușa Valea Avrigului

– cazare 5 nopți

– 4 mese pe zi (mic dejun,  prânz,  gustare,  cină)

– echitație zilnic, activități zilnice pentru dezvoltarea limbii germane și a abilităţilor matematice, citit zilnic, foc de tabără, petrecere în pijamale, jocuri de echipă, drumeție prin pădure și la râu, plimbări cu bicicleta, acces piscină etc.

Preț: 1850 lei

Înscrieri până pe data de 31 iunie 2024

Tel.: 0754287723

Zorabia, Raiul cailor arabi

Descoperă cu cei de la Zorabia (Valea Hârtibaciului) un mediu relaxant, cu multă distracție și surprize, unde poți învăța cum să îngrijești caii, cum să călărești corect și să prețuiești natura și animalele. Participanții vor putea învăța alături de instructori experimentați tehnici ale sportului ecvestru, vor lua parte la diferite activități și jocuri, iar la final vor putea pune în practică ceea ce au învățat în concursul organizat special pentru ei, unde vor fi premiați cu diplome și gustări! Taberele sunt organizate atat pentru începători cat si pentru cei avansați și potrivite oricărei vârste.

Taberele sunt organizate în perioadele:

01.07-05.07.2024

08.07-12.07.2024

29.07-02.08.2024

05.08-09.08.2024

Tarifele sunt de: 950 Ron / săptămână (pentru un copil) sau 1800 lei / săptămână (pentru frați sau prieteni)

Detalii, la tel: 0726548858

Logiscool Sibiu, tabără de tehnologie

Descoperă Tainele Tehnologiei la Tabăra Logiscool Sibiu 2024, la tabăra de tehnologie pentru copii și adolescenți de la Ghelari, Hunedoara. Vei avea parte aici de cursuri captivante de programare pentru toate nivelurile de experiență, proiecte practice și interactive pentru a-ți dezvolta abilitățile tehnologice: #videoproductie #juniordesigner aplicații #android #IOS, activități recreative și jocuri pentru a face învățarea distractivă și memorabilă.

📅Perioada: 28 iulie – 2 august 2024

📍Locație: Ghelari, Hunedoara

Detalii și înscrieri la☎️ 0740 178 573 sau email [email protected]

Club Ecvestru Transilvania

Tabăra de Vară 2024 la Club Ecvestru Transilvania este destinată copiilor cu vârste între 8 și 17 ani, care doresc a se bucura de vară într-un mod unic și educativ.

Perioadele de desfășurare ale taberelor:

25 iunie – 30 iunie
2. 09 iulie – 14 iulie
3. 23 iulie – 28 iulie
4. 06 august – 11 august
5. 20 august – 25 august
6. 03 septembrie – 08 septembrie

    Tabăra este concepută să ofere o experiență educativă și distractivă, îmbinând pasiunea pentru cai cu plăcerea de a descoperi și practica diverse sporturi.

    Pret: 2800 RON
    Discount 5% pentru frați/surori,
    Discount 10% pentru plata în locație

    Pentru rezervări și informații, contactați organizatorii la tel. : 0743 872 000 sau 0740 066 022
    E-mail: [email protected]

    Tiger Sommer, curs de limba germană pentru începători

    Programul de vară pentru aceste cursuri e de 5 ore și cuprinde activități distractive: jocuri și ateliere artistice. Cursurile au loc din 24 iunie până în 27 iulie, zilnic între 8.00 și 13.00. Cost pe săptămână: 300 ron. Locație și contact: After school TIGER CLUB Sibiu, str. Prof. Petru Span, nr. 5 telefon: 0722 263036.

    Școala de vară «Die Giraffe Kinderzentrum“, centru educativ și sportiv din Sibiu

    „Die Giraffe Kinderzentrum” organizează o super Școală de Vară, ce va include o gamă largă de activități pentru copiii între 5-10 ani.

    „Oferta” constă într-un un program de vară activ și distractiv, în două săli dotate modern, 1000 m2 de gradină, două terenuri  de tenis.

    Locația este în incinta Școlii Advantage Tennis din Cartierul Arhitecților.

    Timp de 10 săptămâni, între 01 Iulie și 06 Septembrie, coordonatoarea Laura Nicula a pregătit o serie variată și completă de activități, joc, mișcare și cântec cu Limba Germană, Tenis, Teatru și improvizație, Workshopuri creative, Artă, Ateliere de lectură și Petreceri tematice.

    Artiști ai Sibiului vor fi mentorii copiilor, pe lângă profesori și educatori cu experiență în învățământ. Pe lângă acestea, vor avea loc activități outdoor, mult sport și joacă liberă în gradină, asezonate, desigur, cu un meniu sănătos.

    Taxa pe zi este de 120 lei, pe săptămână 490 lei și pe lună de 1690 lei. Toate activitățile sunt incluse.

    Detalii și înscrieri se pot face la nr. de telefon: 0748645318, Laura Nicula.

    https://www.facebook.com/profile.php?id=100093498660730

    Tabăra de vară Starcode Camp

    Activități captivante: drumeții, ateliere creative, sporturi și multe alte surprize!

    O echipă de instructori experimentați și pasionați.

    📅Datele taberei: 21 iulie – 25 iulie și 4-8 august

    📍Locație: Hotel Casa Yda, Horezu, jud. Valcea

    👫Vârstele participanților: 7-14 ani

    Înscrieri si întrebări la: 0773327602

    https://www.facebook.com/share/p/iSTZkfeC5rGVqrUV

    Mountain Adventure

    Mountain Adventure  organizează tabere de vară și oferă copiilor experiențe montane adevărate, în siguranță, prin implicarea unor experți și ghizi montani. Puteți alege între tabere de aventură, trekking, alpinism sau mountainbike. Programul de activități îi va învăța pe cei mici să se orienteze pe munte, îi va ajută să descopere frumusețea naturii și să se bucure de momente de neuitat în jurul focurilor de tabără. Mountain Adventure  organizează de peste 20 de ani tabere pentru copii în munții Bucegi, Făgăraș, Apuseni, Piatra Craiului și Retezat. 

    Tabăra de munte pentru adolescenți în Făgăraș: 23.06.2024 – 28.06.2024

    Tabere de mountain-bike – Predeal / Pasul Clăbucetului: 23.06.2024 – 28.06.2024 ; 04.08.2024 – 09.08.2024

    Tabere de aventură și educație montană: Predeal / Pasul Clăbucetului : 23.06.2024 – 28.06.2024 ; 11.08.2024 – 16.08.2024

    Family câmp: Predeal / Pasul Clăbucetului : 28.07.2024 – 02.08.2024

    Drumeție și campare în Munții Retezat / Adolescenți, Munții Retezat: 28.07.2024 – 02.08.2024

    Tabăra de munte Piatra Craiului, Piatra Craiului: 04.08.2024 – 09.08.2024

    Tabăra de mountain-bike – Șirnea, Șirnea / Ciocanu: 11.08.2024 – 16.08.2024

    Electric Mountain-Bike, Predeal / Valea Prahovei / Poiana Brașov: 18.08.2024 – 23.08.2024

    Detalii: https://mountain-adventure.ro/tabere-de-vara

    Adeona Camps. Tabăra Păltiniș – Sibiu

    Nouă tabără marca Adeona Camps va avea loc la Păltiniș, o oază de liniște și relaxare, în cea mai veche stațiune montană din țară și a două că altitudine, 1450m.

    Pensiunea Aria Păltiniș e locul de unde se va porni în drumeții în Munții Cindrel, în trasee accesibile oricărei vârste. Prin parteneriatul cu Centru Aria Sibiu, va fi inclusă în prețul taberei o intrare la Aquaparkul Aria. Activități: drumeții și trasee montane, activități sportive, activități la cabană etc.

    Pret 2024: 1960 LEI/persoana

    Prețul include:

    Cazare pentru 6 nopți la Pensiunea ARIA Păltiniș

    masa se servește la restaurantul complexului, 6 dejunuri complete (excepție ziua cu AquaParkul când se va servi prânzul la restaurantul centrului spa)

    monitori și personal specializat pentru organizarea activităților

    echipamente și materiale pentru desfășurarea tuturor activităților

    intrarea la Centrul ARIA Spa Sibiu și la parcul de aventură din Păltiniș

    Seriile pentru taberele de vara din Păltiniș durează câte o săptămâna și încep în 23.06 și durează până în 24.08.

    Telefon Tabăra Adeona Camps Păltiniș: Cătălin 0726 024 141

    https://adeona.ro/programe-adeona/tabere-de-vara/tabara-paltinis-sibiu/

    Tabere Toby

    Oferă  tabere de vara în limbile engleză și germană, pentru copiii între 7-18 ani, în stațiuni precum Bran, Poiana Brașov.

    Perioade: 18-23 Iulie sau 17-22 august

    Detalii și înscrieri pe : https://taberetoby.ro/tabere/tabara-de-limbi-straine/

    Anii Drumetiei

    Anii Drumetiei ofera drumetii si experiente pe intreaga durata a verii. Informatii sunt actualizate pe site-ul: www.aniidrumetiei.ro

    BabyBaschet și MiniBaschet

    Federația Română de Baschet organizează și în acest an, la malul marii, Competițiile Sportive Naționale de BabyBaschet și MiniBaschet. Ca și în ediția precedentă, întrecerile se vor disputa pe terenurile în aer liber din cadrul bazei sportive BTT de la Costinești.

    Perioadele de desfășurare a competițiilor sunt:
    – 21 iunie – 27 iunie  – Competiția Sportivă Națională de BabyBaschet
    – 28 iunie – 04 iulie  – Competiția Sportivă Națională de MiniBaschet (avansați și începători)

    Serious Fun, aventură și înot

    Serious Fun organizează în zona Sibiului o serie de tabere de Aventură și tabere de înot, pe categorii de vârstă, începând cu 23 iunie.

    Detalii și prețuri pot fi găsite pe: https://www.seriousfun.ro/activitati/tabere

    Tabără de limbă germană

    Tabăra de limba germană va avea loc între 23-28.06.2024 la Complexul Dar în localitatea Costești-Deal, județul Hunedoara. FDGR organizează tabăra de limba germană pentru copii din școlile germane de 9-13 ani cu scopul de a promova limba germană și de a facilita prietenii. Taxa de participare este de 600 lei. 

    Informații: Johanna Kezdi:  0742037847 sau prin google form Kindersprachferienlager I (google.com)

    Centrul Cultural German e pregătit pentru cei mici

    Centrul Cultural German dă startul înscrierilor pentru Școala de Vară pentru copii între 8-13 ani! Îi puteți contacta prin e-mail la: [email protected] sau prin WhatsApp: 0787425039.

    Stiintescu Hub. O săptămână în hub

    Stiintescu Hub propune copiilor să descopere robotica și programarea printr-o serie de tabere de vară.

    • Săptămâna 22 – 28 iunie 2024.DESPRE AI ȘI PROGRAMARE
    • Săptămâna 1 – 05 iulie 2024  ROBOTICĂ ȘI PROGRAMARE
    • Săptămâna 8 – 12 iulie 2024 DESPRE ARTA FOTOGRAFIEI.EDITARE FOTOGRAFII
    • Săptămâna 15 – 19 iulie 2024 MAGNETISM

    Săptămâna 22 – 26 iulie 2024 ELECTRICITATE

    • Săptămâna 29 – 02 august 2024 ASTRONOMIE

    PREȚ PROGRAM SCURT : 400 RON (prețul este pentru toată săptămâna)

    Vârsta copiilor 6 – 12 ani

    Detalii: https://forms.gle/FwPGCNEj6Wqiar3H9

    Tabere de jurnalism, medicină și bioetică, iconografie și arhitectură la Mănăstirea Oașa

    Mănăstirea Oașa (Alba) vine cu o ofertă generoasă de evenimente, pe tot parcursul verii. Mai multe detalii despre fiecare din aceste tabere, pe: MĂNĂSTIREA OAȘA | Instagram, Facebook | Linktree

    ÎNTÂLNIRE COMUNITATE JURNALIȘTI „IMPACT”21-24 IUNIE 2024@ Mănăstirea Oașa
    TABĂRA DE ADOLESCENȚI – FETE1- 7 IULIE 2024@ Mănăstirea Țeț
    ȘCOALA DE MUZICĂ PSALTICĂ1 – 7 IULIE 2024@ Mănăstirea Oașa
    ȘCOALA DE LIMBA ELINĂ (VIII)7 – 14 IULIE 2024@ Mănăstirea Oașa
    TABĂRA DE ADOLESCENŢI – BĂIEȚI8 – 14 IULIE 2024@ Schitul Găbud
    TABĂRA CORTURILOR (PRIMA PARTE)12 – 14 IULIE 2024@ Munții Parâng
    TABĂRA INTERNAŢIONALĂ18 – 28 IULIE 2024@ Mănăstirea Oașa
    TABĂRA DE MEDICINĂ ȘI BIOETICĂ29 IULIE – 4 AUGUST 2024@ Schitul Găbud
    ȘCOALA DE VARĂ PENTRU PROFESORI1 – 4 AUGUST 2024@ Mănăstirea Oașa
    ȘCOALA DE ICONOGRAFIE DE VARĂ1 – 15 AUGUST 2024@ Schitul Găbud
    TABĂRA NAȚIONALĂ9 – 18 AUGUST 2024@ Mănăstirea Oașa
    TABĂRA CORTURILOR (A 2-A PARTE)22 – 25 AUGUST 2024@ Munții Retezat
    ȘCOALA DE ARHITECTURĂ „CUNUNA”26 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE 2024@ Mănăstirea Oașa

    Urban Dance Terra II din Avrig vă așteaptă la dans

    Scoala de Dans Urban Dance Terra II din Avrig, organizează pe toată periada lunii iulie tabere de dans și activități creative și recreative, de luni până vineri, de la 9:00 la 15:00, pentru copiii de toate vârstele.
    Mai multe detalii, Prof. de dans Gheorghe Pîrjol, telefon: 0758872089.

    Tabăra Colibri, Centrul Educațional Cambridge

    English and pe summer camp cu Prof. Oana și Radu David

    Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud: Cei care ne „prevestesc” vremea de mâine

    Sunt semne populare care anunță ploaia. Cum ar fi furnicile care se adună într-un mușuroi, vrăbiile care se scaldă în praf sau nisip ori păpădiile când își închid florile și capătă un miros mai puternic. Nu știu cât ne putem lua după aceste previziuni arhaice, de aceea am mers la Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud. Acesta își are sediul în Sibiu. Aici am stat de vorbă cu specialiștii în domeniu. M-a întâmpinat Narcisa Milian, coordonatorul Serviciului Regional de Prognoză a Vremii Sibiu, împreună cu Raul Cioc și Szilárd Halada, doi tineri entuziaști.

    Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud (Sibiu)

    Narcisa Milian a început activitatea ca previzionist meteo în 1993. „SRPV Sibiu, ca instituție, lucrează din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Este unul dintre cele șase Centre din țară și deservește șase județe: Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita, Târgu Mureș și Alba, adică Transilvania Sud. La început, sediul era lângă aeroport și deserveam și meteorologia aeronautică.

    Între timp, acea activitate a dispărut, a fost preluată de către o altă instituție, iar noi am rămas cu prognoza pe cele șase județe. Noi nu lucrăm singuri, ci comunicăm cu celelalte centre Transilvania Nord, Banat-Crișana, Oltenia, Moldova, Dobrogea și Muntenia, în jurul Bucureștiului. Facem prognoza pe zona noastră zilnic și vorbim cu Bucureștiul într-o conferință și cădem de acord în privința prognozei”, îmi relatează Narcisa Milian.

    Se poate ști exact când plouă într-un loc anume?Cum se face o prognoză

    Observ prin încăpere mai multe monitoare, iar pe acestea mai multe radare și hărți. „Noi primim datele de la stații și, pe baza modelelor numerice și a informațiilor transmise de acestea, facem prognoza. Prognoza este mai multe feluri: cea sinoptică, ce se face până la șapte zile, apoi  pentru patru mai în amănunt și o tendință de încă trei zile, și mai în amănunt, cea de nowcastig, care se face pentru câteva ore.  

    Acuratețea procesului de realizare a prognozei a ajuns undeva la 80-85%. Sunt oameni care ne mai sună și întreabă: La ce oră plouă în Sibiu? Nu există deocamdată posibilitatea de a afla dacă plouă exact în locul unde ești la data exactă. Noi ne-am dori, dar nu avem posibilitatea, dar încercăm să aproximăm. Meteorologia nu este o știință foarte exactă, din cauze clare,  lucrăm cu atmosfera, care este un sistem haotic, nu putem controla haosul. Oamenii nu înțeleg că prognoza se face pe o zonă mai mare, nu pe un punct fix”, spune meteorologul.

    O echipă tânără

    Coordonatorul departamentului îmi spune că are o echipă de 10 oameni, majoritatea dintre aceștia având sub 30 de ani. Îl întreb pe Raul, care are 23 de ani, cum a ales această meserie: „Am ajuns aici printr-un joc al sorții, aș putea spune. Am terminat Facultatea de Ecologie și Protecție a mediului în 2022. În facultate am studiat climatologie și meteorologie. Nu aveam gândul să devin meteorolog, dar la un moment dat, noi studenții am fost anunțați de conducerea facultății că se organizează un concurs pentru două/trei posturi de meteorologi. Am aplicat și pot spune că acest job a devenit o pasiune”, răspunde Raul. „Nu ai cum să practici meteorologie fără un pic de pasiune”, intervine Narcisa Milian.

    Ca meteorolog, trebuie să ai simțul umorului

    La Centrul Meteorologic se lucrează non-stop. Nopțile sunt foarte grele, e de părere Narcisa Milian. Și tot aceasta continuă: „Am avut situații când am avut inundații noaptea și a trebuit să fim atenți. Simți o senzație diferită în momentele de neliniște meteorologică, poți simți o satisfacție că ai dat prognoza bine, dar nu în totalitate, mai târziu afli că fenomenele extreme au omorât oameni sau au produs pagube materiale. Anul trecut au fost o mulțime de vijelii, fulgere, care au produs pagube. Ca meteorolog, trebuie să ai simțul umorului. Dacă nu, clachezi”.

    Raul intervine: „Acum ceva timp am avut un cod portocaliu de ninsori abundente și de temperaturi scăzute, iar  un grup a urcat în Parâng, în sandale și tricouri. A trebuit echipa de salvamont să intervină”. 

    Câteodată, se întâmplă și tragedii: „Am avertizat un grup de copii, cu ceva ani în urmă, ce voiau să urce pe munte, că o să fie temperaturi scăzute și le-am spus să nu plece, dar tot au plecat și la întoarcere a murit unul dintre ei”, spune coordonatorul. Uneori greșesc și cei care dau alertele: „Era o zi cu instabilitate și dădusem avertizare pentru averse și descărcări electrice și grindină. După ce am am făcut avertizarea, am trimis-o la ISU. Nu știu ce au făcut domnii de acolo, dar după un timp, primim acel RO-ALERT în care scria doar de intensificări ale vântului”, mărturisește Raul.

    Meseria de meteorolog este una stresantă, dar colectivul te face să uiți de griji. Iar atunci când soarele își face simțită prezența după o calamitate naturală, se luminează și fețele celor care fac predicțiile.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul, altfel decât România. Sibienii îi împing puternic de la spate în administrație pe etnicii sași

    Sibienii nu vor nici în ruptul capului să renunțe la administrația locală condusă de FDGR și de primarul de etnie sas și continuă să facă notă distinctă față de restul țării. Astfel, în urma votului din 9 iunie, FDGR are continuitate în opțiunea politică a sibienilor, chiar și când candidații Forumului îmbătrânesc și devin tot mai rutinați.

    Poate nici chiar Astrid Fodor și conducerea FDGR nu se așteptau la un scor atât de bun pentru formațiunea etnicilor sași din municipiul Sibiu, mai ales că se părea că FDGR se află în fața unui moment zero privind viitorul său politic și administrativ în municipiul și chiar județul Sibiu. Trebuie menționat că Astrid Fodor și FDGR au câștigat detașat alegerile pentru municipiul Sibiu, în timp ce rezultatele pentru președinția Consiliul județean și legislativul Consiliului Județean sunt încrezătoare pentru viitor.

    Tocmai pentru a obține un scor cât de cât apropiat de cel din urmă cu 4 ani, greii FDGR au trecut de la Consiliul Județean la Consiliul Local Sibiu, tocmai pentru a o sprijini cât mai mult pe Astrid Fodor (care pornea cu prima șansă la funcția de primar) să aibă o reprezentare bună în Consiliul Local. Este vorba despre Paul Jurgen Porr, Gabriel Tischer și Martin Bottesch, care și-au abandonat mandatele de consilieri județeni consecutive câștigate în legislaturile trecute pentru a miza pe un scor bun la Consiliul Local și un nou restart în strategia Forumului.

    Practic, la nivelul municipiului Sibiu s-a mers pe continuitate și experiență, în timp ce la Consiliul Județean s-a mers pe un mixt între consilierii județeni cu experiență (Friedrich Gunesch, Christine Manta-Klemens sau Beatrice Ungar) și figuri noi (cum ar fi Paul Kuttesch, Andreas Tischer, Robert Fink, Cynthia Pinter sau Romulus Cipariu), care au început să fie promovați în spațiul public. În aceste condiții, la CJ, rezerva de cadre a FDGR a funcționat, semn că FDGR își va împrospăta forța politică și administrativă pentru alegerile de peste 4 ani.

    Ce-i drept, la nivelul municipiului reședință de județ, FDGR a fost „ajutat” de PNL, ADU și PSD, ai căror candidați au obținut scoruri sub cel al partidului, voit sau cinstit, după cum vreți să interpretați strategia partidelor. Cert este că ajutorul cel mai bun pentru FDGR și Astrid Fodor a venit din partea independentului Lucian Alexandru Găvozdea, considerat, de unii, aliatul FDGR în diminuarea scorurilor partidelor, care, efectiv, i-a surclasat pe ceilalți candidați ai partidelor politice.

    După scorul obținut la funcția de primar, lui Alexandru Găvozdea nu îi putem dori altceva, decât să nu cadă în ispita regretelor că nu a candidat și pentru un post de consilier local în CL, unde cu siguranță ideile și proiectele lui ar fi cântărit, în acest context, destul de mult. Oricum, este de urmărit pe viitor dacă acesta va interfera cu administrația primarului Astrid Fodor.

    Revenind la frământările FDGR-ului, etnicii sași ar trebui să ia mult mai serios în calcul de acum încolo schimbul de generații în politică și la promovarea unor figuri noi. Dacă până acum totul părea concentrat în jurul lui Alexander Giub, de mulți dat ca succesorul lui Astrid Fodor la funcția de primar, lucrurile s-au schimbat în ultimele luni, odată cu trecerea fostului viceprimar FDGR Corina Bokor, mâna dreaptă a lui Astrid Fodor în trecut, la PSD.

    În funcția de viceprimar, FDGR a propus un alt nume cu viitor în administrație, Helmut Lerner, aflat la deplină maturitate în administrația locală. Helmut Lerner sau Alexandru Guib pentru viitorul primar al Sibiului, succedându-i lui Astrid Fodor? Asta dacă nu va apărea un nume nou.

    Vom vedea care dintre cei doi va deveni viceprimar în noul Consiliul Local, pentru că Astrid Fodor a spus că FDGR vrea un post de viceprimar în viitorul Consiliul local. Una peste alta, oricum FDGR trebuie să facă schimbul de generații. Rămâne însă de văzut cine va duce mai departe mitul sașilor de la Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    PSD – PNL a câștigat clar la europarlamentare în județ       

    Biroul de Circumscripție Județeană nr. 34 Sibiu a anunțat situația rezultatelor FINALE privind centralizarea voturilor din județul Sibiu la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din data de 9 iunie 2024. Alianța PSD-PNL a câștigat detașat, fiind urmată la mare distanță de AUR și ADU. Pe locul 4 s-a situat independentul Nicu Ștefănuță, restul partidelor și independenților obținând sub pragul de 5 la sută respectiv 3 la sută.  

    UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA –  4484 voturi

    ALIANŢA ELECTORALĂ PSD PNL –  73 502

    PARTIDUL REÎNNOIM PROIECTUL EUROPEAN AL ROMÂNIEI – 7102

    ALIANTA AUR –  26 439

    PARTIDUL UMANIST SOCIAL LIBERAL – 1908

    ALIANŢA DREAPTA UNITĂ USR – PMP – FORTA DREPTĖI – 20 576

    ROMÂNIA SOCIALISTĂ – 764

    PARTIDUL ROMÂNIA MARE – 1320

    PARTIDUL PATRIOŢILOR –  6 711

    PARTIDUL ALTERNATIVA DREAPTĂ – 1169

    PARTIDUL S.O.S. ROMÂNIA – 8865

     PARTIDUL DIASPORA UNITĂ – 4326

     PÎRVĂNESCU PAULA-MARINELA 1305

     GHEORGHE VLAD-DAN 5173

    ȘTEFĂNUŢĂ NICOLAE-BOGDANEL –  12 183

    ȘOȘOACĂ DUMITRU-SILVESTRU – 1863.

    Aproape 11.000 voturi nule

    Numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în copiile de pe listele electorale speciale este de 381 991 din care numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente 381 972, iar numărul total al alegătorilor înscriși în copiile de pe listele electorale speciale – 19.

    Numărul total al alegătorilor înscriși in listele electorale, care s-au prezentat la urne a fost de 188 877, astfel: numărul total al alegatorilor înscriși in listele electorale permanente, care s-au prezentat la urne 179 470; numărul total al alegătorilor înscriși in copiile de pe listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne 7; numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale suplimentare, care s-au prezentat la urne 9400.

    Numărul buletinelor de vot primite a fost de 419 180, în timp ce numărul buletinelor de vot neîntrebuinţate şi anulate a fost de 230 449. Numărul voturilor valabil exprimate 177 690, iar numărul voturilor nule -10 995.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Rețetă USR, „patentată” pentru succese electorale incontestabile

    Alegerile locale și europarlamentare din 9 iunie au adus și câteva surprize notabile pentru Sibiu. Dacă votul pentru actualul (și viitorul) primar al Sibiului a fost unul tot mai previzibil în ultima perioadă, Alexandru Găvozdea și Nicu Ștefănuță sunt marii câștigători ai acestor alegeri. Cu 10.838 (19,31%) din voturi, Alexandru Găvozdea s-a plasat pe locul doi în opțiunile alegătorilor, detronând partide cu „ștaif”, exersate în bătălii electorale.

    Cu un Adrian Bibu abandonat de partid și cu o campanie suspect de ineficientă, cu un PSD care niciodată nu a excelat în admirația sibienilor și cu o alianță USR-FD-PMP stagnată în propria-i ignoranță, s-ar putea zice că Alexandru Găvozdea a prins un culoar bun, pe care l-a gestionat foarte eficient. Cert e însă că independentul acestor alegeri pentru Primărie a reușit să impună un model de campanie și comunicare ce lipsea Sibiului. Și de la care ar putea învăța ceilalți competitori.

    Dizidenții USR, preferații electoratului

    Apropo de competitori… USR e pe cale de a patenta o „rețetă” tot mai sigură, eficientă în a garanta succese zdrobitoare în preferințele alegătorilor. Nicușor Dan, Nicu Ștefănuță, Elena Lasconi sunt extrem de relevanți în acest sens. Nu l-aș uita aici totuși nici pe Alexandru Găvozdea, curtat de același USR pentru o posibilă candidatură. Mai exact, demisionarii și membrii de partid executați de propria formațiune au dovedit că, odată „eliberați” sau izolați de USR, au toate șansele să fie extrem de vizibili și să câștige simpatia (încrederea) electoratului.

    Cazul Nicu Ștefănuță e unul de referință. Demisionat din USR la începutul anului 2023, acesta a ajuns, ca independent, să obțină 3, 08% (echivalentul a peste 275.000) din voturi la nivel național și 12.183 voturi în județul Sibiu, după datele finale ale BEJ. Aceasta, în situația în care Alianța Dreapta Unită a adunat, la nivel național, 8,7% din voturile exprimate de români. Adică puțin încă pe atât din voturile pe care, de unul singur, le-a obținut Nicu Ștefănuță. Ruxandra Cibu Deaconu (ADU) a fost votată  pentru Primărie de 5541 (9,87%) dintre sibieni. În cifre, de mai puțin din jumătate dintre sibienii care l-au ales pe Nicu Ștefănuță europarlamentar.

    Ruxandra Cibu Deaconu, locul 4, în 2024. Raul Apostoiu, locul 3, în 2020

    La alegerile din 2020, USR-PLUS, avându-l candidat la Primăria Sibiu pe Raul Apostoiu (apropo, și el demisionat), a obținut un procentaj de 10,24% (4862 voturi). Atunci, Raul Apostoiu ieșise pe locul 3 în clasamentul final al alegerilor (versus locul 4, acum, Ruxandra Cibu Deaconu). Aceasta, dacă nu luăm în calcul și că la alegerile din acest an, ADU (o alianță formată din 3 partide), abia a reușit să se mențină la nivelul rezultatelor alegerilor din 2020. Ceea ce e de apreciat, în mod cert, e însă că Dan Barna, cu un portofoliu atât de impresionat de rezultate la nivel de Sibiu (și țară), a căzut tot în picioare, devenind acum și europarlamentar.

    Dacă aș încerca să suspectez USR de o strategie minuțios și inteligent elaborată, m-aș hazarda să spun că aceasta e „pârtia” identificată și nișată prin care această formațiune politică reușește să se impună cu succes la alegători. Într-o înțelegere conspiraționistă, își ejectează oamenii buni din partid, pe care îi susține ulterior „din umbră”, pentru a obține succese incontestabile. Nicușor Dan, Nicu Ștefănuță au reușit. Ruxandra Cibu Deaconu ar avea și ea o șansă, la alegerile viitoare. Dacă nu ar mai încurca-o partidul…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul, cea mai mare creștere procentuală a voturilor nule: 350 %

    Expertforum, platformă înfiinţată de experţi în politici publice şi reforma administraţiei a analizat situația voturilor nule la alegerile din 9 iunie 2024. Potrivit expertforum.ro, cele mai mari creșteri procentuale în 2024 față de voturile nule din 2019 se regăsesc în Sibiu (o creștere de 350%).

    Numărul acestora a fost unul dintre cele mai mari raportate la numărul de alegători care au participat la procesul electoral. Din 9.440.962 de voturi exprimate 488.261 de voturi au fost declarate nule, ceea ce înseamnă 5,1% din voturi. În 2019 numărul acestora a fost de 274.415 din 9,3 milioane de alegători, adică 2,89% din voturi.

    Situația de anul acesta este comparabilă cu cea din 2014, când 5,83% dintre voturi au fost declarate nule. Datele pentru primari și consilii locale au fost prelucrate din informațiile parțiale publicate pe prezenta.roaep.ro miercuri 12 iunie, iar cele pentru europarlamentare sunt prelucrate din baza de date descărcată pe 13 iunie în prima jumătate a zilei. Așadar, pot apărea anumite discrepanțe.
    Cauzele pentru care s-a înregistrat acest număr ridicat de voturi nule sunt dificil de stabilit. În unele cazuri ar putea fi vorba de erori de completare a procesului verbal, dar atunci se pune întrebarea cum au fost validate aceste procese verbale de către birourile electorale de circumscripție. Ar putea fi vorba și de vot de protest.
    Buletinele de vot pot fi nule și dacă membrii birourilor electorale nu au aplicat
    ștampila de control a secției de votare pe acestea. Nu în ultimul rând, ar putea fi vorba și de anularea intenționată a unor buletine de vot. În orice caz, procentul este ridicat. Cel mai mare procent a ajuns la 85% într-o singură secție de votare din străinătate.

    Ce sunt voturile nule

    Voturile nule sunt cele legate de buletinele introduse în urnă, care nu respectă
    criteriile stabilite de lege pentru a fi valabile. Voturile nule sunt diferite de
    buletinele anulate, care reprezintă buletinele neîntrebuințate și anulate la sfârșitul zilei sau utilizate, dar anulate la cererea alegătorului întrucât opțiunea votului a fost dezvăluită.
    Sunt considerate voturi nule, următoarele buletine de vot găsite în urnele de vot:

    • buletinul de vot pe care nu a fost aplicată ștampila de control a secției de
      votare;
    • buletinul de vot care are alt model decât cel legal aprobat;
    • buletinul de vot pe care a fost aplicată o ștampilă cu mențiunea „VOTAT” care
      are alt model decât cel legal aprobat;
    • buletinul de vot pe care nu a fost aplicată ștampila cu mențiunea „VOTAT”;
    • buletinul de vot pe care ștampila cu mențiunea „VOTAT” este aplicată în două
      sau mai multe patrulatere;
    • buletinul de vot pe care ștampila cu mențiunea „VOTAT” este aplicată în două
      sau mai multe patrulatere, chiar dacă unele ștampile au fost tăiate/anulate de
      alegător;
    • buletinul de vot pe care ștampila cu mențiunea „VOTAT” a fost aplicată în
      exteriorul patrulaterelor și nu atinge niciun patrulater;
    • buletinul de vot pe care ștampila cu mențiunea „VOTAT” atinge două sau mai
      multe patrulatere.

    Vrancea și Vaslui deschid topul județelor la numărul de voturi anulate

    La nivel de județ, cele mai multe voturi nule au fost înregistrate în Vrancea
    și Vaslui (6,7%), iar cele mai puțin în Hunedoara, Timiș, Ilfov, Harghita și
    Cluj (aproximativ 4%). În 10 județe procentul voturilor nule este mai
    mare de 6, ceea ce reprezintă o proporție semnificativă. În străinătate
    procentul este de 2,5%. Sectoarele din București au între 2,6 – Sectorul 1 și 3,8% – sectorul 5. Deși nu există o limită clară de la care numărul de voturi nule devine problematic, considerăm că 10% din voturi nule pe secție poate deschide o discuție despre ce s-a întâmplat în secția respectivă, dacă procesul verbal a fost completat corect sau dacă există alte indicii de nereguli.

    Cea mai mare creștere procentuală, în cazul Sibiului

    Cele mai mari creșteri procentuale în 2024 față de voturile nule din 2019 se regăsesc în Sibiu (o creștere de 350%), Tulcea (264%), Suceava, Satu Mare (250%), Brașov (220%), Dolj (209%), Bistrița Năsăud (215%), respectiv Ialomița (201%). Se poate vedea mai jos o analiză comparativă cu anul 2014.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    FITS excelează și în online. Peste 30 de spectacole de teatru, muzică, dans și circ

    Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru din lume, extinde accesul iubitorilor de artele spectacolului la oferta bogată a festivalului, prezentând anul acesta nu mai puțin de 33 de spectacole online.

    Spectacolele pot fi urmărite de toţi iubitorii artelor din România sau din străinătate, în baza unui bilet cu preț unic de 30 de lei sau în baza unui abonament de 400 lei, care include accesul la toate spectacolele online. Acestea sunt disponibile pentru cel mult 24 de ore din momentul în care ele sunt programate și achiziționate. În total vor putea fi urmărite online 15 spectacole de teatru, zece de muzică, șase de dans şi două de circ contemporan. Programul complet al spectacolelor online poate fi parcurs aici.

    Două premiere mondiale, de Tim Robbins și faimosul artist italian Pippo Delbono, vor putea fi urmărite online

    Spectatorii online se vor putea bucura de două premiere mondiale din lumea teatrului. Este vorba despre Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil muzical grecesc) de Tim Robbins, celebrul actor american, spectacolul fiind o celebrare veselă a puterii de a ierta și a tăriei inimii de a vindeca până și cele mai profunde dintre discordii, dar și Trezirea – un spectacol plin de candoare și poezie vizuală, faimosul italian Pippo Delbono revenind la Sibiu cu acest spectacol-confesiune magistral, incisiv, emoționant și de neuitat. Alte spectacole de teatru care pot fi urmărite online sunt Povestea prințesei deocheate și Jocuri, vorbe, greieri…, în regia lui Silviu Purcărete, O sirenă mai specială de Pierre Guillois și Olivier Salvan și Pescărușul în regia lui Dumitru Acriș. În total 15 spectacole de teatru vor putea fi vizionate online.

    Corul Madrigal, etno-jazz, gospel, fado și chitară argentiniană, în repertoriul online al FITS

    În ceea ce privește muzica, spectacolele online debutează cu Gala de deschidere FITS – Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, în regia lui Emil Pantelimon, dirijor Anna Ungureanu. Un reper al vieții muzicale și diplomației culturale, Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică și un repertoriu vast, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare.

    În plus, spectatorii online se vor mai putea bucura de Kairós din Portugalia, o trupă de etno-jazz cu un stil ancorat în peisajul sonor mediteraneean, Gospel Touch Choir, unul dintre cele mai importante coruri de gospel din Regatul Unit și SUA, Hispano, un duo violoncel-chitară din Barcelona care combină eleganța muzicii clasice spaniole cu intensitatea și ritmicitatea flamencoului, Ana Pinha, considerată de mulți una dintre starurile în devenire ale lumii fado, dar și Duo Bandini & Chiacchiaretta, duoul de chitară și bandoneon alcătuit din Giampaolo Bandini și Cesare Chiacchiaretta care dorește să răspândească muzica argentiniană prin intermediul magiei și al farmecului instrumentelor care o reprezintă cel mai mult. Zece concerte de muzică vor putea fi urmărite online.

    Carmen, un spectacol flamenco magnetic, are avanpremieră mondială online la FITS

    Nici spectacolele de dans online nu vor lipsi din cadrul ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). Printre cele mai așteptate spectacole se numără: După furtună, un elogiu adus mișcării ca formă de emancipare a umanității, Reguli de supraviețuire: omul tigru, o revizitare impresionantă a vârstei mitice a umanității, într-un spectacol coregrafic de o expresivitate onirică, Nocturna Flamenco. Arhitectura insomniei, o călătorie din zori și până-n seară care evocă misterele simțirii, cugetului și memoriei, Acumulări, inspirat de cartea Svetlanei Alexievici despre Cernobîl, ALICE, coregrafie impresionantă, costume haute couture și o scenografie elegantă, și nu în ultimul rând avanpremiera mondială Carmen, celebrul personaj al lui Bizet revenind pe scenă pentru a ilustra condiția universală a femeii, un spectacol flamenco magnetic, emoționant și impresionant.

    Nu lipsesc nici spectacolele de circ

    Spectacolele de circ completează tabloul artistic de la FITS prin Julieta, un spectacol care relatează povestea unei femei cu multe experiențe și bizarerii, și care pune sub lupă multiplele fațete ale bătrâneții și Circ în stil African, un spectacolul semnat de Yamoussa Bangoura, inspirat de viața de zi cu zi din Guineea care aduce în prim-plan frumusețea, tinerețea și arta culturii africane.

    Zece zile de FITS Talks cu scriitorul Marius Chivu

    Nu în ultimul rând, pentru al treilea an consecutiv, scriitorul Marius Chivu continuă seria dialogurilor FITS Talks. Zilnic, pe durata festivalului, unii dintre cei mai importanți artiști români prezenți la FITS sunt invitați la o discuție informală despre festival și teatru, despre arta și misiunea lor, dar și despre bucuriile și pasiunile pe care le au. La finele conversației, un chestionar inedit va ajuta publicul să-i descopere mai bine pe invitați, așa cum, poate, nu i-a văzut niciodată până acum. FITS Talks se va transmite zilnic, LIVE, pe pagina de Facebook a Festivalului, de la ora 13, și, mai apoi, pe canalul de YouTube. Interviurile FITS Talks pot fi urmărite în mod gratuit.

    Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 830 de evenimente și 5000 de artiști din 82 de țări

    Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru din lume, are loc anul acesta la Sibiu în perioada 21 iunie – 30 iunie, tema ediției cu numărul 31 fiind PRIETENIE. Până în acest moment, FITS are 830 evenimente incluse în program și așteaptă peste 5000 de artişti din 82 de țări.

    Printre noutăţile din acest an se numără o schimbare de structură pentru Bursa de Spectacole, evenimentul asociat FITS, care reprezintă o platformă de dialog între tinerii artişti, operatorii culturali, instituţiile de spectacole şi reţelele culturale. Ediţia din acest an va include şi un bogat sezon francez, care va celebra cei 100 de ani ai Institutului Francez în România, precum şi un amplu sezon polonez, care va oferi o avanpremieră a Sezonului Cultural România-Polonia 2024-2025. Aplicația FITS include în acest moment toate evenimentele programate în cadrul ediţiei din acest an şi permite personalizarea programului şi multe alte facilități. Aplicaţia FITS poate fi descărcată gratuit atât în Google Play, pentru Android, cât și în AppStore, pentru iOS.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    FITS 2024 implică zeci de universităţi de prestigiu din întreaga lume

    Festivalul Internaţional de Teatrul de la Sibiu găzduieşte şi în acest an întâlnirea dintre mai multe universităţi de prestigiu, în cadrul a două dintre structurile asociate FITS: Platforma de Cercetare Doctorală şi Festivalul Universităţilor de Teatru.

    „De foarte mulţi ani construim la Sibiu nu numai un Festival dedicat publicului larg, ci şi un mediu de întâlnire între profesionişti din domeniul artelor spectacolului. Vrem să avem alături de noi tineri talentați, care să capete experiență din aceste schimburi interculturale. Platforma de Cercetare Doctorală în Artele spectacolului, împreună cu Festivalul Universităţilor de Teatru şi Management Cultural şi seria de Ateliere și Masterclassuri sunt o ocazie unică pentru toţi cei care vor să se perfecţioneze în domeniul artelor spectacolului, e un prilej de a interacţiona cu cele mai mari nume care vin la Sibiu”, a declarat Constantin Chiriac, Preşedintele FITS.

    Platforma de Cercetare Doctorală în Artele Spectacolului şi Management Cultural

    Ajunsă la cea de-a zecea ediţie, Platforma Internațională de Prezentare a Doctoratelor este un spațiu excelent pentru dialog și schimburi universitare între tineri cercetători, membrii comunităților academice și publicul larg, care se derulează în fiecare an, începând cu 2014, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

    Scopul principal al Platformei este promovarea colaborării inter-instituționale și a educației artistice, în contextul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Pentru aceasta au fost stabilite parteneriate de colaborare pentru studiile de doctorat în artele spectacolului și management cultural împreună cu 47 de universități de prestigiu din 19 ţări, printre care SUA, Marea Britanie, China, Japonia, Thailanda, Filipine, Elveţia sau Germania.

    Tema ediţiei din acest an este “Teatralitate Vizuală / Vizualitate Performativă: Afinitățile elective şi metaforele unei prietenii imaginare”. Dezbaterile pe această temă sunt programate vineri, 21 iunie, de la ora 11:00 şi sâmbătă, 22 iunie, de la ora 11:30, la Facultatea de Medicină, Sala Senatului, din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu. Accesul este gratuit, în baza unei înscrieri, în limita locurilor disponibile.

    Festivalul Universităţilor de Teatru şi Management Cultural

    Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, prin Departamentul de Artă Teatrală și Teatrul Național „Radu Stanca”, organizează anual Festivalul Universităților de Teatru și Management Cultural, cea mai importantă manifestare de gen din Europa, care propune publicului spectacolele de referință ale școlilor de teatru din întreaga lume.

    Spectacolele studenților sunt supuse unui proces de selecție, realizat de către un board de experți internaționali, profesori în universități de prestigiu, precum și de Consiliul Departamentului de Artă Teatrală din ULBS, astfel încât mediul universitar românesc și publicul larg să poată beneficia de experiența unor produse artistice realizate și reprezentate public la un nivel de excelență.

    Care universități vor fi prezente la Sibiu

    Anul acesta vom avea ocazia să vedem pe scenele FITS universităţi precum: Beijing Dance Academy (China) cu spectacolul Elogiul Frumuseții, duminică, 30 iunie, la Centrul Cultural Ion Besoiu; The Guildford School of Acting, University of Surrey (UK) cu spectacolul Basmele Grimm, sâmbătă, 29 iunie, la Teatrul GONG, sala parter; Cihangir Atölye Sahnesi (Turcia), cu spectacolul Slugă la doi stăpâni alla turca, duminică, 30 iunie, orele 16 și 21, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” – Sala parter, Muzic and Arts University of the City of Vienna, cu spectacolul Eulenspiegel Till Freedom, duminică, 23 iunie, la Sala CAVAS a ULBS; Liverpool Institute of Performing Arts (UK) cu spectacolul The Backs(l)ide, miercuri, 26 iunie, la Sala CAVAS a ULBS; Institute of the Arts Barcelona (Spania) cu spectacolul How to explain the history of comunism to metal patients, sâmbătă, 23 iunie, la Sala CAVAS a ULBS; University of Michigan cu spectacolul Prometheus. Biginnings, sâmbătă, 23 iunie, la Sala CAVAS a ULBS.

    Nu vor lipsi nici spectacolele universităţilor de teatru din România, fiind programate evenimente ale Universităţii de Arte din Târgu Mureş – Alice (duminică, 30 iunie, la Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu), Universităţii din Craiova – Nişte Fete (vineri, 21 iunie, la Sala CAVAS a ULBS), UNATC – Double fiesta (sâmbătă, 29 iunie, la Facultatea de Litere şi Arte), UBB Cluj-Napoca – gen.snowflake (joi, 27 iunie, la Sala CAVAS a ULBS), Universităţii de Vest Timişoara – Gaiţele (luni, 24 iunie, la Sala CAVAS a ULBS), Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi – A XI-a poruncă (marţi, 25 iunie, la Sala CAVAS a ULBS) şi ale Universităţii Hyperion din Bucureşti – Grand Hotel Danemarca (joi, 27 iunie, la Sala CAVAS a ULBS).

    ULBS, universitatea gazdă, va susţine un număr de patru spectacole pe parcursul celor 10 zile de Festival.

    Ediția din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu – cu tema PRIETENIE – se desfășoară între 21 și 30 iunie și programează peste 830 de evenimente indoor, outdoor și online.

    Mai multe detalii privind spectacolele indoor, outdoor şi online din cadrul FITS 2024 sunt disponibile pe site-ul sibfest.ro şi prin intermediul aplicaţiei mobile FITS.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Euro 2024. Sibianul Darius Olaru calcă pe urmele lui Michael Klein

    Astăzi debutează, în Germania, Euro 2024. Suflarea fotbalistică din județul Sibiu are un motiv în plus să susțină Naționala României la ediția din acest an, în condițiile în care printre tricolori se află medieșeanul Darius Olaru, campion în acest an cu FCSB.

    Acesta este doar al doilea fotbalist sibian din istoria fotbalului românesc care face parte din lotul României la o ediție de turneu final la Campionatul European de Fotbal. Căpitanul FCSB calcă astfel pe urmele lui Michael Klein, primul sibian care a participat la vreo ediție Euro.

    Michael Klein, etnic sas născut la Amnaș, acum sat aparținător al orașului Săliște, a evoluat pentru România la Euro 1984. Mișa Klein este una dintre legendele lui Dinamo și unul dintre cei mai valoroși tricolori din istoria fotbalului românesc, supranumit „Căpitanul lui Lucescu” sau „Neamțul”. Darius Olaru este cel mai valoros produs al fotbalului sibian de la Radu Niculescu încoace. Includerea județului Sibiu în harta de unde provin internaționalii români este una onorantă pentru fotbalul sibian. 

    Cota lui Olaru, 7 milioane de euro

    Darius Olaru a jucat titular în ultimul meci de dinainte de Euro, cel cu Liechtestein, încheiat 0-0. Medieșeanul are 18 selecții la prima reprezentativă, plus două Europene cu naționala U21 în palmares.

    7 milioane de euro este cota lui Olaru pe portalul transfermarkt.com, fiind cel mai scump jucător din Liga 1. Acesta  a declarat, recent, pentru GSP.ro, că „urmează o perioadă importantă pentru mine, însă sunt pregătit. Vreau să dau totul pentru echipa națională, asta este prioritatea mea în acest moment. Este ceva nou pentru mine, va fi prima participare la un turneul final. Trebuie să fim pregătiți, însă avem un plan bine conturat. Îmi doresc semifinala la Euro! Dacă nici noi nu ne stabilim obiective mărețe, atunci cine? Trebuie să credem în noi, doar așa putem avea rezultate. Nu mi-am făcut calcule, focusul este pe primul meci, e clar. În funcție de primul rezultat, ne vom face calcule. A fost un sezon bun al meu, încununat cu un trofeu. Avem o echipă bună, trebuie să avem încredere. Primul obiectiv ar fi să trecem de faza grupelor în Germania”.

    Michael Klein, primul fotbalist sibian la EURO

    Mișa Klein s-a născut în Amnaș, lângă Săliște, însă a părăsit localitatea natală de mic, ca urmare a slujbelor obținute de părinții săi la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara. A început fotbalul la Corvinul, după care a plecat la Dinamo. Michael Klein (n. 10 octombrie 1959, Amnaș, județul Sibiu – d. 2 februarie 1993, Krefeld, Renania de Nord-Westfalia), fotbalist de etnie germane, a jucat la echipele de club Corvinul Hunedoara, Dinamo București și KFC Uerdingen 05. În septembrie 1981, a debutat în echipa națională a României, pentru care a jucat în 90 de partide și a marcat 5 goluri. Ultima dată a jucat în echipa națională a României în noiembrie 1991.

    Stadionul echipei Corvinul Hunedoara poartă astăzi în memoria lui Michael Klein numele său, iar în centrul orașului este un bust de comemorare din bronz. Două trofee a câștigat Klein, ambele cu Dinamo: titlul de campion și Cupa României, în 1990. Tot alături de „câini” a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor, ediția ’89-’90. A participat cu Naționala la Euro 1984 din Franța și la Campionatul Mondial din Italia 90. La Euro 84, a jucat 3 partide ca titular: 1-1 cu Spania, 1-2 cu RFG, 0-1 cu Portugalia, iar în Italia 90 a evoluat în 4 meciuri titular: 2-0 cu URSS, 1-2 cu Camerun, 1-1 cu Argentina, 0-0 (4-5 pen) cu Irlanda. În 1990, România a ajuns în optimile de finală.

    Sibiu, martie 1989. România – Italia 1-0. Michael Klein, în dreapta (sursa: GSP.ro)

    Michael Klein (GSP.ro)

    • S-a născut pe 10 octombrie 1959, la Amnaș (Sibiu)
    • A făcut junioratul la Corvinul Hunedoara (’73-’77)
    • A debutat în Divizia A pe 24 august 1977, în partida Corvinul – FC Argeș 2-2
    • Ca senior, a evoluat la: Corvinul (august 1977 – iunie 1978, ianuarie 1979 – decembrie 1988), Aurul Brad (Liga 2, iulie – decembrie 1978), Dinamo București (ianuarie 1989 – septembrie 1990), Bayer Uerdingen (Germania, septembrie 1990 – februarie 1993)
    • Ultima apariție în „A”, pe 2 septembrie 1990: Jiul – Dinamo 1-2
    • Meciuri / goluri în primul eșalon din România: 322 / 36
    • Meciuri / goluri în 1.Bundesliga: 37 / 0
    • Meciuri / goluri în 2.Bundesliga: 25 / 0
    • Meciuri / goluri în cupele europene: 13 / 2
    • Meciuri / goluri în naționala de seniori: 90 / 5
    • A decedat pe 2 februarie 1993
    • 283 de jocuria strâns Mișa în tricoul Corvinului pe prima scenă, locul 4 all-time în istoria grupării hunedorene
    • Klein și Mircea Rednic au fost singurii tricolori integraliști în toate partidele jucate de România, atât la Euro 1984 (selecționer Mircea Lucescu), cât și la Coppa del Mondo (selecționer Emerich Ienei) 

    Județele din care provin jucătorii români de la EURO

    Sibiu: Darius Olaru

    Cluj: Horațiu Moldovan

    București: Florin Niță, Radu Drăgușin, Ionuț Nedelcearu, Răzvan Marin, Denis Drăguș

    Iași: Ștefan Târnovanu

    Alba: Andrei Rațiu, Nicolae Stanciu

    Vaslui: Vasile Mogoș

    Bacău: Andrei Burcă

    Satu Mare: Adrian Rus

    Olt: Nicușor Bancu

    Timiș: Marius Marin

    Bihor: Adrian Șut, George Pușcaș

    Constanța: Alexandru Cicâldău, Denis Alibec

    Brăila: Florinel Coman, Danie Bîrligea

    Dâmbovița: Valentin Mihăilă

    Arad: Dennis Man

    Caraș-Severin: Deian Sorescu

    Harta tricolorilor. Sursa: FRF

    Născuți în afara României: Bogdan Racovițan (Dijon, Franța), Ianis Hagi (Istanbul, Turcia). Cei mai mulți dintre jucătorii convocați de selecționerul Edward Iordănescu provin din Capitală, cinci la număr. Apoi, urmează patru județe ce dau câte doi tricolori la lotul echipei naționale pentru EURO 2024: Alba, Bihor, Brăila și Constanța. Ceilalți 13 internaționali români provin din 11 județe și din străinătate. Bogdan Racovițan și Ianis Hagi sunt născuți la Dijon, în Franța, respectiv la Istanbul, în Turcia.

    Darius Olaru joacă cu 14 pe tricou

    1. Florin NIȚĂ; 2. Andrei RAȚIU; 3. Radu DRĂGUȘIN; 4. Adrian RUS; 5. Ionuț NEDELCEARU; 6. Marius MARIN; 7. Denis ALIBEC; 8. Alexandru CICÂLDĂU; 9. George PUȘCAȘ; 10. Ianis HAGI ; 11. Nicușor BANCU; 12. Horațiu MOLDOVAN; 13. Valentin MIHĂILĂ; 14. Darius OLARU; 15. Andrei BURCĂ; 16. Ștefan TÂRNOVANU; 17. Florinel COMAN; 18. Răzvan MARIN; 19. Denis DRĂGUȘ; 20. Dennis MAN; 21. Nicolae STANCIU; 22. Vasile MOGOȘ; 23. Deian SORESCU; 24. Bogdan RACOVIȚAN; 25. Daniel BÎRLIGEA și 26. Adrian ȘUT.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    „Râsul Dracului…” la Biblioteca ASTRA, cu Cristian Tudor Popescu

    Cristian Tudor Popescu va fi prezent marți, 18 iunie, ora 18:00, în Sala festivă a Bibliotecii Județene „ASTRA” Sibiu, unde va vorbi despre volumul său: „Râsul dracului. Interceptări. Informații desecretizate. Autodenunțuri”. Moderatorul evenimentului va fi Radu Vancu.

    „Dictatura este un sistem în care simplii cetățeni trăiesc într-o condiție a ființei apropiată de animal. Sunt conduși de un mascul (sau o femelă) Alfa, aflat în vârful unei ierarhii de neclintit, în fața căreia nu crâcnesc. Se hrănesc cu ce le scuipă printre dinți fiarele dominante. Luptă pentru supraviețuire, fiecare pentru el sau familia sa. Condiția pentru a rezista este să nu gândească rațional, să-și reducă existența la instincte, frică, foame, sex. Să nu fie luați la ochi, să devină invizibili pentru fiarele dominante. Sau să devină una dintre ele. Să nu existe.

    În Dictatură, ca să reziști, cel mai bine e să nu exiști. Expresia Lupta pentru existență are sensuri diferite în Dictatură și Democrație. În Dictatură înseamnă lupta pentru a viețui, în Democrație înseamnă lupta pentru a exista. Natura preferă Dictatura. Democrația este un sistem nenatural, o creație artificială a minții unor oameni, nu mulți. Individul este supus în Democrație celui mai puternic stres pe care-l poate suporta sau nu omul, stresul decizional. Trebuie să ia mult mai multe hotărâri în legătură cu soarta lui decât în Dictatură. Trebuie să se confrunte cu consecințele greșelilor pe care e liber să le facă. Poate să exprime public ce gândește, dar trăiește cu frustrarea că gândurile lui nu schimbă nimic în societate. Poate să plece, să-și dea demisia din funcția de cetățean al Democrației respective, dar nu se duce într-o Dictatură – nimeni nu emigrează în Rusia sau China –, ci tot într-o Democrație.

    O altă presiune puternică a Democrației asupra persoanei este frecvența schimbării – omul e, în mod natural, o ființă conservatoare, anxioasă la schimbare. Nici Dictatura, nici Democrația nu garantează un buzunar și o burtă pline pentru mase. Nu aduc fericirea colectivă. Deosebirea este că în Dictatură suferi mai degrabă ca un animal, în vreme ce în Democrație suferi mai degrabă ca un om. Și încă o deosebire: în Dictatură, ai șanse mari să fii condamnat de justiție pentru ce n-ai făcut; în Democrație, ai șanse mari să te plimbi liber, prin țară sau în străinătate, indiferent ce faptă penală ai făcut. După mai bine de 200 de ani de la inventarea – nu descoperirea – Democrației, aceasta este alegerea – alt stres – la care omul este silit”, scrie Cristian Tudor Popescu.

    „Cristian Tudor Popescu este nu numai un jurnalist, dar și un scriitor remarcabil. Probabil cel mai talentat dintre toți jurnaliștii care se perindă de 30 de ani prin gazete și pe micile ecrane. Are și contestatari, care nu-i iartă modul direct și radical de a se pronunța în legătură cu cele mai delicate actualități politice. Aceștia fac parte de obicei din categoria bâlbâiților intelectual și moral. Poți să nu fii de acord cu CTP, dar nu poți să nu observi că e întotdeauna sincer cu cititorii săi, precum e și cu sine. Vocabularul lui nu e neapărat colorat, cât direct: până și metaforele lui merg direct la țintă, ca niște rachete”, e de părere Nicolae Manolescu.

    Despre Cristian Tudor Popescu

    Cristian Tudor Popescu (n. 1956, București), absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare București, este scriitor și gazetar, unul dintre cei mai prestigioși din România după 1989. Critic și istoric de film, doctor în cinematografie și media al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Cineaștilor. Redactor-șef al ziarului Adevărul (1996-2005), al săptămânalului Adevărul Literar și Artistic (1992-2005), al ziarului Gândul (2005-2008), fondator al platformei Republica. Președinte al Clubului Român de Presă (2003-2008).

    Realizator al emisiunilor săptămânale de cultură cinematografică Cine Te Prinde (ProTV, 2005-2014) și Cinematepeca (Digi 24, 2018-2019). Declarat pe baza sondajelor de opinie, de patru ori consecutiv, ziaristul și analistul politic nr. 1 al României, în anii 2005, 2006, 2007, 2008. Deținător al premiului european pentru jurnalism ZEIT-Stiftung. Distins cu Ordine dei Giornalisti, înmânat de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, în decembrie 2004. Premiul Congresului European de SF de la Montpellier pentru volumul Planetarium (1987), premiul de excelență al revistei Convorbiri literare (Iași, 2011), premiul academic al Uniunii Cineaștilor din România (2011), premiul „Ion Cantacuzino” pentru publicistică cinematografică (UCIN, 2015).

    𝐂𝐚̆𝐫𝐭̧𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Imperiul oglinzilor strâmbe (Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (ediţia I, DU Style, 1997; ediţia a II-a, Polirom, 1998; ediţia a III-a, Polirom, 2013); Vremea Mânzului Sec (ediţia I, Cartea Românească, 1991; ediţia a II-a, Polirom, 1998; ediţia a III-a, Polirom, 2019); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom. Ficţiuni speculative (Polirom, 2000); România abţibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul românesc (Polirom, 2002); Sportul minţii (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Ficţiuni speculative (Corint, 2005); Luxul morţii (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd în România mută. Politică şi propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) (Polirom, 2011); Filmar (Polirom, 2013); Viaţa şi Opera (Polirom, 2016), Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative (Polirom, 2022).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Rezultatul final al votului pentru Consiliul Local Sibiu. AUR intră în Consiliu

    În urma rezultatelor finale comunicate de Biroul Electoral al Circumscripției Electorale a Municipiului Sibiu, FDGR are cele mai multe mandate de consilier, iar AUR intră în Consiliul Local.

    FDGR (8 mandate): Astrid Fodor, Gabriel Tischer, Paul Porr, Bianke Grecu, Helmut Lerner, Alexander Guib, Zeno Pinter, Paul Mezei.

    PNL (5 mandate): Adrian Bibu, Corina Dăncilă, Mihai Onițiu, Gheorghe Hunyadi, Ciprian Fulea.

    PSD (4 mandate): Corina Bokor, Laura Barac, Florian Giubega, Sebastian Forir.

    ADU (4 mandate): Ruxandra Cibu Deaconu, Diana Mureșan, Victor Leția, Ionuț Ghișe.

    AUR (2 mandate): Sebastian Suciu, Constantin Dincă.

    Situația voturilor pentru Consiliul Local

    FDGR – 16537 (29,67%)

    PNL – 9882 (17,73%)

    ADU – 9856 (17,68%)

    PSD – 7868 (14,12%)

    AUR – 5163 (9,26%)

    PER – 2315 (4,15%)

    SOS – 1698 (3,05%)

    PP – 1325 (2,38%)

    PUSL – 1088 (1,95%)

    Credit foto: Cynthia Pinter

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. Astrid Fodor: „Voi fi primarul tuturor sibienilor”

    Primarul municipiului Sibiu, Astrid Fodor, a fost aleasă pentru un al treilea mandat din partea Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR).

    Acesta a declarat, astăzi, într-o conferinţă de presă, la sediul FDGR, că dorește ca unul din cei doi viceprimari din mandatul viitor să fie de la FDGR, ca urmare a rezultatelor scrutinului de duminică. FDGR Sibiu este deschis pentru colaborare în Consiliul Local Sibiu pentru orice formațiune, inclusiv AUR, care va obține două mandate de aleși locali. Astrid Fodor a spus că a fost felicitată de președintele Klaus Iohannis, în condițiile în care aceasta a obținut peste 22.000 de voturi din partea sibienilor, adică aproape 40 la sută.

    Negocieri pentru noul Consiliu Local

    În viitorul Consiliu Local Sibiu, FDGR va avea 8 consilieri, adică cei mai mulți din noua legislatură, în situația în care PNL, PNL, PSD ADU vor obține câte 4 posturi, iar AUR – 2. „Până vom prelua noul mandat, avem timp suficient să vedem cum discutăm şi cu celelalte partide. Cu siguranţă mi-aş dori să avem un viceprimar din partea FDGR şi cred că putem ridica această pretenţie. În rest, după cum am spus, sunt deschisă să discut cu toţi cei care gândesc în felul în care gândim şi noi, strict pentru Sibiu şi sibieni. Mai strict. Tot mereu subliniez, nu mă interesează jocurile politice care se fac în spate”, a declarat primarul Astrid Fodor.

    Astrid Fodor conduce orașul Sibiu de 10 ani, când a preluat funcția de primar interimar al Sibiului în decembrie 2014, când președintele Klaus Iohannis a demisionat, urmare a câștigării alegerilor prezidențiale. Aceasta spune că a fost felicitată de către o parte dintre liderii politici locali și candidatul independent clasat al doilea, Alexandru Găvozdea, precum şi de preşedintele Klaus Iohannis şi soţia acestuia, Carmen.
    “Pentru mine este o mare onoare să fiu aleasă din nou. Sunt conștientă de responsabilitatea pe care mi-am asumat-o. Pentru mine este important să am lângă mine oameni care gândesc la fel ca mine și lasă jocurile politice la o parte. Am fost și voi fi primarul tuturor sibienilor”, afirmă Astrid Fodor.
    Astrid Fodor a câştigat cu aproape 40% un nou mandat de primar al municipiului Sibiu, primind peste 22.000 de voturi, iar FDGR o să aibă opt mandate de consilieri municipali, potrivit numărătorii paralele a FDGR.

    Paul Porr, liderul FDGR, mulțumit de rezultatul alegerilor

    Paul Jurgen Porr, președintele FDGR pe țară, spune că în județele Brașov și Timiș FDGR se află într-o situație bună după alegerile locale în condițiile în care a obținut mai multe posturi de consilieri locali, plus 5 mandate de primari.

    Totodată, în municipiul Mediaș, organizația locală dă semne de revenire la viață, însă nu va prinde Consiliul Local. Totuși, la Cisnădie, etnicii sași vor avea un post de ales local în viitoarea legislatură. „Aş vrea să mulţumesc tuturor pentru încrederea acordată, reprezentanţilor FDGR la nivel de judeţ şi oraş şi vreau să mulţumesc şi celor care nu ne-au votat pentru faptul că s-au prezentat la vot. În ceea ce priveşte situaţia la nivelul ţării, avem o situaţie foarte bună în judeţul Satu Mare, unde am câştigat patru primării şi câteva locuri de consilieri locali, iar faţă de acum 4 ani situaţia e mai bună în Braşov şi în judeţul Timiş. În Braşov, nu am avut niciun consilier, iar acum avem la nivelul municipiului, iar în Timiş acum avem doi consilieri”, a spus Paul Porr.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Daniela Cîmpean, primul președinte al Consiliului Județean Sibiu aflat la al treilea mandat

    Într-un comunicat de presă transmis în această dimineață, PNL face primele declarații referitoare la votul din 9 iunie:

    „Echipa PNL Sibiu rămâne cea mai puternică forță politică din județul Sibiu!

    Privim cu responsabilitate votul de ieri, care este o confirmare a faptului că PNL are cele mai bune soluții pentru dezvoltarea comunităților locale din județul Sibiu.

    PNL Sibiu a câștigat alegerile pentru președinția Consiliul Județean, iar Daniela Cîmpean a fost aleasă pentru al treilea mandat. O reușită meritată, bazată pe muncă multă, proiecte importante și rezultate. Este primul președinte de Consiliu Județean din Sibiu care se bucură de încrederea sibienilor pentru al treilea mandat.

    PNL Sibiu a obținut cel mai mare număr de  primari in județul Sibiu!

    Este o reușită a oamenilor buni care au convins comunitatea că merită să conducă județul Sibiu, comunele și orașele.

    Mulțumim sibienilor din tot județul pentru încrederea acordată, așa cum i-am obișnuit, nu vom dezamăgi, vom fi în continuare dedicați serviciului public!

    Cu onestitate, prin implicare și prin faptele care fac diferența, PNL va rămâne cea mai puternică forță politică din județul Sibiu!”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Astrid Fodor și Daniela Cîmpean câștigă detașat câte un nou mandat

    Conform numărătorii paralele a partidelor politice, Astrid Fodor și Daniela Cîmpean au câștigat câte un nou mandat.

    Rezultatele din 301 secții, din totalul de 381 din județul Sibiu.

    În cadrul alegerilor locale, rezultatele la Primăria Sibiu au fost următoarele:

    • Fodor Astrid-Cora a obținut 19.546 de voturi, reprezentând 39,74% din total.
    • Găvozdea Lucian-Alexandru a primit 9.542 de voturi, adică 19,40%.
    • Bibu Adrian-Cosmin a acumulat 5.606 de voturi, echivalentul a 11,40%.
    • Cibu Deaconu Ruxandra a obținut 4.828 de voturi, ceea ce reprezintă 9,82%.
    • Giubega Gheorghe-Florian a primit 3.782 de voturi, adică 7,69%.

    În cadrul alegerilor pentru președinția Consiliului Județean, rezultatele pentru candidați au fost următoarele:

    • Daniela Cîmpean a obținut 44.600 de voturi, reprezentând 34,86% din total.
    • Bogdan-Gheorghe Trif a primit 27.758 de voturi, adică 21,70%.
    • Adrian Echert a acumulat 15.420 de voturi, echivalentul a 12,05%.
    • Paul Kuttesch a obținut 14.532 de voturi, ceea ce reprezintă 11,36%.
    • Augustin Sava a primit 13.567 de voturi, adică 10,60%.

    Ei sunt primarii din județ, potrivit numărătorii paralele a partidelor

    Din cele 64 de primării din județ, până la această oră PNL a câștigat 34 dintre ele, PSD – 22, ADU – 4, PER – 1 și 2 independenți.

    Potrivit numărătorii paralele a partidelor politice, primii primari aleși prin votul din 9 iunie sunt următorii:

    Alma – Bazil Curcean (PNL)

    Agnita – Schiau-Gull Alin (PNL)

    Alțâna – Antal Adrian (PSD)

    Apoldu de Jos – Ioan Florin Barbu (PSD)

    Arpașu de Jos – Vasile Vasu (PSD)

    Ațel – Ovidiu Aldea (PNL)

    Avrig – Adrian David (PNL)

    Axente Sever – Marius Grecu (PNL)

    Bazna – Alin Limbășan (PSD)

    Bârghiș – Şulumberchean Ştefan (PNL)

    Biertan – Mircea Dragomir (PNL)

    Blăjel – Marius Mărginean (PNL)

    Boița – Nicolae Cocoș (PNL)

    Brateiu – Elena Marian (independent)

    Brădeni – Liviu Modoi (PNL)

    Bruiu – Bruiu-Emil Gherghel (PNL)

    Cârța – Daniel Cândulețiu (PNL)

    Cârțișoara – Sorin Cârțan (PSD)

    Chirpăr – Feldoiu Eugen (PSD)

    Cisnădie – Mircea Orlățan (ADU)

    Copșa Mică – Nicolae Bogdan Tăpălagă (PNL)

    Cristian – Claudiu Pâșu (PER)

    Dârlos – Ioan Lupu (PNL)

    Dumbrăveni – Emil Dârloșan (PSD)

    Gura Râului – Ioan Toma Zav (independent, susținut de PSD)

    Hoghilag – Nicolae Lazăr (PSD)

    Iacobeni – Ioan Maca (PSD)

    Jina – Vasile Gheorghe Beschiu (PSD)

    Laslea – Ioan Onea (PSD)

    Loamneș – Maria Greavu (PSD)

    Ludoș – Berghezan Ilie (PNL)

    Marpod – Sebastian Dotcoș (PSD)

    Mediaș – Gheorghe Roman (PNL)

    Merghindeal – Aurel Ioan Țerbea (PSD)

    Micăsasa – Suciu Adrian (PSD)

    Miercurea Sibiului – Troancă Ioan (PNL)

    Mihăileni – Bratu Cristian (ADU)

    Moșna – Dumitru Nuțu (PNL)

    Nocrich – Adrian Mușoaie (PSD)

    Ocna Sibiului – George Claudiu Predescu (PNL)

    Orlat – Gheorghe Pop (ADU)

    Păuca – Niculae Dancu (PNL)

    Poiana Sibiului – Adrian Iovi (PSD)

    Poplaca – Vasile Budin (PSD)

    Porumbacu de Jos – Dorel Martincu (PSD)

    Racovița – Andreea Voicu (PNL)

    Râul Sadului – Daniel Minea (PNL)

    Rășinari – Bogdan Bucur (PNL)

    Roșia – Ioan David (PSD)

    Sadu – Valentin Ivan (PNL)

    Săliște – Horațiu Răcuciu (PNL)

    Șeica Mare – Nicolae Șușa (PNL)

    Șeica Mică – Emil Urian (PNL)

    Șelimbăr – Marius Grecu (PNL)

    Slimnic – Adrian Nan (PNL)

    Șura Mare – Maier Ionuț (PNL)

    Șura Mică – Valentin Ristea (PNL)

    Tălmaciu – Ioan Oancea (PNL)

    Târnava – Mihai Feisan (PNL)

    Tilișca – Vasile Câmpean (PNL)

    Turnu Roșu – Andreea Anghel (ADU)

    Vurpăr – Mihail Lienerth (PSD)

    Lista e actualizată în funcție de numărătoarea paralelă a partidelor.

    La Șelimbăr se votează până la ora 24.00

    Pentru că se înregistrează, în aceste momente, un număr mare de alegători care solicită să voteze, la Șelimbăr s-a prelungit cu două ore programul de vot.

    Reamintim că Șelimbărul s-a înscris într-o competiție foarte strânsă, fiind una din localitățile care a suscitat un interes special atât pentru locuitorii de aici, cât și pentru sibieni, în general.

    Până la această oră, la Șelimbăr au votat 52, 7% din alegători. 11.800 de șelimbăreni figurează pe listele permanente, dintre care 5.838 au votat deja pe listele permanente, 380 pe listele suplimentare și două persoane au solicitat urna mobilă. Total alegători: 6.233.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    FDGR în așteptarea rezultatelor votului

    La această oră, câteva zeci de membri ai FDGR Sibiu s-au adunat la sediul forumului, în așteptarea rezultatelor votului pentru alegerile locale și europarlamentare.

    Paul Kuttesch, candidatul FDGR pentru președinția Consiliului Județean, a votat la Colegiul „Octavian Goga”

    Paul Kuttesch, candidatul Forumului Democrat al Germanilor diin România (FDGR) pentru președinția Consiliului Județean, a votat, în această seară, cu două ore înaintea închiderii urnelor, la secția de votare din incinta Colegiului Național „Octavian Goga”.

    „Am votat cu gândul de a ne fi tuturor mai bine. Asta ne dorim. Așa am votat și așa mergem în continuare! De aceea e Forumul din Sibiu, pentru Sibiu”, a declarat acesta la ieșirea din secția de votare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Printre studenții votanți sibieni

    Tot mai mulți tineri aleg să meargă la vot la aceste alegeri. Am mers pe la căminele studențești să văd ce părere au studenții rămași pe weekend despre această zi și dacă votul lor contează.

    Bulevardul Victoriei, în jurul orei 12, era aproape gol. Rar mai puteai să vezi un trecător. Am intrat în părculețul din fața căminului. Aici, câteva tinere studente. Le-am întrebat dacă au mers sau doresc să meargă la vot. „Nu, nu ne interesează politica!”, răspunde una dintre ele, întorcându-mi spatele.

    Am înghițit în sec, am dat ochii peste cap și am mers înspre Facultatea de Litere. Mă uit spre sediul Facultății de Inginerie și văd un grup de vreo 10 studenți gălăgioși. Mă îndrept spre ei și îi întreb dacă votează. „Tocmai ce am dat un examen important, mergem mai încolo să votăm”, mi se răspunde.

    Pe drum, dau de mai mulți tineri, cărora le pun aceeași întrebare. Tulbea Ștefan, student în anul II la Patrimoniu, îmi răspunde: „Da, am mers la vot. Doar la euro-parlamentare nefiind originar din Sibiu. Am mers la vot cu speranța de a se schimba răul din țară în bine”. Ioana Câmpean, studentă în anul I la jurnalism, spune: „Am ales să votez pentru că îmi doresc o schimbare în bine pentru România, o evoluție pe toate planurile. Îmi dau votul unui candidat care sper să nu mă dezamăgească și să ne reprezinte țara pozitiv. M-am săturat de caricaturile din parlament care au atras doar umilință pentru România. Vorba aceea, Speranța moare ultima”.

    Daniel Bărbat, student la economie, care a votat, ca mulți alți tineri, pentru prima oară, răspunde: „Astăzi merg pentru prima dată la vot pentru a-mi îndeplini datoria de cetățean și pentru o schimbare în societate. Consider că implicarea face diferența, de aceea vă încurajez și pe voi să mergeți la vot”.

    Deși străzile sunt relative goale la ora aceasta, prezența la vot este una reprezentativă în rândul tinerilor. Se pare că tinerii vor o schimbare și știu că aceasta e în mâinile lor.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Șelimbărul dă în clocot la vot

    0

    Șelimbărul fierbe, astăzi și la noapte, la propriu și la figurat. Motivul este alegerea primarului, dar și temperaturile ridicate înregistrate astăzi.

    Încă de primele orele ale dimineții, locuitorii comunei s-au prezentat la secțiile de votare, organizate în incinta grădiniței și școlii gimnaziale din comună. Interesul pentru alegerile locale, în general, este foarte mare, însă cele ce vizează alegerea primarului comunei pentru următorii patru ani sunt de-a dreptul efervescente. Este clar că, lăsând deoparte municipiile Sibiu și Mediaș, miza cea mai ridică din județ în ceea ce privește alegerea primarului este la Șelimbăr și satele aparținătoare.

    Șelimbărenii au stat și o oră la coadă pentru a vota

    În jurul orei 13, reporterii Sibiu 100% au luat pulsul șelimbărenilor prezenți în fața secțiilor de votare. Cea mai mare aglomerație la vot se întâmplă la secțiile de votare de la grădiniță, unde oameni au avut de așteptat în medie 30 – 45 de minute pentru a-și exercita votul. Au existat și cazuri în care unii cetățeni au așteptat și o oră pentru a-și exprima votul pentru viitorul Șelimbărului.

    De partea cealaltă, la școală, și aici lumea stă la coadă pentru a vota, doar că durata medie este ceva mai mică, în jur de 15 – 20 de minute. „Așteptăm de 45 de minute să votăm. Avem răbdare, pentru că vrem să ne exercităm votul”, ne-a declarat un cetățean care stă la coadă în incinta grădiniței. „Noi am avut noroc și am votat în 10 minute. Este datoria noastră să ne exercităm votul”, a spus un alt locuitor al comunei, venit la vot împreună cu soția. De altfel, atmosfera de alegeri este foarte prezentă în Șelimbăr, comuna fiind destul de aglomerată în condițiile în care oamenii se îndreaptă în valuri spre secțiile de votare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Candidatul independent Alexandru Găvozdea a votat la Liceul Independența

    Singurul candidat independent la Primăria Sibiu, Alexandru Găvozdea, a votat la Liceul Independența (str. Ocnei nr. 33), la ora 13:30.

    „Am votat cu speranța că tot mai mulți sibieni vor veni astăzi la vot. Deja în prima parte a zilei înțeleg că am depășit puțin numărul celor prezenți față de acum patru ani, am încredere că și spre seară lucrurile se vor accentua și dacă suntem cât mai mulți la vot putem să ne apropiem de un Sibiu cu cea mai bună calitate a vieții”, a precizat Alexandru Găvozdea, la ieșirea din secția de votare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. Florian Giubega, candidatul PSD la Primăria Sibiu, a votat la Grădinița de pe str. Aleea Streiu

    Florian Giubega, candidatul Partidului Social Democrat (PSD) Sibiu pentru funcția de primar, a votat la secția 103, Grădinița de pe str. Aleea Streiu, la ora 12:00.

    „Aş dori să le mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit (…), colegilor mei. Astăzi am ales la Primăria Municipiului Sibiu un suflu tânăr, o echipă competentă, energică. Cred că sibienii au nevoie de mai multă atenţie din partea noastră pe durata întregului mandat. La Consiliul Judeţean am ales o echipă competentă, muncitoare, capabilă care a demonstrat acest lucru în cei patru ani de zile şi nu numai. Iar la Parlamentul European, o echipă care a reprezentat cu mândrie ţara şi care s-a zbătut şi a adus cele mai bune rezultate aşa cum ni le dorim cu toţii”, a declarat Florian Giubega la ieșirea din secția de votare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO: Daniela Cîmpean a votat la Grădinița de pe str. Hațegului, la 10:30

    Președintele în funcție al Consiliului Județean Sibiu și-a exprimat dreptul la vot la grădinița din cartier (str. Hațegului). Aceasta a fost însoțită de fiica sa Ștefana și de parlamentarii Raluca Turcan și Nicolae Neagu.

    „Este o zi importantă pentru județul Sibiu și pentru România. Am venit cu încredere la vot și am votat pentru un județ care să fie o casă primitoare pentru toți cei care vor să trăiască în județul Sibiu, pentru toți cei care vor să investească sau să călătorească în județul nostru. Am votat pentru un județ în care oamenii să poată avea un sistem de sănătate performant și de calitate, unde oamenii să aibă posibilitatea să petreacă mai mult timp și de mai bună calitate cu familia, pentru că au drumuri sigure și rapide. Pentru un județ în care oamenii să aibă parte de acte culturale de calitate și de posibilități multiple să își petreacă timpul liber. Și nu în ultimul rând, am votat pentru un județ care să fie mai atent și mai ocrotitor cu persoanele vulnerabile. De asemenea, am votat o Românie care să aibă în Parlamentul European o reprezentare prin persoane credibile, o Românie mai puternică și respectată în Europa”, a declarat Daniela Cîmpean.

    Daniela Cîmpean candidează pentru al treilea mandat, consecutiv, de Președinte al Consiliului Județean.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. Adrian Bibu a votat la Școala 12 din Piața Cluj

    Candidatul Partidului Național Liberal (PNL) pentru Primăria Sibiu, Adrian Bibu, a votat în această dimineață, la ora 8.30, la Școala Gimnazială nr. 12 din Piața Cluj.

    La ieșirea din Secția de votare, acesta a declarat: „Avem de ales între trecut și viitor. Eu am votat pentru viitorul Sibiului. Am votat pentru o nouă viziune, pentru o nouă dinamică și pentru un primar cu putere de muncă. Îi invit pe toți sibienii să iasă la vot în număr cât mai mare, pentru că numai numai așa putem avea o democrație puternică. La europarlamentare am votat pentru o Europă stabilă, pentru o Europă cu parlamentari de bun simț, iar la Consiliul Județean am votat pentru continuitate. Mulțumesc”.

    Adrian Bibu este Președintele organizației municipale a PNL și candidează pentru a doua oară la funcția de primar al Sibiului.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bogdan Trif, candidatul PSD la Președinția Consiliului Județean Sibiu, a votat la Liceul Energetic

    Bogdan Trif, liderul județean al Partidului Social Democrat (PSD) și candidat la preşedinţia Consiliului Județean Sibiu, a votat la ora 8:00, la Liceul Energetic.

    După exprimarea votului, Bogdan Trif a declarat: „Am votat azi, cu speranța că la Consiliul Județean se va face o schimbare, o schimbare în bine. Ne dorim cu toții acel spital județean. Ne dorim cu toții ca toate proiectele mari care au fost ratate de actuala conducere să se transforme în viitorul mandat în realitate și de aceea am votat o nouă conducere a Consiliului Județean, o echipă puternică, o echipă competentă, care să poată să implementeze aceste proiecte la Primăria Sibiu.

    Mizez pe o echipă de oameni tineri, o echipă de oameni competenți, care să ducă Sibiul mai sus decât este. Iar la Parlamentul European am votat cu speranța ca acei colegi ai mei de la PSD o să ne reprezinte cu cinste în Parlamentul European. Îl avem acolo pe colegul nostru Victor Negrescu, pe Mihai Tudose și lista poate să continue. Sunt oameni competenți care cu siguranță pot să apere interesele României. Vă mulțumesc!”

    Bogdan Trif, candidatul PSD pentru președinția Consiliului Județean Sibiu, este președintele organizației județene a PSD și deputat de Sibiu. Candidează pentru a doua oară la funcția de Președinte al Consiliului Județean Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    „La vâltoare”, un moment de respiro de oprit în loc

    Indiferent de modul în care înțelegi că ar trebui să fie vacanța de vis pentru tine și familia ta sau pur și simplu, îți dorești un respiro într-un cadru mirific, nepoluat, înconjurat de verdele crud al naturii, Pensiunea „La vâltoare” poate fi cea mai bună alegere. 

    Și aceasta nu doar pentru facilitățile și unicitatea zonei, ci mai ales pentru că locația de la Gura Râului e în primul rând un concept, o combinație fermecătoare, rustică și modernă totodată, și mai ales atractivă pentru cei care doresc să se odihnească sau caută locuri în care să savureze delicioasele preparate specifice Mărginimii Sibiului, dar și bucătăriei europene, în general. Priveliștea impresionantă, pădurile semețe ce străjuiesc împrejurimile sunt imagini care odată întipărite în suflet, te fac să revii mereu. Ele sunt egalate doar de ospitalitatea gazdelor, care au gândit fiecare detaliu de aici pentru ca momentele petrecute ”La vâltoare” să fie unele cu totul speciale.

    De la casă „industrială”, la pensiune ideală

    Locația Pensiunii ”La vâltoare” este în Gura Râului, strada Mărăjdiei, numărul 9, drumul de acces către Păltiniș. Iar povestea ei este una între bussines și imprevizibil destin. Inițial, aici trebuia să fie o locație de vacanță pentru EASY INDUSTRY SRL, societatea sibiană impusă de ani buni între liderii în domeniul prelucrării tablei și a metalelor. ”Ideea, conceptul acestui proiect este din 2020, ne mărturisește Ioan Predatu, unul din cei trei asociați. Am achiziționat acest teren în scopul de a face o casă de vacanță pentru noi, pentru noi și personalul nostru de la EASY INDUSTRY SRL. Ne-am dat seama că extrasul CF era pensiune, 10 camere, 8 băi. Aveam de luat o decizie: schimbăm destinația sau continuăm așa. Și am luat decizia să continuăm. Ne-am apucat de proiectare și din aprilie 2021 ne-am apucat de primele săpături. Au trecut trei ani, acum ne pregătim să deschidem și sperăm să avem noroc să vină și clienții”.

    Ioan Predatu

    Acum, pe un teren de 2.600m², funcționează o pensiune pe o suptrafață desfășurată de aproximativ 1.500 m (450 m pe nivel, cu un demisol de cca. 250 m). Adică: opt camere, două apartamente și trei studiouri, cu o capacitate de 36 de locuri de cazare, cu extindere, cu paturi extensibile, până la 40 de locuri. De asemenea, pensiunea beneficiază de un restaurant cu o capacitate între 40-50 de locuri, o sală de mic dejun de 20 de locuri și o cramă de 30 de locuri. Mâncarea e una tradițională, puțin reinterpretată, în funcție de opțiunile oaspeților, cu produse preponderent locale.

    Încă o pensiune de cinci margarete, pe lângă celelalte cinci din județ

    Între 70-80 de firme și-au dat concursul la realizarea acestei oaze de liniște, începând de la proiectanți, arhitecți, constructori, până la designeri și peisagiști. „Am vrut să fim ceva rustic, să ne încadrăm în zona asta. De aici vine și numele. A fost o provocare și încă e, să nu ne suprapunem cu ceva asemănător. Am reinterpretat un pic rusticul acesta și cu ceva modern. Am îmbinat lemnul cu metal. Ține și de obiectul nostru de activitate și vrem să deschidem pensiunea la cinci margarete. Am depus documentația, se pare că e totul în regulă. Județul Sibiu are doar cinci pensiuni de cinci margarete. Sunt foarte multe concentrate aici, în jurul Sibiului. Oferim servicii, sperăm noi, sau cel puțin câteva facilități pentru zona aceasta destul de bune. Avem piscină interioară, saună uscată. O cramă, unde se poate degusta un vin bun. Unde vrem să vindem 75% vinuri românești și 25% din țările de origine veche și Moldova.

    Pensiunea are patru nivele: subsol și parter și două etaje. De aceea avem și lift la dispoziție. Ne-am dorit foarte mult să fim o pensiune sustenabilă și suntem. Când am făcut certificatul energetic, cel care ni l-a făcut ne-a zis că avem un coeficient energetic extraordinar de bun.E prima clădire pe care a făcut-o cu un standard european maximă la ora actuală. Adică nu producem noxă. Încercăm să fim foarte ecologici, să separăm deșeurile, să evităm consumul. Încercăm să găsim niște firme partenere unde să scăpăm de deșeurile din bucătărie, să nu fie aruncate. Ne-am gândit și la persoanele cu dizabilități. Avem o cameră pregătită să primească liftul; inclusiv din parcare și până în cameră nu avem niciun obstacol. Un om cu un cărucior poate veni liniștit oricând la noi”, adaugă Ioan Predatu.

    Video inaugurare Pensiunea La vâltoare

    Preocuparea proprietarilor se îndreaptă acum și spre timpul de calitate petrecut de oaspeții care ajung ”La vâltoare”. De aceea în curând pensiunea va oferi multiple evenimente outdoor, acțiuni în care să fie implicată și comunitatea, tururi de drumeție etc. „Noi suntem deschiși și vom funcționa pe toate site-urile de specialitate. Suntem deschiși pentru orice turist care ajunge în Mărginimea Sibiului. Vrem să ne adresăm mult și către corporate. Avem o sală de conferințe de 30 de locuri și sperăm să îmbinăm tot proiectul în timpul săptămânii și familia în weekend. Vrem să creăm multe evenimente, vrem să reușim într-un timp scurt să devenim cunoscuți și chiar să ajutăm comunitatea,  ca prin ceea ce facem noi să devină un brand local. Venim cu un brand de referință pentru Gura Râului”, ne declară Ioan Predatu.

    Piua a dat numele „vâltorii”

    De unde vine numele ”La vâltoare”? „Când faci un business și te gândești că vrei să faci un business sănătos, nu poți să pui un nume doar așa, la întâmplare, ca să fii pe piață. Am vrut să  ne legăm de zonă, să fim parte din zona aceasta. Și ne-am chinuit șase luni de zile cu o firmă de profil și nu am găsit un nume potrivit. Ne-am dus către către vâltoare deoarece Gura Râului în trecut era renumită pentru piuă. Și era destul de celebră pentru faptul că are trei piue cu vâltori duble. De aici vine La vâltoare”, ne mai spune Ioan Predatu.

    Deschiderea oficială a pensiunii are loc astăzi, 8 iunie. Iar de săptămâna următoare locația va fi deschisă publicului larg și tuturor iubitorilor de momente de oprit în loc.

    Adresa Str. Mărăjdiei nr 9, Gura-Râului, Romania, 557095

    0753.999.961 Telefon

    [email protected]

    Site

    http://valtoare.ro/

    Despre EASY INDUSTRY SRL

    EASY INDUSTRY  SRL  face parte din companiile județului Sibiu încă din anul 2007. Este o societate cu capital integral românesc, având punctul de lucru în localitatea Poplaca, la doar 10 kilometri de Sibiu. Compania s-a dezvoltat în domeniul prelucrării tablei și a metalelor și, datorită inovației și calității serviciilor oferite, s-a dezvoltat rapid, devenind astăzi unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de profil.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum votăm în 9 iunie

    În data de 9 iunie 2024, sibienii, la fel ca toți ceilalți cetățeni români, se vor prezenta la vot pentru două tipuri de alegeri, cele locale și cele europarlamentare. La alegerile locale putem vota doar în localitatea în care avem domiciliul sau reședința. În schimb, pentru desemnarea viitorilor europarlamentari se poate vota de oriunde în țară și străinătate.

    Vom vota pentru aceste alegeri într-o singură cabină, iar primul lucru este prezentarea buletinului de vot în fața membrilor secției de votare. Acesta va fi trecut printr-un dispozitiv al Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal, un sistem de care se ocupă Serviciul de Telecomunicații Speciale. Acest lucru este necesar pentru ca autoritățile electorale să se asigure că avem drept de vot și că nu încercăm să votăm de mai multe ori.

    Apoi vom semna în dreptul numelui nostru în lista de alegători și vom primi 5 buletine de vot, plus ștampila cu care vom vota. 4 dintre buletine sunt pentru alegerile locale, în sensul că vom vota primarul Sibiului (candidații sunt uninominali), Consiliul Local Sibiu (candidații sunt pe listă de partid), președintele Consiliului Județean Sibiu (candidații sunt uninominali), Consiliul Județean Sibiu (candidații sunt pe lista de partid). Al 5 -lea buletin de vot este pentru alegerile europarlamentare, unde, de asemenea, vom pune ștampila pe candidații care vor fi trecuți în lista de partid sau alianță (o listă comună pentru toată țara). Trebuie spus că în acest week-end, în toate țările din Uniunea Europeană au loc alegeri pentru Parlamentul European. La europarlamentare sunt înscrise 12 partide sau alianțe și 4 candidați independenți.

    Se votează până la ora 22:00. Fără poze și video în secțiile de votare

    În ziua votului, adică duminică, votul începe la 7 dimineața și se va încheia la ora 22:00 și nu la ora 21:00, cum eram obișnuiți până acum. În condiții excepționale, cum ar fi prezența unui număr însemnat de alegători spre ora închiderii secției de votare, programul poate fi prelungi cu încă două ore. În interiorul secției de votare și în interiorul cabinei de vot este interzis fotografiatul sau filmatul.

    În cazul în care nu vă puteți deplasa la secția de vot, puteți solicita urna mobilă din zona în care sunteți arondat ca alegător. O echipă a secției de votare se deplasează la dumneavoastră acasă ori la spital, spre exemplu, dacă sunteți internat. Pentru că românii vor avea de ștampilat cinci buletine de vot, unul pentru europarlamentare și patru pentru locale, în cabine vor exista tușiere, care pot fi utilizate la nevoie.

    Alegerile de duminică sunt primele din acest an, urmând ca tot procesul să se repete în15 și 29 septembrie 2024, când sunt programate alegeri prezidențiale și în 8 decembrie 2024, pentru alegerile parlamentare, dacă programul nu va suferi modificări.

    Candidații la funcția de primar al Sibiului

    Nouă persoane s-au înscris în lupta pentru funcția de primar al municipiului Sibiu la alegerile locale din data de 9 iunie 2024, potrivit Biroul de Circumscripție Nr. 1 al Municipiului Sibiu. În ordinea admiterii candidaturii, aceștia sunt: Cristian Mihai Marinescu – Partidul Patrioților (PP), Lucian Alexandru Găvozdea – Independent, Adrian Cosmin Bibu – Partidul Național Liberal (PNL), Sebastian Ilie Suciu – Partidul pentru Unirea Românilor (AUR), Ioan Ștefan Zară – Partidul Ecologist Român (PER), Gheorghe Florian Giubega – Partidul Social Democrat (PSD), Ruxandra Cibu-Deaconu – Alianța Dreapta Unită (ADU): USR, FD și PMP, Astrid Cora Fodor – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) și Ciprian Faraon – Partidul Umanist Social Liberal (PUSL).

    Pretendenții la funcția de președinte al Consiliului Județean

    Opt sibieni candidează pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Sibiu, adică la funcția cea mai puternică din administrația locală, la alegerile locale din 9 iunie 2024, potrivit datelor oferite de Biroul Electoral Județean. În ordinea admiterii candidaturii la BEJ, aceștia sunt: Bogdan Trif – Partidul Social Democrat (PSD), Daniela Cîmpean – Partidul Național Liberal (PNL), Paul Kuttesch – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), Augustin Sava – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), Adrian Echert – Alianța Dreapta UNITĂ (ADU): USR, FD, PMP, Lucian Liviu Trancă – Partidul Patrioților (PP), Ioan Gligor – Partidul Ecologist Român (PER) și Dragoș Patriche – Partidul Umanist Social Liberal (PUSL).

    În ceea ce privește alegerile europarlamentare, un număr de 10 candidați sunt din județul Sibiu, pe listele de partid / alianțe înscrise, între care se numără Dan Barna, din partea Alianța Dreapta Unită, și Nicolae Ștefănuță, independent, în prezent europarlamentar.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Mișcarea memorandistă, calea spre Marea Unire.  130 de ani de la procesul memorandiștilor

    Memorandumul sau mișcarea memorandistă (1892 – 1895) este una din cele mai importante mișcări întreprinse de elita politică și intelectuală românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și cu siguranță cea mai mare, cea mai dinamică și cea mai fructuoasă mișcare plecând de la Revoluția de la 1848 și până la Marea Unire de la 1918, moment în care s-a desăvârșit idealul național românesc.

    Această mișcare a parcurs un drum lung și anevoios, plin de încercări, de impedimente și de opreliștile impuse de statul maghiar, cele mai notabile acte petiționare românești apărute înainte de Memorandum fiind „Petiția celor 1493„ din 1866, „Pronunciamentul de la Blaj” și „Memoriul din 1882”. Deși toate acestea au eșuat, ele au pavat drumul Memorandumului, care vine și încununează eforturile mișcării naționale ale românilor transilvăneni.

    În intervalul 1869-1890 au loc mai multe ședințe și conferințe politice ale intelectualității române din Transilvania, grupate în cadrul Partidului Național Român, care capătă o putere considerabilă mai ales după ședința electorală din 12-14 mai 1881, ținută la Sibiu, moment în care se decide unificarea celor două partide naționale ale românilor: Partidul Național Român din Banat și Ungaria și Partidul Național Român din Transilvania, luând astfel naștere un puternic și unic: PNR. Acele ședințe ale PNR-ului vor stabili și vor trasa viitoarea politică pe care românii transilvăneni o vor adopta în scopul realizării obiectivului național. Tot ele sunt și cele care vor da ușor naștere ideii de Memorandum.

    Procesul de întocmire a Memorandumului din 1892 începe cu aproximativ 20 de ani în urmă, sau, cel puțin, ideea pleacă din acea perioadă. Conferința Națională din 7 mai 1887, ținută la Sibiu, sub conducerea lui George Barițiu, a abordat mai multe probleme. În comisia de 30 de membri a acestei conferințe s-a decis adoptarea unei atitudini absolut pasive față de alegerile parlamentare din acel an, și adoptarea unui Memorandum care să reprezinte interesele românilor și chiar ale patriei, care să fie înaintat monarhului Franz Josef. Aceasta este prima mare hotărâre oficială a partidului privind redactarea Marelui Memorandum.

    Sala Reduta. Actualul muzeu etnografic al transilvaniei din Cluj

    Sibiul a reunit toate energiile din Transilvania. 25 martie 1892

    Ulterior, în cadrul unei Conferințe Naționale ținute la Sibiu, la data de 21-22 ianuarie 1892, la care participă un număr de 214 delegați, Ioan Rațiu convinge Conferința să voteze imediata înaintare a Memorandumului, prezidând totodată Conferința. Rațiu a fost susținut în cuvântarea sa de Vasile Lucaciu, de Eugen Brote și de Iuliu Coroianu. Rațiu preia din acest moment șefia de partid. Noul Comitet Central este alcătuit din următorii: dr. Ioan Rațiu, Septimiu Albini, Iuliu Coroianu, Gh. Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Eugen Brote, Daniil P. Barcianu, Teodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Vasile Rațiu, Ludovic Ciato, Patriciu Barbu, Gavril Tripon, Nicolae Cristea, Gavril Manu, Dumitru Comșa, Aurel Suciu, Ioan Nichita, Mihail Veliciu, Gavril Lazar, I. T. Mera, Gherasim Domide, Aurel C. Popovici și Rubin Patiția. Aceștia vor fi și cei care vor răspunde penal, în fața legii, la 1894.

    Deși Memorandumul a fost semnat de multiple persoane, acesta a fost gândit și redactat de o singură persoană. Incontestabil, acea persoană este Iuliu Coroianu. Manuscrisul s-a păstrat în Biblioteca Academiei Române, și cuprinde 133 de pagini de text de mână, iar textul mai prezintă și intervenția directă a unor fruntași politici ai românilor transilvăneni. Manuscrisul, așadar textul Memorandumului, a suferit mai multe modificări, analize și definitivări în mai multe ședințe ale Comitetului Central al PNR, ținute între februarie 1888 – octombrie 1891. Memorandumul Românilor din Transilvania și Ungaria este datat la Sibiu, 25 martie 1892, și este semnat de: dr. Ioan Rațiu (președinte), Gh. Pop de Băsești (vicepreședinte), Eugen Brote (vicepreședinte), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Septimiu Albini (secretar), și desigur, Iuliu Coroianu, care se semnase „referințe” pe document.

    După ce s-a stabilit care va fi textul Memorandumului și care vor fi cauzele pentru care vor pleda românii transilvăneni, s-a decis să se treacă la momentul Vienei. Încă din timpul ședinței Comitetului din 25 și 26 martie s-a stabilit, după ce s-au făcut ultimele rectificări asupra documentului și s-au adus ultimele adăugiri, ca acesta să fie dus la Viena și prezentat împăratului Franz Josef în ziua de 28 Mai 1892. Comitetul a stabilit ca prezentarea să nu se facă numai de un număr restrâns de membri, adică liderii partidului, ci de către o delegație mai mare, compusă din sute de persoane, recrutate din toate regiunile Transilvaniei și reprezentând toate clasele sociale.

    La Viena, a fost prezentă în data de 28 mai o delegație de aproape 300 de participanți. Sosit la Viena, după două zile în care s-a pus la curent cu situația actuală, Rațiu merge la cancelaria imperiului pentru a expune baronului Adolf Braun, șeful cancelariei, scopul delegației românești la Viena, și pentru a-i cere o audiență la suveran. Funcționarul îl informează politicos pe Rațiu că, fiind vorba de o problemă politică legată exclusiv de Regatul Ungariei, audiența solicitată nu se poate acorda decât prin intervenția directă a ministrului maghiar acreditat la Viena, Ladislau Szőgyéy-Marich. Așadar, lui Rațiu i-a fost recomandat să se adreseze la ministrul de interne maghiar cu Memorandumul.

    Refuz din toate părțile la Viena

    În urma acestei propuneri, în 30 mai, Rațiu merge să îl roage pe ministru să accepte Memorandumul din partea românilor, și să-l înainteze el monarhului din partea românilor. Ministrul l-a poftit pe Rațiu în 31 mai, între orele 9-11. Prezentându-se la termenul impus, Rațiu a constatat că ministrul a părăsit Viena. Rațiu merge apoi din nou la cabinetul Majestății Sale, unde îi aduce la cunoștință baronului Adolf Braun că ministrul de interne al Budapestei nu mai e disponibil, și a enunțat motivul, rugându-l apoi pe baron să primească Memorandumul din partea românilor și să-l adreseze Majestății Sale.

    La 1 iunie, realizând că audiența la împărat nu va mai fi acordată și că e zadarnic să rămână la Viena și să mai stăruie, Rațiu își adună oamenii și le spune să meargă acasă pentru a povesti tuturor cele întâmplate. Rațiu era totuși convins că Braun, primindu-l cu o imensă bunăvoință pe Rațiu, va înainta Memorandumul împăratului. Braun a făcut contrariul, procedând conform instrucțiunilor primite. În loc să prezinte Memorandumul lui Franz Josef, el îl trimite nedesfăcut premierului Ungariei, iar acesta, la rândul său, îl expediază, tot nedesfăcut, prefectului de Turda spre a fi restituit lui Ioan Rațiu, care, între timp, își stabilise domiciliul la Sibiu. În ziua de 24 iulie 1892, Memorandumul este restituit președintelui PNR, cu mențiunea că guvernul maghiar nu este îndatorat să prezinte Memorandumul împăratului, întrucât ei nu recunosc delegația lui Rațiu ca fiind demnă să reprezinte toți românii din Ungaria.

    Str. Mitropoliei, nr. 19, imobilul în care a fost scris, definitivat și tipărit Memorandumul Transilvaniei – 25 martie 1892

    Procesul memorandiștilor de la Cluj

    Deși nu a avut succes în modul în care liderii Partidului Național Român își doreau să aibă, delegația trimisă la Viena și aducerea Memorandumului acolo a reprezentat un mare pas înainte pentru mișcarea națională a românilor din Transilvania.

    Procesul clujean a fost doar un preludiu, un prilej de învățare a unor lecții importante pentru liderii PNR, care au reușit să transforme momentul prezentării lor în fața Curții cu jurați, într-o mare manifestare națională.

    Procesul memorandiștilor generează acum, prin aderarea populației românești, o mișcare de mari proporții, care amintește de evenimentele de la 1848-1849, fără a lua însă mari forme violente. Întreaga complexitate a perioadei validează PNR ca un partid modern, capabil să inițieze și să conducă mișcări și procese politice de mare anvergură și întindere.

    Începând cu luna mai 1892, mișcarea populară resimte nevoia coordonării, a apelului conducătorilor către mulțimi. În primul rând, se dorea să se demonstreze Curții de la Viena și guvernului maghiar faptul că Memorandumul conține dezideratele unei întregi comunități etnice din imperiu, și nu doar pe cele ale unui grup restrâns de instigatori, după cum îi vedeau ei. În al doilea rând, se va urmări transformarea procesului PNR într-unul al națiunii române din Transilvania, pentru ca și reacția internațională să fie mai mare. Presiunile la care a fost supus sistematic guvernul maghiar din partea opiniei publice și a presei l-au determinat pe acesta să demareze procesul de urmărire penală pentru delictul de agitație împotriva ideii de stat maghiar.   

    Preambulul procesului

    În mod oficial, acțiunea este deschisă de către organele de justiție la data de 13 mai 1893, când începe colectarea datelor, a probelor incriminatorii, și când sunt inițiate primele anchete.

    Procuratura regală din Cluj a fost foarte lentă, se înțelege de ce. Ea a trebuit să țină seamă de dispozițiile care soseau de la Budapesta, de relațiile Austro-Ungariei cu celelalte state europene, și mai ales cu Tripla Alianță – Germania, Austro-Ungaria și Italia, și de limitarea numărului de persoane care urmau să fie judecate astfel, pentru a nu crea impresia că în loc să fie judecată conducerea PNR, este judecată întreaga națiune română. PNR chiar acest lucru îl dorea, să polarizeze în jurul lui masele populare de români.

    Ecoul pe care l-a făcut în Europa și succesele politice de mai târziu pot fi considerate succese ale Memorandumului. Chiar procesul în sine nu a fost atât de mult un proces între români și maghiari, cât a fost un proces între două sisteme politice europene. Chiar maghiarii au atribuit Memorandumului o importanță mai mult externă decât internă, fiindu-le teamă de implicațiile pe care le poate avea în politica externă. Acest lucru se poate observa și din faptul că maghiarii nu s-au grăbit să deschidă procesul imediat după întoarcerea delegațiilor de la Viena, ci a fost nevoie să mai aștepte doi ani, până la momentul 7 mai 1894, când vor fi judecați așa-numiții trădători. Maghiarii, așadar, au judecat atunci atât texul Memorandumului, cât și acțiunea delegației românești de a merge la Viena, moment în care acțiunea capătă o importanță deosebit de mare prin ecoul pe care îl face în presa din Imperiul Austro-Ungar.

    Guvernul maghiar a decis amânarea procesului pentru a câștiga timp, timp de care aveau nevoie pentru a colecta dovezile necesare care să-i înfățișeze pe memorandiști ca trădători, și de timp în care să se pregătească o campanie de presă care să explice de ce a fost nevoie de asemenea acțiuni și decizii, pentru a justifica procesul în fața opiniei publice europene. La 6 noiembrie 1892, Budapesta cunoaște o criză guvernamentală. Contele Iuliu Szapáry, premierul Ungariei, este nevoit să îi cedeze locul lui Alexandru Wekerle. În realitate, el este înlăturat, în ciuda faptului că își îndeplinise misiunea politică. Se dorea ca în noul guvern să se facă o supunere a naționalităților și o apropiere a acestora de statul maghiar, iar politica sa era contrară acestui lucru.

    În timpul guvernării acestui nou premier, Alexandru Wekerle, se va ține și procesul de la Cluj. Acesta era un om pătimaș și foarte autoritar, și trece imediat la o campanie de consolidare a regimului său, întâi prin condamnarea, la 12 noiembrie 1892, a lui Vasile Lucaciu la un an de închisoare, pentru că a protestat într-o adunare populară împotriva actelor de violență comise la Turda (vandalizarea casei lui Rațiu), dar și pentru participarea la mișcarea de la Viena, apoi prin condamnarea lui A. C. Popovici, pentru cuprinsul și difuzarea Replicii, la 4 ani de închisoare, sentință dată la 30 august 1893.

    În 1893, și Viena trece printr-o criză guvernamentală. La 12 februarie 1893, împăratul Franz Josef îl demite pe premierul Austriei, contele Eduard Taaffe, dând puterea lui Ludwig Windischraetz, care îi asigură un post în guvern și contelui Hohenwart, cel mai reprezentativ exponent al curentului federalist din Monarhie.

    Placă imobil str. Mitropoliei

    Apărarea memorandiștilor a prins contur la Conferința PNR de la Sibiu – iulie 1893

    Nici memorandiștii nu au pierdut timpul după revenirea de la Viena. La întoarcerea acasă ei au făcut multe demersuri în colaborare cu Bucureștiul și au făcut și mari demersuri de apropiere cu celelalte naționalități, precum sârbii, croații, slovacii. Însă, cea mai semnificativă decizie a perioadei 1892-1893, a fost făcută în cadrul Conferinței Naționale a PNR, ținută la Sibiu, în data de 23-24 iulie 1893. Aici, se realizează că o bună politică românească în Transilvania trebuie să fie marcată de existența solidarității naționale, mai ales între membrii PNR și țărănime. La această conferință, după expunerile făcute de Ion Rațiu și Dimitrie Comșa, în care se arăta activitatea desfășurată pentru depunerea Memorandumului, și după ce anunțară că împotriva Comitetului s-a deschis un caz penal, partidul, inclusiv Alexandru Mocioni și oamenii lui se declară solidari cu întreaga activitate a memorandiștilor, considerându-i exponenți necontestați ai națiunii române din Transilvania.

    Un rol deosebit de important îl au acum preoții și învățătorii, mai ales cei care trăiau în zona satului și alcătuiau elita intelectuală a lumii rurale. Aceștia își iau asupra lor misiunea de a răspândi în zonele rurale ideile și intențiile conducerii PNR, dar și propagarea generală a Memorandumului. Aceștia vor deveni foarte activi în următoarea perioadă, fapt care va atrage atenția și îngrijorarea guvernului maghiar, care va încerca fie să îi sperie și să contracareze mișcarea lor, fie va încerca să îi determine să fie de partea statului maghiar și să respingă ideile promovate de PNR. Aceștia, desigur, vor refuza, iar la scurt timp se va ralia și tineretul de partea mișcării.

    Tineretul, în toamna anului 1893, desfășoară o adevărată mișcare propagandistică și promovează în lumea rurală ideile Memorandumului. Iată că mișcarea populară se înfiripă încet, dovadă avem chiar reacția autorităților, care cu greu mai făceau față gloatelor de țărani care se opuneau conducerii maghiare. Ministrul de interne, Hieroniymi, la început de ianuarie 1894, se adresează ministrului de război de la Viena pentru a obține amplasarea de noi trupe în Transilvania, mai ales în satele și în zonele dimprejurul orașelor Alba Iulia, Abrud, Sibiu, Orăștie, Cluj și Bistrița. Unitățile militare ce aveau în componență soldați români au cerut să fie transferate în Bosnia și în Herțegovina. Tineretul studențesc s-a pregătit din timp pentru organizarea manifestațiilor populare din preajma și din timpul procesului memorandiștilor.

    Autoritățile maghiare caută apoi să sesizeze în discursurile fruntașilor locali ai PNR, ale preoților și învățătorilor, subversitatea, incitarea sau provocarea. Presa maghiară se atașează acestei tendințe și contribuie activ la atribuirea unui astfel de sens mișcării memorandiste, justificând măsurile guvernului, care caută să prevină răscoale, în opinia presei.

    De teama ca situația să nu degenereze și să nu fie implicate și părți terțe din exterior, înainte de a recurge la proces, guvernul maghiar mai încearcă o dată apropierea de români. Așadar, Wekerle și ministrul său de interne, invită la Budapesta, în decembrie, pe Rațiu, pentru a avea cu el o discuție care să pună capăt acestui conflict. Rațiu acceptă invitația și pleacă însoțit de Iuliu Coroianu. Wekerle, în schimbul renunțării la lupta pentru autonomia Transilvaniei și la mișcarea memorandistă, le propune memorandiștilor suspendarea procesului și o nouă lege electorală, mai favorabilă decât cea până atunci în vigoare.

    Actualul muzeu din Cluj

    Ion Rațiu refuză propunerea guvernului maghiar

    În astfel de condiții, ministrul justiției este nevoit să înceapă procesul. Scopul acestuia la nivel politico-social era: afirmarea solidității Monarhiei față de curente federaliste și autonomiste, intimidarea partidelor naționale prin sancționarea comitetului român, verificarea rezistenței alianței România-Austro-Ungaria, precizarea poziției diferitelor forțe europene, în special a Franței și a Rusiei, față de problema naționalităților din imperiu.

    Actul de acuzare este făcut public la 21 septembrie 1892. Acesta incrimina pasajele din Memorandum care contestau dualismul austro-ungar din 1867, precum și pe cele ce afirmau autonomia Transilvaniei. La data de 13 mai 1893, în urma declarației lui Eugen Brote, cel care tipărise Memorandumul la Sibiu, la Institutul Tipografic al Tribunei (actualmente str. Mitropoliei nr. 19) acesta afirma cum că hotărârea de redactare, imprimare și difuzare a Memorandumului aparține întregului Comitet Central al PNR, procurorul general din Cluj, Vita Șandor, extinde denunțul asupra tuturor membrilor de comitet, cerând interogarea următorilor: dr. Ioan Rațiu, Gh. Pop de Băsești, Eugen Brote, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, dr. Daniil P. Barcianu, Septimiu Albini, Nicolae Cristea, Iuliu Coroianu, Patriciu Barbu, dr. Teodor Mihali, Dănilă Lica, dr. Gavril Tripon, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, dr. I. T. Mera, Vasile Lazăr, Vasile Ignat, Rubin Patiția, dr. Aurel C. Popovici, Basil Rațiu, Gherasim Domide. La 2 octombrie 1892, denunțul se întinde și asupra avocaților Alexandru Filip și Ioan Nichita, considerați a fi și ei membri de comitet, însă ei au negat la timp, în ianuarie 1892, această calitate, așadar acuzația asupra lor s-a retras la 15 aprilie 1894.

    După ce au fost interogați cei menționați, și după ce s-a aflat că pe lângă aceștia mai sunt responsabili de răspândirea Memorandumului și Nicolae Roman, Ion Munteanu, Dionisie Roman, Ioan Duma, Romul Crainic, procurorul Șandor redacta la începutul lunii decembrie 1893 actul de acuzare și-l trimise președintelui Tribunalului Regal din Cluj. La 31 martie 1894, Curia Regală din Budapesta (Curtea de Casație) aprobă actul de acuzare, și stabilește data procesului pe ziua de 7 mai 1894, în fața Curții cu Jurați din Cluj.

    Odată cu convocarea juraților, s-a stabilit și completul de judecată al tribunalului: președintele – Baron Szenkereszty Zsigmond; judecători – V. Ciszár, dr. Issekutz Gyula; judecător supleant – Nesztor Ladislau; grefier – dr. Balász Elemér. Ca translator este numit Lehman Robert. Acest complet de judecată, în întregime format din judecători maghiari, a lăsat prin compoziția sa națională să se întrevadă că procesul va fi de natură politico-națională, practic o confruntare între români și maghiari. Acuzații au luat imediat măsuri în vederea pregătirii apărării. Cu toate acestea, toți erau conștienți de caracterul dreptății care avea să li se facă și de soarta care îi aștepta. Procesul avea să se facă în limba maghiară, însă românii, în apărarea demnității lor, insistă să se utilizeze și limba lor maternă.  

    Audieri preliminare de la Sibiu

    Eugen Brote, primul dintre inculpați, când s-a prezentat la judecătorul de instrucție din Sibiu, în zilele de 6 și 27 octombrie 1892, văzând că este vorba de un proces politic, cere ca dispozițiile sale să fie înregistrate în limba română, iar la refuzul judecătorului, Brote răspunde prin refuzul de a semna procesul verbal de interogare. Același lucru l-au făcut ulterior și alți membrii ai Comitetului Central Electoral al PNR, la interogările din 8 și 12 martie 1893, făcute la Sibiu.

    Ulterior, ei acceptă să semneze procesele verbale după ce dispozițiile sunt făcute în limba germană, care era cunoscută atât de ei, cât și de judecători. La interogatoriile din 27 mai și 2 iunie, adoptă poziția luată de toți memorandiștii români, și refuză a semna procesele verbale redactate în maghiară. Procesul a fost urmărit de un important număr de ziariști, sosiți din mai multe țări europene cu acreditări pentru ziare de largă circulație în Europa. Astfel, la proces a fost prezentă presa franceză, belgiană, italiană, germană, slovacă și românească (din România).

    Autoritățile maghiare sub presiunea populației românești

    Locul desemnat pentru desfășurarea procesului a fost sala mare a Redutei (actuala clădire a Muzeului Etnografic al Transilvaniei). La 29 aprilie, pentru a preîntâmpina orice incidente care puteau apărea în timp ce acuzații se deplasau la Cluj, ministrul de interne a dat ordin prefecților din cele mai mari județe să împiedice orice proteste și deplasări de populație și propagandă românească, și mai ales să împiedice manifestații promemorandiste prin gările pe unde aveau să treacă acuzații din PNR. Până la Cluj, drumul inculpaților va fi totuși un drum triumfal, marcat de urale și aclamații, care au fost prilej de bucurie pentru memorandiști.

    Judecătorul maghiar Ciszar a fost înlocuit ulterior cu judecătorul evreu Reinbold Artur. Cei 36 de jurați din care urma să se tragă la sorți 16 (12 activi și 4 supleanți), care erau chemați să îi judece pe memorandiști, aparțineau națiunii maghiare. Ca orientare politică, aproape toți făceau parte din Partidul Independent Maghiar. După ce s-au încheiat cercetările severe ale judecătorilor de instrucție (care au interogat aproximativ 80 de persoane considerate responsabile de răspândirea Memorandumului), și după depunerea rechizitoriului procurorului (care a scos din cauză pe toți acei membrii ai comitetului ce nu participaseră la ședințele din 25-26 martie 1892 și nu avuseseră un rol culpabil în răspândirea Memorandumului; precum și Eugen Brote și A. C. Popovici, care în timpul instrucției se refugiaseră la București), inculpații au rămas în număr de 20, având următorii apărători: Ioan Rațiu pe Amos Frâncu, Gh. Pop de Băsești pe Aurel Isacu, Vasile Lucaciu pe Ștefanovici Miloș, Dimitrie Comșa (născut în Sibiu) pe Aurel Mureșanu, Daniil P. Barcianu (născut la Rășinari) pe Matei Dula, Septimiu Albini pe Ștefan C. Pop, Nicolae Cristea pe Iosif Crișan, Iuliu Coroianu pe Augustin Bunea, Patriciu Barbu pe Emil Gavrillă, Gavril Tripon pe Valeriu Braniște, Aurel Suciu pe Ioan Roșu Micu, Mihai Veliciu pe Ștefan Petrovici, Rubin Patiția pe Ștefan Fainor, Basiliu Rațiu pe Francisc Hossu Longin, Gherasim Domide pe Silviu Moldovan, Nicolae Roman pe Alexandru Hossu, Ioan Munteanu pe Simion Damian, Dionisie Roman pe Gheorghe Ilea, Ioan Duma pe Coriolan Brediceanu. Dintr-o greșeală a grefierului, T. Mihali rămăsese nestrigat, fapt ce a determinat pe inculpat să se ridice el însuși pentru a cere să fie admis pe banca acuzaților împreună cu apărătorul său, Petru Truția. Pentru stenografierea oficială a dezbaterilor a fost adus stenograful Parlamentului maghiar, Oszi Kornel.

    Desfășurarea procesului

    Prima zi a dezbaterilor în Tribunal are loc la 7 mai 1894. Așadar, procesul se deschide oficial începând cu această dată. Această zi a fost dedicată rezolvării a două mari probleme de ordin juridic și național: constituirea Curții cu Jurați și limba de lucru a procesului. Limba în care se desfășura procesul a reprezentat o problemă recurentă și constantă chiar, care s-a prelungit pe toată durata procesului. Evident, jurații, procurorul și judecătorii au hotărât ca limba în care se va desfășura procesul să fie limba maghiară. Cu toate acestea, românii, atât acuzații, cât și apărătorii, au solicitat și au rugat Tribunalul, de nenumărate ori și în repetate rânduri, ca limba în care să se desfășoare procesul să fie și limba română, alături de limba maghiară.

    Românii doreau ca limba în care se vor pune întrebările, se vor oferi răspunsurile, se vor nota răspunsurile de către grefier, se va stenografia procesul, se vor citi actele aduse acolo, se va declara sentința finală, să fie limba română împreună cu cea maghiară, astfel fiind ușor și românilor să gândească și să vorbească, iar traducerile și notările vor fi corect și competent făcute, evitându-se orice erori sau greșeli. De altfel, inculpații și avocații români îl considerau pe translatorul adus insuficient de competent în limba română pentru a traduce totul în proces, și se îndoiau drastic de capacitatea lui de a ține pasul cu răspunsurile exacte și lungi ale românilor.

    Desigur, președintele Tribunalului și jurații maghiari au refuzat de fiecare dată propunerea românească. Președintele a declarat că jurații sunt toți obiectivi, procesul neavând niciun caracter național, ci unul pur cetățenesc, iar o parte din ei sunt familiari cu limba română, iar translatorul adus este considerat a fi suficient de bine pregătit pentru misiunea sa. Așadar, este oficial, limba în care se vor purta discuțiile va fi în mod oficial limba maghiară, limba inculpaților fiind folosită doar în scop orientativ și informativ prin translator. Așadar, nicio întrebare și niciun răspuns nu aveau să se ia în considerare decât numai în urma reproducerii și traducerii lor într-un rezumat simplu și mediocru făcut de Robert Lehman.

    O altă problemă gravă întâmpinată de români în cadrul acestui proces va fi reacția dură a juraților și a Tribunalului la comentariile românești. În timpul procesului au fost date amenzi nenumărate și usturătoare atât inculpaților, cât și apărătorilor, pentru conduita și comportamentul lor. În funcție de cum răspundeau, ce spuneau, ce expresii foloseau, ce injurii și insulte sau comentarii ironice și răutăcioase aduceau, pe cine jigneau, românii puteau primi o amendă mai mică sau mai mare. Un bun exemplu este cazul lui Amos Frâncu, apărătorul lui Rațiu, care, după ce acuză pe doi jurați a fi subiectivi, iar președintele neagă acest lucru, decide să îi reproșeze acestuia printr-un citat care aparținea apărătorului lui Ludovic al XVI-lea, care răspunde Tribunalului revoluționar de la Paris următoarele în timpul procesului regelui din timpul revoluției: „Caut, domnilor, printre dumneavoastră, judecători, dar nu văd decât călăi”. Pentru această îndrăzneală și pentru jignirea adusă Tribunalului, Frâncu este pedepsit imediat cu o amendă de 100 florini.

    A doua zi a procesului, 8 mai, a fost destinată interogatoriilor de identificare a acuzaților. Au fost anchetați acum Ion Rațiu, Gh. Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, D. P. Barcianu, Nicolae Cristea, Septimiu Albini, Patriciu Barbu, Iuliu Coroianu, Teodor Mihali, Gavril Tripon. Au apărut în cazul acestor interogatorii numeroase incidente și nemulțumiri, majoritatea legate de faptul că numele acuzaților au fost pronunțate în maghiară, fapt pentru care au protestat puternic românii transilvăneni acuzați.

    A treia zi dedicată procesului, 9 mai, s-a continuat cu interogatoriile inculpaților Aurel Suciu, Mihai Veliciu, Rubin Patiția, Basiliu Rațiu, Gherasim Domide, Nicolae Roman, Ioan Duma, Dionisie Roman și Ion Munteanu. S-au înregistrat aceleași incidente și plângeri privind limba și pronunțarea numelor acuzaților.

    A patra zi a procesului, 10 mai, trebuia să fie dedicată citirii actului de acuzare, însă aceasta a început foarte tensionat și s-a încheiat dramatic, în urma numeroaselor plângeri din partea apărătorilor români, privind nedreptatea cu care se trata procesul din partea organelor judiciare maghiare, și în urma numeroaselor amenzi date, apărătorii români, în semn de protest, decid să părăsească procesul și să nu mai declare nimic până ce atitudinea maghiară este revizuită iar amenzile anulate. Președintele Tribunalului le răspunde cu nonșalanță avocaților spunând că pot pleca liniștiți, întrucât fapta nu urmează a se pedepsi decât numai cu până la maxim 5 ani de închisoare, așadar prezența lor la proces nu este necesară, iar acesta se poate derula în absența lor. Iată încă o dovadă că acest proces nu urma legile adecvate și nu căuta să aplice justiția, ci doar urma directivele și indicațiile de la Budapesta.

    În ziua a cincea (11 mai), prin renunțarea la apărarea avocaților, inculpații sunt puși față-în-față cu jurații și cu judecătorii, fiind nevoiți să se apere singuri. Acum mai este adus un translator pentru a facilita discuțiile. În această zi, Rațiu, Coroianu și Lucaciu țin ample și emoționante discursuri privind națiunea română și drepturile sale și privind caracterul acestui proces. Procurorul refuză să le recunoască inculpaților calitatea de exponenți ai națiunii române.

    În ziua a șasea, 12 mai, se continuă cu declarațiile prealabile ale inculpaților față de actul de acuzare și pentru orientarea juraților asupra împrejurărilor politice care au dat naștere mișcării memorandiste, luând cuvântul Dimitrie Comșa, D. P. Barcianu, Septimiu Albini, Nicolae Cristea, Patriciu Barbu, Teodor Mihali, Gavril Tripon, Aurel Suciu ș Mihai Veliciu, care încearcă să arate solidaritatea dintre poporul român și partidul pe care acești acuzați îl conduc.

    A șaptea zi a procesului, 14 mai, vine după o zi de repaos, cu ocazia sărbătorii Rusaliilor. S-a continuat cu declarațiile prealabile ale inculpaților Rubin Patiția, Basiliu Rațiu, Gherasim Domide, Nicolae Roman, Ion Duma, Dionisie Roman și Ion Munteanu. Aceștia încearcă să arate faptul că memorandiștii doar au mers pe liniile dorințelor poporului român.

    În ziua a opta, 15 mai, se intră în faza finală a dezbaterilor, dându-se citire pasajelor incriminate din Memorandum, care rămân aceleași din actul de acuzare de la 21 septembrie 1892. Se începe audiența și se va stabili de acum partea de vină a fiecărui inculpat în ceea ce privește redactarea, răspândirea și propagarea Memorandumului și ale ideilor sale. Cel mai mult va vorbi în această zi Iuliu Coroianu, în calitate de redactor al Memorandumului.

    În ziua a noua, 16 mai, se continuă cu audierea inculpaților Ioan Rațiu, N. Roman, Gh. Pop de Băsești și Vasile Lucaciu, declarând că își asumă întreaga răspundere pentru Memorandum, mai ales Rațiu care dă dispozițiile, directivele și ordinele de redactare, însă ei mărturisesc că nu au contribuit cu nimic la tipărirea și difuzarea lui.

    În ziua de 18 mai, mai sunt anchetați cu privire la difuzarea Memorandumului, N. Cristea, P. Barbu, T. Mihali și G. Tripon, toți exprimându-și regretul că nu au putut face mai mult pentru difuzarea acestuia și că nu au putut ajunge toți la Viena. Acest spirit național a fost aclamat și aplaudat de colegii lor judecați, din sală.

    În ziua a douăsprezecea, 19 mai, se continuă cu audierea inculpaților Aurel Suciu, Mihai Veliciu, Rubin Patiția, Basiliu Rațiu, Gherasim Domide, Ion Munteanu, Dionisie Roman și Ion Duma.

    În ziua a treisprezecea, 21 mai, este audiat Septimiu Albini, care declară că pentru tipărire și răspândire, deși nu a făcut el, personal, răspândirea, își asumă răspunderea, asemenea cum ar face-o orice membru al Comitetului Central al PNR.

    În ziua de 22 mai, s-au citit textele pe română și pe maghiară ale Memorandumului.

    În 23 mai, procurorul Vita Șandor trece la citirea rechizitoriului. După ce termină de citit rechizitoriul, procurorul îi invită pe acuzați să se apere dacă doresc. În acest moment, Ioan Rațiu preia cuvântul vorbind în numele tuturor celor acuzați, ținând acel celebru discurs emoționant în care susține că procesul nu a fost drept, că românii rămân solidari cu cele spuse de ei și cu deciziile lor, că ei nu se mai pot apăra, că Memorandumul nu a fost un act de instigare la ură și violență, ci doar un act înaintat tronului, în care se găsesc doleanțele și dezideratele românești.

    Discursul ia foarte repede o tentă naționalistă și patriotică, vorbind despre poporul român, despre scopurile PNR și despre scopurile mișcării memorandiste, despre lupta și durerile poporului român de secole, despre drepturile care i se cuvin etc. În cadrul acestui discurs el rostește și celebrele cuvinte pentru care este cunoscut și azi: „Existența unui popor însă nu se discută – se afirmă”.

    În ziua de 25 mai, inculpații refuzând să mai facă vreo declarație, nu mai rămâne decât ca președintele să declare încheierea dezbaterilor, iar după ce face un expozeu asupra desfășurării procesului, arătând și gravitatea faptelor și măsura în care fiecare este vinovat de aceste delicte, el cere juraților să citească verdictul. După o dezbatere de 3 ore și 15 minute, jurații au hotărât ca acuzații să fie împărțiți în două categorii, iar pedeapsa să se dea pe măsură fiecăruia.

    Prima categorie este a celor considerați vinovați de redactarea, tipărirea și hotărârea difuzării Memorandumului (aici intră Gh. Pop de Băsești, V. Lucaciu, D. Comșa, D. P. Barcianu, I. Coroianu, M. Veliciu, T. Mihali, N. Cristea, Gh. Domide, R. Patiția și A. Suciu), urmând a li se da lor o pedeapsă peste măsura mijlocie a timpului de închisoare prevăzut în lege, aceeași pedeapsă i se cuvine și lui Ion Rațiu, fiind liderul PNR, liderul mișcării, cel care a luat cele mai importante decizii și sub conducerea căruia s-a redactat, tipărit și difuzat Memorandumul. A doua categorie este cea a celor care sunt considerați vinovați de contribuții mici la difuzarea și răspândirea Memorandumului (P. Barbu, D. Roman), lor aplicându-li-se o pedeapsă sub măsura mijlocie a indicației legii.

    Sentințele din proces

    Așadar, pe baza verdictului juraților și a cererii procurorului, Tribunalul a adus sentința cu următoarele pedepse: dr. Ioan Rațiu – 2 (doi) ani temniță de stat; Gh. Pop de Băsești – 1 (un) an temniță de stat; Dimitrie Comșa – 3 (trei) ani închisoare de stat; Daniil P. Barcianu – 2 (doi) ani și 6 (șase) luni temniță de stat; Nicolae Cristea – 8 (opt) luni temniță de stat; Iuliu Coroianu – 2 (doi) ani și 8 (opt) luni temniță de stat; Patriciu Barbu – 2 (două) luni temniță de stat; Teodor Mihali – 2 (doi) ani și 6 (șase) luni temniță de stat; Aurel Suciu – 1 (un) an și 6 (șase) luni temniță de stat; Mihai Veliciu – 2 (doi) ani temniță de stat; Rubin Patiția – 2 (doi) ani și 6 (șase) luni temniță de stat; Gherasim Domide – 2 (doi) ani și 6 (șase) luni temniță de stat; Dionisie Roman – 8 (opt) luni temniță de stat; dr. Vasile Lucaciu – 5 (cinci) ani temniță de stat. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, sentința mai prevedea și plata, în mod solidar, a sumei de 3011 florini și 93 cruceri, reprezentând cheltuielile de judecată.

    În total s-au dat 31 de ani de închisoare și două luni. Ulterior, jurații și judecătorii au și motivat sentințele inculpaților și au justificat pentru fiecare de ce a primit cât a primit.

    Având în vedere gravitatea faptelor și împrejurările date, instanța a considerat și a apreciat că pedeapsa a fost dată fiecăruia pe măsura faptei și că sentințele sunt juste și drepte, așadar procesul poate fi oficial închis.

    Nu la mult timp după, guvernul maghiar ordonă arestarea fruntașilor PNR, începând cu cei mai importanți și influenți dintre ei, urmând ca toți să fie duși în închisorile desemnate pentru a-și ispăși pedeapsa. Știm că eforturile populației românești, care nemulțumită, protesta împotriva acestei decizii, asemenea și presa, nu rămân nerăsplătite.

    Carol I al României obține grațierea memorandiștilor în 15 septembrie 1895

    Teama de situația internațională în curs de formare, în cadrul căreia Regatul României avea un puternic cuvânt de spus, și intervenția regelui Carol I al României la împăratul Franz Josef, duce la grațierea memorandiștilor, care vor fi scutiți de restul timpului pe care ar fi fost nevoiți să îl petreacă după gratii. Regele Carol I așteaptă foarte răbdător ameliorarea treptată a situației interne din Transilvania, și stingerea ecoului produs de procesul și întemnițarea memorandiștilor. La 9-10 august 1895, simulând o întâlnire inopinată cu împăratul Franz Josef al Austro-Ungariei, în stațiunea balneară Ischl, cere acestuia și obține, după 14 luni de întemnițare, grațierea memorandiștilor, care are loc la 15 septembrie 1895.

    Se poate afirma cu ușurință faptul că, cel mai probabil nu numai stăruințele regelui Carol I l-au convins pe împărat, ci și cartea pe care o putea juca regele românilor, anume fiind un membru al Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Italia) într-o perioadă în care conflictele se adună și se generalizează constant, rolul României într-un potențial război ar fi foarte favorabil dacă ar fi de partea Austro-Ungariei, tocmai din acest motiv, și Germania și Austro-Ungaria (Franz Josef îndeosebi) se tem de o posibilă întoarcere a armelor a românilor, întrucât nu le-a fost oferită garanția de către regele Carol I că România va rămâne un aliat de nestrămutat în cadrul acestei alianțe. Așadar, temându-se de faptul că România ar putea să formeze o alianță cu Franța și alta cu Rusia, în defavoarea lor, Germania și Austro-Ungaria decid că ar trebui să minimizeze tratamentul dur aplicat românilor din Transilvania, acest lucru poate fi observat și în politica Vienei din acea perioadă, dar și în cadrul frământărilor generalizate în Parlamentul de la Budapesta. Așadar, teama de această schimbare, cel mai probabil, a contribuit foarte mult la decizia de grațiere a memorandiștilor. 

    Consultant științific, istoricul Rafael ȚICHINDELEAN

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Iată o tinichea de coadă

    Naţionalimul. Iată o tinichea atârnată instantaneu de fiecare român care-şi iubeşte Ţara, neamul din care se trage şi credinţa strămoşească. Căci ele sunt una! Dacă o arată, o spune sau acţionează în consecinţă, adică cu dragoste şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru ce i-a dăruit, a pus-o românul nostru de mămăligă, cum spune o vorbă românească. E încondeiat mai abitir ca un ou de paşti, în toate culorile marii cacealmale internaţionale care este aşa-zisa „corectitudine politică”, o găselniţă otrăvită, care a adus în pragul nebuniei occidentul care s-a lepădat de Hristos.

    Petre Ţuţea spunea depre patriotism că este o atitudine raţională, de respect faţă de ţară, constituţie, stat, dar naţionalismul este o vocaţie. Este ceea ce afirmă Lucian Blaga că este, un dat spiritual, amprenta spirituală dată de Dumnezeu, Creatorul vieţii, fiecărui popor, fiecărei comunităţi etno-spirituale. Arată ca pristolnicul, pecetea biruinţei lui Hristos de pe prescura care se duce la altar. Popoarele sunt prescurile, iar pecetea – arhetipul etno-spiritual al neamului. Sentimentul comuniunii spirituale cu toţi care sunt pecetluiţi cu acelaşi pristolnic, ca şi tine, este naţionalismul, vocaţia de care vorbea Ţuţea, darul de la Dumnezeu pe care trebuie să-l faci să rodească într-o înălţare spirituală întru mântuirea neamului tău!!! Cum spunea Părintele Iustin Pârvu pe vremea când politicienii României bâjbâiau după un proiect de ţară: „Proiectul de Ţară pentru România este Mântuirea neamului!!!” De aceea în inima României profunde şi în istoria ei au rămas numai aceia care au rodit şi au trudit întru mântuirea neamului. Iar nevolnicii, bicisnicii, trădătorii neamului au rămas şi ei, dar în colbul drumului. 

    Înţelepciunea vieţii e smplă” – zice Nicolae Iorga: „Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte.” Uitaţi-vă pe unde trece marea redresare, adică resetarea mondială: pe lângă tot ce e românesc. Şi aşa vă veţi dumiri că nouă, românilor, nu ne va fi mai bine. Alţii sunt clienţii binelui. „Răul profită de bunătatea binelui.” Am găsit atenţionarea aceasta printre învăţăturile arhiepiscopului Averchie, dar şi atenţionarea că: „Toate tipurile de rău ar trebui să fie contracarate imediat, prin măsuri decisive, inclusiv sacrificarea sinelui într-o luptă nedereaptă!” Dar românul nost’ ce face? Mişcă ceva? Doarme în papuci, înghite orice manipulare fără să gândească, ia de bun orice şi pe oricine, numai să nu-i tulbure lui iluzia libertăţii cu botniţa la gură, ştreangul de gât şi lanţurile la picioare.

    Cum a ajuns un popor atât de inteligent precum românii să dea o Ţară pe un bâlci? Pentru mine rămâne un mister. Dăm pădurile noastre pe gunoaiele lor, dăm portul naţional pe zdrenţele lor, dăm hrana noastră dulce şi sănătoasă pe plasticul lor, dăm femeile noastre pe pedofilii lor, dăm aurul nostru pe gablonzurile lor şi câte şi mai câte, dar mai ales Îl dăm pe Hristos şi dreapta noastră credinţă milenară pe satanismele lor de ultim moment. Banul, ochiul dracului, să-i fi îndrăcit chiar pe toţi? Mai jos de „ştirile de la ora cinci” se poate? Se poate! Suntem în plină criză. În România e o criză acută de elite morale!!!  Şi prostie pe stoc, cât cuprinde!

    Atenţie la ce zice Umberto Eco: „Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu”. Şi mai e ceva: românii sunt un popor cu muuulţi oameni deştepţi, dar în ultima vreme cu din ce în ce mai puţine caractere! De ce? Pentru că nu mai avem frică de Dumnezeu, precum străbunii noştri, ci frică de gura lumii. Şi totuşi…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Alex Svaricek, coregraful-dansator care a inițiat și coorodnează unul din cele mai mari grupuri de dansuri de stradă din țară

    Sunt multe moduri prin care poți spune o poveste. O poți face relatând-o verbal, prin intermediul cuvintelor scrise, prin muzică, pictură sau… prin dans. Alex Svaricek are 31 de ani, este coregraf și cel care a pus piatra de temelie la Asociația Clubului Sportiv „Young Till Death”. E, de altfel, și cel care a pregătit coregrafia și realizarea flash-mob-urilor pentru ultima campanie antidrog Cruce Roșie Sibiu. Sportivii săi sunt foarte bine antrenați, având și o regulă atipică: nu poți activa în club dacă ai note mici sau probleme cu alcoolul, țigări sau droguri.

    Când îl întrebi pe Alex ce reprezintă pentru el dansul, îți răspunde fără ezitare: „Dansul mi-a schimbat viața. Mi-e frică de gândul că nu l-aș mai putea practica”.

    „Am câștigat peste 21 de medalii de aur”

    Încă de mic, Alex iubea sportul. Înainte să experimenteze dansurile de stradă, a practicat săriturile în apă,  ajungând la un nivel foarte ridicat. „Din clasa I până în clasa a V-a am  făcut sărituri în apă. Am peste 21 de medalii de aur la concursurile naționale. Aproape am ajuns la faza de mondiale, dar m-am îmbolnăvit de astm bronșic și nu am mai putut continua. Pe atunci, când făceam eu antrenamentele, condițiile din bazinul Olimpia nu erau așa de bune. Era mucegai, condiții insalubre. Chiar dacă personalul încerca cât mai mult să ne protejeze, nu aveau fonduri ca să întrețină sala. Am rămas cu experiența, care m-a dezvoltat pe partea sportivă”, își începe Alex povestea.

    Instructor de dans de stradă de la 17 ani

    Nu știe cum a ajuns la pasiunea pentru dans, dar cert e că acum îi definește viața. „Pasiunea pentru dansuri a plecat mai degrabă de nicăieri. Și pe când practicam săriturile în apă mai cochetam puțin cu dansul, dar nu la un nivel profesionist. Mă uitam la televizor și vedeam breakdance-uri de prin America. Am fost inspirat și de trupa Simplu și mai încercam să copiez câte ceva singur acasă. Ulterior, plăcerea de a experimenta breakdance-ul s-a transferat la cea de dansuri de stradă, care are o ramură mai diversă.

    La  început nu știam de ce era vorba, singura mea sursă de inspirație era Youtube-ul, nu aveam de la cine învăța. Așa că îmi dădeam frâu liber imaginației și încercam să reproduc ceea ce vedeam, în stilul meu. Mai târziu am început să studiez coregrafia, singur, plus artele spectacolului: cum se concepe un grup ca pregătire, ca formație, repertorii și ușor-ușor am început să pun în practică ceea ce am învățat. Sunt un autodidact. Cel mai bun profesor al meu a fost și este experiența. Am început să fiu instructor de dans de stradă de la de 17 ani, dar de la 20 de ani o fac la nivel profesionist”, ne declară Alex.

    „Dansul m-a ajutat foarte mult să-mi schimb viața, din punct de vedere alimentar, al esteticii corpului meu, al disciplinei. Nu m-aș vedea făcând altceva. Cred că dacă nu aș mai putea dansa, aș intra într-o perioadă de depresie. Nu poți fi coregraf de dansuri stradale dacă nu poți tu însuți face mișcările.”

    Alex Svaricek

    Oricine poate dansa

    Ca instructor trebuie să fii și un pedagog foarte bun, Alex a învățat, la fel ca dansurile, singur și acest lucru îl face în continuare, deși este greu să lucrezi cu oamenii. „E greu să lucrezi cu toate categoriile de vârstă. Când e vorba de copii, trebuie să te cobori la nivelul acestora, să știi să te integrezi în lumea lor, să fii respectos. Dacă îi respecți, vei primi și tu respect de la ei. Copiii sunt foarte sinceri și înveți foarte multe de la ei, mai mult decât de la adulți. Aceștia din urmă tind să fie falși și superficiali în multe contexte.

    Cea mai mare dificultate o pun părinții, în general, deoarece aceștia tind să fie subiectivi cu copiii lor, indiferent de vârstă. Oricine poate dansa, indiferent dacă are sau nu talent, dar  depinde de perseverența fiecăruia. La unele persoane evoluția poate fi mai rapidă, la alte mai puțin. Dacă cineva este talentat și are ureche muzicală poate evolua mai rapid, iar dacă nu are aceste abilități, atunci va trebui să muncească mai mult”, e de părere coregraful.

    „Inimă de lup”. Posibilă colaborare cu Subcarpați

    Poveștile sunt frumoase, dacă le trăiești, dacă le retrăiești, dacă le spui, dacă le asculți. Însă dansul te ajută să trăiești poveștile pe care dorești să le dai mai departe oamenilor la o intensitate mai mare. „Nu pot să zic că am un dans preferat. În schimb, am tematici preferate. Noi spunem povești prin intermediul dansului. Acest lucru face dansul de stradă. Spre exemplu, acum doi ani, la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu, am creat un spectacol ce a avut ca temă „mafia”. Prin intermediul mișcărilor, al decorului și al vestimentației, am spus o poveste despre ce se întâmpla prin Bucureștiul anilor ’50. Anul trecut am avut un spectacol despre pionieri, iar anul acesta dorim să facem unul ce se numește „Inimă de lup”. Prin acesta dorim să îmbinăm folclorul cu dansurile stradale. Am dori chiar să facem o colaborare cu Subcarpați”, mărturisește Alex.

    Locul 7 la World of dance România. „Ne mândrim că suntem printre cele mai mari grupuri de dansuri de stradă din țară”

    Alex și dansatorii lui participă la multe concursuri de dansuri stradale, iar de fiecare dată se întorc cu câte un premiu. „Ramura noastră de dansuri nu este recunoscută de Federație. Însă există niște concursuri naționale și internaționale unde participăm. Concursul cu cea mai mare notorietate este „World of dance”, ce are o mulțime de filiale. Una dintre acestea este la București.

    Anul trecut, în noiembrie, am luat locul 7 din 47 de echipe. Am fost la un punct depărtare de podium și la sutimi de celelalte locuri. Iar juniorii s-au clasat pe 17. Ne mândrim că suntem printre cele mai mari grupuri de dansuri de stradă din țară, dar și cel mai bun club. Noi îi selectăm dansatorii noștri pentru concursuri după un an de pregătire. Sportivii noștri sunt foarte bine antrenați, avem și o regulă: nu poți activa la noi la club dacă ai note mici sau probleme cu alcoolul, țigările sau drogurile. Oricum, încercăm să ajutăm cât putem membrii trupei din toate punctele de vedere”, adaugă Alex.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ovidiu Niculescu (White Mahala): „Toată lumea, inevitabil, la orice petrecere, ne ascultă”

    Săptămâna trecută White Mahala, „tăticii stilului neo-boem”, cum prezintă trupa Ovidiu Niculescu, solistul acesteia, și-a lansat noul album, „Inevitabil”, și la Sibiu. După finalul concertului, l-am abordat pe Ovidiu și l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Mi-a mărturisit că este prima oară când vine la Sibiu în formula actuală a trupei și se pare că publicul sibian i-a îndrăgit chiar cu primul acord de chitară.

    Pentru cine nu îl cunoaște, Ovidiu Niculescu este actor, textier și cântăreț, remarcat prin carisma și buna dispoziție pe care le emană. Ca actor, Ovidiu Niculescu e cunoscut publicului în special din filmele „Restul e tăcere”, „Filantropica” sau „Băieți buni”.

    Foto: Arhiva personală

    „Mahala este un termen care mă duce spre acceptare, prietenie, înțelegere”

    Cum vi s-a părut publicul din Sibiu?

    A fost o surpriză mai mult decât plăcută, dearece noi nu am mai cântat la Sibiu în formula de acum. Am întâlnit un public foarte cald. Nouă ne-a fost puțin frică de Ardeal, eram de părere că lumea din această regiune este mai elitistă, știu cum trebuie să sune muzica. Dar se pare că între timp „ne-a ajuns faima din urmă” și nu putem decât să fim fericiți.

    Sunteți născut în București. Care este diferența dintre Sibiu și mahalaua din București?

    În acestă problemă nu pot să mă exprim. „Mahala” este un termen care a devenit în timp peiorativ. Eu, împreună cu colegii mei, luptăm să aducem adevărata însemnătate a cuvântului înapoi. Toți ne tragem dintr-o mahala, chiar și oamenii importanți. Pe vremea mea „mahala” însemna un cartier în care: farmacia era ținută de evrei, măcelăria de tătari, cârciuma de români, florăria de romi, iar toată lumea trăia în armonie. Deci pentru mine „mahala” este un termen care mă duce spre acceptare, prietenie, înțelegere.

    Foto: Arhiva personală

    Mai știe lumea să se distreze?

    Da, cum să nu, faptul că „lumea nu mai știe să se distreze” este un mit care trebuie „spart”. Toate generațiile își găsesc mijloacele prin care să se distreze. Dacă bunicii noștri se distrau pe Jean Moscopol, părinții noștri pe Gabi Luncă, noi ne distrăm pe artiștii actuali. Orice generație are ceva de spus, de adăugat. Eu nu cred în teoria că „înainte era mai bine”. Tot timpul e bine . Cred în un următorul motto: „Viața este ca o vedere chinezească. Dacă știi cum să te uiți la ea, o să-ți facă cu ochiul”. Fericirea și iubirea țin de niște alegeri personale, nu trebuie să depindă neapărat de cineva de afară.

    Poți iubi pe cine vrei?

    Când este vorba despre iubire, nu putem alege pe cine iubim, pentru că dacă s-ar întâmpla acest lucru, totul ar fi cumplit de plictisitor. Surpriza faptului că niciodată nu știi „de  unde se întâmplă/ când se întâmplă”, ne face pe toți, indiferent că suntem bărbați, femei sau alte genuri descoperite între timp, să renaștem. Iubirea până la urmă înseamnă, în viața oricărui om, pata de culoare care te face să simți cu adevărat că ești prieten cu timpul, că acesta nu trece împotriva ta, ci din contra.

    Majoritatea pieselor voastre au ca tematică fie băutura, fie femeia… Ce reprezintă aceste motive pentru oameni?

    E o adevărată filosofie aici. Nu pot să neg meseria mea primordială, cea de actor. Iar actorul lucrează în general cu emoții primare. Acestea sunt tristețe, fericire, împlinire. Eu am plecat în această inteprindere, împreună cu colegii mei de la White Mahala, cu ideea că veselia este cea care contează, capacitatea de a face haz de necaz, deoarece un om este matur atunci când învață să trăiască fericit cu necazurile sale. Atunci când este de petrecut, trebuie să știe să petreacă, iar trupa noastră se referă fix la acel moment, de aceea sunt foarte mulți oameni, indiferent de generație, care apreciază muzica noastră.

    Nu avem niciun orgoliu de a învăța pe cineva ceva, ci de a vorbi de niște lucruri care sunt clasice în universalitatea și istoria omenirii. Orice om care are o fericire sau dimpotrivă, un necaz, apelează la un pahar, la un prieten, la o iubire sau la alceva. Indiferent cu ce trenduri vine lumea în 2024, față de 1930 sau 1730, când  e vorba de iubire sau despre lucrurile cu adevărat emoționale și importante în viață, nu există timp. Iar noi cântând despre lucrurile primare, ajungem să penetrăm emoțiile mai multor oameni, indiferent de clasa socială.  Noi cântăm din experiența noastră, nu avem nimic inventat. Am ținut cont de ceea ce a spus Eminescu: „E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”. Noi avem ce spune și tot ce spunem am trăit. Și cred că acest lucru se vede.

    Foto: Arhiva personală

    „Orice public merită spectacolul pe care îl merită”

    Noul album al trupei voastre se numește „Inevitabil”. De unde și până unde acest nume?

    Ne-am gândit să punem numele albumului „Inevitabil” oarecum din întâmplare. La început am vrut ca titlul albumului să poarte numele unei piese, dar acestea erau prea de „Gică Petrescu”. „Au au au”, „Haz de necaz”, de pildă, și nu mi s-a părut titlul niciunei piese potrivit. Dar eram la o petrecere și niște amici mi-au spus că „Toată lumea, inevitabil, la orice petrecere, vă ascultă”. Așa a apărut titlul albumului. Ne bucurăm că facem parte din această cultură diferită. Sunt trupe pe care le poți asculta zilnic, dar dacă vrei să asculți pe cineva care cântă despre o emoție înaltă, care trece de ceea ce gândește fiecare, atunci ne asculți și pe noi, e greu să ne eviți.

    Ce vă considerați că ați fi mai mult: actor, poet sau cântăreț?

    Sunt un fel de „exprimer”. Niciodată nu am crezut că aparțin în special unei zone. Când joc teatru, joc teatru, când nu fac teatru, fac film sau scriu, regizez. Am o neliniște, un artist are un surplus de energie pe care îl dă mai departe. Artistul, în general, este ca un difuzor: nici măcar nu-și aparține. Crescând printre marii actori ai României – Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică -, am ajuns să îi cunosc, iar când am văzut ce înseamnă o stare, o carismă specială, am păstrat și voi păstra în continuare umilință față de această meserie care te ridică la un metru jumătate deasupra celorlalți.

    Ca să iasă un concert reușit, în ce procent contează energia publicului și în ce procent contează prestația celor de pe scenă?

    Îmi aduc aminte de vorbele lui Ștefan Iordache, Dumnezeu să-l ierte, care spunea că „Orice public merită spectacolul pe care îl merită”. În sensul că dacă vine un public care este deschis și gata să marjeze la propunerea artistică, atunci spectacolul va fi unul reușit.

    Foto: Arhiva personală

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Un nou cod galben de inundații ce vizează și județul Sibiu. Valabil astăzi și mâine

    Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) a emis, miercuri, o avertizare Cod galben de inundaţii, valabilă până joi la miezul nopţii pe râuri din şase bazine hidrografice, între care și județul Sibiu.

    Viituri rapide și creșteri de debite

    Potrivit estimărilor realizate de hidrologi, în intervalul 29 mai, ora 11:00 – 30 mai, ora 00:00, se vor înregistra viituri rapide, creşteri de debite şi de niveluri, cu posibile depăşiri ale Cotelor de atenţie, pe următoarele cursuri de apă: Mureş – afluenţii aferenţi sectorului aval confluenţă cu râul Târnava – amonte S.H. Brănişca (judeţele: Alba, Sibiu şi Hunedoara), Olt – afluenţii aferenţi sectorului aval confluenţă cu râul Şercaia – amonte confluenţă cu râul Lotru (judeţele: Braşov, Sibiu şi Vâlcea), Prahova – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Prahova şi Ialomiţa), Călmăţui (judeţele: Buzău şi Brăila), Buzău – bazin amonte S.H. Nehoiu şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Nehoiu (judeţele: Braşov, Covasna, Prahova, Buzău şi Brăila), Râmnicu Sărat – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Buzău şi Vrancea), Putna – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţul Vrancea), Trotuş – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Harghita, Bacău, Neamţ, Covasna şi Vrancea), Bistriţa – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Suceava, Harghita, Neamţ şi Bacău), Moldova – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţele: Suceava şi Neamţ), Suceava – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu şi inferior (judeţul Suceava), Bârlad – bazin amonte S.H. Negreşti şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Negreşti (judeţele: Neamţ, Iaşi, Vaslui, Bacău, Galaţi şi Vrancea), Jijia – bazin amonte S.H. Dângeni şi afluenţii aferenţi sectorului aval S.H. Dângeni (judeţele: Botoşani şi Iaşi) şi Prut – afluenţii aferenţi sectorului amonte confluenţă cu râul Jijia (judeţele: Botoşani şi Iaşi).

    De asemenea, fenomenele hidrologice periculoase se pot produce şi pe râurile din Dobrogea (judeţele Constanţa şi Tulcea), precum şi cu probabilitate şi intensitate mai mare pe unele râuri din judeţele Suceava, Neamţ, Iaşi, Sibiu şi Hunedoara.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Școala nr. 18 se va comasa cu fostul orfelinat Maria Tereza în 2-3 ani

    Primarul Sibiului, Astrid Fodor, a declarat, în ultima ședință a Consiliului Local, că imobilul fostului orfelinat Maria Tereza din cartierul Terezian va redeveni spațiu destinat învățământului preuniversitar, după ce va fi reabilitat și modernizat. Potrivit declarațiilor actualului edil al orașului, noul spațiu de învățământ va fi comasat cu școala generală nr. 18 din municipiu, astfel că problemele de învățământ din zonă vor fi rezolvate, în sensul că învățământul de după-amiază să nu mai existe. Însă până clădirea vechiului orfelinat Maria Tereza va fi terminată trebuie să se mai aștepte 2 – 3 ani, susține Astrid Fodor.

    Între timp, pentru a se putea rezolva problema spațiului pentru învățământ de la școala generală nr. 18 se caută soluții pentru ca învățământul de după-amiază să fie redus. Soluțiile vor fi anunțate odată cu începerea noului an școlar 2024/2025. Astrid Fodor spune că a vizitat școala nr. 18 de curând și că a vorbit cu responsabilii școlii despre soluțiile pe termen scurt. Totodată, soluția extinderea școlii nr. 18 cu un nou corp de clădire pe terenul societății Apă-Canal nu este posibilă. Această soluție a fost cerută de părinții actualilor elevii care învață la școala nr. 18, în ședința Consiliului Local de luna trecută. Fostul orfelinat Maria Tereza va fi reabilitat din fonduri europene, potrivit cererii aprobate de Agenția de Dezvoltare Regională Centru, iar în acest moment au loc licitațiile privind proiectarea și pregătirea documentațiilor pentru obținerea autorizațiilor de execuție. Valoarea totală a proiectului se ridică la aproximativ 60 milioane de lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Astrid Fodor conduce detașat în sondajul lui Lucian Alexandru Găvozdea

    Dacă mâine ar fi alegerile în municipiul Sibiu, actualul primar Astrid Fodor și-ar păstra funcția de edil al orașului.

    Candidatul independent Lucian Alexandru Găvozdea a făcut publice în urmă cu aproape o oră rezultatele unui sondaj comandat de acesta. Astrid Fodor ar obține 41% din voturi, Lucian Alexandru Găvozdea 18%, iar Adrian Bibu, candidatul PNL, ar întruni 17%. Ruxandra Cibu Deaconu, din partea Alianței Dreapta Unită (USR – PNP – FD), ar fi votată de 6% dintre sibienii care s-ar prezenta la vot. AUR, prin Sebastian Suciu, ar obține 5%, la fel ca și candidatul PSD, Florian Giubega. Potrivit aceluiași sondaj, Ștefan Zară ar aduna 3%, Ciprian Faraon (PUSL) – 2% și Cristian Marinescu – 1%.

    Egalitate la Consiliul Local

    În ceea ce privește Consiliul Local, PNL și FDGR împart prima poziție cu câte 26% din voturi, urmate de PSD, cu 14%, ADU 13%, AUR – 11%, Alianțe AER (PER și Partidul Verde) – 5% și Partidul SOS – 2%.

    Sondajul a fost comandat de Lucian Găvozdea, iar rezultatele au fost prezentate astăzi într-o conferință de presă. Sondajul a fost realizat de firma specializată Verifield, în perioada 13 – 19 mai și, anterior, în luna aprilie. Marje de eroare e de 2,9.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Sibiul dă tonul în politica românească. Sexul feminin poate acapara Consiliul Județean în 9 iunie

    Județul Sibiu se află pe locul 2 în țară, după județul Galați, în ceea ce privește numărul candidatelor la Consiliul Județean (președinție și listele de consilieri județeni) stabilite de partidele politice pentru alegerile locale din 9 iunie 2024. Județul Sibiu figurează cu un procent de 35 %, raportat la numărul populației. Topul a fost realizat de o asociație, Expertforum, ce a efectuat un studiu privind candidaturile depuse pentru alegerile locale din acest an.

    Nu este o veste care să ne surprindă. Ea doar certifică tendințele politice actuale din județ și istoria sa recentă. În ultimul deceniu, mai multe reprezentante ale sexului feminin au avut funcții politice și administrative de conducere, fie că a fost vorba despre partide politice, instituții publice locale sau instituții deconcentrate ale statului în județ.

    Faptul că femeile din Sibiu își găsesc tot mai des locul în politică este un lucru clar, deoarece de aproape 10 ani Astrid Fodor (FDGR) este primarul Sibiului, Daniela Cîmpean este de 8 ani președintele Consiliului Județean, iar Raluca Turcan conduce de mult timp PNL Sibiu. În plus, am avut în ultimii ani două femei care au ocupat funcția de prefect al județului, și anume: Maria Minea și Adela Muntean, propuse de PSD. De fapt, a existat chiar o perioadă în care toate funcțiile din administrația locală sibiană, Primăria Sibiu, Consiliul Județean și Prefectură erau deținute concomitent de persoane de sex feminin.

    O treime dintre consilieri județeni aleși în 2020 sunt femei

    Toate aceste lucruri au făcut ca femeile din județul Sibiu să se implice și mai mult în politică, astfel că acum în județul Sibiu prezența feminină pe listele de candidaturi ale partidelor politice locale este o certitudine și ne arată cel mai mare procent din istoria alegerilor din județul Sibiu, referindu-ne la alegerile locale, în ceea ce privește participarea feminină în cursa electorală. Practic, județul Sibiu, prin prisma candidatelor la Consiliu Județean, se înscrie clar în directivele europene privind egalitatea de gen în administrație și politică și dă tonul în politica românească din acest punct de vedere.

    Spre exemplu, în ultima legislatură, la Consiliul Județean Sibiu, Daniela Cîmpean este președintele instituției, iar persoanele de sex feminin au deținut 10 posturi de consilieri județeni din totalul de 33. Acestea sunt Maria Isaicu, Otilia Man, Marcela Răulea și Maria Sima, alese pe listele PNL Sibiu, Christine Manta Klemens și Beatrice Ungar, ambele din partea FDGR, Laura Barac și Dana Morăraș, de la PSD, și Ruxandra Cibu Deaconu și Anca Mălaiu, ultimele două alese pe listele USR Plus. Practic, consilieri județeni de sex feminin au provenit din toate partidele politice alese în această legislatură în Consiliul Județean. În fapt, o treime dintre consilieri județeni aleși în 2020 sunt femei. O situație onorantă pentru județul Sibiu, care poate fi considerat un deschizător de drumuri în raport cu celelalte județe din țară, în politica românească de după Revoluția din decembrie 1989.

    Meritul revine doamnelor din Sibiu, care au decis să intre în politică, precum și liderilor partidelor politice din Sibiu, care în trecut au decis să acorde și femeilor o șansă în plus. Cum arată județul Sibiu condus în administrație și politică de doamne, vă lăsăm pe dumneavoastră să vă pronunțați. Noi vă reamintim doar să mergeți la vot în 9 iunie.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    O familie de brazilieni la Maratonul Internațional din Sibiu

    La Maratonul Internațional din Sibiu au alergat și peste 50 de persoane din diferite țări ale Europei și nu numai. În timp ce mergeam pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, mi-a sărit în ochi un copil. Era însoțit de o doamnă, purtând steagul Braziliei. Samuel, pentru că așa îl chema pe băiețel, își aștepta tatăl, pe Lucas Borges, să ajungă la linia de finish.

    I-am invitat la cortul Sibiu100%, unde mi-au destăinuit: „De 3 ani locuiesc în Sibiu, începe să povestească Lucas. Am venit aici împreună cu familia mea, pentru job. A fost mai greu cu obținerea actelor pentru șederea în România, dar plănuiesc să rămân. Am mai vizitat mai multe orașe din această țară: București, Sighișoara, Mediaș, Cluj, Timișoara, Brașov. Sibiul însă mi se pare cea mai bună opțiune. Calitatea vieții mi se pare mult mai bună, comparativ cu Brazilia, unde am locuit în São Polo, un oraș de 5 ori mai populat decât Sibiul, care este un oraș liniștit, curat. Iar toată lumea aici este așa de faină! Pe toți oamenii cu care am interacționat i-am simțit călduroși. E fain să fim aici. Am și început să învățăm româna”.

    L-am rugat să-mi spună câteva cuvinte în limba noastră: „Eu știu vorbesc puțin româna, dar nu foarte mult. O înțeleg bine, dar nu vorbesc foarte mult.”

    Iar despre Samuel am aflat doar lucruri bune: ”Fiul meu deja vorbește românește, de 2 ani este aici la școală și a învățat limba, de multe ori mă corectează”.

    Experiența maratonului

    L-am întrebat pe Lucas dacă a mai participat la Maratonul Internațional din Sibiu și dacă i-a plăcut experiența: „Este pentru prima dată când particip la un maraton, în general. Am mai fost aici și anul trecut, dar nu în calitate de participant, ci pentru a însoți un prieten, care a concurat. Anul acesta m-am decis să alerg și eu. M-am înscris la maraton pentru că alerg de 4-5 ani. Nu sunt un alergător profesionist, vreau să mă mențin în formă, să nu pierd controlul. Am simțit multă lume caldă la acest maraton, iar felul în care și-au arătat dragostea și susținerea au fost impresionante.

    De exemplu cineva mi-a dat un gel energizat în timpul cursei, ca să pot continua și m-a și încurajat spunând: Haide, poți să o faci!. Da, îmi place mult încurajarea pe care o am de la români. Sunt mulțumit de rezultat. M-am uitat la telefon și au fost 4 h si 39 de minute, era timpul pe care și eu îl estimasem, deci pentru un prim maraton sunt mulțumit. M-am bucurat de cursă, nu a fost o competiție, ci mai mult o realizare personală”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bogdan Federeac: „Sibiul va avea primul atlas de păsări”. Peste 140 de specii doar în orașul Sibiu

    Am discutat despre importanța păsărilor cu Bogdan Federeac, un botoșănean mutat în Sibiu, iubitor de păsări și de natură. Bogdan, împreună cu alți ornitologi, lucrează de trei ani la primul atlas al păsărilor din orașul Sibiu. Pasiunea pentru ornitologie și pentru mediul înconjurător i s-a înrădăcinat încă din copilărie. „Când eram puștan, aveam un grup de prieteni cu care mergeam toată ziua pe dealurile și pe lângă râurile din împrejurul Botoșaniului pentru a ne uita la păsări, șerpi, șopârle și la alte viețuitoare ce trăiau în acele habitate. Crescând, am început să fac insectare și chiar am scris un articol pentru revista școlii despre păsările ce se găseau în jurul localității”, ne relatează Bogdan.

    Se va face numărătoarea păsărilor care iernează în țara noastră

    O perioadă, Bogdan a lăsat pasiunea pentru ornitologie într-un sertar și s-a axat pe a doua lui dragoste, literatura, însă nu s-a oprit din a merge în natură. Aceasta, până în pandemie. „O perioadă m-am axat mai mult pe literatură, până a venit pandemia și odată cu aceasta, lockdown-ul. Fiind închis în casă, mai mereu cu ochii pe balcon, zăream ba o barză, o rață, un codroș de munte, o ciocănitoare pestriță mare, și brusc mi s-a reactivat pasiunea pentru păsări. Dar diferența față de când eram puștan e că de această dată am luat pasiunea în serios.

    Am început să studiez singur viața păsărilor, iar după încheierea carantinei, am luat-o pe soția mea, ne-am urcat în mașină și am mers pe Valea Sâmbetei, în Munții Făgăraș. Acolo am profitat de munte și de păsări. Ulterior, mi-am cumpărat un determinator de păsări, am intrat pe mai multe grupuri, am început să interacționez cu mai mulți păsărari și  profesori în domeniu. La un moment dat, am început să mă simt rușinat. Deși aveam un număr de păsări văzute în România, știam să le recunosc, aveam observații la anumite rarități din Transilvania, spre exemplu, îmi lipsea ceva: afilierea. Așa că toamna trecută, după ce am fost în vizită la Tabăra de inelare de pe Grindul Chituc, am luat decizia să mă înscriu la Facultatea de Științe din Sibiu, specializarea Ecologie și Protecția Mediului, ca pasiunea să fie dublată și de studii în domeniu”, ne mărturisește ornitologul.

    „Anul trecut au fost trei păsări noi pentru avifauna României”

    Păsările sunt îndrăgite de oameni pentru mai multe atribute ale lor: penajul, cântul și libertatea. „Dacă este un lucru pe care îl admir la păsări, acesta este, în primul rând, libertatea lor. Noi, oamenii, suntem îngrădiți. Vorbim de orașe, de județe, de regiuni, de țări, de continente. În schimb, păsările nu cunosc aceste granițe. Anul trecut, spre exemplu, au fost trei păsări noi pentru avifauna României, toate au fost în tabere de inelare, una dintre ele ajungând aici din nordul Americii. 

    Eu fac parte din categoria de ornitologi amatori, care fac diferite acțiuni: participă la diferite monitorizări, programe de voluntariat pentru asociațiile de ornitologie. În România sunt două astfel de organizații mari: Societatea Ontologică Română și  Grupul Milvus, care se ocupă de studiul și protecția avifaunei.  Majoritatea ornitologilor amatori fac voluntariat pentru ambele asociații. O astfel de acțiune are loc anul viitor, la mijlocul lui ianuarie – MidWinterul –, când se face numărătoarea păsărilor care iernează în țara noastră”, ne povestește Bogdan.

    Atlasul de păsări cuibăritoare din orașul Sibiu

    La prima vedere, pare aproape imposibil să numeri fiecare pasăre din mediul înconjurător, dar cu răbdare și perseverență se poate înfăptui această sarcină. Cum se efectuează numărătoarea păsărilor? Ne spune Bogdan: „Se face o echipă de minim doi oameni și se ia o bucată din Olt, spre exemplu, între Voila și Racovița, apoi se iau toate lacurile la rând. Fiecare este înarmat cu un binoclu, un aparat foto și o lunetă. Pe urmă alege fiecare un tip de păsări pe care să le numere. Iar toate aceste date se încarcă într-o bază de date, care apoi sunt prelucrate la nivel național și raportate mai departe, pentru imaginea mișcărilor populaționale la nivel internațional. Actual, suntem un grup de ornitologi din Sibiu (împreună cu Codruț Helerea, Cătălin Fuciu, Ciprian Fântână) care de trei ani de zile se ocupă de cartografiat păsările din localitate. Practic lucrăm la un atlas al păsărilor cuibăritoare din Sibiu.

    Am luat suprafața orașului, am împărțit-o în pătrate de 500 pe 500 de metri. În perioada 15 aprilie-15 mai, 16 mai-15 iunie, dis-de-dimineață, între 5 și 8 dimineață, ne alegem câte două pătrate și mergem acolo să vedem ce păsări se văd sau se aud. Unele dintre principiile după care poți identifica o pasăre sunt masculii cântători; femelele nu prea cântă. Luăm străzile la rând și notăm absolut fiecare pasăre pe care o vedem și o auzim, cu anumite coduri specifice, deoarece dacă vedem, spre exemplu, o pasăre care e cu o râmă în cioc o trecem în baza de date ca fiind adult care cară hrană pentru pui. Aceasta e o dovadă că deja pasărea cuibărește. Dacă este o pasăre care cântă, s-ar putea să fie masculul care cântă în speranța împerecherii și e posibil să cuibărească”.

    Peste 140 de specii observate doar pe teritoriul orașului Sibiu”

    Studiile de până acum, ale lui Bogdan și colegilor lui, au arătat că vrabia de casă este cea mai des întâlnită pasăre în Sibiu, dar munca nu s-a terminat, practic s-a efectuat doar jumătatea din procesul de inventariere. „Cu puțin noroc, în doi ani terminăm monitorizarea, iar după alt an, sperăm să avem atlasul final. În cei trei ani, grupul nostru a numărat  6920 de păsări din 89 de specii, însemnând 17578 de exemplare, ținând cont că am cartografiat cam jumătate din suprafața Sibiului. Dacă e să facem un top al celor mai numeroase păsări observate până acum, acesta ar fi următorul: pe primul e  vrabia de casă, cu 5544 exemplare, urmată de porumbelul domestic – 2900+, stăncuța – 1284, mierlă – 1168, cioara de semănătură – 889 de exemplare, guguștiucii – 700+ exemplare, lăstunii de casă – aproape 700, graurii – peste 500, sticleții – 400+ și vrabia de câmp – 273 de exemplare. Pe lângă cele 89 de specii identificate în timpul cercetării, pentru atlas mai avem și observații ocazionale, practic date pe care le colectăm în toată perioada anului, dar fără metodologia specifică. Notăm în anumite baze de date ce observăm și am ajuns la peste 140 de specii observate doar pe teritoriul orașului Sibiu.

    Dacă extindem zona de la Sibiu la Județ, ne apropiem de 250 de specii. Ținând cont că în România există undeva la 350 de specii comune, e posibil ca după Dobrogea să urmeze Sibiul în ceea ce privește varietatea de păsări. Avem avantajul de a avea lacurile de acumulare de pe Olt, heleștee (precum cele de la Mândra, Săcel), dar și munte, unde se găsesc specii mai rare și interesante”, ne spune ornitologul.

    Despre păsările migratoare

    S-au scris nenumărate povești, cântece sau poezii despre păsările călătoare. Aceste viețuitoare au fascinat oamenii dintodeauna și continuă să o facă în continuare. „Când e vorba de păsări, le avem pe cele sedentare, care stau tot timpul anului în România, pe acele parțial migratoare, care iarna vin în interiorul orașului, iar când dă puțin căldura se duc în periferia acestuia, și cele migratoare, care vin primăvara, se împerechează, fac pui, îi cresc și apoi, când dă frigul și se împuținează resursele de hrană, pleacă spre alte țări. Noi spunem că se duc «în țările calde», dar și țara noatră e o țară caldă, de asta vin la noi. Mai sunt și specii de pasaj, care, spre exemplu, peste iarnă sunt în Africa, primăvara vin în România, poposesc puțin, cât să-și facă surplusul de hrană și energie și apoi se duc mai departe spre nordul sau vestul Europei. Putem distinge o pasăre migratoare de una sedentară după momentul în care le vedem.

    Pe parcursul întregului an sunt relativ puține specii în Sibiu, dar începând cu luna martie începe să se vadă mișcarea, apar berzele albe. Că vorbim de barză: în Județul Sibiu cuibărește și barza neagră, care este ușor mai sfioasă. Dacă barza albă cuibărește aproape de oameni, pe stâlpii de înaltă tensiune, coșuri sau direct pe clădiri, barza neagră alege să cuibărească în adâncul pădurii. Cred că cel mai apropiat cuib de barză neagră este la Cisnădie. Dar barza albă nu e prima pasăre care vine din migrație. Codroșul de munte, care pe zona Transilvaniei este migrator, de obicei ajunge înaintea berzelor. Mai sunt pitulicele mici, ce mai mult le auzi decât le vezi. De obicei când începe migrația încep să înfrunzească copacii, de aceea nu prea vedem păsările. Printre păsările migratoare se mai numără lăstunii de casă, rândunele, drepnelele, silviile, privighetorile și altele. Cântecul este semnalul că au venit păsările din migrație. Iar acest cântec este mai mult un strigăt de disperare: «Unde ești? Unde ești? Sunt cel mai frumos și cel mai bun, vin-o la mine să facem o familie împreună, să creștem pui»”,  râde Bogdan.

    Zonă de cercetare

    Prundărașul de munte, un fel de „Fata Morgana”

    Există povești despre animale mitologice care au existat în anumite locuri din România. Dar există și animale care sunt considerate aproape legendă: ori sunt foarte rare, ori nu au existat niciodată. „Există o dilemă pe care încercăm să o rezolvăm, e mai mult un pitic personal. În apropierea Iezerului Mare din Masivul Cindrel era cunoscut locul de cuibărit pentru prundărașul de munte. Această specie este un relict glacial, există în zona aceasta a Europei de zeci de mii de ani, de când România a fost acoperită de gheață. Problema este că sunt aproape 50 de ani de când nu se știe dacă această specie mai cuibărește în această zonă.

    În afara perioadei de cuibărit a mai fost observat în apropierea Masivului Cindrel, iar noi tot mergem să vedem dacă o găsim în perioada de cuibărire. Până acum nu am avut noroc, de aceea,  cumva, prundărașul de munte din Cindrel este o «Fata Morgana», an de an o să mergem în acea zonă în speranța că îl vom găsi; nu neapărat un cuib, ci poate un comportament agitat al părinților, dovadă că își apără puii ori să vedem pui juvenili.  Eu zic că prundărașul de munte ar putea fi o emblemă a județului Sibiu. Nu știm  sigur dacă mai cuibărește în România; datele sunt puține și neclare, iar  dacă am putea dovedi cuibărirea, am putea ajuta la protejarea acestei specii. Prundărașul de munte cuibărește în special în nordul Europei. Mai sunt câteva zone izolate în Alpi, dar nici acolo an de an, mai ales din cauza activității intense a omului, pășunatului excesiv, a câinilor de la stână care perturbează activitatea”, ne spune ornitologul.

    Omul, principala „boală” a păsărilor

    „Principala boală ale păsărilor sunt oamenii. În vechime, oamenii nu prea știau că păsările migrau și aveau tot felul de idei. De exemplu, în antichitate se credea că lăstunii și rândunelele peste iarnă intră în pământ și hibernează, iar primăvara ies din pământ. Această ipoteză a venit pe baza observațiilor. Oamenii vedeau cum primăvara, când apăreau rândunelele și lăstunii, erau mai tot timpul în nămol. Ce nu știau aceștia, este că păsările erau acolo pentru a strânge material de cuib după ce s-au întors din Africa. Dar tot cumva prin intermediul acțiunii umane s-a aflat cum migrează păsările. Este celebrul cazul barzei albe care a fost observată în Europa cu o săgeată înfiptă în gât, ce nu a atins zonele vitale. Când au găsit barza, și-au dat seama că acea săgeată este din Africa.

    Omul e principalul factor perturbant al păsărilor. Spre exemplu, folosirea ierbicidelor, pesticidelor, insecticidelor este foarte nocivă. Ființa umană distruge habitate, păsări. Sunt zeci de cazuri de șorecari comuni otrăviți. Oamenii nu au vrut să-i otrăvească direct pe ei, ci rozătoarele, care sunt hrana acestor păsări. La insectivore este aceeași poveste.  Dacă am crea condiții favorabile acestor păsări, de exemplu prin plantarea unui copac sau punerea unui simplu par în mijlocul unui lan, ar ajuta la combaterea rozătoarelor prin mijloace naturale.

    Prin anii ’50, comuniștii au pus gând rău stârcilor și cormoranilor din Delta Dunării: «Dacă am stârpi aceste animale, am avea mai mult pește pentru noi». Și asta au făcut, au distrus colonii întregi de păsări, în speranța că populația de pește va crește. Dar natura funcționează altfel, are alte resorturi. Astfel că în anii următori au început să se îmbolnăvească vitele și caii din zonă. De ce? Aceste păsări nu mănâncă doar pește, ci și tăuni, larve, tot felul de animale. Odată ce s-a distrus o verigă din lanțul trofic, celelalte specii se dezvoltă necontrolat. Au început să moară chiar și peștii. Deoarece păsările nu stau să pescuiască cel mai mare pește, ci din contră, pe cel mai ușor de prins, care de obicei sunt cei bolnavi, mai tineri sau mai bătrâni”, ne relatează Bogdan.

    Cum să ajutăm

    Anual, tot mai multe habitate ale păsărilor dispar din cauza construcțiilor excesive. Noi nu trebuie să fim indiferenți cu privire la acestea. Bogdan ne explică cum putem ajuta păsările: „Pentru început, trebuie să avem grijă de ce aruncăm în natură, ce consumăm. Dacă vedem ceva greșit, să dăm un telefon. Iarna putem ajuta păsările oferindu-le mâncare, punând hrănitori sau alimentând hrănitoarele deja existente. Să fim cât mai puțini invazivi.

    Dacă avem o curte, să nu punem gazon; gazonul e moartea biodiversității. Să lăsăm așa-zisele buruieni să crească. Să plantăm un pom, să punem un stiker cu silueta unui șoim pe geamurile care sunt prea mari și care prezintă risc de coliziune pentru păsări. Iar dacă găsim o pasăre rănită, putem suna la Prietenii Berzelor. Nu întotdeauna trebuie luată acasă o ființă ce pare neajutorată, decât dacă este necesar. Nu avem voie să le dăm pâine și nici apă, în general păsările își iau apa din alimente. Iar legat de pâine, noi avem altă toleranță: dacă ne uităm la porumbeii de pe centru, hrăniți de binevoitori cu pâine, putem observa că mai toți au niște malformații la picioare”.

    Ce fac păsările în această perioadă

    „E o nebunie cu păsările. Odată ce mergi cu cineva pe teren și îți explică cum stau lucrurile – „Pasărea asta se numește așa. Acel cânt este de împerechere… -, ești pur și simplu hipnotizat. Dacă mergeți în perioada asta pe afară, puteți observa că păsările acum cară hrană pentru pui, deci își cresc puii.  Păsările trebuie înțelese și protejate, deoarece o lume fără păsări ar fi una tristă, tăcută și haotică”, concluzionează Bogdan.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Județul Sibiu, locul 2 în topul candidatelor la Consiliul Județean

    Județul Sibiu se află pe locul doi în România în ceea ce privește numărul de candidate la președinția Consiliului Județean și la posturile de consilieri județeni, la alegerile locale din 9 iunie 2024.

    Femeile sibiene candidate din județul nostru la CJ sunt reprezentate în proporție de 35%.  Suntem depășiți ca reprezentare a femeilor candidate la funcțiile publice doar de județul Galați (39%), care are candidate cu 4% mai mult decât județul nostru. Pe podium la Consiliul Județean se află județul Prahova, unde în proporție de 34% femeile candidează. Per total, procentul de candidate la alegerile locale rămâne unul scăzut, potrivit asociației Expert Forum (EFOR), care a publicat, miercuri, o analiză a datelor legate de candidaţii la locale. Actualul președinte al Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, din partea PNL, candidează pentru cel de-al treilea mandat consecutiv. Este singura candidată femeie la președinția CJ din județul Sibiu.   

    Cele mai puţine candidate sunt la poziţia de primar şi preşedinte al consiliului judeţean

    Cele mai multe candidate la Consiliu Județean sunt în Galaţi (39%), Sibiu (35%) şi Prahova (34%), raportat la numărul total de candidaţi din judeţ. Cele mai puţine sunt în judeţele Vaslui, Covasna, Harghita, Mureş şi Vrancea. Cele mai multe candidate la primării sunt în Constanţa (20%), Tulcea (18%) şi Ialomiţa (17%), raportat la numărul total de candidaţi din judeţ. Cele mai puţine sunt la Covasna (4%) şi în Bistriţa Năsăud, Gorj (6%). Primarul Sibiului, Astrid Fodor (FDGR) și Ruxandra Cibu Deaconu (USR) sunt singure femei din municipiu care aspiră la funcția de primar.

    Potrivit Expert Forum, procentul de candidate rămâne relativ scăzut, 24% dintre candidaţi, chiar dacă în creştere cu aproape două procente faţă de anul 2020, dar şi faţă de 2016, când 21% dintre candidaţi au fost femei. Ca şi în cazul anului 2020, cea mai mică proporţie de candidate este la comune (23%), iar cea mai mare la municipii, cam o treime. La nivel de funcţii judeţene s-au înregistrat 27% femei.
    Pe tipuri de funcţii, cele mai puţine candidate sunt la poziţia de primar şi preşedinte al consiliului judeţean (11%). Cele mai multe candidate sunt la consiliul general (34%) şi la consilii judeţene (27%). Pentru consilii locale, un sfert dintre candidaţi sunt femei.

    La partidele care se află în top 10 ca număr de candidaturi depuse, cele mai multe femei proporţional cu numărul total de candidaţi ai partidului se regăsesc pe listele SOS România (35%), Pro România (30%), PUSL şi Forţa Dreptei, cu câte 28%. PSD are 22% femei candidaţi, iar PNL 21%. La AUR candidatele reprezintă 26%, iar la USR şi PMP câte 27%. La REPER 33% dintre candidaţi sunt femei, iar la UDMR acestea reprezintă 25%. Aproape 17% dintre candidaţii independenţi sunt femei.

    Cum stă județul Sibiu la independenți

    Candidatura lui Alexandru Găvozdea, la Primăria Sibiu, și cea a lui Tudor Dincă, ce candidează la funcția de primar al municipiului Mediaș, se numără printre cele 1.118 candidaturi independente depuse pentru alegerile din 9 iunie 2024.

    În total s-au înscris 1.118 candidaţi independenţi, cea mai mare parte la primării şi consilii locale. Dintre aceştia, cei mai mulţi se regăsesc în judeţele Mureş, Suceava, Harghita, Timiş sau Argeş. Cei mai puţini independenţi s-au înregistrat în Călăraşi, Giurgiu, Mehedinţi, Tulcea şi Galaţi. În general, cei mai puţini s-au înscris în partea de sud şi sud-est. În acest context, județul Sibiu ocupă un loc mediu.

    Candidați mai puțini în 2024

    Pentru alegerile din 9 iunie s-au înscris 207.390 de candidaţi, din partea unui număr de 131 de competitori (partide şi alianţe), respectiv 107 partide / candidaţi independenţi. Numărul total de candidaturi este mai mic cu aproape 20% faţă de 2020, când au fost 256.038 candidaturi şi de 2016, când au rămas definitive 267.242 candidaturi. De menţionat este că nu vorbim de persoane unice, ci de candidaturi depuse, întrucât o persoană poate candida pentru mai multe poziţii, relevă raportul EFOR, prezentat de agerpres.ro.

    Cei mai mulţi candidaţi pe listele unei alianţe sunt din partea Alianţei Dreapta Unită (10.784). În schimb, datele arată că PSD şi PNL au mers mai degrabă separat la alegerile locale, întrucât numai 845 de candidaţi au fost înscrişi sub Alianţa electorală PSD+PNL, în 7 judeţe şi Municipiul Bucureşti, unde s-au depus 215 candidaturi.

    Cei mai mulţi candidaţi au fost propuşi de PSD – 52.048, PNL – 51.373, AUR – 33.729, USR – 13.328 şi PMP – 10.014. UDMR are 8.147 candidaţi.

    Competiţia cea mai crescută la primari este în Baia Mare, unde sunt 16 candidaţi pe loc, dar şi la Constanţa, unde sunt 14 candidaţi. În Voluntari şi Craiova sunt câte 12 candidaţi, iar la Lugoj, Piatra Neamţ şi Galaţi, câte 11. În 4% din cazuri nu există decât un candidat, iar în 20%, câte 2. Şi la consilii judeţene competiţia cea mai mare se regăseşte la Maramureş. Cei mai puţini contracandidaţi sunt la Dâmboviţa, adică patru.

    Analiza EFOR, prezentată de Agerpres.ro, este însoţită de o hartă interactivă care permite utilizatorilor să caute candidaţii la alegerile locale şi să vizualizeze diferite statistici. Harta este accesibilă la https://votcorect.ro/euro-locale-2024/candidati/.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Maratonul, competiția cu tine însuți

    De ceva ani, pe lângă Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, prestația Junilor Sibiului, poziționarea Complexului Muzeal Național ASTRA între marile atracții turistice ale lumii, Maratonul Internațional de la Sibiu s-a impus ca veritabil brand de forță pentru ceea ce înseamnă spiritul, energia și generozitatea orașului nostru. De la prima sa ediție, cea din 2012, care a fost organizată sub forma unui Semi Maraton, an de an competiția a bifat recorduri după recorduri, ajungând la acest moment cel mai mare eveniment filantropic din țară. Mii de alergători s-au alăturat proiectului, făcând posibil… imposibilul unor sute de cauze. Datorită lor s-au împlinit vise, au fost ajutați oameni aflați în situații disperate, s-au obținut resurse impresionante pentru cultură, educație ori sănătate.

    În acest an, numărul alergătorilor a ajuns la 6 % din populația Sibiului, adică aproximativ 9.000 de persoane. Lor li se alătură mulți alți susținători, implicați într-un fel sau altul. Cel mai tânăr alergător are doar 4 ani, iar cel mai temerar, 80. Numărul cel mai mare de voluntari vine de la SMURD și ISU, iar peste 50 de alergători sunt internaționali, care ajung special din Germania, Regatul Unit, Italia, Irlanda, Grecia, Cehia, Turcia și Austria pentru evenimentul de la Sibiu.

    Dincolo de aceste considerente și performanțe, Maratonul e, în primul rând, un exercițiu de întâlnire cu tine însuți. Pentru că aici nu joci niciodată cu adevărat împotriva unui adversar și nu concurezi cu cineva. Competiția e, mai ales, cu tine, cu cele mai exigente standarde ale tale. Maratonul te învață să joci după reguli, să fii  responsabil în ceea ce faci și în raport cu ceilalți. Este mai mult o stare de spirit, o generozitate premeditată, în care deprinzi să trăiești coerent normalitatea. Un context pe care Fundația Comunitară (cea căreia îi datorăm competiția) îl creează pentru a exersa binele și a gestiona acel efort cu care împreună poate construit un viitor în care ne-ar plăcea să trăiască ai noștri.

    La Sibiu, acest gen de „coalizare” filantropică în echipă pentru a face ca lucrurile să funcționeze a prins foarte bine. Și e susținut, pe parcursul anului, și de alte inițiative cu corespondent în zona de alergare sportivă, pentru cauze reale. „Urme pe play”, „Crosul ULBS” sunt doar câteva dintre ele. Aceste evenimente nu schimbă lumea dintr-o dată. Însă, cel mai important, ne schimbă pe noi. Bucată cu bucată, gând cu gând, gest cu gest. Să fii generos nu înseamnă doar a dona o sumă de bani sau bunuri. Ci să descoperi că acesta e, în fond, felul tău de a fi, de a te regăsi în gesturile simple, care îți dau sens. Or, aceasta o face Maratonul. Te provoacă la a avea curajul să îți dezvolți capacitatea de a primi. De a accepta semnul de prietenie a cuiva care îți oferă un pretext să (îți) faci bine.

    Pentru două zile, Sibiul devine din nou capitală a generozității. Și noi, echipa Sibiu 100 %, vom fi parte din poveste. Vă așteptăm la Cortul 28 din Piața Mare, pentru a trăi emoția unei astfel de experiențe speciale. Și, de ce nu, de a găsi împreună posibile răspunsuri la cum putem face ca această stare de spirit să devină un mod de viață, de „trofeu” al competiției cu noi înșine.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maraton. Experiența Güntner

    La cortul Güntner din Piața Mare, în cadrul Maratonului Internațional de la Sibiu, toți cei prezenți sâmbătă și duminică vor lăsa urme: fie că e vorba de o fotografie marca Rareș Helici sau un pliculeț cu semințe de flori de pus în grădină sau în casă, în ghiveci. Iar pentru un plus de energie, vă puteți batoane proteice, înghețată delicioasă și acadele de miere. Alergătorii și susținătorii Güntner vă așteaptă, așadar, cu drag și voie bună!

    „Vom oferi vizitatorilor pentru energizare: batoane proteice artizanale de la Simplu și Bun și acadele din miere de la Stupina de Poplaca. Vom invita toți oamenii maratonului – participanți, susținători sau doar spectatori – să vină la standul nostru pentru a-și face o fotografie portret, realizată de Rareș Helici. Proiectul este intitulat Oamenii Maratonului lasă urme –, powered by Güntner. Pozele vor putea fi vizualizate și descărcate ulterior de pe pagina noastră de Facebook. Vom promova acțiunile de sustenabilitate asumate de către Güntner la nivel global, oferind vizitatorilor pliculețe cu semințe pentru flori. În ambele zile vom oferi vizitatorilor informații despre poveștile senzaționale ale produselor și soluțiilor noastre de specialitate, de la asigurarea hranei pentru astronauți, până la cum îi facem pe pinguinii din Guadalajara să se simtă ca acasă”, ne-au declarat reprezentanții companiei.

    Ce spun alergătorii

    Pentru că Maratonul e un exercițiu de echipă și o stare de spirit, am rugat o parte din alergătorii Güntner să ne spună ce înseamnă pentru ei maratonul.

    Liviu Manea, Team Leader:„Maratonul a devenit atât de important pentru mine, încât pe toți cu care vorbesc îi invit să participe măcar că spectatori, susținători, să vadă atmosfera din Piața Mare. Atât de entuziasmat am fost când am primit mail-ul cu startul pentru înscrieri, încât am convins și un coleg să se înscrie pe loc, direct la 10 km. În perioada aceasta, în pauzele de cafea se vorbește doar despre maraton, cum stai, cât alergi, pentru ce cauză. Ne motivăm unii pe alții și e o experiență foarte faină.

    Anul trecut a fost prima oară când am participat și m-am înscris la 10 km. Anul acesta am decis să ridic ștacheta și să particip la 21 km. Atât de rău îmi pare că am pierdut celelalte ediții, atâția ani în care puteam să fiu prezent. Acum știu sigur că nu voi mai rata acest eveniment, atât timp cât se va mai organiza”.

    Gabriela Oprișor, Group Leader SFC: „Maratonul pentru mine este un prilej frumos de a oferi și de a primi un vibe bun, povești, energie, voie bună, veselie. Înseamnă un pas mic pentru o cauză mare. A ajuta poate fi plăcut de ambele părți, și pentru cel care oferă și pentru cel care primește, iar Maratonul ne oferă acest prilej. Este o modalitate simplă și la îndemâna oricui, de a face o schimbare în viață cuiva”.

    Grecu Alina-Maria, Supervisor Quality: „Prin participarea mea la acest maraton am ales să lupt alături de familia mea pentru cauzele care ne-au impresionat. Astfel îmbinăm utilul cu plăcutul, implicându-ne activ în acest proiect alături de fiica noastră Scarlett, în vârstă de 8 ani. Mulțumim, Güntner Sibiu, pentru susținere”.

    Grecu Scarlett-Maria, copil angajați: „Mi-am dorit să particip la Maratonul Internațional Sibiu încă din momentul în care tati și mami mi-au spus că dacă alerg cât pot eu de bine, pot ajuta oamenii care au nevoie de noi. Bineînțeles că îmi plac și recompensele: ÎNGHEȚATA și burgerii 😉!”         

    Grecu Gheorghe, Process Engineer: „Ce, 8953 de oameni în Piața Mare Sibiu, primăvară cu soare, energie pozitivă, testarea limitelor personale, muzică, competiție, dar nu în ultimul rând ajutor? E clar că familia Grecu va fi prezentă cu entuziasmul specific la Maratonul Internațional Sibiu! Vă așteptăm la următoarea ediție într-un număr și mai mare!!!”

    Simona Sabau, Finance Manager: „În anii trecuți am participat la maraton, însă doar indirect, prin susținerea alergătorilor care alergau pentru diverse cauze. Mă atrăgea să particip fiindcă evenimentul e foarte fain,  dar mereu găseam scuze că nu am suficient timp să mă antrenez.

    Am luat decizia să particip și sunt mândră că firma noastră e în fiecare an  prezentă cu un număr mare de colegi sportivi. Maratonul e o îmbinare perfectă  de mișcare cu susținerea unor cauze sociale cu bună dispoziție și spirit de competiție. Nu stăm deoparte când lucrurile se mișcă 😊”.

    Bonta Daniel, Segment Leader Maintenance: „Am ales să alerg la Maratonul Internațional Sibiu deoarece fac asta de câțiva ani încoace. Uneori am ales maratonul, alteori semi, dar am observat că de fiecare dată mișcarea îmi face bine și mă simt foarte bine la sfârșitul fiecărei curse. De la an la an încerc să îmi depășesc timpul anului precedent, să mă depășesc pe mine, cu toate că trecerea anilor face din asta o competiție cu mine însumi. Din păcate nu am timpul suficient, necesar, pentru un antrenament constant, dar reușesc să fac față efortului pe termen lung, primii kilometrii din cursă părând-mi-se cei mai grei; apoi, îmi intru în ritm și încerc să-l mențin și să-l cresc.

    Prefer alergarea montană în locul celei urbane, dar la Sibiu echipele de voluntari care te însuflețesc de pe margine și  din Muzeul Satului, care te face să pari că alergi în altă lume, de odinioară, compensează peisajele pe care le admiri într-o alergare montană.

    Încerc să le insuflu și fetițelor această pasiune pentru mișcare, lucru care începe să prindă contur, amândouă practicând sport – karate –, cea mică performând la nivel european și mondial. Ea a ales să alerge și la Maraton din proprie inițiativă.

    Una peste alta, atmosfera de la Finiș, încărcată cu muzică bună, bunătăți culinare și oameni veseli, iubitori de mișcare, mă fac să revin la acest maraton cu plăcere, an de an”.

    Güntner. Participanți Maraton în ultimii ani

    • 2019: 34
    • 2020: 15
    • 2021: 40
    • 2022: 49
    • 2023: 78
    • 2024: 130

    Tigrul platanului și ploșnița dantelată monitorizate fitosanitar. Nu sunt un pericol pentru sibieni, susțin autoritățile

    Autoritatea Națională Fitosanitară susține că în urma controalelor efectuate de către inspectorii fitosanitari în municipiul Sibiul în ceea ce privește prezența tigrul platanului și ploșniței dantelate s-a constatat „prezenţa sporadică a speciilor Corythucha (n. red., familia acestor dăunători), fără a se evidenţia prezenţa simptomelor de atac produse de acestea, drept pentru care nu au fost recomandate măsuri fitosanitare”.

    Însă inspectorii fitosanitari din cadrul Oficiului Fitosanitar Sibiu vor continua observațiile asupra stării de sănătate a arborilor pe perioada de vegetaţie a acestora.

    Răspunsul Autorității Naționale Fitosanitare, semnat de directorul general Romeo Șoldea, a venit la solicitarea ziarului Sibiu 100%. Practic, în acest moment nu se va interveni cu insecticide pentru înlăturarea acestor insecte, deoarece, spune Autoritatea Națională Fitosanitară, „nu reprezintă un pericol pentru sănătatea populației”. Deși unii din cercetătorii sibieni ai fenomenului sunt de părere că suntem tot mai afectați de prezența, în anumite zone din municipiului Sibiu, a insectelor numite “tigrul platanului” și ploșnița dantelată (foarte asemănătoare ca aspect și parte din același ordin).

    Poziția Autorității Naționale Fitosanitare

    Inspectorii fitosanitari sibieni și cei ai Primăriei Sibiu au efectuat controale fitosanitare la arborii din Parcul Sub Arini, Parcul Tineretului și strada Oțelarilor. Răspunsul instituției guvernamentale în ceea ce privește măsurile privind diminuarea efectelor produse în Municipiul Sibiu de Corythucha ciliata (tigrul platanului) și Corythucha arcuata (ploşnița dantelată) este următorul:

    „Dăunătorii mai sus menționați pot fi depistați, de regulă, în spațiile verzi și vegetația domeniului public. Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituțional de acțiune în scopul utilizări durabile a pesticidelor pe teritoriul României, „în zonele utilizate de public precum parcurile, grădinile publice, terenurile de sport și de recreere, curţile școlilor, terenurile de joacă și terenurile aflate în imediata vecinătate a instituțiilor de sănătate publică sau în zonele utilizate de grupurile vulnerabile, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 14 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 (femeile însărcinate și cele care alăptează, feții nenăscuţi, sugarii şi copii, persoanele în vârstă, precum și lucrătorii și locuitorii din apropiere supuși unei expuneri ridicate și îndelungate la pesticide), utilizarea pesticidelor este redusă la minimum sau interzisă”.

    Ulterior comunicatului de presă emis de Primăria Municipiului Sibiu privind prezenţa insectelor tigrul platanului ș ploșniţa dantelată în Sibiu, inspectori fitosanitari oficiali din cadrul Oficiului Fitosanitar Sibiu, împreună cu un reprezentant al Serviciului Public Managementul Integrat pentru Ecosisteme Urbane – Primăria Municipiului Sibiu, au efectuat controale fitosanitare la arborii din Parcul Sub Arini, Parcul Tineretului și la platanii de pe strada Oțelarilor din Municipiul Sibiu.

    În urma controlului s-a constatat prezenţa sporadică a speciilor Corythucha spp., fără a se evidenţia prezenţa simptomelor de atac produse de acestea, drept pentru care nu au fost recomandate măsuri fitosanitare. Inspectorii fitosanitari din cadrul Oficiului Fitosanitar Sibiu vor continua observațiile asupra stării de sănătate a arborilor pe perioada de vegetaţie a acestora”, este poziția Autorității Naționale Fitosanitare transmisă ziarului Sibiu 100%. Instituția publică nu ne-a precizat ce măsuri fitosanitare se vor lua în cazul în care situația se va agrava.  

    Tigrul platanului și ploșnița dantelată

    Tigrul platanului (Corythucha ciliata) și Ploșnița dantelată de stejar (Corythucha arcuata) sunt două specii de insecte din familia Tingidae, confundate adesea datorită numelor lor asemănătoare și faptului că ambele pot afecta arborii, în special stejarii. Aceste insecte au apărut în România după anul 1990, dar invaziile cu acestea sunt evidenţiate în ultimii 2 ani. În Municipiul Sibiu, invazia acestor insecte a fost mai pregnantă în această primăvară, creând disconfort sibienilor.

    Corythucha arcuata sau ploșnița dantelată a stejarului este originară din America de Nord, fiind introdusă accidental în mai multe zone din lume. Este asociată stejarului. În arealul nativ se hrănește cu seva din frunzele stejarului roșu, în Europa adaptându-se la speciile native continentului. Practic, odată ce se instalează în frunzele copacilor, aceştia se usucă în timp.

    Factorul dăunător a fost descoperit, inițial, în urmă cu un an, de Șef Lucrări Dr. Biol. Cristina Moise de la Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului din cadrul ULBS. Deocamdată, toate cercetările le-a făcut pe cont propriu, însă este nevoie de implicare din partea celor care pot finanţa această cercetare sau de către cei care administrează pădurile din judeţul Sibiu. În acest sens, conducerea Primăriei Sibiu și aleșii locali s-au arătat interesați să ajute, însă deocamdată fără rezultate concrete. Efectele cele mai devastatoare pot fi observate în prezent în liziera Pădurii Dumbrava Sibiului. În urma cercetărilor, au fost observate pe dosul frunzelor toate stadiile de dezvoltare ale insectei (ou, nimfe de diferite vârste și adulți). În zonele unde atacul a fost foarte puternic, frunzele au fost afectate 100%. În condițiile județului Sibiu, din lipsa unor limitatori naturali, în cazul unui atac puternic scade rezistența gazdei, arborii fiind predispuși la atacul altor boli sau altor insecte dăunătoare. Timpul de dezvoltare de la nimfă la adult a variat de la 16 si 39 de zile în anii 2021-2022, în condițiile climatice ale orașului Sibiu.

    La rândul său, entomologul sibian Silviu Țicu ne asigură că insecta nu prezintă un pericol pentru oameni: „Înțeapă și oamenii din cauză că aceasta confundă pielea umană cu o frunză de stejar și încearcă să se hrănească. Înțepătura e deranjantă, dar, din fericire, insecta nu este un vector cunoscut pentru vreun patogen care să îmbolnăvească omul, iar reacțiile alergice locale sunt rare. Fiind o specie invazivă și fiind în primii ani de când s-a stabilit în România, ecosistemele noastre nu sunt adaptate prezenței sale, nu are prea mulți prădători care sa o consume și nici paraziți sau parazitoizi. Astfel, populațiile lor au explodat, ce observăm acum numindu-se val de invazie”. 

    Primăria Sibiu dispusă la soluții, dar fără autoritate în domeniu

    Primăria Municipiului Sibiu nu are atribuții în întocmirea planurilor de combatere a bolilor și dăunătorilor pentru spațiile verzi, acestea intrând în competența ministerelor de resort, prin Agențiile proprii specializate, respectiv Oficiul Fitosanitar, Agenția de Protecția Mediului și Direcția de Sănătate Publică. Tipurile de insecte pentru combaterea cărora se efectuează activități de dezinsecție, sunt stabilite de Institutul Național de Sănătate Publică sau de Direcțiile de Sănătate Publică.

    Tigrul platanului și ploșnița dantelată sunt insecte care se hrănesc cu seva plantelor și nu sunt considerate de autoritățile competente menționate vectori de transmitere a bolilor infecto-contagioase și parazitare pentru oameni sau animale. „Primăria Sibiu a solicitat încă din august 2023 și un punct de vedere din partea Direcției de Sănătate Publică Sibiu. Conform răspunsului primit, la nivelul DSP Sibiu nu există un plan de combatere a acestor specii invazive de insecte emis de către Ministerul Sănătății și nici o metodologie de supraveghere a vreunei boli transmise de aceste insecte. Primăria Sibiu nu poate să depășească prevederile emise de autoritățile competente și, prin urmare, Programul Unitar de Acțiune de Combatere a Vectorilor alcătuit de Serviciul Public Salubrizare și Protecția Mediului include în prezent activități de dezinsecție pentru combaterea țânțarilor și căpușelor, care transmit (direct sau indirect) boli infecto-contagioase și parazitare pentru om și animale. Acest program nu include și nu poate să includă combaterea insectelor tigrul platanului și ploșnița dantelată. Menționăm că, în lipsa unui cadru legal și instituțional corespunzător, reglementat la nivel național, acțiunile pripite de combatere ale unor specii invazive prin dezinsecție ar aduce mai multe daune ecosistemelor”, a transmit Primăria Sibiu, în urmă cu aproape o lună. A fost ultima comunicare pe tema tigrului platanului și ploșnița dantelată până în prezent.

    Ce spune legislația în domeniu

    Legislația în domeniul combaterii dăunătorilor (Legea 24/2007, art. 14) precizează:

    (1) Protecția vegetației spațiilor verzi împotriva dăunătorilor se efectuează în baza prognozelor și avertizărilor făcute de unitatea fitosanitară locală cu atribuții de prevenire, îndrumare și control de specialitate pentru protecția plantelor.

    (2) Menținerea stării de sănătate fitosanitară a vegetației din spațiile verzi se efectuează de către proprietarii și administratorii acestora, prin realizarea măsurilor de prevenire a răspândirii și de combatere a bolilor și dăunătorilor plantelor și prin măsuri de carantină, sub directa îndrumare și control de specialitate al unităților fitosanitare pentru protecția plantelor.

    (3) Protecția spațiilor verzi împotriva bolilor și dăunătorilor se efectuează, de regulă, prin acțiuni preventive, metode biologice și metodologii integrate. Aplicarea substanțelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor este strict limitată și se realizează sub coordonarea instituțiilor fitosanitare și de protecția mediului.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

     

    MARATON. Sibiu 100% e în pas, nu dă pas!

    Sibiu 100%  se alătură, ca parte activă și consecventă a comunității sibiene, Maratonului Internațional Sibiu 2024. În 25-26 mai nu alergăm doar după știri; suntem implicați în schimbarea în bine pe care o construiește comunitatea sibiană. Alergăm și suntem parte din emulația pe care împreună o creăm pentru o lume mai bună, în care binele și generozitatea ne sunt la îndemână. Vă așteptăm la cortul nostru din Piața Mare, cu știri și ziare de ultimă apariție, surprize și, desigur, să împărtășiți impresiile voastre de la maraton cu redactorii noștri.

    Sibiu 100% s-a mobilizat, și pentru ediția cu numărul 13 a Maratonului Internațional Sibiu, cu plus de energie, plus de dispoziție și creativitate. O echipă de 19 persoane, din Redacția Sibiu 100% și Asociația Produs în Sibiu, se alătură, în acest an, alergătorilor și susținătorilor Maratonului, pentru a fi parte din starea de bine a ceea ce înseamnă această competiție a generozității.

    Sibiu 100 % își așteaptă cititorii la Cortul 28

    Pe parcursul celor două zile, 25-26 mai, redactorii și colaboratorii noștri se vor regăsi între alergători, pentru diferite cauze, însă și activând în zona special amenajată în cadrul evenimentului, pentru Sibiu 100%. Și aici ne referim la cortul cu surprize, amplasat în Piața Mare, locul de start al Maratonului, unde sibienii sunt invitați să ne viziteze și unde vor fi întâmpinați cu știri și ziare de ultimă apariție, surprize și, desigur, unde vor avea posibilitatea să își împărtășească impresiile de la Maraton cu redactorii noștri.

    Produse locale la Cortul Sibiu 100%

    „Sâmbătă și duminică vom fi în Piața Mare, la cortul Sibiu 100%, unde pe lângă ziare proaspete, poze de copertă, interviuri în fugă, ateliere pentru copii, realizate de echipa Sibiu Junior,  veți putea gusta produse locale D E L I C I O A S E #produsînsibiu. Vă  încurajez să veniți  și să descoperiți o comunitate frumoasă, unită, implicată, conectată și dornică să ajute.

    Lucian Vlad, coordonator Campanie Produs în Sibiu

    Vom pregăti startul celei de-a 8-a campanii Produs în Sibiu, sugestiv denumită OPTimism, inițiativă care promovează și susține produsele locale într-un mod pozitiv și încurajator. Campania noastră încurajeze comunitatea să fie optimistă în legătură cu beneficiile consumului de produse locale, cum ar fi sprijinirea economiei sibiene, reducerea amprentei de carbon și promovarea diversității culturale și gastronomice. Așadar, nu ezitați, veniți la Maraton! Și burați-vă de tot ce se întâmplă în Piața Mare și în Sibiu!” (Lucian Vlad, Coordonator Campanie Sibiu 100%)

    Surprize și voie bună. Copiii sunt așteptați la Sibiu Junior

    Puteți să imortalizați momentul, la Cortul Sibiu 100% (Nr. 28) cu o fotografie-copertă personalizată, care să vă întregească unele din cele mai frumoase experiențe. Fotografia este modul de a opri timpul în loc și de a păstra un moment pentru totdeauna. De aceea, la noi puteți să vă scrieți o poveste fără cuvinte, care să vă însoțească ani și ani amintirile.

    Vă așteptăm la cortul Sibiu 100 % pentru atelierele de desen Sibiu Junior, să vă răcoriți cu un pahar cu limonadă oferit de SuperMama sau să degustați delicioasele bunătăți pregătite special de partenerii campaniei Produs în Sibiu.

    Mihaela Wetscheza, coordonator Sibiu Junior

    „Alături de Sibiu100% și Produs în Sibiu, și anul acesta, Sibiu Junior va fi prezent în cadrul MIS, cu un atelier de colorat pregătit special pentru copii, în a doua zi de Maraton. Asociația Sibiu Junior își va lansa în curând și platforma de activități pentru copii. Așadar, copiii care se află în data de 26 mai în Piața Mare, sunt așteptați la Cortul Sibiu100% cu activități creative și limonadă delicioasă” (Mihaela Wetscheza, coordonator Sibiu Junior).

    Sunteți așteptați, așadar, în 25-26 mai, cu mic, cu mare, în centrul Sibiului, pentru a fi parte din acest demers major al comunității, acela de a se implica, fie ca alergători, voluntari, susținători ai cauzelor, cât și ca suporteri care să anime și să încurajeze performanța.

    2024 poate fi anul în care atât alergătorii, cât și suporterii dau măsura și acestei performanțe! Ne întâlnim, așadar, în 25 și 26 mai, în Piața Mare și pe traseu!

    Partenerii Maratonului

    Maratonul, prin definiția sa, e un proiect de echipă. Competiția de la Sibiu a mobilizat exemplar zeci de companii, societăți comerciale, instituții ale statului, prieteni, în termeni ultimi, pentru a genera starea de bine. Ei sunt cei cu care vă puteți întâlni, pe parcursul celor două zile, la corturile dedicate, pentru a vă bucura din plin de surprizele pregătite special pentru acest eveniment.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cine a creat tricoul Maratonului 2024?

    Pe tricoul oficial al maratonului se regăsește tema ediției din acest an: „Nu sta acasă, că-ți stă norocul!” Grafica mesajului de pe tricou poartă semnătura artistului Dan Perjovschi, prietenul MIS, care de ani buni ajută ca mesajele Maratonului să ajungă în lume într-o formă extraordinară. 
    „Fac tricouri pentru Fundația Comunitară de niște ani buni. Sunt mereu uluit de numărul și diversitatea cauzelor pentru care oamenii se implică. Eu nu pot să fug, dar pot desena. Și tricoul este contribuția mea pentru TOATE cauzele. Sunt un soi de sponsor… Tricoul de anul ăsta este simplu și clar. Trebuie să mergem la vot!”, a transmis Dan Perjovschi.

    Dan Perjovschi. Foto: Arhiva personală

    Tricourile din acest an reprezintă mai mult decât un echipament de alergare – ele sunt expresia unei viziuni, a unui mesaj și a unei energii colective. Mesajul de pe tricoul MIS 2024 a fost ales datorită caracterului civic și are dublă însemnătate: de a chema sibienii și nu numai să participe la Maraton, dar și de a-i îndemna să iasă la vot în acest an al alegerilor. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ea a creat noul logo al Maratonului

    Noul logo al maratonului e creația Loredanei Bulgaru (Lush). Crearea noului logo a fost o provocare, căci a trebuit să cuprindă tot ceea ce înseamnă MIS într-un singur simbol ușor recognoscibil și de impact, cu care alergătorii să rezoneze și care să poată fi folosit ușor pe tot tipul de materiale. După zeci de ore de lucru de research, schițe, propuneri, modificări, palete de culori, propuneri de fonturi și feeedback, logo și-a găsit identitatea.  „…un maraton de asfalt, dar care adună o mare diferență de nivel, te urcă și te coboară pe dealurile din apropierea Sibiului și se unduiește pe străzile Sibiului. Acronimul MIS preia forma curbată a dealurilor în care i-ul e personificarea subtilă a alergătorului. Liniile curbe te invită la un eveniment prietenos, deschis, de familie, iar fontul drept și bold îi conferă stabilitate”, spune Loredana.

    Logo Maraton 2024

    Nu sta acasă, că-ți stă norocul”

    Pe lângă logo, graficiana MIS a avut și misiunea de a integra mesajul „Nu sta acasă, că-ți stă norocul” în grafica ediției 13. „Inspirat de simbolul norocului, logo-ul ediției 13 a prins conturul stilizat a frunzelor de trifoi fiind completat de mesajul cu dublu sens de a alerga, dar și de a merge la vot. Pentru mine, lucrul la imaginea maratonului a fost și este o experiență care mă leagă cel mai mult de comunitatea sibiană și e de nedescris să văd Piața Mare cu sute de bandane și tricouri ieșite din mâna mea, cu afișe, steaguri sau bannere peste tot prin oraș. E un eveniment uriaș, cu o echipă minunată, din care mă simt norocoasă să fac parte. Maratonul Internațional Sibiu este proiectul care-mi aduce cea mai mare satisfacție, atât profesională, cât și personală, în care îmbin două mari pasiuni, design-ul și alergatul”, a conchis Lush.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maratonul Internațional Sibiu în cifre, recorduri și emoție

    Maratonul Internațional de la Sibiu (25-26 mai 2024), cel mai mare eveniment de alergare filantropic din țară, ajuns în acest an la ediția cu numărul 13, vine de data aceasta câteva recorduri absolute. 2024 va aduna la start cel mai mare număr de participanți din istoria evenimentului: 8953 de persoane, ceea ce reprezintă 6 % din populația Sibiului.

    Este un nou record stabilit de MIS, care, în ultimii doi ani, aproape că și-a dublat numărul de participanți. Totodată, 6508 de susținători înregistrați vor fi prezenți la evenimentul din acest an. Cel mai tânăr alergător are 4 ani, iar cel mai „matur”, 80 de ani. Vor participa și peste 50 de alergători internaționali (din Germania, Regatul Unit, Italia, Irlanda, Grecia, Cehia, Turcia și Austria).

    Cei aproape 9000 de participanți au ascultat îndemnul temei din acest an, „Nu sta acasă, că-ți stă norocul”, și s-au înscris la cele 11 probe din cadrul evenimentului, de alergare și de mers, destinate copiilor, adolescenților și adulților, iar pe parcursul traseelor vor fi susținuți și încurajați de aproximativ 650 de voluntari. Cei mai mulți dintre aceștia sunt de la ISU și SMURD.

    Reamintim că cea de-a 13-a ediție a Maratonului Internațional Sibiu va cuprinde cel mai mare număr de cauze din istoria evenimentului. După ce au primit un număr record de aplicații din partea comunității sibiene, membrii juriului au stabilit că 51 de proiecte vor merge mai departe, cele mai multe de până acum, iar printre acestea regăsim: proiecte culturale, amenajări de spații verzi, proiecte dedicate sănătății sibienilor, proiecte educaționale, proiecte dedicate bunăstării animalelor domestice și sălbatice, proiecte dedicate celor mici, dar și vârstnicilor.

    Despre Maraton

    MIS aduce împreună întreaga comunitate: cetățeni, organizații, companii și autorități publice. Prin intermediul Maratonului, organizatorii își propun să susțină spiritul de inițiativă al sibienilor – idei bune care pot rezolva probleme ale comunității și care vor crește calitatea vieții. De-a lungul celor 12 ediții, prin intermediul Maratonului s-au pus pe picioare în jur de 332 de proiecte diverse: construcția unui refugiu alpin, protejarea berzelor albe, cursuri de educație arhitecturală, muzicală sau chiar civică, renovarea și dotarea bibliotecilor și curților școlilor – inclusiv din mediul rural, amenajarea de săli polisenzoriale, repararea unei sinagogi, echipamente medicale pentru animale sălbatice rănite, prevenția bolilor neurodegenerative, sterilizarea câinilor și pisicilor fără stăpân, activități cu și pentru persoanele cu dizabilități, achiziția de echipamente medicale etc. 

    Maratonul Internațional Sibiu 2024 este organizat de Fundația Comunitară Sibiu, alături de Clubul Sportiv Comunitar Sibiu și partenerul principal MultiversX, precum și alături de alți parteneri locali. Evenimentul a fost organizat începând cu 2012, inițial sub denumirea de SemiMaraton Sibiu, iar din 2017 i-a fost adăugată cursa de 42 de km – moment în care a fost redenumit Maratonul Internațional Sibiu. În 26 mai 2018, aproape 4.000 de alergători au luat startul și au lăsat urme pentru 26 de proiecte. Aceștia au fost susținuți de aprox. 5.770 de donatori și, împreună, au reușit să  strângă 592.492 lei. De asemenea, tot atunci au participat pentru prima dată persoane în scaun rulant.

    În 2023, la MIS au fost finanțate 47 de proiecte, pentru care s-au strâns 983.978 lei. 

    În 2022, au fost lăsate urme în 4-5 iunie pentru 34 de cauze,  în cadrul lui fiind strânși 777.838 lei.

    În 2021, evenimentul s-a desfășurat fizic în 2-3 octombrie, în cadrul lui fiind strânși 705.369 lei pentru 34 de cauze.

    În 2020, a avut loc o ediție atipică, adaptată contextului pandemiei de coronavirus, în data de 29 august, în cadrul căreia au fost strânși 319.210 lei, pentru 30 de cauze.

    Curse și alergători

    Maratonul Internațional Sibiu 2024 va avea loc timp de 2 zile. Sâmbătă, pe 25 mai, se vor desfășura cursele de adulți, iar duminică, pe 26 mai, vor avea loc Cursele Copiilor.

    În prima zi a evenimentului se vor pune în mișcare participanții înscriși la următoarele curse: Maratonul Continental (42,2 km), Semimaratonul Joyson (21,2 km), Crosul MultiversX (5,3 km), Decathlon TeamRun (21,1 km), Squad Race by Zacaria (3,4 km), Wenglor 10k (10 km), Pași pentru oraș by Bilstein (probă de mers de 3,4 km). Copiii vor avea o zi dedicată lor, duminică, urmând să alerge la următoarele categorii: 4-5 ani (500 m), 6-7 ani (700 m), 8-9 ani (1000 m), 10-12 ani (1250 m). La fel ca în ultimii ani, cei care nu vor putea fi în Sibiu în ziua evenimentului, vor participa la „Aleargă peste tot” cu GLS, între 25 mai – 28 iunie.

    Modificări față de anul trecut

    – A fost adăugată proba de mers „Pași pentru oraș by Bilstein”, care are același traseu ca Squad Race by Zacaria.

    – Au fost eliminate străzile Târgului, Movilei și Felinarului din traseu, astfel că toate cursele vor parcurge strada 9 mai în întregime, apoi vor vira la dreapta pe strada Constituției, urmând ca apoi să vireze din nou la dreapta pe strada Magheru.

    – Având în vedere că pe strada Th. Aman au loc lucrări, cursele de maraton, semimaraton și stafetă vor parcurge înspre Grădina Zoologică în întregime strada Aleea Călăreților, apoi vor merge pe strada Ludos (pe trotuar) și vor reintra pe traseu pe trecerea de pietoni de la locul de joacă din Valea Aurie.

    Restricții de circulație

    Sâmbătă și duminică dimineața nu este permis accesul cu mașina în Piața Mare. De asemenea, străzile din jurul evenimentului vor fi închise pentru traseele curselor. Evenimentul se întinde pe parcursul a 2 zile, iar acțiunile din Piața Mare se vor încadra în următorul program:

    • Sâmbătă: 7:00- 17:00
    • Duminică: 9:00- 13:00 

    Caravana Egalității. Poveștile de succes ale unor femei extraordinare, azi, la Biblioteca ASTRA

    Miercuri, 22 mai 2024, ora: 17:30, în sala festivă a Bibliotecii Astra va avea loc prima ediție a „Caravanei naționale a Egalității”. Evenimentul face parte din din cadrul mișcării sociale wearehalf, care celebrează și susține contribuția extraordinară a femeilor în diverse domenii ale societății.
    Caravana #wearehalf va debuta cu poveștile unor femei influente din comunitatea locală și națională și cu traininguri de upskilling oferite gratuit de specialiști cu mare experiență. Gala de la Sibiu marchează începutul unei serii de evenimente din diverse orașe, care duc mesajul egalității de gen mai departe.

    Își vor spune poveștile de succes

    La eveniment își vor spune poveștile de succes:
    Daniela Palade, Co-Fondatoare Asociația Solidaritate și Egalitate, Jurnalistă și Activistă;
    Mihaela Tudor, Fondatoarea Asociația Solidaritate și Egalitate și Antreprenor în serie;
    Lăcrămioara Teodorescu, Ironwoman 2023;
    Christiana Budica (Mongol), Singura femeie campioană mondială din istoria MMA România și cea dintâi campioană mondială de kickboxing;
    Ana Lupu, Director executiv BNI Sibiu;
    Loredana Kaschovits, Fondatoarea LUTHELO, Antreprenoare și Speaker TEDx;
    Mihaela Miroiu, Politologă, Scriitoare, Filosoafă;
    Camelia Proca, Fondatoarea Asociației A.L.E.G;
    Christiana Mondea, Avocată parteneră în cadrul Cabinetelor de Avocat „Moga şi Mondea” din Sibiu, din anul 2015.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 


    Daniel Neamțiu – triplu campion național la Culturism. Annemarie Lutsch – campioană la juniori

    Atletul sibian Daniel Neamțiu, legitimat la clubul CSM Sibiu, a devenit, în week-end, triplu campion național de seniori la Culturism. Per total, se adaugă și un titlul de vicecampion național.

    Sala Polivalentă ,,BT Arena” din Cluj-Napoca a fost gazda Campionatului Național de Culturism și Fitness în perioada 15-19 mai. Performanța este cu atât mai meritorie cu cât Daniel Neamțiu a revenit în competițiile de culturism după o accidentare la umăr ce la ținut departe aproape 2 ani. Acesta împreună cu Angela Gherman, de la clubul CSM Iași, au devenit campioni naționali la proba de perechi.

    Pe linia rezultatelor valoroase obținute la Cluj Napoca se înscriu și ceilalți sportivi ai CSM Sibiu, care au obținut rezultate importante la întrecerea națională. Astfel, sportiva Anca Tescaru a obținut două medalii de bronz, în proba de seniori. Anca, 45 de ani și mamă a doi copii, face culturism doar de doi ani. La proba de perechi, a concurat împreună cu Gabriel Dodiță, legitimat la CSM Roman.

    De asemenea, o comportare bună a avut și juniorul Mario Urluescu.

    Rezultatele CSM -Sibiu

    Neamțiu Daniel:

    Locul 1- Classic Bodybuilding 175cm,

    Locul 1- Culturism Firt Timers,

    Locul 1- Mixed Pairs (Dublu mixt),

    Locul 2- Mens’s Classic Physiyue 175cm.

    Anca Tescaru:

    Locul 3 – Women’s Physiyue,

    Locul 3- Mixed Pairs.

    La juniori: Mario Urluescu, loc 6- Mens’s Physiyue 178cm

    CSȘ – Șoimii a dat o campionaă națională la feminin: Annemarie Lutsch

    Celălalt club sibian unde culturismul se regăsește la el acasă, CSȘ Șoimii, a obținut rezultate notabile la Cluj Napoca, la întrecerea națională. Astfel, Annemarie Lutsch, elevă a Colegiului Național ,,Samuel von Brukental” a devenit campioană națională la juniori, la categoria Women Acrobatic Fitnnes. Totodată, juniorul Ionuț Tudorache a fost și el foarte aproape de a obține o medalie, în final trebuind să se mulțumească cu locul 4.

    Rezultatele CSȘ- Șoimii

    Lutsch Annemarie – campioană națională de juniori la Women Acrobatic Fitnnes, Tudorache Ionuț – locul 4 Culturism 75Kg- juniori

    Evoluția sportivilor sibieni de la cele două cluburi, CSM și CSȘ Șoimii, este una foarte meritorie, aceștia fiind pregătiți de antrenorul lor prof. Felicia Popa. Aceasta mulțumește pentru susținerea acestor sportivi Primăriei Sibiu, directorului CSM Sibiu, Darius Mara, directorului CSȘ – Șoimii, Florin Troancă, și patronilor Fitnnes WELT, Simona Creți și Adela Roman. „A fost o ediție la cel mai ridicat nivel, până în prezent. Federația a organizat competiția în condiții foarte bune. Noi am reușit rezultate deosebite”, ne-a declarat antrenorul Felicia Popa.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Nicolae Viasu, Director General Thyssenkrupp Bilstein : „Mândri să fim Bilsteineri”

    Cred cu tărie că fiecare dintre noi avem responsabilitatea unui aport esențial asupra societății”

    Activă în Sibiu din 1996, Bilstein e una dintre primele companii cu investiție străină din România, făcând parte din grupul internațional thyssenkrupp, divizia Automotive Technology. Divizia Automotive Technology are o acoperire globală, fiind prezentă în întreaga lume, cu peste 34.000 de angajați. Brandul Bilstein este asociat de mulți ani cu performanța și calitatea în domeniul amortizoarelor, concentrându-se pe segmentele de mașini sport, SUV-uri și vehicule premium. În unitățile din Sibiu se produc anual peste 2,5 milioane piese.

    Nicolae Viasu a preluat managementul Bilstein de două luni. În biroul său confortabil, ordonat, căruia îi împrumută firesc din energia și vioiciunea sa familiară, s-a legat o discuție antrenantă, atât despre compania în sine, cât și despre omul care conduce una din cele mai mari societăți din România din domeniul automotive.

    Există o „școală” de directori generali?

    Gestionați una dintre cele mai importante companii din Sibiu. Care sunt exigențele și provocările unei astfel de responsabilități, având în vedere faptul că ați preluat de curând această poziție?

    Gestionarea unei companii de talia și importanța Bilstein Sibiu este, într-adevăr, o responsabilitate enormă. Provocările vin atât din dinamică pieței, cât și din competiția în creștere. Pentru a ne adapta, trebuie să devenim mai flexibili și să ne consolidăm competitivitatea.
    În calitate de angajator, ne străduim să fim performanți și să oferim stabilitate echipei noastre. Pentru mine succesul înseamnă  să fim percepuți de clienți drept cel mai bun furnizor și să fim văzuți de către angajați drept cel mai bun angajator, deci nu doar o chestiune de performanță pe piață, ci și de angajament față de oameni și de valorile noastre.

    Veniți din Vestul țării, de la Arad. Care a fost parcursul profesional până aici?

    Am început în 2005, ca inginer într-o companie de automotive. De-a lungul timpului, am avansat prin diferite poziții în cadrul aceleiași companii, de la supervizor de inginerie, manager de proiect, manager de calitate, manager de inginerie, la manager de fabrică. Dorința de a explora și de a învăța a fost întotdeauna o parte centrală a carierei mele. Așa că, timp de patru ani, am dat curs unei provocări internaționale, lucrând pentru o companie multinațională din Bulgaria, unde am fost expus la o cultură ușor diferită și la noi moduri de abordare a industriei auto. În ultimii ani am activat că director general pentru o companie germană cu fabrica în Arad. Fiecare etapă a fost o lecție și o oportunitate de creștere, iar acum sunt mândru să aduc experiența și pasiunea mea pentru inovație, în Bilstein Sibiu.

    Există o ”Școală de Directori Generali”?

    Dacă o găsiți, să-mi spuneți și mie…

    Sunt, într-adevăr, două comportamente cheie pentru a ajunge GM cu rezultate bune. Cred că este nevoie de un mix între o educație formală solidă și focusul pe dezvoltarea și specializarea continuă, care rămâne în sarcina personală.

    Pentru mine, secretul succesului a fost să fac mereu ceea ce îmi place și să am o motivație internă puternică. Asta m-a determinat să caut mereu noi modalități de a învăța și de a-mi perfecționa atât cunoștințele tehnice, cât și abilitățile de leadership.

    Vedeți Sibiul că o zonă de împlinire profesională sau și una de așezare personală? A meritat să dați Aradul pe Sibiu?

    Privind Sibiul, îl văd atât ca o zonă de împlinire profesională, cât și ca un cămin în care să ne simțim acasă. Nu aș face neapărat o comparație între Arad și Sibiu, deoarece fiecare are farmecul și particularitățile sale unice. Cu toate acestea, pot să spun că Sibiul a fost dintotdeauna unul dintre orașele preferate, atât pentru mine, cât și pentru familia mea. Este un loc cu o atmosferă specială și o comunitate primitoare, iar decizia de a ne mută aici a fost cu siguranță una pe care nu o regretăm.

    „Avem o echipă bine pregătită și motivată, capabilă să facă față provocărilor și să contribuie la succesul continuu al companiei noastre”

    Cum ați caracteriza Sibiul în câteva cuvinte? Dar comunitatea, oamenii? Care sunt primele impresii?

    Sibiul este un oraș minunat, sigur și vibrant, cu numeroase opțiuni pentru petrecerea timpului liber. În cea mai mare parte a timpului meu, interacționez cu colegii mei de la Bilstein. Prin prisma acestor interacțiuni, pot spune că sibienii sunt primitori, ambițioși și orientați către educație și cultură. Am întâlnit mulți oameni talentați și pasionați în domeniile lor de activitate.

    Prin ce se individualizează activitatea și produsele Bilstein, în România? Există un concurent direct, local/național, pe acest segment?

    În primul rând, prin inovație. Bilstein oferă o gamă largă de produse, de la tehnologiile clasice la cele mai moderne și ajustabile amortizoare, având produse pentru aproape orice automobil. Ce poate fi interesant pentru pasionații auto, este că producem o varietate mare de produse, de la amortizoare pentru sport, până la offroad, și cred că asta ne face mândri să fim Bilsteineri.

    Cum stați la acest moment cu strategia de dezvoltare a companiei? Ne referim atât la gama de produse, cât și la echipa de implementare a  proiectului dvs. de management.

    În ceea ce privește strategia noastră de dezvoltare, suntem într-o poziție solidă, cu perspective promițătoare. Datorită tehnologiei avansate a Bilstein, suntem văzuți ca un partener principal în furnizarea de soluții de amortizare de înaltă calitate. În prezent, avem mai multe proiecte în diverse stadii de implementare, care vor consolida poziția noastră pe piață și vor aduce valoare adăugată clienților noștri.

    Pe de altă parte, suntem concentrați și pe dezvoltarea echipei noastre. Ne axăm pe îmbunătățirea abilităților tehnice ale angajaților noștri prin intermediul unor programe de formare individualizate și colaborăm cu furnizori specializați pentru a oferi traininguri relevante și eficiente. Astfel, ne asigurăm că avem o echipă bine pregătită și motivată, capabilă să facă față provocărilor și să contribuie la succesul continuu al companiei noastre.

    Există, cel puțin în Sibiu, o provocare în atragerea forței de muncă. Cum credeți că veți gestiona recrutarea celor mai buni oameni din comunitate?

    Din experiență mea, atragerea forței de muncă este o provocare nu doar la nivel național, dar și european, în special în zonele intens industrializate. Eforturile noastre se concentrează în primul rând pe menținerea și crearea unui mediu de lucru performant și plăcut, unde angajații se simt valorizați și motivați. Suntem conștienți că angajații sunt cei mai puternici și autentici ambasadori ai companiei noastre. Astfel, ne străduim să le oferim contexte profesionale și sociale în care se pot simți mândri că sunt Bilsteineri. Acest lucru este esențial pentru noi și ne ghidează eforturile în procesele de recrutare și retenție.

    Care e profilul angajatului Bilstein?

    La Bilstein, avem un set de principii care ne ghidează modul în care lucrăm împreună. În primul rând, un angajat Bilstein trebuie să fie sincer, responsabil și respectuos, să fie orientat către dezvoltare și să prioritizeze siguranța personală și a celor din jur. În al doilea rând, punem accent pe înțelegerea nevoilor clienților, pe excelența operațională și pe muncă în echipă.
    Credem ferm în principiul „hire for attitude, train for skills”, motiv pentru care echipa noastră de recrutare caută candidați care se potrivesc cu profilul descris mai sus.

    Ce l-ar motiva pe un potențial angajat să se îndrepte către Bilstein?

    Cu o prezență solidă pe piața din Sibiu încă din iunie 1996, Bilstein oferă mai mult decât un loc de muncă – oferim stabilitate și un angajament profund față de dezvoltarea și bunăstarea oamenilor noștri. De la roluri în producție, până la poziții de specialiști, atât la nivel local, cât și global, ne străduim să creăm un mediu de lucru în care fiecare membru se simte valorizat și încurajat să-și atingă potențialul maxim.

    „Succesul nu se măsoară prin numărul de ore petrecute la birou, ci prin rezultatele obținute”

    Dincolo de business-ul în sine și de calitatea de angajator pentru sibieni, cum vă veți regăsi ca prezență activă în proiectele comunitare, ale orașului?

    De-a lungul timpului, Bilstein a fost mereu un susținător al comunității locale, participând activ la proiecte legate de mediu, educație și aspecte sociale, prin parteneriate cu școlile și asociațiile locale. Un aspect interesant este că mulți dintre angajații noștri sunt pasionați de un stil de viață sănătos și activ. În acest sens, Bilstein nu doar că susține financiar, ci și participă activ la evenimente sportive majore ale orașului, precum Maratonul Internațional Sibiu, Turul Ciclist al Sibiului și Raliul Sibiului Bilstein. Vom continuă aceste tradiții și, de ce nu, vom sprijini și alte proiecte cu care simțim că rezonam.

    La cât de multe lucruri a trebuit să renunțați pentru a avea acest succes confirmat pentru o astfel de poziție?

    Orice domeniu în care dorești să excelezi cere sacrificii. Secretul stă în ați descoperi pasiunea și a-ti crea niște priorități. La începutul carierei, implicarea este intensă, iar munca depusă este considerabilă. Cu timpul, înveți să gestionezi mai eficient timpul și să îți stabilești obiective și priorități. Pentru mine, familia și echilibrul între viața profesională și cea personală au fost mereu foarte importante. Am învățat că succesul nu înseamnă doar realizări profesionale, ci și o stare de echilibru și împlinire pe plan personal.

    Cum începe ziua dvs și la ce ora terminați?

    Am văzut în ultimii ani cum multe companii își promovează angajații pe baza numărului exagerat de ore petrecute la birou, dar principiile după care îmi conduc eu echipa sunt următoarele: „work smart not hard”. Consider că este esențial să ne concentrăm pe rezultate și să gestionăm timpul și resursele în mod inteligent, astfel încât să obținem performanțe remarcabile într-un interval de timp rezonabil. Pentru mine, succesul nu se măsoară prin numărul de ore petrecute la birou, ci prin rezultatele obținute și impactul pe care îl avem în cadrul organizației.

    Va rămâne timp pentru familie?

    Familia se află în centrul valorilor mele. Îmi iau energia pozitivă și echilibrul din timpul petrecut alături de familie. Încerc să îmi organizez programul în așa fel încât să îmi rămână zilnic timp de calitate alături de soția mea și de fiica noastră. Menținerea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea personală este esențial pentru mine, iar timpul petrecut cu familia este o investiție neprețuită în fericirea și bunăstarea noastră.

    Care vă sunt  ”plăcerile nevinovate” prin care vă deconectați de la ritmul intens al activității de zi cu zi?

    Sunt un împătimit al sporturilor off-road, aceasta fiind pentru mine o modalitate excelentă de deconectare și de eliberare a stresului acumulat în timpul săptămânii. Când timpul îmi permite, ies în natură alături de comunitatea de off-road, unde îmbin nevoia de adrenalină cu siguranța oferită de suspensiile Bilstein. Este o modalitate de a mă reconecta cu natura și de a îmi reîncărca bateriile pentru săptămâna care urmează.

    Cine face cumpărăturile acasă?

    În ceea ce privește cumpărăturile, suntem o echipă bine coordonată acasă. Dacă rolul întrebării este să aflați dacă fac cumpărăturile, răspunsul este: Da, facem cumpărături, uneori și eu.

    Cititorii noștri sunt întotdeauna interesați și de latura umană a oamenilor de succes. Ce nu s-a spus sau ce secret, bine păstrat până acum, „ascundeți” dvs.?

    Cred cu tărie că fiecare dintre noi avem responsabilitatea unui aport esențial asupra societății care ne-a format și în care trăim. Mă implic cu bucurie și recunoștință în diverse proiecte care susțin educația copiilor aflați în situații vulnerabile, dar și în susținerea asociațiilor de animale.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Curse noi de pe aeroportul sibian

    Compania aeriană FlyLili, ai cărei administratori și finanțatori au orgini sibiene, și-a prezentat, astăzi, într-un moment festiv, în zona VIP a Aeroportului Internațional Sibiu, detaliile privind planurile de extindere de la Sibiu. Totodată, au fost oferite informațiile relevante despre noile destinații și serviciile pregătite călătorilor. Au fost prezenți Jurgen Faff, administrator FlyLili, Cătălin Cotruț, CEO FlyLili, Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu și Marius Ioan Gîrdea, director general Aeroportul Internațional Sibiu.

    Oportunitate nouă pentru sibieni

    Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu, a declarat: „Este un moment de bucurie pentru noi, ca autoritate administrativă, în speță Consiliul Județean Sibiu. Un pas firesc după noua investiție și anume modernizarea și extinderea terminalului, care a devenit mai primitor pentru companiile aeriene și sibieni. În curând, vom putea zbura mai des spre Italia, Spania și Germania. Practic, un motiv de mândrie și bucurie locală. Este pentru prima dată de după 1989 când o companie aeriană cu rădăcini în Sibu deschide curse aeriană de aici, de pe aeroportul nostru. Un mesaj important pentru județul Sibiu, dar și pentru comunitățile limitrofe. Efortul trebuie să fie suplinit de entuziasmul oamenior, în special al sibienilor, de a zbura spre noile destinații, altfel, în caz contrar, pierderea este și a noastră dacă nu zburam, a comunității”.

    Cătălin Cotruț, CEO FlyLili, a spus că, într-adevăr, este „nevoie de suportul sibienilor pentru reușita unui asemenea proiect. Fără ca oamenii să zboare, noi, companiile aeriene, nu vom putea pe termen lung să ne dezvoltăm. M-am întors în România, vrem să atragem personal profesionist, mai ales că profilul nu e spre lowcost, ci dimpotrivă, beneficiem de o tehnologie modernă și un management modern. Încrederea se câștigă, nu se cumpără. Vrem să ne extindem în Europa”.

    La rândul său, Jurgen Faff, administrator FlyLili, a spus că „am așteptat acest moment de mult timp. Vrem să dezvoltăm cât mai mult zborurile din Sibiu spre Europa. Sperăm să meargă totul cum ne dorim”.

    Pentru prima dată după Revoluție, cursa directă Sibiu – Roma

    Noua companie aerienă, FlyLili, aduce și o premieră importantă pentru aeroportul sibian. Pentru prima dată de după 1990, va exista un zbor direct Sibiu – Roma. În trecut a mai o fost încercare, însă în cele din urmă nu s-a mai materialiazat proiectul. Conducerea aerportului sibian a prezentat și cursele ce vor fi efectuate de noua companie aeriană. Astfel, se va zbura cu FlyLili, în mai multe zile din săptămână, spre Italia, Spania și, bineînțeles, Germania. Destinațiile aeriene vor fi din Sibiu spre Roma și Milano, Italia, Barcelona, Spania, și Stuttgart și Nurnberg. Zborurile vor fi săptămânale, cu mai multe frecvențe, din luna iulie.

    Reprezentnații companiei au spus că doresc să ofere servicii mai bune decât cele de la companiile lowcost și vor opera aeronave din familia Airbus. Se speră că traficul aerian al aeroportului va crește cu 25 % datorită proiectului companiei FlyLili. De asemenea, conducerea aeroportului sibian a declarat că se așteaptă ca în acest an tranzitul de pasageri să se ridice la 700.000 – 800.000 de persoane.

    Trebuie menționat că la acest moment festiv al companiei aeriene s-au aflat și reprezentanții agențiilor de turism din județul Sibiu, interesați de perspectivele unei colaborări în viitorul apropiat, mai ales că se apropie sezonul estival.

    “FlyLili, compania aeriană în plină ascensiune originară din inima Sibiului, este încântată să anunțe lansarea zborurilor regulate din și către Aeroportul Internațional Sibiu. Această inițiativă strategică reprezintă un moment cheie în parcursul companiei, marcând o nouă etapă în evoluția sa prin care își consolidează angajamentul față de comunitatea sibiană și regiune. Începând cu data de 20 iulie 2024, compania aeriană FlyLili va opera zboruri regulatecare vor conecta Sibiul cu mai multe destinații de top, deschizând noi oportunitățipentru călători și facilitând accesul la conexiuni internaționale esențiale. Această deciziere flectă angajamentul companiei de a răspunde nevoilor de conectivitate din Sibiu și dea contribui la dezvoltarea economică și turistică a regiunii”, a fost mesajul de prezentare a noii companii.

    Pentru Transilvania

    Compania aeriană FlyLili, aflată într-o fază de creștere accelerată, continuă expansiunea pentru a oferi noi oportunități de călătorie pasagerilor din regiunea Transilvaniei. ”Suntem o companie aeriană în dezvoltare și am acordat o atenție deosebită pregătirilor necesare înainte de a deschide aceste noi rute. Primul pas l-am făcut la Sibiu, un aeroport cu un mare potențial de creștere. Odată cu extinderea flotei noastre, continuam să creștem la Aeroportul Internațional Sibiu. Am ales ca primele zboruri din Sibiu să fie către cele mai importante destinații europene, dorindu-ne să ne consolidăm poziția în acest aeroport strategic”, continuă Cătălin Cotrut, CEO FlyLili.

    Prețurile biletelor încep de la 99 euro per segment de zbor, oferind astfel opțiuni accesibile pentru toate tipurile de călătorii. Strategia comercială FlyLili include distribuția a trei pachete de călătorie (Basic, Comfort si Premium), adaptate nevoilor specifice ale pasagerilor.

    “Suntem siguri că sibienii așteptau cu nerăbdare aceste noi conexiuni directe cu Spania, Italia și Germania. Aceste rute nu sunt doar o cale de plecare către Europa, ci și o invitație pentru turiști și oameni de afaceri să descopere frumusețea și oportunitățile economice ale României, în special ale Sibiului”, a mai adăugat Jurgen Faff, fondatorul FlyLili.

    Marius Ioan Gîrdea, directorul Aeroportului Internațional Sibiu, susține: „Suntem încântați să anunțăm un nou și important capitol pentru Aeroportul Internațional Sibiu. FlyLili, o companie aeriană cu origini sibiene, a decis să-și bazeze o aeronavă la aeroportul nostru și să deschidă cinci noi destinații europene. Această decizie nu doar că subliniază potențialul semnificativ de creștere al aeroportului nostru, dar și întărește legăturile noastre cu comunitatea locală.

    Extinderea rețelei de zboruri va aduce beneficii economice și va spori accesibilitatea Sibiului către principalele destinații europene. Ne bucurăm să colaborăm cu FlyLili și să contribuim la dezvoltarea comună. Împreună, suntem dedicați să oferim pasagerilor noștri servicii de cea mai înaltă calitate și conexiuni eficiente”.

    „Acest parteneriat confirmă o dată în plus faptul că modernizarea, extinderea și dotarea aeroportului sibian cu echipamente performante, unele dintre acestea unice în rândul aeroporturilor regionale, sunt argumente care cântăresc în decizia companiilor aeriene de a alege să opereze din Sibiu. Totodată, efortul nostru constant de a aduce zboruri noi și cât mai diversificate este tot mai vizibil. Cu toate acestea, e nevoie ca acestui efort să li se alăture și cei care călătoresc, deoarece fără aceștia tot efortul nostru va fi în zadar”, a mai spus, Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu.

    Despre FlyLili

    FlyLili este o companie aeriană românească, în plin proces de extindere și dezvoltare. Prin adăugarea acestor noi rute, FlyLili își întărește angajamentul de a conecta Transilvania cu destinații cheie din Europa și de a sprijini dezvoltarea turistică și economică a regiunii. Compania aeriană are o flotă formată din aeronave Airbus A321, A320 și A319.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    ”Troițele din Mărginimea Sibiului” au ajuns la Biblioteca ASTRA

    Astăzi, 20 mai, începând cu ora 17.00, la Biblioteca ASTRA (American Corner), istoricul, muzeograful și artistul plastic Adrian Stoia și-a deschis expoziția de acuarelă ”Troițele din Mărginimea Sibiului”.

    Au fost prezenți la vernisaj colegi ai autorului de la Muzeul ASTRA, de la Editura Andreiana a Mitropoliei Ardealului (Adrian Stoia având și o experiență de 12 ani ca grafician în cadrul acestei edituri), studenți, profesori, iubitori de frumos.

    Adrian Stoia

    Pr. Constantin Necula: „Trăim într-o vreme în care frumosul chiar salvează lumea”

    În deschiderea evenimentului, Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Necula a menționat: „Atunci când i-am văzut pentru prima dată lucrările lui Adrian, l-am rugat să nu se oprească. Și vreau să îi mulțumesc că nu a trădat prietenia noastră. Îl rog, și acum, să nu se oprească din pictat. Și din observat. Pentru că trăim într-o vreme în care frumosul chiar salvează lumea”.

    Pr. Lect. Univ. Dr. Emanuel Tăvală, Consilier Cultural al Mitropoliei Ardealului, de care îl leagă o colaborare îndelungată, într-un discurs relaxant, a mărturisit că Adrian Stoia îl „enervează”. Pentru că întotdeauna Adrian Stoia a știut să se autodepășească și să își împlinească proiecte dintre cele mai ambițioase. De aceea „invidia” constructivă a fost la ea acasă, artistul generând vocația exemplului în atingerea performanței.

    Pr. Vasile Gafton (Protopopul Avrigului) a făcut trecerea de la troița ca ipostază picturală, la cea de semnificația ei de „element de coerență”. Și a făcut trimitere la troițele poziționate la răscruci de drumuri, care aveau rolul de a direcționa călătorii. De aceea, în accepția Pr. Vasile Gafton, „troița e și o formă de gestionare a stresului, care te scote din depresie și îți arată calea”.

    Toți cei prezenți au putut admira lucrările lui Adrian Stoia și s-au bucurat de momentele speciale dedicate socializării cu invitații.

    Expoziția e deschisă va fi deschisă publicului în spațiul American Corner al Bibliotecii ASTRA (Corp B, et. 5), în perioada 21-31 mai 2024, de luni până vineri, între orele 8.00-20.00.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Crucea Roșie Sibiu. Seară „în stare de bine” în Muzeul ASTRA

    Crucea Roșie Sibiu a organizat ieri o seară de film în aer liber în Muzeul Astra, la scenă de pe lac, iar intrarea a fost liberă.

    Evenimentul s-ar derulat în cadrul proiectului „Din Sibiu punem STOP JOC drogurilor”, proiect finanțat de FDSC și Kaufland prin programul ÎN STARE DE BINE.

    Au particpat peste 300 de persoane la eveniment, alături de voluntari ai Crucii Roșii Sibiu.

    În deschidere, a rulat filmul cu flashmobul care a avut loc zilele trecute în Piață Mare, unde au participat peste 70 de tineri, flashmob organizat în parteneriat cu școala de dans Young till Death și Studio K, tot ca un mesaj manifest împotriva consumului de droguri.

    Cât de ușor se instalează dependența

    Filmele proiectate au fost selectate de o tânără cinefilă, Sară Budrală, de la Astra Film și au avut un impact puternic în rândul participanților. A fost o scurtă animație cu un mesaj cutremurător: cât de ușor de instalează dependența de orice fel, iar al doilea film a fost un documentar polonez, care tratează nu doar dependența, ci tot ceea ce trăiește familia unei adolescente care se confruntă cu dependența de droguri.

    „Depinde unde duce calea, spre lumină sau spre o fundătură”

    Actorul Florin Coșuleț, prezent și el,  a transmis un mesaj emoționant tinerilor :

    Florin Coșuleț

    „Dragul meu prieten. N-am să-ți spun ce să faci sau ce să nu faci (…) Dragă prietenă  am să-ți vorbesc despre LIBERTATE. LIBERTATEA este, sau ar putea fi, cel mai frumos dar primit odată cu viața de de către noi ființele umane. Sunt buni și banii nu zic, e faină și trăsnită șmecheria, admirația celorlalți e măgulitoare, o dar ce bine e să ai succes, ce fain e să te distrezi, toate sunt ale vieții și sunt bine venite. Dar toate acestea nu fac nici cât o ceapă degerată, nici cât un cartof putrezit, nici cât o șosetă găurită la degetul mare, dacă nu poți rămâne un om LIBER. Aici e cheia. Trăind viața cu toate ale ei, tot ce contează e cât de liber poți rămâne, prietene mai tânăr și poate mai entuziast. Ești ceea ce mănânci, ești ceea ce bei, dar mai ales ești ceea ce iubești. Depinde dragul meu prieten mai tânăr în ce te botezi. Adică în ce permiți minții tale, sufletului tău, corpului tău să se scufunde, să te scufunde. Cât te lași trăit sau scufundat de cei din jur. Depinde în ce te bagi. Depinde unde duce calea, spre lumină sau spre o fundătură.”

    „Întreaga comunitate trebuie să fie pregătită pentru această provocare”

    Raluca Morar

    „Este un proiect extrem de necesar comunității sibiene, mai ales în contextul în care Sibiul este pe locul 2 la nivel național, la consumul de droguri în rândul tinerilor. Proiectul nostru s-a concentrat nu doar pe tinerii care pot deveni dependenți de droguri și pe tematică bullingului din școli, ci și pe activități cu grupuri de părinți și copii, cu cadrele didactice, dar și pe partea de consiliere realizată de terapeuți cu experiență. Întreaga comunitate trebuie să fie pregătită pentru această provocare.

    Le mulțumim mult tuturor celor care au făcut posibil că această inițiativă să se materializeze: echipei de proiect și voluntarilor noștri, Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile și Kaufland, dar și partenerilor de la nivel local: Sibiu 100, actorului Florin Coșuleț, Muzeului Astra că ne-a găzduit, Set Up pentru sonorizare, Cameliei Szekely, Tursibului că a ajustat programul autobuzelor pentru noi, Astra Film pentru selecția filmelor și tuturor care au și-au luat din timp ieri pentru a veni la seară noastră de film”, a spus Raluca Morar, director Crucea Roșie Sibiu.

    „Veți fi foarte greu de învins!”

    Adina Străjan

    Directorul Ziarului Sibiu 100%, Adina Străjan, a transmis de asemenea un mesaj tinerilor sibieni: „Adunați-vă în grupuri micuțe și distrați-vă ca și când ați fi cei mai mari experți în toate domeniile: pictură, gătit, compoziție muzicală, zugrăvit sau orice vă trece prin cap. Cu o activitate plăcută și câțiva prieteni în jur lumea toată poate să fie a ta! Construiți-vă prietenii și gândiți-vă ca și cum le-ați avea până la adânci bătrâneți! Așa, nu veți avea nevoie de nimic din ce e urât pe lume și veți fi foarte greu de învins!”

    Pavilionul Central de la Spitalul de Psihiatrie, care datează din 1860, va fi renovat energetic

    Consiliul Județean Sibiu a emis ordinul de începere pentru proiectarea privind renovarea energetică a Pavilionului Central din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie ”Dr. Gheorghe Preda” Sibiu.

    Serviciile de proiectare sunt realizate de către societatea CUBICON INVEST SRL din Cluj-Napoca și vor dura 4 luni, conform prevederilor contractului de proiectare și execuție semnat cu asocierea EURAS SRL – CUBICON INVEST SRL, prin lider EURAS SRL Satu Mare. Valoarea contractului este de 48.941.051,27 lei inclusiv TVA, iar finanțarea este asigurată din fonduri europene atrase de CJ Sibiu, prin PNRR.

    Principalele lucrări de execuție

    Zilele acestea a fost realizată scanarea 3D pentru stabilirea dimensiunilor exterioare ale clădirii și a dimensiunilor compartimentării interioare în vederea proiectării lucrărilor de execuție. Următoarea etapă de parcurs va fi expertiza tehnică.

    Principalele lucrări de execuție care se vor efectua, pe o perioadă de 17 luni, vor consta în:

    – realizarea unui termosistem care să crească eficiența energetică a clădirii

    – realizarea consolidărilor și creșterea rezistenței la risc seismic a clădirii

    – reabilitarea fațadelor clădirii

    – înlocuirea și redimensionarea instalațiilor

    – îmbunătățirea condițiilor de investigare, tratament și cazare pentru pacienți

    – creșterea siguranței pacienților și a personalului angajat, prin realizarea unor condiții igienico-sanitare la standarde europene

    – prelungirea duratei de viață a construcției.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Au rupt afișele electorale. Poliția i-a identificat

    În această perioadă a campaniei electorale, Poliția Locală are, pe lângă atribuțiile obișnuite în domeniul ordinii și liniștii publice, și sarcina de a monitoriza integritatea afișajelor electorale.

    În dimineața zilei de 19 mai, la ora 00.40, dispeceratul Poliției Locale a observat pe camerele de supraveghere două persoane care au rupt 3 afișe de pe panoul electoral amplasat pe bulevardul Victoriei. O patrulă a Poliției Locale s-a deplasat la fața locului, a identificat cele două persoane în zona Hotelului Continental Forum și le-a legitimat. În aceste cazuri, competența legală de sancționare este a Inspectoratului Județean de Poliție Sibiu, astfel că agenții au anunțat dispeceratul IPJ Sibiu, care a preluat cazul.

    De altfel, nu este primul incident de acest tip, constatat de Poliția Locală în urma acțiunilor de monitorizare și patrulare:

    · În data de 10 mai s-au înregistrat 2 cazuri de rupere sau deteriorare a afișelor electorale.

    · În 11 mai s-au înregistrat încă 5 astfel de cazuri la tot atâtea panotaje electorale din oraș

    · De asemenea, în data de 12 mai au mai avut loc alte 2 incidente.

    Persoanele în cauză au fost identificate de Poliția Locală, iar informațiile au fost transmise către Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu, împreună cu imaginile de pe camerele de supraveghere, pentru aplicarea măsurilor legale.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul înfrățit. 13 orașe din lume ne-au cunoscut

    În Sibiul democratic și european, adică de după Revoluția din 1989, deschiderea externă a comunității a fost una importantă și o parte dintre contactele diplomatice și administrative au fost concretizate prin semnarea unor parteneriate de înfrățire cu alte orașe. Rolul principal l-a jucat primarul Sibiului în funcție în perioada respectivă. Ce-i drept, la mijlocul anilor `90 înfrățirile între orașele din Estul și Vestul Europei au fost stabilite la Consiliul Europei, iar Sibiul a fost prins în această horă, însă după 2000, acest principiu european a fost abandonat.

    Sibiul a dus colaborarea externă și mai departe de Europa. În acest moment, la aproape 35 de ani de la Revoluție, municipiul Sibiu are înfrățiri cu 13 orașe din Europa, Asia și America de Sud. Unele parteneriate au rămas doar pe hârtie, ca prim-contact diplomat, iar altele se derulează de mai bine de un deceniu. Bineînțeles, cele mai bune înfrățiri au fost cu orașele din Germania, Landshut și Marburg, de care Sibiul este legat prin membrii comunității germane care au părăsit Sibiul în perioada comunistă sau imediat după 1990. Dar sunt și cazuri aparte, în care înfrățirile s-au datorat faimei de oraș cultural al Sibiului, devenit cunoscut în lume prin festivalurile culturale pe care le organizează.

    Înfrățirea vizează în special domeniile cultural și universitar. Sibiul 100% vă prezintă istoricul înfrățirii Sibiului cu fiecare oraș-partener și direcțiile de colaborare existente. Următorul proiect privind înfrățirea administrativă are în vedere Chișinăul, capitala Republicii Moldova. Colaborarea este în curs de parafare, în acest moment existând un acord de cooperare   între cele  două unități administrative.

    Valencia (provincia Carabobo din  Venezuela)

    Prima înfrățire administrativă a municipalității s-a produs în 1993, însă contactele au fost stabilite cu un an-doi înainte. Au fost doar câteva schimburi la nivel administrativ între cele două comunități, fără ca parteneriatul să aibă rezultate concrete. A contat atunci faptul că, în perioada 1992-1996, ambasadorul României în Venezuela și zona Caraibelor a fost profesorul universitar sibian Ioan Leș. Valencia este un oraș turistic, cu o populație de aproape 1,5 milioane de locuitori.     

    Wirall (Marea Britanie)

    A urmat apoi, în 1994, așa-zisa înfrățire cu regiunea Wiral din Marea Britanie. A fost semnat doar un acord inițial de colaborare, în condițiile în care în zonă se regăsește Muzeul Satului în aer liber (Port Sunlight), asemănător, complexului muzeal CNM ASTRA din Pădurea Dumbrava. Este un muzeu ce oferă o imagine de ansamblu a stilului de viaţă englezesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

    Columbia (Missouri)

    Parteneriatul dintre orașele Sibiu și Columbia s-a încheiat în anul 1994, însă nu a produs proiecte majore între cel două părți. Totuși, au fost câteva acțiuni importate între cele două universități. Charles R. Franz, profesor universitar american, a primit titlul de cetățean de onoare al Sibiului, în 1995, pentru dezvoltarea relațiilor academice din universitatea din Columbia și Universitatea Lucian Blaga. Columbia este situat în statul Missouri, la 120 de km. de Kansas City și St. Louis. Centru cultural, medical și social al regiunii centrale a statului Missouri, orașul este cotat în mod constant printre primele 10 orașe americane ca standard de viață. Columbia are o populație de aprox. 100.000 locuitori, incluzând cei 26.000 de studenți din cele trei centre universitare: Colegiile Stephens și Columbia, Universitatea Missouri-Columbia.

    Bauru (Brazilia)

    O altă înfrățire, doar în acte, s-a realizat, în 1995, cu comunitatea din Bauru, Brazilia. Practic, a fost cel de-al doilea parteneriat cu o comunitate din America de Sud. Dar a rămas doar în stadiul de act administrativ semnat. În Bauru a crescut celebrul fotbalist brazilian Pele, considerat unul dintre cei mai mari fotbaliști ai lumii. 

    Thorigne-Fouillard (Franța)

    În anii `90, practica înfrățirilor între comunități era una la mare modă. Pe acest trend se înscrie și înfrățirea comunei franceze din  departamentul Ille-et-Vilaine cu cartierul Hipodrom din Sibiu, din 1995.

    Klagenfurt (Austria)

    Parteneriatul dintre oraşele Sibiu şi Klagenfurt s-a finalizat în anul 1996, prin semnarea Cartei de Înfrăţire. Oraş cu o istorie de 800 de ani, Klagenfurt respira o atmosferă deosebită, datorată în special lucrărilor arhitecţilor italieni în sec. XVI şi XVII. Oraşul vechi a fost supus unor lucrări de restaurare, şi ca urmare, peste 50 de curţi interioare au fost deschise publicului.

    Malines (Belgia)

    Tot pe linie culturală s-a încris și acordul, din 1996, cu orașul Malines din Belgia, însă proiectul nu a produs prea multe efecte, rămânând la stadiul de început.

    Rennes (Franța)

    În anul 1999 au fost încheiate documentele de înfrăţire dintre oraşele Sibiu şi Rennes, ca o împlinire a numeroaselor contacte avute anterior între cele două municipalităţi. Rennes, situat în partea de NV a Franţei, la confluenta râurilor Vilaine şi Ile, este capitala provinciei Bretagne. Atestat că aşezare celtică încă din sec. VI î.e.n, oraşul a cunoscut o istorie tumultoasă. Rennes a fost dintotdeauna un important centru economic, comercial şi administrativ, fiind renumit în ultimul timp prin dezvoltarea în domeniul tehnologic, a cercetării, electronicii şi telecomunicaţiilor. Rennes se bucură, de asemenea, de o moştenire culturală impresionantă, fiind şi un puternic centru universitar. Schimburile culturale și administrative între cele două comunități se produc și în această perioadă. O colaborare reușită, mai ales în plan cultural.

    Landshut (Germania)

    Parteneriatul a fost concretizat la data de 13 aprilie 2002, când în cadrul ceremoniei desfăşurate la sediul primarei din Landshut a fost semnată Carta de înfrăţire dintre cele două oraşe. Primar al Sibiului era Klaus Iohannis. Relaţiile de prietenie între oraşele Sibiu şi Landshut există şi au fost întreţinute, într-o formă simplă, de mai mulţi ani. Apropierea s-a produs firesc, având ca punct de plecare proiecte în domeniul cultural, academic, al sănătăţii şi chiar economic, ţinându-se cont de faptul că foarte mulţi etnici germani din Ardeal, şi în special din Sibiu, s-au stabilit în oraşul Landshut şi au dorit să păstreze legătura cu locurile unde şi-au petrecut o mare parte din viaţă. În timp, aceste relaţii s-au dezvoltat, iar apoi s-au pus bazele unei colaborări mai concrete şi chiar ale unui parteneriat între cele două oraşe. Landshut este capitala landului Bavaria de Jos începând din anul 1839. Un oraş cu o istorie de peste 800 ani, care a acumulat valori culturale şi artistice cu totul remarcabile.

    Marburg (Germania)

    Pe aceeași linie se înscrie și colaborarea cu Marburg, Germania. Actualmente, Marburg este unul din cele patru importante oraşe universitare ale Germaniei şi se afla în landul Hessen. Aici îşi are sediul cea mai veche universitate protestantă din lume, Philips Universität, fondată în anul 1527. Universitatea Philips din Marburg are o foarte bună colaborare cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, colaborare ce a stat la baza înfrăţirii dintre cele două oraşe, conform acordului încheiat la 24 octombrie 2005 la Sibiu. Ca multe aşezări, Marburg s-a dezvoltat la intersecţia a doua importante axe ale evului mediu timpuriu: pe direcţia est-vest, între Köln şi Praga, iar pe direcţia nord-sud, între Marea Nordului şi Alpi. Aşezarea era protejată de un mic castel construit în secolul al IX-lea, ajungând să fie, între 1485-1500, respectiv 1567-1605, capitala statului Hessen. După 1605 este cunoscut mai ales prin universitatea sa.

    Deventer (Olanda)

    Prin hotărârea Consiliului Local Sibiu din data de 31 martie 2005 s-a aprobat înfrăţirea celor două oraşe, care s-a semnat efectiv la data de 22 mai 2007, de către primarii Klaus Iohannis şi James van Lidth de Jeude, ca urmare a relaţiilor de colaborare în diverse domenii ce s-au dezvoltat imediat după evenimentele din decembrie 1989. Acțiunile de colaborare între cel două comunități au evidențiat proiecte în mai multe domenii de activitate.

    Deventer este un oraş în regiunea Salland din provincia olandeză Overijssel. Oraşul s-a dezvoltat în mai mare măsură pe partea estică a râului Ijssel, dar şi pe cea vestică. La răscruce de drumuri feroviare, Deventer se află şi pe autostrada A1 (Amsterdam-Berlin-Moscova). Perioada cea mai înfloritoare a oraşului a fost între anii 1000-1500, Deventerul dezvoltându-se datorită comerţului fluvial, ce se făcea cu vase mari, pe râul Ijssel. Prin acest comerţ fluvial, Deventerul a devenit membru al Ligii Hanseatice.

    Takayama (Japonia)

    Prin hotărârea Consiliului Local Sibiu nr. 291/30.08.2012, s-a aprobat înfrăţirea propriu-zisă a celor două oraşe, în data de 04.09.2012 semnându-se, la Sibiu, de către primarii Klaus Werner Iohannis, respectiv Michihiro Kunishima, înţelegerea de cooperare între Municipiul Sibiu din România şi oraşul Takayama din Japonia. Aceasta a oficializat Memorandumul ce a fost semnat, în 9 octombrie 2009, la Takayama, de către reprezentanţii celor două comunităţi.

    Takayama este un oraş situat în prefectura japoneză Gifu, cunoscut şi sub denumirea de Hida – Takayama, după numele munţilor din apropriere – Hida-supranumiţi şi „Alpii Japonezi”. Liantul principal a fost Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde participarea japoneză este una dintre cele mai importante din istoria festivalului sibian. Ca suprafaţă, este cel mai întins oraş japonez, în cadrul unei conurbaţii alcătuite, începând din februarie 2005, împreună cu încă 2 oraşe şi 7 sate.

    Istoria Takayamei este sintetizată în şase perioade, păstrându-se mărturii încă din antichitate. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, municipalitatea Takayamei avea deja conturat un sistem modern de administrare, pentru o populaţie de peste 15000 de locuitori. Takayama şi-a dezvoltat o cultură proprie, care este un amestec între Edo şi Kyoto, cele două culturi majore ale Japoniei. Renumite mai sunt festivalurile Takayamei, templele, muzeele, diverse clădirile istorice, piaţa de lângă râu, situată în centrul oraşului.

    Durham (SUA)

    Semnarea înțelegerii de cooperare între cele două orașe a avut loc în cadrul ședinței speciale din Durham, care a avut loc în 17 septembrie 2019, în prezența conducerii Primăriei, a reprezentanților comunității românești din Durham și a prietenilor americani pe care Sibiul și i-a făcut deja în orașul din Carolina de Nord. Primarul Astrid Fodor a prezentat Sibiul pe scurt, rezumând caracterul și reușitele orașului, ilustrate prin fotografii din Sibiu care au rulat pe ecranele sălii de consiliu. Conform textului înțelegerii, cooperarea între Sibiu și Durham se va desfășura în domeniul administrației locale, în cel cultural, sportiv, turistic, educațional, economic, dar și între cetățeni, schimburile urmând să fie încurajate și la acest nivel. Perioada de pandemie de coronavirus a amânat puțin punerea în practică a acțiunilor.    

    Orașul Durham are o istorie de 150 de ani și  este un centru de cercetare și inovare datorită numeroaselor firme importante prezente în Research Triangle Park, un oraș universitar prin prisma prestigioasei Universități Duke și a Universității North Carolina și un centru de excelență în medicină prin spitalele universitare Duke. Inițiativa acestei înfrățiri a pornit de la comunitatea românească din zona Durham – Raleigh, din dorința de a creea cât mai mult legături între țara natală și cea de care au fost adoptați, în beneficiul ambelor comunități din care fac parte. Aceștia au fost adevărați ambasadori ai orașului și au trezit interesul conducerii orașului american prin ceea ce Sibiul are de oferit ca partener. Înfrățirea Sibiului cu orașul Durham a fost aprobată de Consiliul Local Sibiu ulterior.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 14 din 30

    Ministerul Educației a publicat, în cadrul raportului anual elaborat în urma exercițiului de metaranking aferent anului 2023, ierarhia primelor 30 de universități din România. Conform acestui studiu, Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu ocupă locul 14, cu un total de 7,298 puncte, punctaj care plasează ULBS deasupra mediei naționale, conform precizărilor făcute în raport de Ministerul Educației. În Metarankingul Național publicat de Ministerul Educației pentru anul 2022, ULBS a ocupat locul 20, cu un total de 4,721 de puncte. La nivelul anului 2023, exercițiul de metaranking a inclus 28 de universități românești de stat, dintr-un total de 52 de astfel de instituții de învățământ superior și două universități private.

    Metarankingul Național este un mecanism de evaluare și ierarhizare a universităților din România, bazat pe analiza unor clasamente universitare internaționale recunoscute la nivel global, dar și un instrument flexibil și deschis în includerea altor clasamente relevante, după cum se arată în raport.

    Topul primelor cinci universități din România, în anul 2023, este reprezentat de: Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca #1, Universitatea din Bucureşti #2, Universitatea Politehnică din București #3, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București #4 și Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca #5. Locurile următoare sunt ocupate de Universitatea „Transilvania” din Brașov #6, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași #7, Universitatea de Vest din Timișoara #8, Academia de Studii Economice din București #9, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca #10, Universitatea Politehnică Timişoara #11, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași #12, Universitatea din Oradea #13 și Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu #14.

    Deci, vestea bună e că într-un an, ULBS a sărit, de pe locul 20, pe 14. Ceea ce nu e deloc rău. Într-un oraș care s-a prins că actul cultural este unul de investiție în viitor, iar educația generează performanță pe toate palierele funcționale ale unei societăți, am zice că rezultatul e unul previzibil. Cum la fel de firesc e să felicităm echipa managerială și pe toți cei care trag la reușitele universității sibiene. Poziționarea ULBS în Metarankingul Național din 2023 ne arată că e posibil să „săltăm” performant în evaluări de tot felul. Și că tinerii sibieni pot opta asumat, realist, să se școlească universitar în orașul lor. Risipind cumva mitul acesta frivol că doar Bucureștiul, Clujul ori Timișoara pot plusa cu garanția unei formații profesionale care să facă să stea în coadă mâța angajatorului „capitalist” de aici sau de peste mări și țări, atunci când s-or înfățișa absolvenții non-Sibiu înaintea dânșilor, doldora de studii și palmaresuri dobândite pe colo.

    În termenii cei mai realiști, Sibiul poate! Oradea, Brașov, păzea! Venim tare din urmă!!!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. Crucea Roșie: „Din Sibiu Punem Stop Joc Drogurilor!” prin dans

    Ați trecut ieri seară, în jurul orei 19:30, prin Piața Mare și ați văzut în jur de 70 de copii dansând în tricouri roșii, cu semnele Crucii Roșii pe ele? Poate v-ați întrebat pentru ce atâta agitație.

    Sibiu 100% vă poate da răspunsul la această întrebare. Aseară am participat, împreună cu voluntarii Crucii Roșii, la un manifest, exprimat prin dans, de către cei mici. Flashmob-ul a durat 10 minute. Despre scopul acestei inițiative, ne spune Raluca Morar, director Crucea Roșie: „Toți copiii și voluntarii din această seară s-au adunat pentru proiectul Din Sibiu Punem Stop Joc Drogurilor!. Activitatea desfășurată de copii este un flashmob, un manifest de fapt, pentru prevenția consumui de droguri de către tineri. Am vrut să ieșim în evidență cumva, cu ceva tineresc, ce prinde la public”.

    Și chiar a prins la public! Deși bătea vântul și era răcoare, oamenii s-au adunat într-un semicerc în jurul dansatorilor, care au făcut senzație cu sincroanele lor. După dans, mai multe ropoturi de aplauze, chiuituri și fluierături, au făcut să răsune Piața Mare.

    Următorul flashmob va fi în data de 24 mai , la ora 19:00, în Piața Huet.

    Proiectul „Din Sibiu punem Stop Joc Drogurilor” este derulat de Societatea Națională de Cruce Roșie-Filiala Sibiu și finanțat prin programul În Stare de Bine (www.instaredebine.ro), susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Noaptea muzeelor. Vezi ce obiective poți vizita mâine seara

    Muzeul Brukenthal

    Muzeul Național Brukenthal participă la evenimentul Noaptea Muzeelor având însă ca mesaj: „Susținem salarizare demnă și egală în cultură!” și „Voluntari pentru muzeul tău!”

    Programul pentru data de 18 mai 2024 este următorul:

    • interval orar 9-17:  vor fi deschise pe baza biletului de intrare: Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Muzeul de Istorie a Farmaciei și Muzeul Cinegetic „August von Spiess”.
    • interval orar 16-23: intrare gratuită în curtea Muzeului de Istorie – Casa Altemberger – concert Long Night of Museums by Campus Experience
    • interval orar 18-23: intrare gratuită la Palatul Brukenthal din Piața Mare din Sibiu și Muzeul de Artă Contemporană, strada Tribunei nr.6.

    În data de 18 și 19 mai, Muzeul de Istorie – Casa Altemberger va fi închis pentru vizitare, iar în data de 19 mai, Palatul Brukenthal din Piața Mare va fi închis pentru vizitare! 

    Biblioteca ASTRA

    Biblioteca ASTRA Sibiu invită publicul să pornească într-o călătorie prin timp și povești, ghidată de specialiștii și voluntarii astriști. Sâmbătă, 18 mai 2024, vizitatorii pot participa la diverse activități și experiențe destinate tuturor categoriilor de vârstă.

    Vizitele în Palatul ASTRA vor dezvălui o altfel de istorie a spațiului cultural transilvănean. Între orele 17:00 și 23:00, vor fi deschise spre vizitare: Muzeul Asociațiunii (et. 1), cu valoroasele și fascinantele mărturii istorice referitoare la Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român; Sala Festivă (et. 2), impresionantă prin arhitectură, acustică și istoria care palpită în fiecare colțișor; expoziția de pictură Doina Veturia Papp (et. 2), artist plastic sibian și strănepoată a lui George Barițiu.

    Managerul Bibliotecii ASTRA, istoricul Răzvan C. Pop, îi va însoți pe cei interesați într-o incursiune inedită în istoria Parcului Astra, a clădirilor și străzilor din zonă. Tururile ghidate sunt programate la orele 18:00, 20:00 și 22:00, promițând o experiență de neuitat. Punctul de pornire este intrarea în Corpul B al bibliotecii.

    Cei mici sunt invitați, la ora 20:00, la „Povești în pijamale”, aventura literară fascinantă în care, timp de o oră, îi vor avea ca tovarăși pe bibliotecarii și voluntarii astriști și pe toate personajele simpatice din cărțile care vor fi citite.

    Participarea la toate evenimentele din cadrul programului Noaptea Muzeelor 2024 la Biblioteca ASTRA Sibiu este gratuită.

    Muzeul Atelier Tipografie

    Ai ci veți putea avea parte de o introducere în tipografia tradiţionlă şi în tehnicile de tipărire de artă: tipar înalt, linogravură, xilogravură, gravură japoneză – Mokuhanga şi fabricarea hârtiei manuale din hârtie reciclată la singurul muzeu privat, ecologic şi interactiv de tipografie din România de la Sibiu care deţine în patrimoniul muzeal cea mai rară presă funcţională de tipografie din lume – presa Columbiană.

    Muzeul (str. Ocnei, mai jos de Podul Minciunilor) va fi deschis sâmbătă, 18 mai, între orele 20.00-24.00. Accesul este gratuit.

    Muzeul Bisericii Evanghelice C. A.

    Muzeul – prin expoziția permanentă „Istoria Bisericii, a culturii şi a vieţii comunitare a saşilor transilvăneni” – oferă o privire de ansamblu asupra celor 800 de ani de istorie şi cultură a saşilor transilvăneni şi a Bisericii lor. Pe o suprafaţă de cca. 450 mp, expoziţia documentează istoria colonizării, construirea cetăţilor bisericeşti, viaţa cultică şi comunitară, învaţământul confesional, istorie modernă şi recentă – de la perioada habsburgică până la integrarea în Uniunea Europeană. Piesele de mobilier liturgic şi valoroasa colecţie de vase de cult fac din acest muzeu un loc al memoriei Bisericii Evanghelice C.A.

    Sâmbătă, 18 mai, la ora 19:00 are loc un ghidaj gratuit, în limba română, oferit din partea d-nei dr. Gudrun Ittu.

    Totodată, Muzeul Bisericii Evanghelice C. A. a pregătit și expoziția temporară „Imagini ale lui Hristos în bisericile evanghelice din Transilvania”. Dintre Bisericile apărute în urma Reformei în Transilvania, doar Biserica Evanghelică C.A. a sașilor transilvăneni a păstrat imaginea în cult și a continuat reprezentarea lui Iisus Hristos în context liturgic.

    Vizitatorii pot admira cele două expoziții, între orele 10.00-21.30. Intrarea este gratuită.

    Turnurile din centru, deschise și ele în Noaptea Muzeelor 2024

    Pentru al treilea an consecutiv, Turnul Sfatului și turnurile de pe strada Cetății vor putea fi vizitate în cadrul programului Noaptea Muzeelor. Astfel, după încheierea programului normal de vizitare (ora 20.00 în cazul Turnului Sfatului și ora 19.00 în cazul turnurilor de pe str. Cetății),  accesul în aceste obiective va fi gratuit până la ora 24.00, ultima intrare fiind la ora 23:30.

    Concert Subcarpați în Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului

    Deși, până la încheierea ediției, Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului nu și-a anunțat participarea la proiectul Noaptea Muzeelor, cu prilejul Târgului Național de Ecoturism care se desfășoară aici în acest weekend, toți vizitatorii târgului beneficiază în data de 18 mai de intrare liberă, de un program prelungit, între 12:00-00:00 și de un concert inedit al trupei Subcarpați.

    Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

    Publicul este așteptat să facă o incursiune în istoria de peste 176 de ani a învățământului militar românesc, să viziteze exponatele muzeului instituției, să vizioneze filme documentare și să admire prezentări ale unor ținute militare de epocă.

    Muzeul va fi deschis între orele 18.00 și 22.00, ultima intrare fiind la ora 21.45. Accesul este liber pentru cetățenii români, pe baza cărții de identitate.

    În cadrul aceluiași eveniment, Biblioteca Universitară a academiei invită participanții la o expoziție de carte militară, un tur ghidat al bibliotecii și o serie de ateliere interactive, educative și creative, după următorul program:

    • 18.30 – Atelier de colorat și desenat pentru copii
    • 19.00 – Atelier de lectură pentru copii
    • 20.30 – Atelier de lectură de seară

    Istoria Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu este pusă în valoare cu ajutorul unor panouri și infodesk-uri digitale, proiecții interactive peste obiectele originale, vitrine cu hologramă 3D sau hologramă în mărime naturală.

    Muzeul poate fi vizualizat și pe site-ul academiei, prin intermediul turului virtual: https://my.matterport.com/show/?m=CkjvAzjppUS.

    Academia Fortelor Terestre Nicolae Balcescu Sibiu
    Academia Fortelor Terestre Nicolae Balcescu Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Părinții elevilor unei clase pregătitoare de la Școala nr. 21 reclamă un comportament total neadecvat al învățătoarei

    Părinții copilașilor de la Clasa Pregătitoare A a Școlii Gimnaziale Nr. 21 Sibiu sunt total nemulțumiți de comportamentul învățătoarei. În acest sens, 20 de părinți au semnat, în 13. 11. 2023, o sesizare înaintată conducerii școlii pentru schimbarea acesteia. Pentru că nu au primit niciun răspuns, ai mai făcut o sesizare în 21. 03. 2024. Directoarea școlii, Violeta Hortensia Solomon, a declarat, pentru Sibiu 100%, că li s-a transmis un răspuns verbal și că părinții trebuie să aștepte până ce li se va comunica o hotărâre. O decizie ce se tot lasă așteptată, din noiembrie 2023.

    Acestui demers i se alătură nenumărate alte sesizări verbale și, de asemenea, o reclamație la Inspectoratul Școlar General.

    Ce spun părinții

    „Împreună cu colectivul de părinți al clasei Pregătitoare A de la Școala Gimnazială Nr. 21 Sibiu am depus 3 sesizări scrise, 1 la inspectorat și 2 la școală și multe altele verbale în care am enumerat neregulile de la clasă și motivele care au dus ca din anul școlar 2024-2025 să ne dorim un nou cadru didactic competent. Din păcate, la toate sesizările nu avem un răspuns scris, iar când am cerut, mi s-a răspuns iritat ca ni s-a trimis verbal și că doamna învățătoare este titulară și nu se poate face nimic. Totuși, eu tind să cred că fiind o clasă cu părinți uniți, să putem face ceva pentru copilașii noștri”, a transmis, pentru Sibiu 100%, unul din părinți.

    Ce i se reproșează învățătoarei

    Părinții spun că solicită o rezolvare constructivă a situației, pentru că cei mici sunt lăsați nesupravegheaţi pe timpul orelor de curs și că până în momentul de față nu au asimilat cunoștințele conform programei școlare. De asemenea, reclamă faptul că „doamna învăţătoare, în loc să le explice, să le arate rezolvarea exercițiilor, le scrie personal în caiete” și că e un adevărat haos în clasă. Totodată, „fiecare copil face doar ce vrea el, copiii sunt lăsați să se plimbe prin clasă, să vorbească, să mănânce, să plece din clasă în timpul orelor de curs”, iar în caietele copiilor sunt exerciții rezolvate greșit și necorectate. Aceștia „ajung acasă de la școală obosiți, supărați, recalcitranți din cauza gălăgiei din clasă”.

    Ce spune directoarea școlii

    Am solicitat un punct de vedere și Directoarei Școlii Gimnaziale Nr. 21, Violeta Hortensia Solomon: „I-am comunicat ieri doamnei care a venit că o să primească un răspuns. Dar ieri am fost la concursuri școlare, astăzi iar avem concursuri școlare, evaluări. Va primi doamna un răspuns. Sesizările vor fi analizate la nivelul Consiliului de Administrație. Le voi răspunde și în scris”.

    De la jumătatea lui noiembrie 2023, acest răspuns întârzie să ajungă la părinți.

    Ce spune Inspectoratul Școlar Județean

    Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean au declarat pentru Sibiu 100 % că au luat cunoștință de această sesizare și că de luni, săptămâna viitoare, vor analiza situația împreună cu conducerea Școlii Gimnaziale Nr. 21 și vor lua măsurile care se impun.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    S-a lansat „România Atractivă”, cea mai complexă platformă multimedia de promovare a turismului cultural. Sibiul e inclus cu 12 obiective

    Turiștii români și străini pot descoperi noi destinații de călătorie în țara noastră cu ajutorul celei mai complexe platforme multimedia de promovare a turismului cultural, România Atractivă. Începând din 15 mai, programul include 12 rute turistice tematice care străbat întreaga țară, cu 275 de obiective de vizitat care sunt prezentate în platforma multimedia dedicată și care, până în 2026, vor fi semnalizate și prin infrastructură rutieră specifică. Programul este coordonat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

    Castele, cetăți sau conace, sate cu arhitectură tradițională, biserici fortificate sau de lemn, mănăstiri incluse în patrimoniul UNESCO, limesul (frontieră – n.n.) dunărean şi cel al provinciei Dacia care fac parte din cea mai complexă şi mai lungă porţiune de frontieră a Imperiului Roman de pe teritoriul Europei continentale, alături de peisajul cultural din Delta Dunării sau gastronomie locală – sunt doar o parte din tematicile pe care au fost dezvoltate primele itinerarii de turism cultural ale României.

    Biserica fortificattă din Biertan

    Județul Sibiu, la intersecția a cinci rute cultural-turistice și cu 12 obiective incluse în program

    12 obiective din județul Sibiu sunt integrate în planul de promovare națională și internațională al programului România Atractivă pentru aportul deosebit adus patrimoniului cultural. Astfel, Sibiu este unul dintre județele cu cele mai multe obiective de patrimoniu incluse în program. Ele fac parte din cinci rute: Ruta satelor cu arhitectură tradițională (cu cinci reprezentative), Ruta bisericilor fortificate (cu trei astfel de monumente), Ruta castelelor (cu două obiective), Ruta Sfântului Ladislau și Traseul gastronomiei tradiționale românești (cu câte un element reprezentativ).

    Printre obiectivele turistice și culturale se numără Situl rural Biertan și cel din Valea Viilor, Biserica Reformată Fortificată din Ocna Sibiului, casele cu arhitectură tradițională din Hoghilag, gospodăriile tradiționale din localitatea Râu Sadului și Traseul gastronomiei tradiționale românești din județul Sibiu. Astfel, importanța istorică și culturală uriașă a tuturor celor 12 repere, precum și aportul rețetelor locale la bucătăria tradițională din țara noastră au determinat propunerea de către autoritățile locale și asociațiile de profil a obiectivelor respective pentru a fi incluse în rutele de turism cultural național, făcând din Sibiu unul dintre județele cu un mare număr de atracții turistice în cadrul celui mai nou program de turism cultural din Europa.

    Râu Sadului

    „România câștigă odată cu aducerea la lumină a comorilor locale existente în patrimoniul cultural. În egală măsură, câștigă și comunitățile locale în cadrul cărora acestea sunt prezente, care de acum își pot regândi strategia de dezvoltare economică, odată cu creșterea interesului din partea turiștilor și posibilitatea localnicilor de a iniția noi activități sau de a își pune în valoare produsele și serviciile existente”, declară Adrian Câciu, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, coordonator al programului România Atractivă din fonduri PNRR.

    În premieră, bibliotecă digitală

    La un click distanță, bibliotecă digitală, sprijin în călătorii Prin platforma multimedia România Atractivă, informația ajunge online la utilizator prin website (www.romania-atractiva.ro) și aplicația mobilă de travel, disponibilă gratuit pentru iOS și Android (poți descărca de aici https://romaniaatractiva.app.link/download).

    Pentru program a fost dezvoltată în premieră o bibliotecă digitală, disponibilă în mai multe limbi de circulație internațională, în care este prezentată istoria detaliată a fiecărui obiectiv cultural. Unică prin tipologia cuprinzătoare de conținut video, foto, tur virtual, animații 3D, ghid audio, texte, recenzii utilizatori, platforma are rolul de a furniza informații despre tematicile rutelor existente și obiectivele incluse în aceste rute și, astfel, de a aduce viitorul turist cât mai aproape de experiențele pe care le poate descoperi offline, de a-l ajuta pe acesta în alegerea destinațiilor de călătorie.

    Biertan

    Aplicația mobilă de travel, disponibilă gratuit pentru iOS și Android

    Aplicația mobilă de travel, disponibilă gratuit pentru iOS și Android face mai simplu accesul la acest conținut. Utilizarea se poate realiza în mod anonim sau cu cont de utilizator care permite personalizarea conținutului după preferințe și postarea de recenzii la obiective. Prin sistemul de geolocalizare, utilizatorului i se afișează inclusiv obiectivele din proximitate. Aplicația mobilă se poate folosi în mod offline. Conținutul salvat se poate afișa și atunci când telefonul nu are semnal.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Kevin McArevey (Irlanda) la Teatrul Gong. Film documentar: „Platon cel tânăr/ Young Plato”

    Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” Sibiu prezintă sâmbătă, 25 mai, de la ora 18:00, proiecția extraordinară a filmului documentar „Platon cel tânăr/ Young Plato”, avându-l ca invitat special în sală pe Kevin McArevey (Irlanda), protagonist.

    „Un must-see pentru adolescenți!”

    „Filmul vorbește despre cum îi poți face pe copii să învețe să gândească cu mintea lor, într-un mediu școlar în care se simt iubiți și respectați. Proiecția face parte din programul educațional al teatrului și mi-am dorit foarte mult să îl programăm la Sibiu ca o provocare la dialog și o încercare de a dezvolta un public nou în jurul agendei noastre de evenimente. E un film emoționant, cu potențial de a inspira o schimbare în jurul nostru printr-o cronică provocatoare asupra lumii. Așadar, un must-see pentru adolescenți!”, a declarat Adrian Tibu, managerul Teatrului pentru Copii și Tineret din Sibiu.

    Documentarul este plasat în Ardoyne, un cartier muncitoresc din nordul Belfastului, și aduce în prim plan o comunitate marginalizată care se confruntă cu sărăcia, problemele cu drogurile și alcoolul. Școala Primară Holy Cross Boys poartă cicatricile luptei din Irlanda de Nord, ce are încă sârmă ghimpată pe pereții înalți din jurul școlii, decorați cu graffiti politice și picturi murale – aceasta este inima orașului Ardoyne.

    Directorul școlii, Kevin McArevey, este un bărbat de 50 de ani cu aspect dur, cu centură neagră la karate, o mare personalitate în Ardoyne, neînfricat și dornic să aibă un impact în comunitate. „Nu poți ceda bătăușilor, altfel se vor întoarce în continuare”, spune el. Ceea ce îl motivează pe Kevin este propriul său trecut, a crescut apărându-se cu pumnul pe sine și pe cei apropiați. A fi un om dur era o modalitate de a supraviețui în clasa muncitoare din Belfast. Ani mai târziu, Kevin trăiește zilnic cu rușinea și remușcările trecutului său turbulent, în ciuda faptului că le ascunde suficient de bine.

    Discuție cu publicul

    Filmul este prezentat în limba engleză, cu subtitrare în limba română. Proiecția are o durată de aproximativ 1h40min și este urmată de o discuție cu publicul. Evenimentul este recomandat elevilor de liceu, cadrelor didactice și părinților. Proiecția este disponibilă, de asemenea, pentru grupuri organizate din liceele sibiene, în perioada 21-24 mai. Pentru mai multe detalii despre programări, vă rugăm să folosiți adresa de e-mail organizare(@)teatrulgong.ro.

    Costul unui bilet este de 12 lei, tarif unic, în limita locurilor disponibile. Biletele au fost puse în vânzare online prin teatrulgong.ro, dar și la sediul Agenției Teatrale din str. Alexandru Odobescu nr. 4, de miercuri până vineri între orele 11:00 și 18:00, sâmbăta de la 10:00 la 18:00 și duminica între orele 10:00 și 14:00. Pentru mai multe detalii legate de biletul flexibil și avantajele acestuia, vă rugăm să citiți regulamentul evenimentelor. Proiecțiile de la Sibiu nu sunt recomandate celor cu vârsta sub 14 ani.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Adrian Stoia aduce „Troițele din Mărginimea Sibiului” la Biblioteca ASTRA

    Luni, 20 mai 2024, orele 17:00, Biblioteca ASTRA Sibiu găzduiește vernisajul expoziției „Troițele din Mărginimea Sibiului” a etnografului și artistului sibian Adrian Stoia. Evenimentul va avea loc în spațiul American Corner Sibiu, situat la etajul 5 al bibliotecii publice sibiene.

    Lucrările realizate în acuarelă abordează tema crucilor înălțate la margine de drum în Mărginimea Sibiului. Asemenea bornelor kilometrice, troițele marchează un veritabil traseu spiritual al zonei, incluzând aproximativ 400 monumente. Acestea invită călătorii la reflecție în cele 18 localități situate la poalele munților Cindrel și Lotrului.

    Expoziția a fost realizată în urma cercetării de către autor a acestei zone etnografice, cercetare finalizată prin apariția în anul 2017 a volumului „Troițele din Mărginimea Sibiului. Parte uitată a patrimoniului cultural sibian”.

    Expoziția va fi deschisă publicului în spațiul American Corner Sibiu (Corp B, et. 5), în perioada 20-31 mai 2024, de luni până vineri, în intervalul orar 8:00-20:00.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Sibiul, probabil cea mai bună gazdă a finalei Cupei României

    Sibiul a găzduit, în ultimii doi ani, finala Cupei României la fotbal, un eveniment important și foarte vizibil în spațiul public. Practic, acest eveniment a depășit sfera fotbalului, iar la Sibiul a avut implicații sociale, culturale și economice.

    Pe lângă faptul că suporterii celor două finaliste, în 2023 – Sepsi Sfântu Gheorghe și Universitatea Cluj, 2024 – Oțelul Galați și Corvinul Hunedoara, au venit pentru meciul de fotbal, aceștia au avut ocazia, într-o zi, să facă turism cultural, să se relaxeze la terasele din Piața Mare, Piața Mică și pietonala Nicolae Bălcescu și să promoveze valorile sociale și culturale ale orașelor din care au venit. La reușita evenimentelor, au contribuit și galeriile echipelor care au avut un comportament civilizat, decent și au scos în evidență și mentalitatea și educația oamenilor obișnuiți din respectivele zone ale țării. Galeriile, prin scandări, cântece și coregrafiile spectaculoase puse în scenă pe stadion, dar și pe străzile Sibiului, s-au apropiat de comportamentul suporterilor echipelor din Vestul Europei. Au creat un spectacol impresionant, atractiv, asemănătoare evenimentelor culturale, pe măsura valorilor europene pe care le promovează Sibiul pe de-a întregul.

    Familii întregi au venit la Sibiu

    Respectul de care se bucură Sibiul în țară, parcă i-a „obligat” pe suporterii vizitatori la o atitudine civilizată, tocmai pentru a nu fi arătați cu degetul că au stricat atmosfera unui eveniment major într-un oraș cu adevărat european, în care caracterul multietnic este model recunoscut și apreciat.

    Atmosfera creată la Sibiu este una unică în țară. Spre exemplu, miercuri după-amiază, în Piața Mare se afla galeria Oțelului, iar în Piața Mică cea a Corvinului. Suporterii celor două echipe s-au mai întrepătruns, pe sub Turnul Sfatului sau pe Nicoae Bălcescu, fără nici cel mai mic incident între suporterii.

    Familii întregi au venit la Sibiu, pentru a asista, la finală, iar experiența trăită în burgul sibian poate fi oricând o lecție de educație pentru viitori suporteri, mă refer aici la copiii care miercuri purtau la gât eșarfe sau fulare ale echipelor favorite. Într-adevăr, a fost cadru aproape perfect pentru ai cultiva unui copil dorința de a practica un sport, în speță fotbalul. La atmosfera liniștită și calmă și-au adus contribuția și forțelor de ordine care au gestionat foarte bine situațiile care ar fi putut escalada, prin discreția și vigilența pe care au arătat-o.

    Educație se poate face și prin fotbal

    Una peste alta, aceste două ediții ale Cupei României, găzduite consecutiv de Sibiu, au și un impact economic important asupra comunității sibiene. Agenții economici sibieni și-au rotunjit veniturile, iar municipalitatea va încasa taxe și impozite de pe banilor cheltuiți în oraș de suporterii echipelor angrenate. Practic, Sibiul demonstrează că poate aduce bani la nivelul administrației locale și cel al mediului de afaceri și din evenimente sportive importante, cum este finala Cupei României.

    Totodată, sibienii, prin prisma exemplului galeriilor, pot învăța ce înseamnă să fii suporterul adevărat al unei echipe, iar formațiile locale să beneficieze mai mult de sprijinul fanilor la meciuri. Adevărul este că de la inaugurarea noului stadion, galeriile echipelor adverse, în speță Dinamo, FCSB, Rapid, Universitatea Cluj sau Corvinul, au creat niște spectacole absolut superbe și ne-au învățat, sper, ce înseamnă atașamentul față de echipa favorită. Așadar, educație se poate face și prin fotbal. Totodată, sperăm să trăim cât mai curând și atmosfera unui meci în oraș al echipei Naționale de fotbal, pentru a avea o imagine completă a ceea ce înseamnă atracțiile celui mai înalt eveniment sportiv.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Actele de stare civilă se eliberează și digital în Municipiul Sibiu

    Începând cu această săptămână, sibienii pot obține certificate de naștere și de deces în format electronic. Programul de digitalizare, „Sistem Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă”, se derulează la nivel național, de către Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, cu sprijinul Direcțiilor Județene de Evidență a Persoanelor.

    „Punerea în funcțiune a acestui sistem a început în 7 municipii reședință de județ din țară, printre care și Municipiul Sibiu. Digitalizarea serviciilor de stare civilă va avea ca principal beneficiu reducerea timpului de așteptare pentru înregistrarea actelor și eliberarea certificatelor. Astfel, în această primă etapă, pentru nașterile și decesele curente, cetățenii municipiului Sibiu vor putea obține în format digital certificatele aferente. Pentru ca activitatea să se desfășoare în bune condiții, cei care se prezintă la ghișeu sunt rugați să prezinte toate documentele necesare în original, acestea urmând să fie scanate de către ofițerul de stare civilă și încărcate în platforma digitală.

    După procesarea informațiilor, se vor întocmi și emite certificatele de naștere sau deces. La cerere, se vor putea emite în continuare și certificate în format tipărit. Cetățenii vor primi certificatul digital prin adresa de e-mail comunicată ofițerului de stare civilă cu ocazia înregistrării documentelor. Măsurile de digitalizare a emiterii documentelor de stare civilă se vor implementa etapizat, până în 24 septembrie 2024. Prin urmare, în Municipiul Sibiu emiterea electronică a certificatelor de căsătorie și de divorț se va implementa și aceasta până la finalul lunii septembrie”, a transmis Primăria Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. S-a tăiat cireșul. Un sibian revoltat reclamă un posibil abuz

    Un sibian revoltat ne scrie că cineva a tăiat un cireș, spune el, de aproximativ 45 de ani, care i-a însoțit copilăria și tinerețea. Prin intermediul Sibiu100%, dorește să tragă un semnal de alarmă asupra unor astfel de situații, mai ales că nimeni din cei pe care i-a contactat nu știe să-i ofere informații dacă această procedură a fost avizată, sau nu, de către autoritățile locale.

    „Ăsta este un abuz grav”

    Redăm în cele ce urmează mesajul cititorului: „Acel cireș avea cam 45 de ani, era superb, și în luna iunie dezvolta niște cireșe faine. Eu am copilărit aici din 1982, căci aici in zona asta au trăit părinții mei și era o livadă micuță. Adresa mai exact este strada Rahovei, aproape de colț cu strada Oștirii, iar între blocul din filmuleț și blocul meu este o alee care urcă înspre parcarea cea mare dintre blocuri. Dacă vreți să veniți pe teren, să verificați, sunt mulți pomi înalți, dar cineva a ales să taie cireșul cel mare, de la crengile generale, nu de la ramificații. Ăsta este un abuz grav. Știu că în orice cartier, în fața unei case sau bloc, terenul aparține primăriei respective din acel oraș și nu este voie să se taie nici măcar iarba fără autorizarea primăriei și consiliul local. Altfel, din câte știu, este caz penal pentru distrugere publică. Vă rog din suflet să postați în ziar sau pe net despre asemenea abuzuri, sperând că poate românul nostru nu mai face așa ceva”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Crucea Roșie Sibiu oferă o proiecție gratuită de film la Muzeul Astra. Și alte surprize

    Proiectul „Din Sibiu Punem Stop Joc Drogurilor” lansează invitație la seară de film în aer liber. Mai mulți parteneri din comunitatea sibiană implicați.

    Societatea Națională de Cruce Roșie-Filiala Sibiu anunță desfășurarea a mai multor evenimente majore în Sibiu, în cadrul proiectului „Din Sibiu Punem Stop Joc Drogurilor”, finanțat prin programul „În Stare de Bine” (www.instaredebine.ro), susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

    Peste 1000 de tineri, așteptați la scena de pe lac din Muzeul ASTRA. Florin Coșuleț, invitat special

    Potrivit echipei de proiect, duminică, 19 mai 2024, de la ora 20:00, peste 1000 de tineri de toate vârstele, alături de prieteni și familiile lor, sunt așteptați în Muzeul Astra din Sibiu la scena de pe lac pentru a lua parte la o proiecție de film. În deschiderea evenimentului, invitatul special, actorul  Florin Coșuleț va transmite tinerilor un mesaj antidrog. Intrarea este liberă, iar organizatorii menționează că este necesar să ajungeți la locația evenimentului până cel târziu la ora 19:30.

    Evenimentul este organizat de Sibiu 100% și sprijinit de Muzeul Astra care oferă intrare gratuită la eveniment și de Tursib, care ajustează programul Traseului 13 astfel: se pleacă de la ora 19:03 din Gara Sibiu, pe traseul normal, ajungând la  stația Muzeul Astra la 19:21. La finalul evenimentului, la ora 22:10, vor fi disponibile 2 autobuze Tursib care vor prelua călătorii de la stația Muzeul Astra, retur către Gară, pe același traseu. Întreaga comunitate este așteptată să ia parte la eveniment.

    Flashmoburi în Piața Mare și Piața Huet

    În cadrul proiectul manifest „Din Sibiu Punem Stop Joc Drogurilor” se mai organizează două flashmoburi pentru a transmite un mesaj puternic împotriva consumului de drogurilor, primul având loc în data de 17 mai 2024, la ora 19:00, în Piața Mare, Sibiu, iar cel de al doilea în data de 24 mai 2024, la ora 19:00, în Piața Huet.

    Despre Societatea Națională de Cruce Roșie din Romania- Filiala Sibiu

    Filiala Sibiu a Crucii Roșii are o experiența de peste 15 ani în a fi prezentă în toate unitățile de învățământ gimnazial și liceal cu programe de educație de la egal la egal, care presupun instruirea voluntarilor cu următoarele module: Prevenție consum alcool și droguri, Contracepție, Prim ajutor premedical, Igienă orală.

    Odată instruiți, voluntarii Crucii Roșii susțin aceste module în școlile și liceele din Sibiu, iar succesul acestui program, în care voluntarii au vârste apropiate de liceeni și elevi, constă tocmai în îndepărtarea prăpastiei dintre generații, iar mesajul are astfel  impact mult mai puternic în rândul tinerilor. Pentru modulele de prevenție de consum de alcool și droguri, dar si pentru modulul de contracepție, în anul 2011, Filiala Sibiu a Crucii Roșii a editat un Manual pentru Peer-Educatori,  cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu și al Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Sibiu.

    Despre programul În Stare de Bine

    În Stare de Bine este un program anual de finanțare ce oferă granturi nerambursabile în valoare totală de 1 milion de euro pe an organizațiilor neguvernamentale din România. Programul este implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, cu susținerea financiară a Kaufland România.

    Obiectivul programului este creșterea calității vieții locuitorilor din comunitățile rurale și urbane prin sprijinirea inițiativelor care au un impact pozitiv în trei domenii esențiale – cultura, sportul și viața sănătoasă – și care se adresează grupurilor vulnerabile și comunităților din care acestea fac parte.

    În acest an, în mod excepțional, criza umanitară din Ucraina a determinat reorientarea parțială a programului către sprijinirea migranților și refugiaților alungați de război din țara vecină.

    Pentru mai informații, accesați www.instaredebine.ro.

    Despre Kaufland România

    Kaufland se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu 1.300 de magazine în 8 țări, 132.000 de angajați și o rețea de 149 de magazine în România. Asumarea responsabilității ecologice și sociale este un aspect esențial al politicii corporative Kaufland. Crezul companiei constă în ideea că lumea poate fi un loc mai bun prin implicarea fiecăruia, de aceea, în 2018, Kaufland a dezvoltat platforma „Implicarea face diferența”, sub umbrela căreia sunt comunicate toate acțiunile de responsabilitate socială. Cea mai mare parte a proiectelor CSR ale companiei sunt desfășurate în parteneriat cu asociații nonguvernamentale regionale sau naționale și urmăresc implementarea de programe sociale complexe ce se adresează unor grupuri mari de beneficiari.

    Pentru mai multe detalii vizitați www.kaufland.ro.

    Despre Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

    Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) este o organizație neguvernamentală, independentă, înființată în anul 1994, care promovează o societate civilă puternică și sustenabilă, ce contribuie la apărarea valorilor democratice prin sprijinirea actorilor societății civile, mobilizarea de resurse, încurajarea unui mediu favorabil și întărirea cooperării cu celelalte sectoare.

    Mai multe detalii sunt disponibile la www.fdsc.ro.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Măsuri speciale pentru desfășurarea finalei Cupei României

    Finala Cupei României la Fotbal se va juca între echipele CS Corvinul Hunedoara și ASC Oțelul Galați, miercuri, 15 mai, de la ora 20:30, pe Stadionul Municipal Sibiu. Având în vedere că este un meci cu o importanță deosebită, iar la Sibiu sunt așteptați mii de suporteri ai ambelor echipe, Comisia de sistematizare a circulației a avizat o serie de măsuri pentru buna desfășurare a evenimentului.

    Astfel, circulația se va închide:

    · pe sectorul de drum al străzii Școala de Înot dintre str. Rennes și Hotel Parc, în intervalul 18.00-20.30

    · pe str. Octavian Goga, pe tronsonul dintre sensul giratoriu cu N. Olahus și str. Dimitrie Anghel, de la ora 18.00, până la încheierea meciului

    · str. N. Olahus, în intervalul orar 18.00-20.30.

    În ziua meciului, se va închide și parcarea de pe strada Mihai Eminescu, din zona fostului Restaurant Bolta Rece.

    Fără băuturi alcoolice pe terasele spre Stadion

    De asemenea, în data de 15 mai, în intervalul orar 14:00 – 20:30, se interzice vânzarea băuturilor alcoolice, inclusiv la terase și restaurante, pe traseele spre Stadionul Municipal: Piața 1 Decembrie 1918, str. Avram Iancu, str. Gen. Magheru, Piața Mare, Piața Mică, str. Arhivelor, Piața Schiller, str. N. Bălcescu, str. Școala de Înot, b-dul. M. Viteazu, b-dul Victoriei (până la Pasajul Spitalului), Calea Dumbrăvii (zona dintre b-dul. Mihai Viteazu și str. Dimitrie Anghel) precum și pe o rază de 300 m, în jurul Stadionului.

    CITEȘTE și: Finala Cupei României 2024 la Sibiu. Poate reuși Corvinul ceea ce nu a reușit FC Hermannstadt în urmă cu 6 ani? – Sibiu 100

    Noaptea muzeelor la Brukenthal

    Muzeul Național Brukenthal participă la evenimentul Noaptea Muzeelor având însă ca mesaj: „Susținem salarizare demnă și egală în cultură!” și „Voluntari pentru muzeul tău!”

    Programul pentru data de 18 mai 2024 este următorul:

    • interval orar 9-17:  vor fi deschise pe baza biletului de intrare: Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, Muzeul de Istorie a Farmaciei și Muzeul Cinegetic „August von Spiess”.
    • interval orar 16-23: intrare gratuită în curtea Muzeului de Istorie – Casa Altemberger – concert Long Night of Museums by Campus Experience
    • interval orar 18-23: intrare gratuită la Palatul Brukenthal din Piața Mare din Sibiu și Muzeul de Artă Contemporană, strada Tribunei nr.6.

    În data de 18 și 19 mai, Muzeul de Istorie – Casa Altemberger va fi închis pentru vizitare, iar în data de 19 mai, Palatul Brukenthal din Piața Mare va fi închis pentru vizitare! 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cei mai activi / inactivi europarlamentari români în actuala legislatură. Unde se situează sibienii?

    Cei 33 de europarlamentari care au reprezentat România în Parlamentul European în legislatura 2019-2024 au abordat, în activitatea lor, teme variate de politică externă a Uniunii, pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina, sprijinul UE pentru Ucraina în contextul agresiunii Rusiei, conflictul din Gaza, aderarea României la spaţiul Schengen, susţinerea aderării Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei la UE, situaţia fermierilor în UE, criza energetică, pactul verde european etc, conform https://www.europarl.europa.eu/.

    În legislatura 2019-2024, europarlamentarii români au făcut parte din grupurile PPE (membri, la nivel naţional ai PNL, PMP sau UDMR), S&D (membri, la nivel naţional, ai PSD, Pro România, PUSL) şi Renew (membri, la nivel naţional ai USR, Reper). Conform datelor de pe site-ul Parlamentului European, unii europarlamentari români au abordat într-o mai mare măsură teme de relevanţă europeană, în timp ce alţii s-au centrat pe teme de interes din România.

    Printre cei care s-au focusat pe temele de interes intern s-au numărat Victor Negrescu, Nicolae Ştefănuţă, Carmen Avram, Daniel Buda, Tudor Ciuhodaru, Eugen Tomac, informează agerpres.ro. Între cei care s-au implicat în cele mai multe propuneri de rezoluţie se numără Dragoş Pîslaru, Nicolae Ştefănuţă, europarlametar sibian, Ramona Strugariu.

    Maria Grapini (172), Daniel Buda (166), Carmen Avram (133), Tudor Ciuhodaru (113), Eugen Tomac (96), Victor Negrescu (87), ce a reprezentat județul Sibiu în mandatul său, Dan Motreanu (80), Nicolae Ştefănuţă (71) se numără printre cei cu cele mai multe întrebări scrise adresate Comisiei Europene. Vasile Blaga, Dacian Cioloş, Corina Creţu, Claudia Manda, Vlad Nistor sunt printre cei care au iniţiat cele mai puţine întrebări către Comisie.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Onoarea municipiului stă în 85 de personalități și în 93 de eroi martiri. Cetățenii de Onoare ai Sibiului (II)

    Sibiul anilor 1990 a fost denumit pe bună dreptate „Sibiul gri”. Orașul arăta frumos ca întotdeauna, dar cenușiul comunismului încă plana ca atmosferă. Comunitatea încerca să se așeze după anii de comunism, cu puțină experiență în noua administrație post-decembristă, deoarece lucrurile păreau să meargă din inerție.

    Șefii administrației locale, în speță a Primăriei Sibiu, primeau tot felul de oficilități internaționale în vizită. A fost perioada de maximă deschidere a adminsitrației locale sibiene, dornică de a pune Sibiul pe noua hartă democratică a Europei, concomitet cu dorința acestora de a cunoaște comunitatea sibiană.

    Mai mult, Sibiul anilor 1990 a fost marcat de lupta împotriva sistemului comunist, astfel că municipalitatea a încercat să onoreze o serie de personalități sibiene care de-a lungul timpului au fost persecutate politic de fostul regim. O reconciliere istorică în pas cu instalarea pseudo-democrației. În condițiile în care financiar administrația locală depindea aproape în întregime de banii de la Guvern, investițiile în infrastructura locală erau destul de reduse.

    În acest context, relațiile externe au avut o însemnătate importantă, deoarece Consiliul Europei stabilea relațiile de cooperare între Vestul și Estul Europei. Erau schimburi de experiență la nivel administrativ, iar șefii Primăriei Sibiu, primarii Petru Trif, Sorin Șerbu, Aurel Maxim și Dan Condurat trebuiau să se împartă între problemele stringente de infrastructură și primirea delegațiilor străine.

    Aceștia au fost primarii Sibiului de dinaintea perioadei FDGR, adică până în iunie 2000, când Sibiul încă își căuta direcția de dezvoltare. În anii 1990 s-au făcut primii pași pentru reabilitarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural din centrul istoric, pentru reconcilierea și dezvoltarea relațiilor între administrația locală și comunitatea germană, mulți dintre etnicii germani părăsind în valuri Sibiul și împrejurimile. Se făceau pași timizi pentru titlul de Capitală Culturală Europeană și includerea unor părți din centrul istoric în patrimoniul UNESCO, lucru nerealizat nici până astăzi. 

    Primarul Dan Condurat, cel mai prins în strategiile de înfrățire a Sibiului girate de Consiliul Europei

    1999

    Ioana Postelnicu, scriitoare născută în Poiana Sibiului, urmând studiile la Sibiu, apoi la Cluj şi Bucureşti, supranumită şi „Doamna literelor româneşti” pentru activitatea literară, distinsă cu numeroase premii pentru prezentarea, în opera sa, a meleagurilor sibiene.

    Ştefan Augustin Doinaş, poet şi traducător, membru al Academiei Române, absolvent al Facultăţii de Litere şi Filozofie la Sibiu, membru fondator al Cercului Literar de la Sibiu, Doctor Honoris Cauza al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, pentru activitatea sa literară, apreciată în România şi în străinătate.

    Mary Rose Christy, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii de Stat Arizona, specializarea Asistenţă Socială, pentru fondarea, în anul 1995, la Sibiu, a Asociaţiei Româno-Americane pentru Promovarea Asistenţei Medicale, Educaţiei şi Serviciilor Umane (ARAPAMESU), prin care a dezvoltat diverse programe şi proiecte sociale.

    Zaharia Macovei, profesor universitar, doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea, stabilit la Sibiu, pentru contribuţia la dezvoltarea învăţământului superior românesc.

    Hermann Richard Schmidt, profesor, fost inspector general şcolar şi fost director al Liceului Brukenthal, pentru activitatea neîntreruptă de aproape 50 de ani în slujba învăţămâtului sibian.

    Max Arnulf Braun, consul al Germaniei la Sibiu, pentru meritele în consolidarea relaţiilor de prietenie şi colaborare în diferite domenii între comunitatea sibiană şi alte comunităţi din Germania.

    Peter Magrath, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Universităţilor şi Colegiilor de Stat din Statele Unite ale Americii, pentru contribuţia decisivă la schimbarea perceperii imaginii realităţii româneşti în lume, pentru iniţierea şi promovarea Centrului de Cooperare Româno-Americană din Sibiu.

    Harald Gehrig, consul general al Germaniei la Sibiu, pentru meritele în consolidarea relaţiilor de prietenie şi colaborare în diverse domenii între comunitatea sibiană şi alte comunităţi din Germania, pentru contribuţia culturală, economică şi socială a germanilor din România.

    Mircea Vulc, personalitate marcantă a sportului local şi naţional, pentu contribuţia sa la afirmarea baschetului sibian.

    Andrei Marga, ministru al Educaţiei Naţionale, doctor în filozofie, profesor universitar, pentru calităţile profesionale şi morale şi contribuţia la dezvoltarea învăţământului românesc.

    Christine Mangold, pentru activitatea în cadrul fundaţiei „Mutter Initiative”, prin care a făcut o serie de donaţii în Sibiu, în principal pentru Spitalul de pediatrie.

    Nicolae Noica, ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, pentru demersurile în direcţia protejării şi restaurării rezervaţiei de arhitectură medievală a Sibiului.

    Christopher Crabbie, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, pentru susţinerea proiectului de punere în valoare a patrimoniului cultural şi arhitectonic al Sibiului.

    François Ettori, şeful Misiunii Băncii Mondiale în România, pentru contribuţia sa la declararea Sibiului şi zonei înconjurătoare drept obiectiv de interes naţional.

    1998

    Eroii martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989, ca recunoaştere a valorii sacrificiului lor suprem.

    Emil Hurezeanu, absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca, cu studii postuniversitare în Austria şi Statele Unite ale Americii, pentru mesajul său convingător şi vehement ca redactor la Radio Europa Liberă, iar ulterior, la Radio Deutsche Welle, pentru creaţia sa literară, ca exponent al „generaţiei 80”, pentru activitatea sa susţinută; este unul din cei mai cunoscuţi sibieni contemporani, un simbol al rezistenţei anticomuniste, cu un important rol public şi după 1990. A devenit ambasador al României în Germania și Austria.

    Gheorghe Pavelescu, doctor în sociologie şi filozofie a culturii, profesor universitar, cercetător etnolog şi muzeograf, pentru contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului superior sibian şi a cercetării în domeniul culturii populare.

    Mircea Oprişiu, pentru contribuţia sa la conducerea şi ridicarea „noii cetăţi a tiparului sibian”, a revistei Transilvania, pentru editarea a numeroase lucrări despre Sibiu, pentru sprijinirea Muzeului Brukenthal.

    Thomas Curtean, sibian stabilit în SUA în anul 1947, pentru implicarea sa directă în dezvoltarea Bursei de Mărfuri Sibiu, precum şi a creşterii credibilităţii şi prestigiului acesteia.

    Aurel Maxim, fost primar al Sibiului, fost deţinut politic, pentru organizarea Comitetului de luptă împotriva comunismului, pentru implicarea sa în conducerea manifestaţiilor de la Sibiu în decembrie 1989.

    Ion Caramitru, ministru al Culturii, pentru promovarea susţinută a Sibiului în cadrul campaniei „Europa – un patrimoniu comun”, a susţinerii la UNESCO a Schiţei planului de salvare a oraşului istoric Sibiu, a lansării proiectului-pilot de restaurare şi dezvoltate a Sibiului, pentru iniţierea colocviului pluridisciplinar „Sibiu-confluenţe europene”.

    Emil Constantinescu, preşedinte al României, pentru contribuţia şi implicarea directă în campania „Europa – un patrimoniu comun”, care pentru municipiul Sibiu vizează în mod deosebit situl medieval şi integrarea oraşului în structurile programatice europene.    

    Raymond Weber, director al Comisiei pentru Cultură şi Sport din cadrul Consiliului Europei, reputat om de cultură din Luxemburg, pentru implicarea sa în organizarea, la Sibiu, în perioada 12-14 mai 1998, a colocviului internaţional „Sibiu – confluenţe europene”.

    Pierre Werner, prim-ministru onorific al guvernului luxemburghez, pentru participarea la seminarul internaţional „Sibiu – Confluenţe Europene” şi iniţierea unor strânse legături între Luxemburg şi Sibiu.

    Mounir Bouchenaki, directorul Diviziei pentru Patrimoniu Cultural UNESCO, pentru participarea la seminarul internaţional „Sibiu – Confluenţe Europene”.

    Manfred Carstens – secretar de stat, Ministerul Federal de Interne al Germaniei, pentru participarea la seminarul internaţional „Sibiu – Confluenţe Europene” şi iniţierea unor strânse legături între Germania şi Sibiu.

    Erna Hennicot-Schoepges, ministru al Culturii şi Învăţământului din Luxemburg, pentru participarea la seminarul internaţional „Sibiu – Confluenţe Europene” şi iniţierea unor strânse legături între Luxemburg şi Sibiu.

    1997

    Dumitru Ciocoi-Pop, rector al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, profesor universitar cu numeroase lucrări de referinţă în domeniul literaturii anglo-americane, pentru strategia modernă de dezvoltare a Universităţii din Sibiu, devenită la 12 mai 1995 Universitatea „Lucian Blaga”.

    Mircea Ivănescu, poet şi traducător stabilit la Sibiu în anul 1973, distins cu numeroase premii, pentru contribuţia sa la dezvoltarea literaturii române contemporane.

    Pompeiu Onofreiu, monsenior prelat papal, stabilit la Sibiu în anul 1940, pentru lupta de apărare a spiritului creştin al poporului român şi a Bisericii Române Unite cu Roma – Greco – Catolică în perioada hortistă şi comunistă, inclusiv în condiţii de detenţie şi ilegalitate, pentru activitate deosebită în cadrul ASTREI, pentru apărarea unor personalităţi persecutate.

    Aurel Maxim, primarul interimar devenit apoi Cetățean de Onoare

    1996

    Günter Rolf Kirste, profesor doctor la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg, pentru sprijinul real în vederea materializării programului de colaborare româno-german „Transplant renal la Sibiu”.

    1995

    Charles R. Franz, profesor la Universitatea Missouri din Columbia (Statele Unite ale Americii), pentru dezvoltarea relaţiilor între cele două oraşe şi universităţi.

    Claudia Presecan, gimnastă din Sibiu, pentru rezultate deosebite la Jocurile Olimpice, Campionatele europene şi mondiale.

    Sorin Șerbu, primul primar ales al Sibiului și aportul său

    1994

    Mary Anne McCollum, primar al oraşului Columbia din statul american Missouri, pentru apropierea dintre cele două oraşe.

    Dr. Alois Mock, ministru al Afacerilor Externe din Austria, pentru paşii concreţi în relaţia dintre România şi Austria, pentru contribuţia directă la acordarea de ajutoare materiale şi spirituale, în special în Sibiu.

    Petru Trif, primarul numit, care a dat startul la titlurile de Cetățeni de Onoare

    1991

    Antje Schmidt-Classen, din oraşul german Siegen, pentru ajutorul acordat locuitorilor municipiului şi judeţului Sibiu, în special elevilor Şcolii cu internat pentru deficienţi de auz.

    CITEȘTE și: Onoarea municipiului stă în 85 de personalități și în 93 de eroi martiri. Cetățenii de Onoare ai Sibiului (I) – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Sloganurile electorale, anemice și monotone

    Suntem tot mai aproape de alegerile locale și cele europarlamentare. Partidele politice și candidații independenți au dat deja startul promisiunilor și sloganurilor electorale, prin care încearcă să își convingă votanții. Cea mai mare parte a candidaților la Primăria Sibiu și Consiliul Județean și-au gândit deja o anumită strategie de campanie și sloganul (sloganurile, în anumite cazuri) care să îi reprezinte. Alți candidați însă se remarcă prin absența ostentativă din atenția (și respectul, aș zice) publicului, nereușind să își actualizeze nici măcar paginile personale de facebook cu elemente electorale de bun simț civic.

    Din punct de vedere al sloganurilor, campania electorală pentru alegerile din 9 iunie e, cu mici excepții, una anemică, monotonă în creativitate și originalitate. Și, mai ales, lipsită de enunțuri sonore, care să genereze emoție și care să îi implice pe sibieni. Un slogan trebuie să fie, prin excelență, scurt, relevant, percutant, perfect adaptat la persoană sau la partid. Și să aibă acea coerență, muzicalitate care să confere capacitatea de a se întipări în mintea votantului, să îi ofere o identitate distinctă. De aceea un slogan inspirat se regăsește întotdeauna la interferența dintre sociologie, politologie, psihologie a maselor etc.

    Actualul primar, Astrid Cora Fodor (FDGR) a ales un mesaj emoțional, extrem de simplu și de scurt: „I❤️SB”. Același mesaj îl regăsim și la candidatul FDGR pentru Consiliul Județean. E genul de slogan pentru o campanie în care o mare parte din electorat (matur, consecvent) votează conservator, iar tinerii din lipsă de convingeri și defetism depolitizat.

    Adrian Bibu (PNL) vine cu un slogan viu, participativ, dar, spre deosebire de cel din campania 2020 (”Se poate! Împreună”), oarecum temător: „Orașul nostru, viitorul nostru!” Jocul de cuvinte, repetitiv, „nostru” / „ nostru” îi poate da o valoare generică, însă nu și una memorabilă.

    Candidatul PSD merge pe sloganul partidului: „Alege înțelept”. O perspectivă difuză, inexpresivă și fără impact, având în vedere contrapunerea cu opțiunea de a alege / a fi un alegător „prost”.

    „Dreapta Unită câștigă Sibiul” e miza cu care se prezintă în fața alegătorilor alianța în discuție. Așa cum ne-a arătat precampania, în cadrul ADU nu prea funcționează decât USR, al cărei candidat, Ruxandra Cibu Deaconu, preia sloganul alianței: „Ruxandra Cibu Deaconu. Câștigă Sibiul”. Un mesaj impersonal, care nu se adresează sibienilor. Și, mai ales, nu clarifică pentru cine „câștigă Sibiul” candidata la Primărie: pentru ea, pentru alianță ori pentru sibieni.

    Singurul candidat independent la Primăria Sibiu, Alexandru Lucian Găvozdea, a lansat câteva sloganuri electorale, dintre care cel mai cunoscut e „Repornim Sibiul!”. Acestuia i se adaugă: „Candidații de partid, cu interese de partid. Găvozdea, candidat independent, cu oamenii”; „Lucian Alexandru Găvozdea, candidatul oamenilor, nu al partidelor”. E singurul candidat, de altfel, care are un mesaj (generalist, ce e drept) împotriva adversarilor politici. Evident, din poziția din care candidează: aceea de independent.

    Dacă ar fi să facem o clasificare a sloganurilor folosite în campania pentru alegerile din 9 iunie, aceasta s-ar putea situa în zona mesajelor centrate pe Sibiu și pe cetățeni (FDGR, PNL), sloganuri centrate pe candidat și împotriva adversarilor politici (Lucian Găvozdea) și sloganuri care nu spun mare lucru (PSD, ADU).

    Un candidat nu se validează și, mai ales, nu își asigură reușita prin slogan. Însă acesta îi poate crește sau scădea din valoare prin mesajul pe care l-a ales să îl reprezinte. Pentru că creativitatea, responsabilitatea și cunoașterea electoratului căruia i se adresează în construirea unei campanii poate fi dătătoare de sens pentru modul în care acesta va reprezenta orașul la nivel de edil.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Finala Cupei României 2024 la Sibiu. Poate reuși Corvinul ceea ce nu a reușit FC Hermannstadt în urmă cu 6 ani?

    Miercuri, 15 mai, de la ora 20:30, pe stadionul Municipal din Parcul Sub Arini se va juca finala Cupei României, ediția 2023-2024: Corvinul Hunedoara, echipă de Liga 2 – Oțelul Galați, nou promovată în Superliga. E pentru prima oară când se întâmplă aceasta în istoria fotbalului românesc. Totodată, este pentru a doua oară când ultimul act al competiției are loc la Sibiu, după ce, în 2023, Sepsi a învins-o pe Universitatea Cluj la loviturile de departajare.

    Corvinul Hunedoara a ajuns în finala Cupei din postura de echipă din Liga 2 și este pentru prima dată când o echipă din Hunedoara luptă pentru trofeu. De partea cealaltă, după 20 de ani, Galațiul are din nou șansa la Cupa României. În 2004, Dinamo învingea Oțelul cu 2-0 în finala disputată pe stadionul Cotroceni.

    Ultima echipă de eşalon secund care a jucat finala Cupei României, cum este acum cazul echipei Corvinul Hunedoara, a fost FC Hermannstadt, în 2018, când a fost întrecută de Universitatea Craiova cu 2-0 pe Arena Națională. Din grupele preliminare ale Cupei României din acest an, Corvinul și FC Hermannstadt s-au calificat în tandem în sferturile competiției. Dar Corvinul a mers până la capăt, sibienii fiind eliminați în sferturi de Universitatea Cluj.

    Universitatea Cluj – Farul Constanța deschide ziua finalelor de la Sibiu

    La fel ca în ultimii ani, finala juniorilor se dispută în deschiderea finalei Cupei României. Trofeul Cupei de Tineret va fi disputat de Universitatea Cluj și Farul Constanța. Partida este programată pe stadionul Municipal, tot miercuri, 15 mai, dar de la ora 12:00. Biletele la finala juniorilor au prețul de 10 RON și sunt disponibile online pe site-ul bilete.frf.ro.

    Două echipe surpriză luptă pentru trofeul Cupei României

    Corvinul Hunedoara a trecut, în semifinale, de FC Voluntari, iar Oțelul Galați a obținut și ea calificarea după ce a învins-o pe Universitatea Cluj, 2-1. Trupa lui Dorinel Munteanu a rezolvat târziu calificarea, în ultimul minut al partidei, atunci când, în urma unei faze fixe, Alexandru Chipciu a trimis balonul în propria poartă. Gălățenii au fost cei care au deschis scorul, în minutul 12, prin lovitura de cap a lui Jonathan Cisse. Însă Universitatea Cluj a reușit să egaleze, chiar înainte de pauză, prin Nistor, care a transformat o lovitură de la 11 metri.

    De la punctul cu VAR putea marca și Oțelul, în prelungirile jocului, când calificarea era deja jucată, însă Aly Malle a ratat. Chiar și așa, Oțelul învinge cu 2-1 și merge în finală. După un 3-1 entuziasmant la Hunedoara în fața celor de la FC Voluntari, formație de prim eșalon, Corvinul a ajuns pentru prima oară în istoria clubului să dispute finala Cupei României. Semifinale: Corvinul Hunedoara – FC Voluntari 3-1 (Manolache 20, Neacșa 61, M. Coman 72 / D. Florea 33), Oțelul Galați – Universitatea Cluj 2-1 (J. Cisse 12, Chipciu 90-autogol / Nistor 45+1-pen.) 

    Corvinul mai bună ca Hermannstadt. Florin Maxim a promovat cu Șelimbărul în Liga 2

    Corvinul Hunedoara a făcut parte din aceeași grupă cu FC Hermannstadt în ediția din acest an. Cele două echipe nu s-au întâlnit în meci direct în grupă, hunedorenii având alt adversar din Superliga, potrivit regulamentului competiției. În cele din urmă, Corvinul a fost cea mai bună și a câștigat grupa de calificare. FC Hermannstadt a ocupat locul doi, iar ambele echipe s-au calificat în sferturile de finală ale Cupei României.

    Din grupa de calificare au mai făcut parte Petrolul Ploiești, Sepsi Sfântu  Gheorghe, ambele din Superliga, Chindia Târgoviște, Liga 2, și Progresul Pecica, Liga 3. Totodată, antrenorul hunedorenilor este Florin Maxim, cel care a obținut cu Viitorul Șelimbăr promovarea în Liga 2. Între timp, acesta s-a despărțit, prin demisie, de echipa din Șelimbăr, care apoi și-a schimbat denumirea în CSC 1599 Șelimbăr, la debutul în Liga 2.

    Din septembrie 2019 și până la finalul stagiunii încununată cu câștigarea celor două baraje de promovare în Liga 2 (4-2 la general cu Crișul Chișineu Criș și 3-1 cu Măgura Cisnădie), Florin Maxim nu a pierdut niciun meci oficial pe banca Viitorului. Fostul fundaș de la Sportul sau Farul Constanța a intrat astfel în istoria clubului șelimbărean. Din septembrie 2019 și până la finalul stagiunii, încununată cu câștigarea celor două baraje de promovare în Liga 2 (4-2 la general cu Crișul Chișineu Criș și 3-1 cu Măgura Cisnădie), Florin Maxim nu a pierdut niciun meci oficial pe banca Viitorului.

    Corvinul în fața unei premiere europene

    Corvinul va avea un echipament special pentru meciul cu Oțelul din finala Cupei. În drumul spre finală, Corvinul Hunedoara a trecut categoric de către CFR Cluj și FC Voluntari, scor 4-0, respectiv 3-1. Astfel, echipa din Liga 2 este foarte aproape de o performanță remarcabilă, aceea de a câștiga Cupa. Dacă va reuși această performanță, formația din liga secundă se va califica în primul tur preliminar din Europa League. Misiunea ar fi una aproape imposibilă pentru Corvinul Hunedoara, întrucât Panathinaikos, Dinamo Zagreb și Ferencvarosar fi unele dintre posibilele adversare ale Corvinului Hunedoara în drumul spre Europa League. În cazul în care ar pierde primul tur, Corvinul Hunedoara ar continua în preliminariile UEFA Conference League.

    Corvinul este la un pas de istore, dar nu națională, ci europeană. Niciodată în istoria fotbalului european, nu s-a mai întâmplat, până acum, dacă va câștiga Cupa, ca o echipă venită din Liga 2 să evolueze în două competiții europene diferite în același an. Sistemul competițional european este diferit din sezonul viitor. Practic, Corvinul dacă iese învingătoare, are asigurată și Europa League și Conference League dacă va câștiga Cupa. Mai mult, va juca și finala Supercupei României. Astfel, oficiali grupării au decis să realizeze un echipament special pentru partida de pe 15 mai. Modelul este unul unic, albastrul a fost schimbat în cel folosit de Manchester City, iar H-ul de pe fața tricoului reprezintă simbolul Hunedoarei, potrivit Digisport. Mai mult, aceștia au pregătit și echipamentul pentru suporteri, fanionul și eșarfele pentru meci.

    Dorinel Munteanu, câștigătorul Cupei Balcanice cu Inter Sibiu, revine pe Municipal

    Dorinel Munteanu, antrenorul Oțelului Galați, a rămas în sufletul suporterilor interiști. A scris mai întâi istorie pentru fotbalul sibian și apoi pentru orașul Galați, câștigând titlul de campion național cu Oțelul. Acesta a câștigat cu FC Inter Sibiu, în 1991, Cupa Balcanică, cel mai important trofeu câștigat ca fotbalist în cariera sa. Dorinel Munteanu a jucat pentru FC Inter Sibiu, în perioada 1989 – 1991, când a evoluat în 47 de partide și a marcat 7 goluri.

    În 1991, cel mai selecționat fotbalist din istoria Naționalei a terminat cu FC Inter Sibiu pe locul 4 în Divizia Națională, lucru care a însemnat cea mai bună performanță fotbalistică în istoria sportului sibian de după cel de-al doilea război mondial pentru o echipă din municipiul Sibiu, la acea vreme. În plus, FC Inter a jucat semifinalele Cupei României, fiind eliminată de FCM Bacău, ratând șansa de a evolua în Cupa Cupelor. De asemenea, Dorinel Munteanu a fost chemat să îmbrace pentru prima oară tricoul echipei naționale în 1991, când încă juca pentru FC Inter Sibiu. Munteanu a debutat în tricoul României pe 23 mai 1991, într-o victorie cu Norvegia, scor 1-0, în deplasare. S-a transferat apoi la Dinamo București.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Onoarea municipiului stă în 85 de personalități și în 93 de eroi martiri. Cetățenii de Onoare ai Sibiului (I)

    În Sibiul democratic, de după Revoluția din 1989, la fel ca în întreaga României, s-a instituit practica acordării titlului de cetățean de onoare. Aceștia sunt oameni premiați simbolic de comunitatea din care fac parte sau în sprijinul căreia și-au depus eforturile ori au contribuit decisiv la îmbunătățirea imaginii comunității sau la marcarea unor momente importante din istoria unei localități.

    La începutul anilor 1990, Consiliul Europei a lansat o altă modă, ce a prins bine în estul Europei: înfrățirea localităților din fostul spațiu comunist cu cele din Occident. După ce înfrățirea au fost parafată, între aceste localități au fost derulate tot felul de acțiuni umanitare, culturale, sociale și mai ales schimburi de experiență în plan administrativ. Consolidarea acestor relații de înfrățire, dar și sprijinul financiar și logistic venit din partea comunităților din Vestul Europei, au dus și la conferirea de titluri de Cetățean de Onoare pentru partenerii din străinătate din partea autorităților locale, în special pentru șefii din instituțiile publice din Vest.      

    În plus, municipiul Sibiu are și altă particularitate. Mulți dintre sașii plecați în perioada comunistă din Sibiu au fost și printre primii care s-au întors în municipiu după 1989 și au pus umărul la consolidarea unor relații între municipalitatea sibiană și cea din Vestul Europei, în special din Germania. Căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei a creat un sentiment aparte și pentru etnicii sași, care au revenit la Sibiu și au sprijinit îndeaproape consolidarea valorilor europene ale Sibiului și ale județului.

    De la momentul plecării din România, în anii 1960 și 1970 și până la Revoluție, sașii din Germania și-au consolidat statutul social, însă nu au uitat legăturile cu comunitatea lor din România. Astfel, aceștia și urmașii, dorind să păstreze legătura cu trecutul, au redescoperit Sibiul și împrejurimile lui. Din rândul sașilor plecați în perioada comunistă s-au ridicat adevărate personalități, în toate domeniile, care acum fac cinste orașului nostru. Totodată, anii `90 a fost momentul în care festivitățile între orașele înfrățite și decernarea titlurilor de cetățeni de onoare erau la mare preț, lucru care, ulterior, s-a mai diminuat datorită apropierii de valorile europene.

    Un alt moment important în istoria Sibiului care a făcut ca Cetățenii de Onoare ai Sibiului să fie stabiliți pe bandă rulantă a fost „Sibiu 2007. Capitală Culturală Europeană”, poate cea mai mare onoare avută de vreo comunitate din România de după 1989. A fost un momentul decisiv în istoria Sibiului, iar administrația orașului a fructificat la maximum acest statut.

    Un alt val de Cetățeni de Onoare a apărut în municipiu ca urmare a recunoașterii meritelor celor care au luptat împotriva comunismului (evenimentele din decembrie 1989 din oraș), când Sibiul a înregistrat cele mai multe victime raportate la populația orașelor din țară, adică peste 100 de persoane decedate. O pată rușinoasă pe obrazul unui oraș martir.

    În plus, în cei 35 de ani de la Revoluție, unii sibieni au făcut performanță în domeniile lor de activitate, iar comunitatea a ținut să le mulțumească și să le recunoască meritele.

    Titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Sibiu” se acordă de municipalitate din 1991. Până în prezent, 85 de personalități au primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Sibiu, la care se adaugă eroii martiri ai Revoluției din Decembrie 1989, 93 de persoane. Cele mai multe titluri de cetățeni de onoare ai Sibiului le-a acordat Klaus Iohannis (38), urmat de Dan Condurat (29), Astrid Fodor (11), Aurel Maxim (3), Sorin Șerbu (2) și Petru Trif (1). Eroii martiri de la Revoluția din Decembrie 1989 au primit titlul de cetățean de onoare în timpul mandatului lui Dan Condurat.

    În această primă parte a articolului vă prezentăm Cetățenii de Onoare ai Sibiului care au primit această distincție în mandatele de Primar ale lui Klaus Ionhannis și Astrid Fodor.

    Inventarul cetățenilor de onoare

    În acest moment, în municipiul Sibiul 84 de personalități din aproape toate domeniile de activitate au primit titlul de cetățeni de onoare, la care se adaugă eroii revoluției din Decembrie 1989.

    Sibiu 100% vă prezintă cetățenii de onoare ai municipiului Sibiu și meritele pentru care au primit această distincție. Toți au contribuit în felul lor la tot ceea ce înseamnă astăzi Sibiul democratic, european și valorile pe care le promovează în lume.               

    Titlurile de Cetățean de Onoare acordate de primarul Astrid Fodor

    2023        

    DUMITRU BUDRALA – regizor, director Astra Film, fondator al Festivalului Internațional de cinema documentar de la Sibiu „Astra Film Festival”, membru fondator al Asociației „Sibiu – Capitală Culturală Europeană”. Este fondator și președinte al Fundației Astra Film, iar titlul l-a primit pentru întreaga sa activitate artistică și pentru promovarea valorilor culturale sibiene.

    General de brigadă, prof. univ. dr. ing. GHIȚĂ BÂRSAN, Comandant (Rector) al Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” Sibiu, a primit titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu” pentru contribuția deosebită la dezvoltarea învățământului superior sibian și în viața orașului.

    2022

    Profesor univ. dr. SABIN ADRIAN LUCA, fostul director al Muzeului Național Brukenthal, a primit titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu” pentru întreaga sa activitate de promovare a valorilor culturale, arheologice și istorice, precum și pentru protejarea și valorificarea patrimoniului cultural național.

    GÖTZ TEUTSCH – muzician, născut în Sibiu în anul 1941, care a devenit unul dintre cei mai importanți violonceliști ai lumii, ca o recunoaștere binemeritată din partea orașului natal al acestui muzician de excepție care, printr-o viață dedicată culturii și artei, a reprezentat Sibiul pe cele mai importante scene ale lumii.

    ADRIAN TOMA ORDEAN – compozitor, producător muzical si interpret român contemporan de muzică pop-rock, cunoscut pentru fondarea formatiei COMPACT, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, pentru contributia sa artistică la dezvoltarea muzicii pop-rock din România, dar si pentru promovarea tinerelor talente si dezvoltarea vieții muzicale din Sibiu.

    2021

    CONSTANTIN CHIRIAC, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, pentru contribuția deosebită la promovarea municipiului Sibiu pe plan național și internațional, pentru prestigioasa activitate culturală, artistică, educațională și de cercetare și pentru transformarea Sibiului – prin Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – într-un important centru de dezvoltare a artelor spectacolului.

    2019

    SILVIA MACREA, manager al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, ambasador al tradițiilor orașului și zonei Sibiului. Ansamblul folcloric profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului” este cea mai veche formație de dansuri populare a României și una dintre cele mai vechi din Europa. Ansamblul activează neîntrerupt din anul 1944, în municipiul Sibiu, România, în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu.  

    HASSO PLATTNER, miliardar german, cu origini sibiene, partener al comunitătii locale prin sustinerea învătământului superior sibian. Părinții săi au locuit pe strada Tipografilor. A făcut o donație de peste 4 miliaone de euro pentru universitatea sibiană.

    2017

    FRIDERIC GÜNTHER NUSS, artist fotograf sibian, membru FIAP, răsplătit cu distincţia de Artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, cu o activitate profesională susținută în media locală și națională, dar și cu o activitate artistică îndelungată prin care a adus un plus de imagine Sibiului și României.

    LUCIA ANA ȚEPOSU MARINESCU, una dintre cele mai importante figuri ale muzeisticii și arheologiei clasice greco-romane din țara noastră, pentru studiile și cercetările sale considerate esențiale pentru istoria României, a culturii și civilizației transilvănene.

    2015

    FRANK-WALTER STEINMEIER, Ministrul Federal al Afacerilor Externe al Germaniei, pentru implicarea susținută în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum și pentru contribuția sa la desemnarea Sibiului drept Capitală Culturală Europeană în 2007. A devenit între timp președintele Germaniei.

    Klaus Iohannis, cei mai mulți Cetățeni de Onoare, în cele mai definitorii momente ale Sibiului post-decembrist

    2013

    PAUL NIEDERMAIER, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, doctor în arhitectură, membru corespondent al Academiei Române, cel mai important specialist din România în studiul istoriei oraşelor, pentru lucrările sale legate de Transilvania în general şi de Sibiu, în special.

    NICOLAE BARCAN, decanul de vârstă al artei plastice sibiene – pentru implicarea sa în activitatea filialei sibiene a Uniunii Artiştilor Plastici din România, pentru maniera inconfundabilă în care a redat Sibiul în multe dintre picturile sale.

    MIRCEA MUREŞAN, cel mai în vârstă regizor român în viaţă, în palmaresul căruia se înscriu filme de referinţă din cinematografia românească, cum sunt „Răscoala”, „Baltagul”, „Blestemul Pământului” şi „Blestemul Iubirii”, „Horea”, pentru legătura pe care o păstrează cu Sibiul natal şi pentru filmările pe care le-a realizat, de câte ori a fost posibil, în zona Sibiului.

    HORST KLUSCH, specialist de renume internaţional în domeniul ceramicii, posesorul celei mai bogate şi mai reprezentative colecţii ce ilustrează dezvoltarea olăritului artistic în Transilvania, pentru iniţierea Cercului de colecţionari ceramişti din Sibiu şi a Târgului Olarilor din Sibiu.

    SHUJI KOGI, secretar general al EU-Japan Fest Japan Committee, pentru susţinerea Teatrului Naţional „Radu Stanca” şi a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, pentru facilitarea schimburilor teatrale între Sibiu şi Japonia şi a prezenţiei voluntarilor japonezi în Sibiu, pentru contribuţia la înfrăţirea între Sibiu şi Takayama .

    2012

    MIRCEA PĂCURARIU, membru corespondent al Academiei Române, preot profesor, doctor în teologie şi istoric – pentru activitatea sa neîntreruptă de peste 50 de ani în învăţământul superior teologic sibian şi pentru articolele şi cărţile sale de referinţă legate de Sibiu.

    2010

    ȘTEFAN ORTH, artist plastic, pentru promovarea imaginii Sibiului în ţară şi în lume prin lucrările sale, în special de gravură şi pentru contribuţia sa la programul Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007.

    2009

    HELMUT KREUTZ, antreprenor german, pentru ajutorul său financiar substanţial la reabilitarea Bisericii Evanghelice din Sibiu, unul din simbolurile marcante ale oraşului.

    2008

    DAN PERJOVSCHI, cel mai cunoscut artist plastic român contemporan, pentru iniţiativa construirii în Sibiul natal a unui atelier-arhivă de artă contemporană, viitor centru cultural.

    2007

    SUSANNE KASTNER, vicepreşedinte al Bundestagului German, pentru implicarea sa în proiecte culturale în Sibiu şi diverse acţiuni umanitare în oraş şi împrejurimi.

    SERGIU NISTOR, arhitect, comisar guvernamental pentru Programul Sibiu-Capitală Culurală Europeană 2007, pentru contribuţia la reuşita programului şi la reabilitarea centrului istoric al Sibiului. Consilier prezidențial în mandatul lui Klaus Iohannis.

    ADRIAN IORGULESCU, ministru al Culturii şi Cultelor, pentru aportul la Programul Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007.

    GUY DOCKENDORF, director general în Ministerul Culturii din Luxemburg, pentru deosebitul sprijin şi implicarea directă în nominalizarea Sibiului drept Capitală Culturală Europeană.

    OCTAVIE MODERT, secretar de stat pentru cultură, educaţie şi cercetare în Luxemburg, pentru susţinerea Sibiului în vederea conferirii titulaturii de Capitală Culturală Europeană.

    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU, prim-ministru al României, pentru sprijinul acordat Programului Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007, extinderii şi modernizării aeroportului sibian, reabilitării unor şcoli din oraş.

    TRAIAN BĂSESCU, preşedintele României, pentru implicarea în programul Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007.

    HANS CHRISTIAN HABERMANN, preşedintele Fundaţiei Saşilor Transilvăneni, pentru finanţarea renovării unor clădiri din centrul istoric al Sibiului, a unor evenimente culturale, pentru lobby-ul pe care îl face în Europa Centrală şi de Vest pentru Sibiu.

    PETRE SBÂRCEA, unul din cei mai cunoscuţi dirijor români contemporani, cadru didactic la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, pentru aportul său la dezvoltarea vieţii muzicale din Sibiu, unde a debutat la pupitrul orchestrei Filarmonicii de Stat, orchestră de care îl leagă 50 de ani de activitate, din care cei mai mulţi ca prim-dirijor; între anii 1976-1990 a fost şi director al Filarmonicii de Stat Sibiu.

    MUGUR ISĂRESCU, guvernatorul Băncii Naţionale a României, pentru contribuţia la dezvoltarea Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi a staţiunii Păltiniş.

    2004

    MIRON TUDOR MITREA, ministru al Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în Guvernul Adrian Năstase, pentru implicarea în realizarea de locuinţe şi alte investiţii în Sibiu, cum ar fi Cartierul Reșița.

    RĂZVAN THEODORESCU, academician, ministru al culturii şi cultelor, pentru susţinerea instituţiilor culturale din Sibiu, pentru contribuţia la cofinanţarea Festivalului Internaţional de Teatru, al celui de Film Antropologic şi de Jazz, pentru susţinerea candidaturii Sibiului la Programul Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007.

    ALTEŢA REGALĂ MARELE DUCE HENRY DE LUXEMBURG, cu ocazia vizitei la Sibiu, pentru contribuţia statului luxemburghez la restaurarea imobilului din Piaţa Mică, devenită „Casa Luxemburg”, simbol al legăturilor istorice dintre cele două zone ale Europei.

    ALTEŢA REGALĂ MAREA DUCESĂ MARIA DE LUXEMBURG, cu ocazia vizitei la Sibiu, pentru contribuţia statului luxemburghez la restaurarea imobilului din Piaţa Mică, devenită „Casa Luxemburg”.

    2003

    ROSELYNE LEFRANÇOIS, viceprimar al oraşului francez Rennes, pentru dezvoltarea relaţiilor între Rennes şi Sibiu, atât înaintea cât şi după înfrăţirea celor două oraşe.

    EDMOND HERVÉ, primar al oraşului francez Rennes, pentru dezvoltarea relaţiilor între Rennes şi Sibiu, atât înaintea cât şi după înfrăţirea celor două oraşe.

    TEODOR TULPAN şi LUCIAN BOGDAN, alpinişti şi salvamontişti sibieni- pentru performanţa de a duce Sibiul, la propriu, pe cele mai înalte culmi, prin cucerirea, la 22 mai 2003, în cadrul primei expediţii integral româneşti, a „Acoperişului Lumii”, Everestul.

    MIHAI ALBU, baschetbalist format la Sibiu, profesor de sport la liceul THG din Wolfenbüttel, pentru performanţele sportive, pentru acţiunile de sprijin a sportului sibian şi pentru cele umanitare, concretizate în donaţii pentru Leagănul de copii din Sibiu.

    2002

    OTTO SCHILLY, ministru federal de interne al Germaniei – cu ocazia vizitei la Sibiu, pentru promovarea imaginii României, în general şi a Sibiului, în special, în ţara sa.

    JOSEF DEIMER, primar general al oraşului Landshut, cel mai vechi primar în funcţie din Germania, pentru implicarea sa activă în demersul integrării europene a României şi iniţiativa înfrăţirii oraşului Landshut cu Sibiul.

    2001

    JEAN-PIERRE ANDRÉ KALLENBACH, inginer diplomat, membru de onoare al Uniunii Internaţionale a Transportatorilor Publici, pentru contribuţia sa, în calitate de director general al Transportului Public Lausanne, la dezvoltarea transportului în comun sibian, concretizat în donarea unor mijloace de transport şi piese de schimb.

    CONSTANTIN OPREAN, profesor universitar doctor, prorector al Universităţii „Lucian Blaga”din Sibiu, pentru activitatea sa în domeniul academic şi al cercetării ştiinţifice, pentru aportul său la construirea noi Facultăţi de Inginerie din Sibiu, a Sălii Polivalente Transilvania, pentru susţinerea sportului de performanţă sibian.

    ION BESOIU, unul din cei mai mari actori români, simbol al teatrului şi filmului românesc, care în primii 16 ani de activitate a jucat pe scena teatrului sibian, iar în anul 1997 a înfiinţat Fundaţia „Sibiul Vechi”, pentru întreaga sa activitate artistică şi pentru efortul de reînviere a „spiritului sibian”.

    2000

    EBERHARD SCHAICH, profesor universitar doctor, rector al universităţii „Eberhard Karls” din Tübingen, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, pentru bursele acordate cadrelor didactice şi studenţilor sibieni, pentru dezvoltarea unor programe de cooperare între centrul universitar Sibiu şi oraşul universitar Tübingen.

    SABINA COJOCAR, membră a lotului olimpic de gimnastică, triplă campioană europeană de junioare şi vicecampioană cu echipa la sol, la Campionatele Europene de la Paris, pentru cariera excepţională în gimnastică, începută în Sibiul natal.

    CHRISTOPH-MICHAEL KLEIN, episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană (Lutherană) din România, cu sediul în Sibiu, doctor în teologie, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Viena, autor a peste 200 de studii, articole şi comunicări, precum şi a unor cărţi de teologie, pentru întreaga sa activitate, inclusiv pentru cea ecumenică, desfăşurată atât la nivel naţional cât şi internaţional

    PAUL PHILIPPI, profesor universitar doctor, cu studii universitare de teologie şi istorie în Germania şi Elveţia , fondator şi preşedinte, apoi preşedinte de onoare al Forumului Democrat al Germanilor din România, cu sediul în Sibiu, pentru activitatea ştiinţifică, didactică şi politică, pentru acţiunile întreprinse în străinătate cu scopul de a face cunoscută istoria ţării noastre şi în particular cea a Sibiului.

    Î.P.S. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, doctor în teologie, membru de onoare al ASTREI, pentru întreaga sa operă filozofică, teologică şi literară

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vornicul Patriche Dragoș: „Aș vrea ca prin ritualul de nuntă să fiu hrană pentru sufletele care m-au chemat”

    A trecut și sărbătoarea Paștelui. Lumea s-a încins la grătare, la ouă roșii, vin și cozonac. De acum, se deschide sezonul nunților. Iar pentru ca o nuntă să iasă bine, aceasta are nevoie de rânduială. Tocmai din acest motiv l-am rugat pe Dragoș Patriche, profesor de meserie și vornic din pasiune (cu nu mai puțin de 30 de nunți la activ numai anul ce a trecut), să ne povestească despre cum decurge o nuntă tradițională din zona Sibiului și care este rolul vornicului.

    Cum se făceau nunțile pe vremuri

    Astăzi avem firme specializate pentru nunți, care organizează evenimentul de la ,,a” la ,, z”, însă pe vremuri mirilor și apropiaților lor le reveneau toate sarcinile de îndeplinit. „Eu provin de pe Valea Secașelor, de undeva la jumătatea drumului între Blaj și Miercurea Sibiului.

    În această zonă încă se mai păstrează, în zilele noastre, ritualurile de nuntă sau de înmormântare. Nunțile, pe vremuri, din ce am auzit de la bătrâni, se făceau încă de joia. Toată comunitatea ajuta viitorii soți cu păsări, ouă, făină, nuci, ce era necesar. O nuntă putea să aibă și 300 de meseni. Se chema tot satul, mai ales după colectivizare, când s-au făcut căminele culturale. Ele se organizau de obicei toamna sau iarna, deoarece lumea nu avea frigidere, unde să conserve mâncarea. Iar meniul consta din mâncare făcută acasă. La aperitiv se servea salată boeuf, chiftele, caltaboș și alte preparate. Apoi supa de tăiței, urmată de  friptură asortată: pui, porc sau vițel; cu murături și piure de cartofi. Se făceau niște platouri mari, oamenii se serveau singuri din ele. Se mai puneau pe mese tradiționalele sarmale cu smântână și mămăliguță, iar spre dimineață ciorbă acră.

    Ca băuturi, se bea sifon, care ținea locul apei minerale de astăzi, țuică, vin, iar foarte rar, bere. Lumea aprecia mai mult aceste bunătăți, deoarece se întâlnea mai rar cu ele. Astăzi lumea este sătulă de toate, e ghiftuită. Trăim cea mai bună perioadă din toată istoria lumii. Plus că acum oamenii sunt mai grăbiți. O nuntă începea de obicei la ora 14, iar dacă era duminica, se termina mai repede cu două ore. De preferat, nunțile ar trebui să fie organizate sâmbăta”, ne spune vornicul.

    Rolul vornicului

    Rolul vornicului nu prea s-a schimbat de pe vremea bunicilor noștri și până astăzi, însă depinde de fiecare dacă dorește un astfel de personaj la nunta sa. „La o vreme după ce m-am însurat, am primit o ofertă de la o rudă, din partea soției, să fiu vornic la nunta lor. Ce mai, m-am simțit onorat, ca un cocoș în ogradă, cu creasta pe sus! Dar nu știam exact care sunt atribuțiile unui vornic, așa că am început să studiez. 

    Având ca punct de reper nunta mea, am stat de vorbă cu starostele pe care l-am avut, am vorbit cu mai mulți bătrâni și am început să fac un schelet. A ieșit o nuntă frumoasă, țin să cred că m-am descurcat. Dovadă sunt cele 33 de evenimente pe care le-am avut doar anul trecut. Calitatea vornicului este de organizare, de a urmări toată activitatea îndeaproape, ca totul să meargă bine și de a lua din emoțiile mirilor. Sunt obiceiuri diferite, chiar dacă un sat este la trei kilometri distanță de altul. Iar mesajele diferă de la o nuntă la alta. Trebuie să fii perspicace, dibaci, cum se spune la noi, ca vornic. Să ai vorbele la tine și să fii spontan”, ne declară Patriche.

    Nuntă de altădată

    Cum decurge azi o nuntă

    În tradițiile noastre totul are o rânduială. Orice obiect sau zicere are o însemnătate și musai trebuie respectate. „La o nuntă, prima oară se adună invitații la mire acasă. Printre aceștia se numără  rudele apropiate, domnișorii de onoare, împreună cu partenerele lor. Vin atât din partea mirelui, cât și din partea miresei. În casă, în partea dreaptă, stă mirele, iar în cea stângă stă sora de mire sau o domnișoară de onoare, care îl însoțește până la nași. Mirele stă în dreapta deoarece în fața Sfântului Altar bărbatul stă în fața Mântuitorului, iar femeia în partea Maicii Domnului.

    Atunci intervin eu cu un mesaj de mulțumire, care e dedicat tuturor celor prezenți. Apoi mirele, însoțit de sora sa sau de o domnișoară de onoare, duce buchetul nașei. Când am ajuns la nași, spun un mesaj de mulțumire. Vornicul e un fel de purtător de cuvânt al mirelui, îi preia din emoții. Apoi nașului îi intervine sarcina să desemneze pe cineva să țină lumânările. La noi, la ortodocși, lumânările pleacă întotdeauna de la nași. Aici intervin cu alt mesaj de mulțumire.

    Apoi iese mirele cu nașa și nașul cu sora de mire sau domnișoara de onoare. Apoi se îndreaptă alaiul cu muzică spre mireasă. În momentul când ajunge la mireasă, mirele îi oferă buchetul miresei, dar până să i-l ofere spun un mesaj de intrare, și se termină cu un mesaj de mulțumire. Mirele îi oferă buchetul miresei, apoi mireasa pune florile în piept, la mire, nănași, părinți. Apoi mai vin cu un mesaj de mulțumire și mergem spre biserică. Când iese din biserică, îi organizez pe domnișorii de onoare să facă o arcadă și se merge la poze.

    După poze, se merge la sală. Și în sală rămân doar la deschidere. Aici am o altă cuvântare de mulțumire, în care nu uit să pomenesc pe toată lumea. După, termin cu rugăciunea, sau dacă e preot, îi dau cuvântul acestuia. Le urez mirilor casă de piatră și mi-am terminat misiunea”, ne relatează Patriche Dragoș.

    Vornicul Dragos Patriche

    Cuvântare de mulțumire din partea mirelui

    Cam așa sună o cuvântare, spusă de vornicul Patriche Dragoș, când pleacă de la casa mirelui: „Cu bucurie și emoție, în numele mirelui și a socrilor mari, vă urez bun venit, stimați invitați! Împreună sărbătorim acest mare eveniment, al căsătoriei celor tineri (numele mirelui, numele miresei), iar cinstitul nostru mire nu se poate despărți de casa lui părintească, de părinți, fără a aduce un cuvânt de mulțumire pentru felul cum a fost crescut și educat. Totodată, își cere iertare, că nu-i copil la părinți să crească și să nu greșească, și nu în ultimul rând, dorește să primească binecuvântarea noastră, a tuturor celor prezenți la eveniment, pentru a se putea prezenta și înfățișa în fața Sfântului Altar și a duhovnicului, cu aleasa lui (numele miresei).

    Stimați invitați, se grăiește cuvântul lui Dumnezeu și la Dumnezeul mirelui nostru de loc, deie Dumnezeu noroc. Se adresează mirele nostru de loc, deie Dumnezeu noroc, iubiților lui părinți, prezenți aici de față, zicându-le: Dragii mei părinți, din trupul dumneavoastră am fost eu născut, cu ajutorul dumneavoastră am fost eu crescut! Poate în viață v-am mai fi supărat, întristat cu ceva, dar așa sunt tinerețile, de aceea vă rog să mă iertați și în ziua de azi, și în ceasul de acum. Dându-mi Dumnezeu soartă de căsătorie și drum de călătorie, vă rog și pe dumneavoastră, ca pe doi iubiți părinți, să-mi dați un drum alb și frumos, ca să plec împreună cu soția mea sănătos, că nu-i fecior la părinți să crească și să nu greșească…”

    „Nu sunt vornic pentru bani”

    Unirea dintre doi îndrăgostiți rămâne una dintre cele mai frumoase tradiții ale noastre, de aceea nunțile sunt evenimente esențiale din viața oamenilor. Însă o nuntă fără vornic e ca o înmormântare fără dascăl. „Cât m-o ține Dumnezeu în putere, aș vrea să duc aceste obiceiuri mai departe. Eu nu fac asta pentru bani, o fac pentru bucuria a duce tradiția mai departe. M-aș bucura, dacă eu, prin ritualul acesta de nuntă, aș fi hrană pentru sufletele celor care m-au chemat”, ni se confesează vornicul.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Duminică, 12 mai 2024, intrarea este gratuită în Muzeul ASTRA. Pentru vizitatorii îmbrăcați în costum popular complet

    Duminică, 12 mai 2024, de Ziua Națională a Costumului Tradițional din România (ediția a VII-a), intrarea este gratuită în Muzeul ASTRA pentru vizitatorii îmbrăcați în costum popular complet. Pentru femei, costumul trebuie să conțină: ie, poale, șurț și cătrință/ foi, brâu, laibăr sau pieptar. Bărbații vor trebui să poarte: cămașă, cioareci sau ițari, brâu, laibăr sau pieptar, clop/ căciulă.

    Evenimentul va avea loc începând cu ora 12.00, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, Pavilionul Muzeal Multicultural (poarta 1), sala Auditorium.

    Elena Găvan, Camelia Ștefan și doamnele de la Șezătoarea Avrig, garanția unui eveniment de excepție

    Pentru a celebra costumul tradiţional este important să îl cunoaștem în specificitatea „intimă” a fiecărei comunități. Muzeografii Elena Găvan și Camelia Ștefan, gazdele dumneavoastră, vor susține prelegeri având ca temă costumul și elementele lui componente. Elena Găvan va prezenta iile din zona Sibiului în patrimoniul Muzeului ASTRA. Camelia Ștefan va vorbi despre Cămașa femeiască săsească din colecția Muzeului ASTRA.

    La finalul întâlnirii, Elena Găvan și Camelia Ștefan vă vor descoperi din tainele portului bărbătesc sibian, românesc și săsesc. Totodată, vizitatorii vor avea posibilitatea de a admira câteva costume bărbătești din colecțiile Muzeului ASTRA.

    Oaspeți vor fi minunatele doamne de la Șezătoarea Avrig împreună cu invitații lor din țară.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    S-a deschis Baza Sportivă Obor

    Primăria Sibiu a deschis vineri, 10 mai, Baza Sportivă Obor pe un spațiu în suprafață de 23.000 mp. Valoarea investiției se ridică la 12,7 milioane de lei. Constructorul care a realizat lucrarea e SC Atlas Sport SRL din Târgu Mureș.

    „Prin construcția acestei noi baze sportive, împreună cu skate park-ul dat în folosință în 2019, am transformat o zonă neutilizată a orașului într-un punct de interes pentru comunitate. De altfel, de câțiva ani deja Primăria Sibiu investește sume importante în infrastructura sportivă. Am început cu terenurile secundare ale Stadionului din Parcul Sub Arini, 12 zone de workout în mai multe zone din oraș, skate park-ul Obor, 2 săli de sport nou construite în școli și 10 terenuri în curțile unităților de învățământ pe care le-am modernizat și care sunt la dispoziția sibienilor după orele de curs și în weekend. Am continuat cu Complexul Lacul Binder pentru sporturi nautice și cu Stadionul Municipal, cea mai amplă investiție a noastră în acest domeniu. Toate aceste obiective, inclusiv baza sportivă pe care o inaugurăm azi, au fost finanțate din bugetul local – deci de către sibieni, pentru sibieni”, a declarat Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.

    În ce constă baza sportivă

    Baza Sportivă Obor pune la dispoziția sibienilor terenuri pentru fotbal, minifotbal, baschet, handbal, volei, tenis de câmp și tenis de masă:

    · Un teren de fotbal cu gazon natural, omologat pentru meciuri de Liga a IV-a, dotat cu gradene de 500 de locuri, un sistem de irigație și unul de drenaj.

    · Un teren multisport pentru baschet și volei

    · Un teren multisport pentru minifotbal și handbal

    · 2 terenuri pentru tenis de câmp

    · 2 mese pentru tenis de masă

    Utilizarea terenurilor, cu rezervare

    Utilizarea terenurilor de sport este gratuită, fiind necesară o rezervare pe https://bazesportive.sibiu.ro/obor. Terenul de fotbal cu gazon natural se va închiria contra cost pentru antrenamente și meciuri, prin completarea unui formular electronic.

    Toate terenurile sunt dotate cu instalații de nocturnă, ceea ce permite utilizarea Bazei și după lăsarea serii, în program zilnic între orele 10.00 și 22.00.

    Pentru utilizatorii Bazei, precum și pentru echipele de fotbal și arbitrii sunt disponibile vestiare și grupuri sanitare, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. De asemenea, a fost amenajat un spațiu cu dulapuri de depozitare a bunurilor personale ale utilizatorilor.

    Accesul în Baza Sportivă Obor, exclusiv pietonal

    Amenajarea Bazei Sportive Obor este completată de spații verzi în suprafață de peste 5.000 de mp, pe care s-au plantat 70 de arbori (castani sălbatici, arțari norvegieni purpurii, arțari siberieni, arțari arlechin, fag roșu, arbore de fier persan), alei pietonale pavate, alei auto pentru accesul autocarelor pentru care s-a amenajat și o mică parcare.

    În perimetrul Bazei a fost amenajat iluminatul public cu corpuri eficiente cu LED, precum și un sistem ambiental. De asemenea, pentru siguranța celor care vor folosi acest spațiu, dar și pentru descurajarea actelor de vandalism Baza a fost dotată cu un sistem de supraveghere video.

    Accesul în Baza Sportivă Obor se face exclusiv pietonal, dinspre Calea Șurii Mari, prin skate park-ul Obor. Recomandăm sibienilor care doresc să ajungă aici să lase mașina personală acasă și să utilizeze transportul public sau bicicleta, în Bază existând rastele. Dacă totuși ajung în zonă cu mașina, aceștia pot utiliza parcările de pe Calea Șurii Mari sau pe cele din interiorul skate park-ului, în limita locurilor disponibile.

    Regulamentul de utilizare a Bazei Sportive Obor este disponibil aici https://bazesportive.sibiu.ro/images/uploads/pdf/HCL_nr.121_2024_.pdf, fiind recomandată citirea acestuia de către utilizatori.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Colocviul Emil Cioran, ediție jubiliară

    Ediția jubiliară a Colocviului Internațional Emil Cioran, cea de-a XXX-a, din acest an se va desfăşura în perioada 10-12 Mai 2024, la Primăria comunei Răşinari, în Sala Emil Cioran.

    Evenimentul este organizat de Primăria Comunei Rășinari în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Sibiu, Liga Culturală Sibiu, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Asociația Dram Center 07. Manifestarea culturală este cofinanțată de Consiliul Județean Sibiu în cadrul Agendei Culturale și Comunitare 2024 prin Primăria Comunei Rășinari și în cadrul Agendei Culturale 2024 a Primăriei Comunei Rășinari, prin Asociația Dram Center 07.

    Ion Dur, vocația perseverenței continuității

    Aflat la ediție jubiliară, cea de-a XXX-a, Colocviul Internațional Emil Cioran a început în aprilie 1991, la Sibiu, atunci când filosoful împlinea optzeci de ani. Prima temă a colocviilor a fost: „Cioran – între anatomia descompunerii și mistica negativă”. Inițiativa a aparținut d-lui prof. univ. dr. Ion Dur și revistei Continent, unde era redactor-comentator, iar la colocviu au participat atunci o serie de critici interesați de receptarea postdecembristă a operei cioraniene.

    De-a lungul timpului, edițiile succesive ale colocviilor au avut ca teme importante din opera lui Cioran. Cercetători români și cercetători veniți din Europa, Asia și America, mulți dintre ei tineri interesați de semantica operei cioraniene s-au înscris cu comunicări referitoare la opera cioraniană. În lista de-a dreptul impresionantă a celor veniți să vorbească despre opera lui Cioran figurează și numele lui Friedgard Thoma, ultima mare iubire a filosofului. Posteritatea lui Cioran s-a dovedit a fi mereu contemporană, cum ar spune Monica Lovinescu, un critic care a apreciat onest opera filosofului româno-francez.

    PROGRAMUL MANIFESTĂRII

    VINERI – 10 mai, 2024

    13.00: Primirea oaspeților la Primăria Rășinari în Sala „Emil Cioran”;

    14.00: Deschiderea Colocviilor, d-nul primar Bucur Bogdan și invitații Prof. dr. Ioan Radu Văcărescu și Conf. univ. dr. Anca Sîrghie;

    14.15: Salutul românilor diasporei americane;

    14.45: Decernarea Premiului Emil Cioran 2024 și acordarea Diplomelor de excelență;

    15.00: Sesiune de comunicări – partea I;

    Moderatori: Anca Sîrghie și Ion Dur;

    18.00: Discuții;

    18.30: Lansări de carte – prezintă: Ada Stuparu, Dorin Nădrău, Adrian Niță, Horia Pătrașcu și I.Radu Văcărescu.

    SÂMBĂTĂ – 11 mai, 2024

    11.00: Slujba religioasă de comemorare a filosofului Emil Cioran la Biserica „Sfânta Treime” din Rășinari, moment de reculegere la mormântul familiei Cioran;

    12.00 Sesiune de comunicări – partea a II-a;

    Moderatori : Adrian Niță și Eugenia Bogatu.

    15.00 Sesiune de comunicări – continuare partea a II-a;

    17.00 Discuții și Concluzii;

    Închiderea oficială a Colocviului, primar Bucur Bogdan.

    18.00: Spectacolul ÎNTÂLNIRI PE MUCHIE DE CUȚIT la Școala Gimnazială ”Octavian Goga” Rășinari, pe text de Cornel Teulea, regia Muriel Maneda, scenografia Eliza Labancz, Teatrul Național Aureliu Manea din Turda.

    DUMINICĂ – 12 mai, 2024

    10.00 Excursie tematică prin Mărginimea Sibiului

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    FOTO: Inaugurare cu fast la Casa Artelor din Sibiu

    0

    Casa Artelor a fost inaugurată, oficial, astăzi, în prezența oficialităților locale, a ministrului Culturii, Raluca Turcan, a președintelui CJ, Daniela Cîmpean, și a partenerilor norvegieni care au contribuit decisiv la implementarea acestui proiect.

    Sibienii au avut ocazia să viziteze noua clădire ce va găzdui Centrul de Activități și Resurse Regionale (C.A.R.R), prin care Muzeul ASTRA dezvoltă sustenabil comunități urbane și rurale, precum și expozițiile deschise cu această ocazie.

    Foto: Ovidiu Matiu

    În plus, meșteșugarii au deschis, în Piața Mică, pe durata desfășurării evenimentului, ateliere prin care sibienii și turiștii au avut ocazia să se familiarizeze cu meșteșugurile tradiționale.

    Ciprian Ștefan, directorul Muzeului ASTRA a declarat că inaugurarea Casei Artelor este un eveniment istoric pentru județul Sibiu și marchează 15 ani de colaborare cu partea norvegiană, în ceea ce privește finanțarea unor proiecte ale Muzeului ASTRA. Derulat în parteneriat cu Museene i Sør Trøndelag A/S – MiST (Norvegia) și Future Capital (România), în cadrul programului Ro-Cultura, finanțat prin Granturile SEE și implementat de Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, proiectul a avut ca obiectiv principal restaurarea, refuncționalizarea și punerea în valoare a Casei Artelor în vederea îmbunătățirii managementului patrimoniului cultural, consolidării antreprenoriatului cultural și funcționării C.A.R.R.

    Totodată, potrivit reprezentanților unității de management din cadrul ministerului Culturii, până în prezent CNM ASTRA a reușit să atragă fonduri în valoare de 9 milioane de euro prin granturile SEE pentru mai multe proiecte culturale derulate de instituția de cultură sibiană.

    Foto: Ovidiu Matiu

    Raluca Turcan, ministrul Culturii, a declarat că acest proiect este unul de interes național și că meșteșugarii din țară vor beneficia de tot sprijinul Centrul de Activități și Resurse Regionale (C.A.R.R), în condițiile în care programul „Tezaure umane vii” este cea mi bună modalitate de a conserva și de a duce mai departe meșteșugurile tradiționale. O parte dintre meșteșugarii cuprinși în acest program au participat, astăzi, la inaugurarea Casei Artelor.

    Foto: Ovidiu Matiu

    La rândul său, Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu, a felicitat conducerea CNM ASTRA pentru implementarea acestui proiect, care certifică încă o dată că județul Sibiu investește în cultură.
    Oaspeții norvegieni, fie că au reprezentat EEA Funds (sursa de finanțare a proiectului CNM ASTRA), fie că au reprezentat muzeul norvegian sau Ambasada Norvegiei în România, au declarat că acest proiect este unul de interes internațional și este o punte de legătură între cele două țări. Delegația norvegiană a avut o ocazia să se familiarizeze cu meșteșugurile tradiționale românești, dar și să cunoască meșteșugarii înscriși în programul „Tezaure umane vii”.

    „Flori pe scări” în weekend

    Între 10-12 mai, zilnic între 10.00-22.00, Piața Aurarilor e reactivată de „Flori pe scări”, un festival care reunește artizani, artiști, specialiști, pentru o oază de liniște și relaxare.

    „Sibiul istoric nu este doar Piața Mică și Piața Mare. Sibiul istoric se desfășoară și pe străzile boeme ale Orașului de Jos. El așteaptă, freamătă, înmugurește, se scutură, se plictisește, se scorojește și degradează în lipsa atenției și intenției. Totuși, puțin câte puțin, începe să nu mai fie așa și mici afaceri curajoase se deschid în această zonă pe care prea puțini sibieni și turiști deopotrivă o cunosc.

    Acest Sibiu necunoscut care își schimbă fața merită susținut și încurajat! Și ca un prim pas, prin festivalul Flori pe Scări vrem să o facem să fie cu surle, trâmbițe și flori. Împreună cu o echipă de arhitecți, floriști, grădinari, meșteșugari, artiști și antreprenori locali vom transforma zona într-o grădină urbană — o oază de verdeață și relaxare — preț de 3 zile”, transmit organizatorii.

    „Flori pe Scări” își propune să atragă astfel atenția asupra Pieței Aurarilor, care devine o alternativă stimulantă estetic și recreațional pentru familii. Totodată, organizatorii își doresc să aducă laolaltă comunitatea, dar și turiștii, pentru a le arăta un altfel de Sibiu. Un oraș dinamic, proactiv, care își promovează oamenii ce contribuie la evoluția lui.

    Zona va fi animată prin expoziții de flori, coordonate de Ioana Nechifor, plante verzi, demonstrație florală live, workshop-uri atât pentru publicul larg, cât şi pentru florişti profesionişti. Tot aici veți găsi standuri cu vânzare de flori si produse artizanale, expoziții de pictură, tur ghidat, treasure hunt, discuții cu specialiști. De asemenea, sunt cuprinse în program evenimente cu şi pentru copii și adulți, zonă de relaxare, picnic urban, muzică live și stare de bine cât cuprinde.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Nasty. Documentarul lui Tudor Giurgiu ne face să-l recuperăm, emoțional, pe marele tenisman           

    La Cinegold a avut loc premiera documentarului Nasty, al cărui protagonist este fostul tenisman Ilie Năstase, primul lider mondial din istoria tenisului. La eveniment a participat și echipa de regizori ai lui Tudor Giurgiu, cea care a realizat documentarul de aproape două ore. Ilie Năstase încă prinde la sibieni, dovadă fiind sala plină în care a avut loc proiecția.

    Filmul documentar explorează viața și cariera românului, dar aduce în prim-plan și controversele care l-au înconjurat și influența sa asupra lumii tenisului. În plus, vine cu imagini de arhivă inedite și interviuri cu vedetele tenisului mondial, între care Rafael Nadal, Björn Borg, Jimmy Connors sau Boris Becker, cei mai valoroși eroi din acest sport. Este axat în mare parte pe momentele trăite de Ilie pe terenul de tenis și în afara lui în anii `70 și `80. Pune accent însă pe performanțele fără egal din 1972, cel mai bun an din cariera sa de jucător de tenis.    

    Documentarul care îi dă șansa reabilitării în spațiul public autohton

    Cei care privesc filmul au ocazia să-l redescopere sau să-l cunoască mai bine pe cel mai valoros sportiv din istoria țării și să înțeleagă cu adevărat ceea ce a însemnat Năstase pentru tenisul mondial. Documentarul este un demers binevenit, într-un context în care viața mondenă, cu scandalurile mediatice asortate, din ultimii 20 de ani, aproape că i-a anulat credibilitatea în spațiul public. Se poate spune că este documentarul care îi dă șansa reabilitării în spațiul public autohton.

    Ilie Năstase a fost unul dintre oamenii care au schimbat istoria tenisului. Într-o perioadă în care Războiul rece și ciocnirea celor două lumi, Occident și Cortina de Fier, au marcat cursul omenirii în Europa. Publicul are ocazia să descopere întregul parcurs în carieră al unui copil crescut de fratele său, Constantin, pe terenurile de tenis. A cunoscut faima, a câștigat titluri și bani, a adus imagine pozitivă țării. Însă a picat examenul  cel mai însemnat în fața românilor, atunci când îi era lumea mai dragă, și anume: nu a câștigat Cupa Davis, la București, în 1972, în fața americanilor. Dacă ar fi reușit acest lucru, atunci Ilie Năstase ar fi devenit o personalitate aproape fără de cusur.

    Paradoxal, așa cum poate nu ne-am fi așteptat din partea echipei lui Tudor Giurgiu, Ilie Năstase și Ion Țiriac vorbesc foarte puțin în film. Însă imaginile de arhivă cu cei doi sunt extrem de valoroase. Potrivit spuselor lui Tudor Giurgiu, acestea au costat câteva sute de mii de euro, în condițiile în care bugetul filmului a fost de aproape un milion de euro. O muncă de 4 ani a echipei lui Tudor Giurgiu, care a realizat un documentar după aproape 50 de ani de la apogeul carierei lui Ilie Năstase.

    Trebuie să fim recunoscători că avem un sportiv de talie mondială

    Cei care au vorbit despre Ilie Năstase în film, în speță fostele vedete din tenisul mondial, au făcut-o obiectiv, exceptându-l poate pe Boris Becker. Germanul a fost subiectiv, poate mai mult decât ar fi trebuit, dar e de înțeles având în vedere prietenia germanului cu cei doi români, dar și viața tumultoasă din afara terenului, asemănătoare cu a lui Ilie Năstase. Oricum, Năstase și Becker rămân doi mari campioni ai tenisului, deși oarecum repetenți în ceea ce privește onorabilitatea și credibilitatea în spațiul public, mai ales în cel monden.

    Oare de cât respect ar fi avut parte Ilie Năstase în spațiul public, dacă după retragere ar fi avut eleganța lui Pete Sampras, Rod Lever, Roy Emerson, Roger Federer sau Stefan Edberg? Sau dacă ar fi rămas „băiatul rău” al tenisului din perioada carierei de jucător profesionist, alături de Jimmy Connors sau John McEnroe. Oricum, acesta a fost Ilie Năstase, un om care s-a comportat așa cum a vrut și pentru aceasta nu-l putem judeca prea aspru. Până la urmă e viața lui… Noi, ceilalți, trebuie să fim recunoscători că avem un sportiv de talie mondială.  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News   

    Noua bază sportivă din zona Obor se va deschide din 9 mai

    Primăria Sibiu anunță că a finalizat lucrările de amenajare a noii baze sportive din zona Pieței Obor, de pe Calea Șurii Mari. Aceasta va fi deschisă tuturor sibienilor pentru a practica sportul la nivel profesionist sau ca mișcare pentru sănătate. „Baza va pune la dispoziție un teren de fotbal cu gazon natural, un teren pentru baschet și volei, unul pentru minifotbal și handbal, 2 terenuri pentru tenis de câmp și două zone pentru tenis de masă. Îi invit pe sibieni joi, 9 mai, de la ora 18.00 să deschidem împreună această bază sportivă”, transmite Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.

    FC Hermannstadt și CSU Sibiu vor acorda autografe

    Deschiderea va fi marcată prin meciuri demonstrative ale mai multor echipe sportive sibiene. La eveniment vor participa și echipele profesioniste sibiene FC Hermannstadt și CSU Sibiu, sportivii urmând să susțină o sesiune de autografe.

    În program sunt incluse și concursuri de aruncare la coș cu mingea de baschet și de tras la poartă cu mingea de fotbal și handbal, cei mai buni urmând să primească și premii.

    Atmosfera va fi întreținută de muzică bună, iar MC-ul evenimentului va fi cunoscuta sibiancă Nicolle Stănese.

    Prin urmare, sibienii mici sau mari, dornici să practice sportul, sunt așteptați la deschiderea Bazei Sportive Obor.

    În caz de condiții meteo nefavorabile, evenimentul de deschidere se va amâna pentru o dată care va fi anunțată public.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bejenaru Dorel: „Timpul și focul sunt atât prieteni, cât și dușmani”

    În această perioadă, cei mai mulți oameni au concediu, sunt plecați la rude, pensiuni, case de vacanță sau stau la casele lor. Dar există alte categorii de oameni, care muncesc indiferent că este vreo sărbătoare, că este zi sau noapte. Printre aceste categorii se numără și pompierii. De aceea l-am rugat pe Plutonier adjutant șef Bejenaru Dorel, de la Departamentul de Pompieri Mediaș, să ne povestească câte puțin din viața sa.

    „Am fost atras de uniforma militară de mic copil. Aveam un unchi care era militar, lucra în aviație. Ori de câte ori îl vedeam, îmi imaginam cum aș arăta eu în uniformă. Proveneam dintr-o familie cu posibilități modeste, acest lucru m-a determinat să muncesc de tânăr și să îmi doresc mereu să ofer familiei mele o stabilitate, mai ales financiară. Eram disciplinat și chibzuit. În 2006 am avut această oportunitate de a mă alătura pompierilor militari. Nu am ratat-o. Mi-am îndeplinit visul din copilărie. Iată că acum, după 18 ani, îmi trăiesc în continuare visul și sunt fericit că am ales această meserie!”, ne mărturisește pompierul.

    Prima misiune

    Nu este ușor să pleci din viața de civil și peste noapte să ajungi să ai responsabilitatea salvării de vieți omenești și ale bunurilor acestora. Mai ales că uneori nu merge așa cum te aștepți. „Se spune că prima misiune nu se uită niciodată, și să știți că așa este. Era iarna lui 2006, decembrie. Eram pe tură, s-a lăsat întunericul și s-a dat alarma. Era vorba despre un incendiu la o casă din localitatea Mihăileni. Una dintre cele mai îndepărtate localități ale raionului nostru de intervenție. După mai bine de jumătate de oră am ajuns la locul intervenției. Casa arăta precum o torță uriașă. Era un foc imens, acoperișul ardea în totalitate. Cât de repede am putut ne-am apucat să stingem focul. Din păcate, nu am putut salva decât zidurile casei”, ne relatează Bejenaru Dorel.

    Cele mai periculoase misiuni

    Meseria de pompier este grea. Mereu trebuie să fii pregătit să răspunzi la intervenții. Să te arunci în fumul gros, ca să salvezi o viață. Îți riști viața, dar pentru un scop nobil, salvarea altora. „Fiecare misiune este periculoasă, într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, dacă mă gândesc acum, îmi vine în minte una, de acum câțiva ani, când un incendiu a cuprins locomotiva unui tren aflat în gară localității Ațel. Când am ajuns acolo am constatat că incendiul se afla sub linie de înaltă tensiune.

    Împreună cu colegii mei am făcut dispozitivul de stingere și așteptam ca echipa de intervenție de la CFR să decupleze liniile de înaltă tensiune de 27.000 volți pentru a putea lucra cu apă. Deși am primit asigurări de la echipa de electricieni că rețeaua a fost deconectată de la curent, vă spun sincer, că nu ne-a fost ușor să decidem să dăm drumul la apă. Aveam inimile cât un purice și a fost un moment în care am simțit două emoții deodată: frică și curaj. E greu de descris în cuvinte trăirile pe care le-am avut în clipele acelea.

    O altă intervenție periculoasă, despre care nu pot spune ca a fost una singură, a fost misiunea de sprijin la care am luat parte în Grecia. Nori mari de fum, abia vedeai în jur, erai înconjurat de niște degajări imense. Tot cerul era fumuriu. Disperarea de pe chipurile localnicilor de acolo, cred că nu o voi uita niciodată”, mărturisește pompierul.

    „Prețuiesc mai mult orice lucru mărunt”

    Cel mai greu lucru, pentru un om, este să trăiască două vieți, fără să le suprapună: viața de la serviciu și cea de familie. „Este și asta o provocare, însă personal încerc să evit să mă gândesc la ce am făcut la muncă atunci când plec. Încerc pe cât posibil să las dincolo de poartă detașamentului ceea ce s-a întâmplat și să nu iau cu mine acasă. Deși în adâncul sufletului trăirile rămân. Când merg acasă, încerc să petrec timp cu familia și cu prietenii, fără să mă gândesc prea mult la muncă. În toți acești ani de când sunt pompier, aproape 18 ani, au fost multe lecții pe care le-am învățat și vă spun sincer, învăț în continuare. Dar dacă ar fi să mă rezum la una, cred că cea mai importantă lecție este aceea că timpul și focul sunt atât prieteni, cât și dușmani. În câteva clipe poți pierde tot ce ai: atât material, cât și sufletesc. Asta m-a învățat să mă bucur mai mult de tot ce am și să prețuiesc mai mult orice lucru mărunt”, ne declară Dorel.

    Noi, pompierii, suntem o familie

    Meseriile, în care trebuie să lucrezi în echipă, sunt mai mult decât un job. La un moment dat, după ce petreci mai mult timp cu niște persoane, ajungi să le consideri a doua ta familie. ,, Ca să fii pompier, în primul rând, trebuie să îți placă să îi ajuți pe cei din jur. Să fii empatic, disciplinat, cinstit. Să îți placă să lucrezi în echipă și să fii capabil să fii un om de echipă. Să fii pompier nu este ceva ce poți face individual. Meseria aceastase face cu succes doar în echipă. Sportul, de asemenea, este important. Este nevoie de el pentru ca avem nevoie de o condiție fizică, de putere și rezistență în timp.

    Recomand tinerilor, care doresc să se apuce de această profesie, să nu ezite să creadă în ei, în puterile proprii și dacă au dorință și voința de a ajuta pe semenii lor, să vină alături de noi. Vor găsi nu doar o echipă. Vor găsi o a doua familie. Pentru că noi, pompierii, suntem o familie. Petrecem ture de 24 de ore împreună. Ajungem să ne cunoaștem și să ne ajutăm reciproc. Să fii pompier este mai mult decât o meserie nobilă, este un stil de viață pe care îl dedicăm comunității din care facem parte”, ne mărturisește pompierul.

    Cu taxiul la intervenție

    Viața de pompier nu este doar fum și funingine, se mai întâmplă să mai apară și o întâmplare haioasă. „Într-o zi, un coleg a ieșit din unitate până la magazinul de peste drum să cumpere ceva de mâncare. În acele câteva minute, cât timp a fost plecat, s-a dat alarma și toți din curte am plecat la intervenție. Colegul a rămas ca un spectator cu mâncarea în mână și se uita cum trecem. A lăsat mâncarea la magazin, a urcat într-un taxi și a venit în urma noastră la intervenție”, relatează Bejenaru Dorel.

    Ce fac pompierii în timpul liber

    Cum am mai scris, viața de pompier nu înseamnă doar fum și funingine, acești oameni au și pasiuni extrajob. „Avem cu colegii o echipă de minifotbal, așa ne relaxăm, dar facem și sport împreună. Tot pentru relaxare mai mergem din când în când la pescuit, participăm la competiții de gătit în aer liber și facem drumeții”, ne spune pompierul.

    „Siguranța salvatorului”

    Nu oricine își poate păstra calmul în situații de urgență. Fiecare este construit în felul său, așa cum fiecare are tacticile sale de autocontrol. „Nu cred ca există o rețetă valabilă pentru toată lumea în privința păstrării calmului în situații de urgență. Personal, încerc să găsesc ceva pozitiv în orice lucru mai puțin bun care se întâmplă și să îmi concentrez atenția pe acel lucru. Experiența este un factor care ajută mult atunci când totul este sub presiune. Pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul să acționăm rațional, pentru ca altfel riscăm să ne punem noi în pericol. Este acea expresie pe care o auzim la cursurile de prim ajutor și în școală: Facem tot ce ține de noi pentru a-i ajuta permanent pe cei aflați în nevoie, însă cu o doză de calm și rațiune reușim să nu ne punem în pericol și să rămânem și noi în siguranță”, ne declară Dorel.

    Cea mai mare temere într-o misiune

    Să fii pompier înseamnă asumare, curaj și disciplină. Ca să ajungi să lupți cu flăcările, ai nevoie de calitățile enumerate anterior, plus condiție fizică. Dar cel mai important lucru: nu lăsa pe nimeni în urmă. „Cea mai mare temere este să pățim ceva unul dintre noi. Să nu ne întoarcem întregi și împreună. De aceea este important ca toți cei care plecăm la intervenție să fim conștienți că suntem o echipă. Suntem toți pentru unu și unu pentru toți!”, ne mărturisește pompierul.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Zi istorică pentru Muzeul ASTRA. Casa Artelor își deschide porțile

    Marți,  7 mai 2024, ora 12:00, la Casa Artelor, Sibiu/ Piața Mică nr. 20-21, va avea loc deschiderea oficială a Centrului de Activități și Resurse Regionale (C.A.R.R)/ Muzeul ASTRA dezvoltă sustenabil comunități urbane și rurale.

    Derulat în parteneriat cu Museene i Sør Trøndelag A/S – MiST (Norvegia) și Future Capital (România), în cadrul programului Ro-Cultura, finanțat prin Granturile SEE și implementat de Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, proiectul a avut ca obiectiv principal restaurarea, refuncționalizarea și punerea în valoare a Casei Artelor în vederea îmbunătățirii managementului patrimoniului cultural, consolidării antreprenoriatului cultural și funcționării C.A.R.R.

    „Un proiect de dat exemplu în întreaga Europă”

    „7 mai, o zi istorică pentru Muzeul ASTRA! Este o zi istorică pentru valorile patrimoniale imateriale din România. Casa Artelor – Centrul de Activități și Resurse Regionale din România își deschide oficial porțile și pornește pe drumul sustenabilității meșteșugurilor din România. A fost o provocare, dar iată-ne la un final de drum si la un început de altul. Muzeul ASTRA, devine, practice, prima instituție muzeală din România și printre puținele din Europa acreditate de instituțiile statului român să certifice competențele meșterilor populari – acești garanți ai valorilor identitare – să formeze generațiile viitoare și să asigure un viitor pentru ceea ce ne reprezintă cu fală în Europa și în lume.

    Venim în fața locuitorilor din Sibiu, în special celor din centrul istoric, propietarilor de construcții isotrice să le fim sprijin, să transforme întreținerea caselor istorice într-un hobby, să asume patrimoniul, iar generațiilor următoare să le lăsăm o moștenire valoroasă. Expoziția ,,Făurind Transilvania” trece prin etpele istorice ale meșteșugurilor și meseriilor din Transilvania și transmite emoția resurselor naturale valorificate și utilizate în cel mai responsabil mod, în trecut, rețetă pentru un viitor sustenabil, copiilor și nepoților noștri. Am dezvoltat împreună cu partenerul din Norvegia, MIST, un proiect de dat exemplu în întreaga Europă. Am învățat unii de la alții și a ieșit ceea ce veți vedea și consuma în perioada următoare!

    De fapt de 15 ani, împreună cu MIST prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, am construit și dezvoltat o infrastructură modernă, aplicată, exemplu pentru sectorul muzeal și cultural din România și Europa. Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, a trăit, putem spune, alături de noi importanța acestui proiect și ne-au fost alături nu doar în acest priect, ci vreme de 15 ani. În completare doamna ministru a înțeles importanța acestui proiect și a adus Tezaurele Umane Vii pe tabloul principal al Patrimoniului Imaterial din România.

    Consiliul Județean Sibiu, prin doamna președintă, echipa de conducere și consilierii județeni au investit încredere și resurse, știind că la Muzeul ASTRA se construiesc prin fapte drumuri de rămas acasă. Practic succesul Muzeului ASTRA are un mare susținător: Consiliul Județean și cei care-l conduc cu drag pentru cultură, tradiții și dezvoltare. E onorant pentru noi să primim oaspeți de seamă de la FMO, Rinksantivaren, Arts and Council si Ambasada Norvegiei, parteneri strategici în toți acești 15 ani de rezultate și impact clar în dezvoltarea comunităților rurale și urbane. De echipa ASTRA ce să mai zic? Un fenomen!”, a declarat Ciprian Ștefan, manager Muzeul ASTRA.

    Proiectul Restaurarea și revitalizarea monumentului istoric Casa Artelor – Centru de activități și resurse regionale (C.A.R.R.), a fost finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Totodată, a fost implementat de către Muzeul ASTRA în parteneriat cu SC Future Capital SRL (România) și Mussene I Sor Trondelag din Trondheim (Norvegia), în perioada 1 octombrie 2020 – 31 martie 2024. Acesta are o valoare totală de 2.476.991,74 euro, valoare finanțării nerambursabile fiind de 1.939.335,35 euro.

    Vor și prezenți la eveniment

    • Ciprian ȘTEFAN, director general Muzeul ASTRA
    • Raluca TURCAN, Ministrul Culturii
    • Adrian CÂCIU, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene
    • Daniela CÎMPEAN, președinta Consiliului Județean Sibiu
    • Kerstin WAHLBERG, consilier, Ambasada Regatului Norvegiei în România
    • Bogdan TRÎMBACIU, director, Unitatea de Management a Proiectului, Ministerul Culturii
    • Karen ESPELSUND, director general, Museene i Sør-Trøndelag
    • MÁRTON Matkó, senior Sector Officer – Culture and Social Affairs, Financial Mecanism Office Brussels
    • Vegard BERRGÅRD, Riksantikvaren / Directorate for Cultural Heritage Norway
    • Erica BERTHELSEN, Senior communication advisor EEA Funds, Kulturdirektoratet
    • Radu SORIN, rector, Universitatea „Lucian Blaga”
    • Constantin CHIRIAC, director, Teatrul Național „Radu Stanca”
    • Andreea CIORTEA, coordonator partener, Future Capital
    • Astrid HANNES, European Regions Research & Innovation Network

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Învierea, aritmetică inversă

    Sărbătorile ne sunt lăsate pentru a ne scăpa de moarte. Poate că nicăieri, ca în Sărbătoare, nu e mai frapantă coincidenţa contrariilor. Hristos vine să dea sens sensibil, deplin Sărbătorii, de cele mai multe ori, prin moarte. Am putea crede chiar că Dumnezeu are predilecţie pentru moarte. Această focusare însă se umple de sens atunci când e doar o interfaţă a vieţii, mod de a transcende aşezarea noastră de aici, înspre veşnicie. Hristos vine să moară moartea noastră. Dumnezeiesc de firesc, Adam păcătuieşte şi nu moare; Hristos nu păcătuieşte şi moare. În fond, totul se reduce la iubire. Iar iubirea, o ştim cu toţii, trece dincolo de moarte, întotdeauna. Pentru că doar în iubire e căutată şi explicaţia credinţei.

    Sărbătoarea Paştelui e încununarea sărbătorilor şi sărbătoririlor. Ea se petrece întotdeauna în zvâcnirea dintre moarte şi viaţă, dintre pământ şi cer. Hristos face oarecum o aritmetică inversă: omorând moartea, ajunge dinspre pământ, din cele mai de jos ale pământului, spre Cer.

    Să fim oameni, aceasta cu siguranță o putem face

    În ziua Paştelui, în lumina Învierii, în bisericile de pretutindeni irumpe incandescent strigătul de bucurie: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând / Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le!” În această cântare de bucurie stă, în fapt, tot sensul Paștelui. Dumnezeu pogoară până întru cele mai de jos ale fiinţei noastre, până la ultimile limite ale decăderii, ale dezomenirii, pentru a ne deschide poarta Raiului, pentru a ne seduce spre a deveni Dumnezeu. Pentru că, o ştim prea bine, Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu.

    Suntem în preajma Sărbătorii. În antecamera din care putem întrezări o nouă începătură. Nu prea putem face noi multe. Să schimbăm soarta lumii, să oprim războiul din Ucraina, să inventăm o soluție magică împotriva cancerului și altele de genul acesta nu ne stă în putere. Însă să fim oameni, aceasta cu siguranță o putem face! Putem, măcar în aceste zile, să recuperăm din liniștea și oportunitatea aceea de a fi prilej de bucurie celorlalți, înmulțind binele în jurul nostru.

    ”Fă rai din ce ai” e sintagma reluată în sens în aceste zile. Nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui fie și o vorbă bună, un gând primenitor, o întindere de suflet. Ni se cere doar puțină voință. Și un dram de vigilență. Pentru a fi pe fază. Și a nu eșua când ne este oferită încă o șansă de a fi oameni cu suflet frumos.

     „Hristos a înviat!” Ne-ar cam veni și nouă rândul…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bucurați-vă!

    În imnul Paștilor cântăm: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând”. Dar, oare, ce înseamnă „cu moartea pre moarte călcând”?

    Părintele Arsenie Boca, citându-l pe Sf. Maxim Mărturisitorul, răspunde așa: Hristos „a întors moartea asupra ei însăși”. Adică înainte de Iisus, moartea era o pedeapsă dată firii, dar după pogorârea la iad, Iisus i-a răpit toți morții, și a întors moartea asupra ei însăși, sărăcindu-o. În felul acesta, moartea n-a mai fost o pedeapsă dată firii, ci s-a restrâns la o pedeapsă dată numai păcatului.

    Până la Hristos, moartea triumfa asupra firii omului, pe care o parazita, și nimeni nu scăpa de ea. După Hristos, firea omului a fost salvată de moarte, de acest parazit imens. Astfel moartea a rămas fără condamnați, n-a mai fost biruitoare asupra tuturor, iar ineficiența ei a însemnat propria ei moarte. Această salvare o numim mântuire.

    Totuși, morții i s-a mai lăsat ceva, care-i aparține, respectiv păcatul. Adică numai slujitorii păcatului vor rămâne sclavi în împărăția morții. Moartea își va mai racola proprii mușterii, dar nu după fire, ci după păcatele lor.

    De aceea moartea încă ne mai amăgește. Vrea să ne facă să credem, că tot ea domnește peste om. Nicidecum! Omul a rămas muritor, dar după Înviere, moartea este numai o trecere spre veșnicie, numai o ușă care duce spre Împărăția Cerurilor. Cei care vor crede și se vor boteza în Hristos, vor dobândi împărăția vieții.

    Pentru aceasta creștinii, deși sunt muritori, nu se mai tem de moarte. Fiindcă moartea și-a pierdut „boldul”, iar firea umană și-a recâștigat libertatea. Dușmanul nostru nu mai este moartea în sine, ea a fost scoasă din firea noastră, ci păcatul care ucide viața.

    Aceasta este bucuria pascală, că nu mai domnește moartea adusă de om, ci Învierea lui Hristos. Și cel ce va viețui în El, deși va muri, viu va fi în veci.

    Să ne bucurăm, așadar: Hristos a înviat!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Un Ou de Paşti

    M-am gândit să-I dăruiesc lui Hristos, Domnul meu, Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, un ou de Sfintele Paşti. E ziua Învierii Sale, când lumina Lui luminează tuturor, vine de două mii de ani la Ierusalim şi adie peste lume în Duminica Sfintelor Paşti ca o mătase de lumină.

    În faţa acestei măreţii oul meu de Paşti va fi mic cât un grăunte şi totuşi trebuie să fie şi românesc şi încondeiat, astfel încât, din câteva imagini alese pe sprânceană, Domnul să vadă că românii, neamul acesta, pe care El l-a alcătuit într-un chip minunat şi l-a sădit aici, pe un picior de plai, pe o gură de rai, încă Îl iubeşte cu inima şi a păzit cuvântul Său şi nu a tăgăduit numele Său, de la Apostolul Andrei încoace. Şi asta în pofida duşmanului Vieţii, care-l munceşte în fel şi chip prin păcat, ca să-l rupă de Hristos şi să-i fure mântuirea. Dar Tu, Doamne, ocroteşte-i pe români!

    Mai întâi se cuvine a împodobi oul românesc de Paşti cu Icoana Maicii Domnului, la care neamul acesta are adâncă evlavie şi în a cărei purtare de grijă îşi pune toată nădejdea!

    Din inima mea propun chipul părintelui Iustin Pârvu şi cuvintele lui: „Eu aşa am mers prin viaţă, cu Evanghelia înainte şi poporul român după mine!” Apoi chipul părintelui Zosim Oancea pe fundalul bisericii din Sibiel şi al Muzeului de icoane pe sticlă, lăsat nouă preţioasă moştenire. Mai propun imaginea bisericii de lemn din Dretea de Cluj, sfinţită într-o zi de vară în Muzeul satului din Sibiu de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, în zumzet de albine, mireasmă de otavă şi cântările româncelor în distinsul lor port alb-negru.

    Atunci ne-a spus şi o poveste: pe o corabie cuprinsă de furtună oamenii alergau înspăimântaţi de colo-colo, numai o fetiţă şedea cuminte într-un loc mai ferit. Oamenii au întrebat: „Dar ţie nu-ţi e frică?” Iar ea a răspuns: „Nu, căci la cârmă este Tatăl meu cel ceresc!” Şi a încheiat cu un sfat: „Numai cu acea corabie să călătoriţi, care are Sfânta Cruce la catarg şi pe Hristos la cârmă. Atunci sigur veţi ajunge la destinaţie!”

    Mai propun chipuri de ţărani, unul, dintre mulţi pe care-i port cu dragoste şi profund respect în inima şi în pomelnicele mele şi prin care am avut prilejul să cunosc fineţea borangicului din care Creatorul a ţesut sufletul românesc. Cine vrea să înţeleagă această fineţe, s-o caute în „Memorialul durerii”, al doamnei Hossu-Longin, pe Elisabeta Rizea din Nucşoara, când povesteşte ce bătăi crunte a încasat de la brutele securiste ca să-şi trădeze consătenii. „Şi mă rugam – spune ea în interviu –, Doamne, ajută-mă să nu spui! Şi n-am spus!” 

    Pe oul de Paşti să mai conturăm acum un locşor special, ca o inimioară, în care fiecare să se poată cuibări cu bunicii, părinţii, copiii, nepoţii, ba chiar şi cu strănepoţii săi, tradiţionala familie românească luminată de chipul mamei creştine, prin care Dumnezeu a lucrat destinul etnic al neamului, precum a lucrat şi destinul său cosmic prin preoţii, monahii şi monahiile pe care aceste mame i-au născut şi i-au afierosit Lui.

    Iar semnătura pe lucrarea noastră propun să o punem cu rugăciunea rostită la icoana Maicii Domnului de o dăscăliţă, într-o casă mărunţică de sub munte cu cel mai însorit şi plin de muşcate pridvor văzut vreodată: „Doamne, Tu toate le poţi, câte le voieşti. Întoarce neamul nostru românesc la frumuseţea lui cea dintâi”. Hristos a înviat!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. Pr. Constantin Necula: „Uităm că viața are sens unic și că acest sens este Învierea”

    De ce mai avem nevoie de Învierea lui Hristos, într-o societate care pare că și-a găsit singură drumul? Ce sunt Deniile? Unde Se ascunde azi Dumnezeu și cum ar trebui să ne pregătim sufletul de Sărbătoare? Răspunsurile le are Pr. Constantin Necula, pentru Sibiu 100%.

    „Paștele creștin este despre Iisus Hristos, nu despre creștini”

    Între porcul de Crăciun și mielul de Paște, unde Îl mai așezăm și pe Hristos?

    E cam dură exprimarea dar da, pentru mulți e maxima reducție a prăznuirii Evenimentului care ne schimbă ternul cu veșnicia. Cred că Hristos este în inima și viața noastră. De foarte multe ori mai prezent decât viața noastră însăși. Dar ne vine greu să recunoaștem și atunci dăm vina pe Dumnezeu pentru ratări. Iar pentru biruințe ne auto-felicităm. Nimic din lumea în care ne trăim viața nu e simplă întâmplare.

    În miezul vieților noastre este El. Îl ștergem când devenim orgolioși, plini de noi și răstignitori ai voii Lui. Dincolo de masa de Paști stă însă realitatea Învierii, motivul acesteia fiind că Hristos a înviat! Când doar petreci pe bucate și anulezi prezența Sa semeni cu un bețiv intrat peste o masă de nuntă care abuzează de bunul simț al mirelui. Și vorbește tare, cu gura plină, jignește și crede că așa e normal. La Nuntă nimeni în afară de mire și mireasă nu poate ridica glasul. Și aceia doar ca să mulțumească pentru biruința Nunții.

    Apoi cred că imaginea asta de „mâncăi și… atât”, care ne este insuflată de media ori de goana noastră „mall-ică”, e falsă. Suntem încă doar consumatori și nu consumiști fără inimă. Dovadă că mai fiecare familie măcar de Paști și de Crăciun – dar eu cred că mult mai des -, când cumpără câte ceva, ține să facă un mic dar și celor din jur, mai ales oameni sărmani ori fără posibilități. Știu aceasta pentru că văd cu ochii mei. Și măsor cu inima mea emoțiile celor care dau și a celor care primesc, deopotrivă.

    Paștele are și această dimensiune de construire a unor poduri de rezistență umană peste Mările Roșii ale urii și indiferenței. Că nu numai acel Faraon ucide din culpă spiritualitatea adevăratului Dumnezeu, ci idolii ideologiilor care împiedică eliberarea, fiecare, îl cuprind în ei pe acela. Iar Paștele creștin este despre Iisus Hristos, nu despre creștini. Despre Domnul Hristos Cel Înviat, nu despre noi, nepricepuții în a iubi pe Dumnezeu.

    Trăim într-o societate modernă, cu oareșce nivel de bunăstare, în care ne putem face din orice moment prilej de sărbătoare. De ce mai avem nevoie (și) de Paște, când putem chefui oricând?

    Pentru că modul sărbătorii prin care ne cheamă Biserica este opus aceluia în care lumea își batjocorește bucuria. Bucuria în prăznuirea Paștelui nu e legată de noi, ci de Hristos. Dacă ne gândim bine de la un praznic la altul al anilor pe care-i trăim constatăm mereu că avem câte un scaun gol. Că sufletul nostru stă rănit cu ochii peste pervazul lumii. Învierea Domnului ne deschide rana dorului de cei plecați, dar și o închide, cu puterea unei chirurgii deloc la îndemâna noastră. Chirurgia Iubirii lui Hristos care nu doar vindecă, ci învie. Mergem să primim Lumina, dar și trăim pentru ea în celelalte zile, făcând din Lumină hrana sufletului.

    Așadar, revenind, sărbătorile creștine nu sunt prilej de chefuială, ci de cugetare, aș îndrăzni să spun chiar smerită cugetare, asupra marii minuni care este Învierea Domnului. Un bun creștin nu doar merge la biserică în astfel de zile, ci caută să citească despre cele întâmplate, identifică în Evangheliile care se citesc (mai ales în Joia Patimilor) acele puncte de referință fundamentale asupra Pătimirii, Coborârii la Iad și Învierii Domnului. Nu avem de-a face cu o sărbătorire a angoasei și depresiei, ci cu o încurajantă descriere a biruinței morții și răutății umane. Pentru că Hristos Domnul nu doar moartea o biruiește, ci și nenorocitul clivaj al firii umane în acord cu trădarea, minciuna, forța delațiunii ori abuzul în funcție spirituală (cazul lui Ana și Caiafa). Niciodată în istorie un astfel de comportament abuziv nu a fost întors de Persoana abuzată în favoarea Iertării și Bucuriei.

    Hristos Domnul biruie inclusiv cheflii îmbătați de putere și falsă autoritate. Pentru că El este venit să ridice păcatele lumii și oricine insistă în ele nu gustă din frumusețea de lumină a Învierii.

    Pr. Constantin Necula

    „Dumnezeu stă alături și de cei care nu cred în El”

    Unde Se ascunde azi Hristos? Că nu Îl prea vedem implicându-Se nici în războiul din Ucraina, nici în sărăcia cruntă din diverse zone ale lumii și, în general, în suferința oamenilor de mai aproape sau mai departe.

    Hristos Domnul nu Se ascunde niciodată. E acolo, în tranșee și în puținul celor sărăciți de absurda înavuțire a oamenilor care exploatează oameni. Fiecare suferință este însoțită de El și am auzit deseori mărturia celor din dureri și pierderi de oameni ce-i iubesc: „Fără de El, muream noi înșine”! E acolo sau, mă rog, aici. Cu fiecare dintre noi străbate drumul vieții, dacă stăm așezați pe Cale.

    Să știi că deseori am constatat cum Dumnezeu stă alături și de cei care nu cred în El evident. Pentru că El este fidel hotărârii Sale de a ne fi Părinte. Cu noi e mai greu.

    Sunt întrebat deseori unde este copil când copii sunt bolnavi sau familii întregi sunt decimate de accidente ori boli. Răspunsul nu e la mine, ci la Domnul Hristos. El spune că este cu Apostolii Săi și cu noi „până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28. 19). Mă întreb văzând sfârșitul Apostolilor ori al sfinților, oare pe noi ne-ar motiva astăzi un sfârșit ca al lor? Pentru aceasta am ales ca anul 2023-2024 să îl dedic în cadrul rubricii „Zi de Zi” de la TVR relecturii în cheia Proloagelor a Vieților Sfinților. Să înțelegem împreună că Împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, iar în acest asalt mulți suntem răniți, alții cădem sau suntem luați prizonieri. Dar nu cedăm. Știm că Mântuitorul ține să ne mântuiască, nu să ne hulească ori să ne batjocorească.

    Niciodată în anii aceștia de preoție niciun copil aflat în suferință și durere adâncă nu m-a întrebat: „De ce eu?” Și m-au învățat că înaintea tăvălugului imens al suferinței, privirea lor curată e singurul răspuns: „Doamne, mai avem oameni”!!!

    Ce nu facem noi bine, că pierdem din profunzimea acestei Sărbători, a Învierii Domnului?

    Cred că prea mult superficializăm totul. Am rămas prea la suprafață și confundăm semi-preparatele alimentare cu Sfânta Împărtășanie, adevărata Hrană și Băutură de Înviere. Trăim un Paște semi-preparat. Mi-e temă că și viața noastră este un semi-preparat de viață. O luăm din raft și o consumăm grăbiți. Uităm că viața are sens unic și că acest sens este Învierea. Și nu o spun ca alternativă, ci ca unica alternativă a Vieții noastre.

    Apoi cred că suntem prea „festiviști”. Prea vrem să Se miște Dumnezeu după regulile noastre și uneori suntem mai atenți la regula rituală decât la bătaia de inimă care se ascunde în ritmul liturgic al Bisericii. Care este organism viu. Nu avem o Biserică xerox, care să propună copii la secundă vieților noastre. Și nici să forțeze viețile noastre să intre într-un calapod de măsură. Hristos Domnul propune un model. Oferă modelului valențe de împreună-lucrare. Nu cu toți la fel și nici în aceeași modalitate. Ce știm însă este că ne vrea mântuiți. Aici e adâncimea Darului Învierii! E Poarta prin care înțelegem Viața ca biruință. Ca război nevăzut, dar și ca înfruntare cu propriile noastre neputințe. Cu propriile noastre zbateri recurente la modelul slăbiciunilor care ne cuprind.

    Aici îmi pare nesfârșită Taina Învierii. Ca taină a restaurării omului. A regăsirii sensului vieții în fiecare clipă de trăire. A sensului vieții dincolo de pragul vieții acesteia. Unii vor spune că vorbim prea mult în metafore. Cum am putea exprima astfel de adevăruri altfel? Pentru a fi cuprinse și înțelese.

    Cum ar trebui să ne pregătim sufletul pentru a întâmpina cumsecade Paștele?

    Nu ar strica în primul rând să ne oprim din alergarea cotidiană. Ritmul prăznuirii Paștelui este unul alert. Dat de dialogul: „Hristos a Înviat!” „Adevărat a Înviat!” Care nu poate fi rostit lipsit de viață. Lipsit de curaj. Asta presupune că ne gândim viața în preajma Paștelui drept o rememorare – de unde nevoia Spovedaniei – și drept o masă de izbăvire –, de unde nevoia participării la Liturghie. În plan istoric, gesturile noastre refac gesturile primelor comunități de creștini care erau comunități de evrei credincioși. Chiar dacă prima Euharistie la Cina cea de Taină – în adevăr, un Prânz întârziat, de fapt – se petrece lângă Poarta care marca prezența esenienilor în Cetatea Ierusalim, universalitatea ei vine din adresabilitatea ei către neamuri. Suntem beneficiarii acelei deschideri și deci nu o putem refuza.

    Numele de creștin vine de la Hristos. Dar nu simpla denumire ne motivează moștenirea. Cred că e important să ne pregătim aducându-ne aminte Cărui Dumnezeu Îi suntem fii și fiice. Și aceasta ne va obliga să înțelegem familia mare, uriașă, din care facem parte. Și desigur nu mă refer numai la dimensiunea sa istoric-materială.

    Apoi trebuie să fim atenți la nevoile celor din jur. Să știi că eu cred că de Paște și bogații cei mai bogați au nevoie de un dar ca semn al faptului că unii sunt bogați pentru că au doar bani. Un zâmbet de copil cuminte în zorii Învierii. Măcar aceasta să ne reușească!

    De ce avem nevoie de Biserică pentru a ne trăi Învierea? Hristos învie oricum, cu sau fără participarea noastră la slujbele Bisericii.

    Ar fi multe de spus. Dar cred că Biserica este o excelentă școală a mântuirii. Cu tot ce cuprinde ea: slujire, iconologie, imnografie ori predică. E un spațiu dens și sigur. Deseori m-am gândit că dacă aterizarea poate fi făcută – forțată de împrejurări – pe o pistă nesemnalizată, e greu foarte, spre imposibil, să te ridici de pe o pistă fără soliditate și semnalizare. Cred că Biserica este un astfel de spațiu în care e posibilă siguranța noastră în a accesa mântuirea. Fără a ne asigura „siguranța mântuirii” una dintre cele mai prolifice, dar nu rodnice teme ale exegezei curentelor evanghelice.

    Hristos a Înviat o dată pentru totdeauna în ziua aceea, cea dintâi a săptămânii aceleia… Dimensiunea istorică a Învierii o pune la îndoială numai omul căruia îi lipsește echilibrul în rațiune. Trecerea dinspre mântuirea obiectivă – aceea, o dată pentru totdeauna – și cea subiectivă – care privește efortul personal al fiecăruia din noi – se realizează prin împreună lucrare, prin har și fapte bune, prin întreaga încordare a vieții noastre întru dobândirea Sfântului Duh.

    Pr. Constantin Necula

    „Biserica din sat ori din capătul străzii de oraș este Ierusalimul”

    Ce sunt Deniile? Dar Prohodul?

    Sunt slujbe de priveghere speciale rânduite în Săptămâna Patimilor tocmai pentru a marca ultimele zile ale Mântuitorului în istoria ce se petrece sub ochii unei omeniri uimite. Capabilă de ură și răutate, omenirea nu înțelege nici astăzi cât de mult o poate iubi Mântuitorul. Rânduială de rugăciune și textură evanghelică – serile acestea se citesc toate textele care ne argumentează că Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul Întrupat pentru mântuirea noastră –, Deniile par că grăbesc zorile. Unim seara cu zorile în încercarea de a scurta noaptea ce ne desparte de ziua ce vine.

    Prohodul Mântuitorului este una dintre cele mai curate și pline de simplitate cateheze în versuri care ne explică prin ce a trecut Hristos pentru a ne ridica blestemul păcatului și al morții. O alcătuire de o simplitate zdrobitoare în care poezia – unită cu o cântare specifică – dă ritmul nădejdii noastre în Înviere. Aud deseori că această cântare nu este o valoare imnografică și că nu vine din Biserica Primară. Așa este. Dar a mișcat inimi. A lipit inimi de drama teribilă a Golgotei. A limpezit înțelegerea Zorilor Învierii.

    Cum au putut să sărbătorească cei de oarecând ai noștri Paștele fără lumina de la Ierusalim?

    Știind că biserica din sat ori din capătul străzii de oraș este Ierusalimul. Și că lumina ce disipa mesajul Paștelui își avea acolo, în pragul Mormântului gol, sensul și chemarea.

    Cel mai împlinit Paște al copilăriei?

    Acela în care am fost toți. Nu știm care ultimul Paști petrecut cu toți cei dragi decât după ce unii dintre ei nu mai sunt. Dar nădăjduim în Liturghia cerească în care unii altora ne suntem rugători dinaintea Altarului Ceresc. Cred că în copilărie toate sărbătorile de Paști au fost împlinite. Eram toți pe Coasta Șcheilor și știam că vom fi cândva și noi lutul din care astăzi se alcătuiește cimitirul. Dar în clipa în care eram toți știam și că dincolo de linia orizontului e Învierea. Când ne trezeam dimineața, după participarea la Utrenia Învierii aveam alți ochi și fruntea noastră creștea alte gânduri decât cele zilnice. Învățaserăm să-L iubim și mai mult pe Iisus Hristos. Și eram liberi să nu ne rușinăm de aceasta.

    Un mesaj de final?

    Bucurați-Vă de Înviere!  Fără aceasta am fi cei mai de plâns dintre atomii ce alcătuiesc plânsul lumii…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pastorala ÎPS Mitropolit Laureanțiu Streza pentru Sărbătoarea Paștelui: „Învierea lui Hristos – lumina vieții noastre”

    În Pastorala din acest an prilejuită de Învierea Domnului, ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, îndeamnă ca „Bucuria noastră să nu o lăsăm să fie umbrită de nimic, căci ea este nădejdea noastră cea mai mare. Toate greutățile le vom birui prin Hristos cel Înviat din morți, Care este Hrana noastră veșnică, întru Care ne întărim. În această biruință credem că vom trece peste toate încercările vieții acesteia, vom dobândi încă din această lume lumina Sa cea cerească, cântând de-a pururi în inimile noastre imnul biruinței creștine asupra păcatului, asupra diavolului și a morții: „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!”.

    Redăm, în cele ce urmează, textul Pastoralei.

    Iubiții mei fii duhovnicești,

    Mulțumim Preabunului Dumnezeu că și în anul acesta ne-a învrednicit să ajungem la slăvitul praznic al Învierii Sale! Bucuria atât de intensă a acestei sărbători o trăim an de an ca fiind mereu nouă, mereu unică, mereu plină de lumină, pentru că ea nu izvorăște dintr-o comemorare a unui eveniment istoric, ci ea își are sursa în veșnicia lui Dumnezeu, în bunătatea Lui negrăită pe care o revarsă în chip minunat asupra noastră în toate slujbele Bisericii și, mai ales, în frumoasa rânduială a Utreniei și a Liturghiei pascale.

    Mărturisim cu toții cu cuvântul și cu întreaga noastră ființă că Hristos a înviat! Credem în Învierea Lui, ne bucurăm și ne veselim de lumina acestui praznic, purtând cu toții făclii luminoase în această noapte de mântuire. Având simțirile curățite prin post, Biserica ne îndeamnă să devenim toți purtători de lumină (Cântarea a 5-a), să ne apropiem de Hristos și să-L vedem strălucind în neapropiata lumină a Învierii Sale și să-L auzim luminați, după cum ne spune și nouă, ca odinioară ucenicilor Săi: „Eu sunt lumina lumii…” (In 8, 12), „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (Mt 14, 27).

    În această minunată zi a zilelor și sărbătoare a sărbătorilor aflăm că doar din Lumina Învierii vom putea și noi avea și vedea lumina vieții veșnice; de aceea și ritualul slujbei Învierii începe cu îndemnul: Veniți de luați lumină! Lumina Învierii care se coboară în fiecare an la mormântul Mântuitorului ni se dăruiește și nouă astăzi! Într-o clipă, o mare de lumină cuprinde întreaga Biserică! Este lumina dragostei lui Dumnezeu, care se împarte infinit de multe ori și rămâne mereu aceeași! Despre această lumină vom vorbi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresăm acum.

    Iubiți credincioși,

    Două pericope evanghelice au fost rânduite de către Biserică să fie citite la acest mare praznic împărătesc. La începutul slujbei Învierii, mai bine spus la Utrenie, am auzit citindu-se din Evanghelia de la Matei, capitolul 20, versetele 1-20, în care se relatează, ca mărturie istorică, găsirea mormântului gol de către femeile mironosițe, arătarea îngerului care le-a vestit acestora Învierea Mântuitorului și întâlnirea lor cu Domnul înviat, Care le-a întâmpinat și le-a încredințat de scularea Lui din morți.

    Este una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii folosite astăzi, în cultul nostru, la Utreniile duminicilor. Narațiunea ei ne descoperă faptul că Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos a fost un eveniment istoric real, mărturisit și propovăduit cu mult entuziasm de către Sfinții Apostoli și de urmașii acestora. Învierea Domnului a fost, pentru ei, o realitate atât de copleșitoare, încât au socotit ca pe o datorie sfântă să vestească întregii lumi faptul că Hristos a înviat și El, cu sufletul Său plin de lumină dumnezeiască, a coborât la iad, rupând legăturile morții și dezlegând sufletele celor ținuți în robia diavolului, apoi a ridicat din moarte și trupul Său cel preacurat, umplându-L de putere dumnezeiască.

    Această realitate tainică petrecută în istorie, dar cu efecte care depășesc istoria, ne este vestită și nouă astăzi în Biserică: Hristos a înviat nu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a putea să ne dăruiască tuturor puterea Învierii Sale, pentru a Se putea sălășlui în sufletele noastre și pentru a ne putea dărui viața Sa dumnezeiască prin Sfintele Taine.

    Pentru a marca această importantă realitate, Părinții Bisericii au rânduit ca la Sfânta Liturghie în noaptea de Paști să se citească primele 17 versete ale Evangheliei de la Ioan. Ascultând această pericopă, remarcăm faptul că nu se amintește în nici un fel de Învierea Mântuitorului, ci se vorbește doar despre Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul a toate, Dăruitorul vieții și al luminii oamenilor, și despre Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a mărturisit și L-a vestit pe Hristos ca Lumina lumii.

    Aceste versete sunt o sinteză a întregii Evanghelii a Sfântului Ioan și au fost citite încă din primele veacuri la Liturghia baptismală din noaptea de Paști, datorită conținutului lor dogmatic, fiind o adevărată mărturisire de credință, dar și datorită temei lor centrale care este Lumina dumnezeiască, Ce vine în lume pentru a Se sălășlui în oameni și a le lumina întreaga lor existență.

    Ascultând și noi acum, la Sfânta Liturghie, acest prolog al Evangheliei de la Ioan, înțelegem că, în această zi a Învierii, Biserica vrea să ne spună cum Dumnezeu a creat din nou lumea, cum, prin Cuvântul Lui întrupat, viața Lui dumnezeiască a devenit lumina oamenilor și cum această lumină, despre care vorbește și cartea Facerii și pe care întunericul nu poate să o cuprindă, a devenit în Biserică, prin Sfântul Botez, viața oamenilor, sensul ultim al existenței lor. Viața creștinilor este lumină, pentru că lumina cuprinde în ea toată puterea lui Dumnezeu și doar prin această lumină putem avea viața cea veșnică.

    Biserica vrea să ne spună tuturor în această zi plină de lumină că e important să înțelegem că Învierea a fost un eveniment istoric petrecut în timp, adeverit prin multe mărturii, așa cum am auzit la Utrenia acestui praznic, dar că ea este un eveniment mai presus de timp și de istorie la care toți participăm tainic neîntrerupt prin Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, Învierea lui Hristos este învierea noastră, este învierea noastră continuă, căci Lumina dumnezeiască din Trupul Său înviat devine, în Biserică, lumina vieții noastre și izvorul neîncetat de putere care se sălășluiește în noi prin Taina Sfântului Botez, pentru ca toți astfel să putem vedea în noi slava lui Dumnezeu, plină de har, de dragoste și de adevăr.

    Hristos Mântuitorul ne dă totul în această Lumină a Sfântului Botez și a Sfintelor Taine și de aceea Evanghelistul Ioan ne spune că: „din plinătatea Lui noi toți am primit dar în locul darului” (In 1, 16), în sensul că, în această nouă creație a Învierii, dragostea Lui se arată mai mare și mai adevărată decât cea arătată omenirii în Vechiul Legământ. Plinătatea Lui devine plinătatea noastră de viață, iar în această plinătate Îl cunoaștem pe El, ca pe Cel viu, ca pe Cel mort și înviat pentru noi, ca pe Cel care vrea să ne dăruiască nouă tuturor puterea Învierii Sale.

    Iubiți credincioși,

    Suntem plini de bucurie în această noapte de mântuire. Ne salutăm unul pe altul cu cuvintele care vorbesc de marele dar al Învierii: Hristos a înviat! Ne bucurăm și așa mărturisim marea Lui biruință și puterea ei pe care ne-o dă și nouă răspunzând: Adevărat a înviat! Adeverim prin aceste cuvinte faptul că primim, ca pe un mare dar al dragostei Lui, puterea Învierii Sale, care este lumina vieții noastre, sensul ultim al existenței noastre.

    Această lumină pe care o purtăm cu toții astăzi ne face și pe noi apostoli și ucenici ai Celui Înviat și ne obligă să ne schimbăm viețile, ne cheamă să umblăm întru lumină, să fugim de întunericul patimilor și al păcatelor, să ieșim de sub stăpânirea întunericului, din împărăția celui rău, și să facem trecerea noastră – Pesahul nostru – cu Hristos spre lumina dragostei Sale. Să nu uităm că El ne pregătește la Sfânta Liturghie mereu cina bogată a dragostei Sale, în care ne umplem de puterea Învierii Lui pentru a putea să ne luptăm cu toate greutățile și necazurile acestei lumi. „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” ne spune El mereu când stăm la masă cu El și știm că doar prin El, ascultând de poruncile Lui, vom putea trece peste toate încercările viitoare.

    Iubiți frați creștini,

    Aceasta este noaptea și ziua Învierii Domnului, ziua veșnică a Învierii Sale pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea, ziua în care ne îndulcim de dragostea și lumina pe care ni le-a dat nouă Preabunul nostru Stăpân.

    Bucuria noastră să nu o lăsăm să fie umbrită de nimic, căci ea este nădejdea noastră cea mai mare. Toate greutățile le vom birui prin Hristos cel Înviat din morți, Care este Hrana noastră veșnică, întru Care ne întărim. În această biruință credem că vom trece peste toate încercările vieții acesteia, vom dobândi încă din această lume lumina Sa cea cerească, cântând de-a pururi în inimile noastre imnul biruinței creștine asupra păcatului, asupra diavolului și a morții: „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!”. Amin!

    Sărbători fericite!
    Întru mulți și fericiți ani!

    Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos,
    † Dr. LAURENȚIU STREZA,
    Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum se pregătea masa de Paști în județul Sibiu în urmă cu peste 125 de ani. Rețelele sunt mai actuale ca niciodată     

    În perioada sărbătorilor pascale, Sibiu 100% vă propune o incursiune în istoria recentă a bucătăriei transilvănene, adică cea existentă în jurul anului 1900. Vă prezentăm rețete de preparare a cărnii de miel, de oaie și a cozonacilor din urmă cu mai bine de 125 de ani. Practic, puteți cunoaște modul în care gospodinele din județ și din sudul Transilvaniei pregăteau masa de Paști în acea perioadă și care sunt principalele feluri de mâncare servite atunci. 

    Bucătăria transilvaneană este una vastă și de foarte bună calitate. Însă de-a lungul timpului s-au pierdut foarte multe rețete, care nu au mai fost reperate nici până astăzi. Cea mai valoroasă lucrare în domeniul gastronomiei din sudul Transilvaniei a fost scrisă, apoi reeditată și completată în 5 ediții, de Elise Frohlich.

    Prima ediție a fost scrisă în 1897. În urmă cu doi ani, în pandemia de coronavirus, Biblioteca ASTRA a reeditat ultima ediție semnată de Elise Frohlich, în cadrul unui proiect menit să promoveze județul Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană. Astfel, volumul „Bucătăria Transilvăneană” de Elise Frohlich, Editura Armanis, 2022, este o traducere după cea de V-a ediție a „Bucătăriei transilvănene” scrisă de Elise Frohlich în anul 1897.

    „Bucătăria transilvăneană”, de Elise Fröhlich, conține peste 1.400 de rețete tradiționale ale sașilor, românilor și maghiarilor din Sibiu și împrejurimi, dar și rețete din alte spații culturale pe care autoarea sibiancă dorea să le popularizeze în rândul gospodinelor săsoaice, precum și o mulțime de informații care dau oglinda societății transilvănene din preajma anului 1900.

    Este cea mai importantă carte de bucate săsească, tradusă pentru prima oară în limba română după aproape 125 de ani de la apariție. Este o carte după care multe generații de gospodine din Ardeal – sau cel puțin din mediul săsesc din zona Sibiului – au învățat să gătească în cei 127 de ani de la prima ediție. Mai jos vă prezentăm o selecție de rețete specifice sărbătorilor pascale.

    Carne de miel 

    Carnea de miel se mănâncă la începutul primăverii, când este foarte gustoasă. Se serveşte întotdeauna gătită proaspăt. Trebuie să fie spălată foarte bine, deoarece are foarte mulți perișori fini; apoi se opărește cu apă cu sare și se gătește.

    Piept de miel umplut

    Se dezlipeşte lateral pielița fină de pe un piept de miel şi se pregăteşte următoarea umplutură: 1⁄2 de chiflă se înmoaie în apă, se stoarce foarte bine și se toacă mărunt, se toacă un pic de slănină şi un pic de ceapă, se adaugă un ou bătut şi un pic de sare și piper, totul se amestecă bine. După umplere, pielea se coase. Se sărează și se piperează, se prăjeşte la cuptor cu un pic de untură.

    Carne de miel pané

    Partea din față a unui miel tânăr, dar, dacă se poate, cărnos, se taie în bucăți, se sărează şi se dă prin făină, ou şi pesmet. Se pune într-o tigaie din belşug untură, se prăjeşte carnea până când este frumos rumenită. Se serveşte cu salată verde, cartofi copți sau salată de cartofi.

    Friptură de miel

    Sfertul din spate al unui miel se spală, se sărează și se piperează. Se încinge de untură, se pune carnea în ea și se lasă pentru aproximativ o oră la cuptor, la foc iute.

    Carne de miel la grătar

    Se ia sfertul din faţă al unui miel tânăr, se scot toate oasele cu grijă, se bate carnea, se sărează, se piperează și se pune pe grătar. Această carne este deosebit de gustoasă și de fragedă.

    Spate de miel

    Un spate de miel se sărează și se piperează, se pune la cuptor cu apă și un pic de untură. Carnea trebuie să se prăjească la foc iute, având grijă să fie umezită din când în când cu sosul din tavă.

    Tocană de carne de miel (Gulaş)

    Partea din spate a unui miel se taie în bucăți cu oase cu tot, se piperează şi se sărează. Se prăjeşte un pic de slănină, până când devine transparentă, se taie destul de multă ceapă, care se pune deodată cu carnea în oală, se adaugă apă și se lasă aproximativ o oră la fiert; se adaugă la sfârşit o lingură de untură și se lasă să se prăjească fără capac, ca să se rumenească.

    Carne de miel în sos de tarhon

    Se taie un piept de miel în bucăți, se fierbe în apă cu sare pentru aproximativ 1⁄2 de oră. Într-o lingură de untură se călește la fel de multă făină, se adaugă 1⁄2 de ceapă și o legătură de tarhon, se toarnă un pic de supă, se sărează cu oțet, se adaugă carnea și se lasă să fiarbă în sos, până când este pătrunsă. Se adaugă la fiert o lingură de smântână, se strecoară sosul, se leagă cu 1-2 gălbenușuri de ou și se toarnă peste carnea aranjată pe platou.

    Lebărvurșt de miel

    Se toacă sau se rade ficatul foarte mărunt, se adaugă un ou, slănină, frunze de pătrunjel şi ceapă tocate toate, piper și sare, împreună cu 1⁄2 de chiflă înmuiată şi bine stoarsă. Totul se amestecă bine şi se pune într-un prapure. Se dă pentru scurt timp la cuptor. Se taie felii şi se serveşte lângă carne.

    Friptură de oaie

    O pulpă frumoasă de oaie se curăță de oase şi de pielițe, se bate bine, se împănează mărunt şi se pune într-un vas de pământ. Între timp, se fierbe un baiț (numărul 1) şi se toarnă fierbinte peste carne. Carnea se lasă 2-3 zile în baiț; se sărează doar când se găteşte. Într-o tigaie se pune untură şi se prăjeşte carnea în cuptor, la foc iute, având grijă se fierbe până când legumele sunt moi, se adaugă sare, un pic de zahăr și o lingură de să fie umezită des cu sosul din tigaie, sau se prăjeşte pe plită, într-o oală cu capac. Baitul carnea aranjată și se serveşte cu gogoși de cartofi sau cu macaroane. In loc de pulpă, se rântaş. Sosul se pasează și se amestecă cu 100 ml de smântână. Sosul se toarnă poate găti astfel un cotlet.

    Pulpă de oaie

    Se curăță o pulpă de oase, piele și grăsime, carnea se opărește și apoi se bate, se sărează, se piperează și se împănează cu doi căței de usturoi. Se călește o ceapă tăiată rondele în tigaie, se adaugă carnea și se fierbe cu capac. Către sfârșit, se pune carnea în cuptor, se toarnă deasupra smântână și se lasă să se rumenească. Când se scoate friptura, se adaugă 2-3 anșoa curățate și tăiate mărunt, se lasă să fiarbă câteva minute și se pasează sosul, care se serveşte peste friptură.

    Pulpă de oaie cu sos de roșii

    O pulpă sau o bucată de umăr se curăță de oase și de grăsime, se opărește, se bate și se freacă cu piper și cu sare, apoi se lasă o oră să se odihnească. În untură fierbinte se pune un pic de slăninuță tăiată cubuleţe (sau doar un pic de şorici), se adaugă o ceapă tăiată rondele, o bucată de coajă de pâine și 6 roşii mari, cu coaja crăpată, se adaugă carnea și se lasă să fiarbă într-o oală cu capac, până când se înmoaie. Sosul pasat se serveşte peste friptură, împreună cu o garnitură de cartofi.

    Şnițele mici de oaie

    1 – 1⁄2 kg de pulpă sau de cotlet se opăreşte, se taie carnea în bucăţele subțiri, care se bat, se sărează şi se piperează. Se pun într-un vas de cuptor 2 linguri de untură, se taie felii 1⁄2 de morcov curățat, 2 căței de usturoi, se pune totul în vas şi se fierbe până când se înmoaie. Sosul se pasează și se serveşte lângă carne, cu garnitură de spanac sau alte legume.

    Șnițele cu ceapă

    Partea fragedă a unui cotlet de vale se taie în șnițele, se curăță de pielițe și sports foarte bine. Carnea se lasă să se odihnească, după ce se piperează și se serează, apoi se prăjeşte în untură, la foc iute. Trebuie avut grijă să nu se usuce prea tare, ceea ce înseamnă că nu trebuie prăjită prea mult. Bucățile de carne sescot din untură, în sosul rămas se pune multă ceapă tăiată rondele, care se călește și se servește împreună cu carnea.

    Cozonac cu mac (Porție mare)

    Se face un aluat din 750 gr de făină, o plămădeală din 40 gr de drojdie dizolvată în lapte călduţ şi un pic de zahăr, se lasă să crească şi se amestecă apoi cu 70 gr de unt topit, 6 gălbenușuri de ou, un pic de sare şi 200 ml de lapte călduţ, se frământă bine şi se lasă la un loc cald. Se face un aluat din 250 gr de unt amestecat cu făină, care se întinde un pic şi la rece. Când a crescut aluatul de drojdie, se întinde pe o planşetă tapetată cu făină, se pune untul în mijloc, se împătureşte, se întinde şi se repetă de 3 ori operațiunea.

    Umplutura se pregătește înainte să crească aluatul, după cum urmează: 1⁄2 kg de mac măcinat, înmuiat într-un pic de lapte, se amestecă cu o lingură de unt topit, 5 linguri de zahăr sau de miere, coajă de lămâie și o mână de nuci măcinate sau migdale măcinate, totul se fierbe și se lasă să se răcească. Aluatul se întinde de grosimea unui deget, se pune umplutura deasupra, se rulează și se dă la copt, într-o tavă unsă.

    Cozonac cu nucă

    100 gr de unt se bat spumă, se adaugă 3 gălbenușuri şi 60 gr de zahăr, se adaugă o plămădeală din 30 gr de drojdie și 150 ml de lapte călduţ; se adaugă 1⁄4 kg de făină şi un pic de sare și se face un aluat, care se frământă până când se desprinde de lingură și se lasă să crească. Se presară făină pe o față de masă, se întinde aluatul și se pune următoarea umplutură: 2 gălbenușuri de ou se amestecă cu 90 gr de zahăr pudră cu aromă de vanilie, 100 gr de nuci tăiate mărunt şi spuma de la 2 ouă. Aluatul umplut se rulează și se lasă să crească într-o formă de chec unsă, înainte să fie dat la cuptor.

    Cozonac tirolez

    Se face un aluat din 280 gr de făină, 140 gr de unt, 4 gălbenușuri de ou, 2 linguri de vin, 20 gr de drojdie înmuiată anterior în 150 ml de lapte călduț, se întinde aluatul de 3 ori şi se lasă să se odihnească. Se pregătește umplutura din 140 gr de smochine tăiate foarte fin, 140 gr de zahărcu coajă de lămâie, 3 gălbenușuri de ou și spuma de le cele 3 ouă. Se întinde foaia, se unge umplutura, se rulează și se coace la foc mic.

    Cozonac

    Se face un aluat ferm din 1 litru de lapte, 4 ouă, plămădeala din 50 gr de drojdie, 500 gr făină, un pic de zahăr și sare. Aluatul se frământă foarte bine. Se adaugă apoi 1/51 de unt cald, se bate aluatul până când face bule, se lasă să crească la loc acoperit. Aluatul se împarte în 4 bucăți lunguiețe, se pun câte 2 sub formă de cruce și se răsucesc. Se formează astfel doi cozonaci, care se ung cu ou și se coc pe o tavă întinsă sau direct în cuptorul de pâine.

    Cozonac bavarez

    Se face un aluat din 1 kg de făină, 3 1 lapte, 2 ouă întregi, 2 gălbenușuri de ou, o lingură cu vârf cu zahăr și un pic de sare și plămădeala din 20 gr de drojdie. Aluatul se bate până când face bule, se adaugă 70 gr de unt topit, se mai bate un pic și se lasă să crească acoperit, la un loc cald. Se întinde aluatul pe o față de masă presărată cu făină, se unge cu 100 gr de unt cald, 140 gr de migdale fără coajă tocate mărunt şi la fel de mult zahăr cu gust de lămâie, se rulează lejer, se pune într-o formă de guguluf și se lasă să mai crească la un loc cald. Se unge cu ou şi se coace aproximativ o oră.
    În Rupea (orăşel în sudul Transilvaniei), migdalele tocate se colorează cu carmin, se păstrează o parte din ele, care se amestecă cu zahăr şi se presară pe cozonac.       

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Mihai Anisie, crescătorul de Ameraucana. Ce înseamnă codul de pe fiecare ou și cât se ține acesta în frigider

    Pe ultima sută de metri, toată lumea e în goana cumpărăturilor. Toți caută cozonaci, miel, trufandale, ouă. Ouă, aici voiam să ajung. Acest aliment este una dintre  cele mai complexe și mai nutritive surse de hrană. Este recomandat să fie consumat zilnic, preferabil fiert sau poșat. În prima zi de Paști, fiecare credincios va ciocni un ou roșu. Există diverse mijloace prin care putem procura  ouă: să le cumpărăm din supermarket, din piață sau… să le producem noi.

    Mihai Anisie este inginer zootehnist și, în timpul liber, crește găini de rasă. L-am rugat să ne spună ce presupune această pasiune, căci pentru el, cu siguranță, creșterea găinilor înseamnă mult mai mult decât un mijloc de procurare a hranei.

    Mihai Anisie

    Avicultura, „bijuteria zootehniei”

    Găinile sunt poate cel mai cunoscute păsări. Insă în ultimii ani, tot mai puțini oameni sunt atrași de creșterea lor. Cum a ajuns Mihai să aibă această pasiune? „De mic copil mi-a plăcut să consum ouă. Crescând, mi-am dat seama că îmi place să îngrijesc animalele, să le ajut și tocmai din acest motiv am ales să studiez meseria de veterinar. Am făcut liceul în domeniu, pe urmă am mers la Facultatea de Zootehnie din Cluj. Acolo am descoperit bijuteria zootehniei, avicultura, adică creșterea păsărilor. Este considerată astfel deoarece  activitatea este una mai curată și mai deosebită. Există două tipuri mai cunoscute de creștere a păsărilor: în sistem intensiv (industrial) și în sistem extensiv  (gospodăresc). Iar daca vorbim despre specializare: pentru producția de carne si pentru producția de ouă.”

    Creșterea păsărilor în sistem intensiv / industrial

    Porcul e ”leguma” preferată a românului. Acest lucru îl știe toată lumea, însă, după porc, vine carnea de pui, care se găsește la discreție pe rafturile supermarketurile noastre.

    „După facultate, am avut ocazia să lucrez în sistemul intensiv în creșterea de păsări de reproducție rasă grea, hibridul de carne, puiul pe care îl găsim în comerț. Aici am învățat secretele acestei păsări, în aproximativ un an jumătate, cât am lucrat. În reproducție se formează ouăle. Acestea se incubează rezultând puii, care ulterior se îngrașă și se sacrifică pentru carne.

    La creșterea intensivă trebuie să produci cât mai multe ouă, ca apoi să produci cât mai mulți pui. Aici intervine genetica, și anume, în primul rând, vorbim despre bunicii care se împerechează. Din împerecherea acestora se incubează ouăle și rezultă părinții, iar din aceștia rezultă puiul, care se crește pentru producția de carne, cu timp scurt de creștere. La undeva 42-45 de zile, puiul ajunge la greutatea de sacrificare. Aceasta este cea mai rapidă și ieftină metodă de creștere.

    Mai este metoda de creștere lentă a puilor, dar dacă consumatorul dorește carne ieftină, ieftină va primi. În principiu, ambele tipuri de carne sunt bune, dar contează foarte mult modul de procesare al ei. Iar dacă vorbim de ouă pentru consum, hibrizii, specializați pentru producția de ouă, fac în jur de 320-330 de ouă pe an, dacă îi sunt asigurate găinii toate condițiile”, ne spune zootehnistul.

    Ce înseamnă codul de pe fiecare ou

    Oul este un aliment bun în toate domeniile culinare. Este folosit la prăjituri, în diverse salate, fiert, prăjit, poșat, dând savoare mâncării și culoare. Dar cum gestionăm valabilitatea ouălor? La această întrebare ne răspunde tot Mihai: „Marcarea oului este un proces obligatoriu, iar numerele de pe ou spun toate aspectele lui. Pentru asigurarea trasabilității, vedem codul producătorului, adică țara, județul, ferma, data ouatului. Prima cifra din cod ne spune metoda de creștere a găinilor, și anume: 0 -pentru găini care se cresc ecologic; 1 – pentru găini care se cresc în aer liber; 2 -pentru găini care se cresc în hale la sol și 3 -pentru găini care se cresc în cuști îmbunătățite.

    Oul în sine este același, însă modul de creștere al găinilor este diferit. Nu există o diferență majoră între ouăle ecologice și celelalte, deoarece din fiecare iese câte un pui dacă sunt fecundate. Dacă vrem să vedem dacă un ou este vechi sau nu, cea mai la îndemână metodă este punerea oului într-un vas cu apă. Un ou proaspăt întotdeauna va sta pe orizontală, la fundul vasului. Și pe măsură ce se învechește, începe să capete o poziție ușor verticală, până va ajunge la suprafață. Fenomenul se explică prin deshidratarea oului. Înăuntrul lui are o bulă de aer și pe măsură ce trece timpul, oul se deshidratează, iar acea bulă cu aer crește și îl face să plutească.

    Un ou ținut la frigider la temperatură între 4 și 8 grade poate fi consumat în maxim 30 de zile. E un mit faptul că un ou fiert are o durată de viață mai mare. Nu-i crește valabilitatea. Oul este un aliment foarte sensibil și trebuie manipulat cu gingășie, pentru că la o mișcare bruscă a acestuia este posibil să se spargă gălbenușul în interior, iar atunci se deteriorează și scade durata de valabilitate”.

    Creșterea găinilor în sistem gospodăresc

    Oamenii, de veacuri, cresc găini pentru uzul casnic. Acestea mereu și-au găsit utilitatea, fiind ușor de crescut și întreținut. „Pe vremuri, găinile erau crescute pentru ouă, carne, pene și fecale, bune pentru îngrășământ. În sistemul gospodăresc, de obicei oamenii cresc aceste păsări pentru consum propriu. Găina are de regulă două roluri: de a produce ouă (care pot fi folosite pentru reproducție sau pentru consum) și ca sursă de carne. Astfel, toamna, când găina nu mai face ouă, un gospodar triază efectivul. Și de obicei începe cu exemplarele cele mai bătrâne”, ne explică Mihai.

    Cum se pune un ou la incubat

    Ce a fost prima oară: oul sau găina? E o întrebare veche, ce până astăzi nu are un răspuns… Dar dacă vreți să ajutați la procesul de apariție a unui pui, urmați sfaturile zootehnistului:

    „Științific, cu cât oul este mai proaspăt, cu atât randamentul este mai mare. Un ou poate fi pus la incubat și dacă are vârsta de până la zece zile, dar randamentul scade foarte mult, chiar dacă a fost păstrat în condiții de temperatură și umiditate. Ouăle destinate incubației trebuie să fie curate, se dezindectează si se depozitează în spații care asigură o temperatură si umiditate optimă, fără condens. Eu neavând multe găini, crescându-le doar din pasiune și pentru activități de cercetare, observare și îmbunătățire a cunoștințelor, le strâng pe parcursul unei săptămâni, le numerotez și le introduc în incubator. Am un incubator gospodăresc, simplu, pe care l-am calibrat vizavi de ce înseamnă temperatura de incubație și în fiecare săptămână introduc câteva ouă. 

    Perioada de incubație  este de 21 de zile. Eu, în  a XIX-a zi, scot ouăle din incubator și le introduc în altul mai rudimentar, din plastic, pe care îl pot curăța mai ușor. După ce ies puii din ou, îi las la zvântat 12 de ore în incubator, apoi îi scot afară. Puiul, din prima lui zi de viață, e capabil să trăiască singur, fără ajutor. Mănâncă, bea apă, se orientează, nu trebuie să-l învețe nimeni, știe să trăiască, n-are nevoie de mamă. Trebuie doar să-i asigurăm condițiile de hrană, apă, aer proaspăt și temperatură. Un pui,  în funcție de rasă și modul de întreținere, la vârsta de șase luni, de când a ieșit din ou, își  începe activitatea de reproducție”.

    Ce să dăm de mâncare găinilor

    Gustul cărnii este dat, în principal, de hrana animalului, fie că vorbim de găini, porci sau vaci. Tocmai de aceea trebuie să avem grijă cu ce ne hrănim animalele sau de unde cumpărăm carnea.

    „Personal, îmi hrănesc găinile cu mâncare pe bază de cereale măcinate: grâu, porumb, șroturi de floarea soarelui, de soia și calciu furajer. Găinile, ca să facă ouă, au nevoie de calciu, coaja oului este formată din calciu, iar această substanță se găsește în special in roci. Unii crescători sfarmă coaja de ou și o administrează în hrana păsărilor. Din punctul meu de vedere e greșit, deoarece în mod indirect învață găina să mănânce ouă”, ne declară zootehnistul.

    Ameraucana, una dintre cele mai greu de crescut rase

    Sunt o mulțime de rase de găini, care mai de care mai interesante. Unele se cresc mai greu, altele mai ușor. „În prezent, sunt crescător de Ameraucana și pot spune că este una din rasele mele preferate, deoarece sunt un pic mai dificil de crescut, iar mie îmi plac provocările. Ouăle acestei rase au coaja de culoare verde. Puțini crescători sunt capabili să o îngrijească corespunzător. Însă toate găinile îmi plac. Unele au o producție bună de ouă, altele sunt o sursă de carne excelentă, sau au un penaj deosebit, sau un cânt foarte frumos. Fiecare rasă are o particularitate și o frumusețe a ei”, mărturisește Mihai.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. Daniel Buzdugan: „Să ne preocupăm mai puțin de grijile de multe și să acordăm mai mult atenția lui Dumnezeu”

    Orice întâlnire cu Daniel Buzdugan este ea însăși un început de bucurie. Savuros în abordare, familiar de prietenos, realizatorul Morning ZU, actorul și omul de media Daniel Buzdugan știe să își facă partea sa de (din) Sărbătoare, atunci când vine vorba de a trăi, emoțional și reflexiv, marile momente ale creștinătății.

    L-am întrebat pe Daniel ce înseamnă pentru el Paștele, cum sărbătorea / sărbătorește această sărbătoare, ce L-ar întreba pe Hristos cel Înviat și de unde își revendică această poziționare în Dumnezeu.

    „De cele mai multe ori încerc să fiu de partea binelui”

    Daniel, tu chiar mai crezi că a înviat Hristos?

    Eu sunt sigur de lucrul acesta! Nu doar cred, ci sunt sigur că Hristos a înviat! Pentru că dacă încă mai suntem așa, cu mințile normale, e datorită faptului că avem o nădejde și o certitudine că Dumnezeu este în inimile noastre, că Dumnezeu este peste tot și că nu ne va lăsa. El va avea grijă de noi, oricât de greu va fi în perioada imediat următoare. Pentru că vremea / vremurile se se strică, dar datoria noastră e să ne vedem de rugăciune, să ne vedem de nădejde, de dragoste și de credință.

    E așa, o aparentă contradicție. Ești un om fain, foarte iubit de public, mereu în centrul atenției, cu lumina reflectoarelor după tine. Ai tot ce-ți trebuie. De ce mai ai nevoie și de Dumnezeu?

    Pentru că Dumnezeu ne-a dat cu împrumut starea aceasta pe care o avem noi acum. Și ea nu e veșnică. Trebuie să muncim pentru veșnicie. Trebuie să iubim și trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a dat Bunul Dumnezeu. În momentul în care te culci pe-o ureche, așa, în relația cu Dumnezeu, El Se retrage. Ceea ce este frumos e faptul că Dumnezeu nu ne vrea cu forța. Aceasta înseamnă iubire! Iubirea nu se impune cu forța. El spune „dacă vreți”… Deci putem alege. Și ceea ce e fascinant e faptul că o ființă atât de finită, o ființă limitată, a primit un cadou atât de frumos: accesul la tot ce este infinit, la tot ceea ce a creat Dumnezeu!

    E frumos ce zici. Și libertatea aceasta e foarte tentantă, dar ea se manifestă și la modul concret? Nu te simți insular într-o societate care ar cam vrea să Îl scoată pe Hristos pe ușa din dos a istoriei? Nu încerci un sentiment de frustrare, în condițiile în care trebuie să te sustragi anumitor tentații, să ți le reprimi, pentru că știi că nu ai voie să faci un lucru sau altul?

    Libertatea înseamnă a alege. Deci nu există libertate decât în această formulă: a alege între bine și rău. Să nu se amăgească oamenii să zică da, libertatea e să fac eu ce vreau. Nu, nu! Libertatea înseamnă întotdeauna, în orice acțiune, a alege între bine sau rău. Și de cele mai multe ori încerc să fiu de partea binelui. Uneori fac și prostii și poate că unele le fac fără să-mi dau seama…

    Dar învinge binele…

    Foto: Arhiva personală

    „E un stil de viață în care eu sunt fericit și care m-a ajutat de multe ori să trec peste greutăți”

    Ești un om cu vizibilitate, cu o mulțime de ascultători, privitori, urmăritori și admiratori. Nu ești un caz așa, kamikaze, între ceilalți? Te simți confortabil cu valorile acestea, cu principiile după care te ghidezi, tradiționale, cum le numește societatea modernă?

    Da, absolut. Nu am avut niciodată nicio problemă din punctul acesta de vedere. Adică nu, nu mi-a zis nimeni nici „dă-te mai încolo”…

    Deci se poate și așa…

    Se poate. Adică n-am avut, slavă Domnului, n-am avut astfel de probleme. Pe de altă parte, e normal ca unii oameni, care încă nu au descoperit bucuria în Dumnezeu, să aibă și alte opinii. E nasol când aceste opinii ar fi agresive, când ar fi discriminatorii. Atunci ar fi neplăcut, dureros și nedrept. Dar că un om are o altă părere despre niște oameni care merg la biserică, se bucură, e doar problema lui. E vorba de a prezenta un stil de viață în care eu sunt fericit și care m-a ajutat de multe ori să trec peste greutăți, cu Dumnezeu alături. În gând, în inimă și în nădejde.

    Suntem în perioada apropierii sărbătorii Învierii Domnului. Ce este pentru tine Paștele?

    E o oprire, obligatorie, pe care trebuie să o facă orice om. Și eu, mai ales. E o oprire de la agitația aceasta, de la viteza aceasta a vieții de zi cu zi. E o oprire și o savurare a acestui minunat dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, și anume viața. Să te oprești din lucrurile care îți dau plăcere instantă. Ne înfrânăm de la mâncare, dar facem și o dietă pentru suflet. E o perioadă care ne e lăsată să ne îndreptăm, să facem o dietă și pentru suflet, cu rugăciune, cu post, cu mers la biserică, cu spovedanie, cu împărtășanie, dacă este cazul.

    Nu sunt acestea niște practici ale bunicilor noștri? Te mai regăsești în ele, mai sunt ele de actualitate pentru societatea în care ne ducem traiul de zi cu zi?

    Vin lucrurile acestea din moși-strămoși, de la bunici, de la străbunici. Dar aceste lucruri făceau bine. Era atât de frumos în satele noastre când lumea parcă se mai preocupa și de cele ale sufletului, nu numai de grijile și nevoile de zi cu zi! Cum se spune la slujbă sau în rugăciunea Sfântului Isaac Sirul: grija de multe. E un păcat și acesta, să porți pe cap multele griji ale vieții de zi cu zi. Să ne preocupăm mai puțin de aceste griji și să acordăm mai mult atenția lui Dumnezeu, Care Se va preocupa El de cele ce ai nevoie și va rezolva lucrurile după voia Lui, nu după voia noastră.

    Cum era Paștele copilăriei pentru tine?

    Era la țară, de cele mai multe ori. În comuna Stănița, județul Neamț. Plecam cu o săptămână înainte la bunici. Așa era vacanța, de două săptămâni, din care prima săptămână era Săptămâna Mare. Culmea, deși era în perioada comunistă! Aveam o săptămână înainte de Paști, deci Săptămâna Mare, în care mă duceam și asistam acolo la toate pregătirile: cu pască, cu cozonaci, cu ou roșii… Era un un antrenament foarte puternic, pentru că trebuia să rezistăm la ceea ce implica pregătirea pentru Paște. Deși copii fiind, primeam un bun exemplu de înfrânare de la bunici, de la mătuși, de la unchi, pentru că nu ne înfruptam din cele pregătite. Stăteam așa până în ultima clipă, până la Înviere! Rezistam în fața tentațiilor culinare. Și se spune că dacă reușești să te înfrânezi de la mâncare, poți să te înfrânezi și de la alte lucruri. Că e și acesta un e un instinct foarte puternic. Și dacă reușești să de stăpânești, e bine. Mergeam la Denii în Săptămâna Mare, mergeam la spovedit, la împărtășit… Era frumos.

    Daniel Buzdugan și Romeo Petrașciuc. Foto: Sibiu 100%

    Cât din atmosfera aceea a Paștelui mai regăsești în Sărbătoarea de acum?

    Să știi că la multe biserici din București, unde unde am participat anii trecuți și la Prohod, și la Înviere, sunt mulți oameni care țin rânduiala. Și mulți oameni tineri. Asta este îmbucurător. Vezi în biserici oameni foarte tineri care vin cu copiii, oameni care încearcă să țină în echilibru familia. Iar echilibrul familiei nu poate fi decât în Biserică și în fața lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu.

    „Îmi place foarte mult să merg la Prohod”

    Am o mică curiozitate. Știu că tatăl tău a fost milițian. Vorbim de acele vremuri, în care Paștele a fost, în cea mai mare parte, „marginalizat”, stigmatizat. Cum ai reușit să păstrezi toate aceste valori?

    Învățând de la părinți. Ai mei mergeau la biserică în fiecare duminică. Și tata, chiar dacă venea din tura de noapte de la serviciu – a fost și sectorist, a lucrat și la penitenciar, a lucrat și în alte zone -, stătea puțin, se odihnea jumătate de oră, după care se îmbrăca și pleca la o biserică, undeva în marginea Iașiului, undeva în zone în care nu l-ar fi recunoscut cineva.

    Mergea sub acoperire…

    Da. Pentru că cine lucra în armată, în Miliție, în structuri din acestea ale statului, nu era bine să fie văzut în biserici. Li se făcea raport, li se tăia din salariu, erau penalizați, erau mustrați și, ca să nu fie probleme de genul acesta, tata mergea cât mai departe de zonele în care își desfășura activitatea.

    Ce îți place și ce-ți displace cel mai mult de Paște?

    Îmi displace faptul că, poate, nu am suficient timp. Ar trebui să renunț mai mult la ceea ce fac zi de zi. Aici nu mă refer la serviciu, ci la lucrurile pe care trebuie să le faci ca cetățean, ca om care trebuie să se pregătească pentru masa de Paști. Aici aș fi un pic mai atent. Ca să renunț la mai multe și să simt spiritul Paștelui mai profund.

    Și îmi place foarte mult să merg vinerea la biserică, la Prohod. Mi se pare atât de emoționant și atât de de frumos să vezi atâția oameni cântând în cor Prohodul Domnului!

    Foto: Arhiva personală

    Unde îți petreci anul acesta Paștele?

    Păi anul acesta voi merge în Grecia. Am înțeles că este foarte-foarte frumos. Și am prieteni acolo care mă invită și abia aștept să merg la biserică acolo.

    E primul Paște petrecut în Grecia, să înțeleg.

    Da, da.

    „Mi-e teamă să nu ajung nepregătit în fața lui Hristos”

    Care îți e cea mai mare temere în relaționarea cu Dumnezeu?

    Mi-e teamă să nu ajung nepregătit în fața lui Hristos la întâlnirea de la finalul vieții. Să nu mă trezesc că mai aveam ceva de făcut și nu am apucat să fac.

    Ce I-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni față către față?

    I-aș mulțumi și I-aș spune: „Mulțumesc, Doamne, pentru că ai intrat în viața mea, că ai fost lângă mine și m-ai ajutat. Și Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat”.

    Ce L-ai întreba?

    L-aș întreba dacă îmi dă voie să intru acolo, în Rai.

    Dacă ar fi să dai un sfat-pretext semenilor tăi, pentru această perioadă, a Paștelui, care ar fi acela?


    Să se oprească un pic și să se uite în ei. Să închidă toate aplicațiile pe care le au în cap, toate gândurile care îi preocupă, să respire o perioadă și să se întrebe: Cum sunt eu în clipa asta? Care e starea mea sufletească în clipa asta? Și să se pună în starea de rugăciune și să-L strige pe Dumnezeu. Să zică: „Doamne, vin-o lângă mine! Te vreau înapoi! Că poate ai plecat din cauză că nu Te-am băgat în seamă, că Te-am neglijat”.

    Foto: Arhiva personală

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sâmbăta Mare: ”Bucurați-vă!” (Matei 28, 1-20)

    Sâmbăta Mare. Liturghia începe cu preoții înveșmântați în culoare închisă, chiar roșie, amintind de hlamida batjocorii lui Hristos. Poate de aceea invectivele atârnate pe icoana Bisericii în Săptămâna Patimilor ori pe chipul blândeții lui Hristos nu merită răspuns. Va trebui, cred, să ne învățăm să nu mai răspundem lătratului inutil. De altfel, dacă priviți atenți, scaramușii de serviciu primesc pedeapsa în viețile lor. Lipsa bucuriei. Și neputința de a fi izvor de bucurie altora. Nu-i vorba aici de lipsa dialogului ori disfuncții de reflecție. Ci de nevoia de tihnă. Tihna Paștelui.

    Sâmbăta Mare. În Liturghie se citesc paremiile – texte alese ale Vechiului Testament – care argumentează istoricul Paștelui (Pesahului, dacă vreți), rolul jertfirii mielului – vă asigur că nu era pentru drob – și toate celelalte proorocii despre Iisus ca Mesia. Sunt mai mult decât limpezi. Textele urcă spre Apostolul zilei și apoi spre lectura Evangheliei. Suntem în zi de Sabath, de sâmbătă, dar lectura ne spune ce se întâmplă în prima zi a săptămânii, dis de dimineața… Liturghia este unită cu Vecernia, prăznuind astfel Învierea a cărei primă tresărire se petrece în cele mai de jos ale pământului, în locuința morților. Iadul se golește. Și acolo, pe fundul iadului, în buzunarul de siguranță al morții, tresare dintâi realitatea Învierii. Este, cred, realitatea pe care am pierdut-o în raport cu Învierea. Aceea de a-i vedea pe cei plecați cum vin Acasă de Înviere…

    E vremea liniștirii!

    Sâmbăta Mare. În tihna Liturghiei, un singur gând: Dacă s-ar ridica Domnul Hristos din icoana Epitafului cea întinsă pe Masa Altarului sau dacă ar deschide ochii, cum am reacționa? Cât de drag ne este, real, Hristos Domnul Cel Înviat? Copiii veniți la Împărtășire mi-au răspuns.

    Sâmbăta Mare. Oboseala slujirii topește grija nopții ce vine. Va fi Lumină la miezul Nopții și Îngerii se vor amesteca printre oamenii. Oamenii, vii și morții deopotrivă, căutând răspuns: ”Adevărat a Înviat!” Dar adevărul acesta nu vine din dreptatea lumii ori din descoperirile științifice – deși, un ochi loial luminii, ar vedea și acolo Adevărul Învierii -, ci din acest „Bucurați-vă!” rostit cu entuziasm, îngeresc, tocmai de Îngerul Domnului. În lipsa acestei bucurii, credeți-mă, nu poate fi Înviere. Rămâne o durere ca un rictus de nevindecat. Numai privind cu ochi bucuroși te apropii de Taina Învierii.

    Sâmbăta Mare. E prânzul acum când scriu. O liniște cuminte îndeamnă la odihnă. E clipa de liniștire de care avem nevoie pentru a gusta din liniște pentru a ne trăi Bucuria. E vremea liniștirii!

    Citește și: Vinerea Mare: ”Răstignește-L! Răstignește-L!”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum cerem corect la magazin mai multe… pască

    În aceste zile circulă în spațiul on-line un banc de sezon, care s-a viralizat:

    – Care e pluralul de la „pască”? Sunt în magazin și mi-e rușine să cer.

    -Nu știu.

    -Păi, tu cum ți-ai luat două?

    -Am zis: „Dați-mi o pască”. Am stat două secunde și am zis: „Ba nu, două!”

    – O, merci! Îți rămân dator!

    Care e pluralul de la pască?

    În limba română, există cuvinte care pot crea confuzie atunci când vine vorba de forma lor de plural. Un astfel de exemplu este pluralul substantivului „pască“.

    Mulți români se confruntă cu o dilemă lingvistică atunci când vine vorba despre pluralul cuvântului „pască”. Este cunoscut faptul că substantivul „pască” nu are o formă de plural în limba română în forma sa literară.

    Această dificultate devine evidentă atât atunci când oamenii doresc să pregătească mai multe prăjituri „pască”, dar și atunci când doresc să cumpere de la magazin. Întrebarea devine: cum ceri? „Dați-mi două păști”, „paști”?

    Substantivul „pască“ este defectiv de plural. O alternativă corectă este utilizarea diminutivului acestui substantiv, respectiv „păscuță”, care are o formă de plural, și anume „păscuțe”. Prin urmare, la magazin, se pot cere, fără să greșim, „două păscuțe”.

    Ce este Pasca

    Pască sau azimă se referă la un fel de pâine nedospită care e mâncată de evrei religioși în timpul Paștelui evreiesc sau la un cozonac special mâncat de creștini de Paști.

    Pasca se face dintr-un aluat nedospit, obținut dintr-un amestec de apă și una din cele cinci cereale: grâu, secară, orz, ovăz sau alac. În tradiția evreiască pasca e poreclita „pâinea săracilor”, din cauza faptului că evreii săraci continuau s-o mănânce și după Paște.

    Cartea Exodului povestește că evreii au plecat în mare grabă din Egipt și n-au avut timp să-și pregătească pâine dospită. În amintirea acestui eveniment, evreii mănâncă timp de opt zile numai pască (în loc de pâinea dospită obișnuită).

    La creștini, obiceiul de Paște de a mânca miel și pască este legat de ritualul pascal evreiesc. În datina ebraică, mielul se mănâncă ritual cu azimă (pâine nedospita) și cu ierburi amare, pentru a aduce aminte de greutățile îndurate în robia egipteană. La Cina cea de Taină, Iisus și apostolii au mâncat miel după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pască. Pentru creștini, mielul, pasca și vinul sunt simboluri cu noi semnificații: Mielul este Isus Hristos, care își accepta sacrificiul. Pasca frântă și vinul turnat semnifică sacrificiul christic.

    Pasca este preparată în ajunul Învierii. Adevărata pască este aceea care se taie în bucățele mici, se pune în pachețele și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Bucățile de pască sunt duse acasă și păstrate pentru a-i face pe credincioși părtașii binecuvântării lui Dumnezeu, crezându-se a avea puterea de a alunga bolile și necazurile.

    În zilele noastre, cea mai întâlnită formă de pască e cea ca o pâine rotundă, dulce, gustoasă, semnificând promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Pasca este împodobită cu o cruce, incluzând astfel toată simbolistica crucificării lui Hristos, iar pe margine sunt două fâşii de cocă răsucite, întruchipând coroana de spini a lui Iisus.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    În piețele din Sibiu se comercializează doar miei sacrificați autorizat. Programul, neschimbat

    Reprezentanții SC Piețe Sibiu declară că nu au solicitat controale suplimentare din partea Direcției Sanitar Veterinare pentru perioada Paștelui, dar că sibienii pot cumpăra cu încredere produsele oferite de cele trei piețe care funcționează în oraș. „Noi suntem într-un contact permanent cu Direcția Sanitar Veterinară și știm ce avem de făcut. Probabil că vor intensifica cei de la Direcție controalele, dar din punct de vedere al colaborării cu cei de la Direcția Sanitar veterinară, niciodată nu am solicitat suplimentarea numărului de doctori cu care am colaborat. Nu avem punct de sacrificare a mieilor, așa că nu avem motive pentru care să cerem suplimentare. Dar clar că cei care asigură controlul vor fi mai activi”, a declarat Teodor Birț, directorul general al SC Piețe SA.

    Cele trei piețe care funcționează în Sibiu sunt: Piața Cibin, Piața Vasile Aaron și Piața Rahovei. Pe lângă acestea, sibienii își mai pot face cumpărăturile, în anumite zile din săptămână, din Piața Huet și Piața Transilvaniei.

    „Fiecare miel are o ștampilă, care atestă faptul că a fost sacrificat într-un cadru autorizat”

    În ceea ce privește achiziția mieilor din piețele sibiene, aceasta se face într-un climat de siguranță. Procedura prin care mieii ajung la vânzare e una reglementată foarte clar: „În momentul în care un producător merge să sacrifice un miel, trebuie să primească acte pentru aceasta, o ștampilă care se pune pe carne. Iar mieii se sacrifică doar în abatoare autorizate. Când ajung la piață, cei care comercializează mieii vin cu certificatul eliberat de către abator. Fiecare miel are o ștampilă, care atestă faptul că a fost sacrificat într-un cadru autorizat. Iar aceste lucruri se verifică tot de către Direcția Sanitar Veterinară”, a mai adăugat Teodor Birț.

    Prețurile mieilor din acest an nu diferă prea mult de cele din anul trecut. Și aceasta, pentru că spune Teodor Birț: „piața se reglează în funcție de cerere și ofertă. În fiecare an acest preț se reglează singur. Nu te poți raporta la un indice. E clar că în fiecare an ei declară că le-au crescut cheltuielile, dar până la urmă trebuie să existe și cumpărători ca să își poată obține prețul cerut”.

    Doar primele două zile de Paște piețele vor fi închise

    Programul piețelor e același, ca pe parcursul anului. Cu excepția primei și celei de a doua zi de Paște, când vor fi închise piețele vor fi închise.

    De asemenea, nu sunt schimbări în ceea ce privește specificul sărbătorilor din acest an, raportat la anii anteriori. „Nu a apărut absolut nimic în plus față de alți ani, nu există nici reglementări legale suplimentare, nici alte lucruri care să influențeze activitatea. Ne desfășurăm activitatea normal, ca și în ceilalți ani”, a mai adăugat Teodor Birț.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vinerea Mare: ”Răstignește-L! Răstignește-L!”

    Vinerea Mare. Zi tăcută. Biserica nu are astăzi Liturghie. Atât de cutremurător este totul, încât Dumnezeiasca Masă a Comuniunii se suspendă. Îi spunem lui Hristos, simplu: Nu suntem vrednici de Tine, Mântuitorule!

    Semănăm teribil cu generațiile de atunci. E suficient un sicofant autodenumit vector de imagine și ne abatem ochii de pe adevăr pe dreptăți ieftine. Citeam interpretările a doi corifei ai mediocrității asupra Mântuitorului și mesajului Său și, aproape, am simțit gust de răstignire. Niciodată cei care nu-I trăiesc exigențele de iubire și depășire a statutului de rațiune singuratică – ruptă de luciditatea Raiului – nu-i vor înțelege mesajul.

    Vinerea Mare. Zi însingurată în peisajul postirii. Nici nu trebuie să scrie în filele calendarului, că știi din interior că există un plus de atenție în trăire. Biserica pune la dispoziție spiritului meditativ și prezent în rugăciune slujbele numite ale Ceasurilor. În miezul lor, textele evanghelice: Ceasul Întâi (Matei 27, 1-56), Ceasul al Treilea (Marcu 15, 16-41), Ceasul al Șaselea (Luca 23, 32-49) și Ceasul al Nouălea (Ioan 18, 29-40; 19, 1-37). Un soi de sinteză din Evanghelie a tot ce se leagă de judecarea, pătimirea și asasinarea din culpă a Mântuitorului.

    În pragul serii se slujește Vecernia cu propriile texte de Evanghelie (Matei 27, 1-38; Luca 23, 39-43; Matei 27, 39-43, 45-54; Ioan 19, 31-37 și Matei 27, 55-61) și cu gestul liturgic legat de scoaterea Antimisului – o mahramă pe care este pictată scena punerii în Mormânt a Mântuitorului. Lin și curajos deopotrivă, strana cântă: „Iosif, cel cu bun chip, de pe lemn luând Preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu  miresme înmiresmându-L, în mormânt, în mormânt nou L-au pus…”.

    Vinerea Mare. Hristos, Mortul nostru care moare moartea noastră, este așezat spre prohodire dinaintea noastră. Cine ar fi crezut că El poate converti și cuvintele? Căci din ”Răstignește-L! Răstignește-l!”, poporul credincios s-a întors la cuvintele unei tandreți infinite. Prohodul Domnului, chiar așa, facere a unei teologii populare, sau poate tocmai de aceea, ține în fibrele sale cea mai tandră descriere a morții Domnului și așezării Sale în groapă. Un Dumnezeu care moare de dragul nostru. Cine s-ar fi gândit? La suprafață, pare un Învins. Iar asta și pentru că noi stăm mereu atenți numai la suprafață. În cele mai de jos însă, Hristos Domnul calcă asemeni unui Biruitor. De aceea se cutremură pământul, pentru că iadul se prăbușește. Nu mai este!  Aviz celor ce se încăpățânează să-și facă viața iad. Lor și altora. Acum iadul este propria noastră construcție, noi fiind cei care invită întunericul să ne locuiască.

    Vinerea Mare. În tainica splendoare a momentului, se țese Învierea. Nu știm cum și în ce fel anume a fost. Putem bănui și teologhisi pe seama ei. Sarcasmul celor din zilele noastre vine și din lipsa culturii și din lipsa măsurii. Nu vă tulburați și țineți inima deschisă. Sunt lucruri care se văd cu inima. La vremea când scriu, s-a lăsat o liniște de duminică dimineața pe oraș. Deși e vineri. Se simte nevoia unei adunări pentru a putea înțelege. Nu vă risipiți. Bucurați-vă mereu că suntem parte integrantă a unei Biruințe fără egal.

    Vinerea Mare. Sfântul Aer – cum se numește mahrama purtată în respectul slujirii – se așază pe Masa Sfântului Altar. Ca un Trup din care s-a scurs viața. Dar știm că acolo e Viața Însăși. Se pecetluiesc Sfintele Uși cu așteptarea. În zori, vom gusta din Înviere. Țineți-vă inimile deschise…

    Citește și: Cuvântul de marți: Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge (Ioan 12, 17-50)

    Miercuri: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22, 1-39)

    Joia Mare: Pâinea noastră cea de toate zilele…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Alegeri în limita normalului. Până în prezent…

    Pre-campania electorală în județul Sibiu s-a desfășurat în limitele normalului: anunțuri de candidaturi discrete, un singur show electoral mai de amploare, atacuri și declarații de presă anemice la adresa adversarilor politici, lipsă de șicanări în strângerea de semnături pentru depunerea candidaturilor și în ceea ce privește contestațiile la biroul electoral.

    Activitatea politică a fost mai intensă în spațiul on-line, pe rețelele de socializare, însă fără bombardamentul informațional la care se așteptau sibienii. Pare că a trecut moda campaniilor electorale agresive, cu atacuri murdare la persoane. Oricum, în județul Sibiu, de-a lungul timpului, pre-campaniile și campaniile electorale au fost mai liniștite, deoarece sibianul nu a părut niciodată interesate de scandalurile politice.

    Ce-i drept, în acest an electoral, fără precedent ca amploare și impact în România democratică de după Revoluție, sezonul electoral ce vizează alegerile locale în principal a fost împărțit în două de minivacanța de 1 Mai și sărbătorile pascale, care au picat fix înainte de declanșarea campaniei electorale.

    Astfel, pre-campania a fost destinată anunțării candidaturilor și promovării discrete, pe bani din buzunarul candidaților și liderilor de partid ce nu pot fi decontate de la bugetul de stat. Urmează, după Paști, din 9 mai, startul campaniei electorale și adevărata perioadă în care candidații vor și trebuie să fie mai activi ca niciodată, dacă vor să ajungă primari, președinte de Consiliul Județean, consilieri locali și județeni.

    Mai mult, sibienii vor avea de analizat în acest sezon electoral mai puțin candidați și le va fi mai ușor să-i identifice, în condițiile în care inflația de candidați de partide din deceniile trecute, în special din anii 90, a trecut cu desăvârșire. În acest an, la funcția de primar al municipiului Sibiu și la cea de președinte al Consiliului Județean s-au înscris cei mai puțini candidați din 1992 încoace. În acel an, au avut loc primele alegeri locale în România. Lista este una scurtă: 9 candidați la Primăria Sibiu și 8 pretendenți al funcția de prim gospodar al județului. Până acum erau numere cu două cifre.

    Așadar, pe îndelete, sibienii își pot alege candidații pentru votul din 9 iunie 2024, aceasta mai ales pentru că mai nimeni nu poate pronostica cifre referitoare la prezența la vot, fiind bine cunoscută lehamitea românilor când vine vorba despre alegeri. Totuși, „localele” sunt ceva mai interesante pentru alegători, deoarece reprezintă legătura cea mai scurtă între administrația locală și cetățeni.

    Numărul mic de candidați nu ar trebui să ne surprindă, ci dimpotrivă, acesta e un semnal că intrăm în limitele normalului. Totodată, pare că scena politică locală s-a cristalizat, chiar dacă au apărut câteva formațiuni noi. Să vedem de ce vom avea parte în campania electorală și cât timp își vor aloca sibienii pentru a mai asculta promisiuni și proiecte politice. Votul ne aparține în întregime nouă, sibienilor, și trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce votăm.       

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Obiceiuri de Paști în județul Sibiu

    Învierea Mântuitorului Iisus Hristos poartă o încărcătură deosebită pentru toţi creştinii din județul Sibiu. Credinţa în renaşterea simbolică a timpului şi spaţiului există din timpuri străvechi, specialiştii observând chiar un model preistoric de renaştere prin jertfa divinităţii adorate. Paştele se încadrează în scenariul ritual de înnoire anuală a Lumii.

    Stropitul de Paști

    Legenda „stropitului” ne duce cu aproape două milenii în urmă, în vremuri biblice când, se spune că fiica unui evreu ar fi leşinat la aflarea veştii Învierii lui Iisus. Atunci tinerii din preajmă au stropit-o cu apă pentru a-şi reveni în simţiri. Astfel a luat naştere obiceiul „stropitului de Paşti”, adus în zona Sibiului în Evul Mediu de către coloniştii saşi.

    Obiceiul a fost practicat numai în familiile nobiliare săseşti şi maghiare, ulterior fiind preluat şi de către români. La început, fetele erau stropite cu apă, însă obiceiul s-a modernizat în timp; astăzi, a doua zi de Paşti, băieţii merg pe la casele fetelor şi întreabă părinţii: „Primiţi cu stropitul? Am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit să o udăm ca să nu se ofilească!”. Aceştia stropesc fata cu parfum, iar apoi sunt răsplătiţi cu prăjituri, cozonac şi ouă roşii.

    Paștile în Mărginimea Sibiului

    În Vinerea Mare credincioşii merg la biserică şi înconjoară biserica. Lumânarea pe care o au în mână, la acest eveniment şi cea de la Înviere se păstrează tot anul, fiind folosite la necazuri (boală) sau când este vreme rea. La Paşti, credinciosul care dă „Paştile” – pâinea şi vinul – le duce sâmbăta, pentru a fi sfinţite. „Paştile” se iau de la biserică sâmbăta. În ziua de Paşti, cel care a dat pâinea şi vinul aduce la biserică platouri cu mâncare – friptură de miel, drob, peşte, ouă roşii, cozonac, colivă – din care credincioşii, după slujbă, se servesc.

    De Paşti, spre exemplu, la Sadu, finii, ca semn de respect, duc la naşi cadou un tort făcut de fină, numit „tortul naşului”. Prilej de vizită, de bucurie şi amintiri. În zilele Paştelui toată lumea umblă în costum popular, dar şi cu haine noi. Se practică ciocnitul ouălor, iar copiii au obiceiul de a lovi oul cu moneda – „datul cu banul în ou” -, oul fiind ţinut în palmă sau aşezat pe pământ. Datul ouălor roşii peste mormânt este un obicei care se practică în zilele de luni şi marţi, după duminica de Paşte, după vecernie, când se merge la morminte, unde se dau ouă săracilor, pentru sufletul mortului.

    Paștele la Rîu Sadului

    La Rîu Sadului, în Săptămâna Mare se fac slujbe la biserică și dimineața, și seara. În Joia Mare sau Joia Verde se vopsesc ouălele. Unele gospădine încă mai folosesc foi de ceapă. La citirea celor Douăsprezece Evanghelii, din cadrul slujbei de seară, se aprinde o lumânare, care va rămâne aceeași pe parcursul slujbelor pascale. Ea va fi păstrată acasă, reaprinsă cu prilejul altor sărbători, sau, mai ales în caz de vreme mare (furtună).

    Vinerea Mare este zi de post negru, seara se ocolește biserica de trei ori. În plan simbolic, aceasta marchează punerea lui Iisus în mormânt. Oamenii vin la biserică îmbrăcați în haine cât mai închise la culoare, semn de jale pentru Moartea Mântuitorului. Atât joia, cât și vinerea dinainte de Paște, preotul și credincioșii se închină și fac mătănii în fața icoanei Răstignirii și punerii în Mormânt a Mântuitorului. Râurenii participă aproape toți la slujba Învierii. După ce preotul iese cu Evanghelia și Icoana Învierii, credincioșii le sărută, apoi își dau sărutare. Femeile aduc la biserică, tot în această zi, coșuri cu ouă vopsite, brânză, carne, cozonac, pentru a fi binecuvântate de preot. Astfel se dă dezlegare la dulce.

    Conform tradiției populare, în prima zi de Paște nu este bine să se dea nimic din casă, fie proprietate personală, fie împrumut. În a doua zi de Paște oamenii se adunau în Beberani, la horă, obicei care nu mai este practicat astăzi. Vinerea din Săptămâna Luminată, denumită Izvorul Tămăduirii, este respectată și considerată sărbătoare. Nu se lucrează. Până la Înălțare, locuitorii se salută și azi cu „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a înviat!”

    Învierea Domnului sau Ispasul este un eveniment important în viața comunei Rîu Sadului. Acesta se celebrează la 40 de zile după Paște. Este ziua în care oamenii pun leuștean la porți, chiar și în grajd la vite, pentru a le feri de rele și de strigoi. Fetele și femeile vin cu leuștean la cingătoare la biserică.

    Cum e Paștele pe Valea Hârtibaciului

    A doua zi de Paște se merge „la stropit” fetele, obicei atestat în Transilvania la începutul secolului al XX-lea. În Agnita, feciorii mergeau cu muzicanții din casă în casă. Alți feciori băteau în căldări în ritmul muzicii și strigau. Primeau ouă și bani. Cel care aduna ouăle se numea „cloșcă”. Banii erau ținuți pentru plata muzicanților la joc. Spre exemplu, în satul Apoș, a doua zi udau cu parfum, a treia – cu apă.

    După obiceiul săsesc, doi dintre băieți intrau în casă și cereau voie părinților să ude fetele, rostind următoarea formulă: „Am auzit că aveți un trandafir și am venit să-l udăm, ca să nu se veștejească”. Fetele prinse pe uliță erau udate cu gălețile ori aruncate în creplă, pentru că era bine să fie udate prin surprindere, cu apă neîncepută. Fetele întâlnite la fântână erau stropite cu șuștarul, iar în casă, cu apa neîncepută, din șuștar.

    După obiceiul săsesc, a treia zi, în satele cu sași udau și fetele de români, pe băieții care le-au stropit. Și totuși, stropitul își are originea în perioada precreștină, ca act de purificare, de sănătate și fertilitate. S-a stropit cu apă până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a pătruns apa de colonie, potrivit informațiilor preluate din lucrarea semnată de Mircea Drăgan-Noiștețeanu – „Sărbători și obiceiuri la romanii de pe Valea Hârtibaciului”.

    Oul de Paște

    Paştele este o adevărată sărbătoare, din care nu poate lipsi scenariul ritual al oului de Paşte. OUL DE PAŞTE, substitut al divinităţii primordiale, e pregătit în Săptămâna Patimilor, jertfit şi mâncat sacramental în ziua de Paşte. Ouăle roşii constituie cel de-al doilea simbol pascal al Învierii, alături de colacul ritual, denumit pască.

    O legendă povesteşte despre calvarul lui Hristos, în drum spre Golgota, purtând crucea pe umeri. Necredincioşi l-au bătut cu pietre, care se transformau în ouă roşii. Simon – agricultor – l-a ajutat pe Iisus şi i-a dus crucea până în dreptul ogorului său. Când a vrut să mănânce, a găsit în traistă o pască şi ouă roşii, în locul pâinii şi a ouălor albe ce le avea de acasă. Simon a înţeles minunea şi a îndemnat ca Învierea lui Iisus Hristos să fie celebrată şi prin pască şi ouă roşii. Se spune că sub crucea pe care era răstignit Iisus, Maica Domnului a pus un coş cu ouă, şi ele s-au înroşit de la sângele ce curgea din rănile Domnului.

    Conform altei legende, patru copilaşi i-au dus coşuri cu ouă lui Pilat, pentru a-l îndupleca să permită creştinilor să-l îngroape pe Hristos. Ouăle s-au înroşit ca dovadă a sângelui nevinovat a lui Hristos, vărsat pentru păcatele omeneşti, iar de atunci la Paşti se fac ouă roşii şi se dăruiesc copiilor.

    Deosebită este şi legenda care povesteşte că după Înviere, Maica Domnului, împreună cu mai multe femei, au vopsit ouă roşii şi le-au împărţit oamenilor de pe stradă. Această legendă explică, de asemenea, salutul de la marea sărbătoare a Învierii „Hristos a înviat!” şi răspunsul: „Adevărat, ca a înviat!”, datină păstrată până în zilele noastre.

    Spiritualitatea românească păstrează variate legende referitoare la înroşirea ouălor, iar oul este privit fie ca substitut al pietrei, fie ca amintire a patimilor şi răstignirii în ultima săptămână a vieţii pe pământ sau ca un miracol al mărturiei Învierii lui Iisus Hristos.

    Ciocnirea ouălor

    În ceea ce priveşte ciocnirea ouălor, există câteva norme ce sunt respectate cu stricteţe indiferent de zona etnografică: nu ai voie să le ciocneşti sau să le mănânci decât după slujba de Înviere; ouăle se ciocnesc după un anumit ritual: primul spune HRISTOS A ÎNVIAT! şi dă cioc cu vârful oului în vârful celuilalt ou, dar nu înainte de a primi răspunsul ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT! Apoi ouăle sunt ciocnite dos în dos. Salutul „Hristos a Înviat!” se foloseşte până la Înălţare. Ciocnitul ouălor se încadrează în sacrificiile aferente scenariilor de înnoire a timpului calendaristic. Oamenii ciocnesc numai cu ouă roşii, având credinţa că se vor întâlni pe lumea cealaltă.

    Ouăle roşii se dădeau copiilor care veneau cu urarea HRISTOS A ÎNVIAT! Gazda răspundea ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT! şi dăruia fiecăruia câte un ou roşu. Copiii adunau ouăle roşii în trăistuţe ţesute, colorate, care aveau urzeală ca de covor.

    Pomul și jocurile tradiționale cu ouă din satele Sibiului

    “În zona Sibiului există obiceiul să fie împodobit un Pom cu ouă frumos decorate. Această tradiţie este păstrată de la comunităţile saşilor din Transilvania, iar în zilele noastre e preluată şi în familiile mixte sau chiar în familii româneşti. Ceremonialul e asemănător cu cel al bradului de Crăciun, cu deosebirea că globurile sunt înlocuite cu ouă, iar bradul cu crenguţe de pomişori înflorite, atent aranjate într-o vază.

    Oul crud este golit de conţinut prin două orificii făcute cu un ac de cusut în cele două capete; prin suflare, gălbenuşul şi albusul sunt eliminate, rămânând doar coaja oului. Prin orificii se trece un fir cu aţă, ce se înnoadă apoi la un capăt, şi astfel oul poate fi agăţat. Dar mai întâi oul este pictat şi colorat sau decorat cu abţibilduri. Vaza ce conţine crenguţele înflorite şi ouăle frumos decorate are un loc de cinste la masa sărbătorilor pascale.

    În strânsă legătură cu tradiţiile săseşti sunt şi jocurile cu ouă de Paşti, practicate în localităţi din judeţul Sibiu. Aceste jocuri şi interferenţele între tradiţiile româneşti, săseşti şi maghiare.

    Jocurile cu ouă la Săliște, Sadu, Cârțișoara, Nou Român și Mediaș

    În Sălişte, ouăle roşii sunt câştigate în cadrul unui joc cu mingea. Băieţi şi tineri ies în stradă, aşează oul roşu într-un anumit loc, iar apoi, de la o distanţă de şapte metri, încearcă să lovească oul cu mingea. Cel care reuşeşte, duce oul roşu acasă.

    În Sadu, jocul cu ouă roşii cunoaşte o altă formă, iar tinerii trebuie să-şi dovedească dibăcia de a ochi ouăle roşii cu banul. Obiceiul numit “La noroc” se desfăşoară astfel: un copil ţine un ou roşu în mână, iar de la o distanţă de un metru-doi, un altul trebuie să nimerească oul cu moneda, iar în momentul impactului moneda trebuie să rămână înfiptă în ou. Dacă moneda se infige, oul e câştigat de cel care a dat cu banul, iar dacă moneda cade, cel care are oul primeşte un leu de la celălalt drept recompensă pentru „tăria” oului.

    Obiceiul se practică în prima şi în a doua zi de Paşti în centrul comunei lângă Căminul Cultural, după orele amiezii. Aici se adună copiii de diferite vârste, în special băieţii, începând cu cei din şcoala generală şi până la cei de 16-17 ani. Ei merg cu oul pregătit anterior „la noroc”, în speranţa că vor câştiga bani cât mai mulţi din „vânzarea” oului lor, care trebuie sa fie foarte greu de pătruns de către monedele aruncate în el. În acest sens, pregătirile pentru acest eveniment încep încă din Joia Verde, când copiii dornici să dea „la noroc” îşi aleg un ou – fie de găină, raţă sau de gâscă- pe care îl fierb aproximativ 10 min. ca să fie cât mai tare. După ce oul e fiert, se roşeşte, iar la final se unge cu slănină ca să fie alunecos şi aspectuos.

    O formă asemănătoare a obiceiului se întâlneşte în Cârţişoara şi în Nou Român: băieţii fac o gaură în pământ, aşază oul roşu în ea şi, de la o distanţă de un metru, încearcă să-l lovească tot cu ajutorul unei monede. Sub această formă de joc, obiceiul se întâlneşte şi în Arpaşu de Sus.

    Mediaşul se individualizează prin două jocuri diferite de cele anterior prezentate: oină şi ţuru, ambele jucate în cartierul Moşnei. În prima zi de Paşti, la ora 10, locuitorii de pe strada Stejarului se strâng pentru un joc de oină, iar la final câştigători şi învinşi marchează jocul cu un pahar de vin şi cu ouă roşii. Câteva străzi mai departe, la ora 11, alţi medieşeni sărbătoresc Paştile prin ţuru, un joc asemănător oinei, dar care se desfăşoară pe un teren în pantă. Câştigă echipa ce rezistă cel mai mult în joc. Ţuru este un joc de cartier şi se desfăşoară în municipiul Mediaş din anul 1850.

    Vânătoarea Ouălor de Paşti se desfăşoară astfel: în dimineaţa primei zile de Paşti, copiii se adună pentru a căuta ouăle ascunse de iepuraş, fie în casă, fie în grădină. Copilul care găseşte cele mai multe ouă este declarat câştigător, iar toţi copiii sunt recompensaţi cu ouăle găsite. În această formă, obiceiul este cunoscut şi practicat şi în rândul saşilor şi landlerilor din judeţul Sibiu”, susține prof. dr. Claudia Banea în lucrarea „Tradiții și obiceiuri”, apărută în cadrul unui simpozion internațional la Sibiu, în 2013.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    „Corabia care calcă apa, alunecând pe cer”, e locul în care Părintele Constantin Necula își găsește liniștea

    Povestea de joi a Consiliului Județean Sibiu este despre l𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐒𝐢𝐛𝐢𝐮 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐍𝐞𝐜𝐮𝐥𝐚 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐥𝐢𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐚̆𝐢.

    Pr. Constantin Necula. Foto: Consiliul Județean Sibiu

    „𝐏𝐚̆𝐝𝐮𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐜𝐚̆𝐮𝐭𝐚𝐭-𝐨”

    Părintele Constantin Necula nu are nevoie de nicio prezentare, recunoscut fiind pentru dedicarea cu care predă viitorilor preoți, studenți ai Facultății de Teologie din Sibiu, dar și pentru felul în care îmbină sfintele învățături cu viața de zi cu zi a oamenilor. Se declară „antivedetă”, nefiind deloc confortabil cu statutul de persoană publică pe care, inevitabil, oamenii i l-au conferit. „Nu mi-am dorit toată această publicitate. Mă bucur când oamenii mă întreabă dacă mai pot. Le răspund că da, mai pot, pentru că mă ține Dumnezeu. Și îmi este suficient”.

    De o doză de liniște și energie are parte la Sibiu, la nici 5 kilometri de centrul orașului care l-a adoptat încă de pe vremea când a devenit student al Facultății de Teologie. „Sunt născut în Șcheii Brașovului, iar Sibiul l-am descoperit în același timp când am ales calea preoției. La Brașov, se știa că sibienii sunt oameni serioși. Era sufiecient să se spună despre cineva că este sibian și deja îl percepeai într-un fel anume. Am ajuns să iubesc Sibiu din tot sufletul.”

    Așa se face că, acum, sufletul și-l liniștește în Muzeul Astra din Pădurea Dumbrava, mai cu seamă în micuța biserică din lemn adusă, în 1990, din localitatea sălăjeană Bezded. „Ajunge să privești tavanul pictat al bisericuței și să simți că te afli într-o corabie care calcă apa, alunecând pe Cer”.

    Foto: Consiliul Județean Sibiu

    Biserica din Bezded a fost ridicată în urmă cu exact 270 de ani prin truda sătenilor și încă este împodobită de numeroase icoane pictate. Turnul zvelt se profilează pe verdele crud al pădurii mijlocind parcă legătura între Pământ și Cer. Este o corabie a speranței la bordul căreia urcă, chiar și preț de câteva clipe, cei ce se retrag din fața valurilor, câteodată negre, ale vieții.

    „Cu toții avem nevoie de o clipă de tihnă, să ne îngăduim acele gânduri care să ne reașeze în rânduiala zilelor care vor urma. Aici, în Pădurea Dumbrava, veneau să citească Emil Cioran, Lucian Blaga și D.D. Roșca. Și nu întâmplător, aici își găseau tihna minții. Pădurea are memoria oamenilor care au căutat-o”.

    „Noi, românii, avem o ușoară neîncredere în propriile forțe”

    În liniștea bisericii răsună trilurile vesele ale pădurii, iar salcâmul decurând înflorit varsă valuri de parfum pe aleea cu pietriș îndelung călcată de turiști. La rândul lor, aceștia au venit în muzeul din Dumbravă în căutarea liniștii, aerului curat și a sutelor de case vechi ce alcătuiesc o Românie în miniatură.

    „Sunt, în continuare, îndrăgostit de Sibiu, orașul cu rădăcini și istorie europeană. Sibienii sunt oameni care au o permanentă dorință de a se educa, au un atașament deosebit față de credință întrucât, de-a lungul istoriei, au concurat cu alte credințe.”

    În lungile călătorii a întâlnit zeci de mii de români, cărora le-a ascultat păsul, căutând, pentru fiecare, o pildă menită să-i aducă alinare sau speranță: „Noi, românii, avem o ușoară neîncredere în propriile forțe. Cumva, avem o lipsă de libertate interioară. Avem nevoie, ca popor, să trecem peste acest blocaj și o putem face cunoscându-ne istoria și unul pe celălalt”.

    Foto: Consiliul Județean Sibiu

    „Să stați de partea Învierii”

    Este Săptămâna Mare, cu zile și nopți de-a lungul cărora putem găsi, în felul nostru, răspunsuri la multe dintre neliniști. La capătul acesteia, creștinii ortodocși sărbătoresc Învierea Domnului. Pentru toți, părintele Necula are un îndemn: „Să fiți întotdeauna de partea lui Hristos. Înseamnă să stați de partea Învierii”.

    Și în acest an, în mica și frumoasa bisericuță din lemn adusă din Bezded, va avea loc slujba de Înviere. Sute de credincioși se vor ruga și vor lua lumină, spunându-și unul altuia că, din nou, Hristos a Înviat întru mântuirea oamenilor. Se vor întoarce la familile lor purtând în suflet bucuria sărbătorii, dar și liniștea pe care Pădurea Dumbrava a oferă celor ce-i calcă potecile.

    Acolo, în Muzeul din Dumbravă, în pridvorul cu mușcate roșii al bisericii – corabie, sălășluiește tihna. Este locul în care, câteodată, îl puteți întâlni pe părintele Necula, ușor îngândurat, însă mereu cu zâmbet cald și o vorbă bună.

    Este locul în care, încă o dată, județul Sibiu dovedește că are oameni și locuri de poveste.

    Foto: Consiliul Județean Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Joia Mare: Pâinea noastră cea de toate zilele…

    Joia Mare este cea mai plină de Evanghelie dintre toate zilele în care Biserica își trăiește tonusul său liturgic. Mai întâi la Liturghie – când preotul pregătește Sfintele din care se vor împărtăși bolnavii și pruncii la Botez, un soi de comuniune între „cei mai mici” din Împărăția lui Dumnezeu – avem o serie de texte evanghelice: Matei 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75 și 27, 1-2. O împletire de Evanghelii menite să ne apropie de Taina Cinei-Prânz din care curg spre noi toate Liturghiile, cu toată încărcătura lor de Har, Nădejde și Prezență dumnezeiască.

    În cadrul episodului liturgic legat de spălarea picioarelor – care este prezent și în Ortodoxie de sute de ani – avem la îndemână Evanghelia de la Ioan 13, 1-11, iar după spălarea picioarelor Evanghelia de la Ioan 13, 12-17. Ele marchează momentul în care Fiul Omului se arată a fi Ebed Yahve – Robul Domnului, aplecându-Se cu smerenie la picioarele Creației Sale pentru a redefini creației primatul slujirii. Iar seara aceasta dispunem în cadrul Deniei de cel 12 Evanghelii ale Sfintelor Pătimiri, 12 fragmente de mare intensitate a unui singur adevăr: Pătimirea Domnului Iisus Hristos.

    Iubire dumnezeiască și trădare omenească

    Insist asupra acestui fundament evanghelic al Ortodoxiei dintr-o nevoie imediată. Trăirea Ortodoxiei presupune apelul la Evanghelie, fundamentarea în Evanghelie a mărturiei. Nu, nu e pe păreri personale ori pe iritări de moment, nici pe reflecții pe repede înainte. Joia aceasta ne dovedește – a câta oară – că Mântuitorul Hristos ne cunoaște și tot ce a mărturisit vreodată despre pătimirile Sale s-a împlinit. Omul nu ratează niciodată să fie rău, să fie contrar blândeții lui Dumnezeu. Pentru vindecarea noastră de moarte Mântuitorul Se dă pe Sine, ne oferă Trupul și Sângele Său. Nu. Nu un simbol ori un semn, ci o realitate absolută. Trup și Sânge, nu posibil trup și posibil sânge ori probabil trup și probabil sânge. Ci Trup și Sânge într-un realism legat direct de Cruce și Înviere.

    Poate de aceea în zile ca acestea, Joia Mare, mă gândesc mereu cât de mult înseamnă cuvintele din Rugăciunea Domnească: „pâinea noastră cea de toate zilele…” și mai ales completarea lor fericită: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”. Pâinea cerească fiind astfel legată de iertare. În fond Hristos, la Cină, mănâncă alături de Iuda, cel ce întinge cu El în tingire, iar Petru, verhovnicul cel plin de agerime deseori, care se va da străin la vremea pătimirii, sunt și ei acolo. Poate că învățăm din Evangheliile acestei zile nu doar despre Liturghie, ci și despre faptul că Pâinea cerească se frământă în covata Crucii lui Hristos. Din Foișor se zărește Golgota!

    Citește și: Cuvântul de marți: Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge (Ioan 12, 17-50)

    Miercuri: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22, 1-39)

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Camelia Constantinescu: ”Am vrut să miroasă casa bunicilor iar a ceară de albine”

    Casa ce miroase a ceară de albine

    Ca să ne dăm seama cum arată o lumânare făcută din ceară de albine curată, am rugat-o pe Camelia Constantinescu, ce confecționează  lumânări artizanale din ceară pură de albine, să ne povestească despre drumul de la ceară la lumânare. Am făcut o călătorie la casa dumneaei, din satul Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roșu, o casă construită in 1909, ce a aparținut bunicilor materni, pe care a recondiționat-o.

    De când am intrat în casă, am simțit miros de ceară de albine. Camelia m-a dus într-o cameră unde mai multe tipuri de lumânări stăteau așezate în cofraje sau platouri, așteptând inevitabilul: un foc să le topească. Iepurași, fel de fel de ouă ornate,  îngeri, flori, întruchipau lumânările turnate de Camelia. Am întrebat-o de unde i-a venit ideea de a face lumânări. S-a întâmplat odată cu recondiționarea casei bunicilor.

    „Am petrecut multe vacanțe în casa bunicilor. Bunicul a fost boștinar, iar în camera de la stradă a casei păstra calupurile de ceară, care miroseau a miere, a propolis și a fân. Era mirosul copilăriei la Sebeș. După ce am recondiționat casa, făcând curățenie, am șters de praf un scrin cu sertare din camera în care se păstra ceara. În timp ce-l curățam, a început să miroasă a ceară. M-a cuprins atunci o emoție puternică, greu de descris. Ceva m-a răscolit și, în acel moment, mi-am zis că trebuie să fac să miroasă iar a ceară în casă. Nu știam exact ce să fac, era departe de mine ideea de lumânare; de boștinărit nu putea fi vorba, fiindcă e o muncă de bărbați, solicitantă fizic. Am căutat pe internet: «Ce se face cu ceara de albine?» Și mi-au apărut pe ecran lumânări. Și atunci am hotărât că asta vreau să fac.

    Am studiat un pic și piața lumânărilor, nu mă gândeam să fac o afacere, ci doar să văd ce mai fac și alții. Așa am constatat că piața din România este suprasaturată de lumânări de soia și de parafină. Ceara de soia este considerată, de unii, alternativa sănătoasă a lumânării, deoarece, cred ei, că dacă este extrasă din soia, este naturală. Dar nu e chiar așa, deoarece acest tip de ceară este extrasă prin procedee chimice poluante pentru mediu; în plus, se mai adaugă și aditivi chimici de parfum și culoare acestor lumânări. Ceara de albine, în schimb, este un material organic produs de albine și, datorită metodelor tradiționale în care este extrasă, își păstrează proprietățile naturale. Poți observa că o  lumânare este din ceară curată de albine după miros, textură, densitate sau punctul de topire.

    Am început să caut pe internet informații despre fabricarea lumânărilor din ceară de albine. Din păcate, pe paginile românești informația e săracă. Am găsit totuși, pe rețelele sociale, grupuri de lumânărari de ceară de albine din Statele Unite și Canada, care m-au primit printre ei. Așa am putut să văd ce fac acei oameni și să înteleg particularitățile cearăi de albine. Am început să studiez tehnicile de lumânărit, iar primele mele încercări nu au fost cele mai reușite”, mărturisește Camelia.

    Fitilul e foarte important la lumânări

    Uitându-mă printre lumânări, observ că unele au fitilul mai gros, altele mai subțire. Camelia mi-a explicat că nu orice fitil se potrivește fiecărei lumânări. ”Primele lumânări pe care le-am făcut nu mi-au ieșit așa cum aș fi vrut, unele din ele curgeau îngrozitor de mult. Lumânarea ideală nu curge și nu fumegă. Pentru fiecare tip de lumânare trebuie să găsești fitilul ideal, care să asigure topirea simultană a cerii: pe măsură ce arde fitilul, să ardă și ceara din jurul lui. Mi-am dat seama că ceva nu fac bine. Așa că am început iar să citesc, să mă documentez, până ce am aflat de la niște lumânărari americani că fitilurile din comerț sunt pentru ceara purificată industrial. Pentru fiecare diametru al lumânării există un tip de fitil.

    Ceara de albine extrasă artizanal din boștină are multă încărcătură reziduală, fiind mai densă și mai vâscoasă, iar pentru lumânările din ceară de boștină sunt necesare fitiluri cu un tip de împletitură specific. Am cumpărat toate tipurile de fitil, de la toți comercianții pe care i-am găsit pe internet în România, iar în final am găsit niște fitiluri fabricate în Elveția, care fac pereche bună cu ceara ce se produce local, și pe care le folosesc acum. Pentru fiecare model de lumânare testez mai multe fitiluri, ca să obțin arderea perfectă. Lumea vede produsul finit, însă nu știe munca din spate. Testele de fitil necesită foarte mult timp. Lumânarea nu trebuie să ardă continuu. Se arde patru ore, cu pauză de patru, iar dacă lumânarea este foarte mare, atunci și timpul de testare este foarte lung. Uneori cumpăr o matriță și orice aș face, și orice aș încerca, nu-i găsesc un model potrivit de fitil”, relatează Camelia.

    Cum se face o lumânare

    La începutul discuției noastre, am rugat-o pe Camelia să îmi arate cum se face o lumânare. Asta a și făcut. A pus un ibric la foc, în el a turnat niște ceară de albine mărunțită. În timpul acesta a potrivit cu o agrafă fitilul în mijlocul matriței. După ce s-a topit ceara, a turnat-o în matrița de silicon, și am așteptat să se răcească. Până să se răcească, desigur, ne-am pus la povești, iar pe finalul discuției noastre a venit momentul să vedem ce a ieșit. După câteva finisări, Camelia, desprinde matrița de lumânare și scoate la iveală un ou, pe care este desenat un iepuraș. Face ultimele finisări și ajustează fitilul la aprox. 5 mm. Lumânarea este gata! O rog să o aprindă. Este extraordinar de frumoasă! O mai admir ceva timp, mai schimb câteva vorbe cu gazda mea și o iau și eu din loc. Casa Cameliei miroase a ceara de albine acum.

    VIDEO: Vezi aici cum se face o lumânare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Nouă sibieni vor să devină primar al municipiului Sibiu 

    Nouă persoane s-au înscris în lupta pentru funcția de primar al municipiului Sibiu la alegerile locale din data de 9 iunie 2024, potrivit Biroul de Circumscripție Nr. 1 al Municipiului Sibiu.

    Termenul de înscriere a fost 30 aprilie 2024. Este cel mai mic număr de candidați la funcția de primar al Sibiului din 1992 încoace, de când primarul este ales democratic în România, prin votul direct al cetățenilor.

    La alegerile precedente, la nivel local, în septembrie 2020, au fost depuse 12 candidaturi pentru funcția de primar al municipiului Sibiu. La alegerile locale din 9 iunie, noul primar al Sibiului va fi ales dintr-un singur tur de scrutin.  

    Candidații pentru funcția de primar al municipiului Sibiu (în ordinea admiterii candidaturilor la Biroul de Circumscripție Nr. 1 al Municipiului Sibiu)

    1. Cristian Mihai Marinescu – Partidul Patrioților (PP)

    2. Lucian Alexandru Găvozdea – Independent

    3. Adrian Cosmin Bibu – Partidul Național Liberal (PNL)

    4. Sebastian Ilie Suciu – Partidul pentru Unirea Românilor (AUR)

    5. Ioan Ștefan Zară – Partidul Ecologist Român (PER)

    6. Gheorghe Florian Giubega – Partidul Social Democrat (PSD)

    7. Ruxandra Cibu-Deaconu – Alianța Dreapta Unită (ADU): USR, FD și PMP

    8. Astrid Cora Fodor – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR)

    9. Ciprian Faraon – Alianța Partidul Umanist Social Liberal (PUSL) + Pro România  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Opt sibieni în cursa pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Sibiu

    Opt sibieni vor candida pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Sibiu, adică la funcția cea mai puternică din administrația locală, la alegerile locale din 9 iunie 2024, potrivit datelor oferite de Biroul Electoral Județean.

    Termenul de depunere a candidaturilor a fost 30 aprilie 2024. Se poate constata că la alegerile din acest an s-a înregistrat cel mai mic de pretendenți la funcția de președinte al Consiliului Județean de după 1990 încoace, în condițiile în care după Revoluția din 1990 președinții de Consiliu Județean au fost aleși fie prin vot direct al cetățenilor, fie din rândul consilierilor județeni. În ultimele două legislaturi, președintele Consiliului Județean a fost ales prin votul direct al cetățenilor.     

    Candidații la alegerile locale din 9 iunie 2024 pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Sibiu (în ordinea admiterii candidaturii la BEJ)

    1. Bogdan Trif – Partidul Social Democrat (PSD)

    2. Daniela Cîmpean – Partidul Național Liberal (PNL)

    3. Paul Kuttesch – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR)

    4. Augustin Sava – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

    5. Adrian Echert – Alianța Dreapta UNITĂ (ADU): USR, FD, PMP

    6. Lucian Liviu Trancă – Partidul Patrioților (PP)

    7. Ioan Gligor – Partidul Ecologist Român (PER)

    8. Dragoș Patriche – Alianța PUSL + Pro România

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Miercuri: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22, 1-39)

    E ziua în care Mântuitorul Hristos ne aduce dinainte profeția cea mai dureroasă. Va trece prin moarte pentru a birui moartea. Suntem chemați să-i fim martori ai Învierii privind prin ochii credinței Pogorârea Sa în locuința morții. Semn că Hristos nu a venit să cârpească o lume căzută, ci să o restaureze din profunzimile ei de neprivit: iadul și moartea.

    Miercurea Mare este provocarea Mântuitorului de a-i înțelege chemarea, împlinirea Sa în Dumnezeiasca chemare a Tatălui Ceresc. În miezul zilei acesteia – deschise prin Denia din seara aceasta – avem instaurarea Liturghiei, masa împreună-viețuirii cu Dumnezeu. Trupul și Sângele Mântuitorului așezat pe masa veșniciei noastre, hrană pentru Împărăția Cerească.

    Evanghelia ne prezintă însă și vânzătorul Iuda și pe Petru, cel care se leapădă de Hristos, în ciuda părtășiei sale vii cu Dumnezeu. Semn că nu există siguranță în încercarea de a fi cu Hristos. Semn că singurul care te poate ține lângă El este El. Ceruți de Satana ca să fie cernuți ca pe grâu, lui Petru, Apostolul,  Domnul îi spune: „…iar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu piară credința ta. Și tu, oarecând întorcându-te, întărește pe frații tăi”. Glasul cocoșului încă nu se aude, dar știm plânsul cu amar al pescarului-apostol.

    Finalul lecturii din seara aceasta este cel care dăinuie prin exemplaritate. Vestindu-le nevoia împlinirii unei proorocii – „și cu cei fără de lege s-a socotit”, arătând modul în care avea să moară -, Domnul spune ucenicilor Săi- gata să-L apere cu săbiile – că toate cele scrise în profeții despre El s-au împlinit. Retragerea în Muntele Măslinilor este, în fapt, ieșirea din zona de siguranță. Hristos știind că nimeni nu ar fi îndrăznit să-L aresteze pe străzile Ierusalimului. Este, îmi pare, punerea Domnului la dispoziția celor ce aveau să-L asasineze.

    Așa trecem peste ziua de miercuri. Aducându-ne aminte cât de neputincioși suntem în a-I sta alături. Celui Care nu ne părăsește niciodată!

    Citește și: Cuvântul de marți: Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge (Ioan 12, 17-50)

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Câți români mai postesc. Cele mai cunoscute tradiții de Paște

    Cel mai recent studiu derulat de Reveal Marketing Research și-a propus să identifice, cât, cum și de ce postesc românii, urmărind diferențe în comportamentele și atitudinile acestora comparativ cu studiul similar derulat în apropierea Sărbătorilor Pascale din 2022.

    • 47% dintre românii din mediul urban postesc, cei mai mulți dintre aceștia ținând post doar miercurea și vinerea (21%).
    • Cele mai importante motivații pentru care românii postesc sunt reprezentate de obișnuință și educația primită în familie (64%), preocupările legate de sănătate și dietă (42%) și credința în Dumnezeu (39%).
    • 27% dintre români susțin că dietele fără carne sunt mai sănătoase, iar 59% că sunt mai scumpe, comparativ cu cele pe bază de carne.

    Postul este practicat din considerente asociate tradiției în familie (64%), preocupărilor legate de sănătate (42%) sau credinței în Dumnezeu (39%).

    Conform rezultatelor studiului realizat de Reveal Marketing Research, 47% dintre românii din mediul urban declară că obișnuiesc să postească în așteptarea Paștelui, procent asemănător celui înregistrat în 2022 (50%). Dintre aceștia, 21% obișnuiesc să postească miercurea și vinerea, în timp ce doar 11% țin tot postul, iar 15% respectă postul în ultima săptămână a acestuia.

    De ce postesc românii și ce alimente consumă în această perioadă

    Cele mai importante motivații pentru care românii postesc sunt adesea legate de obișnuința și educația primită în familie (64%). Alte motive notabile includ preocupările legate de sănătate și dietă, menționate de 42% dintre respondenți, și credința în Dumnezeu (39%). În funcție de categoriile de vârstă, pot fi observate tendințe diferite, astfel că, tinerii între 25-34 ani obișnuiesc să postească în mai mare măsură datorită tradiției și educației primite în familie (71%), în timp persoanele peste 55 de ani acordă o atenție deosebită sănătății/ dietei (51%), iar cei între 45 -55 ani credinței (46%).

    În ceea ce privește topul principalelor alimente consumate în perioadele de post regăsim mâncarea gătită de post (77%), salatele de crudități și fructele (69%) și măslinele (64%). Mâncarea gătită de post este consumată în mai mare măsură de persoanele mature peste 55 ani (94%), în timp ce salatele de crudități și fructele sunt mai populare printre femei (73% vs. 65% bărbați).

    Produsele oleaginoase, la mare căutare

    Comparativ cu datele din 2022, se remarcă o creștere semnificativă a popularității și interesului pentru produsele oleaginoase – migdale, fistic, nuci etc. (47% vs. 34% în 2022) sau pentru fructele uscate – goji, smochine, prune etc. (46% vs. 36% în 2022) în perioadele în care românii postesc. Această tendință este prezentă în mai mare măsură în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 45 și 55 ani (53% – produsele oleaginoasele, 56% – fructe uscate) și a celor cu venituri mari, peste 8.000 RON (55% – produsele oleaginoasele, 51% – fructe uscate).

    Și în 2024 alimentele de post cel mai puțin consumate rămân tofu (20%) și quinoa (11%). În cazul laptelui vegetal, care continuă să se afle în topul alimentelor mai puțin consumate în prezent (27%), se observă o ușoară creștere a incidenței consumului comparativ cu datele din 2022 (23%).

    27% dintre români susțin că dietele fără carne sunt mai sănătoase, iar 59% că sunt mai scumpe, comparativ cu cele pe bază de carne.

    Măsurând percepțiile față de dietele fără carne, 27% dintre români consideră că acestea sunt mai sănătoase, în timp ce majoritatea (44%) nu au o părere clar definită în acest sens. Luând în calcul categoriile de vârstă, datele arată că românii între 35-44 ani cred în mai mare măsură că dietele fără carne sunt mai sănătoase decât cele pe bază de carne (45%).

    În 2024, 9 din 10 români sunt de părere că produsele din carne s-au scumpit în ultimul an, comparativ cu 7 din 10 care considerau acest lucru în 2022. Aceste date reflectă o schimbare semnificativă a situației economice a populație într-un interval relativ scurt de timp.

    În plus, majoritatea românilor (59%) consideră că dietele fără carne sunt mai scumpe decât cele pe bază de carne, în special cei cu vârste între 45-55 ani (64%), categorie de vârstă ce obișnuiește în mai mare măsură să postească din considerente legate de sănătate (48% vs. 42% total eșantion).

    Cele mai cunoscute tradiții de Paște la români

    Începutul sărbătorii Învierii e marcat, în tradiţia ortodoxă, cu postul de şapte săptămâni. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

    Potrivit tradiţiei, în noaptea Învierii, adică la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară biserica de trei ori.

    Când preotul rostește „Hristos a înviat!”, toţi cei prezenţi răspund: „Adevărat a înviat!”, în fapt, o recunoaştere a tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Lumina acestei lumânări, care simbolizează prezența Domnului în inima noastră, ne va ghida pe tot parcursul vieții. Dacă vom aprinde lumânarea în momentele de cumpănă, vom trece mai ușor peste problemele cu care ne confruntăm. De asemenea, apa sfințită de la slujba Învierii ne poate vindeca de anumite suferințe și boli.

    Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie.

    Ce se mănâncă de Paști. Și ce este „stropitul”

    Mielul. Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri românești este servirea unor preparate din carne de miel. Motivul pentru care se consumă de Paște carne de miel se datorează faptului că acest animal este asociat cu imaginea Mântuitorului și cu sacrificiul Său, al cărui rol este de a mântui sufletele noastre. Astfel, gospodinele gătesc friptură sau drob care să-i amintească întregii familii de încărcătura spirituală pe care o are simbolul mielului.

    Ouăle roșii. Cel mai răspândit obicei de Paște este, evident, vopsirea de ouă roșii. Acestea sunt nelipsite de la masa de Paște și face deliciul celor mici, care abia așteaptă să le ciocnească. Oarecândva, ouăle de Paște nu aveau altă culoare decât cea roșie, însă în timp vopsim ouă de culoare galbenă, verde sau albastră. În ceea ce privește ciocnirea ouălor în ziua de Paște, bătrânii ne sfătuiesc să împărțim primul ou cu toți membrii familiei, pentru ca astfel să fim mereu uniți. De asemenea, dacă oul ciocnit are două galbenușuri, înseamnă că trebuie să ne așteptăm la o nuntă în curând. Fetele care se spală pe față cu apa dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu își vor păstra tenul curat și frumos pe tot parcursul anului.

    Pasca. Un alt simbol al sărbătorii îl reprezintă pasca, preparată de obicei sâmbăta dimineaţa și dusă spre sfinţire la biserică la slujba de Înviere, alături de coşul bucatelor preparate pentru sărbătoare. A doua zi dimineaţa, unii credincioşi, mănâncă din sfânta Pască în loc de anafură sau Sfintele Paşti.

    Stropitul. Probabil cel mai de notorietate obicei din zona Transilvaniei e cel cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la germani și maghiari –, a doua zi de Paște băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. Sunt răsplătiți, în schimb, cu ouă roșii, băutură și prăjituri.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Policlinica ASTRA. Un sfert de secol de „dependență” de starea de sănătate a comunității sibiene

    Interviu Dr. Olimpiu Florin Achim, manager Policlinica ASTRA Sibiu

    Dr. Olimpiu Florin Achim e, dincolo de toate, o prezență si un profesionist la care nu doar sibienii râvnesc să ajungă atunci când au o problemă de sănătate, ci, de ani buni, mulți alți pacienți de prin județele limitrofe. De 25 de ani a pus bazele Policlinicii ASTRA, o inițiativă locală unde 70 de medici, dintre cei mai buni, își pun în lucru competența, experiența și creativitatea pentru a găsi cele mai bune soluții pentru fiecare pacient în parte.

    Am vrut să știm cum e „să fii” Dr. Olimpiu Florin Achim. De aceea l-am rugat să ne deconspire câte ceva din cum e să faci performanță în actul medical, care e afecțiunea cea mai răspândită între sibieni și cum e să împlinești un sfert de secol de activitate, într-o piață concurențială deloc lipsită de provocări.

    Dr. Olimpiu Florin Achim. Poză realizată de @photografescu

    Garanția calității actului medical: pacienții care revin la ASTRA

    Ce înseamnă Astra pentru sibieni?

    Ne dorim să credeam că suntem una dintre primele opțiuni ale sibienilor în ceea ce privește serviciile medicale de sănătate private și o alternativă facilă la serviciile medicale de stat.

    În acest context, care sunt particularitățile ce definesc conceptul Astra?

    Printre criteriile principale care ne deosebesc de concurenții noștri este longevitatea și un portofoliu stabil de pacienți. Pacienții noștri sunt obișnuiți cu standardele serviciilor noastre și revin cu încredere.

    Dacă ar fi să numiți pașii cei mai importanți care au construit Astra de astăzi, care ar fi aceștia?

    Perseverența, păstrarea unui nivel crescut în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale și înclinarea către nevoile pacienților.

    Ce reprezintă pentru dvs. prezența de 25 de ani a Policlinicii Astra pe care o conduceți?

    Pentru mine reprezintă recompensă cea mai valoroasă a efortului depus în ultimii 25 de ani, atât din postura de medic, cât și prin cea de coordonator al întregii activități. Este produsul muncii mele și a echipei pe care o conduc și, totodată, cel mai bun semn că muncă noastră este apreciată de către numărul mare de pacienți care ne vizitează.

    De ce ar alege un sibian Policlinica Astra?

    Calitatea serviciilor noastre cred că este primul motiv, dar un foarte important criteriu îl reprezintă și multidisciplinaritatea cu care abordăm nevoile pacienților. Și nu în ultimul rând, planul tarifar adaptat la piața locală.

    Toți acești ani înseamnă muncă și, mai ales, muncă de calitate. Care a fost strategia de poziționare în topul preferințelor din comunitatea noastră?

    Am perceput comunitatea sibiană că fiind foarte stabilă și marea majoritate a pacienților care ne-au călcat pragul atât pentru consultațiile medicale amănunțite, sau pentru multitudinea de investigații medicale auxiliare consultului, cât și pentru analizele de laborator, au revenit ulterior. Cred că am reușit să ne păstrăm actuali în ceea ce privește preferințele sibienilor atât de mult timp mai puțin datorită unei abordări ultrastrategice, cât mai ales din dorința de a oferi comunității sibiene servicii medicale de calitate.

    Care sunt criteriile de atragere a partenerilor, cadre medicale, să facă echipă sub sigla Astra?

    Încercăm să avem mereu o echipa medicală completă, să acoperim o arie cât mai vastă de servicii și ne dorim să avem în alcătuirea acesteia atât medici cu notorietate în comunitatea sibiană, cât și medici tineri și dinamici.

    Poză realizată de @photografescu

    Specializare în premieră pentru Sibiu: psihiatrie pediatrică

    Care sunt specializările cele mai căutate de către pacienți?

    Printre cele mai căutate specializări sunt ginecologia, cardiologia, dermatologia, dar și medicina internă și specializările din zona nutriției și a diabetului. Mare interes din partea pacienților există pentru toate specialitățile medicale pentru care avem contract cu CJAS, pentru că în felul acesta pacienții se pot bucura de servicii gratuite într-un mediu mult mai prietenos. Ceea ce aduce o valoare suplimentară serviciilor noastre este faptul că avem un laborator de analize propriu unde lucrăm probele pacienților în cel mai scurt timp posibil și putem corela rezultatele acestora cu celelalte investigații efectuate în cadrul policlinicii într-un mod eficient.

    Aveți o specializare anume care se găsește doar la Astra?

    Da, este vorba de psihiatria pediatrică, unde avem o colaborare cu un domn doctor, printre puținii medici din țară specializați în psihiatria pediatrică, dar cu un impact extrem de important asupra populației și implicit cu o adresabilitate foarte bună. Provocările din punct de vedere al psihiatriei infantile sunt foarte mari în societatea contemporană, de aceea specializarea e una tot mai solicitată.

    Experiența atâtor ani de activitate medicală în rândul sibienilor, cel mai probabil v-a făcut să evaluați starea generală de sănătate a acestorar. Putem vorbi și despre anumite afecțiuni specifice zonei noastre?

    Sibiul fiind un oraș cu un nivel economic ridicat, comportă la rândul său niște afecțiuni care sunt legate, în principal, de supra-alimentație. Derivată din această problemă este și obezitatea. Din punct de vedere metabolic, se întâlnesc foarte multe dislipidemii, adică colesterol și trigliceride crescute, care asociate cu hipertensiunea arterială și diabetul zaharat (știm că aceste afecțiuni sunt ale țărilor dezvoltate) generează, ca și comorbiditate, arteroscleroza. Cu toate complicațiile ulterioare: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral. Deci acestea sunt afecțiunile bunăstării și ale sedentarismului, din păcate.

    Fiind în perioada sărbătorilor Pascale, am dori să știm care este părerea dvs. cu privire la alimentația din timpul Postului?

    Este o alimentație benefică, dar cu condiția ca ingredientele folosite să fie proaspete. Ingredientele folosite în perioada de post cu conservanți poate atrage alte manifestări patologice, legate de starea ficatului sau de diverse alte afecțiuni. Un mare profesor de nutriție, care a fost și un mentor al nostru în facultate, domnul profesor Hâncu, de la Cluj, când a fost întrebat ce alimente să folosim din cele conservate, a răspuns: ”Cele cu perioada de valabilitate cea mai scurtă”.

    Cum arată o zi ușoară? ”O zi care se termină la ora 17.00-18.00”

    Ce v-a determinat să alegeți o carieră în domeniul medical?

    Vă mărturisesc că în copilărie cochetam cu ideea, dar eram reținut, pentru că mi se părea un target foarte înalt. În perioada de gimnaziu mi s-au cristalizat gândurile și am început să cochetez din nou cu ideea. Am absolvit Liceul Octavian Goga, cu profilul chimie-biologie, ceea ce m-a ajutat foarte mult ulterior, pe mine și pe colegii mei. Și nu cred că greșesc dacă spun că din clasa mea, au absolvit medicina 24, din 32. Am avut profesori erudiți și extrem de aplecați asupra noastră.

    Ulterior, cred că am început să devin pasionat de partea aceasta medicală. Iar din anul trei am început să fiu pasionat de ecografie. Posibilitatea de a te instrui în acest sector era una extrem de greoaie, deoarece în marele centru universitar Cluj erau maxim cinci ecografe în acea perioadă. Eu am început facultatea în 1985 și am terminat în 1991. Deci au fost anii aceia de comunism atroce, cu toate repercusiunile. După aceea s-a deschis piața, s-a deschis accesibilitatea noastră la formare profesională și am putut să ne formăm mai bine. Suntem o mână de sibieni, cinci-șase, care suntem membri fondatori ai Societății de Ultrasonografie, care s-a înființat în 1993 la Cluj.

    Cum simțiți prezența Inteligenței Artificiale în medicină?

    Va avea un impact extrem de mare, mai ales pe partea de imagistică, cu imagini fixe. Și aici mă refer la radiografiile standard, la rezonanță magnetică nucleară și la computer tomografie. Deoarece este stocată o parte foarte mare de informație, poți să stabilești niște criterii obiective, cu un indice de eroare mult mai redus decât la o ecografie care se desfășoară în timp real. Ecografia însă este examinator-dependentă într-o proporție foarte mare. Ține foarte mult de experiența examinatorului, și aceasta te ajută foarte mult la examenul clinic și ți-l completează. Pe lângă faptul că ai avantajul de a interacționa cu pacientul și a putea fi ghidat pentru a urmări anumite structuri, interacționând direct cu pacientul.

    Care este raportul, în activitatea dvs, dintre medical și managerial?

    Încerc să îmbin cât mai eficient aceste roluri și să aloc timp zilnic procesului de coordonare în cadrul policlinicii. Marea mea pasiune este medicina și cu ajutorul echipei mele reușesc să departajez suficient de bine aceste roluri și să le acord pacienților mei toată atenția și empatia necesară când mă aflu în cabinet, alături de ei. Sarcinilor de ordin administrativ încerc să le acord atenția cuvenită în afară cabinetului.

    Cum ați defini o zi ușoară?

    O zi care se termină la ora 17.00-18.00. Cu începere de la ora 8.00.

    Cea mai mare parte a timpului o petreceți între pacienți, adică între oamenii cu probleme. Care sunt resorturile care vă ajută să vă păstrați echilibrul emoțional?

    Încerc să îmbin perioadele de timp alocate vieții mele personale cu activitatea profesională. Și încerc, mai ales, să îmi satisfac pasiunile. Care nu sunt puține.

    Ce pasiuni aveți?

    Sport. Orice sport, dar cu precădere am jucat tenis de foarte mulți ani. Practic înotul, caiacul, snorkeling, drumeții montane, schi.

    Poză realizată de @photografescu

    „Plec în concedii, mă simt extraordinar, dar după două săptămâni îmi lipsește cabinetul”

    Cum arată o zi obișnuită din activitatea dvs. și care e ziua din săptămână care vă dă dureri de cap?

    După cum spuneam și mai devreme, prima parte a zilei o acord întotdeauna pacienților mei și încerc să rămân în rolul de medic atâta timp cât mă aflu în cabinet, fără să las să îmi fie perturbată atenția cu probleme de ordin administrativ. În a două parte a zilei aloc timp pentru a discuta cu echipa mea și de a lua decizii.

    Cât e de ușor să fii doctorul Achim?

    Mie mi se pare ușor, pentru că îmi place ce fac.

    Cum vă feriți de rutină?

    Am niște șabloane logice, niște etape când stabilesc diagnosticul. Dar să mă blazez, niciodată încă nu mi s-a întâmplat. Mi-am făcut chiar niște criterii de autoevaluare și am ajuns la concluzia că în momentul în care mă plictisesc, mă las. Dar pot să vă spun că plec în concedii, mă simt extraordinar, dar după două săptămâni îmi lipsește cabinetul.

    Cum vă cultivați această energie, pasiune pentru ceea ce faceți?

    Îmi aduc foarte mari satisfacții rezultatele profesionale. Și foarte mult mă încântă relația cu pacientul – copil. Ei sunt ca florile. Dacă îi tratezi, le menții starea de sănătate și mai vii cu niște suplimente, cu o dietă sănătoasă, cu un mediu familial propice, înfloresc! Și aceasta îți dă imboldul de a merge mai departe. De multe ori compasiunea și empatia legate de ei te copleșesc. Și cel mai greu lucru e să dai vești proaste. Te macină, te consumă, dar până la urmă trebuie să faci și asta. Și e un lucru greu.

    Poză realizată de @photografescu

    Policlinica ASTRA

    • Sediu 1: str. Grigore Alexandrescu, nr. 1
    • Sediul 2: str. Piața Prahova, nr. 16, ap. 17 A
    • Sediul 3: str. Gheorghe Dima, nr. 32

    Programări la tel.: 0269.206.204 sau 0269.233.016 sau 0741.153.382

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    TU ALEGI! Portret de candidat: Florian Giubega

    Motivația de a candida

    „Candidez pentru că eu cred că tinerii pot aduce o schimbare în bine în Sibiu. Orașul nostru are nevoie de o administrație mult mai dinamică, capabilă să vină cu o viziune completă astfel încât Sibiul să redevină cu adevărat capitală a Transilvaniei. Trebuie să revenim pe locul 1 la atragerea fondurilor europene, trebuie să avem o strategie de atragere a investitorilor străini prin acordarea de facilități astfel încât ei să nu mai aleagă orașele din județele învecinate, iar potențialul turistic al Sibiului trebuie exploatat la maximum.

    Pentru asta este nevoie de o schimbare la nivelul primăriei atât de persoane, cât și a modului de abordare dezvoltării orașului. Am în spate o echipă de oameni tineri, oameni cu experiență, dar și cel mai mare partid din România, Partidul Social Democrat, alături de care pot realiza toate aceste lucruri”.

    Florian Giubega și-a anunțat candidatura pentru Primăria Sibiu într-o postare pe facebook, imediat ce a fost validată la nivel central de PSD. Acesta este președintele organizației județene de tineret TSD a PSD Sibiu, din noiembrie 2023. Reprezintă o figură nouă pe scena politică sibiană, în condițiile în care până acum nu a mai candidat la funcțiile publice din județul Sibiu.

    Potrivit propriului CV, se descrie: ambițios, dinamic, sociabil, cu spirit de inițiativă, putere de concentrare în situații de stres, ordonat, spirit de echipă și abilități excelente de comunicare (dobândite de-a lungul participărilor în diferite domenii). Încă din momentul anunțării candidaturii la funcția de primar al Sibiului, Florian Giubega a pornit într-un tur al municipiului, pentru a se întâlni cu sibienii.  Potrivit spuselor sale, până acum a derulat peste 60 de proiecte, sprijinit de organizația PSD Sibiu, care are în componență „o echipă tânără, competentă, bazată pe oameni dornici să aducă prosperitate în comunitățile lor”. Cele peste 60 de proiecte au fost finalizate în mai puțin de un an și au vizat cultura, sportul, sănătate și socialul.

    În opinia sa, ”lucrul în echipă, echipă formată din persoane bine intenționate cu dorința de a schimba lucrurile în bine, conduce la o rețetă de succes. În urma discuțiilor purtate cu sibienii, au fost preluate o serie de doleanțe, cum ar fi: sunt oameni cărora le-au fost evacuate grădinile și în locul acestora au rămas grămezi de gunoi; alte persoane sunt nevoite sǎ ,,sară” bordurile cu mașina pentru a ajunge în parcare; sunt tineri părinți care întâmpină o mulțime de probleme financiare în speranța educării copiilor lor; alte persoane se plâng de faptul ca Sibiul nu beneficiază de un parc acvatic decent.

    Sunt multe doleanțe pe care le consider realizabile cu mai multǎ implicare din partea celor aflați în mǎsură”.

    Unul dintre momentele importante prin care Florian Giubega s-a remarcat în spațiul public a fost aniversarea Zilei Naționale de 1 Decembrie, de anul trecut. Tineretul Social Democrat din Sibiu a  fluturat drapelul tricolor de 20 metri, în fața Cercului Militar Sibiu. Totodată, tinerii social-democrați au împărțit 400 de stegulețe tricolore.

    Cine este Florian Giubega?

    EXPERIENŢA PROFESIONALĂ:

    2012 – Obada Trans SRL, orașulHorezu, județul Vâlcea

    2012 – 2014 – SC Marquardt Schaltsysteme SCS

    2014 – 2018 – Jahn interprof

    2016 – prezent – administrator Flat Autoteile/Quality Ride

    Educație și competențe:

    Grup Școlar Constantin Brâncoveanu Horezu;

    Facultatea de Inginerie din cadrul Universității Lucian Blaga Sibiu;

    Este vorbitor de limba engleză, nivel avansat, iar printre hobby-urile sale se numără sportul și drumețiile.

    Întrebările Sibiu 100%

    Care este cea mai importantă realizare a dumneavoastră în plan personal?

    Fără îndoială, copiii îmi sunt cea mai mare realizare. Am doi băieței, de 7 ani și de 2 luni, iar cel mai emoționant moment a fost că s-a născut Ștefan, acum 2 luni. Chiar dacă sunt ani buni de când Florin s-a născut, eram poate prea tânăr să realizez ce înseamnă să fii tată. Acum, mă bucur de fiecare clipă petrecută cu ei și, când ajung seara acasă, abia aștept să mi-i strâng în brațe.

    Care este cea mai mare realizare pe plan profesional?

    Sunt multe lucruri care m-au făcut mândru. Dar sunt, evident, momente care ne rămân întipărite în minte. Aș nominaliza aici două episoade extrem de dragi mie: 

    În primă fază, din postura de angajat, cel mai important moment a fost acela în care am auditat o fabrică din industria automotive. Gândiți-vă cât de complex e acest proces dacă tu, în calitate de terț, verifici tot procesul de la incoming până la outgoing. Aici a fost momentul în care am avut prima satisfacție profesională. De cealaltă parte, îmi aduc aminte de începutul anevoios în antreprenoriat, când nu aveam bani pentru a-mi dota corespunzător service-ul auto, dar după un an greu, lucrurile s-au schimbat în bine, iar eu am reușit să îmi creez prietenii cu clienții mei.

    După Sibiu, care este orașul dumneavoastră preferat, din România sau din toată lumea aceasta frumoasă?

    De departe, niciun alt oraș din România nu se poate compara cu Sibiul. Ador acest oraș, care mă surprinde în fiecare zi extrem de plăcut. Iubesc să mă plimb seară pe străzile pietonale din orașul nostru, după agitația zilnică. Sigur că, în lume, sunt multe orașe frumoase, de la coasta Italiană, până la poveștile din sătucele grecești, dar Sibiul este pentru mine ACASĂ.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Școala… cât de altfel?

    Elevii sibieni tocmai au încheiat „Școala altfel” / „Săptămâna verde”. O inițiativă a Ministerului Educației, implementată începând cu anul 2016, care se derulează în baza unei planificări lăsate la latitudinea fiecărui inspectorat școlar județean.

    Scopul acestui program, cunoscut și sub denumirea de ”Săptămâna altfel”, este acela de a contribui la dezvoltarea competențelor, abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Și, nu în ultimul rând, de a pune în lucru creativitatea lor. De aceea activitățile desfășurate în această săptămână ar trebui să fie unele transdisciplinare, experiențiale, adevărate repere în memoria afectivă a acestor mici exploratori ai cunoașterii.

    Am întâlnit în aceste zile copii manifestându-se exuberant pe străzi, la vedere, în ciuda vremii deloc prietenoase, contrazicând viziunea unui sistem de învățământ anchilozat în formalisme fade, gestante. Cum am văzut și fețe luminoase, energice, ignorând activ cutuma că învățământul de stat trăiește fatidic drama unui destin al relativizării lui „vezi, că totuși se poate?!”

    Aflatul în treabă ca metodă educațională

    În același timp însă, nu reușim totuși să nu facem și câte o românească sadea, acolo unde lipsa vocației și surplusul de comoditate fac mândrețe de cocioabă (că de casă nu prea poate fi vorba) bună. Unii dascăli s-au întrecut pe ei înșiși în a da cu flit, și de această dată, unui proiect educațional care ar fi putut fi, cu puțin efort, chiar unul excepțional.

    Aceleași activități (lectură „ocupațională”, ateliere redundante la clasă, simulacre de carnavaluri etc.), ciuntiri de program (situații în care ziua de activitate nu a depășit 2-3 ore), expedieri premature către casă au constituit apanajul încă a unei săptămâni ratate. Nedatorate, explicit, vremii. Pentru că programul acestei săptămâni a fost comunicat părinților vreme în urmă, iar la o ocheadă peste astfel de propuneri de „altfel” nu e deloc greu să sesizezi promiscuitatea unor asemenea idei, de momente aduse în atenția copiilor. Unde mai pui că au fost situații în care părinților li s-a trimis un program sec, fără nicio consultare prealabilă. Că deh, cine știe mai bine de ce are nevoie copilul, decât dascălul consecvent în a opera distincția între ”ignoranța” părinților și prezervarea unor valori fundamentale necesare dezvoltării educaționale a elevului?

    Între altele, se zice că școala are și rolul de a te ridica undeva de unde să îți fie jenă să mai cobori. Dragi dascăli, încercăm să facem cumva, și noi, și voi, ca școala să nu afecteze educația copiilor noștri?

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Duminica Floriilor. Tradiții și însemnătate. Cum petrec Întâmpinarea Domnului sătenii din Sebeșu de Jos

    Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea Sfintelor Paști. Duminica aceasta, 28 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc Duminica Floriilor sau „Intrarea Domnului în Ierusalim”. Floriile sunt una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Prima atestare a acesteia datează din secolul al IV-lea, întâia celebrare având loc la Ierusalim. Această duminică îi pregăteşte pe credincioşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

    An de an, sărbătoarea Floriilor marchează Intrarea Domnului în Ierusalim pe un asin. Intrând în oraș, Mântuitorul, este întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic, de mii de oameni, care strigă: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”. Această sărbătoare este una dintre cele mai importante din calendarul creștin-ortodox, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat. În această zi se ţine o Liturghie diferită de cea care se oficiază în celelalte duminici, iar credincioșii merg la biserică și primesc fiecare câte o creangă de salcie sfințită.

    Duminica Floriilor în Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roșu

    Pe hârtie, sărbătoarea Floriilor și tradițiile ce o însoțesc par destul de clare, dar am zis să văd cum stau lucrurile și în realitatea cotidiană. Unde aș putea să merg, să văd dacă oamenii își mai respectă datinile păstrate de la bunici, dacă nu într-o localitate rurală? Am ajuns în Sebeșu de Jos, un sat ce face parte din comuna Turnu Roșu. Aici am dat de doamna Dina Stoica, în vârstă de 82 de ani, ce mi-a povestit câte ceva despre tradițiile ce or să se înfăptuiască în zilele următoare: „În ajunul Floriilor, merg copii, până în clasa a VIII-a, să taie salcie din capul satului. Cei mai mari îi organizează pe cei mai mici. După ce așază crenguțele în buchete, vin cântând către biserică. Acum câțiva ani i-am văzut citind de pe caiete această cântare, care are 40 de strofe. Dar tinerii au alte preocupări acum, nu mai au răbdare să învețe. Așa că, m-am dus la ei și le-am zis «Măi, copii, decât să citiți de pe caiet, mai bine învățați doar trei strofe și le cântați pe ele». În anul ce a urmat, i-am văzut fără caiete. De bucurie, le-am dat niște dulciuri. De atunci majoritatea sătenilor îi întâmpină cu bunătăți”.

    Am rugat-o pe bunica Dina să-mi cânte câteva strofe din cântarea respectivă: „Veniți cu toți de împreună / Să împletim și noi cunună / Din odrasle înverzite / Și de stâlpări înflorite. / Ooo, fraților! // Pe Hristos  să-ntâmpinăm și Lui să ne închinăm / Și ale noastre veșminte / Să le așternem înainte. / Ooo, fraților! //  Tot omul să I se  închine, / Că în Ierusalim vine, / Pe asin încălecand, / Cu dreapta blagoslovind. // Ooo, fraților!…”.
    A doua zi, preotul sfințește aceste crenguțe de salcie, iar enoriașii trec prin fața altarului și primesc fiecare câteva fire din ele. „După ce omul primește câte o crenguță de salcie, ea va pusă la icoane, la morminte sau dată de mâncare animalelor”, ne mărturisește doamna Dina.

    Deci oamenii încă mai respectă aceste datini. Anul acesta, din spusele mătușii Dina, copiii abia așteaptă să meargă să aducă crenguțele de salcie pentru enoriași, știind că vor fi răsplătiți cu bunătăți.

    Dezlegare la pește, de Florii

    De Florii se mănâncă peşte, aceasta fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. Biserica ortodoxă dă dezlegare la pește pentru că se spune că în această zi Iisus ar fi cerut să mănânce pește. În popor se spune că peștele consumat în această zi are puteri tămăduitoare și cine mănâncă, se va lecui de orice boală.

    Cei sărbătoriți de Florii

    Conform ultimilor statistici, aproximativ 1,8 miliane de români își serbează ziua de Florii. Aceste nume sunt, la bărbați: Bujor, Crin, Crinu, Florentin, Florian, Floricel, Florică / Florica, Florinel, Ghiocel, Iasmin, Iris, Lilian, Malin / Mălin, Micșunel, Mugur, Mugurel, Mărgărit, Narcis, Trandafir, Viorel, Zambilica / Zambilică.

    Iar la femei: Anemona, Angela, Angelica, Brânduşa, Camelia, Crina, Crinela, Crinuţa, Crizantema, Crăiţa, Dalia, Daria, Delia, Floarea, Flora, Florea, Floriana, Florica, Floricela, Floricica, Florina, Florinela, Garofiţa, Gentiana / Genţiana, Gherghina, Hortensia, Iasmina, Iris, Liliana, Lăcrămioara /Lăcrămioara, Malina / Mălina, Margareta, Micşunic, Mărgărit, Narcisa, Ortansa,
    Ortensia, Panseluţa, Romaniţa, Rosa, Roza, Steluţa, Trandafira, Veronica, Violeta, Viorela, Zambila, Zambilica.

    Începând cu seara de Duminica Floriilor, în toate bisericile din țară se fac slujbe special, numite denii. Aceste slujbe au rolul de a ne aminti tuturor momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim până la Înviere.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Instigarea la ură combătută de autoritățile locale

    Astăzi, în ședința Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice Sibiu, la Prefectura Sibiu s-au dezbătut informările privind prejudecățile motivate de ură îndreptate împotriva persoanelor vulnerabile: persoane vârstnice, familii monoparentale, comunități rome, persoane abuzate, și prevenirea faptelor de violență și a celor de înșelăciune.

    Provocări noi

    Discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură sunt un atac la adresa demnității umane, slăbesc societatea în ansamblu și subminează bazele Uniunii, fiind alimentate de mișcările extremiste și populiste și de efectul multiplicator al platformelor de comunicare socială. Acesta poate fi caracterizat drept un discurs destinat atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violentă ori la acțiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naționalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, orientare sexuală, infectare cu HIV, dizabilitate.

    Discursul instigator la ură este sancționabil/poate fi prevenit pe mai multe căi și de mai multe autorități, cu mențiunea că, de regulă, este posibil cumulul sancțiunilor aplicate de diferitele autorități, după cum urmează: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), Avocatul Poporului (cu precizarea că nu poate emite decât recomandări), Instanța de judecată civilă, Parchetul/poliția și instanța de judecată penală, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Inspectoratul General al Poliției Române – Institutul de Cercetare și prevenire a Criminalității, Institutul de Studii pentru ordine Publică, Institutul Național al Magistraturii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.

    Împreună cu membrii Grupului de Lucru Mixt Sibiu, dar și cu Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane-Centrul Regional Alba Iulia, se vor demara în 2024 o serie de acțiuni de prevenire în diverse comunități din județ. Data desfășurării acestora încă nu poate fi stabilită, fiind legată și de desfășurarea tururilor de scrutin în România, toate cadrele M.A.I. fiind implicate în organizarea și desfășurarea acestora. Astfel de acțiuni de informare și prevenire se vor desfășura și în cadrul Comitetului de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice Sibiu, Comisiei de Dialog Social Sibiu etc.

    Prin Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2022-2027 Guvernul României își asumă o nouă paradigmă pentru politicile adresate romilor bazată pe realitățile din comunități și concentrată prioritar pe elaborarea de programe naționale în domeniul educației, al ocupării forței de muncă, al sănătății și al locuirii, domenii care rămân pilonii principali de intervenție în comunitățile defavorizate, în perspectiva reducerii decalajelor față de populația majoritară. O altă noutate pe care strategia o aduce este aceea că fondurile europene sunt văzute ca resurse complementare, care să susțină efortul național, județean și locale.

    Prevenirea faptelor de violență și a celor de înșelăciune

    Pentru prevenirea și acordarea de suport în cazul infracțiunilor de instigare la ură este important să ne adresăm instituțiilor statului care pot lua măsuri pentru astfel de fapte. Foarte puține cazuri ajung în atenția autorităților pentru că oamenii nu cunosc suficientă informație.

    În România se înregistrează undeva la 40 000 de dosare penale care vizează infracțiuni de înșelăciune prin intermediul sistemelor și cu ajutorul sistemelor informatice. Sunt tot mai mulți oameni din toate categoriile care devin victime ale atacatorilor care folosesc aceste sisteme informatice pentru a comite infracțiuni.

    La nivelul județului Sibiu, polițiștii se confruntă cu un număr crescut de fapte, deoarece lipsa de informație a oamenilor conduce la accesarea rețelelor sociale fără a respecta câteva reguli pentru a naviga pe internet în siguranță.

    Este important de menționat că în acest moment există la nivel național Directoratul Național de Securitate Cibernetică, acesta fiind autoritatea competentă la nivel național de a de ocupa cu infracțiunile din mediul on-line.Pe site-ul acestei instituții dnsc.ro se pot găsi informații despre diversele categorii de fapte și infracțiuni care vizează cetățenii români la acest moment și care sunt foarte multe.

    „Scuzele nu schimbă realitatea”

    De asemenea, la momentul actual, printre cele mai frecvente infracțiuni se află infracțiunile cibernetice de tip deep-fake care de obicei au drept obiectiv distrugerea imaginii a unei persoane și vizate sunt îndeosebi persoanele publice mai ales acum când este campanie electorală.

    Totodată s-a adus în discuție și metoda de accesare a link-urilor care în mod fraudulos copiază identitatea diverselor instituții cu care cetățenii intră în contact.

    De asemenea, s-au prezentat informații referitoare o nouă campanie de prevenire a violenței domestice care luna aceasta a fost lansată la Sibiu cu denumirea „Scuzele nu schimbă realitatea” centrată pe ideea de a crea un curent puternic de respingere a oricăror manifestări de violență în spațiul domestic și de a încuraja victimele să se adreseze instituțiilor și specialiștilor, de la primele semne de abuz.

    Bright Sky RO disponibilă în App Store și Google Play Store, în limbile română, engleză și maghiară, este un instrument digital gratuit, care vine în sprijinul victimelor violenței domestice.

    Violența domestică se manifestă la nivelul tuturor claselor sociale, indiferent de gradul de educație, de situația materială a subiecților și afectează profund atât victimele directe cât și minorii martori din aceste familii. Sunt periculoase toate actele de violență, caracterul lor repetitiv și consecințele produse, victimele fiind abuzate emoțional, fizic, sexual, izolate social. Toate formele de abuz sunt greu de probat deoarece se petrec, în peste 80% din cazuri, în spatele ușilor închise, fără martori din afara familiei și fără posibilitatea comunității de a interveni și sancționa prompt devianța agresorului.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Primăria Sibiu organizează o nouă sesiune a programului de bugetare participativă

    Primăria Sibiu inițiază o nouă sesiune a programului de bugetare participativă. În acest scop, primarul Astrid Fodor supune aprobării Consiliului Local Sibiu Regulamentul pentru desfășurarea acestei acțiuni.

    “Organizăm anul acesta o nouă sesiune a programului de bugetare participativă din dorința de a afla ce proiecte își doresc sibienii să propună pentru orașul lor sau pentru cartierul lor. Va fi un exercițiu bun de implicare a cetățenilor în procesul decizional care privește proiectele de dezvoltare și, de aceea, sper ca aceștia să participe în număr cât mai mare. Cetățenii sunt cei mai apropiați de problemele cu care se confruntă în oraș, acest program fiind un instrument foarte util pentru ca noi să aflăm soluțiile pe care le propun”, transmite Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.

    Care sunt domeniile și cine poate depune proiecte

    La această sesiune a programului de bugetare participativă pot participa toți cetățenii interesați care au împlinit vârsta de cel puțin 18 ani și au domiciliul sau reședința în municipiul Sibiu.

    Prin Regulament se stabilesc 6 tematici în care proiectul depus de cetățean trebuie încadrat prin completarea formularului:

    1. Sibiu Oraș ACCESIBIL – Mobilitate și infrastructură urbană (alei, trotuare, zone pietonale; accesibilitate și siguranța circulației; îmbunătățirea căilor de acces, fluidizarea traficului, crearea de infrastructuri pentru siguranța rutieră, creșterea gradului de accesibilitate, pentru persoanele cu dizabilități, propuneri de zone cu restricție auto, piste pentru biciclete, sisteme de supraveghere video etc.)

    2. Sibiu Oraș VERDE – Spații verzi (înființare, amenajare, dotare, plantare arbori, arbuști etc.);

    3. Sibiu Oraș RECREATIV – Spații publice și locuri de joacă (mobilier stradal, iluminat public, piațete etc – amenajare, dotări etc.);

    4. Sibiu Oraș INTELIGENT – Digitalizare/Smart City;

    5. Sibiu Oraș EDUCAT – domeniul educației;

    6. Sibiu Oraș în MIȘCARE – domeniul sportului.

    Cum se vor putea depune proiectele?

    Depunerea proiectelor se va putea face exclusiv online, pe site-ul Primăriei Sibiu, începând din data de 10 mai. Un cetățean poate depune un singur proiect pe fiecare dintre cele 6 arii tematice. Bugetul maxim al fiecărui proiect se va încadra în 150.000 Euro.

    Cetățenii pot beneficia de asistență pentru crearea contului, depunerea de proiecte într-un punct suport amenajat în acest scop la sediul Primăriei Municipiului Sibiu din str. S. Brukenthal nr. 2, la Centrul de informații pentru Cetățeni.

    În ce perioadă se vor putea depune proiectele?

    Proiectele se vor putea depune în perioada 10 mai – 10 iunie 2024. Acestea vor fi apoi analizate din punct de vedere tehnic, financiar și juridic până la finalul lunii iulie de către o comisie de evaluare. În perioada 1 -16 august toate proiectele declarate eligibile vor fi afișate pe platforma dedicată și vor intra în etapa de vot. Rezultatele votului vor fi anunțate de Primăria Sibiu în 30 august 2024. Proiectul cu cel mai mare număr de voturi din fiecare arie tematică va fi selectat spre finanțare, fie ca proiect de sine stătător, fie ca parte dintr-un proiect mai amplu.

    Mai multe detalii cu privire la desfășurarea acestei acțiuni vor fi disponibile în Regulamentul integral al programului care va fi afișat pe site-ul Primăriei după aprobarea acestuia de către Consiliul Local Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Marius Țichindelen: preotul care are grijă de sufletele celor fără discernământ

    Există suferință în lume, însă unii dintre noi se întâlnesc zilnic cu ea. Dar oare problemele noastre cotidiene sunt cu adevărat niște ”tragedii”? Imaginați-vă că de mâine nu vă mai puteți ridica din pat sau vă pierdeți vederea ori auzul. Oare ați mai avea voința să trăiți în continuare? Să mai luptați cu voi, cu problemele cu care vă confruntați?

    Marius Țichidelean este preot, de aproximativ doi ani jumătate, la o instituție unde oamenii suferă de cea mai grea pierdere: pierderea rațiunii. ”Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului” este locul unde peste 60 de suflete își duc existența, parcă ascunși de restul oamenilor, din cauză că au avut neșansa de a se naște diferiți. Cât de greu este să lucrezi cu sufletele acestor bolnavi (căci doar sufletele au rămas din ei), numai preotul ne poate lămuri.

    Vocația pentru o misiune specială

    Marius Țichindelean, pe lângă activitatea ca preot, mai are două job-uri. Vine la centru doar duminica, în zilele de sărbătoare, când mai are de făcut activități liturgice sau când este vreo urgență. Cum a ajuns să fie preot misionar, ne explică prin următoarea mărturisire: „În urmă cu aproximativ doi ani jumătate, eram preot undeva în județul Brașov, dar stăteam în Sibiu și tot făceam naveta. Plus că lucram, și lucrez în continuare,  în domeniul privat. La un timp, mi s-a părut o povară prea grea, pentru mine și pentru familie, aceste drumuri și a trebuit să schimb ceva.

    Într-o zi, am aflat că s-a eliberat un post de preot la Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului. M-am gândit foarte mult până să aplic, pentru că nu știam ce mă așteaptă. M-am sfătuit  cu familia, L-am întrebat pe Dumnezeu dacă să fac pasul acesta sau nu. Am vorbit și cu preotul căruia trebuia să-i iau locul, Nicolae Bogdan, l-am întrebat ce presupune să fii preot într-un spital neuropsihiatric, unde bolnavii sunt cazați permanent, ce înseamnă slujirea, cum decurge, îmi făceam o mie de gânduri. După mai multe rugăciuni și sfătuiri cu mai multe persoane, am acceptat”.

    Pr. Marius Țichidelean

    Atunci când omul e lipsit de cel mai important lucru: rațiunea

    Bolnavii cu dizabilități mintale sunt ca niște copii în trupuri de oameni maturi. Primul contact cu astfel de persoane poate provoca schimbări în interiorul privitorului, în funcție de moralul fiecăruia. „Primul contact cu bolnavii te pune pe gânduri automat. Am fost reticent la început, dar după o perioadă mi-am dat seama că Dumnezeu dorește să slujesc pentru oamenii de aici. De la prima slujire și până în momentul acesta, pot spune, cu mâna pe inimă, că m-am schimbat. O simt eu, o văd și cei apropiați mie. Nu poți să vii într-un mediu ca acesta și să rămâi neutru, insensibil, să te întorci înapoi acasă și să-ți vezi de treburile tale. N-ai cum să lași lumea din centru și să duci în continuare o viață normală.

    Venind și slujind aici, văzând câtă suferință umană e prezentă între gardurile acestea, mi-am dat seama că cel mai rău lucru pe care omul poate să-l piardă este rațiunea umană. Oamenii din aceste centre sunt privați de judecată, sunt aproape ca niște copilași sugari. Mulți dintre ei nu știu să mănânce, unii nu o pot face singuri. Ații au fost toată viața lor imobilizați la pat, așa s-au născut și așa vor trăi, până când va vrea Domnul să-i treacă la El”, relatează preotul.

    Trebuie să vorbești pe limba fiecărui bolnav

    În viața de zi cu zi, uneori este greu să te înțelegi până și cu oamenii normali, în deplinătatea facultăților mintale. Gândiți-vă, cât de greu este să comunici cu persoane care nu au rațiune, care au diferite ticuri sau probleme de vorbire. „Ca să mă pot înțelege cu enoriașii mei, am luat legătura cu personalul din cadrul spitalului. Ei cunosc cel mai bine nevoile bolnavilor, metodele prin care pot să comunic cu ei. Am vrut să-i cunosc pe fiecare în parte, să știu problemele tuturor. Cauzele pentru care se află în spital, de cât timp se află, dar mai ales, pe mine m-a interesat prezentul, problemele actuale. De când sunt aici am început să-i cunosc, să le știu patologia,  gradul de violență. În primul an de slujire am avut și bolnavi violenți, am fost,  într-un fel, bruscat de ei, dar nu am luat-o ca pe un afront, pentru că ei nu au discernământ”, ne mărturisește părintele Marius.

    Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Rîu Vadului

    Bolnavii Îl simt pe Dumnezeu

    Sunt oameni care simt mai mult prezența lui  Dumnezeu, însă sunt și oameni care nu simt o legătură cu nicio divinitate. Dar bolnavii care au retard mintal, ei, oare simt prezența lui Dumnezeu? Preotul Marius încearcă să ne dea un răspuns: „Eu sunt sigur că bolnavii Îl simt pe Dumnezeu! Am câteva întâmplări care mi-au dat de înțeles acest lucru. Inconștientul lor Îl simte pe Dumnezeu. Aveam bolnavi care aveau crize, unii erau chiar violenți fizic. Și atunci prima mea grijă era să-i spovedesc, să-i împărtășesc, să le citesc slujbele de dezlegare,  rugăciuni de liniștire, de împăcare cu Dumnezeu, de iertare de blesteme (dacă aveau blesteme), să îi stropesc cu agheasmă.

    Atunci când recurgeam la ajutorul lui Dumnezeu, dacă nu pe moment, mai târziu, se linișteau. Îmi spuneau și cadrele medicale că după ce plecam, în minutele sau în orele ce urmau, bolnavul își revenea, dormea liniștit. De multe ori tratamentul medicamentos nu-și făcea efectul, iar atunci știam că e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. De aceea biserica se află în instituțiile de genul acesta, ca să aducă liniștea și pacea celor care au nevoie”.

    Cum ajung oamenii să aibă boli mintale

    Cu siguranță fiecare dintre noi ne-am întrebat măcar odată de ce unii oameni suferă mai mult și alții mai puțin. De ce există copii cu boli groaznice și tineri de tot felul de afecțiuni. Când vedem asemenea fenomene tindem să spunem că Dumnezeu doarme. Dar oare așa să fie? „Nu pot să zic că există o cauză anume în ceea ce privește nenorocirea acestor oameni. La întrebarea: «De ce Dumnezeu permite asemenea boli să afecteze omul?» doar El poate răspunde. Dar încerc, ca slujitor al Lui, să dau niște răspunsuri. Primul, eu cred că Dumnezeu permite ca bolnavii aceștia să existe, să sufere, poate ani, zeci de ani, o viață întreagă, pentru ca noi, cei care suntem sănătoși, să vedem  că sunt și semeni de-ai noștri care o duc mai rău decât noi și să conștientizăm că putem să ajungem în ipostaza lor dacă nu trăim cumpătat. Fiecăruia dintre noi Dumnezeu ne-a dat această viață să ne bucurăm de ea, dar să nu exagerăm cu plăcerile lumești. Din când în când, trebuie să ne întoarcem și înspre El. Să-L căutăm duminica la biserică, să ținem un post, să ne împărtășim, deci să ducem o viață echilibrată. Oricând de puternici mental am fi, societatea cunoaște oameni, personalități istorice, artiști cărora Dumnezeu a permis să își piardă mințile. Sunt oameni bogați, săraci, care devin bolnavi mintali.

    Aceste boli nu se manifestă doar la o anumită clasă socială. În zilele noastre, acești oameni sunt ascunși de societate după niște ziduri, după niște porți închise, în niște clădiri. Omul, din comoditate, cere să fie privat de asemenea imagini, a unor oameni cu probleme speciale. Biserica vine și ea cu un răspuns, și anume că există așa numitele păcate ale părinților, păcatele grele pe care le-au făcut părinții sau bunicii, care pot să cadă ulterior asupra copiilor, nepoților. De exemplu, mamele când sunt însărcinate, ele trebuie să aibă grijă de sarcină; medicina recomandă o viață diferită față de cea de dinainte a femeii: să nu fumeze, să nu consume alcool, să se ferească de toate lucrurile acestea nocive, care știu că îi aduc rău ei și copilului. Demența sau sau alte boli degenerative ale creierului pot să provină și genetic și, repet, doar printr-o viață echilibrată gena nu se activează”, ne spune preotul.

    Bolnavii se împărtășesc conștient

    Împărtășania este Sângele și Trupul Domnului nostru, Iisus Hristos; toată suflarea creștină o primește pentru iertarea păcatelor și pentru a simți legătura cu Dumnezeu. Bolnavii oare simt bucuria împărtășaniei, sunt conștienți de primirea ei? „Da, unii sunt conștienți, de exemplu, avem o categorie de bolnavi care au doar un retard mintal, deci nu suferă de alte boli psihice degenerative ale creierului. Alții au fost instituționalizați de copii, abandonați de părinți, de familii, și au ajuns în orfelinat, și au rămas aici, nu i-a luat nimeni. Până la urmă, nici ei n-au mai vrut să plece. Cu retardul mintal respectiv, conștientizează, sunt conștienți de prezența lui Dumnezeu. Se întâmplă foarte rar, o duminică pe an, să lipsesc de la biserică, doar dacă sunt chemat să slujesc în altă parte, la un hram la vreun coleg, iar ei duc lipsa. Nu a mea efectiv, ci a slujbei. Unii dintre ei știu să cânte. Nu am oameni care să mă ajute. Tot bolnavii sunt cei care îmi sunt de ajutor: aprind  lumânări, dau lumânări altor bolnavi sau angajați, cu tot ce înseamnă cadrul liturgic. Unii chiar țin post și refuză, în mod conștient, masa de dimineață, pentru a se împărtăși”, declară părintele Marius.

    Bolnavii mintali nu au păcate

    Copiii, până la șapte ani, nu au păcate, sunt puri. Așa sunt și bolnavii mintali, nu sunt conștienți de ceea ce fac, tocmai de aceea nu au păcate. „Noi, preoții misionari, cei care sunt în spitale, penitenciare, armată, jandarmerie, avem două conferințe anuale, la Arhiepiscopia Sibiului, unde este prezent și Mitropolitul, și dezbatem anumite teme. Anul trecut am avut o conferința pe tema celor bolnavi psihic. L-am întrebat pe Mitropolit dacă persoanele fără discernământ pot avea păcate, iar acesta ne-a răspuns că Dumnezeu nu socotește păcatele pe care le fac. Chiar dacă se împing, se mai jignesc, unii pe alții, nu o fac în deplinătatea facultăților mintale”, relatează preotul.

    Cea mai mare pomană o faci omului neputincios

    O pomană o faci cu adevărat persoanelor neajutorate, celor singure, care nu au posibilitatea să-și satisfacă singuri nevoile. „Mai vin oameni din împrejurimi la parastase. Știu că fac o adevărată pomană cu bolnavii de aici. Știu că acești oameni când spun «Dumnezeu să-l ierte!», chiar o zic din tot sufletul și se bucură ca niște copii de tot ce primesc. Comunică, fiecare după posibilitatea lui, cu orice vizitator. Îmi cer și mie anumite lucruri. Mai ales cei care sunt cât de cât conștienți de ei. Își doresc ceasuri, îmbrăcăminte, să le mai schimbe, să nu fie tot aceleași zi de zi. Femeile și doresc obiecte de înfrumusețare, cercei, inele, lănțișoare. Le mai fac mici cadouri, nu au magazine în cadrul spitalului, nici bani ”, mărturisește preotul.

    Pr. Marius Tichindelen

    ”Copiii nimănui”

    Există copii orfani, de toate vârste. Unii dintre noi am crescut cu părinți, dar ne-am simțit orfani. Din păcate, această problemă o găsim tot mai des în zilele noastre. „Aici, la centru, oamenii au un spațiu deschis, în jur de aproape două hectare de verdeață. Bolnavii se plimbă, se bucură de natură, e cel mai prielnic loc pentru traiul unui om în suferință. Dar, din păcate, familia le lipsește mult. Sunt oameni care își mai amintesc părinții lor, chiar dacă sunt la 70, 60, 50 de ani. Îmi spun unii dintre ei înainte de slujbă: «Părinte, pomenește pe mama sau tata, acum împlinește n ani de când a murit». Iar la înmormântarea unui bolnav, oamenii chiar plâng, e impresionat câtă compasiune au acești oameni. Se văd ca niște rude unii cu alții. Veneau seara, când făceau priveghiul, sărăcusta,  aprindeau o lumânare, și  își luau rămas bun de la el, sau de la ea. Singurătatea este poate cea mai grea boală, de aceea oricine ar veni aici la centru cu un pachet de biscuiți sau doar să strângă mâna unui om, ar stârni o mare bucurie între cei năpăstuiți de aici, cum am mai spus, sunt ca niște copii inocenți”,  declară părintele Marius.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Daciana Frățilă. A transliterat Biblia și a descifrat stenogramele lui Ceaușescu

    În doar trei ani și jumătate, muncind și câte 17 ore pe zi, a stenografiat toată Biblia. Și-a dorit mult să transcrie cărțile cu tirajul cel mai mare de vânzări din lume. Și a reușit. De o vreme, i s-au încredințat spre descifrare stenogramele lui Nicolae Ceaușescu, pentru serialul documentar „Tovarășu`: facerea, gloria și desfacerea unui dictator”. Serial unde apare în echipa de cercetare, la ”descifrare stenograme”. Imediat după liceu, s-a îndrăgostit de stenografie, pasiune pe care a cultivat-o în ciuda tăvălugului digitalizării.

    Purtând această pasiune ca pe o sabie a unui samurai din vremurile străvechi, de curând a reintrat în lupta pentru supraviețuirea acestei îndeletniciri pe cale de dispariție și a decis să împărtășească și altora din experiența sa, în cadrul unor evenimente tematice.

    Daciana Frățilă, „demonstrație” în Redacția Sibiu 100%

    Și-a descoperit pasiunea pentru stenografie, la coadă la aprozar

    Daciana Frățilă e o învingătoare. După ceva ani în învățământ, unde a predat stenografia și dactilografia, s-a trezit prizoniera propriei pasiuni. Materia s-a desființat, varianta de disciplină opțională a fost exclusă din majoritatea școlilor, așa că Daciana, la modul cel mai realist, ar fi trebuit să se reprofileze. A refuzat să o facă. S-a închis în ea însăși, și-a adunat risipirile și, cu o voință extraordinară, a continuat să stenografieze. Pentru ea, pentru a nu se înstrăina de ceea ce făcuse ani și ani. Pentru a nu abandona o meserie care i-a adus unele din cele mai mari satisfacții.

    Pe Daciana Frățilă o întâlniți și în postura de ospătăriță, la una din cafenelele iubite de sibieni. Face asta de 14 ani, part-time, pentru că îi place acest mod de relaționare cu oamenii. A absolvit facultatea de jurnalism la Sibiu, e fotograf profesionist, e sculptor în sticlă și face o mulțime de alte lucruri. A trecut printr-o cumplită problemă medicală, din care s-a salvat prin ce altceva, decât prin… stenografie?!

    La stenografie a ajuns dintr-un hazard, ca de altfel, fiecare etapă a reușitelor ei. Se întâmpla la Mediaș. „Eram la coadă, la un aprozar, să cumpăr niște roșii, își începe Daciana povestea. Terminasem liceul, era în 1992. Și era acolo și fratele unei colege de-ale mele, de ciclism. Pe vremea aceea eram o primă echipă de cicliste din România. Și cum stăteam acolo la coadă, el în spatele meu, mă întreabă ce gânduri am, ce voi face după liceu. I-am spus că nu știu, pentru că nu pot să plec din oraș, nu am condiție financiară foarte mare ca să ies să mă duc la nu știu ce studii… Și vede el la un moment dat un anunț, exact pe aprozarul respectiv: «Școală de secretară cu profil stenograf, dactilograf și corespondent comercial». Și îmi zice: „Uite, în locul tău, acolo m-aș duce. E o meserie de viitor». Eu mă gândeam așa, în acea perioadă, la cam ce aș vrea să devin în viață. Și am zis că secretar, aș vrea secretar! Îmi place să scriu mult, să aranjez actele. Am ochit anunțul, m-am dus și m-am înscris la examen”.

    A susținut examenul, a intrat în prima clasă și de aici s-a orânduit o veritabilă poveste despre viață, pasiune, obstacole, provocări și, mai ales, despre cum poți să redobândești ce îți dorești în momentele în care totul pare pierdut.

    După absolvirea școlii postliceale, i se oferă un post în învățământ la liceul teoretic din Târnăveni, și începe să predea stenografie și dactilografie. E angajată pentru un an, apoi i se prelungește contractual pe șase ani. Îi place foarte mult ceea ce face. Din această perioadă are unele din cele mai frumoase amintiri. Și nostalgii. Mai ales pentru că, spune ea, atât de mult au îndrăgit copiii material, încât: „Nu a fost un elev care să nu știe alfabetul stenografic. Iar pentru mine aceasta era extrem de important. Cu clasele a XI-a, a XII-a deja puteam chiar traduce cărți, stenografia articole din ziare… Am avut elevi buni ca mine!”

    După trei ani de predare, material e scoasă din grila de învățământ. Se înscrie la facultatea de jurnalistică din Sibiu, pe care o absolvă în 2011. Dar marea ei dragoste și, totodată, neîmplinire, îi rămâne stenografia. „În tot acest timp, am scris stenograme, doar pentru mine. Nimeni nu era interesat de ceea ce fac. De 27 de ani, eu doar pentru mine am scris”.

    E perioada în care stenografiază Biblia, „Dracula”, romanul lui Bram Stoker, , „Jurnalul Fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, „Pirații din Caraibe”.

    Semne de carte

    A început stenografierea Bibliei de trei ori

    La Biblie lucrează trei ani jumătate, o muncă sisifică, însumând 66 de dosare, cu câte 16-17 ore de muncă pe zi. ”E o lucrare pe care am făcut-o pentru mine. Prima dată când am făcut-o, m-am gândit să scriu ceva mai multă stenografie, ca să nu uit semnele. Pentru că mă plictisisem să o stenografiez pe Andreea Esca sau pe mai știu eu cine de pe la televizor.  M-am plictisit enorm și am zis că trebuie să fac ceva, să am în fiecare zi ceva de făcut, de scris în steno, ca să fiu focusată pe ceva. Am început Biblia de trei ori! Prima dată am început-o pe caiete. Șapte caiete, de 48 de file, scrise încontinuu, fără versete, fără nimic. Scris încontinuu! Când am terminat cele șapte caiete, mi-am dat seama că aș putea să fac un lucru fain. Și am început pe coli ministeriale colorate. Dar fără chenar, fără nimic, tot așa… Iar am luat-o de la capăt. După vreo 30-40 de foi, îmi zic: trebui să fac ceva… Și am făcut un chenar la fiecare pagină. Cu linia, cu creionul, împărțit pe mijloc. Exact cum e Biblia, versetele scrise cu roșu, iar stenograma pe cealaltă parte, făcută cu stiloul, cu albastru”.

    Stenograma Bibliei

    I s-a încredințat toată arhiva cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu. Face parte din documentariștii filmului „Tovarășu`”

    Prin 2019, o prietenă insistă să își facă o pagină de facebook: „Daciana Stenography”, unde să își pună ea orice dorește legat de pasiunea ei. Refuză inițial ideea, pentru că nu este o adeptă a expunerii în virtual și nu i se potrivește postura. De aici, viața i se schimbă, la modul cel mai propriu: ”Am făcut pagina și la niciun an, cineva m-a găsit acolo. Erau niște domni de la București care lucrau pentru un film cu Nicolae Ceaușescu. Mi-au lăsat un mesaj acolo. Eu n-am răspuns la mesaje, că nu intram în mesagerie. Și oamenii, dacă au văzut că nu răspund, m-au sunat. Dar m-au sunat într-o zi foarte proastă din viața mea. Pot zice cea mai proastă zi din viața mea. Am avut o problemă medicală și în ziua aceea mi-am aflat diagnosticul. A sunat telefonul: «Bună ziua! Mă numesc Lucian Dobrovicescu. Sunt de la București, cercetător, și v-am găsit pe pagina Daciana Stenography. Am și eu nevoie de un stenograf să-mi descifrez stenogramele lui Nicolae Ceaușescu».

    După toate prin câte am trecut, când vedeam că această profesie nu mai interesează pe nimeni, vă dați seama, mi-am zis că cineva își joc de mine. Deci, efectiv, nu îmi venea să cred și l-am luat așa, peste picior: «Dar dumneata îți bați joc de mine?» «Nu, doamnă, sunt Lucian Dobrovicescu! Dacă nu sunteți disponibilă azi, vă mai caut. Să știți că eu insist! Revin mâine». Și a revenit a doua zi. Și a revenit a doua zi. Eram și eu mai relaxată un pic, mi-am cerut scuze și am început să vorbim. Deci omul îmi dădea de lucru, cum să zic, să îmi împlinesc un vis de-al meu: să am în mână caietele cu stenogramele lui Nicolae Ceaușescu! Nici nu visam așa ceva! Îmi ziceam că nu se poate! Niciunul din apropiații mei nu îmi cunoștea visul. Eu visam să ajung stenograf în Parlament. N-am ajuns niciodată. Se dea examen din patru în patru ani și niciodată nu eram pe fază. Plus de asta, nu credeam să ajung vreodată să am în mână caietele cu convorbirile lui Ceaușescu. Și scrise în stenografie! Și în sistemul învățat de mine”.

    Daciana Frățilă (descifrare stenograme), pentru filmul ”Tovarașu”

    Daciana e conștientă însă de munca imensă la care se face responsabilă și de problemele medicale cu care se confruntă. De aceea îi explică cercetătorului contextual în care se află. Primește toate asigurările că va fi o colaborare fără termene epuizante și în condițiile ei de lucru. Traduce 5-6 caiete, după care I se încredințează toată arhiva, însumând aproximativ 200 de caiete. Cu toate întâlnirile de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, întrevederi cu președinți de state, delegații guvernamentale etc. Identifică pe texte, totodată, faptul că Ceaușescu avea doi stenografi, pe care îi lua permanent cu el, să îi consemneze orice eveniment la care participa, detaliu pe care nimeni nu îl remarcase până atunci.

    Colaborarea, începută în 2020, continua și acum. Filmările pentru primele episoade au avut loc în 2021-2022, iar primele episoade s-au difuzat în 2023. Daciana refuză să apară în film, însă acceptă să apară pe genericul producției documentare.

    „Dacă văd un text în limba română, îi văd direct stenograma”

    Am întrebat-o pe Daciana dacă nu a fost tentată să renunțe la stenografie, mai ales în acele momente în care i s-au închis toate ușile, problemele personale s-au rostogolit peste ea, a rămas fără catedră și, mai cu seamă, și-a pierdut speranța. Răspunsul a venit categoric: ”Niciodată! Am văzut în stenografie, așa, un un mod de relaxare și, efectiv, nu puteam sta și nici acum nu pot să stau nicio zi fără să nu stenografiez sau fără să descifrez ceva. Egoismul acesta, ca să îl numesc așa, a venit din faptul că mi s-au închis toate ușile în față. Și m-am întristat foarte tare. Nicicum director de școală nu s-a arătat interesat de un curs opțional de stenografie. Ba, mai mult, mi s-a vorbit așa, că au câteva ore la clasele de filologie, dar sunt acoperite. Adică eu veneam șefă de promoție la postliceal și eram, efectiv, ignorată. Și mi-am promis, pec e aveam mai scump pe lume, că pe nimeni, niciodată, nu îl voi mai învăța stenografie”.

    Lucrurile s-au schimbat în urma colaborării la filmul despre Nicolae Ceaușescu, atunci când a văzut că această profesie își are încă pasionații ei și că munca aceasta trebuie dusă mai departe. Și așa a ajuns Daciana Frățilă la celălalt vis al ei: „Visam să ajung să organizez un eveniment și să le vorbesc oamenilor despre stenografie, chiar dacă s-a dus totul pe apa sâmbetei în România cu materia aceasta. Deși alte țări o folosesc. Eu a trebuit să îmi fac cont pe instagram ca să văd că India, Olanda, Germania folosesc stenografia. Noi nu o mai folosim. Au și olimpiade de stenografie”.

    Stenograma romanului Dracula – Bram Stoker

    A organizat primul eveniment despre stenografie la Caffe Wien, la sfârșitul lunii februarie a acestui an. Surprinzător, a fost un moment apreciat și un extraordinar imbold pentru a continua. Al doilea eveniment va avea loc în 26 aprilie. Daciana va ține o lecție deschisă, la Coolturada, pe strada Liviu Rebreanu, nr. 22, oara 18.00. Acestui eveniment, cel mai probabil, îi va urma un atelier de stenografie, pe care Daciana îl va anunța perioada următoare.

    Ce înseamnă pentru Daciana stenografia? O spune la modul cel mai plastic, ca pe o formulă de dependență: „Mi s-a întipărit atât de bine stenografia în minte, încât dacă văd un text în limba română, eu îi văd direct stenograma”.

    Ce este stenografia?

    Stenografia (cuvânt provenit din grecescul “stenos” – “strâns”/”scurt” și “graphe” – “scriere”) denumește tehnica folosirii unor semne convenționale, pentru a scrie într-un ritm la fel de rapid precum vorbirea. Nu este nici pe departe o invenție a epocii moderne. Primele informații legate de utilizarea unui asemenea sistem de scriere rapidă sunt menționate în opera lui Diogenes Laertius, poet și doxograf (comentator al gândirii filozofice antice grecești), din secolul al III-lea î. Hr., acesta consemnând faptul ca Xenofon, cu mai mult de o sută de ani înaintea sa, obișnuia să folosească stenografierea pentru a transcrie discursurile lui Socrate.

    Stenogramă Biblie

    Aproximativ în aceeași epocă, în Egipt, scribii, în administrație, corespondență, tranzacții comerciale, texte literare sau științifice, apelau la scrierea hieratică, aceasta permițându-le să scrie rapid, simplificând hieroglifele. Un alt tip de scriere simplificată era „demotica” (din grecescul „demotikos” – „popular”), o variantă și mai simplă a hieraticii, așa cum s-a descoperit pe „Piatra din Rosetta” (pe care este consemnat același text, în hieroglifică, demotică și greacă). În anul 63 î. Hr., Tiron, un sclav-secretar al lui Cicero (om de stat roman), a inventat propria metodă de stenografiere, bazată pe 1100 de semne, printre care se află și bine-cunoscutul astăzi & (și), rezultat din legătura literelor din cuvântul latinesc et.

    Sistemul lui Tiron, utilizat mai bine de un mileniu, stă la originea stenografiei moderne. În Evul Mediu, stenografia se învăța în școlile înființate în cadrul bisericilor. În 1602, a fost publicat primul tratat de scriere rapidă, de către John Willis, care se folosea de 29 de semne – forme geometrice diferite – linie, punct, cerc etc. Secolul al XIX-lea a însemnat și pătrunderea treptată a stenografiei în mediile jurnalistice și judiciare. Odată cu inventarea mașinii de scris, stenografia a fost concurată tot mai mult de stenotipie – care însemna redactarea unui text tot la un fel de mașină de scris, dar cu mai puține semne și, ulterior, de „mașina de înregistrat”, adică fonograful lui Edison. Până în anii 2000 (și, în unele părți, chiar și în prezent), stenografia s-a folosit pentru a transcrie, mai ales, dezbaterile parlamentare, preferându-se, la momentul actual, tehnicile de înregistrare audio-vizuală.

    În România, un sistem stenografic, cu 24 de semne grafice, a fost creat în 1908, de către Henri Stahl, scriitor, istoric și jurist, discipol al lui Nicolae Iorga. Metoda sa (valorificând un schelet consonantic) permite scrierea a 180 de cuvinte pe minut.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. “Anghel Saligny” va ridica județul

    Primarii din județul Sibiu și Consiliul Județean Sibiu s-au mișcat bine în ceea ce privește depunerea proiectelor în programul național de investiții „Anghel Saligny”.

    Astfel, la nivelul județului Sibiu au fost aprobate 116 proiecte, a căror valoarea totală se ridică la aproape 1,1 miliarde de lei. Până în această săptămână, s-au semnat actele pentru aproape 70 de proiecte. Ce-i drept, contractele sunt semnate în ultimii 2-3 ani, astfel că investițiile de la bugetul de stat sunt majoritatea în faza de început a proiectului, adică de pregătire a documentațiilor tehnice.

    Primarii și-au făcut datoria față de comunitățile pe care le reprezintă și au obținut finanțarea pentru proiecte, iar acum rămâne ca Guvernul să-și respecte obligațiile și să deconteze fondurile pe măsura ce proiectele avansează. Totodată, va ieși în evidență și capacitatea administrativă a primarilor de a organiza licitațiile din cadrul proiectelor și de a urgenta lucrările acolo unde se poate.

    În aceste zile, Prefectura Sibiu a anunțat că Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MLPDA) a virat, până la în prezent, suma de 85.706.187,33 lei, însumând facturile depuse de beneficiari pentru proiecte care vizează reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere, construirea sau refacerea unor poduri, precum și înființarea sau modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare și a sistemelor de distribuire a gazelor naturale, depuse prin Programul național de investiții ”Anghel Saligny” pentru unitățile administrativ-teritoriale din județul Sibiu.

    Așadar, lucrurile încep să se miște, iar infrastructura județului Sibiu după implementarea acestor proiecte va fi una pe măsura așteptărilor de confort ale cetățenilor ce locuiesc în apropierea zonelor urbane. Aceste proiecte vin să completeze alte proiecte derulate în deceniile trecute pentru îmbunătățirea infrastructurii, atât din fonduri europene, cât și din fonduri guvernamentale.

    Șanse reduse pentru localitățile mici

    Programul național de investiții este un program multianual, finanțat de la bugetul de stat, coordonat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, și are ca obiectiv general creșterea coeziunii teritoriale prin echiparea unităților administrativ-teritoriale cu dotări tehnico-edilitare și de acces la căile de comunicație, îmbunătățirea atât a condițiilor de viață, cât și a standardelor de muncă pentru toți locuitorii României. Contractele semnate în cadrul programului vizează modernizarea infrastructurii de transport, alimentare cu apă și extindere rețele hidroedilitare.

    Din păcate, însă vor continua să fie în județ sate întregi fără apă, canal și gaz metan, în special în comunele cu populație de sub 2.000 de locuitori sau aflate la mare distanță de localitatea principală, iar soluții nu par să se arete prea curând. Aici, pentru un primar de comună cu populație de 2.000 de locuitori este o mare provocare în a atrage fonduri de la Guvern, mai ales că că nici veniturile proprii la bugetul comunei, de multe ori, nu sunt suficiente. În aceste condiții, fondurile guvernamentale sunt șansa la dezvoltarea acestor comune, dar „abilitatea politică” a primarului reprezintă un factor decisiv.  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Consumatorilor de droguri le pică substanțele interzise din cer

    Consumul de droguri în România a devenit o problemă de sănătate publică și o vulnerabilitate la securitatea națională, potrivit unei declarații a președintelui României, Klaus Iohannis, făcută la sfârșitul anului trecut. Pe de altă parte, un mesaj esențial al analizei Raportului european privind drogurile din 2023 relevă că impactul consumului de droguri ilegale se observă acum pretutindeni în societatea noastră.

    Aproape toate substanțele cu proprietăți psihoactive au potențialul de a fi utilizate ca drog. Aceasta înseamnă că toatălumea poate fi afectată, direct sau indirect, de consumul de droguri ilegale și de problemele asociate acestuia. Sunt aproape 1.000 de substanțe psihoactive recunoscute de Agenția Europeană Antidrog și care intră și în România. Iar semnalele la nivelul județului Sibiu nu sunt nici ele deloc liniștitoare. Într-o declarație recentă a șefului Poliției Sibiu, Sebastian Veștemeanu preciza că Sibiul este pe locul doi în țară, după București, la numărul de depistări de persoane având droguri asupra lor.

    Campanii, campanii

    Sibiul nu duce lipsă, din fericire, de campanii de conștientizare a pericolului și a consecințelor consumului de droguri. Ai fi tentat chiar să crezi că e un trend acesta, al campaniilor antidrog, o modă preluată de tot mai multe instituții publice, ONG-uri ori entități private. Aproape că nu exiști, ca implicare civică, dacă nu organizezi măcar o acțiune antidrog. Pe de altă parte, această amploare a acțiunilor dedicate fenomenului este, mai ales, un semnal de alarmă tras în direcția unei probleme scăpate de sub control. E de apreciat, în acest sens, proiectul Crucii Roșii, care a înțeles că o astfel de campanie trebuie să fie una constantă, de durată, cu acoperire în tot județul și cu implicarea instituțiilor publice și, esențial, a cât mai multor copii și părinți.

    Ceea ce lipsește din peisaj e însă tocmai… furnizorul de drog. Societatea civilă își face treaba. Pune laolaltă instituții, semnalează mereu că România chiar are o problemă majoră în privința consumului de drog, se ”agață” de declarațiile oficiale ale poliției și ale demnitarilor pentru a conștientiza întreaga societate de escaladarea fenomenului. Însă dealerii de drog sunt ca o fata morgana. Toți vorbesc de ei, însă mai nimeni nu reușește să dea de urma lor. Foarte rar e semnalat câte un caz izolat în care e prins câte un distribuitor, și mai rar se face vorbire de câte un trafiacant condamnat. Ca un făcut, nimeni nu reușește să ajungă la ei, deși toți consumatorii depistați își procură totuși de undeva marfa, au conexiuni cu astfel de persoane, pot da indicii relevante.

    Consum ”autorizat”

    Nu cu multă vreme în urmă, un polițist care făcea parte din dispozitivele de supraveghere ale festivalului Untold îmi povestea cum, repartizat la eveniment, observase tineri consumând droguri. La modul explicit. La sesizarea ”superiorilor”, i s-a comunicat că tinerii vin acolo să se simtă bine și să cheltuie bani și nu e de datoria lor să îi ”inoportuneze”.

    Cineva nu își face treaba. Și cred că e momentul ca declarațiile politice, ”instituționale”, să se scuture de demagogie și să se traducă în acțiuni concrete, punctuale. Cu o operativitate măcar de genul celei în care ni se comunică cum bătrânica X a fost prinsă vânzând pătrunjel la colțul casei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Tigrul platanului și ploșnița dantelată lasă autoritățile locale fără replică. Instituțiile abilitate caută soluții

    Sibienii sunt tot mai afectați de prezența în anumite zone din municipiului Sibiu a insectelor numite “tigrul platanului” și ploșnița dantelată (foarte asemănătoare ca aspect și parte din același ordin). În acest sens, au făcut sesizări la instituțiile publice, cum ar fi Primăria Sibiu și Agenția de Protecția Mediului . Instituțiile sibiene analizează fenomenul. Însă, deocamdată, potrivit informațiilor primite, nu există aprobată o substanță chimică menită să combată aceste insecte pe domeniul public. Potrivit Primăriei Sibiu, „în lipsa unui cadru legal și instituțional corespunzător, reglementat la nivel național, acțiunile pripite de combatere ale unor specii invazive prin dezinsecție ar aduce mai multe daune ecosistemelor”.

    Ce spune legislația în domeniu

    Legislația în domeniul combaterii dăunătorilor (Legea 24/2007, art. 14) este foarte clară:

    “(1) Protecția vegetației spațiilor verzi împotriva dăunătorilor se efectuează în baza prognozelor și avertizărilor făcute de unitatea fitosanitară locală cu atribuții de prevenire, îndrumare și control de specialitate pentru protecția plantelor.

    (2) Menținerea stării de sănătate fitosanitară a vegetației din spațiile verzi se efectuează de către proprietarii și administratorii acestora, prin realizarea măsurilor de prevenire a răspândirii și de combatere a bolilor și dăunătorilor plantelor și prin măsuri de carantină, sub directa îndrumare și control de specialitate al unităților fitosanitare pentru protecția plantelor.

    (3) Protecția spațiilor verzi împotriva bolilor și dăunătorilor se efectuează, de regulă, prin acțiuni preventive, metode biologice și metodologii integrate. Aplicarea substanțelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor este strict limitată și se realizează sub coordonarea instituțiilor fitosanitare și de protecția mediului”.

    Poziția Primăriei Sibiu

    „Primăria Municipiului Sibiu nu are atribuții în întocmirea planurilor de combatere a bolilor și dăunătorilor pentru spațiile verzi, acestea intrând în competența ministerelor de resort, prin Agențiile proprii specializate, respectiv Oficiul Fitosanitar, Agenția de Protecția Mediului și Direcția de Sănătate Publică.

    Tipurile de insecte pentru combaterea cărora se efectuează activități de dezinsecție, sunt stabilite de Institutul Național de Sănătate Publică sau de Direcțiile de Sănătate Publică. Tigrul platanului și ploșnița dantelată sunt insecte care se hrănesc cu seva plantelor și nu sunt considerate de autoritățile competente menționate vectori de transmitere a bolilor infecto-contagioase și parazitare pentru oameni sau animale.

    Primăria Sibiu a solicitat încă din august 2023 și un punct de vedere din partea Direcției de Sănătate Publică Sibiu. Conform răspunsului primit, la nivelul DSP Sibiu nu există un plan de combatere a acestor specii invazive de insecte emis de către Ministerul Sănătății și nici o metodologie de supraveghere a vreunei boli transmise de aceste insecte.

    Primăria Sibiu nu poate să depășească prevederile emise de autoritățile competente și, prin urmare, Programul Unitar de Acțiune de Combatere a Vectorilor alcătuit de Serviciul Public Salubrizare și Protecția Mediului include în prezent activități de dezinsecție pentru combaterea țânțarilor și căpușelor, care transmit (direct sau indirect) boli infecto-contagioase și parazitare pentru om și animale. Acest program NU include și NU POATE să includă combaterea insectelor tigrul platanului și ploșnița dantelată. Menționăm că, în lipsa unui cadru legal și instituțional corespunzător, reglementat la nivel național, acțiunile pripite de combatere ale unor specii invazive prin dezinsecție ar aduce mai multe daune ecosistemelor”, transmite Primăria Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    TU ALEGI! Portret de candidat: Adrian Bibu

    0

    Motivația pentru a candida: ”Am marea onoare și bucurie să anunț candidatura mea pentru funcția de primar al Municipiului Sibiu. Este un privilegiu deosebit și vă asigur, în acest moment, de buna mea credință și de dorința puternică de a dezvolta Sibiul, de a face lucruri pentru oraș și pentru sibieni, pentru a crește calitatea vieții. Vă invit cu drag alături de mine, pentru că este vorba de orașul nostru și de viitorul nostru!”         

    Adrian Bibu și-a anunțat candidatura pentru Primăria Sibiu într-o postare pe pagina sa de facebook, imediat ce candidatura sa a fost validată la nivel național de PNL, în 26 martie.

    Liderul municipal al PNL a candidat și în 2020 la funcția de primar al Sibiului, unde a obținut cel mai bun scor pentru un candidat PNL Sibiu la funcția de primar al municipiului Sibiu de după Revoluția din 1989. Înainte de a-și fixa ca obiectiv funcția de primar al Sibiului, acesta a fost directorul Sălii Transilvania.

    Adrian Bibiu este președintele organizației municipale Sibiu a PNL, iar activitatea sa în administrația locală din ultimii 4 ani a vizat două direcții: administrator public al județului în cadrul Consiliului Județean și consilier municipal în Consiliul Local Sibiu, unde este liderul grupului aleșilor locali PNL, în condițiile în care PNL are majoritate.

    Ca administrator public al județului în Consiliul Județean a urmărit și sprijinit îndeaproape toate proiectele promovate de Consiliul Județean și președintele Daniela Cîmpean, colegă de partid cu Adrian Bibu din ultimii 4 ani, printre care demersurile pentru noul spital județean, modernizarea imobilelor secțiilor din cadrul actualului Spital Clinic Județean de Urgență, programul Anii Drumeției, noile piste de biciclete ce vor lega Sibiul de orașele și comunele limitrofe, modernizarea și extinderea terminalului Aeroportului Internațional Sibiu.

    Din postura de consilier municipal și lider al aleșilor locali PNL, Adrian Bibu a avut o serie de inițiative în Consiliul Local care s-au materializat în proiecte concrete. Trebuie spus că la nivelul municipiului Sibiu, PNL se află în parteneriat cu FDGR. Astfel, printre inițiativele concretizate de Adrian Bibu și echipa sa se numără:

    – introducerea autobuzelor pentru transportul elevilor

    – crearea unei benzi de urgență pentru ambulanță pe strada Izvorului

    – crearea Agendei de Sănătate prin care sunt finanțate de către Consiliul Local Sibiu investiții în unitățile medicale (în ultimii doi ani au fost realizate lucrări de finisaje și achiziții de echipamente pentru Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” și Spitalul de Pneumoftiziologie)

    – promovarea  proiectului prin care ziua de 20 decembrie a devenit de anul trecut Ziua Sibiului    

    – sistemul plutitor de pe Cibin, care împiedică deșeurile să ajungă în municipiu Sibiu

    Cine este Adrian Bibu?

    Economistul Adrian Bibu și-a început cariera ca director de marketing la Antena 1 Sibiu, în scurt timp ajungând director adjunct. După închiderea stației locale Antena1, Bibu continuă activitatea în domeniu prin intermediul unei agenții de publicitate pe care o și conduce din poziția de director general. Aici elaborează mai multe strategii și planuri de creștere a cotelor de piață pentru mai multe companii sibiene. Colaborează cu Agenții de marketing și publicitate locale și naționale și reușește să coordoneze campanii de publicitate la nivel național.

    În plan sportiv, în 2008 a devenit campion european la Taekwon-Do cu echipa națională a României la Campionatul European din Polonia, cea mai importantă performanță din cariera sa sportivă. Totodată, a practicat schiul de performanță și este instructor de schi și snowboard. Între 2008 – 2017 e vicepreședinte CS PUMA CLUB Sibiu. Din 2015 – 2017, ocupă postul de director marketing ANDU Trading SRl, producător confecții textile; în paralel, e vice-președinte Federația Română de Taekwon-Do ITF. Între 2017 – 2020 e  director Serviciul Public Sala Transilvania, aflat în subordinea Consiliului Județean Sibiu. În anul 2020 intră în zona administrativă, unde ocupă atât poziția de consilier local, cât și administrator public al județului Sibiu.

    Educație și formare

    2008 – 2011, 2013 – 2015 Facultatea de Științe din cadrul Universității Lucian Blaga Sibiu, Specializarea Educație Fizică și Sport

    2001 – 2005 – Facultatea de Științe economice din cadrul ULBS, Specializarea: economia comerțului, turismului și serviciilor

    1997 – 2001 – Liceul Economic „George Barițiu” Sibiu, economie-marketing

    Întrebările Sibiu 100%

    Care este cea mai importantă realizare a dumneavoastră în plan personal?

    Pentru mine, nu știu dacă cea mai importantă realizare, dar, cu siguranță cel mai de suflet lucru în plan personal, a fost felul în care am reușit să fiu alături de frații mei, de familia mea și să depășim împreună momente grele. Apropierea dintre noi și susținerea reciprocă mi-au format convingerea că trebuie să mergi înainte, orice s-ar întâmpla.

    Care este cea mai mare realizare pe plan profesional?

    Zona metropolitană a fost un obiectiv foarte important pentru mine. Mă bucur că l-am dus la îndeplinire. În felul acesta, administrațiile din jurul Municipiului Sibiu, alături de cea a Sibiului, pot colabora pentru a implementa programe de interes comun pentru cetățeni, cum ar fi transportul în comun, cu linii de autobuz care să lege aceste zone. De asemenea, în acest fel, se pot dezvolta și colaborări culturale, economice, educaționale, sportive etc. Am înțeles beneficiile acesteia, după ce am studiat mai multe exemple de bună practică.

    După Sibiu, care este orașul dumneavoastră preferat, din România sau din toată lumea aceasta frumoasă?

    Nu am un oraș preferat în afară de Sibiu. Îmi plac multe orașe, îmi plac multe locuri, pentru că, într-adevăr, lumea asta e atât de frumoasă. Unele orașe îmi plac din punct de vedere arhitectural, altele din punctul de vedere al eficienței administrative, iar altele din punctul de vedere al tehnologiilor inteligente (mă refer aici la orașele smart, verzi și sănătoase). Dar un oraș preferat, pentru mine, este un oraș de care sunt atașat sufletește, ori eu nu pot să fiu atașat sufletește decât de orașul meu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Theodor Grecu. Speranțe pentru o viitoare Cupă mondială de snow-cross la Sibiu

    Sportivul sibian Theodor Grecu a devenit de curând campion mondial la snow-cross – proba Freestyle, un sport de iarnă, deocamdată neolimpic, dar în plină ascensiune și vizibilitate. Competiția a avut loc în luna martie, în China.

    Prestația sportivului sibian într-un sport în care este deschizător de drumuri pentru țara noastră este una inedită, nu prin prisma performanței, ci mai ales prin modul în care a intrat în contact cu acest sport. După ce anul trecut, la competiția desfășurată la Schoeneben, Italia, Theodor Grecu a obținut locul 5 la proba de Snow Cross și locul 9 la Freestyle, în acest an Theo a reușit să se claseze pe prima treaptă a podiumului la proba de Freestyle, ceea ce a însemnat câștigarea medaliei de aur în această probă. De asemenea, sibianul a reușit să ocupe locul 4 la proba de SnowCross, la sutimi de secundă de locul întâi.     

    Performanțele de excepție la Cupa Mondială de Snow Cross din Changli, China, deschid o nouă perspectivă pentru sporturile de iarnă practicate pe pârtiile din România, inclusiv pentru participarea și atragerea desfășurării în țară a unor competiții naționale și internaționale similare. “Acum doi-trei ani am dat întâmplător de un băiat din Oradea, îl chema Bogdan și se ocupa pe partea de România la nivelul competițiilor. El m-a inițiat în acest sport și așa am ajuns anul trecut în Italia, la competiție. Acesta mi-a făcut legătura cu organizatorii. M-am înscris destul de târziu în competiție, în noiembrie, când aproape că se închiseseră înscrierile.

    În cele din urmă, m-am înscris la jumătatea lui decembrie. Eu am început cu snowboard-ul, însă pe măsură ce am avut acces la informații, m-am simțit tot mai atras de acest sport, unul care te solicită atât fizic, cât și mental”, spune Theodor Grecu. Practic, probele din snowsski au loc pe trasee asemănătoare probelor clasice de schi alpin. „Pentru că talpa e foarte asemănătoare  cu cea de schi, are canturi, un șanț de ghidaj pe mijloc, e fină, deci e unu la unu cu talpa de schi, doar că e mai mică. Novaskis (patinajul pe zăpadă) este o disciplină relativ nouă în panoplia sporturilor de iarnă, și atrage din ce în ce mai mulți practicanți din Europa, Asia și America de Nord. Sportivii echipați cu un set de clăpari speciali, cu talpă asemănătoare schiului, care sunt capabili să asigure alunecarea pe suprafețe înzăpezite, se întrec în două discipline: SnowCross – parcurgerea cât mai rapidă a unui traseu cu porți și obstacole, asemănător probelor de coborâre din schiul clasic și FreeStyle – o probă în care concurenții trebuie să își arate măiestria în a executa trick-urilorla elementele din snowpark”, continuă sibianul.

    Deocamdată, merge la competiții pe bugetul propriu

    Având în vedere că snowcross-ul abia prinde contur, nu este recunoscut și nici încadrat în calendarul internațional al federației naționale de specialitate și, de aceea, cu atât mai puțin sponsorizat. Concurenții entuziaști și îndrăgostiți de acest sport participă la competiții, prin efort propriu și sprijiniți de familie și prieteni. Este și cazul lui Theo Grecu, care are o carieră în consultanță financiară. Pe viitor și-a propus să organizeze o Cupă mondială chiar la Sibiu, în zona Păltiniș. „Eu aș vrea să organizez la un moment dat o etapă de Cupă mondială chiar la noi în țară, poate chiar în Sibiu. O să am nevoie de sponsori, ceea ce e destul de greu, pentru că trebuie să susții un pic atleții care vin. Sunt totuși costuri rezonabile, însă numai în acest fel putem promova acest sport în România și să atragem noi practicanți. Sibiul ar fi cadrul ideal pentru o astfel de competiție.

    Acum, activi suntem maxim douăzeci de sportivi în România. Am gândit niște concepte de evenimente pentru popularizare, unele la Sinaia, în care oamenii să se familiarizeze cu acest sport. Dorim să amplasăm un cort pentru informare și de prezentare a materialului de concurs, însă din cauza problemelor financiare ale brandului de patine care ne susține, dar și din lipsa sponsorilor am decis să mai amânăm aceste demonstrații. Totuși, reacțiile oamenilor care vin în contact cu sportul nostru sunt împărțite. Unii spun că nu par safe, însă pe de altă parte sunt foarte mulți care sunt foarte deschiși și uimiți de spectaculozitatea noului sport. În plus, nu mai e nevoie de bețe, cum este în cazul probelor de schi alpin”, mărturisește Theo Grecu. Orientativ, echipamentul de concurs costă între 200 și 500 de euro.

    Sportul în China în plină ascensiune

    Revenind la competiția din China, au luat parte 32 de concurenți. „Sportivii cehii sunt poate cei mai antrenați buni din Europa. Sunt agresivi și lucrează foarte bine ca echipă, se completează. La probele tehnice și obstacole au cea mai bună tehnică și sunt și foarte rapizi. Eu unul, în concurs, am prins undeva la vreo 65-70 de km/h în Sinaia, în proba de cross. Recordul, din ce știu eu, la momentul actual, în probele tehnice este de 108 cu fața, cu spatele 103 și în future 106, cu picioarele desfăcute. La  noi, în Europa, America, Japonia există o cultură incipientă pentru acest sport, în timp ce China sau Coreea este un sport nou. Oricum, în statistici, în China este o creștere de 10 % a oamenilor care s-au apucat de sporturi de iarnă, iar mulți vor veni spre sportul nostru”, afirmă sportivul sibian.

    De altfel, cel mai probabil în 2025, campionatul mondial de snowcross este foarte posibil să fie organizat tot în China, care dispune de condiții excelente financiare și organizatorice. Theodor Grecu spune că pe timp de vară alternativa cea mai bună de pregătire pentru iubitorii acestui sport sunt rolele. „În principal, eu, vara mă duc în skatepark, mă duc în jump-arena, la mall, unde sunt tot felul de trambuline. Practic, pot să mă antrenez pe pârtie, pe oriunde. De exemplu, când mă duc pe Transalpina, mă duc pe drumul de pădure, unde drumul are multe serpentine. Atunci pentru mine e foarte ok să mă antrenez acolo, pot să frânez în timp sau să prind viteză”, spune Theo.

    CITEȘTE și: Sibianul Theodor Grecu este campion mondial la snowcross

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Alin Dincă, de la Trooper: ”Primul sold out din istoria trupei l-am avut la Sibiu”

    Trooper este poate cea mai bună trupă de heavy metal din România. Fondată în 1995 sub tutela fraților Dincă, Alin și Aurelian Dincă, împreună cu Ionuț „Oscar” Rădulescu, această formație a adus publicului povești și povestiri puse pe note. Pe unii muzica lor i-a maturizat, i-a făcut  tari ca munții sau i-a făcut conștienți că trec anii. Concertele lor sunt adevărate spectacole interactive, în care publicul este un membru al trupei.

    Nu degeaba formația se numește ”Trooper” (Soldat). Ei ”mărșăluiesc” pe scenă, în timp ce publicul aruncă cu flori și fredonează cântece de chemare la ”luptă” pentru salvarea neamului românesc. După concertul de vinerea trecută, l-am abordat pe Alin Dincă, alias Coiotu, solistul trupei, și l-am rugat să ne spună câte ceva despre experiențele lui de la Sibiu, dar și din restul țării.

    Cum ți se pare publicul sibian?

    Din 2002, de când am venit prima oară la Sibiu, în acest oraș a început să se creeze o comunitate. Nu știu ce am făcut ca publicul să rezoneze așa cu noi, dar primul concert pe care l-am avut aici a fost sold out. Acest fapt m-a uimit. A fost primul sold out din istoria trupei, la un concert în care a cântat doar Trooper, fără vreo altă formație. De atunci am ajuns să venim chiar de două-trei ori pe an să concertăm, iar lumea vine în continuare să ne vadă, pot spune că suntem ca o familie.

    Care crezi că e melodia Trooper preferată a sibienilor?

    Cu siguranță melodia lor  preferată, în acest moment,  este ”Trec anii”, pentru că beneficiază de o megapromovare, să spun așa, prin festivalul ”Pune mâna pe chitară”, unde se adună sute de chitariști care cântă diverse piese. Iar melodia aceasta, a noastră, este printre ele. Cred că în acele momente, când s-a cântat în cor ”Trec anii”, a ajuns cumva la inima tuturor. După 10 ediții de ”Pune mâna pe chitară”, această piesă deja a intrat în ADN-ul fanilor sibieni.

    Foto: Arhiva personală

    Aveți foarte multe melodii care se inspiră din regiunile istorice ale României, din Moldova, din Muntenia… Pe când o piesă și din Transilvania?

    În 2009 am lansat ”Vlad Țepeș: Poemele Valahiei”. După aceea, în 2018, am lansat ”Ștefan cel Mare: Poemele Moldovei”. Și am anunțat încă de când am lansat primul album că o să fie o trilogie. N-am știut despre cine o să scriem, ce o să se întâmple, care o să fie următorul pas. Între primele două a fost o pauză uriașă (2009-2018), între al doilea album și cel pe care îl vom lansa anul acesta va fi o pauză de șase ani (2018-2024). ”Mihai Viteazu: Poemele românilor” se va numi. Ne-am gândit să încheiem această trilogie cu această personalitate istorică deoarece este voievodul care a reușit să să unească cele trei regiuni pentru prima oară, chiar dacă pentru puțin timp.

    Am luat în calcul să scoatem câteva piese și despre un conducător transilvănean, dar în final eu am luat decizia că trebuie să încheiem cu ”Mihai Viteazu: Poemele românilor”. Poate dacă ar mai fi existat și a patra parte, atunci am fi cântat și despre un voievod din Transilvania. Dar, dacă mergem pe stradă acum și îi spunem unui român, la întâmplare, să ne zică primii trei voievozi care îi vin în minte, probabil că ar spune Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu.

    Unde crezi că este cel mai dificil public pentru Trooper?

    Dacă ar trebui să-ți povestesc despre un moment neplăcut, pe care l-am întâmpinat la vreun concert, n-aș putea să spun nimic. De fiecare dată, chiar dacă oamenii erau la primul concert Trooper sau am mers pentru prima oară într-un loc, cumva, după primele piese, i-am convins, și au rezonat cu noi.

    Foto: Arhiva personală

    ”Aș vrea ca România să fie sănătoasă”

    Ce părere ai despre disensiunile regionale din România? Crezi că mai există sentimentul acesta de mândrie regională, de ”naționalism local” în rândul oamenilor?

    În mine există un sentiment naționalist, dar nu unul patetic. Adică, nu merg cu crucea în brațe pe stradă și cu steagul României să defilez și să țip că știu eu ce trebuie să facem să o ducem mai bine și cum ne fură străinii. Dar aș vrea ca România să fie sănătoasă. Iar pentru mine luptele acestea regionale nu există. Eu trăiesc în România. Că există o împărțire din aceasta pe zone, apoi pe județe, orașe și așa mai departe, sunt niște povești.

    Eu sunt un cetățean al României. Dacă mâine mă duc în Cluj, tot cetățean al României sunt! Dacă poimâine mă mut în Turnu Măgurele, tot un cetățean al României mă numesc. Nu vreau să fiu catalogat după regiunea de unde mă trag. Așa cum nu vreau să mă catalogheze cineva ca fiind rocker. Dacă la atât m-ai redus, să vii și să-mi spui că sunt rocker, la câte lucruri am făcut pe lume, înseamnă că e ceva greșit rău la tine.

    Crezi că tinerii dintr-o regiune a țării rezonează cu melodiile dedicate unor personalități din altă parte?

    Îmi aduc aminte când am lansat ”Ștefan cel Mare: Poemele Moldovei”. Era o piesă care suna: ”Acum ori niciodată, la luptă vom pleca. / În suflet e Moldova, nicicând n-o vom lăsa!” Și mi-a scris un băiat: ”Eu sunt din Constanța, dar când aud piesa aia, îmi vine să zic și eu: «Nu vă dăm Moldova, lăsați-ne în pace»”. Eu cred că în toți mai există o picătură de Românie normală. Nu e vorba de patriotism, e vorba de dorința de a fi și România o țară sănătoasă.

    Foto: Arhiva personală

    Care este momentul tău preferat dintr-un concert?

    Cred că momentul meu preferat  e când mă urc pe scenă. Iubesc să văd oameni fericiți în fața scenei. Mulți consideră că atunci când vin la un concert de rock, totul e haotic. Dar nu e așa. Oamenii devin zâmbitori, și în momentul acela îmi dau seama că eu am reușit; împreună cu băieții, bineînțeles. Am reușit să-i facem să uite de problemele din afara locului unde ne-am întâlnit să cântăm împreună. Nu se mai gândesc la rate, la școală, la muncă, la ce probleme au. Sunt fericiți, sunt într-o nouă lume, pe care o creăm noi, cei de la Trooper, chiar dacă durează doar o oră jumătate.

    Când consideri că un concert a ieșit bine?

    Dacă oamenii pleacă fericiți de la concert. Dacă noi am terminat de cântat, am plecat de pe scenă și îi aud pe oameni în sală sau în arenă cântând în continuare, atunci  îmi dau seama că noi ne-am făcut treaba bine. Au mai fost concerte când am fost foarte obosit, când am fost extraordinar de răcit, când am cântat cu laringită, când am depus un efort foarte mare, dar nu pot să spun că s-a întâmplat ceva rău. Am dus concertul până la capăt, oamenii au fost alături de mine, le-am zis de la început că sunt bolnav, așa că au cântat ei mai tare decât mine, ca să mă ajute.

    Foto: Arhiva personală

    ”Fiecare piesă este ca un copil pentru noi”

    Ai vreun ritual înainte de a intra în concert?

    Nu, nu am. Vorbesc cu băieții, ne pregătim, mai o glumă, mai un brânci, mai ceva. Și nici nu fac ceva exerciții înainte de spectacol. De regulă vin încălzit, cânt toată ziua, pentru că știu că avem probe de sunet și vreau să fiu elev ca la început.

    Unde crezi că este cel mai greu să cânți?

    Sălile Polivalente sunt cele mai rele pentru concerte, pentru că acestea nu sunt antifonate încât să poți să susții concerte în ele. Sunt săli de sport, nu de spectacol.

    Ai vreo melodie preferată?

    Nu, nu am. Am zis mereu lucrul acesta de fiecare dată când am fost întrebat. Fiecare piesă este ca un copil pentru noi, nu ai cum să alegi. Sunt zile, sunt stări și stări, mai modific playlistul în funcție de preferințe, în funcție de cum mă simt, de cum mă aud. Dacă văd că mă aud foarte prost în cască și trebuie cânt o piesă care este extraordinar de dificilă vocal, normal că nu vreau să-mi rup gâtul forțându-mă. Și în momentul acela înlocuiesc piesa cu alta.  Pot să spun doar că iubesc tare mult piesele lungi, de aceea avem și foarte multe astfel de melodii. Pentru că mi se pare că nu poți să spui o poveste în doar trei minute. Îmi plac piesele lungi, îmi plac poveștile, îmi place să merg împreună cu publicul prin diverse locuri.

    În ce procent la un concert e important publicul și în ce procent interpretarea Trooper pentru atmosferă?

    Mereu am zis că publicul este al șaselea membru al trupei noastre. Dacă ei greșesc, concertul nu iese. Dacă greșim noi, este același lucru.

    Ce melodii ți se cer cel mai des?

    Acestea fără de care nu putem ieși de pe scenă: Maturizare, Destin, Trec anii, Liceul cimitir, Maturizare, Tari ca munții, mai nou Dragoste falsă… Sunt foarte multe, din fericire.

    Când va fi următorul concert la Sibiu?

    Nu știu, încă nu l-am bătut în cuie, dar îl vom anunță curând. Oamenii trebuie să intre în permanență pe pagina noastră de Facebook și vor fi la curent cu fiecare lucru pe care-l facem.

    Vrei să transmiți un mesaj așa, de final, pentru publicul sibian?

    Vă mulțumim mult pentru că sunteți alături de noi de mai bine de 20 de ani. Sper să rămâneți în continuare, pentru că noi, cu siguranță, o să vă  mai stresăm.

    Foto: Arhiva personală

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Doar 5.000 de lei valorează deocamdată moartea tinerei mame

    DSP anunță că a efectuat cercetări la Clinica Polisano, Serviciul de Ambulanță Sibiu și Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu. Au fost aplicate două amenzi, în valoare totală de 5000 lei, pentru Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu, respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

    ”Ca urmare a decesului pacientei B.A.B., internată în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, s-a efectuat control în sănătate publică la cele trei unități medicale implicate în acest caz, respectiv: Clinica Polisano, Serviciul de Ambulanță Sibiu și Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu”, informează Direcția de Sănătate Publică.
    Totodată, DSP menționează faptul că verificările au fost efectuate în limita competențelor ce revin personalului cu atribuții de control, pe baza documentelor puse la dispoziție de reprezentanții unităților medicale verificate. Responsabilitatea pentru veridicitatea înscrisurilor și a documentelor puse la dispoziția echipei de control, revine atât conducerii unităților respective, cât și persoanelor care au elaborat, întocmit și avizat, după caz, se mai precizează în comunicatul DSP.

    A fost sesizat Colegiului Medicilor din România

    Reprezentanții Direcției de Sănătate Publică spun că nu au fost identificate erori în ceea ce privește asigurarea asistenței medicale în cazul pacientei B.A.B., fiind respectate recomandările din ghidul clinic și procedura operațională. Ministerul Sănătății nu intervine în aprobarea procedurilor și protocoalelor din unitățile sanitare, însă au fost constatate neconformități legate de întocmirea unor documente medicale.

    Verificarea veridicității diagnosticelor înscrise în foile de observație, biletul de ieșire din spital și alte documente medicale puse la dispoziție echipei de control, precum și conduita terapeutică urmată, exced ariei de competență a DSP.
    Ca urmare, a fost sesizat Colegiului Medicilor din România și, de asemenea, au fost transmise constatările către IPJ Sibiu, care, de altfel s-a autosesizat în acest caz.
    Serviciul Județean de Medicină legală Sibiu urmează să întocmească raportul de autopsie, care însă, la acest moment, nu este finalizat.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Filarmonică. Makcim Fernandez Samodaiev câștigă în instanță. Decizia nu e definitivă 

    Disputa dusă în justiție, la Tribunalul Sibiu, între Makcim Fernandez Samodaiev și conducerea Filarmonicii Sibiu și-a aflat primul verdict. Decizia nu este definitivă. „Instanța de judecată dă dreptate Filarmonicii de Stat Sibiu în dosarul nr. 1959/85/2023 și recunoaște că fapta angajatului care a lipsit nemotivat de la repetiție și de la concertul din 8 martie dedicat Zilei Femeii a reprezentat un act de indisciplină în muncă. Remarcă, totuși, că sancțiunea a fost drastică, transformând sancțiunea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă în amenda disciplinară de reducere a salariului cu 5% timp de o lună. Soluția nu este definitivă și poate fi atacată”, informează Filarmonica Sibiu.

    Instrumentistul Makcim Fernandez Samodaiev a anunțat, în luna august 2023, pe pagina personală de facebook, că a fost concediat. ”Sunt concediat. La exact un an de la lansarea petiției pentru a opri abuzurile în cadrul Filarmonicii de Stat Sibiu, printr-o decizie de desfacere disciplinară a contractul individual de muncă. O decizie absolut abuzivă semnată de către managerul instituției cu avizul pozitiv al clasei politice care se află actualmente la guvernarea CJ, așa cum reiese din exprimările lor prin presa locală. Vă las să trageți concluzii fiecare”, afirma Makcim Fernandez Samodaiev. Ulterior, acesta a atacat decizia Filarmonicii Sibiu în instanță. 

    Prin urmare, Filarmonica sibiană va fi obligată de instanță să îl reangajeze pe Makcim Fernandez Samodaiev (cu toate drepturile și consecințele de rigoare ce decurg din aceasta) și să îi aplice penalizarea de 5 % din salariul pe o lună.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

               

    EDITORIAL. ”Ce are ea și nu am eu?” Sau despre îndătinatul traseism politic

    Viceprimarul Sibiului, Corina Bokor, s-a înscris în PSD, dar ar fi vrut să se iubească în continuare și cu FDGR (de la care nu s-ar mai fi dus). Săptămâna trecută, încă un primar PNL din județ s-a aciuat și el pe la același partid. E vorba de Vasile Beschiu, primarul comunei Jina. După ce de curând și viceprimarul PNL din Miercurea Sibiului, Ioan Ludoșan, s-a trasmutat și el spre ”roșii”. Bașca alți primari, de prin alte partid(uleț)e. În viitorul apropiat se anunță cel puțin alte patru racolări de primari PNL de către PSD.

    Că treaba e destul de groasă, o recunoaște și Raluca Turcan, președintele PNL Sibiu, care într-un comunicat de presă precizează: ”Plecarea unor primari de la PNL la PSD este o acțiune politică greșită, care slăbește actuala coaliție de guvernare și pune în pericol realizarea proiectelor majore pentru țară. Fiecare primar, viceprimar sau consilier care părăsește partidul reprezintă o lovitură la temelia stabilității politice și economice pentru care ne-am aliat politic și am decis să guvernăm împreună. Din această migrație pierdem toți, nu doar PNL!” Mai mult, Raluca Turcan e convinsă că ”nu binele comunității locale îi determină pe unii să schimbe partidul politic, chiar înainte de alegeri, ci presiunile, condiționările și chiar șantajul, lucruri care nu au ce căuta într-un stat membru al UE și profund incorecte între doi parteneri de guvernare”.

    Politica, mai ales la noi, e o continuă cursă de cai troieni. Chiar dacă ea nu are principii, ci doar interese, omul de rând se tot amăgește, cu fiecare nou sezon electoral, că cei pe care își proptește ștampila vor și ține cont, la vremea potrivită, și de ei. Și într-un cinic masochism, mai votează încă o dată, și încă o dată, amăgit de binecunoscutele sloganuri de genul: ”Votul tău contează!”, ”Împreună, pentru România!”, ”Ieși și tu la vot!” etc. Pe când, în fond, la noi politica se învârte doar în jurul abilității de a negocia despre cine primeşte ce şi când.

    Acum câteva săptămâni, într-o anumită zonă a țării, povesteam cu un astfel de migrant dinspre PNL spre PSD. Omul povestea cu năduf cum de nu știu câtă vreme stă cu oareșce proiecte în așteptare și numai nu vin banii. În acest context, apare… agentul de vânzări PSD. Primarele i se confesează prin ce trece, acesta scoate minunăție de telefon și sună la ”Centru” și discută direct cu mai-marele PSD-ist. La scurt timp, ca prin farmec, se deblochează banii, proiectele sunt mai realiste ca niciodată în finanțare, iar primarul PNL-ist debarcă cu surle și trâmbițe (că nu se cade să zicem cu tromboane) în PSD.

    PSD Sibiu se poate lăuda (și o face din plin!) cu o recoltă bogată. Chiar dacă își racolează primarii, cu precădere, de la partidul cu care e în alianță la guvernare. Românul ”iubește trădarea”, vorba lui Caragiale, dar, din exces de iubăreală, se pare că se dă în vânt și după trădători. Altfel nu ar vota aceiași oameni, aceleași comportamente.

    Să o parafrazăm pe Delia, ”Ce are PSD și nu are PNL?” Pe lângă faptul că își îngroașă rândurile tot mai insistent cu traseiști, desigur. Telefonul ăla, la capătul căruia stă cineva la butoane și răspunde. Eficient…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Horia Fedorca, alias Avram Iancu. Actorul care pune o oglindă în fața oamenilor


    Horia Fedorca, cunoscut mai ales după rolul principal din filmul ”Avram Iancu împotriva Imperiului” are 27 de ani, s-a născut în Satu Mare, dar activează profesional la Sibiu. Odată cu personajul Avram Iancu, Horia își face debutul în cinema, într-un rol principal.

    A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, București, secția Actorie, în anul 2018. A urmat un Masterat în „Artele spectacolului”, iar în prezent este angajat la Teatrul Național Radu Stanca și, după spusele sale, îi place la nebunie ceea ce face.

    A  jucat în mai multe piese de teatru, precum „Livada de vișini“ (regia: Dumitru Acriș), „Romeo și Julieta“ (regia: Andriy Zholdak), „Trei surori“, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“ (regia: Andrei și Andreea Grosu) și multe altele.

    Foto: Arhiva personală

    ”Atunci când primesc un rol, încerc să îl întruchipez cât mai real”

    Ce te-a făcut să vrei să devii actor?

    Tata, după Revoluție a plecat să lucreze în America, și mi-a trimis un costum de batman. Aveam multe obiecte care purtau ”simbolul liliacului”, Batman a fost supereroul meu preferat. Țin minte și acum cum tata își folosea camera ca să mă filmeze; m-a surprins în toate ipostazele. Primul video în care apar este în 22 august 1996. Mă uitam, împreună cu tata, încontinuu, nu mă plictiseam. Și tot vizionându-l, o stresam încontinuu pe maică-mea, că vreau și eu la televizor, că vreau și eu la televizor. Ea îmi răspundea că: ”Hai că punem caseta în video, îl pornim, și vei fi la televizor”. Eu nu înțelegeam cum să fiu la televizor, când eu știam că trebuie să fiu în interiorul lui. La un moment dat, cred că într-un moment de agonie, mama mi-a zis să mă fac actor dacă vreau la televizor! Și am și am ascultat-o.

    Ai vreun idol, un model care ți-a jalonat viața?

    Îmi place să urmăresc oamenii care își fac treaba bine sau care încearcă să-și facă treaba bine. Nu pot spune că apreciez pe cineva în mod special. Și cei care mă inspiră nu sunt neapărat tot timpul din meseria mea. Sunt de părere că poți învăța de la oricine.

    Crezi că oamenii se nasc actori?

    Nu. Te poți naște cu talent, dar talentul nu este de ajuns. Până la urmă este o meserie ce se învață. Poate unii sunt mai talentați sau mai puțin talentați, dar ca în orice altă profesie, prin muncă și disciplină poți dezvolta abilități.

    Ai simțit ”duhurile actorilor” de pe holurile facultății?

    Nu pot spune că am simțit vreo energie aparte prin facultate. Dacă vine vorba de ”duhurile actorilor”, despre ”magie”, eu sunt de părere că totul se întâmplă în capul tău, nu e ceva magic la mijloc. Pur și simplu stai și realizezi că ești acolo unde au fost și alții mai mari decât tine. Tu investești cu valoare un loc. Dacă ar veni cineva care nu are nicio legătură cu meseria mea, nu cred că ar simți ceva special.

    Preferi rolurile negative sau pe cele pozitive?

    Am jucat și roluri pozitive, și negative, nu am vreo preferință. Când joc un personaj, nu mă interesează dacă e bun sau rău. De fapt, nici nu stau să mă gândesc. Atunci când primesc un rol, încerc să îl întruchipez cât mai real, indiferent de ce parte a baricadei se află. Mă gândesc cum s-ar comporta acea persoană, conform scriiturii, dar și dincolo de ea.

    De exemplu, noi la facultate suntem învățați să ne apărăm personajele. Ce înseamnă să ne apărăm personajele? Exact așa cum cineva încearcă să-și apere propria persoană indiferent de situație, noi mereu credem că avem dreptate, chiar mereu, chiar dacă poate după trei secunde, trei minute sau mai târziu ne dăm seama că am greșit, și în cazul ideal ne cerem scuze. Dar în acea secundă în care am greșit, putem să jurăm că avem dreptate. Așa este și cu personajul. Eu încerc să-l apăr însușindu-mi toate datele trecutului său, toate valorile, concepțiile sale și să-i dau dreptate în povestea lui. Îi dăruiesc corpul meu unui personaj, ca el să existe și să se exprime vertical, nu doar orizontal.

    Ai plecat vreodată cu un personaj acasă?

    Nu pot spune că am plecat acasă cu un comportament al unui personaj. Bineînțeles, eu studiez comportamentul personajului și în afara repetițiilor, dar nu pot spune că asta îmi afectează relațiile cu alți oameni.

    Foto: Arhiva personală

    ”Pe Avram Iancu nu l-am simțit ca pe un personaj greu”

    Cum ți se pare publicul sibian?

    Îmi place foarte mult publicul sibian. Mi se pare foarte divers, îmi place că văd oameni în sală din prima, a doua și a treia tinerețe. Și pe lângă aceasta, avem plăcerea să vedem în sală oameni din alte orașe care vin special pentru unul sau mai multe dintre spectacolele noastre.

    Cum ai ajuns, ca actor, la Sibiu?

    În 2020, la final de ianuarie, eram student în anul II la master, când s-a dat un concurs de angajare la Sibiu. M-am înscris, am dat probele și la final mi s-a spus că de azi o să fac parte din trupa Teatrului Național Radu Stanca. După luarea concursului, am primit și vestea că o să fac o înlocuire în spectacolul ”Cui i-e frică de Virginia Woolf”, cu care am plecat într-un turneu național două săptămâni mai târziu.

    Ți s-a părut greu Avram Iancu ca personaj?

    Pe Avram Iancu nu l-am simțit ca pe un personaj greu. Desigur, asta nu înseamnă că a fost o joacă de copii; niciun personaj nu e simplu. Sincer, spre rușinea mea, nu știam foarte  multe despre Crăișorul munților, am tot spus lucrul acesta.  Știam că a condus Revoluția de la 1848 și cam atât.

    Există vreo personalitate istorică ce ți-a rămas în minte din școală?

    Una dintre personalitățile din istorie care mi-au rămas în minte din școala primară a fost Mihai Viteazul. Aveam o planșă mare cu el în clasă. Mă tot holbam la el, îmi plăcea cum arăta. Mi-ar plăcea să mai joc rolul unor astfel de personalități istorice.

    Ți-a schimbat viața ”Avram Iancu”?

    După film nu pot spune că mi s-a schimbat radical viața, însă mi s-a îmbunătățit. ”Avram Iancu” mi-a adus lucruri noi și frumoase în viață.

    Foto: Arhiva personală

    ”Dacă nu muncești, nu te străduiești, nu reușești”

    Îți place să călătorești?

    Iubesc să călătoresc, însă n-am avut niciodată bani să o fac. Noroc cu turneele pe care le-am avut alături de actorii de la Radu Stanca, în țară și în afara ei.

    Zi-mi o întâmplare dintr-un turneu.

    Îmi aduc aminte de o experiență interesantă din Japonia. Eram împreună cu Adi Neacșu, un foarte bun prieten și coleg de-al meu, și așteptam la o trecere de pietoni. În fața noastră era un parc pe care voiam să-l vizităm. În spatele nostru era un cartier de zgârâe-nori. Străzile erau goale la ora la care eram noi acolo. Nicio mașină, niciun om nu era pe stradă, parcă era abandonat orașul. La un moment dat, cât timp așteptam la trecere, în spatele nostru apare un tip la vreo doi metri, musculos. Eu nu sunt un tip chiar scund, dar mă simțeam mic tare pe lângă omul acela. Era îmbrăcat într-un tricou negru, ce aproape plesnea pe el.

    Uitându-mă la el de jos, și cu imaginea de zgârâe-nori în spatele lui, mă simțeam ca într-un film american de acțiune. Mă uit la Adi și îi spun: ”Bă, uită-te un pic la tipul ăla! Fii atent cum arată”. Se întoarce și Adi spre el, iar omul se uită la noi și ni se adresează: ”Bă, voi sunteți români?!”. Am căscat ochii când l-am auzit și m-a cuprins dintr-odată o rușine mare. Dar ne-am împrietenit, am petrecut niște timp împreună, plimbându-ne prin acel parc. Ne-a povestit viața lui și noi i-am povestit despre ale noastre.

    Unde ai avut cele mai frumoase aplauze?

    Cele mai frumoase aplauze le-am avut în China. Într-un turneu am jucat trei spectacole. Iar la primul spectacol s-a petrecut o întâmplare interesantă. Am început spectacolul, dar pe la jumătatea lui, spectatorii au început să huiduie. Noi, actorii, ne uitam unii la alții mirați, nu știam ce se întâmplă. La un moment dat, când erau prea puternice zgomotele în sală, am decis să ieșim să aflăm ce se întâmplă. Au fost niște probleme tehnice, și nu mai funcționa supratitrarea. Publicul nu mai înțelegea ce spunem, spectacolul fiind în română, și protesta să se oprească reprezentația, ca să se rezolve problema.

    După zece minute am reluat spectacolul de unde a început să existe problema titrării.  Am revenit pe scenă în aplauze. După ce s-a terminat spectacolul, am primit niște aplauze impresionante. Câteva minute oamenii aceia au aplaudat încontinuu! Am primit cele mai frumoase aplauze din viața mea, m-am simțit minunat! Fiecare dintre noi a primit și un buchet de flori. La un moment dat, Marius (Turdeanu) aruncă buchetul în public, și spectatorii au sărit să-l prindă. Eu, mai timid, l-am aruncat și eu, iar lumea a reacționat la fel.

    Ca actor, mori de foame?

    E un stereotip des întâlnit faptul că ”dacă ești actor, mori de foame”. Nu, nu e adevărat. Poți să mori de foame cu orice meserie. Dacă nu muncești, nu te străduiești, nu reușești. Poate salariile de actor sunt mici pentru standardele ce le impune societatea, dar nu mori de foame. Iar bucuriile și satisfacțiile mele nu vin exclusiv din lucruri pe care le pot cumpăra. Sunt de părere că trebuie să faci exact ceea ce vrei tu în viață, fără să asculți de gura lumii.

    Zi-mi o năzbâtie din copilărie!

    Verile până la 12-13 ani le-am petrecut la țară, la bunicul din partea mamei. În spatele livezii bunicului meu un vecin și-a pus porumb. Era o zi călduroasă de iulie, deci porumbul era încă verde. Eu, împreună cu un verișor de-al meu, ne jucam prin livadă. La un moment dat, mi s-a părut interesant să încep să fac scheme de karate pe porumbul vecinului și am început să rup la porumb vreo câteva rânduri bune. Dintr-o altă grădină, o vecină striga după noi: ”Voi ce faceți aici?” Eu, în momentul când am auzit-o, m-am culcat la pământ, dar vărul meu a rămas în picioare. Pe mine nu mă observase acolo stând ghemuit. Stând el în picioare, îmi spune cu naivitate: ”Horia, dar de ce te ascunzi? Ridică-te”. Lui nu i se părea că a făcut ceva rău, sincer nici mie la momentul acela, dar am acționat instinctiv. Nu am fost pedepsiți prea aspru, doar ne-au pus bunicii să punem din porumbul nostru doi saci, cam cât am stricat noi.

    Ce miros și gust îți aduce aminte de copilărie?

    Când simt miros de tei mă gândesc la Satu Mare. Nu știu, gândul mă duce undeva în gimnaziu.  Sau mirosul prafului când se ridică. Acesta mă duce în verile petrecute la țară. Și nu mai zic de gustul supei de vișine; acesta  pot spune că mi-a marcat copilăria.

    Care este rolul actorului pe pământul acesta?

    Să pună o oglindă în fața oamenilor.

    Foto: Arhiva personală

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    TU ALEGI! Portret de candidat: Astrid Cora Fodor

    Motivația pentru a candida la Primăria Sibiu: „Îmi voi depune candidatura pentru un al treilea mandat de primar al municipiului. O fac cu convingere, determinare și o fac cu promisiunea că mă voi implica 100% în finalizarea proiectelor pe care mi le-am propus. Unele sunt în stadiu avansat, altele incipient, dar asigură dezvoltarea pe care am pornit din 2000”, a spus Astrid Fodor, primarul Sibiului, în conferința de lansare a candidaților FDGR pentru Primăria Sibiu și Consiliul Județean.

    Astrid Cora Fodor și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat de primar al Sibiului din partea FDGR. Aceasta pleacă în cursa electorală pentru alegerile locale din 9 iunie cu gândul la continuitate în plan administrativ, având în vedre că  se află de aproape 10 ani în funcția de primar al Sibiului, de la începutul lunii decembrie 2014. Un deceniu în care a dezvoltat Sibiul pe aceeași linie administrativă a predecesorului său, Klaus Iohannis, devenit, în 2014, președintele României. În acest interval, Astrid Fodor  a încheiat două mandate de primar complete (2016 – 2020 și 2020 – 2024), iar acum se gândește la un al treilea mandat în fruntea Sibiului.

    În cazul unei victorii, la alegerile din 9 iunie, la Primăria Sibiu, în 2028, la finalul noului mandat, Astrid Fodor l-ar egala pe fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis, în topul longevității primarilor Sibiului de după Revoluție. Practic, fiecare ar ajunge la 14 ani ca primar în fruntea Sibiului și 28 de ani pentru FDGR în adminsitrarea fiefului sașilor din Transilvania.

    Cine este Astrid Cora Fodor?

    Economistă, Astrid Fodor și-a început cariera la o întreprindere din Mediaș. După doar un an, a revenit la Sibiu, unde s-a angajat la fabrica Libertatea. Aici a activat timp de 23 de ani, până când societatea și-a închis afacerea, iar apoi a început să se ocupe de finanțele Consistoriului Evanghelic. „Nu mi-a fost greu să mă impun. Și nu îmi este greu să mă impun. Dacă femeia are calitățile necesare pentru un lider, să fie, dacă le are bărbatul, să fie… Deci nu are niciun fel de relevanță, din punctul acesta de vedere, dacă ești bărbat sau femeie”, susține Astrid Fodor, în urma unei declarații făcute mass-mediei în momentul în care a devenit pentru prima dată primar al Sibiului.

    Sub mandatele de primar ale lui Astrid Fodor, municipiul Sibiu a continuat trendul ascendent pentru dezvoltarea economică și social-culturală. Și pentru noul mandat, aceasta va concura sub același principiu ca și în mandatele anterioare: „Campania mea se va concentra pe proiecte, așa cum a fost fiecare campanie. Nu mă voi concentra pe contracandidați”. În aceste condiții, factorul politic aproape că nu va conta. Trebuie menționat că în cele mai  multe situații a fost sprijinită de întreg Consiliul Local Sibiu, nu numai de aleșii FDGR.

    În mandatele sale, s-au reabilitat 159 de străzi de pământ, s-au modernizat 103 străzi, au fost construite noi drumuri de legătură și s-au reabilitat cele 16 cartiere de blocuri. De asemenea, s-a finalizat un nou pod peste Cibin, altul extins și modernizat, s-a realizat prima parcare din Hipodrom și iluminatul public, care e eco-eficient în proporție de 64%. La mobilitate, s-a înlocuit flota de autobuze. S-au construit peste 18 km de piste noi de biciclete, patru crește noi cu 275 de locuri, două noi grădinițe și două supraetajate aproape 270 de locuri. În ceea ce privește investiția în petrecerea timpului liber, aminitm noul stadion municipal, parcul de agrement Lacul lui Binder, skatepark-ul din zona Obor și derularea zonei de agrement Gușterland.

    Întrebările Sibiu 100%

    Care este cea mai importantă realizare a dumneavoastră în plan personal?

    Faptul că am reușit să îmi educ copiii ca oameni de bine, pregătindu-i pentru viață. Acum amândoi băieții mei sunt la casele lor și suntem alături unii de ceilalți, susținându-ne reciproc. Aceasta este cea mai mare satisfacție, cred, pentru orice părinte.

    Care este cea mai mare realizare pe plan profesional?

    Fără îndoială, faptul că sunt primar ales al Sibiului, la al doilea mandat. Eu m-am născut în Sibiu și iubesc acest oraș. Să pot face în mod direct ceva pentru Sibiu, din calitatea de primar, să pot să contribui la dezvoltarea lui, este o realizare de care sunt onorată. Am avut șansa să văd din poziția de consilier local, mai apoi de viceprimar și, de 8 ani ca primar, cum acest oraș s-a trezit la viață și a înflorit.

    După Sibiu, care este orașul dumneavoastră preferat, din România sau din toată lumea aceasta frumoasă?

    Sibiul ESTE orașul meu preferat. Cu Piața Mare și întreg centrul animat de evenimente și de viață, cu liniștea din parcuri sau din Piața Huet. Îl iubesc. Sigur că am găsit frumosul peste tot în România și în lume, în orașe mai mari sau mai mici. România e frumoasă, cu peisaje de vis, locuri deosebite și oamenii care m-au surprins nu de puține ori în mod pozitiv. Orașele europene mi-au servit de multe ori ca inspirație în anumite soluții pe care le-am aplicat, adaptat Sibiului. Dar Sibiul este acasă și rămâne singurul preferat, pentru că mă leagă de acesta o emoție pe care nu am găsit-o în nici un alt loc pe care l-am vizitat.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Emil Bihorean: singurul antrenor emerit din județul Sibiu

    Boxul este un sport dur, de contact, iar ca să faci performanță în el ai nevoie de disciplină și de foarte mult curaj. Unii oameni fac un sport doar pentru a fi sănătoși, însă alții îl practică ca să demonstreze ceva, să ajungă ”campioni”. Dar un boxer nu este niciodată singur, nici în ring, nici în afara lui. Alături de el se află antrenorul său, care îi este ca un membru al familiei, îndrăznesc să spun chiar ca o ”extensie a brațelor sportivului”, și chiar a minții. Deoarece un meci nu poate fi câștigat de un boxer fără sprijinul antrenorului.

    Emil Bihorean, actualmente antrenor la CSM, este singurul antrenor emerit din județul Sibiu. Iar conform ultimelor clasamente, este situat în top cinci antrenori din  Sibiu.

    ”M-am născut în comuna Petrilaca, județul Mureș, într-o familie în care ambii părinți erau profesori. Pasiunea pentru box a pornit din anul 1969. Atunci  la noi în țară s-a susținut Campionatul European de seniori. Eu eram copil, aveam 11 ani pe atunci, dar în momentele când am vizionat această competiție la televizor, s-a trezit ceva în mine, o dorință de a fi în locul campionilor de pe teren.  Ulterior, am început școala la Sibiu, iar prin ’74-’75, m-am apucat de acest sport, care mi-a modelat viața, aș putea spune. De atunci am boxat timp de 14 ani.

    Îmi amintesc și acum foarte bine, Liceul Industrial nr. 4  avea o secție de box, unde am început antrenamentele cu Dumitru Negrea. Frații Negrea au fost șapte la număr, dintre care patru dintre ei au boxat. Dintre ei, aș vrea să reamintesc că primul campion european al României, la seniori, a fost Ghiță Negrea. Dumitru Negrea, antrenorul meu, a fost ca un tata pentru mine. După numai doi ani am trecut de la juniori, la grupa de seniori. Ca senior, am participat la Campionatul Național. Pe atunci se organiza «Turneul Primăverii», unde selecția se făcea pe categorii de greutate. Erau 13 categorii de greutate, cele cu soț se țineau la Brăila, iar cele fără soț, la Galați”, relatează Emil Bihorean.

    Foto: Arhiva personală

    Olimpiada de la Moscova din 1980

    Viața de sportiv este una grea, plină de muncă asiduă, piedici, dezamăgiri și mai ales eșecuri. Iar diferența dintre un cuget puternic și unul mai slab este forța pe care respectivul sportiv o are spre a merge mai departe. ”În 1977 a fost o selecție pentru lotul olimpic. Aceasta s-a desfășurat până în 1980. În 1980 urma să se organizeze Olimpiada de la Moscova. Au fost lupte grele, categoria mea a fost de 54 de kilograme, și am avut patru meciuri de selecție, pe care le-am câștigat pe toate. Pe atunci era antrenor la Federația Română de Box maestrul Ioan Popa, care a fost activ la șapte olimpiade.

    Lui i-a plăcut prestația mea, și am participat alături de dumnealui la mai multe campionate din țară, dar și internaționale, în țări comuniste. Dar, după atâtea lupte, și după atâtea victorii, soarta a făcut ca la Campionatul Mondial să fie trimis altcineva. Am fost patru la categorie, iar după doi ani am rămas doi, eu cu Dumitru Cipere, cu care am avut 5 meciuri, unde scorul final a fost 3-2 pentru el. Dacă ar fi să-mi aduc aminte un meci din toată cariera mea, acel meci ar fi. A fost ultimul meci de selecție. Adversarul meu era un om foarte tehnic, tipul acela de sportiv care s-a născut pentru acest sport, plus că avea mai multă experiență decât mine. Eu m-am dus cu o serie de lovituri peste el, m-am eschivat, am dat tot ce-I mai bun din mine, dar arbitrii l-au ales pe el câștigător. A mers la Olimpiadă și nu a venit cu mâna goală înapoi în țară, ci a luat medalia de bronz”, ne povestește antrenorul emerit.

    Cum a devenit Emil Bihorean antrenor

    Unii sportivi, după o vârstă, în care și-a dedicat toată viața sportului pe care l-au iubit, se fac antrenori. Unii ajung de succes, alții întâmpină piedici. ”După 8 ani de la pierderea împotriva lui Dumitru Cipere m-am lăsat de box și m-am apucat de antrenoriat. La început am fost instructor alături de Nicu Negrea, care era antrenor la CSM. Pentru postul pe care îl aveam nu eram plătit, așa că a trebuit să lucrez ceva în paralel. În 1989, înainte să înceapă Revoluția, am dat un examen la București la Școala Națională de Antrenori.

    Iar în 1990 am început școala superioară. Pe atunci ca să devii antrenor trebuia să faci școala cu profesorii de la facultate. Am absolvit după doi ani și am luat diploma de antrenor. Am primit carnetul de antrenor, iar după aceasta, încet-încet am început să lucrez și să am rezultate. Un boxer trebuie să fie sfătuit de un antrenor, fără el nu se poate. Fiindcă la noi la box se lovește rapid, trebuie să blochezi sau să ataci, să eschivezi la fracțiune de secundă. De aceea prima oară la un sportiv este important antrenamentul minții. Pe parcurs se fac și mușchii. În box trebuie să judeci pe fracțiunea de secundă, să vezi intuiția adversarului. Clar, fără asta nu poți. Dacă nu judeci rapid, ești pierdut de jumate”, ne spune Emil Bihorean.

    Foto: Arhiva personală

    Ce calități trebuie să aibă un boxer?

    Aproape oricine poate practica orice sport, dar nu oricine poate ajunge la performanțe. Ca să ajungi campion ai nevoie de anumite calități. Dar s-a dovedit de mai multe ori că forța minții e mai puternică decât cea fizică. ”Un boxer, ca să aibă performanțe, în primul și în primul rând trebuie să fie curajos, dârz, hotărât în ce vrea să facă. Boxul nu este sport ușor, este un sport de contact, unde și adversarul vrea să câștige.

    În al doilea rând, contează fizicul. Un boxer trebuie să aibă alonjă la braț, să fie mai înalt, să nu fie gras. Aceste calități îl ajută. Sunt cazuri în care poate face performanță și dacă e mic de statură, dar trebuie mai multă muncă și disciplină. În box sunt multe procedee tehnice, cum ar fi eschivele, pas înapoi, blocaj, prin care luptătorul poate scăpa de lovitura adversarului și să contracareze. Avem și cazuri speciale când sportivii se nasc cu niște calități native”, ne relatează antrenorul emerit.

    Foto: Arhiva personală

    Campionatele de box în perioada comunismului

    Contextele politico-sociale pun amprenta asupra oamenilor. În perioada comunistă românii nu aveau dreptul la libertatea de exprimare, așa că unii oameni s-au exprimat prin intermediul unor pasiuni, sport, artă, doar ca să uite că sunt îngrădiți. ”Pe vremea comunismului, sportivii erau mai conștiincioși. Dacă veneau la antrenament, făceau antrenament, nu se ascundeau după sacul de box, cum fac unii acum. După Revoluție mi se pare că boxul a devenit un dezastru. Deși sună ciudat pentru tineri, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu sportivii de performanță o duceau mai bine.

    Desigur, lucrul acesta nu poate șterge cu buretele celelalte atrocități făcute de regimul lui. De exemplu, erau întreprinderile unde tu, ca sportiv, te puteai angaja, dar scos din producție și în același timp plătit. Deci în privința asta toate ramurile sportive au mers bine. Erau mult mai mulți sportive ca astăzi, dar și mai buni. Când  mergeam la finala pe țară, la juniori, la cadeți, la seniori și așa mai departe, treaba stătea diferit. Pe atunci erau mai multe faze: faza județeană, faza regională, pe urmă cea națională. De unde, la fiecare zonă se calificau câte doi sportivi la categorie. Pe urmă se aduna, cum se spune, spuma la final. Iar alimentația era mai ieftină și mai bună. Păi cu 44 lei mâncam trei mese. Se găsea pentru noi ceva carne. Acum bugetul e de 70 de lei pe zi de luptător”, povestește Emil Bihorean.

    Românii mai pot naște campioni

    Românii au talent la sport, dar din păcate nu prea se finanțează această ramură de către stat, iar lucrul acesta poate fi observat la rezultate. ”Românii mai pot naște campioni. Asociația Română de Box a fost acum câțiva ani de zile într-o decadă. Bugetul federație a fost sub nivel, iar conducerea chiar a vrut să ne oprească din competițiile internaționale, dar s-a rezolvat problema. De câțiva ani de zile au început să meargă bine și juniorii și tineretul. Dar la seniori  e problema, fiindcă nu ai unde să-i angajezi.

    CSM Sibiu nu poate, nu are un buget să le asigure un salariu cât de cât ca să poată să vină la sală. Seniorii sunt sportivii de peste 18 ani. Deci, după ce termină școala, trebuie să se angajeze, și nu mai au timp să se dedice sportului. Am mulți tineri, chiar campioni, care nu mai vin la sală. De exemplu, e și cazul lui Cojoc Petrișor, care a fost medaliat și la Cupa României și Naționale, în același an, iar acum lucrează cu tatăl său în construcții, de dimineață până la 6 seara.

    Alt exemplu ar fi Oprica Aurelian, medaliat și el, Lică-i zicem noi. El s-a angajat la un restaurant pe centru, în Piața Mare. Lucrează de la 8, mai ales vara, și până la două noaptea. Am mai fost pe la el, l-am mai scos de la lucru și l-am dus în competiție anul trecut, dar dacă nu e pregătit, degeaba, nu poate performa”, mai declară maestrul emerit.

    ”Pentru mine boxul înseamnă totul”

    Unii oameni trăiesc toată viața lor ca pe o corvoadă, ca pe un blestem ce a căzut asupra lor, însă alții, mai privilegiați, trăiesc din dragoste pentru cee ace fac. ”Pentru mine boxul înseamnă totul. L-am iubit și îl iubesc, noaptea în somn mă visam în ring, chiar și când m-am lăsat de box. Dacă boxul s-ar putea mânca, l-aș întinde pe o felie de pâine, sincer, atât de mult țin la box, la sportivii mei! Încă n-am de gând să ies la pensie, dacă s-ar putea și mă ajută Dumnezeu, voi merge în continuare să cresc campioni pentru România. Pentru mine sala de box e a doua mea casă”, ne mărturisește Emil Bihorean.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Sibiul – o redută importantă în Alianța NATO

    Joi, 4 aprilie, s-au aniversat împlinirea a 75 de ani de la înființarea Alianței NATO și sărbătorirea a 20 de ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică. Un moment special pentru statele membre ale Alinaței, dar și un eveniment marcant din istoria recentă a României.

    În acest context, Sibiul a fost centrul manifestărilor dedicate acestor sărbătoriri derulate de autoritățile guvernamentale pentru țara noastră. Asta din cauză că, la Sibiu, funcționează Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est (HQ MNC-SE) al NATO, ce reunește reperezentanți din 17 țări membre. Totodată, doar 10 astfel de comandamente funcționează în granițele Alianței Nord-Attantice, iar Sibiul are onoare de a găzdui un asemenea comandament. În plus, Comandamentul este condus de un cadru militar român, ceea ce arată nivelul de pregătire la care a ajuns Armată Română.

    Printre cei mai înalți demnitari români prezenți la Sibiu cu acestă ocazie a fost ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, venit cu o zi mai devreme, însă au lipsit de la Sibiu președintele Klaus Iohannis, sibainul în mandatele căruia s-a obținut crearea capacității NATO de la Sibiu, și premierul Marcel Ciolacu. În paralel, sibienii au putut în sfârșit să înțeleagă prezența NATO la Sibiu și să vadă tehnică militară de ultimă generație în cadrul unei acțiuni denumite Ziua NATO. Mai mult, acum au putut viziona ceea ce s-a construit în spațiul NATO de pe Calea Dumbrăvii, în ultimii ani.

    Practic, aceștia au putut face o comparație între ceea ce este nou în cadrul Comandamentului și vechile spații existente în incinta fostelor unități militare de pe aceeași stradă, tot așa, oarecând motiv de mândrie a burgului, fie ca a fost vorba despre Imperiul Habsburgic, fie perioada comunistă. Ce-i drept, clădirile militare și-au mai pierdut din anvergură în perioada de după Revoluția din 1989 și până la crearea capacității NATO, însă mai toți știam că urmează să fie puse în valoare odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și NATO. 

    Comandamentul NATO este o mândrie pentru sibieni, pentru trecutul istoric și militar al Sibilui, cu menirea de a consolida încă o dată ideea că Sibiul este dintotdeauana un oraș militarizat. În acest sens, vorbim desăre o emulație specială, având în vedere beneficiile sociale, economice și militare ce decurg din această prezență, pentru comunitatea sibiană. Acest lucru este întărit și certificat de declarațiile generalului-maior Cristian-Daniel Dan, comandantul Corpului Multinațional de Sud-Est (HQ MNC-SE) de la Sibiu, care a susținut, cu ocazia acestor aniversări: „Mulțumesc tuturor soldaților din Alianță care astăzi execută misiuni pe teritoriul național – România sau Bulgaria -, care stau departe de familii, de cei dragi, tocmai pentru a executa misiunile pe care le-au primit. Dar, totodată, pentru a aduce stabilitate pace și prosperitate în regiunea pe care o avem în subordine”.

    Și prin Comandamentul NATO, Sibiul își revendică și mai mult statutul de oraș european, cu ascendență a recunoașterii și prețuirii dincolo de hotarele Europei, având în vederea întinderea Alianței Nord-Atlantice pe trei continente.  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Noul site al Maratonului Internațional Sibiu

    Maratonul Internațional Sibiu, ajuns la ediția cu numărul 13, este cel mai mare eveniment de alergare filantropic din țară. În acest an, sibienii sunt așteptați în Piața Mare, în 25-26 mai, pentru a lăsa urme pentru 51 de cauze. O manifestare maturizată în timp, care ediție cu ediție, a confirmat profesionalismul și perseverența unei echipe care face din Sibiu una din cele mai energice capitale ale generozității filantropice.

    Desfășurat sub egida Fundației Comunitare Sibiu, Maratonul Internațional Sibiu nu este doar o competiție de alergare, cât mai ales o emulație filantropică ce rezolvă probleme ale comunității și crește calitatea vieții din Sibiu.

    Maratonul Internațional Sibiu vine, în acest an, și cu o nouă interfață, un site dinamic, care permite vizibilitatea competiției la nivel global, un indicator al credibilității și cu un impact deja transformator, la doar câteva săptămâni de la lansare. De ce a fost nevoie de un nou site? Pentru că la nivelul Maratonului sibian, un astfel de site îți propulsează activitatea către noi orizonturi și oportunități, neexplorate sau insuficient valorizate.

    Aceasta au înțeles-o cel mai bine cei de la Fundația Comunitară Sibiu, împreună cu specialiștii în IT de la Agile Freaks, o companie sibiană atipică – după cum ei înșiși se definesc – din zona IT, cu un portofoliu impresionat.

    Despre noul site, modul de lucru, provocări, idei inovatoare și despre cum îți poți construi o poveste de succes în interacțiunea cu comunitatea, am discutat cu Mihai Panțiru, product manager, Doru Pârvu, programator și Sandra Kececi, designer.

    Au dezvoltat pentru Amazon platforma de streaming MGM+ și aplicația Reasig

    Agile Freaks  ̶  ne spune Mihai  ̶  e o companie de dezvoltare software din Sibiu. Am pornit în 2013. Compania a început cu câțiva angajați și s-a tot dezvoltat în ultimii ani, ajungând de la șase angajați,  la 46. Dezvoltăm software pentru companii din exterior, din afara țării, de exemplu Amazon, ONU. Pe lângă aceasta, tot timpul la noi cultura încurajează și implicarea în local, pentru că noi aici suntem, în Sibiu, și atunci mai avem colaborări și cu alte firme din Sibiu și nu doar firme, ci și cu asociații, cum e Fundația Comunitară Sibiu. Una dintre valorile după care ne ghidăm e colaborarea. Și nu doar din cadrul firmei, ci și în exterior. Și credem că o să creștem cu toții dacă vrem asta și sigur putem aceasta!”

    Dintre proiectele de anvergură ale companiei, amintim dezvoltarea platformei de streaming MGM+ (un altfel de Netflix, să îi spunem așa, parte din Amazon), unde operează toată partea de platformă digitală de streaming, aplicații, servere etc.

    De asemenea, tot ei au realizat și produsul Reasig, o aplicație de asigurări on-line foarte uzitată pentru modul ei de a te asigura simplu, prietenos și rapid.

    Cum a ajuns Agile Freaks să realizeze noul site al Maratonului Internațional Sibiu? Ne spune tot Mihai, care face apel, în primul rând, la colaborarea, de ani buni, pe diferite proiecte, cu Fundația Comunitară: ”Multă lume din firma noastră e implicată în comunitate. Suntem în Sibiu IT, avem membri în bordul Fundației Comunitare. Sunt și președinte de bord la Fundația Comunitară și cumva există o dinamică în acest sens. Avem mai mult decât o colaborare, să îi zic prietenie. Am colaborat câțiva ani foarte bine împreună, pe diferite proiecte, și am ajuns aici.

    Am ajuns la un parteneriat – Fundația Digitală – și asta înseamnă ca noi să ne oferim serviciile noastre către Fundația Comunitară Sibiu, să devină într-adevăr o fundație digitală. Acesta e obiectivul final: să dezvoltăm Fundația Comunitară Sibiu, cu tool-urile lor digitale, să fie reprezentativă la nivel de țară și nu numai”.

    Colaborarea cu Fundația Comunitară Sibiu, pe proiectul noului site, a început în noiembrie anul trecut, în formulă de parteneriat. ”Versiunea Maratonului avea 10 ani și am zis că merită să vină cu o față nouă”, ne spune Doru. S-a luat în calcul inițial menținearea vechii versiuni și doar updatarea ei.

    „Am și dat prima oară mentenanță pe vechea soluție. Știam că se va schimba și logo-ul, va fi o identitate vizuală nouă și apoi am decis să schimbăm tot. Am început cu niște discuții pe funcționalități. Pornești de la niște nevoi, dezvolți niște prototipuri și te focusezi pe ele. Au fost foarte multe discuții pe ce vrem de la site. Nu am dorit doar să copiem, ci să venim să rezolvăm problemele din 2024 ale site-ului Maratonului.

    Au fost discuții, ședințe lungi, în care luam fiecare funcționalitate pe rând și discutam despre ce au nevoie alegătorii, despre ce au nevoie sponsorii, am făcut o analiză despre fiecare ce nevoie are și am încercat să acoperim cât mai multe scenarii. Să fie site-ul cât mai simplu vizual, să fie cât mai plăcut și ca utilizatorii să își găsească informațiile cât mai rapid”.  

    O echipă largă și peste 1.000 de ore de lucru

    Prin ce se individualizează, în special, noul site? ”E un site modern, care atrage”, adaugă Mihai. „Arată super bine și pe telefon. Și, mai ales, ușurează munca echipei din spate și experiența alergătorilor, pentru că utilizatorii pot să intre singuri să-și modifice profilul, poza. Site-ul are, o dată, partea de alergători, care vin și zic: «M-am înscris la o competiție sportivă. E simplu, am dat trei click-uri și sunt înscris. E un formular, nu-i nimic complex».

    Apoi, e partea de strângere de fonduri. Și aici site-ul are deja o complexitate ridicată. Pentru cine strângem fonduri? Pentru cauze. Sunt zeci de cauze, care au poza lor, descriere, care toate vor să fie convingătoare, să dea cât mai multe detalii. După aceea, cine strânge banii? Și cumva se tot diversifică lucrurile. Cine administrează platforma, care sunt companiile înscrise? Fiecare companie are contul ei, în care își pot înscrie angajații, care nu e public.

    ”Nu e un site unic. Dar are complexitatea lui. E unic prin complexitatea și mărimea lui”

    Site-ul a fost lansat în seara zilei de 5 martie. Deși Mihai voia să fie primul înscris, la momentul lansării, până la anunțul oficial, a pierdut startul, fanii Maratonului fiind cu ochii pe dispozitive și înscriindu-se încă de la primele secunde. Astfel, în prima zi au fost deja 60 de persoane înscrise.

    ”Nu am avut plângeri pe partea de funcționare, erori, plăți”, adaugă Sandra. Și aceasta, pentru că fiecare detaliu a fost gândit, discutat, evaluat în peste 1.000 de ore de muncă, cu o echipă largă, formată atât din specialiștii Agile Freaks, cât și din comunicatorii Fundației Comunitare.

    De ce e nevoie pentru ca un site să devină performant, să fie vizibil și să aibă o utilizare facilă? ”Sunt foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare, ne spune Mihai. Prima oară e vorba de experiența utilizatorului. Ce face, cum intră pe site, cum își găsește ce îl interesează, cât de ușor îi este să găsească anumite lucruri? Tot la experiența utilizatorului contribuie și multe alte lucruri de genul performanței, cât de bine merge site-ul. Eu aș zice că în primul rând un site trebuie să fie funcțional. Trebuie să fie stabil, cu cât mai puține erori. Pentru că dacă tu vii și treci printre funcționalități și te  lovești de erori, te frustrezi, chiar dacă sunt chestii minoră. Pe lângă funcțional, un site trebuie să fie stabil. Cu cât mai puține erori, să funcționeze cum te aștepți”.

    ”Și trebuie să arate bine estetic”, vine Sandra să completeze atuurile unui site performant. „Trebuie să atragă prin culori, prin UX-use, pentru ca utilizatorul să aibă o experiență când intră pe site, nu doar să rezolve o problemă. De acolo începe munca serioasă. După ce ne gândim la funcționalități, mergem înspre estetic. Și apoi ajungem la partea tehnică, în care trebuie să ne asigurăm că e stabil, că e scalabil. Ne gândim ce se întâmplă dacă intră 1000 de oameni deodată și ce trebuie să faci să te asiguri că merge bine… Și aici e implicată mult echipa de developer”.

    Agile Freaks, ei înșiși maratoniști ai binelui

    Agile Freaks nu e doar partener de lucru cu Fundația Comunitară Sibiu. Și implicarea lor în reușita Maratonului Internațional Sibiu nu se reduce, nicidecum, la realizarea site-ului. Unii dintre reprezentanții firmei au propriile fundații, asociații, prin intermediul cărora luptă pentru diverse cauze. Iar la ultima ediție a Maratonului au alergat peste 50% din angajații companiei. Și fac aceasta pentru că, înainte de toate, ei înșiși sunt niște maratoniști ai binelui.

    CITEȘTE și: Maratonul Internațional Sibiu: Vom alerga pentru 51 de cauze – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Astrid Fodor este ”Primarul anului 2024” la Gala Smart City Industry Awards

    Primarul Municipiului Sibiu, Astrid Fodor, a fost distinsă cu premiul ”Primarul anului. Dezvoltare și infrastructură urbană inovatoare”, în cadrul celei de a VIII-a ediții a Galei Smart City Industry Awards.

    Astrid Fodor: ”Vreau să mulțumesc echipei, dar vreau să mulțumesc cetățenilor”

    ”Mulțumesc mult! M-ați lăsat fără voce. Sper că mi-o regăsesc. Nu m-am așteptat la acest premiu. Eu preiau acest premiu, dar acest premiu se cuvine Sibiului. Sibiul este un oraș care, fără multă zarvă, a mers pe drumul său. A fost un drum pentru o dezvoltare smart și am reușit să dezvoltăm acest oraș. Ne-am concentrat pe toate cele șase verticale smart ale unui oraș, dar nu numai pe verticale, pentru că avem nevoie și de orizontale. Pentru că 80-90% din proiectele pe care le-am realizat, sunt proiecte integrate, interconectate și asta cred că este important în dezvoltarea unui oraș smart. Degeaba faci niște proiecte izolate, care nu se ajută între ele și nu se deservesc. Acesta a fost conceptul după care am lucrat și, așa cum spuneau și alți câțiva primari înaintea mea, fără echipă nu faci nimic. Deci vreau să mulțumesc echipei, dar vreau să mulțumesc cetățenilor, care au înțeles că așa trebuie să ne dezvoltăm și, într-adevăr, munca noastră a fost răsplătită, și în această seară”, a declarat Astrid Fodor la preluarea trofeului.

    Totodată, Primarul Sibiului, Astrid Fodor, a preluat președinția juriului Galei Smart City Industry Awards 2025.

    Evenimentul a avut loc astăzi, 4 aprilie 2024 și a fost organizat de Asociaţia Română Smart City, la Nord Events Center by Globalworth, Bucureşti. Gala s-a desfăşurat sub patronajul Ministerului Energiei, în cadrul iniţiativei EIT Urban Mobility, cofinanţată de Uniunea Europeană, şi s-a bucurat de participarea ministrului Energiei, Sebastian Burduja.

    Gala SCIA este cel mai relevant eveniment al Industriei Smart City din România și are ca scop identificarea și premierea celor mai implicați actori în dezvoltarea orașelor și comunităților creativ-inteligente, reprezentanți ai administrației centrale și locale, ai mediului academic și economic, precum și ai organizaților civice.

    Ministrul Energiei, Sebastian Burduja: ”Nu poţi să gestionezi ceea ce nu măsori”

    Gala Smart City Industry Awards (SCIA) este un eveniment anual, ce are ca scop descoperirea, recunoaşterea şi premierea soluţiilor şi a proiectelor inovatoare propuse de Unităţi administrativ teritoriale (UAT), antreprenori, mediul asociativ sau mediul academic. Premiile SCIA au ca scop promovarea proiectelor şi soluţiilor inovatoare care conduc la dezvoltarea comunităţilor, potrivit https://scia.ro/.

    „Eu mi-aş dori să văd că România, după 34 de ani, pur şi simplu trece la următorul nivel. Ne-am obişnuit, am fost într-o perioadă de tranziţie, am stins multe incendii, uneori la propriu. S-au mişcat anumite lucruri. Am început să avem lucrări de infrastructură, am început să avem betoane, am început să avem drumuri, am început să avem poduri. E nevoie de ceva în plus faţă de toate astea. Iar această paradigmă de oraş inteligent, de smart city, exact asta oferă. Ca oraş să poţi să treci la nivelul următor, să poţi să le oferi cetăţenilor tăi o viaţă mai bună, în primul rând având date, pentru că atunci când nu ai date… E un principiu în management: nu poţi să gestionezi ceea ce nu măsori. Sisteme de senzori de date, asta înseamnă totul, de la trafic până la termoficare, până la celelalte servicii esenţiale pentru comunitate”, a spus ministrului Energiei, Sebastian Burduja, în cadrul evenimentului.

    Directorul general al ELCEN, Claudiu Crețu, la SCIA 8 – Smart City Industry Awards Gala: ”Nu mai putem funcționa că în anii 60-80”

    Directorul general al ELCEN, Claudiu Crețu, la SCIA 8 – Smart City Industry Awards Gala a declarat: „Suntem într-o cursă contratimp și în această cursă foarte important este dialogul. Se poate face treabă prin dialog, cooperare, cu specialiști la masă.

    Suntem aici la Smart City Industry Awards pentru că transformarea trebuie sa fie făcută integrat, cu soluții digitale integrate. Nu mai putem funcționa că în anii 60-80. Trebuie sa ajungem la automatizare, la soluții inteligente, in timp real. E nevoie de viteza și flexibilitate.

    E momentul ca și București să facă ceva în acest sens și e nevoie sa folosim toate soluțiile inteligente.

    E nevoie de dialog, de o viziune integrată, e nevoie ca toți stakeholder-ii sa stea la aceeasi masă, sa fie racordați la aceeași strategie.

    Nu mai avem timp sa acționăm haotic și nu mai e timp doar de declarații politice, ci e nevoie de acțiune pentru a avea un oraș smart.”

    Despre Smart City

    Asociaţia Română Smart City încurajează depunerea de proiecte ce folosesc soluţii tehnologice care se încadrează în următoarele domenii de interes: Smart Mobility, Smart Environment, Smart Governance, Smart Economy, Smart Living, Smart Citizen. Categoriile ediţiei SCIA 8 sunt: Mobilitate şi Transport Urban; Dezvoltare şi Infrastructură Urbană Inovatoare; Digitalizare/Transformare Digitală; Tehnologie şi Inovare; Managementul Deşeurilor şi Sustenabilitatea Urbană; Sustenabilitate şi Mediu; Securitatea Datelor şi Confidenţialitate; Bunăstarea şi Sănătatea în Oraşele Inteligente; Incluziune Socială şi Accesibilitate; Colaborare Public-Privat; Educaţie şi Cultură în Oraşele Inteligente. Criteriile de evaluare includ: impact în comunitate (20%), inovaţie şi creativitate (20%), grad de replicabilitate (20%), calitate (20%), funcţionalitate şi implementare (20%).

    În competiţia din 2024 s-au înscris 60 de proiecte. Proiectele propuse pentru examinare de către juriul desemnat de organizator au avut ca termen de înscriere data de 15 martie 2024. Preşedintele juriului din acest an este primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu.

    Gala din 2024 include şi Conferinţa „Bucharest Smart Energy Summit: Shaping the Future of Urban Energy” şi semnarea Protocolului de Colaborare dintre Asociaţia Română Smart City şi Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti cu privire la Platforma Naţională pentru Transformarea Digitală a României (PNTDR).

    Prima gală, în 2016

    Prima ediţie SCIA a avut loc în 2016 şi a inclus categoriile Mobilitate; Inovare; Date & Tehnologie, Energie, Apă şi Calitatea Vieţii; Waste.

    În cadrul evenimentului din 2017, concursul s-a desfăşurat în două etape: prima care a inclus jurizarea proiectelor înscrise în concurs şi premierea acestora, în timp ce a doua etapă a vizat acordarea unor Diplome de Excelenţă, conferite prin nominalizările partenerilor asociaţiei jurizate de către Asociaţia Română pentru Smart City şi Mobilitate (ARSCM). La ediţia a doua a existat şi o secţiune adresată presei. 

    Anul 2018 s-a remarcat prin dezvoltarea mai multor proiecte în diverse regiuni ale ţării, astfel că proiectele înscrise în competiţia SCIA 3 au avut un grad ridicat de implementare, comparativ cu ediţiile anilor anteriori, când erau înscrise inclusiv proiecte aflate în stadiu incipient. O altă noutate faţă de ediţiile anterioare a fost reprezentată de proiectele ce proveneau din comunităţile mai mici, dar care derulau proiecte cu un grad ridicat de dificultate. Competiţia Smart City Industry Awards 2018 a introdus o componentă ce a implicat şi monitorizarea activităţii pe întreg parcursul anului 2018. La această categorie au fost nominalizate diverse municipalităţi şi companii, iar câştigătorii competiţiei au fost: City Manager of the Year: Nicolaie Moldovan, City Manager Alba Iulia; Mayor of the Year: Emil Boc, primarul Municipiului Cluj-Napoca; Best Smart City Company: Orange România – Programul Orange Fab; Best Smart City Project: Primăria Municipiului Cluj.

    Gala din 2019 a avut loc la Palatul Parlamentului, unde au participat peste 400 dintre cei mai importanţi decidenţi ai industriei. În competiţie au fost înscrise 101 proiecte, triplu faţă de numărul proiectelor din 2018. În cadrul evenimentului a fost lansat cel mai important program de dezvoltare al comunităţilor smart din România – Carta România 2030, un demers prin care liderii prezenţi la eveniment şi-au asumat valorile comune propuse pentru dezvoltarea comunităţilor din România în următorii 10 ani. „Este poate cea mai importantă iniţiativă a noastră ca asociaţie la nivelul administraţiilor locale. Asta înseamnă să fim sinceri, să ne asumăm această Cartă, să ne asumăm această declaraţie. România va fi digitală în 2030” – a declarat Eduard Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Smart City. În 2019, preşedintele juriului a fost primarul municipiului Cluj Napoca, Emil Boc. Daniel Băluţă, primarul Sectorului 4 din Bucureşti, a câştigat cea mai prestigioasă distincţie pentru liderii administraţiilor locale, Mayor of the Year, iar Mihai Chirica, primarul Municipiului Iaşi, a ridicat marele premiu al serii, Best Smart City Project of the Year.

    Premiile 2020

    În 2020, evenimentul s-a desfăşurat în mediul online. Câştigătorii celor 10 premii speciale acordate de ARSC în cadrul Galei Smart City Industry Awards au fost: Premiul special pentru contribuţia adusă României şi pentru viziunea de dezvoltare a mobilităţii inteligente din Europa: Adina Vălean, Comisar European pentru Transporturi; Best Smart City Project: Primăria Sectorului 4, Bucureşti, primar Daniel Băluţă; Mayor of the Year: Emil Boc, primarul Municipiului Cluj-Napoca; CEO of the Year: Andrei Militaru, CEO Network One Distribution, liderul pieţei de distribuţie IT&C din România; Most Active Member of the Year: Dell Technologies, Valentina Frângu, Sales Manager; Best Smart Village Project: primăria Municipiului Ciugud, primar Gheorghe Damian; Partner of the year: Institutul pentru Libertate şi Democraţie, preşedinte Cristian David; Best Smart City Company: UiPath, care ”s-a mobilizat în anul 2020 într-o manieră fără precedent peste tot în lume, ajutând spitale şi personalul medical, companii din industrii vitale şi organizaţii din sectorul public confruntate cu efectele pandemiei”; City Manager of the Year: Dorin Apahidean, administratorul public al Municipiului Turda; Best Mass Media Supporter: Ziarul Bursa şi Business Review; Smart City Ambassador: Mihai Chirica, primarul Municipiului Iaşi, ”pentru promovarea conceptului de Smart City şi pentru susţinerea acordată, pentru iniţierea şi găzduirea numeroaselor iniţiative în domeniu”, potrivit https://scia.ro/.

    În 2022, SCIA a depăşit pragul de 1.000 de proiecte şi iniţiative Smart City. Tema principală a ediţiei din 2023 – SCIA 7 a fost Sustenabilitatea.

    VIDEO. Sibienii au descins în Comandamentul NATO

    În sfârșit, sibienii au avut prilejul să vadă cu ochii lor ceea ce înseamnă Comandamentul NATO de la Sibiu și care este rolul său în cadrul NATO. Sibienii au avut ocazia, joi, după-amiază, să cunoască îndeaproape capacitățile militare și armamentul din dotare al forțelor NATO din cadrul Comandamentului Corpului Multinațional de Sud – Est  al NATO Sibiu, dar și să se familiarizeze cu conceptul informativ și administrativ al Aliaților și să discute cu cadrele militare din cele 17 țări prezente la Sibiu.

    Acțiunea a făcut parte din evenimentul dedicat Ziua Porților Deschise – Ziua NATO. 4 aprilie este o zi specială pentru NATO, deoarece în acest an s-au împlinit a 75 de ani de la înființarea Alianței, precum și sărbătorirea a 20 de ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică. Un alt eveniment important a fost partea solemnă a manifestării, zi marcată pentru prima dată în cadrul Comandamentului Corpului Multinațional de Sud – Est al NATO Sibiu. Evenimentul organizat, joi, a avut ca scop o mai bună apropiere și cunoaștere între sibieni și cei care funcționează în cadrul Comandamentului de la Sibiu.

    Atmosfera a fost una relaxată, întreținută de fanfara AFT Nicolae Bălcescu din Sibiu. Sibienii au putut viziona expoziția de tehnică militară aparținând structurilor subordonate și partenere ale Corpului, precum și o expoziție foto dedicată Zilei NATO.

    Porți deschise MNCSE NATO Sibiu

    Ziua aniversară a început cu o acțiune sportivă desfășurată în Parcul Sub Arini, denumită generic „MNC-SE Flags Run”, ce a presupus o activitate de alergare la care au participat membrii HQ MNC-SE, cu însemnele țărilor din care provin. A urmat momentul festiv, desfășurat în amfiteatrul comandamentului de pe Calea Dumbrăvii. Aici, în cadrul unei ceremonii au luat cuvântul reprezentanții ULBS Sibiu, generalul-maior Cristian Daniel Dan, șeful Comandamentului Multinațional de Sud-Est NATO, și prefectul județului, Mircea Crețu. Totodată, în cadrul ceremoniei, comandantul NATO de la Sibiu a acordat medalii militarilor care și-au adus contribuția într-un mod deosebit în cadrul Alianței. Este vorba despre 16 cadre militare, marea lor majoritate activând în cadrul Comandamentului NATO de la Sibiu. Totodată, a fost prezentat un film despre crearea Comandamentului de la Sibiu, dar și discursul secretarului adjunct al NATO, Mircea Geoană, care a asigurat încă o dată România de implicarea partenerilor NATO în asigurarea securității pe flancul de sud-est al Alianței Nord-Atlantice.

    Ministrul Apărării a sărbătorit cu o zi mai devreme

    Evenimentul a fost onorat, miercuri, și de Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, care a fost prezent la Sibiu. Acesta s-a întâlnit cu militarii Alianței Nord – Atlantice de la Sibiu cu o zi înainte de sărbătorirea Zilei NATO. În timpul întâlnirii, generalul-maior Cristian-Daniel Dan, comandantul MNC-SE, i-a prezentat ministrului român obiectivele și proiectele viitoare ale Corpului Multinațional de la Sibiu. Totodată, ministrul  a efectuat o vizită de lucru în Garnizoana Sibiu, care nu a fost publică, și a avut întâlniri cu conducerea Spitalului Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” și a Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”. Totul în condițiile în care Sibiul a fost aşezat pe harta militară a NATO, iar Comandamentul Corpului Multinaţional de Sud-Est de aici funcţionează ca un garant de securitate. Comandamentul de la Sibiu are în subordine 5 divizii NATO menite să asigure apărarea pe teritoriul României și Bulgariei, respectiv 100.000 de militari. Pentru operaționalizarea Corpului Multinațional NATO de la Sibiu, România a alocat aproximativ 350 de milioane de euro, investițiile fiind în continuare în derulare.

    În octombrie 2023, Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu a atins capabilitatea operațională completă pentru controlul operațiilor terestre ale Alianței Nord – Atlantice la nivel regional.

    4 aprilie – o zi istorică pentru NATO și România

    La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul de la Washington, „pentru a crea un scut împotriva agresiunii și a fricii de agresiune”. NATO este la fel de unită în angajamentul său de astăzi așa cum  era şi acum 75 de ani. Timp de 75 de ani, Alianța a rămas fermă în hotărârea sa de a păstra pacea, de a-și proteja cetățenii, de a apăra fiecare centimetru din teritoriul său și de a apăra libertatea și democrația. În ultimii 75 de ani, NATO a evoluat și s-a adaptat cu succes la mediul de securitate în continuă schimbare din zona euro-atlantică pentru a se asigura că este pregătită să se apere împotriva oricărui agresor în orice moment.

    De la înfiinţarea sa în 1949, Alianța și-a crescut numărul de membri de la 12, la 32 de țări. Aderarea Suediei a făcut ca Alianța să fie și mai puternică. Capacitatea NATO de a răspunde la crize și conflicte nu depinde de o singură națiune, ci de puterea și solidaritatea tuturor membrilor.

    NATO este o organizație unică. Este prima Alianță politico-militară bazată pe consens cu toți membrii săi, participând din poziţie de egalitate, și prima înfiinţată în timp de pace pentru a preveni conflicte și a păstra pacea.

    30 de militari români au pierit în teatrele de operații

    Peste 50.000 militari români au participat la misiuni și operații sub egida NATO, încă înainte de aderarea țării noastre la Alianță, precum ISAF, Resolute Support Mission (RSM), NATO Training Mission Iraq (NTM-I) și Balcanii de Vest (Kosovo, Bosnia și Herțegovina). Pe parcursul tuturor misiunilor de menținere a păcii ale Armatei României în teatrele de operații, 30 militari (27 în Afganistan, 2 în Irak, 1 în Bosnia) au plătit tributul suprem.

    Contribuțiile țărilor din NATO pentru segmentul sudic al flancului estic, în mediile terestru, aerian, maritim și cyber, reflectă o creștere a atenției acordate acestei regiuni, o recunoaștere sporită a nevoii de consolidare a acesteia, precum și manifestarea corectă a solidarității între aliați.

    Armata României a contribuit în mod constant la consolidarea infrastructurii militare a NATO, punând la dispoziție pe teritoriul național structuri, facilități și personalul militar și civil aferent acestora. În prezent, există o arhitectură de securitate completă până la nivel de corp de armată, misiunile acestuia depășind granițele țării, incluzând astfel și Bulgaria.

    Încă de la începutul războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă în Ucraina, România a acordat asistență și sprijin multidimensional vecinului de la nord-est, în coordonare cu aliații și partenerii. Sprijinul României pentru Ucraina va continua în toate formele, atât timp cât este necesar, înțelegând că aceasta nu este doar o obligație morală și principală în sensul apărării unei ordini internaționale bazate pe reguli, ci și o investiție directă în securitatea națională și aliată.

    CITEȘTE și: INTERVIU. General-maior Cristian-Daniel Dan, Comandamentul NATO Sibiu – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Învățământul special sibian intră în rând cu lumea

    Consiliul Județean a finalizat încă o investiție din fondurile europene atrase. În doar un an de zile, Consiliul Județean Sibiu a reușit să construiască noul sediu al Centrului Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 (CSEI 1) Sibiu.

    Amplasată în vecinătatea Spitalului Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, investiția a presupus reabilitarea clădirii existente în care a funcționat Școala generală nr. 22, extinderea acesteia cu un nou corp de clădire și construirea unei săli de sport.

    Astăzi, președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, a inaugurat școala în care vor învăța 260 de copii cu dizabilități. Noul sediu va deveni funcțional, efectiv, începând cu noul an școlar, 2024/2025, din luna septembrie.

    O investiție așteptată de decenii

    Din luna septembrie, părinții și copiii cu dizabilități, precum și cadrele didactice vor avea la dispoziție, în sfârșit, o școală nouă și amenajată după ultimele cerințe din învățământul special. În cadrul CSEI 1 sunt înscriși aproape 260 de copii cu dizabilități, activitatea desfășurându-se în prezent în trei locații. Cea mai mare dintre acestea se află pe strada Filarmonicii nr. 18 din Sibiu, clădire construită în urmă cu 130 de ani, care nu poate fi adaptată nevoilor speciale ale elevilor și cu un număr insuficient de săli de curs și cabinete medicale.

    De asemenea, pe strada Plopilor funcționează o grădiniță pentru copiii cu deficiențe severe, iar în câteva spații ale Spitalului de Psihiatrie sunt amenajate clase pentru copiii care sunt internați pentru perioade mai lungi de timp.

    În noul sediu al CSEI 1 Sibiu vor fi reuniți toți acești copiii, pentru care au fost amenajate: 29 săli de clasă, 4 cabinete de logopedie, cabinet de medicină școlară, sală de art terapie, cameră senzorială, cabinet de kinetoterapie cu bazin de recuperare, sală Montessori, laborator de informatică, atelier de pre-profesionalizare (croitorie, abilitare manuală), teren și sală de sport, precum și 2 săli de relaxare pentru copiii cu autism.

    „Cu fonduri europene nerambursabile și cu o importantă contribuție din bugetul propriu, am reușit să construim și să dotăm ca la carte un centru dedicat învățământului special. Aici, copiii vor avea suficiente săli de clasă și cabinete medicale și de recuperare în care să poată fi ajutați, iar întreg spațiul este accesibilizat persoanelor aflate în scaun rulant. Am acordat o atenție sporită și detaliilor, începând de la culorile alese, care inspiră încredere și siguranță, până la încăperea în care părinții își vor putea aștepta copiii”, a declarat Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu.

    Investiție din fonduri europene

    Valoarea investiției este aproape 13,5 milioane lei, din care 9,24 milioane lei au fost obținute din fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene, prin POR 2014 – 2020, lucrările fiind executate, în doar 12 luni, de firma „Conlan” SRL Sibiu. Pe lângă modernizarea și extinderea locației, proiectul derulat de către Consiliul Județean Sibiu a vizat și dotarea cu mobilier și echipamente IT și de recuperare medicală, precum și amenajarea celor peste 5.000 mp ai curții interioare.

    De asemenea, pentru reducerea consumului de energie din surse convenționale au fost instalate panouri fotovoltaice și panouri solare, pereții exteriori au fost termoizolați, iar întreg sistemul de iluminat a fost dotat cu corpuri de tip led. Relocarea copiilor și a profesorilor în noul sediul al CSEI 1 va avea loc în luna septembrie, odată cu începerea anului școlar 2024/2025.

    La ceremonia de inugurare a noii școli au participat, între alții, administratorul public Adrian Bibu, Dan Kondort, director CSEI 1, Delia Stoicescu – inspector învățământ special din cadrul Inspectoratului Școlar Județean, iar din partea constructorului SC Conlan SRL Sibiu: Cosmin Vîlcu – director general, Alexandru Mărginean– director executiv, Iulia Dăncilă – director tehnic, Lorena Vîlcu – manager de proiect și Bogdan Almășan – șef de șantier.

    Investiții importante și la Mediaș

    În aceste zile, o altă investiție în sistemul de învățământ special din județul Sibiu se apropie de final: la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Mediaș are loc recepția la finalizarea lucrărilor de modernizare. Și pentru acest obiectiv, Consiliul Județean Sibiu a obținut fonduri europene nerambursabile, de noile facilități urmând să beneficieze peste 140 de copiii din zona de nord a județului Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibienii pot vizita, joi, Comandamentul Corpului Multinațional de Sud – Est al NATO. E Ziua Porțior Deschise

    Ziua NATO și împlinirea a 75 de ani de la înființarea Alianței, precum și sărbătorirea a 20 de ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică, vor fi aniversate, joi, de către conducerea Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est (HQ MNC-SE) din Sibiu printr-o serie de manifestări. Iată programul:

    – între orele 10.00 – 11.30: „MNC-SE Flags Run”: activitate de alergare organizată în Parcul „Sub Arini” la care vor participa membrii HQ MNC-SE cu însemnele țărilor din care provin;

    – între orele 14.00 – 15.30: Ceremonie militară dedicată sărbătoririi a 75 de ani de la înființarea NATO și 20 de ani de la aderarea României în Alianța Nord-Atlantică, organizată la sediul Comandamentului;

    – între orele 15.30 – 19.00: „Ziua Porților Deschise” la sediul HQ MNC-SE – posibilitatea vizitării de către public a unei expoziții de tehnică militară aparținând structurilor subordonate și partenere ale Corpului, precum și a unei expoziții foto dedicată Zilei NATO.

    Accesul publicului în unitate va fi permis pe la intrarea principală situată în Calea Dumbrăvii nr. 28-32 în baza cărții de identitate, începând cu orele 15.30. Copiii și minorii pot avea acces doar însoțiți de un părinte, tutore legal sau un cadru didactic (pentru grupuri școlare).

    Sibiul pe harta lumii

    Sibiul a fost aşezat pe harta militară a NATO, iar Comandamentul Corpului Multinaţional de Sud-Est de aici funcţionează ca un garant de securitate, susține comandantul MNC-SE, general-maior Cristian-Daniel Dan.

    „Geografic vorbind, uitându-ne la celelalte nouă (comandamente NATO – n.r.), chiar dacă România, în urma Summitului din Ţara Galilor din 2014, a decis să înfiinţeze un comandament de divizie pe teritoriul său, ceva lipsea din lanţul de comandă. Având întotdeauna în minte o potenţială ameninţare, pentru a-i face faţă acesteia, era nevoie de un comandament de nivel de corp de armată şi acesta este raţionamentul pentru care suntem noi astăzi aici şi acum. Dacă privim de la nord, la sud, luând în calcul o potenţială ameninţare, aş putea spune că avem acum o abordare unitară pe tot flancul de unde poate să vină ameninţarea. Şi acesta este raţionamentul major pentru care s-a luat decizia înfiinţării Corpului Multinaţional de Sud-Est de la Sibiu. (…) Cred că, sumarizând oarecum, aş spune că suntem aici ca un garant de securitate şi nu trebuie privit acest comandament multinaţional ca o entitate separată, distinctă, izolată de tot ceea ce este în exterior. Trebuie să privim acest Comandament în întregul lanţ ierarhic de comandă şi control al NATO”, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, Cristian-Daniel Dan.

    Istoricul Alianței

    La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul de la Washington „pentru a crea un scut împotriva agresiunii și a fricii de agresiune”. NATO este la fel de unită în angajamentul său de astăzi așa cum era şi acum 75 de ani. Timp de 75 de ani, Alianța a rămas fermă în hotărârea sa de a păstra pacea, de a-și proteja cetățenii, de a apăra fiecare centimetru din teritoriul său și de a apăra libertatea și democrația. În ultimii 75 de ani, NATO a evoluat și s-a adaptat cu succes la mediul de securitate în continuă schimbare din zona euro-atlantică pentru a se asigura că este pregătită să se apere împotriva oricărui agresor în orice moment.

    De la înfiinţarea sa în 1949, Alianța și-a crescut numărul de membri de la 12 la 32 de țări. Aderarea Suediei a făcut ca Alianța să fie mai puternică. Capacitatea NATO de a răspunde la crize și conflicte nu depinde de o singură națiune, ci de puterea și solidaritatea tuturor membrilor.

    NATO este o organizație unică. Este prima Alianță politico-militară bazată pe consens cu toți membrii săi participând din poziţie de egalitate și prima înfiinţată în timp de pace pentru a preveni conflicte și a păstra pacea.

    30 de militari români au pierit în teatrele de operații

    Peste 50.000 militari români au participat la misiuni și operații sub egida NATO, încă înainte de aderarea țării noastre la Alianță, precum ISAF, Resolute Support Mission (RSM), NATO Training Mission Iraq (NTM-I) și Balcanii de Vest (Kosovo, Bosnia și Herțegovina). Pe parcursul tuturor misiunilor de menținere a păcii ale Armatei României în teatrele de operații, 30 militari (27 în Afganistan, 2 în Irak, 1 în Bosnia) au plătit tributul suprem.

    Contribuțiile țărilor din NATO pentru segmentul sudic al flancului estic, în mediile terestru, aerian, maritim și cyber, reflectă o creștere a atenției acordate acestei regiuni, o recunoaștere sporită a nevoii de consolidare a acesteia, precum și manifestarea corectă a solidarității între aliați.

    Armata României a contribuit în mod constant la consolidarea infrastructurii militare a NATO, punând la dispoziție pe teritoriul național, structuri, facilități și personalul militar și civil aferent acestora. În prezent, există o arhitectură de securitate completă până la nivel de corp de armată, misiunile acestuia depășind granițele țării, incluzând astfel și Bulgaria.

    Încă de la începutul războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă în Ucraina, România a acordat asistență și sprijin multidimensional vecinului de la nord-est, în coordonare cu aliații și partenerii. Sprijinul României pentru Ucraina va continua în toate formele, atât timp cât este necesar, înțelegând că aceasta nu este doar o obligație morală și principală în sensul apărării unei ordini internaționale bazate pe reguli, ci și o investiție directă în securitatea națională și aliată.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibienii vor apă gratis în restaurante, baruri și cantine

    Rezoluţia nr. 64/292 a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite prevede că „dreptul la apă potabilă sigură şi curată şi la salubritate este un drept al omului esenţial pentru o viaţă normală şi pentru exercitarea tuturor drepturilor omului”.

    De ceva timp, deputații au pus în dezbatere un proiect de lege care prevede că restaurantele, barurile și cantinele vor fi obligate, prin lege, să le ofere apă potabilă clienților care vor cere aceasta. Legea vizează și companiile de catering, care vor fi nevoite să le pună la dispoziție apă de la robinet celor care vin să îşi ridice comenzile.

    Am dorit să vedem ce părere au sibienii referitor la acest proiect de lege. Am luat-o la pas prin Piața Mare, unde oamenii stăteau la cafea. Absolut toate persoanele pe care le-am întrebat au fost de acord cu legea. Unii chiar au spus că această lege trebuia să fie votată de mai demult, plus că este omenește să dai un pahar de apă celor însetați: ”E un spirit civic să oferi oamenilor apă, dacă le este sete. Asta trebuia să vină din partea Horeca, legea e ok, dar trebuia să vină demult. În Grecia, spre exemplu, se aduce automat apă la masă”, spun Șerbănescu Alexandru și Gabriela Constantina.

    Apa, extrem de scumpă la restaurante

    Apa, în unele localuri, este foarte scumpă, iar multă lume nu își permite să o consume. ”Această lege e o inițiativă foarte bună pentru clienții barului respectiv”, spune Popa Nicolae. ”Mie mi se pare bună, sunt mulți care nu își permit nici apă”, declară Dinescu Gabriela.

    ”E bine să fie gratuită apa, sunt foarte scumpe apele din restaurant, plus că apa din sticlă de plastic e dăunătoare, e mai bună de la robinet”, ne spune Tatu Ioana. ”Sunt de acord ca restaurantele să ofere apă gratuit, și nu cred că sunt singura care crede asta, destul că plătesc consumația, trebuie să plătesc și apa?”, zice Voichița.

    Dar unii oameni se gândesc și la proprietarii de restaurante. ”Restaurantele cărora le merge bine, și au bani, pot să ofere apa gratuit”, declară Alexander Pop. ”Dacă restaurantele au bani să dea, să dea apă”, spune Ion.

    În Occident acest obicei este unul obișnuit

    Înainte de ’89 lumea nu prea avea acces în Țările Occidentale, dar după Revoluție lucrurile sau schimbat, iar oamenii au putut ieși în afara granițelor și experimenta ”viața de occident”. ”Mie mi se pare o idee bună această lege, pe care am experimentat-o și în Occident. Eram în Olanda, și la primul contact cu un restaurant, fiind șofer, am cerut un pahar cu apă, și am fost surprins că nu mi-au luat bani pe el. Ziceam atunci: ce bine ar fi dacă ar fi și la noi așa”, mărturisește Gabi Tibori. ”Da, e o idee destul de bună cu apa gratis în restaurante. În Europa deja se practică, din câte știu. Dacă ceri apă,  i se oferă”, spune Ramona Cosma.

    Alți oameni au răspuns sec, cu argumentul că e ceva normal: ”Mi se pare normal ca restaurantele să ofere apă potabilă clienților, de ce nu?”, zice Albert. ”Sunt de acord ca restaurantele să ofere apă potabilă clienților, este o normalitatea”, spune Luțu Roxana. ”Sunt de acord ca barurile să ofere apă potabilă clienților, e un gest uman”, e de părere și Nadin. ”Sunt de acord ca la restaurant să mi se dea apă gratis”, spune Răcean Prucița.

    Domnul Mihai Baltador spune cu nostalgie: ”Se reia un vechi obicei. Restaurantele în trecut dădeau apă gratis clienților”. Iar Loredana nu are neaparat o părere, pentru că, zic e ea: ”Nu știu să răspund, nu prea merg la restaurante”.

    Ce spun reprezentanții restaurantelor

    Am vrut să știm și ce părere au reprezentanții restaurantelor din Sibiu despre acest proiect de lege: ”Personal nu cred ca afectează, iar treaba asta cu apa este de mult, dar în afară de 2-3 cârcotași și tot atâția oameni necăjiți nu prea s-a abuzat de chestia asta”, declară unul din proprietarii de restaurante, care a dorit să rămână anonim.

    ”Ne vom conforma măsurii legislative, fără doar și poate. Dacă legea va fi promulgată, oaspeții tuturor restaurantelor noastre (Jacob Grillhouse, Benjamin Steakhouse & Bar, Super Mama și Poiana Bradului) vor fi serviți cu apă, dacă ne solicită. Acest lucru, de altfel, s-a întâmplat și până acum și am răspuns afirmativ de fiecare dată. La noi, toate restaurantele sunt dotate cu dozatoare de apă cu sistem performant de purificare 2 filtre apă și sterilizare UV”, declară reprezentanții SuperMama, Benjamin și Jacob Grillhouse.

    ”Nu cred ca va avea un foarte mare impact această lege la Hermania, însă la Albota ne așteptăm sa aibă. Având în vedere că e apa foarte bună, de munte, cred că lumea va prefera opțiunea aceasta”, sunt de părere cei de la Hermania și Albota.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

     


    Bazarul de amintiri

    Bazarul de vechituri din  Târgul Obor este poate  locul cel mai pestriț din tot Sibiul, din toate punctele de vedere. Dacă pui piciorul în acest loc, parcă așezat acolo să adune și să despartă suflete, ai ocazia nu numai să vezi fel de fel de fețe, de toate culorile, dar și să-ți „arunci” banii pe tot felul de lucruri care mai de care mai deosebite.

    Sub fum de grătar și țipete de tarabă, ”vânătorii de comori”,  căutătorii de chilipiruri, colecționari sau simpli curioși, traversează piața de la un capăt la celălalt, cei mai mulți dintre ei ”gură cască”, în speranța să găsească ceva valoros, la un preț de nimic. Cam orice se poate găsi de vânzare aici, ce vrei și ce nu vrei, de la bormașini la obiecte de artă, găsite în vreun pod sau ”pierdute” de cineva care s-a grăbit să plece pe lumea cealaltă.

    Multe chilipiruri, puțini cumpărători

    ”Am dat drumul la reducere, veniți de cumpărați, totul 10 lei,  totul 10 lei…”, se aude un glas răgușit de doamnă trecută de 50 de ani. Pe tarabă are blugi second-hand și batice colorate, o față creolă și înăsprită de vârstă și de toate vânturile care au bătut-o în anii lungi de stat în piață. E îmbrăcată într-o rochie colorată, plină de floricele, iar basmaua de pe cap îi acoperă părul cărunt vremelnic.

    Lumea trecea pe lângă ea, dar nu prea o bagă în seamă. Trec și eu, îi dau un ”bună ziua”, dar îmi răspunde absent. Știa din timp că nu voiam să cumpăr nimic de la ea. Îmi continui drumul. Soarele strălucește arzător, scoțând în evidență zecile de obiecte metalice ce șed pe mese și covoare: cercei, clopoței, obiecte de ornament, ceaune, oale. Toate învechite, toate cu poveste, așteptând un nou cămin. Dar lumea trece, se uită, dar nu le prea bagă în seamă. În schimb, se văd oameni cu tablouri la subțiori și cu saci de hârtie de bucătărie. Poate a fost reducere pe undeva, cine știe, sau au aflat că urmează o nouă pandemie.

    Undeva, într-un colț de târg, pe trei mese stau așezate mai multe jucării de tot felul, de la animale domestice confecționate din lemn, la roboței din metal. Una dintre mese e destinată cărților, sute de pagini vechi tipărite în așteptare, mirosind nostalgic a bibliotecă veche. O întreb pe doamna care vinde acolo care este motivul de a ajuns să vândă aceste comori. Îmi spune: ”Ce să fac? Trebuie să fac și eu un ban!” O mai înteb ce fel de lume vine pe aici. ”De toate felurile”, răspunde vânzătoarea. ”De la colecționari, la simpli gură-cască. Mulți caute și să fure, îi vezi îmbrăcați frumos, dar nu știi ce gânduri au. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să rămân fără anumite obiecte”.

    Marfă importată din alte țări, obiecte aruncate de alții, gadgeturi, biciclete, monede vechi, haine, obiecte de grădinărit, de uz casnic, orice poți găsi la acest târg de vechituri. Știți cum se spune: gunoiul unuia, comoara altuia. Unii vin aici doar să negocieze. Această imagine te duce cu gândul la bazarele din Turcia.

    Micii din Obor

    Și cum necesită foarte multă răbdare mersul prin piețe și observarea actorilor, mi s-a făcut foame. Și ce putea să-mi potolească mai mult foamea, decât niște mici de piață? Așa că am ”citit” mesajele cu fum ce se vedeau în zare, și m-am îndreptat către o gheretă, la care coada era impresionantă. În stânga construcției era un grătar mare  plin cu mici și cârnați care sfârâiau. La câteva mese stăteau mai mulți oameni, cu berea în față, tânjind răbdători la bunătățile aburinde. Am așteptat și eu să-mi vină rândul la mici. Așteptarea a meritat, pentru că au fost cei mai buni mici pe care i-am mâncat în viața mea!

    Stând la masă, se auzeau discuții despre politică și despre cât de prost o ducem noi, românii. De la o masă se auzea cineva care zicea în gura mare: ”Să fiți norocoși cu președintele ăsta, că dacă eram eu furam și mai mult! Nu se mai chema România. România, românul are în sânge hoția”. Să aibă oare dreptate? Tind să cred că nu. Sau cel puțin sper asta.

    După ce-mi termin festinul, îmi iau restul de pâine la pachet. Doamne, ce pâine, e păcat să fie aruncată! Ies pe porțile bazarului, îmi pipăi portofelul, nu am cumpărat nimic, ca majoritatea oamenilor care vin aici doar să socializeze. În gând îmi rămâne însă o întrebare: ”Oare ce amintiri conțin aceste obiecte rămase orfane de stăpân?”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Sibiul se dezvoltă economic, acum, în zona nord

    Tronsoanele Calea Șurii Mici și Calea Șurii Mari prioritare

    În câțiva ani, municipiul Sibiul ar trebui să aibă un nou bulevard și o arteră rutieră nou-nouță, în zona de nord a municipiului, acolo unde se pare că asistăm la cel mare boom economic din ultimul deceniu. După zonele economice ce leagă Sibiu de Șelimbăr, de Cristian și Ocna Sibiului, prin zona aeroportului și Zona Industrială Vest, acum a apărut o alta, dezvoltată natural, între Sibiu – Viile Sibiului și comunele Șura Mică și Șura Mare, unde marele merit este strict al investitorilor privați.

    În plus, în această zonă, mai precis spre Drumul hoților, este preconizat a se construi și noul spital județean. Această zonă are o importanţă majoră în ceea ce priveşte realizarea legăturilor între autostradă, cartiere rezidenţiale, zone comerciale şi centrul oraşului. Investițiile din ultimii ani în zona de nord a orașului obligă acum municipalitatea sibiană să țină pasul cu dezvoltarea economică a zonei și să asigure utilități și drumuri noi, lărgite la nivel de bulevard. Practic, este nevoie ca traficul auto și nu numai din zonă să fie ameliorat prin lărgirea tronsoanelor de drumuri existente. Soluția municipalității este deocamdată una singură: extindere Calea Șurii Mici, ceea ce înseamnă amenajarea unui nou bulevard rutier, și modernizarea Calea Șurii Mari, astfel încât să devină o arteră principală de tranzit și de intrare în oraș.

    În acest an, Primăria și Consiliul Local Sibiu au aprobat cele două investiții majore și au identificat și sursele de finanțare. Numai că totul ia timp, documentațiile fiind doar în faze incipiente. Investițiile în modernizarea celor două artere rutiere se ridică la aproape 200 milioane de lei. Crearea Bulevardului Calea Șurii Mici (aproximativ 2 km, în unele zone și cu 6 benzi de circulație, plus piste de bicicletă) costă municipalitatea în jur de 147,5 milioane de lei, bani ce se speră să fie atrași din fonduri europene, prin Exercițiul Financiar al UE 2021 – 2027, în cadrul prioritătii 4.1. Dezvoltarea mobilității urbane durabile în Municipiile Regiunii Centru.

    Extinderea și modernizarea  arterei Calea Șurii Mari (aproape 1 km, 4 benzi) necesită 40 milioane de lei, finanțarea urmând să fie girată tot de municipalitate. Pe acest tronson investiția este absolut vitală, deoarece la ora prânzului traficul rutier înspre și dinspre Mediaș este de-a dreptul sufocant. În orice situație, municipalitatea trebuie să urgenteze ambele investiții, pentru că pe măsură ce zona de nord a municipiului se dezvoltă economic, totul devine și mai sufocant.

    De asemenea, este cunoscut faptul că probleme de trafic pe cel două tronsoane nu sunt de azi de ieri, iar până în urmă cu un an municipalitatea nu s-a străduit prea mult să rezolve situația în zonă. Era de așteptat ca la un moment dat și intrarea în Sibiu dinspre Mediaș să devină un calvar rutier, în condițiile în care toți știm de problemele de circulație, duminică, din zona târgului Obor.

    Dacă în ultimii 20 de ani municipalitatea nu a putut ataca situația metodic, acum intră într-o cursă contracronometru și sub mare presiune. Rămâne de văzut, totodată, cât de repede vor înainta documentațiile tehnice, mai ales că este nevoie de exproprieri de terenuri. Cert este că modernizarea celor două tronsoane sunt un pariu pus de municipalitate cu sibienii din zonă și nu numai. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News   

    CSC 1599 Șelimbăr face istorie în fotbalul sibian. Este lider în Liga 2 înainte de play-off

    CSC 1599 Șelimbăr este campioana sezonului regular în Liga 2, o performanță istorică pentru comunitatea șelimbăreană, care nu a mai trăit niciodată asemenea sentimente de mândrie în sport. Mai mult, această performanță fără precedent a fotbaliștilor șelimbăreni, intitulați, „călăreților roșii” – cu trimitere directă la anul istoric din denumirea clubului – vine exact în anul în care comunitatea șelimbăreană sărbătorește cea mai importantă aniversare din istoria localității și anume 425 de ani de la victoria lui Mihai Viteazu în bătălia de la Șelimbăr, una aproape decisivă în realizarea primei unirii a românilor în 1600.

    De altfel, Mihai Viteazu a fost pentru o perioadă (în 1600) conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

    Performanța fotbaliștilor din Șelimbăr din sezonul 2023 – 2024 al Ligii 2 vine, totodată, să marcheze un alt moment deosebit din trecutul istoric al comunei și anume faptul că în 2023 comuna Șelimbăr a sărbătorit 700 de ani de la prima atestare. Iată că fotbalul poate fi o cale extrem de onorantă pentru aniversarea unor momente istorice din trecutul unei localități.

    Aceste aniversări vin să pună într-o lumină și mai favorabilă performanța istorică a fotbalului șelimbărean. Însă tot acest cumul de aniversări deosebite îi creează și o mare supărare microbistului șelimbărean, în special, și suporterilor sibieni: CSC 1599 Șelimbăr nu are drept de promovare în Liga1, din cauză că este un club de drept public, adică susținut de Primăria și Consiliul Local Șelimbăr, situație similară cu cea a CSA Steaua București, gestionată de Ministerul Apărării Naționale. În loc să promovăm în prima divizie, trebuie să ne mulțumim doar cu faptul că echipa va arbitra lupta pentru promovare. Vă dați seama ce ar fi însemnat pentru fotbalul din Șelimbăr aniversarea bătăliei de la 1599 din luna octombrie a acestui an, exact în sezonul în care clubul ar fi evoluat pe prima scenă fotbalistică a țării, Liga 1?

    Din păcate, în acte situația este cu totul alta, însă bucuria suporterilor și spiritul echipei create de conducere și antrenorul Claudiu Niculescu poate fi un atu important în perspectiva sezonului viitor, când obiectivul ar trebui să fie promovarea în LIga 1.  

    Echipa lui Claudiu Niculescu a dominat sezonul regulat

    Cu toate ca în vara anului trecut antrenorul Claudiu Niculescu a modificat radical lotul, evoluția dominatoare a șelimbărenilor în actualul sezon a fost totală, iar specialiștii în fotbalul Ligii 2 susțin că dacă nu exista  interdicția din acte, CSC 1599 ar fi promovat la pas, mai ales că în play-off Ligii 2 nu se înjumătățesc punctele. De altfel, în sezonul acesta a existat contextul perfect pentru ca echipa să promoveze în Liga 1, în condițiile în care nou-retrogradatele din Liga 1, Chindia și FC Argeș au avut o evoluția care le-au lăsat pe dinafara play-off-ului, iar echipele tradiționale ale fotbalului românesc au revenit în prima ligă.

    Dacă Șelimbărul putea promova în Liga 1, sezonul acesta ar fi fost oportunitatea perfectă. CSC 1599 Șelimbăr s-a aflat pe prima poziție a clasamentului din Liga 2 aproape tot timpul, exceptând prima etapă și etapele 9 – 11. A fost echipa cea mai solidă, stabilă financiar și cu un lot destul de omogen și valoros în toate cele 19 etape ale sezonului regular. Din păcate, și în acest sezon, clubul nu a putut evolua pe stadionul propriu și a trebuit să facă naveta, atunci când a jucat meciurile de acasă, între stadioanele Municipal din Parcul Sub Arini și Măgura din Cisnădie, din cauză că CNI nu își respectă termenele tehnice și indicatorii financiari pe care și i-a asumat pentru construcția noului stadion din Șelimbăr. Totuși, să sperăm că evoluția excelentă din sezonul regular este un punct de plecare pentru sezonul viitor.

    Înainte de starul play-off-ului, CSC 1599 are un avans de 7 puncte în fața ocupantei locului 3, în condițiile în care primele două clasate promovează direct. Prima partidă din play-off pentru CSC 1599 este meciul cu FK Csíkszereda, în deplasare, luni, 1 aprilie, începând cu ora 17:30. Nu ne putem aștepta  în play-off decât la o evoluție bună din partea șelimbărenilor, pentru că este în joc orgoliul antrenorului Claudiu Niculescu și al fotbaliștilor care doresc să-și facă un nume în perspectiva unor transferuri în Liga 1. Echipa nu are nimic de pierdut, dar blazonul clubului trebuie apărat chiar dacă nu există miza promovării.

    De altfel, prezentarea clubului pe pagina de internet este elocventă: „CSC 1599 Șelimbăr este un club de drept public înființat în martie 2021. Misiunea de baza a clubului o constituie obținerea de performante sportive în competiții sportive interne si internaționale, precum si crearea unei comunități care sa practice sport într-un cadru organizat. Mai mult, CSC 1599 Selimbar îşi propune să promoveze imaginea comunei Șelimbăr în societatea civilă prin participarea la activități sportive, precum și în cadrul evenimentelor speciale de relații publice.

    Încă de la înființare rolul clubului CSC 1599 Șelimbăr a fost acela de a conecta comunitatea din Șelimbăr prin sport. Ne-am propus să înființăm cat mai mult secții sportive prin care sa oferim copiilor si tinerilor un cadru organizat în care să îşi petreacă timpul și, totodată, să facă mișcare. Strategia de dezvoltare a clubului nostru are ca rol esențial și încheierea de parteneriate care să sprijine acest proiect sportiv. O comunitate puternică înseamnă parteneriate puternice și, pe termen lung, crearea de legături pentru și între oameni”.

    Iată lotul care a reușit să facă istorie pentru comunitatea din Șelimbăr: portari: Alexandru Roșca, Simion Bumbar, Marius Aldescu, fundași: Cătălin Alexe, Danilo Babovic, Radu Crișan, Robert Gliga, Florinel Mitrea, Ciprian Natea, Raul Palmeș, Raul Gherman mijlocași: Tudor Călin, Alexandru Luca, George Monea, Paul Moussinga, Mickael Panos, Casian Soare, Valentin Drăghescu, Gabriel Deac, Emmanul Ayne și Daniel Gîț atacanți: Valmir Berisha, Rodri Hernando, Raul Rotund, Marvin Schieb, Alexandru Darius Pop, Stefan Visic, Darius Cosma. Să nuităm că portarul Alexandru Roșca este un obișnuit al naționalei României U21, iar Casian Soare se anunță unul dintre cele mai mari talente ale fotbalului sibian”.

    Lecția de istorie

    Bătălia de la Șelimbăr (în limba germană Schellenberg) a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul, care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RETROSPECTIVĂ. Cei mai longevivi primari din județ între 1990 – 2024

    Sibiul democrat de după 1989 ne-a adus, pe lângă libertate, și opțiunea politică de a ne alege primarul în comunitatea în care trăim. Indiferent că este vorba despre comună, oraș sau municipiu, odată la 4 ani suntem chemați să ne alegem primarul, adică gospodarul urbei. De votul nostru depinde viitorul comunității.

    Există comune în județul Sibiu în care ani la rând locuitorii au ales aceeași persoană în funcția de primar și se mândresc cu acesta. Au investit într-un om care a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru ca așezarea respectivă să se ridice social, cultural, economic și să intre în rândul comunităților europene. La rândul său, primarul a investit timp, muncă, pricepere, capacitate de dialog și profesionalism atunci când a venit vorba despre atragerea de fonduri europene și de la Guvern, dar și multă agilitate și diplomație politică, în condițiile în care instabilitatea guvernelor post-decembriste și-a lăsat din plin amprenta asupra societății în general.

    Astfel de primari care au rezistat presiunii politice, așteptărilor firești ale oamenilor din localitatea respectivă și provocărilor administrației fac acum istorie în politica și administrația județului Sibiu de după Revoluție. Și au în continuare sprijinul comunităților locale și pot ieși la pensie din funcția de primar.

    Sibiu100% a realizat topul celor mai longevivi primari din județul Sibiu. Cei mai profesioniști primari ai județului Sibiului vin din zona rurală, în sensul că cei mai longevivi șefi de administrație sunt primari de comune. Dacă în mediul urban din județ schimbarea primarilor este la ordinea zilei (exceptând, poate, municipiul Sibiu), în mediul rural lucrurile sunt foarte bine așezate. Aici se vede unitatea comunității în promovarea proiectelor importante, fie de infrastructură, fie culturale ori turistice. Cu câteva luni înaintea alegerilor locale din 9 iunie, vă prezentăm cei mai longevivi primari din județul Sibiu. Avem un primar de 8 stele, în persoana lui Niculae Dancu, primarul din comuna Păuca, urmează un altul de 6 stele și jumătate, Ioan Șchiau, primarul din comuna Mihăileni, iar podiumul este încheiat de 3 primari de șase stele: Elena Marian, comuna Brateiu, Maria Greavu (Loamneș) și Ilie Avram Pinte (Valea Viilor), care au în palmares câte 6 stele.

    Valoarea stelelor însă o lăsăm la aprecierea dumneavoastră și a locuitorilor comunelor pe care le reprezintă aceștia. Trebuie precizat că am notat cu câte o stea fiecare mandat de 4 ani a unui primar. Imediat în apropierea podiumului primarilor din județul Sibiu se situează un alt grup de primari, însă aceștia au doar 5 stele. Este vorba despre Valentin Ivan (Sadu), Aurel Gâță (Orlat), și Ioan Seuchea (Cristian).

    Niculae Nancu este primar din 1992, Ioan Șchiau din 1998, în timp ce primarii din Brateiu, Loamneș și Valea Viilor au fost aleși în fruntea comunității pentru prima dată în 2000. Valentin Ivan, Aurel Gâță și Ioan Seuchea au venit mai târziu în funcția de primar, dar de atunci, adică din 2004, nu au mai cedat fotoliul în comunele respective, bineînțeles, datorită voturilor primite. Nu vrem să lăudăm proiectele de investiții realizate de acești primari, ci intenționăm să scoatem în evidență aprecierea de care se bucură aceștia din partea locuitorilor comunelor pe care le reprezintă.

    De obicei, fiecare primar preferă să își evidențieze realizările. Noi dorim, în primul rând, să spunem povestea acestor oameni și cum au rezistat în contextul imprevizibil politic de după 1990, ce a cuprins județul, la fel ca întreaga Românie.

    Nicolae Dancu, Primar Păuca

    Niculae Dancu (Păuca) a bătut toate recordurile în materie de mandate

    Cel mai longeviv primar din județul Sibiu de după 1990 este primarul din comuna Păuca, Niculae Dancu. Este primar din 1992, când s-au organizat pentru prima dată alegeri libere pentru funcția de primar în România, și a trecut prin toate provocările și realizările unei comunități importante din Țara Secașelor. Când a fost ales în primul mandat, avea 31 de ani şi era cel mai tânăr primar din judeţul Sibiu. Înainte de a face din funcția de primar o meserie în sine, a fost tehnician veterinar. A devenit atât de apreciat de comunitate, încât în patru dintre cele 8 confruntări electorale Niculae Dancu a candidat singur. În 2020, chiar a luat 100% voturi, fiind singurul din județ cu acest scor electoral. Bilanțul administrației sale este unul de excepție, puține comune din județ putând ține pasul cu ritmul de dezvoltare din Păuca. În bunul mers al comunității, au fost investiți în ultimii 20 de ani peste 25 de milioane de euro, din fonduri europene și guvernamentale, iar proiectele în infrastructură trebuie continuate, mai ales că și nevoile comunității sunt altele în ultimii ani. Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Păuca se ridică la 1.535 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.929 de locuitori, însă diferența nu este una prea mare, în condițiile în care știm cu toții cum a fost afectată România de după 2000 de valul migrației în străinătate. Comuna este formată din satele Bogatu Român, Broșteni, Păuca (reședința) și Presaca, ceea ce presupune mult tact administrativ în negocierea proiectelor de infrastructură și culturale. Primul mandat l-a obținut ca independent și abia apoi a intrat în caruselul politic, care a contat tot mai mult pe măsură ce vremea a trecut.       

    Mandate:

    1992 – Dancu Niculae, independent

    1996 – 2000 – Dancu Niculae, de la USD

    2000 – 2004 – Dancu Niculae, de la PD

    2004 – 2008 – Dancu Niculae, de la PSD

    2008 – 2012 – Dancu Niculae, de la PDL

    2012 – 2016 – Dancu Niculae, de la PDL

    2016 – 2020 – Dancu Niculae, de la PNL

    2020 – 2024 – Dancu Niculae, de la PNL

    Ioan Schiau, Primar Mihăileni

    Ioan Schiau (Mihăileni), primarul pentru care politica nu contează

    În topul longevității primarilor din județ, pe locul doi este Ioan Șchiau, primarul comunei Mihăileni. Un bun administrator, în condițiile în care comuna Mihăileni se află pe Valea Buii, adică între zonele Mediașului și Agnitei, unde investițiile economice și sociale ale Consiliului Județean și guvernelor au fost aproape minime în cei 35 de ani de la Revoluția din 1989. Zona este una extrem de frumoasă din punct de vedere al peisajelor naturale, însă comuna Mihăileni, la fel ca și celelalte comune din zonă, se confruntă cu o populație extrem de îmbătrânită, în condițiile în care tinerii au preferat să plece la muncă în străinătate sau se apropie cu locul de muncă către Sibiu, Mediaș și Agnita. Cu toate acestea, școlile, dispensarele, bisericile și, mai ales drumurile se află într-o stare cât se  poate de bună. Ca și în cazul primarului de la Păuca, Ioan Șchiau a candidat în unele mandate de unul singur, având întreg sprijinul comunității. Nu a venit la Sibiu să se plângă mai mult decât este cazul la partid sau la instituțiile județene, însă din 1998 a atras fonduri importante pentru a menține comuna în ton cu dezvoltarea județului. Încă din perioada comunismului, tinerii au părăsit localitățile natale de pe Valea Buii, însă acest fenomen s-a accentuat în anii 90, iar acum găsirea unui loc de muncă în străinătate a devenit prioritatea numărul 1 la Mihăileni. Cu toate acestea, sătenii plecați la muncă în afară nu au uitat de locurile natale și continuă să investească în casele părinților și bunicilor, astfel încât aceste sate să nu dispară de tot. Comuna are un trecut săsesc extraordinar și de aici și principalele atracții turistice: bisericile fortificate, arhitectura veche săsească, precum și celebrul canion din localitatea Mihăileni. Populația comunei Mihăileni se ridică, în prezent, la 973 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.036 de locuitori. Administrativ, comuna este formată din satele Metiș, Mihăileni (reședința), Moardăș, Răvășel și Șalcău.

    Mandate:

    1998 – 2000 – Șchiau Ioan

    2000 – 2004 – Șchiau Ioan, de la PNL

    2004 – 2008 – Șchiau Ioan, de la PSD

    2008 – 2012 – Șchiau Ioan, de la PSD

    2012 – 2016 – Ioan Șchiau, de la USL

    2016 – 2020 – Ioan Șchiau, de la PSD

    2020 – 2024 – Ioan Șchiau, de la PSD  

    Elena Marian, Primar Brateiu

    Elena Marian (Brateiu), cel mai longeviv primar femeie din nordul județului

    Cel mai longeviv primar din nordul județului, adică din zona Mediașului, este fără îndoială Elena Marian, primar în comuna Brateiu. Înainte de a prelua, în 2000, destinele administrative ale comunei, a lucrat ca agent agricol, activând în primărie încă din 1990. Dorința de a deveni primar a apărut la începutul anilor 90, pe măsură ce comuna pierdea trendul economic al Sibiului, când oamenii rămâneau efectiv fără locurile de muncă de pe platformele industriale din Copșa Mică și Mediaș. A decis să candideze la funcția de primar al comunei pentru prima dată în 1996, dar fără succes. Elena Marian a pierdut atunci în turul 2, în fața unui alt contracandidat. Însă din 2000 nu a mai pierdut funcția de primar, pe care a păstrat-o și în acest mandat. Comuna Brateiu este una specială din punct de vedere etnic. La fiecare recensământ, majoritatea se declară români, dar sunt și de altă etnie într-o proporție covârșitoare. Românii sunt minoritari în comună, deoarece rromi (corturarii) reprezintă aproximativ 60% din populaţie. Pe lângă localitatea Brateiu (reședință), se regăsește și satul Buzd. 

    Mandate:

    2000 – 2004 – Marian Elena, de la PD

    2004 – 2008 – Marian Elena, de la PSD

    2008 – 2012 – Marian Elena, de la PDL

    2012 – 2016 – Marian Elena, de la PDL

    2016 – 2020 – Marian Elena, de la PNL

    2020 – 2024 – Marian Elena, de la PNL

    Maria Greavu, Primar Loamneș

    Maria Greavu (Loamneș), primarul cu multe localități

    Altă primărie condusă de o femeie primar, tot din 2000, este comuna Loamneș, una dintre cele mai mari unități administrative ca suprafață din județul Sibiu. O are în fruntea comunității pe Maria Greavu, probabil cel mai profesionist primar PSD din județul Sibiu. În primul mandat a candidat din postura de independent, iar apoi, pe finalul mandatului, a trecut la PSD, unde a rămas până în prezent. Administrarea comunei Loamneș este una cu totul specială, având în vedere că distanțele dintre localități sunt foarte mari. Însă aceasta a făcut-o să lupte și cu mai multă ambiție și determinare pentru atragerea investițiilor private, din fondurile de stat, indiferent că a fost vorba despre Consiliul Județean, ministere sau fonduri europene. Loamneș este formată din satele Alămor, Armeni, Hașag, Loamneș (reședința), Mândra și Sădinca. A rămas fidelă unui singur partid, PSD. Un mare merit este faptul că a păstrat tinerii în comună, astfel încât comunitatea nu s-a depopulat foarte mult.Populația comunei Loamneș se ridică la 2.562 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.997 de locuitori. Trebuie menționat că alături de primarul din Sadu, Valentin Ivan, conduce la nivelul județului Asociația Primarilor de Comune, filiala Sibiu.

    Mandate:

    2000 – 2004 – Greavu Maria, independent

    2004 – 2008 – Greavu Maria, de la PSD

    2008 – 2012 – Greavu Maria, de la PSD

    2012 – 2016 – Greavu Maria, de la USL 

    2016 – 2020 – Greavu Maria, de la PSD

    2020 – 2024 – Greavu Maria, de la PSD

    Ilie-Avram Pinte, Primar Valea Viilor

    Ilie-Avram Pinte (Valea Viilor), primarul exemplu din zona Mediașului

    De-a lungul timpului, PSD a pierdut bătălia primarilor la alegerile locale din județul Sibiu cu PD, PD-L sau PNL, în cei 35 de ani de la Revoluție. Însă a avut câțiva primari care au fost peste valoarea partidului. Adică, pentru oamenii din comunele respective în care au candidat, aceștia au contat mai mult ca persoană în sine, decât partidul din care face parte. Unul dintre aceste exemple este Ilie Avram Pinte, primarul din comuna Valea Viilor. O comună prosperă în perioada comunismului, dar care și-a păstrat dezvoltarea socio-economică și în perioada democratică de după Revoluție, chiar dacă transformările sociale au lăsat urme în viața locuitorilor. Comuna formată din satele Motiș și Valea Viilor, în timp ce populația comunei Valea Viilor se ridică la 1.962 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.873 de locuitori. Este una dintre puținele comune din județ unde sporul demografic este în creștere, iar acest lucru se datorează și administrației conduse de Ilie Avram Pinte. Este primar din 2000, când a candidat din postura de independent. De altfel, postura de independent, în momentul intrării în politică, a fost cel mai mare atuu al primarilor care au devenit cei mai longevivi din județ în ultimii 35 de ani.

    Mandate:

    2000 – 2004 – Pinte Ilie Avram, independent

    2004 – 2008 – Pinte Ilie-Avram, de la PSD

    2008 – 2012 – Pinte Ilie-Avram, de la PSD

    2012 – 2016 – Ilie Avram Pinte, de la USL

    2016 – 2020 – Ilie Avram Pinte, de la PSD

    2020 – 2024 – Ilie Avram Pinte, de la PSD

    Valentin Ivan, Primar Sadu

    Valentin Ivan (Sadu), primar și, în același timp, președinte peste primari

    Valentin Ivan este primar în Sadu din 2004, făcând parte dintr-o generație de primari care și-a pus amprenta asupra administrației locale sibiene. În vârstă de 52 de ani, este primarul din județ care a conștientizat cel mai bine mersul socio-economic al județului, în condițiile în care imediat după Revoluție a fost un tânăr încrezător în democrație, iar pe măsură ce a înaintat în vârstă a avut ocazia să asiste la dezvoltarea județului Sibiu, cu bune și rele. Vârsta în această călătorie a fost un avantaj și este cel mai în măsură să vorbească despre proiecte și finanțări locale, mai ales că este și președintele Asociației Primarilor de Comune, filiala Sibiu și vicepreședinte al Asociației Naționale a Primarilor de Comune din România.

    Face des naveta între Sadu și Sibiu, dar mai ales între Sadu și Capitală, fiind la curent cu tot ceea ce se întâmplă în administrațiile centrale și locale din țară. Sadu, sub administrarea sa, s-a schimbat radical, fiind considerat la un moment dat, în urmă cu câțiva ani, cea mai frumoasă comună din județul Sibiu.

    A prins crize financiare și administrative, pandemia de coronavirus, dar și intrarea României în Uniunea Europeană și NATO din postura de primar, însă cu toată experiența sa și proiectele de investiții derulate, consideră că încă mai sunt multe de făcut în comunitate.

    În 1996, a fost cel mai tânăr consilier local din județul Sibiu, iar înainte de a fi ales primar, Valentin Ivan a fost consilier local și viceprimar, între 2000-2004. A urcat, practic, toate treptele administrației locale. „Avem condiții de trai mai bune ca la oraș, o așezare geografică favorabilă: la 5 km de autostradă, la 3 km de viitoarea autostradă spre București și la 20 de minute de Sibiu. Avem aer curat, liniște”, spunea acesta recent într-un interviu pentru presa centrală.

    Și acesta a reușit să țină tinerii în comună, astfel că populația comunei Sadu se ridică la 2.561 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.365 de locuitori. Aceasta este poate cea mai importantă reușită a administrației sale. 

    Mandate:

    2004 – 2008 – Ivan Valentin-Dumitru-Ioan, de la PSD

    2008 – 2012 – Ivan Valentin Dumitru Ioan, de la PDL

    2012 – 2016 – Valentin-Dumitru-Ioan Ivan, de la PDL

    2016 – 2020 – Valentin-Dumitru-Ioan Ivan, de la PNL

    2020 – 2024 – Valentin Dumitru Ioan Ivan, de la PNL

    Aurel Gâță, Primar Orlat

    Aurel Gâță (Orlat), în topul primarilor din Mărginimea Sibiului

    Mărginimea Sibiului este o zonă importantă economic și cultural în județul Sibiu. Din această zonă, cei mai longevivi primari sunt Aurel Gâță, din comuna Orlat și Valentin Ivan, din Sadu, aleși practic în aceeași legislatură, în 2004. Mai mult, este o zonă istorică, având în vedere că aici a funcționat Regimentului I român de graniţă, ce avea ca responsabilitate apărarea frontierei Imperiului Habsburgic. De obicei, starea materială a locuitorilor din Orlat este una destul de bună, însă administrația realizată de Aurel Gâță a făcut ca și infrastructura pusă la dispoziția locuitorilor să fie una pe măsură.

    Astăzi, comuna Orlat este una dintre cele mai dezvoltate din județ. În acest moment, în Orlat sunt 2.964 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.205 locuitori.

    Manadate:

    2004 – 2008 – Gâță Aurel, de la PD

    2008 – 2012 – Gâță Aurel, de la PDL

    2012 – 2016 – Gâță Aurel, de la PDL

    2016 – 2020 – Gâță Aurel, de la PNL

    2020 – 2024 – Gâță Aurel, de la PNL

    Ioan Seuchea, Primar Cristian

    Ioan Seuchea (Cristian), primarul comunei satelit a Sibiului

    Unul dintre cei mai performanți primari din ultimii 20 de ani este Ioan Seuchea, primul gospodar al comunei Cristian. Acesta a transformat radical starea comunei în contextul în care localitatea a devenit extrem de atrăgătoare din punct de vedere al investițiilor private. Situarea aproape de Sibiu a făcut ca localitatea Cristian să devină o zonă economică extrem de benefică pentru firmele din zona Sibiului; în plus, forța de muncă existentă aici a fost un factor decisiv în atragerea investitorilor. Investițiile private au fost susținute de cele ale primăriei în ceea ce privește asigurarea utilităților și a drumurilor de acces în zona industrială. Și Cristian este pe un trend ascendent în ceea ce privește sporul demografic. În acest moment, populația comunei Cristian se ridică la 4.116 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.665 de locuitori. Un alt atuu al comunei este trecut săsesc, plus faptul că aici s-a stabilit și o comunitate importantă de landleri.

    Mandate: 

    2004 – 2008 – Seuchea Ioan, de la PD

    2008 – 2012 – Seuchea Ioan, de la PDL

    2012 – 2016 – Seuchea Ioan, de la PDL

    2016 – 2020 – Seuchea Ioan, de la PNL

    2020 – 2024 – Seuchea Ioan, de la PNL

    Topul celor mai longevivi primari din județul Sibiu 1990 – 2024 este încheiat de primarii din Șeica Mică și Ludoș. Este vorba despre Emil Marius Urian, comuna Șeica Mică, și Ilie Berghezan, comuna Ludoș. Ambii primari au ajuns la 5 mandate.

    Mandate Emil Marius Urian – Șeica Mică

    2000 – 2004 – Urian Emil Marius, de la PDSR
    2004 – 2008 – Urian Emil Marius, de la PNL
    2012 – 2016 – Emil Marius Urian, de la USL
    2016 – 2020 – Emil Marius Urian, de la PSD
    2020 – 2024 – Emil Marius Urian, de la PNL

    Mandate Ilie Berghezan – Ludoș

    2004 – 2008 – Berghezan Ilie, de la PSD
    2008 – 2012 – Berghezan Ilie, de la PSD
    2012 – 2016 – Berghezan Ilie, de la USL
    2016 – 2020 – Berghezan Ilie, de la PSD
    2020 – 2024 – Berghezan Ilie, de la PNL

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    TU ALEGI! Portret de candidat: Lucian Alexandru Găvozdea

    Motivația pentru a candida la Primăria Sibiu

    „Am inițiat mișcarea Sibiu2024, unde ne unim forțele pentru a construi un oraș mai bun și mai prosper, în care să trăim fericiți. Avem intenția să facem din Sibiu orașul cu cea mai bună calitate a vieții din România. Vino alături de noi!”

    Alexandru Găvozdea candidează la funcția de primar al Sibiului din postura de independent. Nu a fost angajat politic. În schimb, a fost o prezență activă în cadrul protestelor ”Vă vedem din Sibiu” (2017). 

    E născut în Sibiu, fost elev al liceului Brukenthal, tatăl al doua fete, soț și fiul a doi pensionari sibieni. A absolvit Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București. A urmat cursurile unui master de conservare a clădirilor de patrimoniu (Belgia) și deține o diplomă de master a la UAUIM. De asemenea, are un doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București. În 2018, Alexandru Gavozdea a fost ales Președinte al Ordinului Arhitecților din România, organizație profesională care reunește peste 10.000 de arhitecți din toată țara.

    În Sibiu, a realizat peste 20 de proiecte – sedii de firme, construcții industriale și locuințe. Ca planificare urbană, a realizat nu mai puțin de 17 proiecte în Sibiu. Este autor și conducător al colectivului de autori pentru Studiul de Fundamentare PUG Sibiu 2009 pentru zone protejate cu materializare semnificativă a valorii culturale, pentru elaborarea PUG Sibiu 2011.

    A realizat un document-program denumit generic „Plan de oraș”, după ce în prealabil a lansat platforma sibiu2024.ro.

    Documentul „Plan de oraș” reflectă gândirea civică a membrilor Platformei Sibiu2024. De altfel, e vorba și despre singurul concept structurat asupra viitorului municipiului, din perspectiva unui candidat la Primărie. „Calitatea vieții în Sibiu, deși bună în contextul țării, poate fi mult ridicată și egalizată, pentru ca toți sibienii să trăiască în oraș cu confortul, oportunitățile și bucuria celor mai norocoși. Împărtășim profund ideea că o comunitate strâns unită este de neoprit, iar comunitatea se strânge când mizele tuturor sunt reprezentate și când avem o țintă comună.

    Mai vorbim despre dezvoltarea orașului și despre educație, inovație și cultură ca pârghii prin care să împlinim potențialul Sibiului nostru. Credem că trebuie să fim curajoși și să ne luăm repere din orașele lumii care se dezvoltă, conștiente de provocările actuale, dar și de beneficiile oferite de avansul tehnologic și de democratizarea cunoașterii. Planul de oraș propus de Sibiu2024 este aspirația unor sibieni care iubesc orașul. Arhitecți, medici, antreprenori, profesori, manageri culturali, IT-iști, sportivi vin cu o propunere către vecinii, colegii, prietenii lor sibieni și spun: „Uitați, oameni buni, așa am vrea să trăim în orașul nostru, asta am vrea să devină Sibiul copiilor noștri. Voi cum vreți?”, consideră Alexandru Găvozdea.

    Cine este Lucian Alexandru GĂVOZDEA

    Născut la 3 august 1979, Sibiu, căsătorit, doi copii

    EDUCAŢIE ŞI FORMARE

    Octombrie 2004 – septembrie 2007: Master Conservarea Patrimoniului Construit – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București

    Octombrie 1998 – iulie 2004: Facultatea de Arhitectură – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, specializare în Conservarea Patrimoniului Construit

    Diplomă de Arhitect

    Alte atestări: Registrul Urbaniștilor din România – specialist cu drept de semnatură, simbol D, E, F6 și G5; Ordinul Arhitecților din România – arhitect cu drept de semnătură;  Ministerul Justiției – expert tehnic judiciar, specialitatea arhitectură

    Experiență profesională:

    – deține un birou de arhitectură

    – președinte al filialei Sibiu-Vâlcea a OAR, mai 2014 – mai 2018

    – președinte al Ordinului Arhitecților din România

    Limbi străine:

    engleză și germană

    Întrebările Sibiu 100%

    Care este cea mai importantă realizare a d-voastră în plan personal?

    De departe, familia mea, soția, care mă face complet și fetele noastre, care îmi umplu viața.

    Care este cea mai mare realizare în plan profesional?

    Aici sunt două: biroul meu de arhitectură, pe care l-am crescut de la zero la unul dintre cele mai recunoscute din Sibiu și mandatul de președinte al Ordinului Arhitecților din România, cea mai importantă organizație profesională din domeniul construcțiilor, din România.

    După Sibiu, care este orașul d-voastră preferat, din România sau din toată lumea aceasta frumoasă?

    Eh, aici m-ați pus în dificultate – să ceri unui urbanist să numească UN oraș preferat! Iată o listă scurtă: Leuven (Belgia), pentru relația municipalității cu universitatea și viața studențească; Londra, pentru excelenta infrastructură de transport public, școlară, administrare și calitate a vieții; Paris, pentru dinamica centrată pe oameni din ultimii ani; Viena, pentru echilibrul cu care se îngrijește de toate categoriile; Barcelona, pentru sustenabilitate și inovație urbană; Bogota (Columbia), pentru recuperarea fantastică din doar 20 de ani de la oraș al criminalității, în oraș pentru oameni. Și aș continua cu aproape orice oraș german, în care antreprenorii locali reușesc să răzbată greutățile și să închege rețele funcționale de cooperare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    O sută de ani

    Dacă bunul Dumnezeu ar ridica dintr-o dată România la El şi odată cu ea şi tot poporul român – căci la Domnul totul este posibil, zice Scriptura –, ce I-am răspunde, faţă către Faţă, la întrebarea ce-am făcut noi, copiii Lui, românii, în ultima sută de ani?

    În 1918 am făptuit, prin voinţa tuturor românilor şi lucrarea minţilor luminate ale naţiunii, proiecţia pe care a aşezat-o în inimile noastre, cu 3oo de ani mai înainte, marele voievod Mihai Viteazul: unirea românilor în graniţele lor naturale, o ţară, un popor, aceeaşi limbă, aceeaşi credinţă dreptmăritoare creştină.

    În 1918 România a ieşit din război întregită, în pofida sorţilor politici care păreau potrivnici, un Regat mare, natural, clădit pe moaşte de sfinţi, apărători ai credinţei strămoşeşti şi oseminte de eroi, apărători ai patriei străbune. Drept recunoştinţă pentru ajutorul lui Dumnezeu, am promis atunci să ridicăm o Catedrală a mântuirii neamului. Greu, dar totuşi, ne ţinem azi de această promisiune!

    Apoi ne-am luptat cu potrivnicul: cedarea Ardealului, războiul, apoi o nouă ordine după legile iadului, care a intrat ca o lamă uriaşă de plug în fiinţa latină şi creştină a naţiunii şi a băgat sub brazdă elite politice, intelectuali străluciţi, ofiţeri patrioţi, dascăli, studenţi, ţărani răbdători, truditori şi mulţi, mulţi preoţi, căci din inima românului trebuia scos în primul rând Hristos! Puşcăriile comuniste au umplut Cerul de sfinţi şi au dat ţării mari duhovnici. Pentru ei bunul Dumnezeu a făcut o minune.

    Într-o bună zi – doar din România! – ocupantul s-a cărat cu arme şi bagaje la el acasă. Iar Ţara, cu toate vicistitudinile vremii, a început să-şi revină româneşte. A muncit, a învăţat, şi-a întemeiat familii, şi-a botezat copiii, şi-a cununat tinerii, şi-a îngropat morţii, şi-a respectat şcoala şi Biserica străbună, şi-a împlinit vocaţia de făcător de pace… Şi-a dus crucea vieţii, impusă după model străin, cum s-a priceput. Dar potrivniciului nu i-a convenit. A strâns şurubul cât a putut şi în cele din urmă a întors iarăşi brazda, în numai 3 zile. Tare ar fi vrut să dezmembreze Grădina Maicii Domnului. Dar, în talerul care înclina balanţa spre dispariţia românilor ca naţiune unită într-o patrie comună, s-au aruncat ca jertfă o mie de vieţi de tineri nevinovaţi şi un „Tatăl Nostru” rostit în genunchi de preot şi popor. Pentru ei, bunul Dumnezeu a făcut încă o minune şi România a rămas întreagă.

    Apoi am început să respirăm aerul tare al libertăţii… Dar nici potrivnicul n-a stat degeaba. Între timp s-a rafinat. A şters din conştiinţa naţională noţiunea de responsabilitate. Apoi, mai cu picătura, mai cu toptanul, s-a pus pe o nouă ordine mentală: libertate absolută, fără frână şi distracţie continuă, fără oprelişti. Şi aici ne-a prins în plasă! Alt model străin, acum acceptat de bună voie, a dat liber la boacăne: tot ce a avut România mai bun s-a vândut, s-a demolat,  s-a desfiinţat, s-a cedat, s-a trădat. Neştiinţa, uitarea şi nepăsarea trândavă au premers întunecarea minţii. Şi totuşi, în marea  Lui milă şi dragoste de oameni, Dumnezeu ne-a mai dat o şansă: să-L mărturisim – printr-un act dureros, prin bejenie – în faţa unui occident secularizat.

    După puţin peste 100 de ani de la împlinirea unui înalt ideal naţional, un altul, şi mai înalt ne stă înainte întru făptuire: mântuirea neamului românesc. Adică, împlinirea destinului nostru cosmic. Căci a avea în grijă Grădina Maicii Domnului nu e o joacă, ci o mare responsabilitate!

    Deci, ce I-am putea răspunde bunului Dumnezeu la întrebarea ce-am făcut noi, copiii Lui români în 100 de ani?

    Câteva lucruri sublime… şi o mulţime de boacăne, Doamne!… Ajută necredinţei noastre!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Paștile, credința și știința. De ce creștinii serbează Învierea Domnului la date diferite?

    Din primele secole, creștinii nu s-au înțeles când să serbeze Paștile, de aceea Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic (Niceia, 325) au avut o idee genială: ei au recurs la stabilirea Paștilor pe calea științei, și anume, „Paștile să fie în prima duminică de după luna plină, după echinocțiul de primăvară, fără să coincidă cu Paștile evreilor”.

    Faptul că în Biblie nu există nicio referire la „echinocțiul de primăvară” sau la „luna plină”, demonstrează că Sf. Părinți au ales exactitatea astronomică, bazată pe știință, ca factor de unitate pascală, cu scopul depășirii disputelor teologice. Totodată, acest raționament astronomic era fundamentat și teologic, adică pe dimensiunea cosmică a restaurării creației prin Hristos.

    În anii 1925 și 1926 românii au serbat Paștile după calendarul nou

    Ulterior, potrivit acestei hotărâri, un străromân, Sf. Dionisie Exiguul din Dobrogea, în anul 525, a unificat toate calculele pascale, pentru întreaga creștinătate. Această unitate a durat până în anul 1582, când, după reforma papei Grigorie XIII, creștinătatea iarăși s-a dezbinat, situație rămasă până acum.

    Astăzi foarte mulți creștini doresc refacerea unității pascale. Dar împlinirea corectă a hotărârii Sinodului I ecumenic, în duhul autentic al Sf. Părinți, presupune respectarea exactității astronomice. Creșterea zilei, în timp ce noaptea scade, după echinocțiul de primăvară, în lumina plină a lunii, trebuie să fie una reală, legată efectiv de crugul ceresc, nu de un calendar precreștin, depășit din punct de vedere științific.

    Din acest motiv, în anul 1923, la Constantinopol, o conferință interortodoxă a recunoscut necesitatea îndreptării calendarului iulian, dar a lăsat ca punerea în practică să o decidă fiecare Biserică locală. De reținut că numai echinocțiul trebuia corectat, pentru că luna plină era calculată corect.

    Astfel, în anul 1924, Biserica Ortodoxă Română a acceptat îndreptarea calendarului, iar în anii 1925 și 1926 românii au serbat Paștile după calendarul nou, împreună cu apusenii.

    Dar, în anul 1926, mai ales rușii, care nu au îndreptat calendarul, au cerut revenirea tuturor ortodocșilor la data veche a Paștilor, pentru păstrarea unității panortodoxe. În consecință, Biserica noastră a revenit, în 1927 și 1928, la pascalia veche.

    Totuși, în anul 1929, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, constatând că, după calendarul vechi, Paștile cădeau târziu, tocmai la 5 mai 1929, după cea de-a doua lună plină, după echinocțiu de primăvară, a hotărât iarăși serbarea Paștilor după pascalia îndreptată, la data de 31 martie. Interesant că situația din anul 1929 coincide cu cea din anul acesta 2024, cu diferența că, acum 95 de ani, românii au serbat Paștile la 31 martie, iar nu la 5 mai!

    După aceasta, din anul 1930, pentru ca Paștile să fie serbate de toți ortodocșii la aceeași dată, s-a reluat pascalia veche, până acum. Argumentul unității panortodoxe s-a considerat prioritar exactității astronomice.

    Cu toate acestea, există două Biserici ortodoxe locale care nu serbează Paștile după calendarul vechi, împreună cu noi, și anume, Biserica Ortodoxă a Finlandei și Biserica Ortodoxă Autonomă a Estoniei, care au adoptat calendarul îndreptat, pentru a păstra unitatea locală cu ceilalți creștini, din țările lor.

    Toate aceste situații schimbătoare în stabilirea datei Paștilor, precum și faptul că BOR a serbat de trei ori Paștile după calendarul îndreptat, împreună cu apusenii (1925, 1926 și 1929), au arătat că problema calendarului nu este o problemă de dogmă, neschimbătoare, ci una de ritual, supusă adaptării.

    Mai trebuie spus un lucru că, a serba împreună cu apusenii nu înseamnă că slujim liturgic împreună cu catolicii sau protestanții. Nu. Pentru că, de exemplu, Crăciunul îl serbăm împreună cu ei, la aceeași dată, dar nu suntem uniți cu ei, în comuniune liturgică.

    Stiliștii sărbătoresc Paștile pe vechi

    Doar o mică grupare de credincioși, numiți „stiliști”, s-au opus îndreptării calendarului, considerând calendarul o problemă dogmatică, iar pe cei care au vrut îndreptarea lui, drept „trădători ai Ortodoxiei”. Pr. Cleopa a fost unul dintre cei care a combătut vehement mișcarea schismatică stilistă, demonstrând că toți cei ce vor îndreptarea calendarului sunt ortodocși adevărați. Iar stiliștilor le spunea ironic, cu umor: „Mă, ați auzit vreodată: Sfinte calendare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi?”.

    Tot opozanții îndreptării calendarului au adus ca „argument” faptul că Sf. Lumină s-ar coborî numai „pe vechi”. Dar Sf. Lumină se coboară la invocarea Patriarhului ortodox, nu în funcție de o anumită dată. Mai exact, ea vine la date diferite, de la an la an. Și chiar mai repede de Duminica Paștilor, adică în Sâmbăta Mare, după vecernie, pe la amiază. Condiția esențială este ca Patriarhul ortodox să se roage, singur, în Sf. Mormânt, pentru pogorârea Sf. Lumini. De aceea Sf. Lumină trebuie legată numai de credința ortodoxă, nu de un calendar din perioada păgână.

    Sigur că până la reunificarea datei Paștilor mai este drum lung. Dar, dincolo de toate acestea, important este cum serbăm Învierea lui Hristos și cum primim Sf. Lumină în sufletele noastre. Fiindcă numai cu inimile și mințile limpezite, cu suflet curat, fără polemici inutile, putem ajunge, potrivit profeției biblice, „să fim una” (Ioan 17, 21), cu un singur Paște, pentru toți. Pentru că Unul a fost, este și rămâne Hristos.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    SC BALTUR SIB SRL. Sediu nou, management performant și cele mai bune condiții de muncă

    BALTUR SIB, o companie de top pe piața de sisteme de încălzire centrală, și-a inaugurat vineri, 22 martie a. c., noul sediu (Sibiu, ieșirea spre Mediaș). Cu o prezență de 26 de ani, lider al unui grup de companii cu același proprietar, BALTUR SIB a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare.

    La inaugurare au participat, alături de Simion Stoichiță, Director General, Astrid Fodor, Primarul municipiului Sibiu, precum și reprezentanții firmelor care au contribuit la această importantă realizare. După un tur al sediului companiei și a halei de producție, ghidat de domnul Director General, Simion Stoichiță, care s-a dovedit și de această dată nu doar un profesionist desăvârșit, ci și o gazdă de excepție, acesta a mulțumit doamnei primar pentru tot sprijinul acordat.

    Astrid Fodor, Primarul municipiului Sibiu și Simion Stoichiță, Director General BALTUR SIB

    În cuvântul său, Directorul General BALTUR SIB, Simion Stoichiță, a declarat: ”Vă rog să îmi permiteți să salut prezența doamnei Astrid Cora Fodor, primarul municipiului Sibiu, care a răspuns invitației noastre și este alături de noi. Sunt deosebit de onorat, eu și colegii mei, pentru că prezența dvoastră ne dovedește că acordați atenție sectorului privat, firmelor în dezvoltare, și asta ne bucură enorm, pentru că suntem sibieni. Prezența dvoastră ne va da un imbold în muncă, și interesul pe care îl purtați fiecărei firme, fiecărui sector de activitate, exprimă modul în care conduceți municipiul Sibiu. Un municipiu deosebit de atractiv pentru investitorii străini, pentru cei locali, un municipiu cu o istorie bogată, dar și cu un prezent în plină ascensiune. Sibiul s-a transformat și aveți o contribuție deosebită la această dezvoltare.

    În 26 de ani, am lucrat în toate județele țării, dar sibienii sunt oameni de cuvânt, își fac treaba foarte bine și asta ne onorează.

    Simion Stoichiță, Director General

    Mulțumesc constructorilor, firme românești, care au executat lucrări de foarte bună calitate și au respectat termenele contractuale. În sală se găsesc proiectanții (e vorba de arhitect, rezistențist), tot sibieni, care au gândit o lucrare extraordinar de frumoasă. Sunt firmele care au făcut finisajele, dotările, compartimentările, tot ce ați văzut, cărora le mulțumesc pentru contribuție. Nu în ultimul rând, trebuie să mulţumesc colegilor, care s-au implicat să ne putem dezvolta. Și ne-am dezvoltat din surse financiare proprii. Nu ne oprim aici. Aceasta e o etapă care ne permite să ne dezvoltăm mult mai mult”.

    Astrid Fodor, Primarul Sibiului, a ținut să precizeze: ”Eu de fiecare dată mă duc cu plăcere la astfel de evenimente, pentru că eu consider că aceste companii sunt partenerii administrației locale în dezvoltarea orașului. Fără aceste firme, orașul nu se putea dezvolta. Ne aducem aminte cum arăta orașul când era plin de șomeri și când industria stătea, și cum arată acum orașul. Nicio administrație dacă nu are o economie puternică, nu poate performa. Depinde însă de cum gestionezi un buget. Poți să îl risipești pe tot felul de prostii, dar la nivelul Primăriei Sibiu am gestionat acest buget strategic. Și se vede în dezvoltarea orașului. Așa ați făcut și d-voastră, strategic. În 26 de ani ați crescut sănătos”.

    Am participat la multe deschideri de sedii, dar acesta se poate compara cu oricare sediu al oricărei companii străine. Și pentru asta vreau să vă felicit.

    Astrid Fodor, Primarul Municipiului Sibiu
    Noul sediu BATLTUR SIB

    Noua locație a BALTUR SIB beneficiază atât de cele mai performante utilaje de producție, cât și de spații administrative prietenoase cu mediul, realizate din materiale de top și cu un design dintre cele mai moderne.

    Despre SC BALTUR SIB SRL

    SC BALTUR SIB SRL este o companie cu capital integral privat, înființată în anul 1998, având un capital social de 1.300.000 LEI, în care lucrează un colectiv tânăr de 20 ingineri, tehnicieni și economiști bine pregătiți profesional.

    BALTUR SIB este compania fanion a unui grup de firme cu același ownership, grup din care mai fac parte societățile EUROCONFORT si SIMSIB. În calitate de companie principală a grupului, BALTUR SIB îndeplinește rolul de antreprenor general, gestionând tot ce înseamnă: pregătirea ofertelor și adjudecarea proiectelor, activitățile de import și procurare a echipamentelor și materialelor, promovarea și identificarea potențialilor clienți și parteneri.

    EUROCONFORT este societatea care deține personal de specialitate necesar activităților de montaj instalații, iar SIMSIB execută activitățile de elaborare a documentațiilor tehnice, studiilor de pre-fezabilitate și fezabilitate, precum și a proiectelor tehnice și a detaliilor de execuție.

    Obiectul de activitate al grupului este structurat pe operațiuni în domeniul termic, energetic și edilitar gospodăresc, astfel:

    • Elaborarea de studii de pre-fezabilitate și fezabilitate, proiecte tehnice pentru centrale și instalații termice.
    • Importul și comercializarea echipamentelor termice și HVAC, echipamente în cogenerare.

    Datorita furnizorilor stabili și puternici, SC BALTUR SIB SRL e în măsură să asigure, la cele mai înalte standarde de calitate și la prețuri mai mult decât competitive, întreaga gamă de echipamente. Compania importă din Italia cazane de apă caldă, din oțel sau fontă, cu două sau trei drumuri de gaze arse, în condensație, precum și cazane de apă fierbinte și abur de joasă, medie și înaltă presiune, acoperind toată plaja de puteri și presiuni.

    Totodată, SC BALTUR SIB SRL oferă cazane cu funcționare pe combustibil solid: lemne, peleți, cărbune, biomasă, dar și motoare termice și turbine de cogenerare.

    Arzătoarele pe care le importă și care au constituit punctul de plecare al afacerii, sunt fabricate de către renumita firmă italiană BALTUR SpA, care are o bogată experiență de peste 75 de ani în fabricarea arzătoarelor complet automatizate, cu NOX redus, cu funcționare pe gaze naturale, CLU, motorină, mixte și butan. Deoarece compania pune un accent special pe un viitor verde, aceasta ține foarte mult la cerințele LowNOX (emisii reduse de noxe), idee în care comercializează și gama de arzătoare cu funcționare pe hidrogen.

    • Lucrări de montaj și instalații in construcții, execuție centrale termice la cheie, instalații termice industriale si termoficare, instalații abur, HVAC, stații de epurare și rețele de aducțiune și distribuție apă potabilă, canalizare, gaze naturale, detecția și stingerea incendiilor.

    SC BALTUR SIB SRL realizează centrale termice la cheie, oferind toate echipamentele necesare, dar și lucrările de montaj și instalații termice, electrice și de automatizare, de gaze naturale, lucrări pe care le efectuează cu specialiștii din societățile grupului. Având peste 40 de specialiști angajați ai Societății Euroconfort (instalatori, sudori autorizați în metal și polietilena, lăcătuși și ingineri), realizează lucrări complexe de instalații, perfect funcționale și la cele mai înalte standarde de calitate.

    Urmare a seriozității și a implementării celor mai eficiente sisteme de management, SC BALTUR SIB SRL a obținut certificatele SR EN ISO 9001, SR EN ISO 14001 și SR ISO 45001. De asemenea, deține autorizații ISCIR pentru montaj, instalare, puneri în funcțiune, service și activitatea de reparații: PTA1-2010, PTC1-2010, PTC2-2010, PTC4-2010, PTC9-2010, PTC10-2010, PTC11-2010 și autorizații pentru proiectarea și execuția instalațiilor de limitare și stingere a incendiilor.

    Întreagă gama de produse și lucrări oferite de BALTURSIB se găsește în conținutul site-ului www.baltursib.ro.

    • Puneri în funcțiune și service în garanție și post garanție.

    SC BALTUR SIB SRL dispune de echipe de intervenție alcătuite din personal tehnic de specialitate autorizat și instruit anual la producătorii italieni pe care îi reprezintă în România (Baltur SpA,  IVAR Industry).

    Oferă, totodată, din stoc piese de schimb și componente din depozitul propriu din Sibiu pentru întreagă gama de echipamente distribuite.

    Efectuează revizii tehnice periodice, conform instrucțiunilor producătorilor pentru asigurarea unei durate corespunzătoare de funcționare în parametrii și în condiții de siguranță, dar și reparații curente și reparații capitale pentru toate echipamentele termice pe care le comercializează.

    O nouă etapă de dezvoltare

    ”BALTUR SIB își structurează activitatea pe o permanentă adaptare a tehnologiei la solicitările beneficiarilor, un management competitiv și eficient, un excelent raport calitate/preț, declară domnul Stoichiță Simion, Director general BALTUR SIB.

    Punem accent deosebit pe dorința și capacitatea companiei de a oferi calitatea ca semn distinctiv, iar pregătirea profesională a specialiștilor săi este o componentă esențială a firmei BALTUR SIB.

    În prezent am intrat într-o noua etapă de dezvoltare a societății noastre. Astfel am construit o hală pentru producție în suprafață de 1200 mp, în care vom produce componente necesare realizării centralelor termice, precum și elemente de ventilație. Am început dotarea halei cu utilajele necesare, poduri rulante, dorindu-ne ca în acest an să finalizăm acest proces și să demarăm producția efectivă.

    Am construit și un sediu nou de birouri, cu o arhitectură modernă, cu spații generoase și luminoase, asigurând specialiștilor noștri cele mai bune condiții de muncă.

    Tot în acest an dorim să devenim independenți energetic. Vom monta panouri fotovoltaice și solare, dar și pompe de căldură pentru a asigura încălzirea spațiilor de producție și de birouri.

    Fiind într-o continuă dezvoltare, dorim în permanență să ne lărgim echipa cu ingineri specialiști în domeniu, dar și muncitori calificați în meseriile de sudor, lăcătuș, electrician, instalator, oferindu-le condiții salariale foarte bune, precum și facilități”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Campus de 26 milioane de euro pentru învățământul profesional dual sibian

    O zi importantă pentru peisajul educațional sibian. Ministrul Educației, Ligia Deca, și rectorul Universității Lucian Blaga Sibiu, Sorin Radu, au semnat acordulul de realizare a Campusului pentru învățământ dual, cel mai important proiect educațional din ultimul deceniu din județul Sibiu. Inițiativa este menită să se asigure că tinerii au la îndemână toate șansele de a se putea dezvolta profesional, într-o lume plină de provocări pe piața muncii.

    Campusul pentru învățământul profesional dual, realizat și finanțat prin PNRR, reprezintă o punte între lumea academică și cea profesională. Prin parteneriate solide cu companiile locale, elevii vor avea acces la experiențe practice, mentorat și oportunități de angajare în domeniile lor de interes.

    La eveniment a fost prezentă Raluca Turcan, ministrul Culturii, prefectul Mircea Crețu, Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean, dar a lipsit primarul Sibiului, Astrid Fodor, din motive obiective.

    Ministrul Educației, Ligia Deca a semnat astăzi împreună cu rectorul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Sorin Radu, contractul de finanțare pentru construirea Campusului integrat pentru învățământul dual – PRODUAL. Proiectul a fost depus în urmă cu un an de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în calitate de lider al parteneratului și de Primăria Municipiului Sibiu, cea care a cumpărat și a pus la dispoziție terenul de 20.000 mp, aflat pe Calea Dumbrăvii. Valoarea totală a cererii de finanțare este de aproape 26 milioane euro și va fi susținută prin programul-pilot pentru dezvoltarea consorțiilor integrate pentru învățământ dual, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) /Pilonul VI: Politici pentru noua generație /Componenta C15: Educație /Reformă.

    Construcția acestui campus are scopul de a asigura educația și formarea profesională în sistem dual prin dezvoltarea de parteneriate cu operatorii economici, pentru a adapta educația și formarea profesională la dinamica pieței muncii din Sibiu și din regiune.

    Patru corpuri de clădire

    Campusul, dimensionat pentru un număr de 250 de persoane (elevi și studenți care vor studia în același timp), va avea patru corpuri de clădire, fiecare cu o funcționalitate diferită. Astfel, Corpul A va fi dedicat sălilor de curs și laboratoarelor, Corpul B va acomoda cantina și biblioteca, Corpul C, aula și spațiul multifuncțional, iar Corpul D va fi un cămin cu o capacitate de 150 de persoane.

    La nivelul solului se propune realizarea a patru parcări cu un total de 140 de locuri de parcare pentru automobile, o zonă cu două locuri de parcare pentru autobuze și un spațiu de andocare pentru biciclete. Planul prevede și amenajarea exterioară a două terenuri de sport, unul de baschet (627,00mp) si unul de volei (360mp).

    Inițiatorul acestui proiect este Consorțiul pentru învățământ dual-PRODUAL, format din Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în calitate de lider al parteneriatului, Primăria Municipiului Sibiu, Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, Liceul Tehnologic „Avram Iancu” Sibiu, Liceul Tehnologic „Henri Coandă” Sibiu, Colegiul Tehnic Energetic Sibiu, Colegiul Economic „George Barițiu” Sibiu, Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară „Terezianum” Sibiu, Colegiul „Școala Națională de Gaz” Mediaș, Liceul Tehnologic Automecanica Mediaș, Continental Automotive Systems S.R.L Sibiu, Compa SA, S.C. Ministerul Educaţiei Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Gala Performanței pentru elevii și profesorii sibieni

    Consiliul Județean Sibiu a premiat astăzi, 29 martie, 343 de elevi și profesori la Gala Performanței. Invitații ediței din acest an ai galei au fost Ligia Deca, ministrul educației și Raluca Turcan, ministrul culturii – invitați ai Galei.

    Vineri după amiaza, sute de elevi și zeci de profesori din județul Sibiu și-au auzit numele rostite de pe scena Sălii Thalia, unde s-a desfășurat Gala performanței în învățământul preuniversitar. Acest eveniment, organizat de către Consiliul Județean Sibiu, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, este un prilej prin care administrația județeană răsplătește, într-un cadru festiv, performanța obținută de elevi și profesori la diferite olimpiade și concursuri naționale și chiar internaționale, desfășurate în cursul anului școlar 2022-2023.

    Astfel, Consiliul Județean Sibiu a alocat suma de 170.500 lei din bugetul local pentru premierea a 246 de elevi și 97 de profesori: Valoarea brută a premiilor pentru elevi este de 131.100, iar cea pentru profesori de 39.400 lei, premiile oferite variind între 300 și 3.100 lei brut.

    Diplomă, trofeu, flori și bani pentru premiați

    Fiecare elev și profesor premiat au primit câte o diplomă, un trofeu, un buchet de flori și un plic cu bani, diferențiat pe fiecare categorie pe premiu și în funcție de locul obținut la competițiile la care au participat.

    „Gala învățământului este o sărbătoare a performanței școlare din județul Sibiu și este o bucurie să vedem că avem sute de tineri care excelează în concursurile naționale și internaționale. Fiecare dintre cei care au urcat pe scena galei sunt adevărați ambasadori ai județului, care duc numele Sibiului pe podiumurile de premiere. Le mulțumesc atât lor, cât și profesorilor îndrumători și părinților care le sunt alături. De asemenea, mulțumesc doamnelor ministru Ligia Deca și Raluca Turcan, că le-au fost alături performerilor sibieni, încurajându-i să exceleze în continuare”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    Categorii pentru care s-au acordat premiile

    Categoriile pentru care au fost acordate premii, atât pentru elevi cât și pentru cadrele didactice au fost împărțite pe cinci secțiuni:

    • Concursuri internaționale din afara calendarelor Ministerului Educației (M.E.)
    • Olimpiade și concursuri școlare internaționale desfășurate în România și străinătate
    • Olimpiade naționale școlare aprobat de M.E.
    • Concursuri naționale școlare finanțate de M.E.
    • Concursuri educative naționale și internaționale.

    Pr. Constantin Necula și Gen. Ghiță Bârsan, între cei care au transmis mesaje de felicitare

    Publicul prezent la Gală, între care s-au numărat numeroși părinți, bunici, frați sau prieteni de-ai celor premiați, a fost onorat de prezența și mesajele transmise de către Ministrul Educației, Ligia Deca, Ministrul Culturii, Raluca Turcan, Rectorul Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” Sibiu, gen. Ghiță Bârsan, de părintele Constantin Necula, îndrăgit de generația tânără.

    Totodată, printre cei prezenți s-au aflat prefectul județului Sibiu, Mircea Dorin Crețu, vicepreședinții CJ Sibiu – Marcel Constantin Luca și Vlad Vasiu, administratorul public al județului, Adrian Bibu, parlamentarii de Sibiu Christine Thellmann și Nicolae Neagu, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, Constantin Chiriac, consilieri județeni și inspectorul școlar general al IȘJ Sibiu, prof. Emilian Marius Novac.

    Consiliul Județean Sibiu a organizat pentru prima data Gala performanței în învățământul preuniversitar din județul Sibiu în anul 2019, când au avut loc două ediții (una în luna iunie și o alta în luna decembrie) și în anul 2022 (luna decembrie), următoarea ediție fiind programată în ultimul trimestru al acestui an, pentru premierea celor cu rezultate remarcabile în anul școlar 2023-2024.

    Urmează Gala Sportului

    În scurt timp, Consiliul Județean Sibiu va răsplăti din nou performanța și rezultatele excepționale obținute de sportivii și antrenorii din județul Sibiu, în cadrul Galei Sportului, programată pentru data de 11 aprilie 2024, la Sala Transilvania, începând cu ora 17.

    Tabelul cu toți cei premiați la Gala performanței în învățământul preuniversitar se regăsește pe site-ul Consiliului Județean Sibiu, la următorul link: https://www.cjsibiu.ro/comunicate-de-presa/

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pr. prof. univ. dr. habil. Constantin-Valer Necula, Doctor Honoris Causa al Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu

    Părintele Constantin Necula, cadru universitar al ULBS și Prodecanul Facultății de Teologie Andrei Șaguna a primit astăzi, 29 martie, titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu.

    Manifestarea, care a avut loc în Aula Ștefan cel Mare a Academiei Forțelor Terestre, a reunit personalități academice sibiene, reprezentanți ai administrației locale și județene, clerici și prieteni ai Părintelui Constantin Necula.

    ”Decizia Consiliului de Administraţie de a propune Senatului Universitar al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu acordarea celui mai înalt titlu academic onorific al instituției noastre, Preacucernicului prof.univ.dr.habil. Constantin-Valer Necula, se împlineşte ca un act de recunoştinţă şi o datorie de inimă faţă de un strălucit ambasador al culturii şi spiritualităţii româneşti, dar şi un eminent profesor universitar“, au transmis reprezentanții Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu.

    Recunoaştere atât naţională, cât şi internaţională

    „Doresc ca în numele comunităţii academice militare din Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu şi al meu personal să mulţumesc Preacucernicului dr. Constantin-Valer Necula pentru crearea unui climat spiritual propice dezvoltării academice a tinerilor studenţi atât teologi, cât şi militari, pentru întreaga activitate ştiinţifică şi academică pe care le-a întreprins, obţinând astfel o recunoaştere atât naţională, cât şi internaţională. De asemenea, intrarea Domniei Sale în rândul personalităţilor care deţin titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu va contribui şi mai mult la extinderea colaborării dintre cele două instituţii esenţiale: Armata Română şi Biserica Ortodoxă Română”, a evidențiat în discursul său, rectorul academiei, domnul gl.bg.prof.univ.dr.ing. Ghiță Bârsan.

    Profunzimea cuvântului său este întotdeauna susţinută de verticalitatea şi curajul cu care apără învăţătura de credinţă şi valorile neamului românesc. Vocea sa se face auzită şi ascultată nu doar în mediile clericale, ci şi în cele culturale, societale.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    ”Prezenţa mea aici se datorează efortului dumneavoastră”

    „Astăzi îmi îngăduiţi împlinirea unui vis de copil. Împlinirea dorinţei mele de a fi membru al comunităţii academice miliare româneşti şi, dacă la 14 ani nu a fost cu putinţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi dumneavoastră că în 40 de ani mă onoraţi cu decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al acestei prestigioase instituţii academice pe care, cu amplă viziune şi adâncă pricepere, o conduceţi şi o propuneţi societăţii româneşti. Trebuie să recunosc, nu doar cu adâncă smerenie, ci şi cu un realism autentic, că bucuria aceasta nu mi se cuvine şi că prezenţa mea aici se datorează efortului dumneavoastră şi muncii profesorilor mei, părinţilor mei şi tuturor celor care m-au format”, a transmis vădit emoționat Părintele Constantin Necula în cuvântul său de mulțumire.

    Pr. Constantin Necula. Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Părintele Constantin Necula se alătură, astfel, celorlalte personalități cărora Academie Forțelor Terestre le-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, dintre care amintim: Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, Prof. Univ. Dr. ing. Sorin Mihai Radu, Prof. Univ. Dr. Constantin Chiriac, Gl. lt. (r) dr. ing. cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Înaltpreasfințitul Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului etc.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Redăm, în cele ce urmează, integral alocuțiunea Pr. Prof. Univ. Dr. Habil Constantin Necula din cadrul acestui eveniment:

    Cuvânt de Mulțumire

    Astăzi îmi îngăduiți împlinirea unui vis de copil. Împlinirea dorinței mele de a fi membru al comunității academice miliare românești și dacă la 14 ani nu a fost cu putință îi mulțumesc lui Dumnezeu și Dumneavoastră că în 40 de ani mă onorați cu decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al acestei prestigioase instituții academice pe care, cu amplă viziune și adâncă pricepere, o conduceți și o propuneți societății românești.

    Trebuie să recunosc, nu doar cu adâncă smerenie ci și cu un realism autentic, că bucuria aceasta nu mi se cuvine și că prezența mea aici se datorează efortului Dumneavoastră și muncii profesorilor mei, părinților mei și tuturor celor care m-au format. Exigenți și constanți în muncă m-au învățat că o Țară stă pe munca serioasă și curajul de a-i asuma valorile. Într-un martie de acum 40 de ani aflam că nu pot face Liceul Militar de la Breaza și pentru mine se dărâma o lume. Tot ce citisem și crezusem că aș putea împlini ca tânăr s-a spulberat și greu, aproape imposibil fără cei din jurul meu, mi-am regăsit liniștea de a crește pentru vocația de acum.

    Știu că datorez clipa de astăzi încrederii ofițerilor și subofițerilor care m-au instruit în septembrie- noiembrie 1989 pentru a trăi profesionist momentul Revoluției. O spun fără să mă tem că anul acela de împlinire a stagiului militar al fost primul meu an de formare în teologie. Și am descoperit atunci importanța caracterului în asumarea vocației profesionale. Și mai ales că Armata Română poate reprezenta lecția de viață prin care să îmi asum viața.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Dese ori în anii trecuți am fost întrebat cine cred eu că a semnat Tratatul de la Trianon. Am răspuns fără să ezit că el a fost semnat cu brațul drept pierdut în lupta de la Mărășești de bunicul mamei mele, Vasile, maramureșean care a trecut în Armata Română ca să apere idealul unității naționale. Acum știu că în cerneala acelui tratat este și sângele fratelui bunicului meu dinspre tată, Dumitru, ale cărei oseminte le-am aflat- împreună cu fiul și fiica mea- în mausoleul de la Mateiaș și l-am pomenit alături de cei mulți și deplin așezați în memoria Neamului. Oriunde am umblat pentru a sluji și filma- în multe din locurile sacre ale rezistenței naționale- am purtat cu mine respectul pentru ei și pentru jertfa lor care, înainte de multe alte evenimente pomenite astăzi, ne-au dat România Mare.

    În anul trecut am căutat să văd locul în care, odinioară, s-au întâlnit Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Țarist, Polonia și România. Este în capătul dinspre munte al Văii Vișeului și se cheamă Făina. Aici a făcut stagiul străbunicul sub steagul Impariului, fratele bunicii, Ilie, mort la Stalingrad, sub steagul Ungariei- ca orice pui de ardelean din Sălaj ori Maramureș- dar și bunicul, Nicolae, tatăl vitreg al mamei, ca grănicer al României. Transferat disciplinar din unitatea de la Seini ca urmare a plantării brazilor ce marcau un omagiu adus lui Mihai Eminescu sub ochii armatei maghiare în frigul ca de Siberie al punctului de frontieră de acolo, din munte. Ajuns acolo am retrăit tot ceea ce bunica mea Ileana, deportată în Ungaria 2 ani și apoi în Rusia sovietică pentru 1 an, mi-a povestit despre bărbații- militari din neamul meu. Lor le datorez patriotismul ca o realitate hematică, autentică, inalienabilă prin culturi politic corectate. Ei șad de vorbă cu sufletul meu de fiecare dată când „servesc Patria” nu este simplă afirmație ci confirmarea unei stări de veghe.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Pentru a înțelege această stare de veghe îngăduiți povestirea unui episod de viață pastorală. În 2000 am primit misiunea duhovnicească de a duce la Praga la un Congres de teologie câțiva tineri din Oastea Domnului. Participam la o întâlnire a asociațiilor din mișcarea harismatică europeană dar, vă asigur, mărturia noastră ortodoxă a fost fundamentală. La întoarcere, după ce am vizitat emoționați în Polonia Muzeele de la Birkenau și Auschwitz, după ce am recăpătat respirația sufletească la Cracovia- deși eram teribili de marcați cu toții de dimineața petrecută în lumea memoriei lagărelor- am luat drumul către Zakopane. Atât că ne-am rătăcit. În loc să ținem drumul asfaltat am nimerit, ținând de o hartă oferită de o familie de polonezi dintr-un sat în care ne-am rătăcit, pe un drum forestier care părea că ne duce greu la frontiera cu Slovacia.

    Prinsesem frică de faptul că mergem deja prea mult pe un drum necunoscut total și care părea că se pierde în noapte. Le-am spus copiilor- eram cam 12 cu toții, nici eu nefiind pe atunci prea ne-copil- că dacă ne-a purtat Dumnezeu pe-acolo nu e întâmplător. M-au privit cu insistența celor care ar vrea să reproșeze ceva dar nu pot de oboseală. Văzuseră multe în ultimele zile și nu erau convinși că ar mai putea fi ceva să-i emoționeze. La miezul nopții întunericul pădurii s-a deschis într-o poiană peste care a început să strălucească – asemeni unui glob de aur, cum spune poetul – o lună plină, plină de toată nădejdea noastră. Dintr-o dată, sub ochii noștri care credeau că au văzut totul în ziua ce trecuse deja, s-a deschis o poiană plină de cruci. Una lângă alta, asemeni unor arme în onor, ședeau crucile ostașilor români căzuți la datorie pe meleagurile acelea, departe de Țară dar cu Țara în suflet. Țărână românească pe văile Munților Tatra.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Ne-am coborât din microbuz cu respectul urcării pe treptele unei catedrale. Și ne-am deschis vocile în rugăciune. Epitrahilul ce l-am purtat atunci încă mă însoțește în slujire purtând, parcă, lumina aceea, de dimineață a Învierii. Am cântat Imnul Țării și apoi Imnul Învierii. La al treilea Hristos a Înviat, noaptea, s-a apropiat de noi o mașină a Poliției de frontieră poloneze. Ne-au așteptat ridicând degetele- salutul caracteristic armatei polone- la intonarea Imnului și făcându-și cruce la vestirea Învierii. Au părut că înțeleg totul.

    La sfârșit ne-am uitat în ochii lor. Era respectul pentru a Țară care poate să-și crească astfel copii. Nu doar că ne-au purtat la punctul de frontieră- nu mai era mult- dar la plecare s-au așezat în linie de prezentare și ne-au salutat, onorând gestul de iubire prin care ne-am revăzut eroii. Nici slovacii nu au reacționat altfel. Ai noștri ne țineau de mână să ne întoarcem Acasă. Cum ar fi vrut și ei să o facă.

    Așa cred că pot defini emoția clipei de acum. Cu ei, cu toți cei pomeniți, în adâncul inimii. Cu toată emoția pe care am încercat-o la Mateiaș ori Mărășești, la casa Ecaterinei Teodoroiu ori la Vladimireștii lui Tudor, la Pnitenciarul muzeu de la Pitești, în văgăunile morții de la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet ori Râmnicul Sărat în care am filmat și povestit Țării că o patrie nu se apără cu vorbe și lozinci ci numai cu oameni dispuși să urce pe Crucea Țării, gata să trăiască bucuria împlinirii libertății alor lor.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Când mă întreabă cineva care este cea mai impresionant poveste despre Înviere pe care am citit-o vreodată mă gândesc la sublocotenentul Aurel State din Godenii Muscelului care povestește, în volumul memorialistic „Drumul Crucii”, întoarcerea acasă după lagărele iadului sovietic, unde căzuse prizonier în 12 mai 1944. Este acasă abia după 12 ani, un acasă care îl condamnă la încă 18 ani de pușcărie. Ofițer al Armatei Regale nu renunțase nici o clipă la ideea de a fi liber și nu sclav vreunei ideologii.

    La eliberarea din 1955 ajuns la Câmpulung noaptea târziu este purtat spre satul său de un tânăr șofer care l-a recunoscut- tabloul său ca decorat al Ordinului Mihai Viteazu străjuise intrarea în liceul adolescentului o vreme iar atunci când i s-a vestit dispariția zeci de tineri intraseră în biserică pentru a aprinde o lumânare pentru sufletul său-  și l-a adus până în pragul casei părintești. Se schimbase întreaga geografie datorită exploatărilor miniere, lumea sărăcise, satul era în beznă și doar într-o casă se mijea o lumină. Ca o lucire de candelă. Era casa în care mama ofițerului aștepta să revină fiul său. Eroul. Când a intrat în casă, scena este descrisă de Aurel State cu emoție și realism vrednic de dimineața Învierii, mama l-a sărutat și împreună s-au așezat lângă patul tatălui său, care avea să moară în câteva zile. Când s-u întors în pridvor curtea era plină de oamenii din sat care purtau lampioanele cu carbid aprinse în mână. Și  plângeau. Primarul satului s-a plecat și i-a sărutat mâna zicându-i: dacă Dumneata te-ai întors acasă înseamnă că nu e totul pierdut pentru Neamul nostru! Și se pare, astăzi, că a avut dreptate.

    Stimate Domnule General, Onorat corp ofițeresc și de subofițeri, onorat corp profesoral și distinși oaspeți. Momentul de astăzi, de când mi-a fost propus, mi-a adus aminte de patrioții pe care-i port în suflet. Nu cred că putem trăi fără împlinirea idealului lor.

    Foto: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu”

    Astăzi am real sentimentul că lângă mine stă Domnul General Uscoi și domnul colonel Cordea și toți ceilalți,  prietenii noștri, care au reprezentat tradițiile și forța Academiei Forțelor Terestre la cel mai înalt nivel de profesionalism și emoție. SEMPER UNA! O singură realitate de voință. Din sângerările neînchise ale Stalingradului până în vinele de piatră ale Tatrei, din văioagele sângerânde de la Dragoslavele până în văile morții din Vale Putnei și din temnițele Aiudului – unde generalilor Armatei regale li s-au îngropat săbiile de ceremonie ca să nu fie prădate de sfințenie de gardienii tăvălugului roșu- până în tainițele învierii de la Mărăști și Mărășești o singură voință. Trece Armata României!

    Primesc cu smerenie și respect tainica onoare de acum. Plecându-mă în rugăciune pentru ei și pentru noi, cei de azi. Și aducându-mi aminte că Altarul Bisericii la care slujesc e parte integrantă din jertfa lor. Cu mâna pe Drapelul Țării mă plec și spun: Domnule General, sunt sergent în rezervă Constantin Necula. Servesc Patria!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ligia Deca, la Sibiu. Sisteme audio-video în școli

    Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a precizat, astăzi, la Sibiu, că înregistrările audio-video din unitățile de învățământ vor putea fi accesate doar de către autorităţile abilitate – poliţie, procuratură, respectiv, directorul școlii, pe baza unei cereri scrise şi motivate, cu respectarea legii.

    „Luni am lansat în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă de modificare a legilor educaţiei. Între modificări, ca urmare a creşterii fenomenului de violenţă în şcoală, am fost solicitaţi, chiar de către şcoli, să creăm o bază legală care să permită utilizarea echipamentelor audio-video deja existente în şcoli sau care, poate, se vor instala, pentru a putea verifica ce s-a întâmplat în timpul orelor de curs dacă există o sesizare de violenţă sau de distrugere de bunuri.

    Ele pot fi accesate doar de către autorităţile abilitate, poliţie, procuratură sau de către directorul unităţii de învăţământ, pe baza unei cereri scrise şi motivate, cu respectarea prevederilor de protecţie a datelor personale. Mai mult, introducerea noilor prevederi ne ajută să şi sancţionăm orice potenţială utilizare neconformă a acestor înregistrări. Este o modalitate prin care reducem şi prevenim violenţa în şcoală”, a adăugat Deca.

    Ministrul Ligia Deca a precizat că s-au primit feedbackuri pozitive din partea Federaţiei Părinţilor şi din partea liderilor sindicali din educaţie. „Sigur că sunt şi reacţii care vorbesc despre dorinţa de, să zicem, intimitate, cum a fost ea exprimată în spaţiul public. Eu cred că spaţiul şcolar este spaţiu public şi aşa cum avem monitorizare audio-video în alte spaţii publice, pentru scop de asigurare a securităţii fizice şi a bunurilor, trebuie să putem utiliza tehnologia şi progresul tehnologic, sigur, cu respectarea regulilor privind protecţia datelor personale”, a mai spus Ligia Deca, potrivit agerpres.ro.

    Ministrul Educaţiei se află vineri într-o vizită de lucru în judeţul Sibiu. Ligia Deca a vizitat în prima parte a zilei şcoala din localitatea Gura Râului şi a avut o întâlnire cu directorii unităţilor de învăţământ din judeţul Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Astăzi, 29 martie, se împlinesc 35 de ani de când tripla campioană mondială Italia a jucat pe vechiul Municipal

    În 29 martie se împlinesc 35 de ani de la ultima și cea mai importantă partidă de fotbal inter-țări găzduită vreodată de stadionul Municipal Sibiu în istoria sa de aproape un secol, în condițiile în care a fost construit în 1927.

    Este vorba despre întâlnirea amicală dintre Naționala României și Italia ce a avut loc, miercuri, 29 martie 1989, pe arena din Parcul Sub Arini. Italia era la acel moment triplă campioană mondială, câștigând campionatul mondial în 1934, 1938 și 1982. Așadar, o onoare fără precedent pentru Sibiul fotbalistic și comunitatea locală în general.

    Naționala României. De la stânga la dreapta: Lung (căpitan), Gică Popescu, Cămătaru, Iovan, Klein, Rednic, Lăcătuş, Sabău, Dan Petrescu, Mateuţ, Hagi. Foto: Departamentul Sport TVR

    Până la acel moment, Sibiul nu mai găzduise un asemenea regal fotbalistic (chiar dacă în 1985, România lui Mircea Lucescu juca pe Municipal cu Polonia, și ea o națională în vogă în acel moment în fotbalul mondial, dublă semifinalistă de Campionat Mondial). Ce-i drept și contextul acelei perioade a fost decisiv, stadionul Municipal fiind unul dintre cele mai moderne din Transilvania (dacă luăm în calcul numai tribuna oficială a stadionului, recent construită) și chiar din țară, după stadioanele din Capitală.

    Era o întreagă emulație fotbalistică la Sibiu, odată cu promovarea lui FC Inter în Divizia A, în vara lui 1988. Mai mult, un rol decisiv în aducerea partidei la Sibiu l-a avut Nicu Ceaușescu, care era prim-secretar la Sibiu. Tot lui i se datorează, de altfel, și ascensiunea lui FC Inter din acea perioadă. Însă, factorul care a contat cel mai mult în acea primăvară a lui 1989 a fost cel geografic, în condițiile în care, sâmbăta, naționala Italiei jucase, la Viena, pe stadionul Prater, cu Austria (scor 1-0 pentru italieni, marcator Nicola Berti).

    Așadar, un context extrem de favorabil pentru ca Sibiul să găzduiască regalul fotbalistic cu Italia, proaspăt semifinalistă la Campionatul European din 1988, din Germania. Să nu uităm că Italia, alături de Argentina și Germania, erau marile favorite ale Copei del Mondo din 1990.

    Tripla campioană mondială poposea în Cetate, iar noi priveam spre Cetatea Eternă

    Săptămâna de dinaintea partidei a creat o emulație deosebită în Cetatea lui Hermann. Niciodată, asemenea vedete nu mai jucaseră la Sibiu. Italia atrăgea și mai mult, mai ales că urma să găzduiască Campionatul Mondial de Fotbal din 1990 – Copa del Mondo.

    Practic, italienii erau în Cetatea burgului, iar noi, sibienii, împreună cu Naționala de fotbal a lui Emeric Jenei, priveam spre Cetatea Eternă – Roma, în speranța calificării României după 20 de ani, la un nou campionat mondial, după cel din Mexic 70. Trebuie spus că în acea perioadă Italia juca doar partide amicale, deoarece era gazda viitorului Campionat Mondial, în vreme ce tricolorii erau în plină campanie de calificare pentru Campionatul Mondial din 1990, ce urma să fie găzduit tocmai de italieni.

    Generația de Aur a României se afla la început de drum, lucru care l-a determinat pe Ioan Ovidiu Sabău să declare peste ani că Sibiul și partida România – Italia au fost certificatul de naștere al celei mai puternice naționale din istoria fotbalului românesc. Aceasta avea să treacă examenul de maturitate 5 ani mai târziu, la Campionatul Mondial din SUA 1994, unde a fost la un meci distanță de semifinale competiției. De altfel, ambele naționale care veneau la Sibiu se aflau în plină ascensiune, în condițiile în care fotbaliștii erau la început de carieră.

    Foto: Departamentul Sport TVR

    Contextul fotbalistic

    Partida s-a jucat în după-amiaza zilei de miercuri, 29 martie 1989. Spectatorii au avut permis accesul pe stadion încă de la ora 12, cu 5 ora înainte de startul partidei, programat pentru ora 17. În acest interval, nomenclaturiștii sibieni din administrația lui Nicu Ceaușescu au creat un program artistic ce a cuprins prestațiile unor sportivi din atletism și gimnastică. A fost și o demonstrație de racheto-modele, sport în care Sibiul avea unii dintre cei mai buni sportivi din lume, fiind chiar campioni mondiali.

    În plus, au fost programate și salturi cu parașuta, inclusiv mingea cu care s-au drumul la joc fiind adusă de un parașutist ce a făcut saltul din elicopter. În plus, a existat o mică paradă a portului popular pe stadion, în semn de ospitalitate pentru delegația italiană. Naționala României a venit la Sibiu, cu aproape o săptămână înainte, în condițiile în care sâmbătă, 25 martie 1989, a jucat o partidă amicală pe Municipal cu FC Inter Sibiu, meci încheiat cu victoria tricolorilor cu 3-2. Au înscris Sorin Cigan (min. 8), cel care avea să debuteze în Națională, în meciul cu Italia, de peste câteva zile, și Ștefan Iovan (min. 78 și 86), autorul unei duble, pe final de meci, în timp ce pentru interiști au marcat Lucian Cotora (min. 28) și Adrian Văsâi (min.52).

    Tricolorii au fost cazați la Vila Partidului, actualul hotel Silva, dar apoi s-au mutat la actualul Hotel Parc, din apropierea stadionului, făcând loc delegației italiene. Aceasta a fost cazată, în principal, la Vila Partidului, dar și la Hotel Continental. Trebuie menționat că fotbaliștii italieni au venit la Sibiu în ziua de marți, premergătoare partidei. Dintre toate vedetele fotbalului italian din acea vreme a lipsit doar Carlo Ancelotti. Din delegația italiană făcea parte și directorul federal Enzo Bearzot, antrenorul care câștiga cu Squadra Azzurra titlul mondial în 1982, la Campionatul Mondial din Spania, unde a strălucit Paolo Rossi. Din acea echipă au mai venit la Sibiu doar Giuseppe Bergomi și Franco Baresi.

    Cigan, Vialli, Klein. Foto: Departamentul Sport TVR

    La noi, vedetele veneau în principal de la Steaua și Dinamo, în timp ce formația italiană avea în componență fotbaliști de la AC Milan, Internazzionale Milano, Jucentus și Napoli, care la acea vreme, cu Diego Maradona în componență, se lupta cu echipele din nordul Italiei pentru titlul de campioană în Peninsulă. Trebuie spus că echipele italiene dominau în acea perioadă cupele europene, formațiile englezești fiind suspendate din Europa din cauza tragediei petrecute între suporterii celor două echipe de la finala de Cupa Campionilor Europeni din 1985, de pe stadionul Heysel, dintre Juventus și Liverpool, când au murit 39 de suporteri

    Cronica unui meci istoric pentru Națională

    Partida dintre România și Italia de la Sibiu a fost întâlnirea cu numărul 409 din istoria tricolorilor. Naţionala a evoluat excelent pe Municipal, controlând jocul în prima repriză. Apărarea noastră aproape că nu le-a permis italienilor să-și creeze ocazii clare de joc, deși în jurul lui Vialli se întâmpla tot jocul. Nici Nicola Berti nu a reușit celebrele pătrunderi în dribling spre careul advers. Imediat după pauză, Ioan Ovidiu Sabău a înscris unicul gol al întâlnirii. Era minutul 48. Sabău preia o minge la circa 30 de metri de poartă, pătrunde, driblează un adversar în dreapta, şutează. Mingea este blocată de Ferri, dar revine la Sabău, în interiorul careului de 16 metri, care o trimite cu latul, pe jos, în stânga lui Walter Zenga. Italienii au încercat să revină în joc, în partea secundă, însă ocaziile avute nu au pus în pericol poarta apărată de Silviu Lung. Roberto Donadoni, Roberto Baggio și Giuseppe Giannini, fotbaliști de valoare mondială, nu au putut desface defensiva coordonată excelent de Mircea Rednic.

    Dan Petrescu în acțiune. Foto: Departamentul Sport TVR

    Formula folosită de Emeric Jenei, la Sibiu, era cea standard, folosită în meciurile de calificare. Singura surpriză a fost convocarea şi introducerea în teren, după pauză, a lui Sorin Cigan. A fost, de altfel, și singura prezenţă la naţională a lui Cigan, jucătorul lui FC Braşov, care evolua însă atunci pentru Victoria Bucureşti.

    ROMÂNIA – ITALIA 1-0

    Sibiu, 29 martie 1989, partidă amicală

    Stadion: Municipal

    Spectatori: 22.000

    Marcator: Ioan Sabău (min. 48)

    Arbitru: Siegfrid Kirschen, asistenţi D. Stenzel, M. Boschard, toţi din Republica Democrată Germană

    România: Silviu Lung – căpitan, Dan Petrescu, Mircea Rednic, Ştefan

    Iovan, Michael Klein, Ioan Sabău, Dorin Mateuţ, Gheorghe Popescu,

    Gheorghe Hagi (min. 86 Ionuţ Lupescu), Marius Lăcătuş, Rodion Cămătaru

    (min. 46 Sorin Cigan)

    Selecţioner: Emeric Jenei

    Naționala Italiei. Rândul de sus: Zenga, Ferrara, De Napoli, Berti, Ferri, Bergomi
    Rândul de jos: Baresi, Borgonovo, Donadoni, Vialli, Giannini. Foto: Departamentul Sport TVR

    Italia: Walter Zenga – Inter Milano, Giuseppe Bergomi – căpitan – Inter

    Milano (min. 51 Giancarlo Marocchi – Juventus), Riccardo Ferri – Inter

    Milano (min. 38 Paolo Maldini – AC Milan), Franco Baresi – AC Milan, Ciro

    Ferarra – Napoli, Nicola Berti – Inter Milano, Roberto Donadoni – AC Milan

    (min. 65 Roberto Baggio – Fiorentina), Fernando de Napoli – Napoli,

    Giuseppe Giannini – AS Roma, Gianluca Vialli – Sampdoria, Stefano

    Borgonovo – Fiorentina (împrumutat de la AC Milan în sezonul 1988-1989)

    Selecţioner: Azeglio Vicini

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Retrospectivă. Primarii Sibiului 1990 – 2024

    Activitatea Primăriei Sibiu, după Revoluția din 1989, se împarte în două perioade distincte: înainte și după Klaus Iohannis, în condițiile în care acesta a fost ales primar în 2000 și rămâne până astăzi cel mai longeviv primar pe care l-a avut municipiul Sibiu democratic. Acesta a reprezentat, practic, o linie de demarcație importantă între Sibiul anilor `90 și trecerea în noul mileniu. Totodată, de acesta se leagă cele mai importante investiții în Sibiul din ultimii 35 de ani. Din decembrie 1989, municipiul reședință de județ a fost administrat de oameni impuși de către fostul FSN, apoi au apărut primii primari liber aleși, odată cu Sorin Șerbu și, în final, am asistat la administrația totală a FDGR, Klaus Iohannis fiind urmat de Astrid Fodor. Practic, principalele forțe politice ale Sibiului au condus administrația municipală în mandate diferite. Singurul mare partid care nu a putut să dețină funcția de primar al Sibiului este PSD.

    Sibiu 100% continuă retrospectiva administrativăși politică a județuluiSibiu la momentul în care se fac 35 de ani de la Revoluție, trecând în revistă primarii Sibiului democratic. Totuși, trebuie spus că, de-a lungul istoriei sale, Sibiul a avut primari de origine săsească într-o proporție covârșitoare. Mai precis, dintre cei 168 mandate de primari ai Sibiului, 148 au fost primari de origine săsească. Practic, este fieful comunității germane din România, lucru care își pune amprenta considerabil asupra comunității sibiene.               

    Ioan Bogdan

    Ioan Bogdan, primarul care a făcut trecerea de la comunism la pseudo-democrație

    Imediat după Revoluția din 1989, moment în care Sibiul a devenit oraș martir și a înregistrat cele mai  multe victime din țară, 101 eroi (așa cum s-a întâmplat în toată România administrată de Ion Iliescu), frâiele județului le-a preluat, în ianuarie 1990, Consiliul Județean Sibiu al Frontului Salvării Naționale – FSN. Primele decizii luate în Consiliul Judeţean Sibiu al FSN au dus la numirea în funcţie a lui Nicolae Nan ca șef al județului Sibiu și cea a lui loan Bogdan, numit președinte al Biroului Executiv al Consiliului Municipal FSN. Ioan Bogdan devenea primul primar liber al Sibiului, un om cu foarte multă experiență la acel moment, cu un doctorat în economie. A stat doar câteva săptămâni, pentru a organiza incipient serviciile publice existente la acel moment, în special cele care se ocupau de furnizarea utilităților (apă și canal, gaz metan, curent electric și energie termică), astfel încât sibienii să nu aibă de suferit. Apoi, a preferat activitatea de parlamentar, devenind ulterior președinte al Curții de Conturi a României. Un om apreciat la nivel național, în primii ani ai democrației românești.

    Ioan Bogdan s-a născut la data de 11 august 1933, în satul Deal, comuna Câlnic, judeţul Alba. După cursurile liceale efectuate la Alba Iulia, a absolvit Facultatea de Statistică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Începând cu anul 1956, a lucrat în mai multe unităţi economice din Sibiu, îndeplinind diferite funcţii, precum şef de serviciu, contabil-şef sau şef al corpului de control financiar intern la Sfatul Popular al oraşului Sibiu. Între 1968-1971 a fost şef de grupă la Direcţia teritorială de control şi revizie Sibiu a Ministerului de Finanţe, apoi director financiar şi director economic de centrală industrială.

    În anul 1973, a trecut în sistemul bancar, mai întâi ca director-adjunct la sucursala judeţului Sibiu a Băncii de Investiţii, iar din anul 1983 a fost numit director al sucursalei Sibiu a Băncii Naţionale a României. După Revoluţia din decembrie 1989, s-a implicat în viaţa politică, fiind ales la alegerile din 20 mai 1990 deputat de Sibiu pe listele Frontului Salvării Naţionale, devenind şi preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor. A trecut apoi la Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR) şi, în septembrie 1992, a fost reales deputat. A renunţat însă la această calitate, fiind numit preşedinte al reînfiinţatei Curţi de Conturi a României. Şi-a exercitat mandatul până în 1999. A avut un rol crucial în organizarea Curţii de Conturi, contribuind la afirmarea independenţei acestei instituţii.

    După 1999 a continuat să fie activ ca profesor la universităţi din Sibiu şi Bucureşti. Ioan Bogdan este autorul a numeroase studii privind managementul financiar-bancar şi activitatea Curţii de Conturi. În anul 2007, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu i-a conferit profesorului Ioan Bogdan titlul de Doctor Honoris Causa.   

    A fost vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România (AGER) încă de la înfiinţare, apoi membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, iar din septembrie 2001 a făcut  parte din Camera Experţilor  Europeni a Uniunii Europene. A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din New York şi al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Avansate.        

    A urmat Ioan Motea, un om al sistemului

    Ioan Bogdan a renunțat în scurt timp la activitatea de „primar”, astfel că în 12 ianuarie, același FSN a venit cu o nouă propunere de primar, fiind desemnat, totodată, o nouă conducere la Primăria Sibiu. Este vorba despre Ioan Motea – primar, Nicolae Popescu – viceprimar, și Cornel Ştirbeţ – secretar. Erau toți oameni ai sistemului nomenclaturist de dinainte de 1989, singurul care făcea notă discordantă în echipă fiind juristul Cornel Știrbeț, viitorul președinte al PNL Sibiu și parlamentar.

    Ioan Motea, de profesie inginer, aflat aproape de pensie, era un om care cunoștea îndeaproape problemele județului și ale municipiului, în condițiile în care activa de mulți ani în cadrul Consiliului Popular al județului Sibiu, ce își avea sediu în actuala clădire a Tribunalului Sibiu, de pe b-dul Victoriei, tot acolo unde avea biroul și Nicu Ceaușescu. Aici, în calitate de șef al Direcției de Investiții (mulți zic, în subordinea lui Nicolae Nan și a lui Corneliu Bucur), a coordonat investițiile în județ, în ceea ce privește infrastructura, cât și noile capacități industriale ale fabricilor sibiene din perioada comunistă. În acel moment, principalele investiții vizau fabricile de textile de la Cisnădie și noua fabrică Scandia din Sibiu. Trebuie spus că odată cu venirea lui Nicu Ceaușescu la Sibiu, activitatea Consiliului Popular era mult mai intensă, în condițiile în care Sibiul a devenit un județ și mai puternic industrializat. Astfel, creșterea capacităților de producție presupunea asigurarea la un alt nivel al utilităților, în special furnizarea apei, gazului metan și a energiei electrice.

    Revoluția l-a prins pe Ioan Motea în plină coordonare, împreună cu partidul, nomenclaturiștii săi și șefii administrativi ai județului, a acestor lucrări. Multe dintre aceste investiții erau legate de municipiul Sibiu, așa că numirea lui a venit oarecum firesc. Era omul care cunoștea cel mai bine planul de investiții al comuniștilor în județul Sibiu, astfel că și după Revoluție, aceste lucrări trebuiau continuate. De altfel, chiar înainte de Revoluție se făceau planuri pentru aducțiunea de apă de la Sadu, din zona Gâtului Berbecului. Până atunci, Sibiul era alimentat din barajul de la Gura Râului și sursa de apă Șteaza, iar această situație trebuia îmbunătățită.

    Pentru a da continuitate investițiilor, după 1989, FSN a mers pe mâna primarului Ioan Motea. Cel puțin, o perioadă. Nu a stat însă foarte mult în postura de primar, deoarece a trecut apoi la „județ”, tot sub coordonarea lui Nicolae Nan. Trebuie menționat că în acea perioadă, a primelor luni de după Revoluție, în Sibiu au sosit numeroase ajutoare din mai toate țările din Occident, iar preluarea ajutoarelor și, apoi, distribuirea acestora trebuia coordonate de cineva, în speță de primarul Sibiului. Primele ajutoare venite în oraș erau din Olanda, Italia, Austria, Franţa și Germania.

    Totodată, un rol important în primirea acestor ajutoare l-au jucat și bisericile de diferite confesiuni din orașul de pe malul Cibinului, care solicitau sprijinul administrației locale. Ioan Motea a ieșit apoi la pensie din Consiliul Județean.    

    Petru Trif

    Petru Trif a făcut tranziția spre primul primar ales democratic de către sibieni

    În mai 1990, Guvernul de atunci a decis înființarea prefecturilor în țară, iar la Sibiu primul prefect a fost Nicolae Nan, bineînțeles, din partea FSN. Înainte, în pregătirea alegerilor prezidențiale, FSN a fost completat cu CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, oarecum mai democratic, deoarece cuprindea și reprezentanți ai partidelor istorice sau nou-înființate.

    Astfel, la nivelul județului au apărut și figuri noi, care nu erau afiliate grupului condus de Nicolae Nan, dar fără prea mare putere de decizie, în afara faptului că unii au devenit parlamentari de Sibiu din partea PNL sau PNȚCD. În continuare, Nicolae Nan era șeful județului, astfel că, după trecerea lui Ioan Motea la Județ, în funcția de primar a fost numit Petru Trif, un apropiat și om de încredere al lui Nicolae Nan. Un om echilibrat, cu experiență în administrație, acesta a făcut, ca edil, tranziția către primele alegeri libere în Sibiu pentru funcția de primar. A jucat un rol decisiv în continuarea investiției privind aducțiunea de apă de la Sadu, cea mai importantă în acel moment pentru comunitatea sibiană. Au fost momente grele în realizarea acestei investiții, în condițiile în care Guvernul părea să nu mai aloce fonduri de la bugetul de stat pentru continuarea investițiilor ce vizau fabricile de textile de la Cisnădie, în jurul cărora se învârtea tot demersul guvernamental. Are meritul de a fi crezut în acest proiect vital pentru Sibiu, cu atât mai mult cu cât la începutul anilor `90, județul Sibiu s-a confruntat, poate, cu cea mai mare secetă, din 1990 încoace. Nu a apucat să vadă finalizată investiția din postura de primar, aceasta terminându-se la mijlocul anilor `90.

    Petru Trif l-a urmat apoi în politică pe Nicolae Nan, cei doi devenind cei mai importanți lideri ai Partidului Democrat (PD) Sibiu. A avut 3 mandate de consilier județean din partea PD, ultimul fiind în legislatura 2000 – 2004.

    Petru Trif, născut în 22 decembrie, a decedat, la vârsta de 81 de ani,  în urmă cu aproape un an. Petru Trif este tatăl actualului președinte la PSD Sibiu, deputatul Bogdan Trif, fost ministru al Turismului.   

    Sorin Șerbu

    Sorin Șerbu, primul primar ales al Sibiului

    În februarie 1992, au fost organizate primele alegeri pentru funcția de primar al Sibiului, o adevărată efervescență prin care a trecut orașul. Era o inflație de candidați la funcția de primar, nu mai puțin de 13 pretendenți, ceea ce nu se mai întâmplase în Sibiu până atunci, dar situație cu care aveam să ne obișnuim în anii care au venit. Sorin Inocențiu Șerbu intra în cursă din partea Partidului Alianței Civice a lui Nicolae Manolescu, partid membru în Convenția Democrată. Acesta câștigase în interiorul formațiunii sibiene dreptul a candida la funcția de primar, în dauna favoritului PNȚCD-ului, în condițiile în care Nicolae Manolescu, un liberal de frunte în acea perioadă, își avea originile în Sibiel și provenea dintr-o familie de foști deținuți politici. Atunci, a fost și parlamentar de Sibiu.

    Sorin Șerbu lucrase în perioada comunistă la Institutului de Proiectări Sibiu, fiind un tehnocrat care cunoștea foarte bine partea de urbanism a municipiului Sibiu. Ulterior, imediat după Revoluție, a devenit șeful institutului, postură din care a candidat la șefia primăriei. PAC era un partid puternic, având în vedere că mai avea câțiva primari în orașele importante ale României.

    Acesta a reușit să finalizeze în proporție foarte mare investiția privind aducțiunea de apă de la Sadu, în condițiile în care Sibiul se confrunta cu o mare secetă; a început lucrările la noul sediu al Primăriei Sibiu, pe locul căruia se află astăzi Hotelul Ramada, deoarece clădirea în care funcționa primăria, de pe B-dul Victoriei, a fost revendicată de Direcția de Finanțe Sibiu; a reparat și asfaltat principalele artere ale orașului și a îmbunătățit infrastructura pentru furnizarea utilităților. Practic, abia în mandatul de primar al lui Sorin Șerbu, Sibiul a început să aibă un buget de cheltuit, în situația în care până atunci banii veneau direct de la Guvern, prin Direcția de Finanțe. De altfel, până atunci nici structura administrativă a primăriei nu era clară, lucrându-se pe organigramele moștenite din perioada comunistă. Mai mult, era celebra perioadă a grevelor în Sibiul post-comunist, când întreprinderile dispăreau una după alta, iar oamenii rămași șomeri protestau chiar și la primărie, plus la societățile care aparțineau de instituție.

    În decembrie 1994, Sorin Șerbu a fost însă suspendat din funcția de primar al Sibiului din motive politice, așa cum s-a întâmplat și cu alți primari din partidul lui Manolescu. A atacat suspendare în instanță, dar nu a avut câștig de cauză. A devenit apoi consilier județean din partea PNL și, ulterior, directorul Inspectoratului în Construcții Sibiu.   

    Aurel Maxim

    Aurel Maxim, cel mai vârstnic primar al Sibiului (73 de ani)

    Aurel Maxim este cel mai în vârstă primar al Sibiului, de după 1990. În urma alegerilor din 1992, a devenit viceprimar în tandem cu primarul Sorin Șerbu. Ședința de alegere a noului viceprimar a avut loc în sala festivă a Bibliotecii ASTRA. În acea legislatură, Sibiul a avut un singur viceprimar și nu doi, așa cum s-a întâmplat din 1996 încoace. Aurel Maxim era o persoană respectată și unul dintre liderii județeni ai Asociației Foștilor Deținuți Politici Sibiu, el însuși fost deținut politic ce a suferit în temnițele comuniste. În plus, a fost sprijinit puternic de PNȚCD Sibiu să obțină funcția de viceprimar. Astfel, în decembrie 1994, când Sorin Șerbu a fost suspendat din funcția de primar, Aurel Maxim a devenit primar interimar al Sibiului, funcție pe care a deținut-o până la finele mandatului, adică până la alegerile din 1996.

    Aurel Maxim avea 73 de ani în momentul în care a devenit primar al Sibiului, fiind cel mai în vârstă primar de după 1990. S-a născut în 17 iunie 1922, în comuna Cucerdea, din județul Mureș.  A început liceul în Tg. Mureș, dar odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria, a trebuit să termine liceul la Arad, în 1941. Apoi a urmat Școala de Ofițeri de la Lipova, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a luptat pe ambele fronturi. După război, a lucrat o perioadă la societatea MICA din Târnăveni, iar în 1949 a venit la Sibiu, unde a lucrat la Independența, până în 1957. În acel an, a fost arestat de comuniști, pe motiv că în casa familiei de pe strada Morilor a creat un comitet județean împotriva comunismului, pe fondul Revoluției anti-comuniste din Ungaria. A fost arestat pe 29 martie 1957, apoi cercetat la Brașov, în timp ce procesul s-a desfășurat la Sibiu. A fost condamnat la munca silnică pe viață și dus la penitenciarul din Gherla. Potrivit familiei, nu s-a mai știut nimic de el pentru o bună bucată de timp, perioadă în care s-a aflat ca deținut în Dobrogea.

    În 1964 a fost eliberat, ca urmare a schimbărilor politice din URSS, și a revenit acasă. S-a angajat apoi la Mârșa, în 1968, și a lucrat până la pensionare, în 1983. A jucat un rol activ și în Revoluția din 1989, unde a luat parte la manifestațiile anti-ceaușiste. A devenit apoi primul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Sibiu. A murit în iulie 1998. A fost căsătorit și are doi băieți.   

    Dan Condurat

    Dan Condurat, cel mai controversat primar al Sibiului

    După alegerile locale din 1996, noul edil al municipiului Sibiu a fost desemnat avocatul Dan Condurat, din partea PNȚCD. A fost o luptă internă în cadrul Convenției Democrate pentru desemnarea candidatului la primărie, în condițiile în care contracandidatul său era Corneliu Bucur, susținut de liberali. Mai mult, Dan Condurat era favorizat de o legătură de rudenie a familiei sale cu soția președintelui Emil Constantinescu, Nadia, cu origini sibiene. Dan Condurat a învins în interiorul Convenției Democrate și apoi a ieșit primar al Sibiului, la alegeri, în lupta cu Romeo Marius Trifu, Uniunea Social-Democrată – USD, și Ioan Cindrea, președintele PDSR. Sibiul democratic începea să se așeze și în plan administrativ, însă încă nu-și rezolvase problemele după închiderea principalelor întreprinderi comuniste. Mai mult, investițiile private începeau să se dezvolte în oraș. Era și moda înfrățirilor cu alte orașe europene sau din lume. De altfel, în acea perioadă, Consiliul Europei stabilea înfrățirile între orașele din Occident și cele din estul Europei, astfel că multe dintre acțiunile de înfrățire ale Sibiului au avut loc în mandatul lui Dan Condurat. Delegațiile străine și ambasadorii țărilor străine în România vizitau Sibiul într-un ritm alert, aproape încetinind bunul mers al administrației sibiene, care avea nevoie de investiții majore în infrastructură și nu doar de vorbe diplomatice.

    În mandatul lui Dan Condurat s-a pus bazele unui amplu proiect de reparare a străzilor, cea mai importantă  dintre acestea fiind lărgirea actualei str. Constituției, inaugurată de primarul Klaus Iohannis la câteva luni de la câștigarea alegerilor în 2000. Totodată, s-a dat drumul unui amplu proiect de construire de locuințe ANL, în jur de 150 de apartamente, investiție inaugurată după 2002.  

    Klaus Iohannis

    Din 2000, Sibiul s-a schimbat cu totul. A venit Klaus Iohannis primar

    A început era Iohannis în Primăria Sibiu. Astfel, după 2000, Sibiul s-a schimbat radical. La alegerile din luna iunie, Klaus Iohannis l-a învins, în turul 2, pe Ioan Cindrea, liderul PSD și, de aici, a început dezvoltarea socială și economică fără precedent a Sibiului după 1990. Primarul Iohannis a repus Sibiul pe harta europeană sub toate aspectele, culminând în 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Sibiul turistic și cel cultural au devenit principalele direcții de dezvoltare economică, pe lângă investițiile atrase. Klaus Iohannis a generat un ritm susținut de dezvoltare economică ce ne-a poziționat peste Cluj și Brașov.

    Mai mult, după 2000, investitorii străini, în special cei din industria automotive, au deschis fabrici pe bandă rulantă în Sibiu, așa luând naștere Zona Industrială Vest a Sibiului și apoi cea din zona EST. Cu preponderență, cele mai mari investiții le-au făcut companiile germane, mai ales că industria germană are rezonanțe puternice în trecutul istoric al municipiului.

    Totodată, investiții majore s-au făcut din banii bugetului local, dar și din sursele financiare atrase de la bugetul de stat, cum ar fi actualul sediu al Primăriei din Piața Mare, reabilitarea pietonală a Pieței Mari, a str. Nicolae Bălcescu, a Pieței Gării, a Podului Gării, Podului peste Cibin din zona fostului Liceu 7, Podul de legătură cu str. Șurii Mici, modernizarea Aeroportului Internațional Sibiu, din 2007, împreună cu Consiliul Județean, străpungerea Mihai Viteazu, dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare din cartierele sibiene, în special Gușterița și Turnișor, construirea centurii ocolitoare a Sibiului, în parteneriat cu Ministerul Transporturilor, reabilitarea fațadelor clădirilor istorice, în 2007, construcția de locuințe pentru tineri și sociale în cartierele Reșița, Reșița II, Tilișca și Ștrand II și investițiile în înfrumusețarea orașului, cum ar fi moda fântânilor arteziene, reabilitarea spațiilor verzi și refacerea parcurilor.

    Toate acestea pentru ca Sibiul să devină unul dintre municipiile cu cel mai mic șomaj din țară, în condițiile în care în anii `90 județul Sibiul se afla exact la polul opus în ceea ce privește numărul șomerilor. În plus, pentru comunitatea săsească din Sibiu și nu numai a jucat un rol major, deoarece etnicii germani au reușit să reintre în posesia imobilelor preluate de comuniști. Totodată, Sibiul a fost cadrul ideal pentru repatrierea unor oameni de afaceri de origine germană, la care s-au adăugat noi investitori din spațiul german.

    În 2014, Klaus Iohannis a părăsit funcția de primar al Sibiului, pentru a deveni președintele României. Pe finalul mandatului, ritmul de creștere a dezvoltării orașului a încetinit, Clujul și Brașovul revenind în fruntea topului județelor transilvănene.  

    Astrid Fodor

    Astrid Fodor, prima femeie primar a Sibiului după Revoluție

    După ce Klaus Iohannis a câștigat primul mandat de președinte al României, Astrid Fodor, din postura de viceprimar, a devenit primar interimar al Sibiului. Se întâmpla în decembrie 2014. Fostul director economic al FDGR a continuat politica administrativă a lui Klaus Iohannis și municipiul a continuat pe trendul ascendent de după 2000. Una peste alta, Sibiul a continuat să se dezvolte sub aspectul infrastructurii.

    În mandatul actual al lui Astrid Fodor s-a construit Stadionul Municipal Sibiu (cu fonduri exclusive de la bugetul local), parcul de agrement Lacul lui Binder, pista de biciclete de pe malul Cibinului, artera smart Calea Dumbrăvii, Parcul Belvedere din cartierul Tilișca, parcarea supraterană din zona Rahovei, reabilitarea străzilor și creșterea numărului locurilor de parcare din cartierele de blocuri.

    În plus, în mandatul precedent, Primăria Sibiu a fost decisivă în proiectul Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană 2019 și a găzduit lucrările Consiliului Europei, cel mai mare eveniment politic găzduit vreodată de orașul de pe Cibin. De asemenea, tot în acest mandat s-a schimbat podul metalic de la Piața Cibin.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Florin Piersic, spectacol regal la Sibiu. A cerut-o de nevastă pe Primarul Astrid Fodor

    Miercuri, 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului, Sibiul a fost gazda unui eveniment de excepție. Constantin Chiriac și Pr. Constantin Necula l-au avut ca invitat, într-un regal de spectacol, pe inegalabilul Florin Piersic. Întâlnirea a avut loc pe scena Teatrului Național Radu Stanca, în prezența unui public ce a epuizat biletele în nici două ore, la care se adaugă alte câteva mii de bilete vândute pentru vizionarea on-line pe platforma digitală a Teatrului.

    Spectatorii au avut șansa să întâlnească un Florin Piersic care ne-a convins, încă o dată, că nu anii din viața unui om sunt importanți, cât viața din acei ani. Și un Constantin Chiriac ireproșabil ca artist, secondat de un Pr. Constantin Necula ce a mediat veșnicia unor simboluri imbatabile ale neamului românesc.

    Despre spectacolul în sine, nu ar fi multe de spus: desăvârșit! Ar mai fi de adăugat, poate, doar faptul că în finalul conferinței, în stilul său caracteristic, Florin Piersic a cerut-o de nevastă pe Astrid Fodor, Primarul Sibiului! Și că Directorul TNRS, Constantin Chiriac, s-a întrecut pe sine, într-un exercițiu de grație, construind din simbolurile infinit aflate pe scenă, vârsta lui Piersic, 88.

    Sunt vreo 25 de ani de când am realizat primul interviu cu Florin Piersic. Se întâmpla undeva în Bucovina. Stabilisem o întâlnire înainte de spectacolul programat. După vreo două ore de discuții, în care tot insista să înregistrăm puțin mai târziu, am stabilit să ne reîntâlnim după eveniment, să făptuim materialul. Au mai fost două-trei ore de povești și după spectacol, tot fără a înregistra nimic. Ne-am întâlnit a doua zi, de dimineață. Același scenariu. Ulterior, la câteva zile, am reușit totuși să fac interviul, cu întrebări punctuale, la care mi-a răspuns… pe fax.

    Se spune că oamenii uită adesea ce ai spus, pot uita ce ai făcut, însă nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. Florin Piersic deține acea armă puternică ce poate schimba lumea: iubirea. Plângi, râzi la confluența cu el, te surprinzi cu urme adânci lăsate în viața ta, te reîndrăgostești de poezie, de oameni. E asemenea unei melodii: te bucură și te întristează cuminte, deopotrivă.

    De curând (27 ianuarie), Florin Piersic s-a orânduit spre cei 88 de ani. Pe scenă, Florin Piersic nu are vârstă. Poate și pentru că întotdeauna se înconjoară de oameni frumoși, cu ascendență nobiliară a sufletului.

    Sibiul și-a onorat publicul de Ziua Mondială a Teatrului cu un actor de talie mondială. Care ne-a reînvățat că fiecare din noi putem fi artistul propriei vieți. Rămâne doar să jucăm responsabil, profesionist, asumat, pe scena în care ne e dat să ne creștem devenirile.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Noul Spital Județean, eligibil pentru finanțare de la Guvern

    În ședința de astăzi, Guvernul a aprobat ordonanța care permite finanțarea Noului Spital Județean. Astfel, Executivul a aprobat documentul care permite atragerea a cel mult 2 miliarde de lei din partea Consiliului Județean, lucru care înseamnă undă verde pentru construcția noului spital.

    În acest moment, grija cea mai mare a Consiliului Județean Sibiu pare rezolvată, în condițiile în care proiectul noului spital este cel mai matur din țară și se încadrează în noile criterii financiare. Valoarea proiectului Consiliului Județean este de aproape 500 milioane de euro.

    Valoarea programului derulat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în perioada 2024-2031 este de 13,250 de miliarde de lei, limita maximă în baza căreia se pot încheia contracte de finanțare multianuale.

    Potrivit ordonanței, valoarea brută maximă a unui proiect ce poate fi aplicat spre finanțare, este: 2 miliarde de lei pentru spitale județene județene de urgență, spitale de specialitate; 350,5 milioane de lei pentru spitale municipale/municipale de urgență; 250 de milioane de lei pentru spitale orășenești și 3,250 de miliarde de lei pentru unități sanitare publice care au fost aprobate pentru finanțare din PNRR de către Ministerul Sănătății în calitate de coordonator de reforme și investiții pentru componenta 12 – Sănătate prin HG nr. 143/2023, se arată în textul ordonanței.

    Vom reveni cu amănunte.

    Astrid Fodor la Primăria Sibiu, Paul Kuttesch la Consiliul Județean. Propunerile FDGR

    Primarul Sibiului, Astrid Fodor, va candida pentru un nou mandat de primar al orașului. Țințește al treilea mandat de primar plin. Paul Kuttesch este propunerea FDGR pentru președinția Consiliului Județean. Totodată, Paul Porr, Gabriel Tischer și Martin Bottesch, liderii FDGR, vor candida pentru un post de consilier local în municipiul Sibiu.

    Astrid Fodor

    Din echipa lui Astrid Fodor, pe lângă cei menționați se mai regăsesc Christoph Galter, Bianke Grecu, Alexander Guib, Liana Iunesch, Sara Konnerth, Helmut Lerner, Paul Mezei și Zeno Pinter. Ordinea finală a listei pentru Consiliul Local nu este definitivă. Astăzi, conducerea FDGR SIbiu și-a anunța candidații pentru alegerile locale, în cadrul unei conferințe de presă.

    „Voi candida pentru al treilea mandat, cu convingere, determinare și promisiunea că mă voi implica sută la sută. Sunt susținută în totalitate de FDGR. Mă simt în putere mental și fizic. Mă bazez pe suportul tuturor sibienilor”, a spus Astrid Fodor. Aceasta a explicat de ce, inițial, nu a mai vrut să candideze la postul de primar al Sibiului. A menționat, în acest sens, că în urmă cu un an și jumătate era ferm convinsă să se retragă din cursa pentru postul de primar și că Gabriel Tischer ar fi trebuit să preia ștafeta FDGR la Primăria Sibiu.

    Ulterior, Gabriel Tischer a declarat că nu va mai candida, însă Astrid Fodor mai avea speranțe că acesta își va schimba opțiunea. Decizia de a candida a luat-o în februarie și crede că este „o decizie bună, nu conjuncturală. Am decis să duc la bun sfârșit ceea ce mi-am propus.” Întrebată cine va fi viceprimarul FDGR, dacă va câștiga un nou mandat, Astrid Fodor a răspuns clar și tranșant: Nu mai fac greșeala să fac afirmații înainte”, refuzând să prezinte tandemul FDGR primar-viceprimar.

    Totodată, Astrid Fodor a prezentat și lista realizărilor din acest mandat, cele mai importante fiind cele din infrastructură.

    Paul Kuttesch

    Paul Kuttesch, surpriza pentru Consiliu Județean

    Odată cu alegerile locale din acest an, FDGR vine cu o figură nouă la Consiliul Județean. Este vorba despre Paul Kuttesch. Este un om de afaceri sibian și absolvent al Universității Lucian Blaga. De 14 ani lucrează la o firmă germană, specializată pe fabricarea de scule de mână, dispozitive industriale și auto, lider mondial în domeniu. „Am acceptat propunerea pentru Consiliul Județean și voim face o politică pentru cetățean”, a spus Paul Kuttesch.

    În altă ordine de idei, Gabriel Tischer a declarat că nu a candidat la funcțiile din administrația locală din cauza proiectelor profesionale pe care le desfășoară.     

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Investiție majoră în nordul orașului. Calea Șurii Mari costă 40 milioane de lei

    Aleșii municipali au adoptat, astăzi, în ședința ordinară a Consiliului Local, proiectul de hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiții „Modernizare și extindere Calea Șurii Mari”. Valoarea totală a investiției se ridică la 40.129.186,27 lei cu TVA. 

    Urmare a dezvoltării Municipiului Sibiu şi a industrializării puternice, s-a ajuns la creşterea populaţiei urbane, la dezvoltări imobiliare și la supraaglomerarea drumurilor, la creşterea traficului auto şi pietonal. Acestora li se adaugă degradarea accentuată a infrastructurii şi suprastructurii rutiere, ceea ce obligă municipalitatea să găsească soluţii viabile pentru fluidizarea traficului. Și acesta, prin îmbunătăţirea transportului în comun, viabilizarea şi repararea căilor de acces şi mărirea capacităţii străzilor colectoare.

    O situaţie similară celor prezentate se regăseşte şi în zona Calea Şurii Mari, amplasată în zona de Nord a Municipiului Sibiu. “În această zonă se desfăşoară un trafic auto, velo şi pietonal în creştere, ceea ce determină municipalitatea la găsirea unor soluţii viabile pentru fluidizarea acestuia, îmbunătăţirea infrastructurii de transport, modernizarea şi reabilitarea căilor de acces. Strada propusă pentru modernizare este situată în cartierul Gara Mică, după pasajul superior peste calea ferată şi face le gătura între intrarea în oraş dinspre Municipiul Mediaş, autostradă şi centrul oraşului.

    Această zonă are o importanţă majoră în ceea ce priveşte realizarea legăturilor între autostradă, cartiere rezidenţiale, zone comerciale şi centrul oraşului. Traficul, la orele de începere a activităţii şi la orele după amiezii, devine aglomerat, creând blocaje şi stagnarea coloanelor de maşini. Pe o mare parte din amplasament nu există trotuare sau facilităţi pentru traficul pietonal şi nu există pistă de biciclete.

    De asemenea, în prezent nu există reţea de canalizare pluvială, iar pe un tronson sunt amenajate şanţuri deschise; infrastructura iluminatului public este învechită, nu există reţea de cablaj metropolitan. În cadrul investiţiei, pe lângă modernizarea străzii, sunt propuse lucrări de realizare a iluminatului public, reabilitare a reţelei de cablaj metropolitan şi a reţelelor de apă şi canalizare, amenajare spaţii verzi”, se arată în raportul întocmit de funcționarii Primăriei Sibiu, din subordinea primarului Astrid Fodor.

    Investiție în pas cu dezvoltarea economică a nordului orașului Sibiu

    În acest context, se impune modernizarea Căii Şurii Mari, pe tronsonul cuprins între sensul giratoriu de la centrul comercial şi pasajul superior Gara Mică. Realizarea investiţiei va asigura creşterea standardului de viaţă al populaţiei prin asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru trafic auto, pietonal, de biciclete şi reabilitarea reţelelor tehnico-edilitare.

    Tronsonul de strada care va fi modernizat este un obiectiv important, care contribuie la fluidizarea traficului, îmbunătăţirea siguranţei în trafic prin reglementarea circulaţiei auto, velo şi pietonale, un aport considerabil la reducerea emisiilor de C02 şi asigurarea condiţiilor optime pentru creşterea confortului şi a calităţii vieţii.

    Pe termen mediu şi lung, modernizarea străzii şi echiparea corespunzătoare din punct de vedere edilitar va avea un impact major în dezvoltarea economico-socială a municipiului, prin sporirea gradului de atractivitate a zonei, creşterea siguranţei circulaţiei în raport cu situaţia existentă şi dezvoltarea Municipiului din punct de vedere urbanistic şi al infrastructurii rutiere. În cadrul indicatorilor tehnico-economici este prevăzută valoarea estimativă a investiţiei, fără includerea sensului giratoriu din dreptul viitorului magazin Selgros (inclusiv reţelele pe acest sector).

    Date tehnice

    Suprafaţa părţii carosabile asfaltate: 18650 mp;

    Suprafaţa trotuarelor: 2675 mp;

    Suprafaţa trotuarelor ranforsate: 3175mp;

    Suprafaţa pistei pentru biciclişti: 2925mp;

    Suprafaţa spaţiilor verzi: 5000mp;

    Suprafaţa amenajată pârâu Hamba: 2700mp;

    Locuri de parcare amenajate: 57 locuri;

    Staţii de autobuz amenajate: 2 staţii ;

    Lungimea totală amenajată a străzii : 968.18m;

    Lăţimea părţii carosabile: 10.50m – 14.00m;

    Lăţimea trotuarelor: minim 1 m; 

    Lăţimea pistei pentru biciclişti: 1.50 – 3.00m.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Adrian Bibu, candidatul PNL pentru Primăria Sibiu

    Adrian Bibu și-a anunțat candidatura pentru Primăria Sibiu. Într-o postare pe pagina sa de facebook, acesta a precizat: ”Astăzi, în urma analizei la nivelul Biroului Politic Național al #PNL, au fost validați candidații la alegerile locale. Astfel, am marea onoare și bucurie să anunț candidatura mea pentru funcția de primar al Municipiului #Sibiu.

    Este un privilegiu deosebit și vă asigur, în acest moment, de buna mea credință și de dorința puternică de a dezvolta Sibiul, de a face lucruri pentru oraș și pentru sibieni, pentru a crește calitatea vieții.

    Vă invit cu drag alături de mine, pentru că este vorba de orașul nostru și de viitorul nostru!”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Proiecte de cercetare fracturate în comunicare

    0

    Într-o discuție cu unul din reprezentanții mediului privat, cu conexiuni apreciabile în zona industrială a Sibiului, acesta mărturisea cum în urma unor demersuri susținute cu mediul universitar elvețian, a reușit să aducă în Sibiu o delegație de prestigiu pentru o întrevedere cu reprezentanți ai Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu. Se dorește, în acest sens, crearea unei noi ramuri de cercetare, denumită generic fotonix, o direcție de cercetare a industriei electronice care studiază, în termeni uzuali, legătura dintre laser și lumină. Din delegație au făcut parte și manageri ai unor companii de produse electronice interesați de o colaborare între cele două universități și mediul de afaceri privat, într-un proiect curajos de dezvoltare care în doar 5 ani ar putea genera o cifră de afaceri de aprox. 1, 2 trilioane de euro.

    Inițiativa vine din partea mediului privat sibian, care a înțeles că fără o coordonare conjugată a entităților private cu administrația publică și zona universitară, Sibiul nu poate să evolueze armonios și coerent. În acest context, sunt tot mai numeroase și salutare proiectele pe care companiile mari care își derulează aici activitatea le au în a atrage elevii și studenții sibieni nu doar în recrutarea forței de muncă, ci mai mult, în a derula programe de cercetare pentru un viitor sustenabil (și) sub raport inovator.

    De curând s-au comunicat rezultatele meritorii ale elevilor sibieni la olimpiadele școlare. Și în acest an, putem și avem de ce să fim mândri de copiii noștri. Nu cu mult în urmă, au fost comunicate și rezultatele simulării la bacalaureat. După notele obținute la examenul de capacitate, de final de clasa a VIII-a. Trăim într-o lume a paradoxurilor. Între excepțional și mediocru, pe același podium, într-un clasament al celor mai bune rezultate ale ultimei jumătăți de secol, avem olimpicii mondiali, și locul întâi în Europa la analfabetism funcțional. O coabitare contradictorie care oferă o ipostază extrem de realistă a sistemului de învățământ românesc.

    Acest cadru extins al diversității în materie de calitate și nivel de instrucție poate comporta, desigur, diferite vulnerabilități, nu de puține ori meditațiile suplinind ineficiența unor metode pedagogice desuete. La fel cum percepția unor părinți că odată ”predați” școlii, s-au și absolvit de co-participarea la actul educațional, e la fel de păguboasă.

    Poate ceea ce lipsește societății de astăzi (și mă refer acum în special la Sibiu) e tocmai conștientizarea mediului școlar / universitar că e parte permanentă din actul educațional comunitar.

    Universitatea sibiană derulează o mulțime de proiecte de cercetare. Proiecte despre care, din păcate, știe foarte puțină lume. Și rezultate ale cercetărilor despre care se face vorbire doar între specialiști. Nu poate fi chiar atât de rău dacă ar exista ceva mai multă comunicare între mediul universitar și comunitate. Mediul privat face de mult pași sesizabili în acest sens. Comunitatea sibiană e interesată de dezvoltarea orașului și din această perspectivă. Mai e nevoie doar de ceva mai multă voință și viziune pusă în lucru…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Costi Popescu: profesorul care a ”fentat” cancerul cu meditațiile la geografie

    Dascăl pentru 1248 de copii

    Există oameni care trăiesc pentru a învăța ca și alți oameni să trăiască cu sens. Sunt o mână de oameni care ajută la formarea unui copil, printre aceste persoane numărându-se și profesorii. Profesia de dascăl nu este pentru oricine. Asemenea preoției, ai nevoie de o chemare pentru a o îmbrățișa. Constantin Popescu (Costi, cum îl cunoaște toată lumea) este omul care își dedică la propriu viața pentru a oferi meditații la geografie elevilor care au nevoie de acestea.

    Dar Costi este mai mult decât un simplu profesor de geografie. Este un dascăl în adevăratul sens al cuvântului. Crucea lui nu a fost deloc ușoară. Părinții i-au murit când avea 15 ani, a avut două forme de cancer și primăria l-a dat afară din locuința social pe care tot ea i-a oferit-o.

    Dragostea pentru aproapele, spune profesorul, l-a ajutat să treacă peste toate hopurile vieții. ”M-am născut într-o familie cu nouă frați, opt băieți și o fată. Când aveam 15 ani am rămas orfan de ambii părinți. Așa că a trebuit, noi, frații mai mari, să luăm cârma familiei. Practic, ne-am crescut unul pe altul. Dar anii au trecut, fiecare dintre noi am plecat pe un drum, unii au devenit profesori universitari, alții au avut funcții importante în administrație, dar cu toate astea am rămas o familie foarte unită, ce în fiecare duminică se strânge la masă, cu toți frații care au mai rămas în viață”, ne declară Costi.

    Costi Popescu

    ”Mi-a dat Dumnezeu atâta dragoste pentru oameni, încât n-am învățat să urăsc”

     Pasiunea pentru geografie, după cum ne spune dascălul, a pornit din dragostea pentru natură: ”Întotdeauna am fost pasionat de natură, iar geografia te apropie foarte mult de ea. Plus că mereu am avut curiozitatea de a cunoaște, de a explora. Mereu am mers pe considerentul că dacă Divinitatea  mi-a dat un dar, nu material, ci intelectual, nu mi l-a dat degeaba, ci ca să îl împrăștii mai departe. Plus că mi-a dat Dumnezeu atâta dragoste pentru oameni, încât n-am învățat să urăsc”.

    Dascăl pentru 1248 de copii

    Există oameni care se lasă bătuți atunci când află că suferă de o boală incurabilă, își acceptă soarta, iau tratamentul și așteaptă inevitabilul. Dar există și oameni, cum e Costi, care nu renunță atât de ușor, încearcă să-și învingă boala folosind cea mai puternică armă: mintea. Folosind această unealtă, a început să dea meditații la geografie elevilor fără posibilități.

    ”Am început să dau meditații gratuite elevilor în 2001, după momentul în care am fost descoperit cu cancer în fază terminală la stomac. Am căutat un refugiu, să am mintea ocupată, să nu mă gândesc la problema mea. Iar acel refugiu au fost discuțiile cu elevii. După ce am reușit să-l vindec, datorită copiilor, cred eu, a apărut din nou, în altă formă, în 2018. Atunci am fost descoperit cu cancer de ficat, dar am trecut și peste asta, și acum sunt sănătos.

    Niciodată nu m-am gândit la bunurile materiale, pentru mine e foarte  important ceea ce las în urmă. Dumnezeu nu mi-a dat copii biologici, în schimb mi-a oferit 1248 de copii. Acestor copii le-am dat meditații și niciunul dintre ei nu a luat sub nota 9 la Bacalaureat. La început, meditațiile au fost integral gratuite, dar în ultimii ani am pus o taxă modică, pentru a lua gustări pentru copii și materiale didactice. Din salariul meu nu-mi permit. Cei mai mulți dintre elevii mei sunt navetiști, vin de la țară, deseori ajung flămânzi. Iar copiilor orfani sau fără posibilități nu le iau niciun ban, ba chiar îi ajut cu ce bani îmi rămân după”, ne mărturisește dascălul.

    Primăria l-a dat afară din casă

    Provocările ori te doboară, ori te fac mai puternic. Așa s-a întâmplat și cu Costi, pentru că viața l-a învățat că în spatele unui deal abrupt se află o fântână cu apă rece.

    ”În anul 2000 m-am mutat  într-o locuință socială, oferită de primărie; dascălii aveau prioritate atunci. Nu era mare lucru, era  o garsonieră de 15 metri pătrați, dar am amenajat-o să fie primitoare. Îmi era de ajuns, eu nu am nevoie de palate, ci doar de un loc unde să pun capul jos noaptea. În 2020 toți locatarii au mers să reînnoiască contractele pe încă 5 ani. Am mers și eu să duc contractul, lunile treceau și nu îl primeam înapoi. După un timp, am observat că ușor ușor încep să plece oamenii din bloc. Văzând cum stau lucrurile, m-am dus personal să văd ce se întâmplă.

    Acolo am aflat că am depășit salariul mediu  pe economie cu 62 lei și trebuie să părăsesc locuința. De supărare, tot ce am avut acolo, mobilă, calculator, am oferit unei familii necăjite. Nu îmi era de mine, dar mă gândeam unde o să susțin cursurile cu elevii. Casa pe care o am acum am găsit-o din  întâmplare, aș putea spune.

    După ce am părăsit apartamentul, m-am urcat întâmplător în 19, autobuzul a oprit la un cartier rezidențial, m-am dat jos și acolo, fără să fie ceva plănuit, am întâlnit un agent imobiliar pe care îl cunoșteam. Bărbatul mi-a propus să-mi fac un credit pentru apartamentul unde stau acum. Sincer, i-aș mulțumi acum primăriei că m-a dat afară din casă, pentru că acum am casa mea și simt o liniște sufletească de nedescris. Eu le spun copiilor că aceasta nu e casa mea, este casa noastră”, ne relatează Costi.

    Nu există spații pentru meditații

    Dacă ne uităm în jurul nostru, omenirea pare a se degrada, dar totuși în marea aceasta de oameni frustrați se regăsesc și persoane care doresc să facă bine fără să ceară ceva în schimb.

    ”Când m-am mutat în noua casă am crezut că n-o să vină nimeni, că e prea departe, dar din contră, aici  vin tot mai mulți, s-au bucurat toți elevii pentru mine. Acum am 40 de tineri care vin la meditații, în fiecare zi, de luni până vineri. Aș dori din tot sufletul să pot să primesc mai mulți elevi la meditații, dar spațiul nu mă ajută, deși solicitări am. Am prieteni dascăli, de română, matematică, ce ar dori să ofere și ei meditații gratuite, dar întâmpină aceeași problemă: spațiul. Dacă am avea o sală de clasă, unde  să ne întâlnim cu toți copiii defavorizați, sau care nu-și permit să plătească meditațiile, ar fi minunat”, declară profesorul.

    Mai mult decât ”prof”

    Cu toții ne aducem aminte de vremurile din școală, de acei dascăli care au fost ca niște părinți pentru noi, dar ne aducem aminte și de profesorii care veneau la școală doar pentru a încasa un salariu.

    ”Relația cu cursanții mei nu se termină după bacalaureat, ne mai  întâlnim și după, n-a fost elev să nu mă invite la nuntă sau la vreun botez. Mă bucură enorm acest fapt, pentru că le știu tot parcursul. În fiecare an de Crăciun primesc  în jur de 400 de colindători, de Paște vopsesc zeci de ouă, nu am cum să-mi petrec sărbătorile singur.

    Mă trezesc în weekend că mă sună unii dintre foștii elevi și-mi spun să mă pregătesc că în jumătate de oră ajung să mergem nu știu unde. Am fost și diriginte. Un rol foarte important în evoluția elevului îl are dirigintele. Trebuie să știe să-și apropie elevii, să fie uniți ca o familie. Anul acesta avem întâlnirea de 20 de ani. Când au terminat a XII-a, i-am pus să jure pe Biblie că vor fi prezenți în curtea școlii, înainte de Sfântul Ilie, la ora 9:00”, ne mărturisește Costi.

    Problemele elevilor

    În ziua de azi părinții nu mai au timp de copii, grijile oamenilor și sărăcia sunt niște adevăruri crude pe care România de azi încă le trăiește. ”Având atâtea provocări, am avut parte de o maturizare forțată. Trecând prin mai multe greutăți ale vieții, consider că am devenit și mai puternic ca om. Am spus-o copiilor și le-o repet mereu: pe mine nimic nu mă sperie, în afară de Dumnezeu! Așa trebuie să gândiți și voi. Eu le ascult problemele personale, vin, le discutăm, pentru că eu am făcut și psihologia. Ei au încredere în mine, știu că le păstrez secretul. Sunt părinți care vin și mă întreabă:

    «Costi, ce le-ai făcut copiilor, cum de s-a schimbat copilul așa, în bine?». Sunt copii pe care părinții nu au putut să-i strunească până la 18 ani, și acum  îi văd transformați. Eu am tacticile mele, le ofer încrederea mea prima oară, îi ascult. Le spun că le-a dat  Dumnezeu inteligență nativă, și e păcat să o irosească  pe nimicuri. Le spun să meargă mai departe pe drumul lor, iar dacă nu îl au, să și-l găsească. Să se gândească ce sacrificii au făcut părinții lor pentru ei, să conștientizeze că ei vor fi stâlpul familiei la un moment dat. E un ajutor reciproc: pe ei  îi pregătesc pentru viață, iar  mie îmi fac bine, că nu mai am timp mort ca să stau să mă gândesc la necazuri și la frământări.

    Ei m-au ajutat să mă eliberez când aveam acele probleme de sănătate, și o fac și acum. Atunci când intru în contact cu elevii uit de oboseală, de orice problemă, toate le las afară. Când lucrezi cu un copil, pe el nu-l interesează că tu ești bolnav, că ai dureri, nici nu trebuie să știe, necesar e să-l ajuți. Mă gândesc la cazurile de exmatriculări de la școală. De cele mai multe ori copii sunt  nevinovați. Deoarece, din cauza salariilor mici, părinții nu mai au timp de ei, de aceea încerc să preiau o parte din îndatoririle părinților”, ne relatează Costi.

    ”Școala nu s-a rupt de mine”

    După cariera de profesor, lui Costi, în anul 2007, i s-a ivit un concurs la Apele Române, în cercetare în domeniul hidrologiei, acesta fiind specializarea lui. ”În 2007, salariile în  învățământ erau foarte mici  și nu-mi permiteam medicamentele pentru cancer, primeam doar 700 lei. Dar Școala nu s-a rupt de mine. Am avut de ales între preot și dascăl. Am ales să fiu dascăl, am îndrăgit copiii de prima dată când am intrat în clasă, dar, zic eu, și ei m-au îndrăgit. Iar lucrurile acestea se văd în diplomele și  premiile obținute la Olimpiadele Naționale. Și eu personal, pe lângă alte premii de excelență, am luat medalia de aur la Olimpiada Internațională din Belgia, din 2005, intitulată «Un drapel pentru planeta pământ»”, ne spune profesorul.

    Cele 28 de linguri

    Materia este foarte stufoasă pentru copii, dar cum atragi atenția unor elevi? Prin originalitate. Pe principiul acesta merge și dascălul: ”Am 28 de linguri, câte o lingură pentru fiecare generație. Lingura o folosesc ca un stimulant pentru copii. Atunci când greșesc, îi lovesc în glumă cu lingura. Lingura a devenit un simbol pentru elevi. Fiecare generație își aduce lingura și se semnează pe ea.

    Pe una dintre acestea scrie «Te iubim! Vezi să-i bați bine»”. Generații de copii au trecut prin mâna mea. Sunt de părere că materia de acum este prea stufoasă. Dascăli foarte buni sunt și la ora actuală, iar copii nici nu mai spun, însă nu au timp profesorii să predea toată această materie. Plus că se predă materie ce nu e în programa de bacalaureat. Deci, singurul lucru pe care îl pot face profesorii și elevii este să facă pregătire suplimentară”.

    O flacără mereu aprinsă pentru sănătate

    Costi a trecut prin multe provocări. În prezent lucrează la Administrația Națională Apele Române, dar face meditații în continuare. Viața nu l-a menajat, dar după toate piedicile, a rămas victorios. Nu mai are nevoie de nimic altceva, decât de sănătate.

    ”Singurul lucru pe care mi-l doresc este sănătatea. Să mă bucur de viața aceasta care mi-a mai  rămas. Mă rog să-mi dea Dumnezeu putere să mai duc generații întregi, pentru că eu consider că ce am făcut, am făcut bine. Eu nu sunt un om bisericos, dar  totuși cred în Dumnezeu. De când m-am îmbolnăvit, am aprins o candelă și am jurat că de la Paște la Paște lumina va arde în ea. Am avut o discuție serioasă cu Dumnezeu în biserica de lemn din curtea spitalului și i-am spus: «Ori mă lași în pace, ori mă termini! Mi-ai dat o cruce atât de grea, încât n-o mai pot duce»”, mărturisește Costi.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Viorel Helju (Optimagrup Investment): Din culisele dezvoltării Zonei Industriale Vest

    Dacă Sibiul cunoaște, în ultimii ani, o dezvoltare economică fără precedent, această performanță se datorează și lor. Adică celor care au mediat și dezvoltat relații, pe parcursul a ani și ani de muncă, să aducă la Sibiu unele din cele mai impunătoare companii, care au oferit și oferă comunității mii de locuri de muncă.

    Peste 290.000 mp transformați în proiecte industriale, 230.000.000 euro cifră de afaceri cumulată în noile locații ale companiilor pe care le-au dezvoltat în anii trecuți, peste 700.000 mp în portofoliu disponibili pentru dezvoltări viitoare pe raza județului Sibiu și crearea a peste  1.300 locuri de muncă în locațiile deja finalizate sunt cifrele din portofoliul Optimagrup. O societate care, prin perseverență, profesionalism și seriozitate, aduce investitori în Sibiu.

    Despre cum reușesc să facă toate aceste lucruri, am discutat cu Viorel Helju, coproprietar Optimagrup.

    ”Sibiul este un oraș prea mic pentru a fi băgat în seamă de marii dezvoltatori din București sau din țară și prea mare pentru a fi neglijat complet”

    Să lămurim un lucru… Cu ce te ocupi?

    Sunt coproprietarul și managerul companiei Optimagrup Investment. Compania se ocupă preponderent cu atragerea și dezvoltarea de proiecte industriale, exclusiv în zona regiunii Sibiu. Chestiunea aceasta o facem de mai bine de 10 ani. Mai bine spus, de 12 ani. Și avem o continuitate extrem de plăcută, în sensul că toți clienții cu care am început la un moment dat o colaborare, au rămas clienții noștri până astăzi.

    Dacă e să facem referire doar la proiectele efectuate, veți constata că sunt proiecte numărul 1, 2, 3, 4 ale aceleași companii peste ani, toate făcute și executate în aceeași echipă de început. Aceasta zice  ̶̶  sau cred că ar trebui să zică  ̶̶  destul de mult despre seriozitatea, profesionalismul și modul de a înțelege cel mai bine, de fapt, ce vrea un client, care devine prieten peste ani, evident. Noi nu vrem și nici n-am dorit vreodată să separăm chestiunile acestea.

    Am avut clienți, puțini, de altfel, care au rămas doar clienți. Dar cu majoritatea oamenilor din companiile cu care noi am lucrat am devenit prieteni. Și aici nu mă refer doar la partea română, ci efectiv și la partea managerială din străinătate sau la proprietarii acestor companii.

    Deconspiră-ne, te rog, câte ceva din strategia voastră de lucru. Care sunt atu-urile cu care îi convingi pe potențialii investitori? Cu Sibiul în sine, ca poziționare? Context economic, mediu prietenos?

    Noi avem o regiune, efectiv, minunată aici. Mă simt fantastic! Și o zic aceasta din prisma celui care a fost plecat 10 ani din țară. Am locuit în Germania până în 2007, când am avut anul cultural în Sibiu. În 2007 am decis să mă întorc. Evident că m-am lovit de mentalitatea pe care eu n-o mai cunoșteam. Plecasem la 20 de ani, am revenit la 30, și n-am avut nicio experiență antreprenorială  înainte în România. Am crezut că dacă aplic sistemul german ad literam în afacere, va funcționa. Nu a funcționat…

    Am avut o serie de afaceri deschise în perioada 2007-2010, care au funcționat mai mult sau mai puțin, repet, pentru că nu cunoșteam mediul și nu m-am putut adapta acestui mediu de afaceri atât de bine și atât de repede, chiar dacă eram român și sibian. Nu mă simțeam confortabil în a funcționa în mediul economic din România. După câțiva ani, evident, am înțeles cum funcționează mecanismul și am activat 2-3 ani în segmentul real estate clasic. Adică am construit câteva clădiri, apartamente și case, dar apoi foarte-foarte repede ne-am dat seama că există un potențial masiv și pe partea economică industrială, pe care nu-l acoperă nimeni.

    Sibiul este un oraș prea mic pentru a fi băgat în seamă de marii dezvoltatori din București sau din țară și prea mare pentru a fi neglijat complet. Deci eram în no man`s land din punctul acesta de vedere. Existau și atunci, există și astăzi o grămadă de arhitecți capabili, o grămadă de terenuri pe piață, o grămadă de urbaniști, o grămadă de constructori, dar nimeni nu a avut răbdarea să pună tot acest puzzle împreună, să creeze un produs  ̶  și nu diferite produse  ̶ , pe care apoi să-l ofere one face to the customer unui client din străinătate.

    Se zice că Sibiu nu mai absoarbe, nu mai poate oferi foarte mult investitorilor străini. E un context care începe să creeze probleme în acest sens?

    Sibiul a oferit și poate să ofere și pe mai departe destul de multe. Avem o bază stabilă pusă de marii investitori în anii `90: Continental, Marquardt ș.a.m.d. O bază, o fundație, dacă vrei, pe care s-a construit ani de zile un pipeline de angajați foarte valoroși.

    În prezent, în județul Sibiu avem, cred, undeva la 60.000 de angajați în segmentul industrial. Preponderenți, din acești 60.000, extrem de mulți sunt în municipiul Sibiu. Ceilalți sunt împrăștiați disproporțional în restul județului. Asta înseamnă că din acest pipeline se poate crea oricând o nouă entitate. Iar o nouă companie, care ar vrea să înceapă o investiție în Sibiu de mâine, de la zero, va fi în măsură să găsească angajații necesari printr-o dinamică normală. Și da, mai avem potențial în Sibiu. Și, mai ales, mai avem potențial de calitate în Sibiu pentru a aduce anumite investiții.

    Ce îi motivează pe clienții / partenerii voștri să vină la Sibiu?

    Aici este chestiunea la care noi lucrăm intens, de foarte mult timp. Și anume: nu prea cunoaște nimeni Sibiul și regiunea noastră. Eu mă simt confortabil aici, știu foarte multe despre ea, că aici trăiesc. De exemplu, uite, trec des prin, cred că Kecskemét se numește orașul din Ungaria. Îmi vine în minte această localitate, pentru că îmi e în drum atunci când merg la Viena. Nu știu absolut nimic despre orașul acesta. S-ar putea să fie fantastic, s-ar putea să aibă o industrie deosebită, o cultură frumoasă și o populație deosebit de interesantă și capabilă tehnic. Nu cunosc absolut nimic despre acel oraș!

    Cam așa ar trebui să vedem și noi imaginea noastră reflectată în străinătate. Și când spun aceasta nu mă refer la marile investiții strategice ale unor mari companii care vor să vină să investească, nu știu, 1.000.000.000 euro sau două, gen Dacia la Pitești sau cum este acum în Ungaria Build Your Dreams, compania aceea chineză celebră. Mă refer la companii mici și mijlocii și când zic asta, zic de companii între 10 și 200-300 de milioane de euro cifră de afaceri. Cam asta înseamnă companii mici și mijlocii în Europa. Ele nu prea cunosc nimic despre Sibiu, pentru că n-au nici aparatul prin care să facă studii de piață și n-au nici timpul necesar și bugetul necesar să facă lucrurile acestea.

    Pe de altă parte, da, orașul pare teoretic capsulat și că nu mai are posibilitatea de a se dezvolta. Dar da, îți dau dreptate până în punctul în care spun dacă vrei să deschizi mâine o companie cu 2.000 de angajați pe inginerie, n-o să poți să faci aceasta. Dar dacă vrei să deschizi mâine o companie cu un target de, să spunem, 300-400 de angajați, în 5-6 ani îți garantez și-ți spun că vei reuși fără nicio îndoială. De ce? Pentru că odată avem acest pipeline de oameni capabili în județ, care sunt minim 60.000-70.000, din care se poate alege și mai avem două zone din care județul nostru și orașul atrage noi forțe de muncă.

    Și anume: o dată vorbim de cei care încep să se întoarcă încet-încet din străinătate. Nu sunt mulți, dar încep să se întoarcă. Și apoi sunt cei care vin din județele limitrofe. Aici este un punct în care chiar mi-aș dori ca politicul românesc să facă mult mai mult. Pentru că este relativ simplu. Cred că avem în jur de 6 milioane de români plecați în străinătate. Din cei 6 milioane, eu cred că majoritatea sunt capabili de muncă. Adică nu vorbim de copii sau pensionari. Tot așa, dacă nu mai înșel, statisticile spun că noi avem un deficit în România de 600.000 de oameni care ar trebui să mai intre în câmpul muncii. Or asta înseamnă 10% din cei plecați în străinătate.

    Ok, să presupunem că jumătate din ei sunt extrem de bine ancorați acolo, în Germania, în Italia, și nu se mai întorc. Să mai presupunem că încă un milion-două mai încearcă să găsească siguranța și un cămin acolo. Dar totuși mai rămâne o cantitate fantastică de potențialul uman care ar putea fi atras, dar nu doar cu măsuri individuale de către Cluj, Sibiu, Oradea ș.a.m.d., ci poate cu un program mai coerent al guvernului, prin care să îi convingă să vină înapoi acasă. Între timp, vorbim de salarii și aici de 1000-2000-3000 de euro, în funcție de ce poate să facă fiecare și, per ansamblu, coșul acesta de cumpărături sau cum se va numi el e totuși mai acceptabil decât în orice altă țară. Mai ales când pui în balanță tot ce înseamnă chirii, asigurări ș.a.m.d. Mă refer la cheltuielile vieții.

    Viorel Helju

    ”Acea siguranță pe care o ai în Sibiu nu o vei regăsi niciodată în mare parte din Europa”

    În țară crește numărul de persoane asiatice, de imigranți din Asia, în special, care sunt văzuți acum nu doar în zone industriale sau în zone de backoffice, ci chiar în interfața cu clientul. Ce părere ai despre acesta, despre faptul că se importă forță de muncă asiatică sau, mă rog, din alte zone decât cele ale Europei?

    Aș putea spune că am o părere foarte bună despre faptul că se importă forță de muncă. Și noi n-ar trebui să avem nimic împotrivă, din moment ce avem numărul cel mai mare de oameni plecați din țară, fără să avem o problemă fizică clară, gen dictatură, război. Ar trebuie să fim extrem de toleranți din acest punct de vedere, pentru că și noi suntem peste tot în Europa. Și nu suntem doar și cei mai buni, că mai avem și partea de uscături ale pădurii pe acolo. Deci, din punctul acesta de vedere, ar trebui să fim toleranți, în primul rând.

    Iar apoi, eu zic că dacă guvernul ar face un program coerent, să se creeze un sistem de siguranță, lucrurile ar sta puțin altfel. Ce se întâmplă, de fapt? Tu când schimbi o țară, chiar și un oraș, cauți siguranță. Nu cauți altceva, în primă fază, ci siguranță pentru tine, pentru familia ta, pentru copiii tăi. Dacă această siguranță este cât de cât oferită într-o formă legală și juridică, eu zic că ar funcționa. Deci eu zic că un program coerent ar putea aduce, nu zic milioane înapoi, dar ar fi de mare folos și câteva zeci de mii.

    Nici Germania sau Franța sau Italia nu mai este ceea ce a fost acum 20 de ani. Din punct de vedere al siguranței, Europa suferă foarte mult în ultima perioadă. Sunt destul de des în Germania, de minim 4-5 ori pe an, și văd aceasta de la zi la zi. Acea siguranță pe care o ai în Sibiu, plecând pe jos din Parcul Sub Arini până în centru, nu o vei regăsi niciodată în mare parte din Europa. Niciodată! Poate mai sunt izolat zone foarte-foarte sigure, dar eu nu am același sentiment de siguranță în Stuttgart, unde am locuit 10 ani, pe care-l am în Sibiu.  Și asta nu o zic doar eu, ci o zic toți partenerii noștri din ultimii 10 ani de zile care ajung aici. Sentimentul de siguranță îl simți, nu-l comunici.

    Să revenim la partea economică și de vizibilitate a orașului. Ai spus că nu suntem cunoscuți în afară…

    Da, dar aceasta nu înseamnă că e un lucru rău. Nu suntem cunoscuți, ca multe sute sau mii de alte orașe mici și medii din Europa. Și atunci intervine rolul, evident, al autorităților, dar și a companiilor de specialitate, cum este a mea, de a identifica potențiali clienți și de a-i convinge că România, și Sibiu, în particular, este locul potrivit pentru investiția lor viitoare. Noi trebuie să beneficiem sau să profităm acum de fenomenul acesta pe care eu îl numesc ”deglobalizare”. Nu cred că există cuvântul, dar hai să îl numim așa, pentru că a fost zeci de ani propagată chestiunea aceasta: ”Totul se poate face oriunde în lume”.

    Ne-am dat seama acum că nici hârtia igienică la propriu nu o mai putem avea, dacă cumva se blochează circuitul acesta al mărfurilor. Partea militară și politică a complicat și mai mult situația și acum vrem să producem totul local. Când zic local, mă refer Europa în Europa, America în America, Asia în Asia. Există, clar, această intenție, de a produce cât mai mult local. Și se face deja lucrul acesta. Și atunci, pentru a elibera supapa aceasta de presiune, dacă vrei, și financiară, a companiilor vest-europene care produc la alte costuri, țări ca Europa de Est trebuie să profite foarte mult de această perioadă.

    Cum procedezi, concret, în a atrage companiile să vină la Sibiu? Le identifici, le ofertezi? Vorbim totuși despre informații care nu sunt la îndemâna oricui.

    Așa e, nu sunt informații la îndemâna oricui. Lucrurile vin după 10 ani de muncă susținută, continuă. Totul se face offline la noi. Și anume, din network-ul creat peste ani și peste ani, ajung la alte persoane interesante. Îți dau un exemplu. În 2022 am deschis o nouă fabrică a unei companii care exista deja în județul Sibiu. Iar la această ceremonie de deschidere, managerul elvețian m-a întrebat dacă pot să am o discuție cu un alt prieten de-al lui, din aceeași regiune, care căuta la momentul respectiv o alternativă la Elveția,  care trebuia să fie Portugalia sau Ungaria. Evident că fără nicio îndoială i-am prezentat tot ce înseamnă Sibiul din punct de vedere al posibilităților industriale, economice, al manpower-ului, a părții culturale, pentru că toate vin la pachet. Și după nici șase luni de zile l-am convins să lase și Portugalia și Ungaria și astăzi compania este înființată în Șură Mică. A început în septembrie activitatea, are primii 30 de angajați și merge mai departe.

    E un exemplu de a căuta, convinge și aduce în țară o companie.

    ”Avem un atu fantastic. Elementul surpriză”

    După această etapă, ce faceți în continuare?

    Absolut tot! Prima fază este aceasta de a ne cunoaște, de a prezenta România și Sibiul. Și pot să spun că avem un atu fantastic. Știi care? Elementul surpriză. Deci elementul surpriză n-a dispărut nici după 24 de ani. Toată lumea care vine în România și în Sibiu se așteaptă la complet altceva. Probabil că nu-i ajută nici mass-media din străinătate, care nu prea discută despre Capitala Culturală Sibiu 2007 sau despre ce oferă din punct cultural Sibiul sau România, ci prezintă prepoderent ce nenorociri fac prin străinătate unii concetățeni de-ai noștri.

    Începe faza de autorizații…

    Investiția nu vine extrem de repede, în primă fază. Eu prima dată trebuie să ascult exact ce-și doresc ei, clienții. Da, să vedem dacă ceea ce își doresc ei se potrivește, nu se potrivește pentru noi. Au un produs care se potrivește în Sibiu sau nu au un produs care se potrivește în Sibiu. Aceasta durează câteva întâlniri. După care, evident, urmează minim două, trei, patru întâlniri în Sibiu cu mai mulți reprezentanți ai companiei, CEO, manager, manager de logistică de producție ș.a.m.d., cu care de obicei facem un tur al proiectelor deja efectuate de către noi, în funcție de profilul fiecăruia. Avem mai multe proiecte finalizate pe mai multe domenii, și atunci încerc să le fac un tur pe profilul lor, să facă un schimb de experiență cu companiile care deja sunt aici de ani sau zeci de ani de zile și să le dea ei un feedback. Eu pot să zic că sunt de partea celor care încearcă să îi convingă să vină aici. Dar e extrem de important să le dea un feedback neutru cei care sunt deja aici și muncesc de ani de zile.

    Feedback-ul acesta de obicei nici măcar nu vine doar de la companiile din Sibiu, ci repet, având o relație fantastică cu clienții și prietenii noștri, vin la cerere și de la managerii din străinătate sau chiar de la proprietarii acestor companii, cu care avem o relație extrem de strânsă. Și atunci avem întotdeauna ușa deschisă pentru cei care încearcă să găsească aici un mediu potrivit pentru afacerea lor. Aceasta ne scutește pe noi de extrem de foarte multă muncă de convinge.

    Ce caută o companie când vine într-o țară străină este nu forță de muncă, în primul rând, nu doar forță de muncă extrem de calificată, nu impozite de 16%, ci caută în primul rând siguranță. Ce oferim noi este siguranța și garanția unui parcurs deja efectuat de foarte multe ori. Nu bâjbâim, nu ne întrebăm ce facem.

    Faza următoare este aceea cu terenurile, cu autorizațiile și instituțiile. De vreo 10 ani de zile, încercăm să cumpărăm cât mai multe bucăți de teren, să le comasăm, să creăm o suprafață generoasă, să intrăm într-o procedură de PUZ în primărie, ani de zile, și la final să putem să-i oferim clientului industrial un proiect posibil să fie executat mâine și nu în 2 ani, 4 ani. Necesitatea lui de a investi într-o altă țară este astăzi, nu este în 2028. Și atunci de ce avem noi nevoie este un spirit de maratonist. Adică încep astăzi și termin în 2028 următorul proiect. Ce fac astăzi, am început în 2018, poate sau 2019. Și aceasta cred că ne ajută foarte mult, că am înțeles că nu putem să facem de pe azi pe mâine chestiunile acestea.

    A fost, evident, o perioadă mai grea la început. Doar am investit până am trecut de prima fază și n-am cules niciun folos ani de zile. Dar acum suntem un fel de perpetum mobile, în care ne mișcăm într-o zonă în care întotdeauna putem pregăti un proiect relativ repede. Repet, fiind pornit cu mulți ani înainte. 90% din proiectele care noi le-am efectuat până astăzi sunt făcute pe terenurile noastre, în sensul că am putut oferi garanția produsului până la capăt. Pentru că există extrem de multe chestiuni complexe în teren. Terenul nu e o bucată de pământ, și are o grămadă de documente de proprietate, care trebuie să fie coerente.

    Și de ce mai ai tu nevoie într-o relație cu un client, mai ales străin, este coerență. Nu pot să zic astăzi că e la stânga și mâine la dreapta. Nu pot să zic că pot să fac asta în două luni și eu să fac în 10 luni. Nu pot să zic absolut nimic ce nu ar sta în picioare până la capăt. Și aceasta am reușit în decursul tuturor acestor ani, ca ceea ce promitem la început, să putem și oferi până la capăt. De aici și feedback-ul acesta pozitiv .

    Ca ritm al investițiilor din partea celor ce vin spre Sibiu, ce îmi poți spune? Se menține constant acest trend, s-a diminuat, e îngrijorător?

    Repet, nu prea vine nimeni spre Sibiu dacă nu îl aduci aici. În al doilea rând, e foarte important și de apreciat faptul că toate companiile care sunt aici se dezvoltă în continuare în cascadă. Deci în primul rând cei care sunt aici se dezvoltă în continuu și aceasta e o dovadă că e un mediu propice.

    Pe lângă aceasta, clar că este sănătos pentru economie să se sprijine pe mai multe picioare.  Sibiul nu este un mediu potrivit pentru pixuri sau hârtie de toaletă; nu se potrivește. Suntem deja o regiune relativ scumpă ca și nivel de salarizare și atunci foarte potrivite sunt acele investiții ale unor companii care livrează produse cu valoare adaugată mare.

    Mai este o chestiune care, să zic așa, îmi place, pentru că având clar o concurență între companii în a-și păstra angajații, există un respect deosebit pentru angajați, se oferă condiții foarte interesante de către fiecare companie în parte. Avem un partener, tare drag nouă, care oferă inclusiv masaj la locul de muncă; câte un sfert de oră pentru cei care sunt stresați, tot felul de petreceri, activități, bonusuri ș.a.m.d., ceea ce este un lucru bun. Deci de departe nu suntem o zonă în care se exploatează forța de muncă.

    Spuneai că Sibiul nu se pretează pentru orice fel de investiții. Ce alte domenii de activitate își găsesc locul aici?

    Din punctul meu de vedere, Sibiul și-a creionat o imagine, chiar dacă nu este extrem de vizibilă, de un centru dedicat industriei din domeniul electronic. Fie că sunt senzori, că sunt piese pentru industria medicală, că sunt piese pentru industria de apărare ș.a.m.d. Deci cred că acesta este segmentul pe care noi ar trebui să mergem mai departe. Nu putem deveni toți centre IT, cum este Clujul. Nici nu vrem, de altfel, că nu se potrivește cu segmentul nostru. Dar se vede oricum o preocupare și în domeniul universitar și de învățământ în direcția aceasta. Se încearcă să se creeze și noi posibilități de a oferi studenți care să se potrivească în domeniul economic din Sibiu.

    Există o colaborare strânsă între mediul economic, cel puțin zona vest, și Universitatea sibiană.

    Viorel Helju

    ”Probabil că un dezavantaj al Sibiului este numărul relativ redus de locuitori pe care îl avem”

    Am vorbit de avantaje. Care sunt dificultățile sau dezavantajele Sibiului în relația cu un potențial investitor?

    Probabil că un dezavantaj mare la care trebuie să mai lucrăm, în mod coerent, este numărul relativ redus de locuitori pe care îl avem. Sibiul are astăzi cred că ceva peste 160.000 de locuitori. Doar în Sibiu, ca municipiu. Plus cei la limită cu municipiul. Deci suntem poate la 200.000 și un pic. Suntem extrem-extrem de mici. Unde este puțină populație, poți să atragi și puțină sau este și puțină forță de muncă și atunci este destul de diluată chestiunea aceasta. Noi nu suntem niciun oraș mic, niciun oraș mare și atunci ar trebui să decidem în ce direcție vrem să mergem. Cu siguranță ne-am decis că vrem să mergem pe direcția mai mare, pentru că viitorul PUG al orașului creionează premisele pentru chestiunea aceasta. Și ar trebui să creăm posibilitatea ca orașul, în 10 ani de zile, să ajungă în mod natural la 250.000 de locuitori.

    Și, evident, este extrem de important învățământul. Deci ce se întâmplă acum poate s-a dezvoltat extrem de mult pe umerii investitorilor privați și pe școlarizarea lor internă avută de 20 de ani. Evident că se văd roadele. Sibiul este un oraș prosper, în care avem o multitudine de companii de succes, suntem într-o direcție bună, nu? Acum trebuie să pună osul foarte-foarte puternic și partea de de învățământ, care este este primordială, pentru că ea dă tonul în ce direcții se va dezvolta orașul în perioada următoare.

    Mie mi se pare că ritmul din ultimii ani de zile este extrem de alert față de ce a fost înainte, din toate punctele de vedere. Cel puțin în ceea ce privește zona Zona Vest, în care se regasesc și mare parte din proiectele noastre. Eu de ce sunt, să zic, optimist mai mult decât ai crede? Pentru că întotdeauna compar Sibiul cu ceea ce se întâmplă în străinătate, în Germania sau în Elveția, în care am exemple concrete. Cunosc oameni care investesc în aceleași domenii ca și mine, și procedurile acolo sunt de două-trei ori mai complexe și mai lungi ca și timp. Suntem departe de un mod ideal de a funcționa, dar credeți-mă că nu există acest ideal niciunde.

    Mai știi firme care fac același lucru, în Sibiu?

    Nu mai cunosc nicio companie similară. Cu siguranță în București există nenumărate. În Sibiu, personal, nu cunosc. În sine, ceea ce vindem noi sunt proiecte complete, coerente și ce propunem noi este să oferim încredere și nu terenuri și hale. Modul nostru de funcționare este extrem de clar și transparent și nu oferim niciodată nimic din ce nu și-ar dori cineva. Deci practic întotdeauna începem prin a spune: ”Îți oferim pachetul A, B, C sau D și tu ai ocazia să alegi ce dorești tu din ele. Doar să știi că noi îți putem oferi toate serviciile, așa cum am oferit firmelor A, B, C sau D din oraș, pe care deja le-am le-am finalizat și tu ești liber să iei din aceste pachete ce ți se potrivesc ție”. Până acuma absolut toți au ales, să zic așa, pachetul all inclusive, pentru că este mult, mult mai eficient.

    Viorel Helju

    ”Secretul cred că e unul singur: continuitatea proiectelor”

    Cum vezi tu relația cu autoritățile? Cât e de ușor să te miști prin hățișul acesta birocratic?

    Hai să îți pun secretul. Ne-am lovit de același scepticism, ca toți ceilalți, în anii trecuți. Țin minte că am trimis un mail către Primărie, prin 2017, în care am explicat că o să facem proiectul X, cu atâtea locuri de muncă, proiectul Y, cu atâtea locuri de muncă… Dar apoi le-am și făcut. Am făcut proiectul numărul unu, cu atâtea locuri de muncă, apoi proiectul numărul doi…

    Cum facem asta? Foarte simplu și transparent. Întotdeauna avem nevoie de sprijinul Primăriei Sibiu sau al Consiliului Județean, pentru că clientul străin vrea să se asigure că ești conectat la mediul politic, că nu sunt despărțite ramurile acestea. Mai ales în alte țări sunt extrem de importante aceste aspecte. Să cunoască sau să știe că au suportul administrației locale. Și atunci primul nostru drum  ̶  sau printre primele noastre drumuri  ̶, după câteva discuții inițiale, este în funcție de unde se dorește să se investească, și astfel au loc întâlniri la Consiliul Județean, ori la Primărie.

    Și întotdeauna, când am avut o solicitare de audiență pentru un proiect, clar am fost primiți și susținuți. Dar secretul cred că e unul singur: seriozitatea și continuitatea proiectelor. Pentru că, în sine, sintagma ”dezvoltator imobiliar” este rău famată în România. O poți pune lângă alte cuvinte extrem de grele. Or, ca să ieșim din zona aceasta, trebuie să dovedim că facem lucrurile cum trebuie. De exemplu, dacă te duci pe strada Bruxelles, vei vedea că cel puțin 40% din tot bulevardul respectiv a fost construit de către noi și partenerii noștri, în urma proiectelor pe care le-am derulat.

    Lucrați cu firme sibiene?

    Da, lucrăm exclusiv cu firme sibiene. Iar în momentul în care, de exemplu, antreprenorul general al unei companii a decis să lucrăm cu un consorțiu italiano-spaniol, subantreprenorii au fost tot din Sibiu. Deci pot spune că toate investițiile pe care le-am făcut noi s-au realizat cu sprijinul și cu suportul firmelor din Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    BALTUR SIB a inaugurat noua locație

    Baltur Sib, o companie impusă pe piața de sisteme de încălzire centrală, și-a inaugurat astăzi noul sediu (Sibiu, ieșirea spre Mediaș). Cu o prezență peste 20 de ani lider al unui grup de companii cu același proprietar, Baltur Sib a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare.

    La inaugurare au participat, alături de Simion Stoichiță, Director General, Astrid Fodor, Primarul municipiului Sibiu.

    În cuvântul său, Directorul General Baltur Sib, Simion Stoichiță, a declarat: ”În 26 de ani, am lucrat în toate județele țării, dar sibienii sunt oameni de cuvânt, își fac treaba foarte bine și asta ne onorează. Mulțumesc constructorilor, firme românești, care au executat lucrări de foarte bună calitate și au respectat termenele contractuale. Sibienii sunt oameni de cuvânt, și fac treaba foarte bine și asta ne onorează. În sală se găsesc proiectanții (e vorba de arhitect, rezistențist) , tot sibieni, care au gândit o lucrare extraordinar de frumoasă. Sunt firmele care au făcut finisajele, dotările, compartimentările, tot ce ați văzut, cărora le mulțumesc pentru contribuție. Nu în ultimul rând, trebuie să găsesc colegilor, care s-au implicat să ne putem dezvolta. Și ne-am dezvoltat din surse financiare proprii. Nu ne oprim aici. Aceasta e o etapă care ne permite să ne dezvoltăm mult mai mult”.

    Astrid Fodor, Primarul Sibiului a ținut precizeze : ”Eu de fiecare dată mă duc cu plăcere la astfel de evenimente, pentru că eu consider că aceste companii sunt parteneri administrației locale în dezvoltarea orașului. Fără aceste firme, orașul nu se putea dezvolta. Ne aducem aminte cum arăta orașul când era plin de șomeri și când industria stătea, și cum arată acum orașul. Nicio administrație dacă nu are economie puternică, nu poate performa. Depinde însă de cum gestionezi un buget. Poți să îl risipești pe tot felul de prostii, dar la nivelul Primăriei Sibiu am gestionat acest buget strategic. Și se vede în dezvoltarea orașului. Așa ați făcut și d-voastră, strategic. În 26 de ani ați crescut sănătos. Am participat la multe deschideri de sedii, dar acesta se poate compara cu oricare sediu al oricărei companii străini. Și pentru asta vreau să vă felicit”.

    Despre Baltur Sib

    BALTUR SIB este liderul unui grup de companii care au același proprietar și care îndeplinește și calitatea de antreprenor general în pregătirea și adjudecarea unor lucrări. În cadrul grupului funcționează alte două societăți și anume EUROCONFORT SRL și SIMSIB SRL, care execută efectiv lucrările adjudecate și care au personalul necesar specializat pe meserii de execuție.

    Obiectul de activitate al firmei este structurat astfel:

                •    elaborarea de studii de fezabilitate și proiecte tehnice pentru centrale și instalații termice;
                •    proiectarea și execuția instalațiilor de utilizare a gazelor naturale și biogaz, presiune medie, redusă și joasă;
                •    importul și comercializarea echipamentelor termice, de ventilație și aer condiționat;
                •    lucrări de montaj și instalații, automatizări, inclusiv rețele de apă potabilă și canalizare, stații de epurare;
                •    panouri solare și fotovoltaice;
                •    puneri în funcțiune și service în garanție și post garanție; reparații curente și capitale.

    BALTUR SIB oferă partenerilor de afaceri și clienților săi o gamă foarte variată de echipamente termice, având furnizori stabili și puternici. Importă din Italia toată gama de cazane de încălzire, din oțel sau fontă, cu două sau trei drumuri de fum, în condensație, cazane de abur de joasă, medie și înaltă presiune, cazane cu funcționare pe combustibil solid (lemne, peleți, cărbune, biomasă), motoare termice și turbine în cogenerare, chillere și centrale de tratarea aerului etc.
    Realizează centrale termice la cheie, oferind toate echipamentele necesare, dar si lucrările de montaj și instalații termice, electrice și de automatizare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Noua stație de asfalt a Societății de Drumuri se pregătește de start

    Societatea Drumuri și Poduri SA (DPS SA), a Consiliului Județean Sibiu, începe zilele acestea pregătirea amplasamentului pentru instalarea noii stații de asfalt de la Șeica Mare. Noua instalație va înlocui stația actuală, fabricată în 2010 și vândută recent.

    Mihai Lisan, Director Drumuri și Poduri SA


    ˝Am reușit, ca urmare a promovării on line a intenției noastre de vânzare, să valorificăm stația actuală. Cumpărătorul, din județul Bacău, începe dezasamblarea săptămâna viitoare și, imediat după, DPS SA va amenaja platforma pentru instalarea noii stații de asfalt˝, afirmă directorul general al Drumuri și Poduri SA, Mihai Lisan.
    La Șeica Mare s-a realizat deja deconectarea rețelelor de gaz și electricitate ale vechii instalații și au demarat procedurile pentru eliberarea întregului perimetru necesar.

    Urmează, apoi, realizarea platformei noii stații de asfalt.

    ˝Înlocuirea stației de asfalt vechi cu una nouă a fost o procedură complexă având în vedere necesitatea sincronizării, pentru continuitatea activităților, a celor două operațiuni, de vânzare și cumpărare˝, explică Lisan.
    Durata întregului proces a fost de câteva luni.
    În anii în care a fost funcțională, vechea stație de asfalt a produs pentru Societatea de Drumuri peste 352 de mii de tone de mixturi.
    Noua stație de asfalt a Societății de Drumuri este de fabricație germană- 2024 și va asigura o capacitate de producție considerabil mai mare, costuri și emisii reduse. Contractul de furnizare a fost încheiat la finalul anului trecut și a avut drept clauză suspensiva vânzarea vechii stații. Primele componente ale noii stații de asfalt vor ajunge la Șeica Mare în săptămânile viitoare, iar operaționalizarea va avea loc vara aceasta.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pr. Constantin Necula a primit un premiu literar la Palatul Parlamentului

    Miercuri, 20 martie, începând cu ora 17.30, la Palatul Parlamentului din București a avut loc prima ediție a Galei Premiilor Literare Bookzone. În cadrul evenimentului au fost premiați, în urma votului cititorilor, cei mai savurați autori de carte ai momentului.

    Între invitați, s-au numărat: Dr. Vlad Ciurea, Dr. Dumitru Constantin Dulcan, Dr. Leon Dănilă, Dr. Mihaela Bilic, Cristian Andrei, Florin Piersic, Dan Negru, Pr. Francisc Doboș, Adela Moldovan, Marcel Pavel, Diana Vasile etc. Manifestare a fost prezentată de Mihai Morar. Fiecare dintre cei premiați, în aplauzele unei asistențe generoase, a fost ”recompensat” cu câte un trofeu și a interacționat cu publicul, atât pe scenă, cât și în foaierul Palatului Parlamentului.

    La Gala Premiilor Literare, Pr. Constantin Necula a primit premiul pentru “Cea mai bună carte pentru copii”, pentru volumele “Biblia pentru copii”.

    ”O onoare neașteptată  ̶  a declarat pentru Sibiu 100 % Pr. Constantin Necula  ̶, văzând propunerile finale pentru premiere, care mă onorează ca om și arată, sper din toată inima, cât de multă nevoie au copiii de noi în a le vesti Evanghelia. Nu am făcut decât să mă înscriu în linia pedagogiei credinței pe care Teologie sibiană a cultivat-o mereu. În repovestirea Vieții Mântuitorului (3 vol.) și a Maicii Sale (1. Vol.) am topit câte ceva din toți care mi-au dăruit catedra la care activez astăzi: Părinții și profesorii Zaharia Boiu, Petru Șpan, Ioan Popescu, Nicolae Terchilă, Dumitru Călugăru sau Sebastian Șebu. Le mulțumesc celor de la Bookzone, familie editorială, pentru încredere, și bunului prieten Cezar pentru imaginile adăugate cuvântului. Mergem mai departe cu alte proiecte editoriale pe care, nădăjduiesc, Mântuitorul îmi va îngădui să le finalizez”.

    Vineri, 29 martie a.c., Pr. Constantin Necula va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Concurs. „Gânduri către un om bolnav”

    În contextul declarării anului 2024 ca „An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor”, Mitropolia Ardealului, Organizația Tinerilor din Sibiu, Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu, în parteneriat cu Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și Inspectoratul Școlar Județean Sibiu vă propun să deveniți doctori ai sufletului pentru un bolnav participând la Concursul „Gânduri către un om bolnav”.

    Concursul Național „Gânduri către un om bolnav” are drept scop conștientizarea elevilor despre importanța asigurării unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă. Acest concurs face parte din planul de sustenabilitate al proiectului „ENVIRONMENTAL EDUCATION PROGRAMME EEP” – PROGRAMUL DE EDUCAȚIE PENTRU MEDIU, nr. 2021-1-IT02-KA220-SCH-000024160, finanţat în cadrul Programului Erasmus+, Acțiunea Cheie 2, Parteneriate strategice, desfășurat de Colegiul Național „Octavian Goga” Sibiu împreună cu alți parteneri europeni.  

    ”Într-o societate dominată de egoism, rar găsim pe cineva dispus să-și îndrepte atenția către partea întunecată, dar profund luminată a realității: boala. Cei mai mulți preferă să-și mențină privirea în sus, evitând să se confrunte cu suferința celor care au fost marcați de boală și care, astfel, au învățat să prețuiască viața într-un mod unic. Boala devine astfel o școală a prețuirii. Cine este bolnav înțelege cu adevărat valoarea unui zâmbet, a unei încurajări sau a unui gând bun, fiindcă boala trupului este vindecarea sufletului. Din această perspectivă, oamenii pot fi dublu-vindecători: trupește, cum sunt medicii, și sufletește, cum poate fi oricare dintre noi. Iar pentru a fi doctor al sufletului cuiva, nu e nevoie decât de puțină dragoste și de un gând bun!”, transmit organizatorii.

    CONDIȚII DE PARTICIPARE

    Pot participa:

    a. Elevii din clasele I-IV

    b. Elevii din clasele V-VIII

    c. Elevii din clasele IX-XII

    d. Tinerii cu vârsta între 19-35 ani

    e. Elevii cu CES

    Nu se percepe taxă de participare.

    DURATA CONCURSULUI

    Concursul se va desfășura în perioada 28 februarie – 24 martie 2024 şi se va încheia cu festivitatea de premiere, care va avea loc luni, 1 aprilie 2024, în Aula Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, de la ora 18:00, în prezența ÎPS Laurențiu Streza, care le va ține tinerilor un cuvânt de învățătură.

    1. SECȚIUNI

    • Creație literară – poezie;

    • Creație literară – eseu/ compunere;

    • Creație literară – scrisoare/ pagină de jurnal.

    Notă: Participanții vor avea posibilitatea să înscrie o singură creație literară la concurs. Creațiile literare vor respecta tematica concursului („Gânduri către un om bolnav”). Acestea vor fi scrise în formatul Word, cu fontul Times New Roman, mărimea 12, spațierea de 1.5 între rânduri și vor avea între 100-600 de cuvinte.

    1. TRANSMITEREA LUCRĂRILOR

    Înscrierile se vor trimite până la data de 24 martie 2024 de către profesorii îndrumători ai participanților minori sau în mod direct de către participanții majori pe adresa de e-mail [email protected]

    Pentru alte detalii, vă rugăm să consultați regulamentul Concursului. https://drive.google.com/file/d/1fXbGisQ3dB_r6QucQMExS5UGVdWPz63S/view?usp=sharing

    Cele mai reușite lucrări vor fi înmânate bolnavilor internați în spitalele din Sibiu în săptămâna 1-5 aprilie.

    Pentru mai multe detalii legate de aceste evenimente și de activitățile Organizației Tinerilor din Sibiu, pot fi accesate pagina:

    https://www.facebook.com/otsibiu/

    Diana Pavelescu și secretele din viața vinului

    Vinul, acea licoare bahică ce unora le dă poezii, iar altora episoade de furie și violență, a intrat în tradiția noastră de secole. Fie că e înmormântare, fie că e botez, vinul a fost, și e, nelipsit de pe masă. De veacuri această licoare a fost alături oamenilor la momente de bucurie, dar și de tristețe. Vinul a însemnat prieteni, dar și dușmani, a însemnat bogăție, dar și sărăcie.

    Astăzi cultul și cultura vinurilor a crescut, este asimilat cu finețea și momentele tandre, în ciuda berii, care a rămas, de regulă, băutura burlacilor și a microbiștilor. Vinul în România este, de cele mai multe ori, produs acasă, orice gospodărie din mediul rural are măcar o boltă cu struguri, dar ce te faci când vrei să guști ceva mai rafinat? Cum îți dai seama că un vin este de calitate? Ce-i trebuie unui vin ca să aibă arome aparte? Este bun pentru sănătate?

    Diana Pavelescu este Secretar General al Asociației Degustătorilor Autorizați. De-a lungul timpului a fost implicată în lumea viticolă din ţară şi de peste hotare, jurizând în cadrul multor concursuri internaţionale de vin. Cu peste 15 ani experienţă în industria viticolă din România şi nu numai, e o prezență activă şi în mediul online, devenind o sursă de inspirație pentru pasionații de vin din întreaga lume. De aceea, Diana e cea mai în măsură să ne de niște răspunsuri la aceste întrebări. Iar dacă citiți până la final, veți afla dacă vinul se bea sau nu cu apă.

    Diana Pavelescu. Foto: Arhiva personală

    Degustător… din nevoie

    Pasiunea ei a început de nevoie, cum ne mărturisește chiar ea: ”Această pasiune pentru vin a pornit de nevoie, aș putea spune. Eram prin `97 când m-am angajat la o firmă care vindea enzime pentru producerea berii și a alcoolului. Un an mai târziu, aflu că se dezvoltă un nou sector, al vinului. Și fiindcă era un domeniu nu tocmai important, comparativ ca și cifră de afaceri cu celelalte, mi s-a oferit mie șansa să mă ocup de el. Și așa a început pasiunea pentru vin, văzând, efectiv, materiale pentru toate procesele prin care trece. Ulterior am început să studiez mai multe despre acest lichid al lui Bachus și m-am îndrăgostit, așa am decis să fac cursurile de degustători autorizați, iar în 1999 am intrat în această lume a vinului, și iată-mă tot aici”.

    Foto: Arhiva personală

    Ce este vinul

    Vinul înseamnă foarte multe pentru foarte mulți oameni. Poate însemna viciu, poate însemna liniște, poate însemna blestem, dar la fel cum vinul își pune amprenta asupra omului, așa se întâmplă și invers. ”Pentru mine vinul înseamnă cultură, artă, vinul este o altă ființă vie, ce este într-o permanentă evoluție. Vinul este singurul aliment cu memorie. Acesta poartă pe sticlă însemnele: eticheta și locul de unde vine, gradul alcoolic, și așa mai departe, dar în interiorul sticlei poartă tot anul viticol curent. Strugurele care s-a copt de-a lungul anului a simțit ploaia și nutrienții din sol, a simțit frigul și căldura. Acestea se simt în fiecare pahar de vin”, declară degustătoarea.

    Vița de vie dacă nu suferă puțin, nu dă struguri buni

    Omul are foarte multe lucruri în comun cu vinul. Așa cum se spune că pământul de unde te tragi te recomandă ca și individ, așa este și cu această licoare bahică. ”Se spune că vița de vie dacă nu suferă puțin nu dă struguri buni. Solul pe care este cultivată vița de vie, la fel și temperatura, își pun amprenta în gustul vinului. De exemplu, solurile calcaroase dau vinuri la care se simte o anumită mineralitate în gustul lui. Pe pământurile bogate în fier se recomandă a se cultiva struguri negri, în vederea obținerile vinurilor roșii de calitate. Importantă pentru vinurile roșii este și o climă caldă, ele au nevoie de temperaturi ridicate. Și alt lucru important pentru gustul vinului este o diferență de temperatură între zi și noapte, fiindcă favorizează acumularea de arome. Cu cât există diferențe mai mari de temperaturi între zi și noapte, cu atât vinurile ies mai aromate.

    Și acum ne întrebăm dacă această diferență de temperatură, între zi și noapte, nu afectează planta, nu, strugurii se adaptează, dacă este frig pielița bobului devine mai groasă. Dar de la an la an se schimbă gustul vinului. Cum am mai spus, vinul este un produs cu memorie, însă chiar dacă anul este diferit, adică dacă e mai ploios, sau dacă dă înghețul în primăvară, se păstrează caracteristica de soi. Sunt foarte multe aspecte ale nașterii vinului și nu are cum să existe o constanță de gust. Acum, cu încălzirea globală și cu schimbările climatice, trebuie să avem cu atât mai multă grijă. Repet, nu ai cum să faci un vin cu același gust an de an. În schimb, dacă recoltezi mai repede, vinul are o aciditate puțin mai ridicată. Dacă recoltezi mai târziu și strugurii sunt maturați, atunci vinul are o aciditate mai scăzută. Se pot combina aceste recolte pentru a se face un echilibru, astfel putem obține de la an la an un vin cu gust asemănător. Clar este că soiul nu își schimbă însușirile, indiferent de an vinul rămâne cu acele arome”, ne spune Diana Pavelescu.

    Foto: Arhiva personală

    Cum se degustă profesional un vin

    Cei mai mulți dintre noi cunoaștem pe cineva care ”crede” că se pricepe la vinurile rafinate. Dar lucrurile sunt mult mai complexe decât par. Să fii degustător este o meserie în adevăratul sens al cuvântului, să bei mult nu e destul. ”În general, degustările profesionale se fac dimineața, imediat când te-ai trezit, după ora 9-10, la o pauză de măcar o jumătate de oră după micul dejun. Este un act de concentrare pe valoarea vinurilor, practic. Sunt mai multe criterii de evaluare a vinului și desigur mai mulți pași. Primul pas este de apreciere vizuală, turnăm vinul într-un pahar transparent cu picior. Important e să nu-l apucăm de balon, fiindcă nu ne dorim să lăsăm amprente pe el. Pe urmă ne uităm la culoare, ea spune foarte multe despre vârsta vinului. Spre exemplu, la vinurile albe, vinul tânăr are o culoare alb-verzui, galben deschis sau galben-pai, aș putea spune. Un vin evoluat începe să vireze către auriu. Dacă are tente de maro, atunci vinul are o problemă. Un vin roșu tânăr are în culoarea sa note violacee, dar în general este rubiniu și apoi pe măsură ce trece timpul se duce spre cărămiziu.

    După ce observăm culoarea vinului, rotim paharul și îl mirosim. Se știe că mirosul este simțul care obosește cel mai repede și de aceea trebuie să-l mirosim de mai multe ori. La fiecare rotire de pahar apar alte arome. Desigur, poate să fie un vin simplu, care să aibă două-trei arome, sau poate fi un vin complex, de obicei unul vechi,  care dezvoltă de fiecare dată alte note. După ce ne-am făcut o imagine despre câte arome găsim, trecem de la evaluarea olfactivă la cea organoleptică, cea de gust. Luăm o gură de vin, rotim acea cantitate în toată cavitatea bucală, fiindcă se știe că papilele gustative sunt împărțite pe limbă separat. Întâi simțim gustul de dulce și pe urmă vine mai departe sărat și chiar la final cel amar, iar aciditatea o simțim pe lateral.

    După ce am rotit vinul în toată cavitatea bucală, ori îl înghițim ori îl scuipăm, iar aerul îl expirăm pe nas, fiindcă atunci când ținem vinul în cavitatea bucală acesta se încălzește. Încălzindu-se, se degajă alte arome, pe care noi le simțim doar gustativ. Totodată, în cavitatea bucală evaluăm care este structura vinului: dacă este corpolent, cum se simte, dacă este catifelat, onctuos, subțire, cu aciditate ridicată și este fresh, proaspăt. Este un întreg limbaj care se folosește și se poate descrie consistența vinului. Mai apreciem lungimea lui, adică cât timp durează în gură după ce l-am înghițit. Și, într-un final, avem aprecierea generală, dacă toate cele trei elemente, aspect, miros, gust, se îmbină armonios, atunci avem unui vin echilibrat”, ne relatează Diana Pavelescu.

    Foto: Arhiva personală

    Cum alegem vinul în funcție de mâncare

    Chiar dacă noi, românii, avem acea vorbă din popor: ”Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie”, adevărul este că ele se îmbin perfect. Fiecare om are propriile gusturi și nu este neapărat o regulă că o fel de mâncare este asociat cu un anumit tip de vin.

    ”Suntem diferiți și asta este foarte bine, fiecare dintre noi preferăm altceva. De fiecare dată când recomand un vin, o fac în funcție de mâncarea servită de persoana respectivă, deoarece hrana poate afecta foarte mult gustul vinului și atunci nu dai vina pe mâncare, ci dai vina pe vin, spui că el e de proastă calitate. De exemplu, dacă avem o mâncare cu aciditate mare, cu sos de roșii sau salată, luăm totdeauna un vin cu aciditate mai ridicată ca să se compenseze. La deserturi o să servim un vin mai dulce decât dulciurile respective. O mâncare condimentată face ca vinul să pară mai lipsit de arome, de aceea trebuie consumat un vin mai puternic aromat.

    Întotdeauna mâncarea sărată potențează vinul și-l face să fie mai fructos și mai plăcut, cu mai mult corp. În principal, fiecare dintre noi trebuie să își găsească vinul preferat, să încerce până găsește ceva ce i se potrivește”, ne spune degustătoarea.

    ”Recomand vinurile certificate”

    Oamenii în continuare își fac vinul acasă, de regulă, pentru că este mai ieftin și că ”știu ce pun în el”, dar ce te faci când nu ai o vie și ți-e poftă de un pahar de vin? ”Recomand un vin produs industrial. Vinul produs acasă nu are cum să fie extraordinar, fiindcă, în primul rând, nu e produs în condiții de igienă, iar în al doilea rând, nu se îndeplinesc anumite condiții de temperatură.

    Vinul are nevoie de să fie păstrat la o temperatură scăzută pentru a se obține un vin cu arome fructuoase. Desigur, sunt oameni care își produc un vin bun acasă, dar au grijă să nu intre în contact cu aerul; puțini reușesc să facă lucrul acesta, însă majoritatea vinurilor devin oxidate. Eu întotdeauna recomand vinurile certificate. Există un semn cu care putem recunoaște aceste sticle, și anume semnul Oficiului Național al Viei și Produselor Vinicole, format dintr-un cod QR, pe fond argintiu, însoțit de un steag al României. Această emblemă este o garanție că acel vin a fost evaluat și luat în evidență de o comisie de experți, membri ADAR. Acest fapt demonstrează că ceea ce găsim pe etichetă, găsim și în vin.

    Totodată, scanând acel QR, putem găsi informațiile nutriționale sau despre crama respectivă. Calitatea vinurilor pe piața românească a crescut enorm în ultimii 20 de ani. S-au investit foarte multe fonduri europene, iar producătorii români de vin le-au accesat. În unele zone, proporții de 100% de suprafețe viticole au fost replantate, s-au modernizat crame și, în plus s-au oferit fonduri pentru promovare”, ne spune Diana Pavelescu.

    Foto: Arhiva personală

    Cum stă Sibiul cu vinul

    Noi, sibienii, nu ne putem lăuda cu o recoltă impresionantă de struguri, dar asta nu înseamnă că nu avem și noi producătorii noștri. ”Sibiul nu este un județ cu niște podgorii foarte mari, adică n-am avut niciodată foarte mult vin, foarte multă suprafață viticolă. Cred că cea mai mare a fost de aproximativ 1800 de hectare. Dar am avut viță de vie în  Ațel, Biertan, Richiș, pe lângă Mediaș, la Dumbrăveni, la Apold, aici am avut o suprafață mare de iordană, care era folosită la vin spumant și chiar la vinars.

    Acest soi acumulează aciditate și cantitate mare la hectar, era super potrivit pentru pentru vinars. În clipa de față avem o plantație de viticolă destul de mare, de 62 de hectare, la Apold, ce cuprinde cinci soiuri: sauvignon blanc, pinot gris, gewurztraminer, muscat și riesling italian. Mai sunt plantații în alte zone, cu cam aceleași soiuri albe. Avem și tipuri de struguri care ne aparțin, cum e feteasca regală, care s-a născut la Daneș. De aceea i se spunea «Dănșană»,  deoarece aici a fost descoperit prima dată, la începutul secolului trecut”, ne relatează degustătoarea.

    Vinul – un medicament?

    Sunt mute contraziceri între doctori, unii recomandă vinul, alții ba. Dar ca orice aliment, după cum ne va spune Diana Pavelescu, dacă este consumat moderat, face bine pentru sănătate: ”De obicei vinul se consumă la masă, fiindcă este un agent foarte bun pentru metabolism. Pe stomacul gol vinul nu se recomandă, deoarece  este un lichid foarte volatil și trece foarte repede în sânge, neavând un strat protector. Ficatul nostru poate metaboliza doar o anumită cantitate de alcool, iar când este depășit, și nu mai face față, atunci apar problemele. Din punctul meu de vedere, consumul moderat de vin este chiar indicat. Avem aici paradoxul francez și exemplu lor: acei oameni au la fiecare masă câte un pahar de vin și au cea mai mică rată de obezitate și cea mai mică incidență a bolilor cardiovasculare. Deci, este demonstrat științific faptul că un consum moderat de alcool face bine la sănătate”.

    Mituri despre vin

    Sunt o mulțime de idei preconcepute și mituri legate de vin, dar câte dintre ele sunt adevărate și câte sunt false doar degustătoarea noastră ne poate spune: ”Mulți cred că gustul de sulf se simte în vin, și este dăunător pentru corp, însă lucrurile nu stau chiar așa. Sulful este folosit pentru igiena vinului și este imposibil ca un producător nu folosească sulf. Totul însă e să fie folosit cu moderație. Da, într-adevăr, înainte se folosea mai mult sulf, fiindcă producătorul dorea să fie sigur că vinul este ținut în condiții bune, că e protejat și nu se întâmplă nimic cu el, deoarece poate fi afectată destul de repede calitate vinului.

    Un mit ar fi că vinul se face din pastile. Nu a existat și nu există niciun vin să fie făcut din pastile, nici măcar celebrul caz din comunism nu e adevărat. Desigur, a există o variantă mai ieftină de a face ”vin”. Se vindeau la un moment dat sub formă de vin niște băuturi fermentate liniștit. Acestea se făceau din tescovină și drojdie, ele refermentau și pe urmă se adăugau arome, ieșea un fel de băutură ce se numește pichet, liur pe la noi. 

    Alt mit este că dacă pui zahăr  în mustuială te doare capul; nu e tocmai adevărat. Evident că te poate durea capul, dar capul te doare fiindcă alcoolul consumă apa din organism și te deshidratează. De aceea se recomandă să bei foarte multă apă în timp ce consumi orice gen de băutură alcoolică. Acel zahăr se transformă în alcool și vinul devine mai tare. Acest proces, numit ”șaptalizare”, este unul obișnuit și este permis, în anumite condiții, în diverse zone din Europa”.

    Foto: Arhiva personală

    Vinul – o filosofie

    Vinul a adus în jurul său o mulțime de povești, ode care îl ridică în slăvi. Diana Pavelescu, făcând parte din lumea aceasta a vinului, a dat de fel de fel de citate. ”Fănuș Neagu spunea odată: «Știi care este cel mai bun vin? Alb, sec, mult și degeaba». Există multe povești  în jurul vinului. Louis Pasteur spunea că «există mai multă filozofie într-o sticlă de vin decât în cel mai gros manual». Dacă te așezi în jurul unei sticle de vin cu niște prieteni, și începeți să beți, poveștile și anecdotele încep să curgă. Vinul este o băutură socială, ea inspiră oamenii. Gheorghe Moisil spunea că un om are voie să bea câte un pahar de vin, că după fiecare pahar el devine un altul. Există și o filozofie întreagă a șprițului, dar ce pot spune este că vinul îmbunătățește apa, deci niciodată nu se pune apă în vin, ci vinul în apă. Cel care toarnă apă în vin strică vinul”.

    Ca să povestim despre vin avem nevoie de o carte întreagă, nu de un simplu articol. Vinul consumat moderat are efecte benefice pentru sănătatea fizică și cea psihică, este un element social care dacă ar dispărea, lumea n-ar avea încotro și se va apuca să bea bere sau tărie.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibienii cu suflet mare ajută copiii cu probleme cardiace. Au pus mână de la mână, într-o gală de binefacere inedită

    Copiii cu malformaţii cardiace congenitale, sprijiniți de Fundația polisano, au o șansă în plus la o viață normală. În urma unei gale de binefacere, care a inclus o licitație caritabilă, mai mulți oameni de afaceri, antreprenori sibieni și oameni respectați în societatea sibiană, au donat peste 10.000 de euro pentru a-i ajuta pe copii.

    Mai mult, unii dintre cei prezenți au donat sume de bani în contul fundației și în afara licitației, marcați de problemele micuților. Aceștia au participat la o licitație specială, în urma căreia au achiziționat tablouri, lucruri, pachete turistice și servicii de coach-ing și de afaceri.

    Sibienii au rămas impresionați de situația acestor copiii care au viața în pericol și au licitat mult peste prețul de pornire al obiectelor și serviciilor. Licitația s-a defășurat într-o profundă stare de emoție, amfitrionul acesteia fiind actorul Florin Coșuleț, care a întreținut o atmosferă plăcută, presărată cu momente de umor, clipe de seriozitate, dar și de conștientitare a problemelor prin care trec acești copii și familiile lor.

    Pentru o seară, toți cei prezenți au uitat de grijile și problemele de zi cu zi și au ajutat, pe măsura posibilităților, copiii aflați în dificultate. Darul de a face bine și de a te implica, a devenit un sentiment care i-a unit pe toți cei prezenți. Gala de binefacere a fost un moment inedit și una dintre puținele astfel de acțiuni care au loc în Sibiu.

    Evenimentul a fost posibil ca urmare a implicării KW Sibiu Keller Williams. De curând, compania a aniversat un an de existență în Sibiu, astfel că a vrut să marcheze acest eveniment într-un mod inedit și elegant, dar cu o implicare socială concretă în viața comunității sibiene. În acest sens, conducerea companie a organizat gala de binefacere de vineri seara, la Odissea Events Hall Sibiu, și în urma căreia acești copii vor beneficia de tratamente medicale adecvate. Toate veniturile strânse au fost direcționate către Fundația Polisano, a cărui proiect vizează acești copii aflați în dificultate.

    Spiritul civic și compasiunea, la mare preț

    Seara de gală a adunat patroni, avocați, notari, medici, întreprinzători și antreprenori sibieni, reprezentanți ai unor societăți comerciale sibiene importante, în fapt reprezentanți ai mediului privat de afaceri din Sibiu, dar și membrii ai societății civile sibiene, în speță conducătorii unor ONG-uri și asociații locale.

    Punctul culminant al evenimentului a fost licitația unor obiecte și pachete de servicii. În acest context, organizatorii acestei galei au licitat tablouri, mobilier special, un pachet turistic în Grecia, training-uri de coach life și de afaceri și alte obiecte. Timp de mai bine de oră cei prezenți au licitat diferite sume de bani, înțelegând necazurile prin care trec familiile acestor copii. Mai mult, unii dintre participanți chiar au povestit momentele grele din viață prin care au trecut și cum au fost ajutați de cei apropiați și de medici.

    Per total, în urma licitației caritabile, s-au strâns peste 10.000 de euro, bani care vor ajunge în conturile Fundației Polisano. Amfitrionul licitației a fost actorul sibian Florin Coșuleț, actor al Teatrului Național Radu Stanca, care prin atmosfera creată a reușit să ajungă la inimile celor care au venit la dineul caritabil. Mai cu o glumă, mai cu un cuvânt onorant către medici și cei care fac posibile asfel de evenimente, când o poveste cu o pildă de viață sau din viața personală, Florin Coșuleț i-a făcut pe cei prezenți să conștientizeze cât de importantă este implicarea în comunitate și bucuria de a fi aproape de cei aflați în suferință.

    Seara a fost completată cu momente de muzică clasică, iar artistul Romulus Cipariu a susținut un minirecital.

    Mărturisire de medic: „Vreau să avem generații de adulți sănătoși”

    „Când m-am specializat în cardiologie pediatrică, m-am gândit la copiii pe care îi pierdeam în urmă cu 20 de ani, din motive pe care nu le știam. În țară, sunt puține centre de chirurgie cardiovasculară pediatrică pentru acești copii, dar am găsit sprijin la medicii veniți din străinătate care ne ajută. Când a apărut Cătălina (n,red. Cătălina Costache), mi s-a deschis o cale. Mă ocup de copiii care vin din 5 sau 6 județe și apelează la sufletul meu de pediatru. Țin foarte mult la copii, vreau să avem generații de adulți sănătoși. Vă mulțumesc frumos că ne ajutați”, a spus dr. Viorela Cotârlă, partener al Fundației Polisano. La rândul său, Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației Polisano, a mulțumit celor prezenti pentru implicare și sprijinul acordat, prezentând, totodată, proiectele și acțiunile fundației.

    KW Sibiu, exemplu de implicare civică

    Keller Williams, companie imobiliară cu o experiență de peste 40 de ani pe piața mondială, acționează ca un formator-consultant, concentrându-și toate activitățile pe servicii, productivitate și profitabilitate. În era relațiilor digitale, Keller Williams Sibiu alege relațiile umane pentru a-și servi mai bine clienții și a-i sprijini pe tot parcursul procesului lor de cumpărare sau vânzare imobiliară, bazându-se pe valori precum: integritate, empatie, etică și angajament. Mai mult decât un simplu statut, comunitatea Keller Williams este o stare de spirit care răspunde unei provocari cheie: restabilirea încrederii în relația client-agent, o singularitate din care Keller Williams dorește să facă un adevărat vârf de lance, pentru ca în Keller Williams nu este vorba doar despre imobiliare: este despre oameni, despre puterea exemplului, despre ce putem înfăptui, atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul nostru.

    Misiunea KW este de a construi cariere ce merită avute, afaceri ce merită deținute, vieți ce merită trăite, experiențe ce merită împărtășite și moșteniri ce merită lăsate. Viziunea KW este de a fi compania imobiliară preferată de agenți și clienții acestora. Valorile KW sunt Dumnezeu, familia și mai apoi afacerile. Keller Williams este implicat foarte activ în acțiuni cu scop caritabil, iar evenimentul aniversar un an de KW Sibiu a fost dedicat strângerii de fonduri pentru Fundația Polisano. „Ne dorim să venim în sprijinul comunității, acolo unde este nevoie de implicare financiară sau materială, pentru că primim Bine și oferim Bine, înapoi comunității”, transmit reprezentanții KW Sibiu.

    Fundația Polisano, șansa copiilor cu probleme cardiace

    Din 2015, Fundaţia Polisano a sprijinit peste 500 copii cu malformaţii cardiace congenitale să beneficieze de intervenţii chirurgicale care le-au salvat viaţa. Majoritatea operaţiilor au fost realizate cu ajutorul unor echipe medicale înalt calificate, benevole, din Anglia, Germania şi Suedia. Realizările fundației din 2015 până în prezent sunt 500 de copii cu malformații congenitale operați, 25 misiuni internaționale în ultimii 8 ani și 50 cadre medicale specializate participante.

    „Ne implicăm în sănătatea comunităţii noastre prin proiecte de tratament, prevenţie şi informare, educaţie pentru sănătate, dar şi dotarea spitalelor din România. Un loc important în preocupările noastre îl au copiii cu malformaţii cardiace, pe care îi ajutăm la diagnostic şi tratament cu sprijinul unor echipe medicale internationale partenere. Prin acest proiect, echipe din Anglia, Suedia şi Germania vin în România de câteva ori pe an pentru a trata copii cu boli cardiace grave din toată ţara. De la începutul activităţii noastre, am ajutat între 30 și 40 de copii pe an, să primească intervenţia cardiacă salvatoare, cu o rată de succes de 100%. În completarea programului nostru Inimi Sănătoase pentru Copii, proiectele noastre comunitare contribuie la sănătatea grupurilor şi comunităţilor mai mari”, susțin responsabilii fundației.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Gyuri Szasz, sculptorul care face ca lemnul să încălzească sufletele

    În fiecare piatră, în fiecare lemn, e o taină, o opera de artă care așteaptă să fie destăinuită. E doar treaba artistului, a meșterului de vocație, să o redea lumii. Gheorghe Szasz (Gyuri, cum îi spune toată lumea), de o viață asta face: aduce la viață ceea ce alții nu reușesc să cuprindă nici măcar cu gândul îndrăgostit de frumos. Sculptează în aproape orice, însă e apropiat, îndeosebi, de lemn. Și aceasta nu neapărat pentru că lemnul se lucrează mai ușor, ci mai ales pentru că acesta are un suflet cald, e prietenos cu omul și îi străjuiește locuirile de atâta vreme. 

    În atelierul său de pe str. Livezii din Sibiu, Gyuri e suveran. Două mese de lucru, peste o sută de dălți, lemn de diferite esențe, desene, șabloane, lucrări în diferite faze de execuție și multă-multă pasiune.

    ”Dacă aș fi luat un CNC, nu mai eram eu”

    Gyuri e un personaj. Dincolo de artistul care transformă lumea, am găsit un om care refuză să își ”industrializeze” viața. Nu concepe nicicum să folosească utilaje, mașinării din acelea de le zic oamenii de azi CNC-uri (Computer Numerical Control). Pentru că, spune el, ”dacă aș fi luat o mașină, nu mai eram eu. Ar lucra mașina în locul meu. Dar așa, fac totul din mână și exact așa cum am învățat. În 1976 am terminat școala și de atunci am lucrat doar manual. Așa pot să fac și concepțiile mele, pot să fac și proiectele mele, tot ce gândesc pun pe hârtie, desenez și execut lucrarea. Acum, cum să iau un CNC, să lucreze în locul meu? Nu m-ar reprezenta deloc asta!”

    S-a născut în județul Mureș, în Fițcău, ”un sat într-o potcoavă, ca un sac”, în capătul Munții Gurghiului. Tatăl se trudea cu exploatarea forestieră, așa că era firesc să îndrăgească lemnul. De altfel, și casa a fost făcută de tata, tot din lemn. ”Când am devenit puțin mai mare, spune Gyuri,  și puteam să trag de joagăr, l-am ajutat și eu pe tata. Și așa a fost dragostea pentru lemn. Când aveam un pic de timp, eu eram cu briceagul pe unde se tăiau lemne și căutam o bucată de lemn, care arăta cumva și făceam ceva din el. Și voiam neapărat să să mă ducă pe linia aceasta. Fiind de la țară, nu prea aveau părinții condiție să mă țină la liceu, la facultate, iar tata mi-a zis să mă orientez să găsesc o meserie care îmi place. Așa am aflat că în Târgu Mureș începuse înainte cu doi ani școala profesională de sculptură”.

    Urmează școala de specialitate și e încadrat într-o fabrică de renume pentru acea vreme, în Târgu Mureș, ca ”tâmplar mobilă artistică”. Aici, furând meseria de la vechii artizani, excelează în ceea ce face și e selectat pentru a pune pe roate o nouă fabrică de mobilă, de această data la Sibiu. ”M-am perfecționat la locul de muncă, fără profesor. Învățam unii de la alții, pentru că tu, care erai începător, voiai să devii ca acela care era mai în vârstă și care făcea lucruri mult mai reușite ca tine. Și aceasta te îndemna să faci și tu lucrurile la fel. Și mai aveam un avantaj foarte mare: în fiecare an se ținea un concurs de meserie, în cadrul secției, care era susținut de fabric. Asta însemna că acolo trebuiau investite niște ore, plătite de către fabrică pentru noi, ca să realizăm lucrările din concurs”, mai spune Gyuri.

    În 1989 ajunge în orașul de pe Cibin, la IPL (fabrica Special, de mai târziu), pentru că ”a fost așa o lege dată de către conducerea Comitetul Central din București, ca toate fabricile de mobilă să aibă și o secție de sculptură. Fiindcă unde erau secțiile de sculptură, fabricile mergeau foarte bine. Erau astfel de fabrici la Târgu Mureș, Arad, Timișoara, Iași, Bacău, Constanța, București…”

    De la ”Special”, la particular. A lucrat și pentru Casa Poporului

    Între lucrările executate în acea perioadă se regăsesc parte din cele solicitate pentru Casa Poporului, Germania (în special statui pentru bisericile catolice), America. Tot la Sibiu, la 31 de ani, Gyuri se ocupă să le predea adolescenților aspiranți să dăltuiască în lemn, ore de sculptură.

    Doar că Revoluția, cu ale ei capricii, face ca fabrica să intre într-o zonă de ineficiență și se închide: ”Nu mai era același entuziasm, nu mai erau comenzi. Plus că, să faci niște lucrări ca în Occident, aveai nevoie de mașini, de utilaje performante”.

    Așa că, peste ceva vreme, Gyuri e nevoit să aleagă: să își caute de lucru în altă parte sau să își croiască propriul drum.

    ”În 2003 deja nu mai era de continuat cu Specialul. Fabrica nu putea să se mai susțină financiar. Și atunci am zis: Hai că să încerc pe cont propriu! M-am asociat atunci cu o echipă care avea atelierul în Gura Râului. Eu mi-am deschis un atelier aici, în Sibiu, și am lucrat împreună destul de mult timp, până în 2011. În 2011 am venit aici, în atelierul acesta. De atunci sunt chiar pe cont propriu”, adaugă Gyuri.

    De atunci, din atelierul de pe str. Livezii, pleacă spre tot felul de destinații lucrări migăloase, executate doar manual, cu multă finețe, pasiune și creativitate. În ultimii ani, solicitările au venit cu precădere din partea bisericilor, pentru diferite lucrări de cult (icoane, strane, cruci, porți, uși etc). Între acestea, sunt de amintit bisericile: ”Din groapă” (Sibiu) ori cele din Gârbova, Gura Râului, Cristian, Poplaca, Cisnădie, Sadu, Râu Sadului. Însă nu de puține ori și persoane fizice, cu aplecare către artă, i-au călcat pragul atelierului pentru diferite piese de mobilier ori fel de fel de obiecte artizanale.  

    Nu are o lucrare anume la care să țină în mod special. Toate îi sunt dragi și pentru toate a pus mult suflet. Și aceasta pentru că, spune Gyuri, ”când am intrat în atelier, se schimbă totul. Totul se schimbă în ritmul atelierului și am atâta răbdare, că de multe ori abia aștept să vin. Dacă am lipsit câteva zile, o săptămână sau două, și ajung la atelier, abia aștept să pun mâna pe dălți, să pun mâna pe creion, să desenez, să fac șabloane, să creez, să concept! Chiar dacă mă supără ceva (probleme cu articulații, cu mâini, cu nu știu ce), când sunt aici, n-am nimic!”

    Printre ultimii ”supraviețuitori” ai sculpturii cu mâna

    Gyuri lucrează acum și la un proiect cu totul inedit. Face magneți, cu partea de lemn reprezentând, în sculptură, colibele din Râu Sadului.

    L-am întrebat pe Gyuri care lemn e mai bun, mai prietenos cu sculptorul? ”Orice lemn este bun, orice pom fructifer, în special. Deci cel mai frumos lemn este un cireș, un măr, un prun. Pentru că au niște culori extraordinare. Dar și foioasele sunt foarte frumoase: stejarul, frasinul, teiul…” Până a ajunge însă în faza de a fi sculptat, lemnul necesită o pregătire specială, mai ales în privința umidității, care trebuie să fie sub 10 %, pe care o obții foarte greu în mod natural. De aceea acest proces se face în cuptoare special, ”la uscare controlată”.

    De o viață, Gyuri a făcut ca lemnul și piatră să ia forma gândurilor și visurilor sale. Și ceea ce a ieșit din mâinile sale să stea mărturie muncii și viziunii sale print e miri ce colțuri ale țării sau lumii. Din păcate, toată această experiență de lucru și înțelepciune riscă să se piardă odată ce el va înceta să mai facă ceea ace face. ”Copiii mei nu fac niciunul sculptură. Am doi copii care au terminat tehnică dentară și unul care e IT-ist. Așa că nimeni nu mai face sculptură. Mi-ar fi plăcut să am continuitatea în familie, că atunci era altceva, ca în Occident, unde tradiția o ține familia mai departe. Dar eu i-am ajutat și încurajat să facă ce vor. Chiar întotdeauna aceasta le spuneam, că fiecare ce alege, ce îi place să facă, aceea să facă. Dacă faci un lucru din obligație, de acolo nu este nimic bun. Dacă acel lucru nu îl faci cu plăcere, ci dimpotrivă, te chinuie serviciul acela, nu este o viață normal. Trebuie să ai libera alegere. Și în ceea ce au ales copiii mei văd că sunt mulțumiți și atunci eu sunt mulțumit că ei sunt. Și eu zic că alegerea lor a fost foarte bună”, concluzionează Gyuri.

    Din păcate, nici altcineva nu s-a apropiat de această meserie, ca învățăcel. Vin tineri, nu e vorbă, dar pleacă destul de repede. Pentru că munca aceasta nu e doar una a mâinilor, ci mai ales una a cultivării răbdării, îndemânării, a unei perfecționări permanente. În vara aceasta încă, cel mai probabil, împreună cu unul din colaboratorii săi, va ține un curs de sculptură. Poate cu acest prilej se vor găsi și urmăritorii și continuatorii muncii sale.

    Cât vă vedeți făcând ceea ce faceți?, l-am întrebat pe sculptor. ”Cât mă lasă Doamne-Doamne în sănătate. Eu aș dori să lucrez cât mai mult, fiindcă asta mă ajută, la tonusul meu. Dacă sunt sănătos și am pe lucru, atunci mă simt bine.”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Strălucirea

    „Cine n-are ce mânca, știe când începe postul”, spune un proverb înțelept. La prima citire, nu se prinde înțelesul. De aceea sună mai bine reversul: „Cine are ce mânca, nu mai știe când începe postul”.

    Într-adevăr, atunci când ai ce mânca, din abundență, ispita de a uita de post este mare. Iar atâta mâncare și risipă de mâncare, ca acum, nu a fost niciodată.

    O altă vorbă spune: „Doamne, dă-le potrivnicilor bine, ca să uite de mine”. Dar diavolul deturnează această rugăciune, într-un mod viclean: „Doamne, dă-le oamenilor bine, ca să uite de Tine”. Când omului îi merge bine, ispita de a se încrede în sine și de a uita de Creator este tot mai mare.

    Nu vreau să spun că acum trăim vremuri ușoare, dar, totuși, abundența, îmbuibarea, epatarea, toate ne-au dus spre înrobire trupească și sărăcire spirituală. Și nu e bine. E de-ajuns să ne uităm prin școlile noastre. Numărul elevilor violenți, tatuați, drogați este în creștere. Toate din răsfățul exagerat al părinților lor.

    Or, postul este „tratamentul” cel mai bun pentru refacere spirituală. El ne ajută să ne redescoperim sufletul și să ne reîntoarcem către Dumnezeu.

    Duminica aceasta „se lasă sec”, pentru că de luni începe Postul Mare. Alimentația noastră va „seca”, de bună voie, de tot ce este de proveniență animală, ca astfel să „secăm” robia față de trup. În schimb, postul ne îmbogățește sufletul cu răbdarea, cu înfrânarea, cu smerenia.

    Suntem făcuți din pământ, care, fără cele spirituale, se face noroi. Dar dacă lăsăm ca Soarele Hristos să ne lumineze, ne vom curăța, iar pământul din noi va rodi și sufletul va înverzi.

    Căci frumos spune proverbul: „Când soarele izbește, noroiul lucește”. Adică, în acest caz, când omul postește, sufletul strălucește!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. BOR, stop joc pentru jocurile politice!

    La ultima ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română a decis: preoții vor trebui să-și păstreze neutralitatea în anul electoral 2024.

    Potrivit Îndreptarului Sfântului Sinod, clerului bisericesc îi este interzis să-și exprime opțiunile politice atât în declarațiile publice, cât și în activitatea practică, pe parcursul campaniei electorale. Preoții vor putea să-și exprime alegerile de la europarlamentare, locale, legislative și prezidențiale doar prin votul personal secret. De asemenea, preoții și diaconii vor putea candida la alegerile locale doar cu aprobarea scrisă a ierarhilor locului.

    „În vederea respectării opțiunilor politice ale credincioșilor săi, preotul are obligația de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declarațiile publice, cât şi în activitatea practică, față de problemele cu caracter politic. Opțiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret”, menționează Îndreptarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral, potrivit basilica.ro.

    Cei care se implică în politica vreunui partid în calitate de membru sau de candidat, dar şi prin susținerea unui candidat, încalcă legământul, iar abaterile vor fi judecate. Totuși, Sfântul Sinod permite ca preoții și diaconii să candideze, însă doar ca independenți și doar pentru calitatea de consilier local şi consilier județean în România, în anumite condiții.

    Deși actuala decizie nu face decât să readucă în discuție hotărârea 1.676, din martie 2008, ea este una binevenită în contextul deja precipitat al apropierii campaniilor electorale ale anului 2024. Cred că e momentul ca Biserica să fie, cu adevărat, prezentă în viața comunității prin ceea ce știe ea mai bine să facă. Și anume, prin misiunea ei primordială: aceea de a fi mijlocitoare, prin rugăciune, la Dumnezeu, pentru ca românii să aleagă bine. Ca aceștia să opteze pentru oameni integri, profesioniști, responsabili de funcția pentru care cer votul nostru.

    Oarecând, la vrednicul de pomenire mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, se înfățișează un preot: ”Înaltpreasfinția Voastră, am o rugăminte. Știți, eu sunt înscris în PSD. Acum, că se apropie alegerile, vă rog mult să îmi dați binecuvântarea să candidez pentru primărie, din partea acestor oameni extraordinari din partidul pe care îl reprezint”.

    Mitropolitul cade o vreme pe gânduri, apoi îi răspunde: ”Părinte, nu știu ce să zic… Dacă ai încredere în ei și crezi că asta îți dorești neapărat, fie! Însă ține minte un lucru: Politica e o mare târfă”. Peste patru ani, același preot revine în audiență la mitropolit: ”Vă sărut dreapta! Știți, acum patru ani am venit la dvoastră să îmi dați binecuvântare să candidez din partea PSD pentru primărie. Mi-ați spus atunci o vorbă mare: Politica e o mare târfă. Nici nu știți câtă dreptate ați avut! Cei de la PSD m-au mințit, folosit și umilit în ultimul hal! Și am trecut la PNL. Îmi dați, vă rog, binecuvântarea, ca de această dată să candidez din partea PNL?” Mitropolitul îl privește consternat și îi zice, conclusiv: ”Părinte, târfă-târfă…, dar îți place!”

    Stop joc, din partea Patriarhiei, pentru cei cu vocația amneziei! Și încă o șansă ratată a unor clerici de a se da în stamba ridicolului și frivolității.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO. Sibiul are inima! Intervenție chirurgicală marca Fundația Polisano

    Ajungem în instituții sau față în față cu oameni care au putere de decizie în diverse domenii și întrebăm deseori dacă lucrurile sunt făcute pentru oameni. Mulți dintre ei și-ar dori îmbunătățiri semnificative de care să beneficieze sibienii, însă nu tot timpul se pot muta munți. Asta până ajungem la domeniul ONG.

    În Sibiu avem inimă de ong-iști! Când vorbim de Crucea Rosie, Sus Inima, Animal Life, Fundația Polisano, Produs în Sibiu și încă multe altele, întâlnim minuni.

    Astăzi, la invitația Cătălinei Costache, am ajuns lângă Matei, un baiețel de 8 ani, care are o intervenție dificilă și pentru care dr. Liuba Petru a venit voluntar din Suedia în Brașov să-l opereze.

    Minunea din lacrimi

    Ascult cuminte în antecamera de lângă blocul operator ticăitul monitoarelor, și mă gândesc la ce nivel se poate interveni astăzi chirurgical, la ce oameni pricepuți poți întâlni, în ce condiții se întâmplă operația, de câtă tehnologie e nevoie și cât de mult ajută. Și la ce e acum în inima mamei lui Matei, sfâșiată de durerea diagnosticului, dar cu licărul acela de bucurie pentru că a primit șansa operației.
    Cu ochii plini de lacrimi, privim prin geam cum se desfășoară operația, încercăm să ne stăpânim plânsul, dar e greu pentru toți cei care stăm aici cu echipa Cătălinei.

    Când o donație poate salva o viață

    Au trecut prin mâna doctorilor voluntari peste 550 de copii ale căror inimioare au fost salvate sau reparate. Români muțumitori își îndreaptă ochii spre cer că își pot strânge copiii în brațe și toate acestea pentru cei 100 de lei pe care i-au primit donație sau cele câteva mii, zeci de mii de euro pe care i-a strâns fundația din sponsorizări doar pentru a achita materialele.

    Donați nu pentru fundații, asociații sau ong-iști! Donați pentru cauzele lor, pentru românii care pot fi salvați și care în 20 de ani pot salva alte vieți, în semn de mulțumire! #BineleInvinge #FundatiaPolisano

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    FC Hermannstadt – Dinamo. Momentul adevărului

    FC Hermannstadt începe bătălia din play-out, duminică, pe stadionul Municipal, împotriva echipei Dinamo București. Partida dintre echipa sibiană și Dinamo, din prima etapă a play-out-ului SuperLigii, este programată duminică, de la 18:15. Atmosfera se anunță una de zile mari, în condițiile în care sunt așteptați la Sibiu în jur de 3.000 de suporteri dinamoviști, plus cei care își vor cumpăra bilete pe cont propriu la tribuna a II-a a arenei din Parcul Sub Arini.

    De altfel, știm de la ultimele două vizite, la Sibiu, a galeriei dinamoviste, ce atmosferă specială creează suporterii dinamoviști. Am văzut în sezonul trecut în Liga 2, când Dinamo a învins CSC 1599 Șelimbăr pentru un loc în play-off ligii secunde, pe noul Municipal, și în toamna trecută, în octombrie, când deși Dinamo a fost învinsă cu 4-0 de FC Hermannstadt, cum suporterii au încurajat echipa neîncetat.

    De cealaltă parte, galeria sibiană și suporterii locali trebuie să dea o replică pe măsură, chiar dacă prețul biletelor a urcat din nou la 100 de lei la tribuna I, 90 de lei al tribuna II și 50 de lei la peluze.

    Să vină revanșa!

    FC Hermannstadt pornește favorită în fața dinamoviștilor, în situația în care  se află pe loc 3, la un punct distanță de Universitatea Cluj și la egalitate de puncte cu UTA. De partea cealaltă, Dinamo se află în acest moment la baraj, situându-se pe locul 8. Dinamo are două victorii și un egal în ultimele 3 etape din sezonul regular. Echipa sibiană are de luat o revanșă în fața echipei bucureștene, în condițiile în care drumul spre play-off-ul Ligii 1 a fost oprit, decisiv, în urmă înfrângerii suferite pe Arcul de Triumf, noua gazdă a clubului bucureștean, 0-1. Sibienii au ca obiectiv, neoficial, locurile 7 – 8 din play-out, chiar dacă, antrenorul Marius Măldărășanu a spus că obiectul este un loc în plus în campionat față de ediția trecută.

    Potrivit spuselor acestuia, noul obiectiv ar fi locul 5 în clasamentul play-out-ului, după ce anul trecut echipa sibiană a fost prima peste linia barajului. Numai că având în vedere că FC Hermannstadt a luptat până în ultima etapă pentru un loc de play-off, obiectivul realist ar fi locurile 1 – 2 din play-out. Chiar dacă echipa se află în insolvență și nu poate să lupte pentru un loc de cupă europeană. „Mergem înainte. Ne așteaptă nouă meciuri grele. Deja e alt campionat. Se joacă cu totul și cu totul altceva. La cum a fost acest campionat, era clar că echipele care vor juca în play-out, după înjumătățire, se vor bate pentru retrogradare, pentru că diferența e foarte mică. Vom tremura, dar am încredere în băieți”, a afirmat antrenorul sibienilor Marius Măldărășanu, înainte de primul meci din play-out.

    Bilanțul întâlnirilor directe

    – Un singur succes au bifat sibienii în ediţia curentă de campionat, pe teren advers, 3-1 cu Poli Iaşi (23 iulie 2023)

    – Dinamo şi FC Hermannstadt s-au întâlnit în principala competiţie internă de 11 ori, de șanse ori s-au impus bucureştenii, de două ori au câştigat sibienii, iar alte trei partide s-au terminat la egalitate

    – Primul meci a avut loc pe 25 august 2018, Dinamo – FC Hermannstadt 2-1.

    – O singură partidă s-a încheiat fără gol marcat, pe 15 mai 2019, cu FC Hermannstadt în postura de gazdă.

    – Cele mai multe goluri s-au marcat pe 7 decembrie 2019, FC Hermannstadt – Dinamo 4-2.

    Mediile de vârstă: Dinamo – 26 ani şi patru luni,  FC Hermannstadt – 26 ani.

    Andrei Nicolescu: ”Comunicarea făcută de cei de la Hermannstadt mi se pare puerilă!”

    Pentru meciul de la Sibiu, un bilet la peluză costă 50 de lei, iar la tribuna I, 100 de lei. Un tichet la tribuna II costă 90 de lei. Andrei Nicolescu s-a arătat revoltat de decizia celor de la Hermannstadt, pe care a catalogat-o drept o ”anomalie în fotbalul românesc”.

    Totodată, administratorul special al lui Dinamo a transmis că la meciul de la Sibiu vor fi peste trei mii de dinamoviști care vor susține formația pregătită de Zeljko Kopic. ”E o anomalie în fotbalul românesc. Se întâmplă, dar asta e… Din păcate, și comunicarea pe care au făcut-o mi s-a părut o justificare puerilă, mai ales că apucaseră să anunțe că un bilet va costa 30 de lei. Oricum îl măriseră inițial de la 20 la 30 de lei. Cât timp respectă regulamentul, iar biletele celor din cealaltă peluză vor fi la același nivel, iar noi vom verifica acest lucru, nouă ne rămâne prea puțin de făcut, ne rămâne doar să dezavuăm o astfel de decizie. Eu cred că vor fi mai mult de 3000 de suporteri, pentru că și tribuna a doua va fi cel puțin jumătate plină de dinamoviști”, a spus Andrei Nicolescu pentru Digisport.

    Programul complet al primei etape din play-out-ul SuperLigii   

    Etapa 1:

    ”U” Cluj – FC Botoșani

    UTA Arad – FC Voluntari

    Hermannstadt – Dinamo

    Petrolul – FCU Craiova

    Oțelul Galați- Poli Iași           

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibianul Theodor Grecu este campion mondial la snowcross

    0

    Sportivul sibian Theodor Grecu a devenit campion mondial la snowcross – proba Freestyle, un sport de iarnă, deocamdată, neolimpic, dar în plină ascensiune și vizibilitate printre iubitorii sportului de iarnă. Totodată, reprezentanții Federației Internaționale de Ski – FIS- au monitorizat competiția desfășurată în China în perspectiva introducerii snowcross-ului ca sport olimpic la viitoarele ediții ale Jocurilor de Iarnă.

    România a fost reprezentată de o echipă formată din Theodor „ThoVimir” Grecu la probele masculine și Doreliana Bîltean, la cele feminine. După ce anul trecut, la competiția desfășurată la Schoeneben, Italia, Theodor Grecu a obținut locul 5 la proba de Snow Cross și locul 9 la Freestyle, în acest an, Theo a reușit să se claseze pe prima treaptă a podiumului la proba de Freestyle, ceea ce a însemnat câștigarea medaliei de aur în acestă probă. De asemenea, sibianul a reușit să ocupe locul 4 la proba de SnowCross, la sutimi de secundă de locul întâi. În același timp, debutanta Doreliana Bîltean s-a situat pe locul 12 în clasamentul general al competiției feminine, ambii demonstrând astfel potențialul și angajamentul sportivilor români.

    Performanțele de excepție la Cupa Mondială de SnowCross din Changli, China, deschid o nouă perspectivă pentru sporturile de iarnă practicate pe pârtiile din România, inclusiv pentru participarea și atragerea desfășurării în țară a unor competiții naționale și internaționale similare.

    Theo Grecu – vedetă mondială în noul sport

    Pentru al doilea an consecutiv România impresionează la Cupa Mondială de SnowCross. În perioada 1-2 martie 2024, la Changli, China, locul unde în anul 2022 s-au desfășurat multe dintre probele Jocurilor Olimpice de Iarnă, s-a organizat Cupa Mondială de SnowCross2024 (Novaskis -patinaj pe zăpadă).

    “Novaskis (patinajul pe zăpadă) este o disciplină relativ nouă în panoplia sporturilor de iarnă, și atrage din ce în ce mai mulți practicanți din Europa, Asia și America de Nord. Sportivii echipați cu un set de clăpari speciali, cu talpă asemănătoare schiului, care sunt capabili să asigure alunecarea pe suprafețe înzăpezite, se întrec în două discipline: SnowCross – parcurgerea cât mai rapidăa unui traseu cu porți și obstacole, asemănător probelor de coborâre din schiul clasic și FreeStyle – o probă în care concurenții trebuie să își arate măiestria în a executa trick-urilorla elementele din snowpark.

    Theo Grecu

    Deși acest sport nu este recunoscut și nici încadrat în calendarul internațional al federației naționale de specialitate și, de aceea, cu atât mai puțin sponsorizat, sportivi români entuziaști și îndrăgostiți de acest sport au participat, prin efort propriu și sprijiniți de familie și prieteni, pentru a doua oară consecutiv la această Cupă Mondială, rezultatele lor probând deopotrivă  dedicația pentru sport și capacitățile ulterioare de dezvoltare”, ne-a transmis Theo Grecu. Competiția de la Changli a reunit practicanți ai sportului din Europa (Elveția, Germania, Italia, România) și de pe continentul asiatic (China și Coreea de Sud).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Deputații de Sibiu 1990 – 2024. Mulți demnitari, puține proiecte

    VIDEO: Deputații de Sibiu 1990-2024

    Peste 60 de deputați a avut județul Sibiu în Parlamentul României din 1990 până în prezent. Aleși mai mereu pe liste de partid, excluzând cele două runde de alegeri nominale, pe colegii uninominale, aceștia au reprezentat interesele județului Sibiu în Camera Deputaților și au fost interfața sibienilor cu guvernele care au condus România după Revoluția din 1989.

    Sibiu 100% continuă retrospectiva politică și administrativă a Sibiului democratic cu ocazia celor 35 de ani care au trecut de la Revoluție, și vă prezintă activitatea deputaților ce au reprezentat județul Sibiu în al doilea for legislativ al țării, Camera Deputaților.  

    Ioan Ban

    Ioan Ban – primul deputat liberal sibian

    Ioan Ban (n. 18 august 1942) a fost deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Sibiu pe listele partidului PNL. Acesta a fost membru în Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru administrație centrală și locală, amenajarea teritoriului și urbanism.

    Gligor Ciortea

    Gligor Ciortea. A plecat din politică din cauza lui Ioan Cindrea

    Gligor Ciortea (n. 28 mai 1951) a fost ales deputat pe listele partidului PDAR, adică Partidul Democrat Agrar din România, a lui Victor Surdu. A fost unul dintre cei 9 deputați ai partidului la acea vreme, după alegerile din 1990. Gligor Ciortea a demisionat din Camera Deputaților la data de 14 februarie 1992 și a fost înlocuit de deputatul Liviu Lalu. A fost director al Direcției Agricole Sibiu, imediat după 1990, apoi după activitatea parlamentară a intrat în PDSR și a continuat în PSD. A plecat în 2008 din PSD, axându-se cariera universitară. Mai vechii social-democrați sibieni spun că acesta ar fi fost principalul rival politic al lui Ioan Cindrea, în interiorul PSD Sibiu. Era înscris în PSD din 1994. Acesta a fost împiedicat de colegii social-democrați să ajungă prefect al Sibiului, în 2000.   

    Nicolae Simescu

    Nicolae Simescu a luptat pentru Mediaș

    Nicolae Simescu (n. 6 decembrie 1933 – d. 4 iunie 2014) a fost deputat de Sibiu în legislatura 1990-1992, pe listele partidului Partidul Reconstrucției Naționale din România. A fost profesor universitar recunoscut, în fapt, ca personalitate marcantă a industriei gazului metan din România. Totodată, a fost cetăţean de onoare al municipiului de pe Târnava Mare, având o contribuție importantă în ceea ce înseamnă Mediaş, capitala gazului metan.

    Dumitru Șerban, în ton cu FSN

    Dumitru Șerban (n. 7 septembrie 1955) a fost deputat de Sibiu în legislatura 1990-1992, pe listele partidului FSN. Acesta a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Venezuela, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Elenă și Republica Chile.

    Peter Weber

    Peter Weber, o altă personalitate marcantă a Mediașului

    Peter Weber (n. 27 octombrie 1947, Mediaș – d. 28 martie 2008, Mediaș) a fost un ornitolog român, unul din membrii fondatori ai Societății Ornitologice Române, director al Muzeului Municipal Mediaș, cunoscut muzeograf. În 1994 a fost numit conferențiar la Facultatea de Ecologie a Universității din Sibiu. Între anii 1990-1992, Peter Weber a fost ales deputat în Parlamentul României, din partea Partidului Mișcarea Ecologistă din România, unde a ocupat și funcția de președinte al Comisiei de Mediu a Parlamentului.

    Daniel Ioan Frunzescu

    Daniel Ioan Frunzescu, un politician cu carte

    Daniel Ioan Frunzescu s-a născut în 11 iulie 1958, la Sibiu, fiind deputat sibian al PDSR. Este economist și analist-programator, absolvind Academia de Studii Economice din Bucureşti – Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică. A fost membru FDSN (1992), apoi membru al Grupului parlamentar al PDSR. A continuat apoi în PSD până în 2008, când a renunțat la viața politică.

    Raymond Luca

    Raymond Luca, impus de la București, cu origini în URSS

    Raymond Luca (n. 17 octombrie 1954, Sverdlovsk, RSFS Rusă, URSS, astăzi Ekaterinburg, Federația Rusă) a fost ales ca deputat în legislatura 1992-1996, în județul Sibiu din partea Partidului Liberal 93, și ca senator în legislatura 2008-2012 în circumscripția pentru românii din afara granițelor, reprezentând comunitățile din America. A venit pe loc eligibil de deputat la Sibiu, ca urmare a deciziei luate de conducerea centrală a PNL. Raymond Luca a fost unul dintre fondatorii PNL – aripa tânără, alături de Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu şi Horia Rusu.

    Bogdan Bujor Teodoriu

    Bogdan Bujor Teodoriu, deputat devenit ministru în Guvernul Ciorbea

    Bujor-Bogdan Teodoriu (n. 3 iulie 1953 – d. 10 noiembrie 2014) a fost deputat în Parlamentul României în legislaturile 1990-1992 și 1992-1996 (ales în județul Sibiu), precum și ministru al Cercetării și tehnologiei (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998) în Guvernul Victor Ciorbea. În urma alegerilor din octombrie 1992, Teodoriu este ales ca deputat de Sibiu pe listele Partidului Democrat (PD). A îndeplinit funcția de vicepreședinte al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare. Printre realizările sale din această perioadă se numără Legea concurenței, adoptată în formă finală (în 1996) de către Parlament, care se bazează atât pe această inițiativă parlamentară individuală, cât și pe cea inițiată de Guvern (în septembrie 1994). În PD, Teodoriu a deținut funcția de secretar și apoi pe cea de vicepreședinte al Biroului Național. Nu a avut o legătură concretă cu Sibiul decât prin prisma faptului că a fost impus de conducerea centrală a PD, cu acordul liderilor locali ai partidului.        

    Francisc Toba

    Francisc Tobă, un politician controversat

    Francisc Tobă (n. 23 iunie 1953, Deta – d. 15 august 2023) a ocupat funcția de deputat în legislatura 1992-1996, fiind ales în județul Sibiu pe listele partidului PDSR. A fost consilier al lui Adrian Năstase. Pe 2 august 1998, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă l-a trimis în judecată pe Francisc Tobă pentru tentativă de omor deosebit de grav și complicitate la tratamente neomenoase, fapte din timpul Revoluției din decembrie 1989. Dosarul a fost ulterior restituit de către instanță parchetului.

    Pe 1 martie 2010, Parchetul General a închis dosarul acestuia pe motiv că faptele s-au prescris. Ulterior, acesta a devenit, în 2020, deputat AUR, însă a fost exclus din partid după ce numele lui a apărut în dosarul represiunii de la Sibiu din timpul Revoluției din 1989, redeschis. Acesta se numără printre parlamentarii care au participat la recepțiile de la Ambasada Moscovei la București, după invazia Rusiei în Ucraina. În ultima perioadă, Francisc Tobă a făcut parte din „Alianța pentru Patrie”, partid înființat de Codrin Ștefănescu. A murit, anul trecut, la 70 de ani.

    Ovidiu Șincai

    Ovidiu Șincai, un social-democrat din convingere

    Ovidiu Șincai (n. 14 decembrie 1949 – d. 1999) a fost deputat în legislatura 1996-2000, ales în județul Sibiu pe listele partidului PDSR. După deces, acesta a fost înlocuit de deputatul Ion Igna. Ovidiu Șincai a fost doctor în filozofie și cadru universitar în perioada 1972-1990 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A fost unul dintre liderii PDSR Sibiu și a dat numele Institutului Social-Democrat „Ovidiu Șincai”. Institutul este considerat a fi unul al Partidul Social Democrat (PSD) și este o organizație non-profit de utilitate publică, înființat pe 4 iunie 2002. Fundația a fost înființată cu scopul declarat de a sprijini procesul de modernizare doctrinară, de a întări și dezvolta democrația în Romania și în lume, dar și de a contribui la profesionalizarea clasei politice.

    Mircea Bucur

    Mircea Bucur, revoluționar devenit parlamentar

    Mircea Bucur a fost ales deputat la alegerile din 2000, pe listele PRM Sibiu. Ulterior, a trecut la PSD. A jucat un rol important în Revoluția de la Sibiu. A fost preşedintele Asociaţiei Sibiu Decembrie 1989 şi a deținut, pentru o perioadă, funcţia de preşedinte la nivel naţional al Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 România. Este inginer de meserie, a lucrat 15 ani în fosta fabrică Arsenal, fiind totodată și pilot de raliu.                 

    Gheorghe Suditu

    Gheorghe Suditu, omul care a condus județul în lipsa lui Ioan Cindrea

    Gheorghe Suditu (PSD) a fost validat ca deputat pe data de 6 februarie 2001, când l-a înlocuit pe deputatul Ioan Cindrea. Ulterior, acesta a ocupat funcția de director al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, în mai multe intervale de timp, iar apoi a făcut parte din Consiliul de Administrație al Aeroportului Sibiu. Toată cariera sa politică a fost legată de Ioan Cindrea, președintele PSD Sibiu. Cei doi au condus organizația județeană a PSD Sibiu peste 20 de ani. S-a născut în aprilie 1949, la Sibiu, a urmat cursurile Liceului Economic Sibiu şi este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice Bucureşti. 

    Nicolae Enescu

    Nicolae Enescu, deputat PRM avut

    Nicolae Enescu a fost deputat PRM de Sibiu, între 2000 și 2004. A fost un om de afaceri sibian, care a strâns ceva avere din imobiliare, spații comerciale și terenuri agricole. A fost un parlamentar PRM atipic din acest punct de vedere. A absolvit Facultatea de Tehnologie a Constructiilor de Masini – Institutul Politehnic Pitești, și a fost membru pe durata mandatului în Comisia de politică economică, reformă și privatizare. A fost unul dintre puțini parlamentari sibieni vorbitor de limba franceză.

    Horia Rusu

    Horia Rusu, o perioadă șeful liberalilor sibieni

    Horia Mircea Rusu (n. 18 septembrie 1952, Timișoara – d. 29 ianuarie 2001, Sibiu), în urma unificării liberalilor din 1998, a devenit vicepreședinte al PNL, iar la alegerile legislative din 2000 a fost ales deputat de Sibiu. În 2001, și-a depus candidatura la funcția de președinte al PNL, dar a murit într-un accident rutier cu câteva zile înainte de congresul partidului.

    Cornel Știrbeț

    Cornel Știrbeț a visat la regiunea Sibiu

    În primul mandat de deputat, Cornel Știrbeț l-a înlocuit în funcție pe Horia Rusu. A avut mai multe mandate de deputat în Parlamentul României și  a fost președintele PNL Sibiu. Unul dintre proiectele interesante și propuse de Cornel Ştirbeţ a fost reorganizarea administrativ-teritorială a ţării în 14 regiuni, Sibiul urmând să fie capitala uneia dintre ele. A fost un proiect inițiat în 2013, dar fără succes. Potrivit acestuia, regiunea Sibiu urma să cuprindă județele Sibiu, Alba și Mureș. De altfel, toate proiectele privind descentralizarea și reorganizarea administrativă din 1990 încoace inițiate de parlamentari sau partidele politice au picat, păstrându-se actuala formă administrativă a țării, prevăzută în Constituția din 1991. Totodată, Cornel Știrbeț a trecut apoi la PD-L din posta de șef al liberalilor sibieni.

    Florin Muntean

    Florin Muntean a dat ora exactă în Mediaș

    Florin Muntean a fost președintele PD Mediaș și a fost ales deputat de Sibiu în perioada 2000 – 2004. A fost director la Transgaz și prieten bun cu fostul președinte al PD, Vasile Blaga. Totodată, a contribuit la ascensiunea politică a lui Rareș Bogdan, actualul prim-vicepreședinte al PNL. În paralel cu activitatea politică, a fost un om de afaceri prosper în Mediaș, fiind acționar la o firmă de transport local din municipiu. Timp de mai bine un deceniu a controlat PD Mediaș și a avut un rol important în organizația județeană a PD Sibiu, prin prisma funcțiilor deținute la Transgaz.  

    Marcel Piteiu

    Marcel Piteiu, un alt medieșean cu greutate în politică

    Marcel Adrian Piteiu (n. 5 aprilie 1954, Mediaș – d. 27 septembrie 2015, București) a fost validat ca deputat PD, pe data de 19 decembrie 2007, când l-a înlocuit pe deputatul Florin Nicolae Muntean. Și acesta a reușit în afaceri, iar pentru o perioadă a fost directorul Romgaz. Împreună cu Florin Muntean, cei doi au fost, la un moment dat, oamenii care au avut pe mână gazul metan din România, câștigând lupta de interese cu cei de la București, Guvern și Parlamentul României, care au vrut în repetate rânduri să mute sediile societăților Transgaz și Romgaz de la Mediaș la București.

    Gheorghe Roman

    Gheorghe Roman, deputat și actual primar al Mediașului

    Gheorghe Roman (născut 1972) este un deputat medieșean, ales în legislaturile 2008-2012 și 2012-2016 în județul Sibiu. Prima dată din partea PD-L, apoi ca membru PSD. Director al societăţii locale de transport în comun, între 2001 şi mai 2012 a fost membru al Partidului Democrat Liberal Mediaș, unde a deținut funcția de vicepreşedinte în Biroul Permanent Judeţean. În 2008, a câştigat primul mandat de deputat, pe listele PDL, formaţiune politică pe care a părăsit-o în mai 2012 pentru a candida ca independent la Primăria Municipiului Mediaş, dar a pierdut. A rămas deputat independent până în septembrie 2012, când s-a înscris în Partidul Social Democrat. La alegerile parlamentare din 2012 Roman a obţinut al doilea mandat de deputat, pe listele USL, în Colegiul Uninominal nr. 3 din nordul judeţul. Apoi a devenit primar al municipiului Mediaș, funcție pe care o ocupă în prezent, fiind la al doilea mandat.

    Mircea Cazan

    Mircea Cazan, parlamentarul fără pensie specială

    Mircea Cazan a fost în două mandate deputat PNL de Sibiu. Acesta a renunțat la indemnizația specială după mandatele din Parlament. Printre principalele proiecte inițiate de către acesta pentru județul Sibiu se numără amplasarea unei releu de telecomunicații la Gura Râului pentru zona Mărginimii Sibiului, alinierea tarifelor de roaming pentru români ca în țările din Vest și participarea decisivă la definitivarea legii privind comunicațiile 5G în România.  

    Ioan Tămâian

    Ioan Tămâian, artist în sticlă devenit deputat liberal

    Ioan Tămâian a devenit deputat liberal în 2012, unde a activat în Comisia de Cultură, un domeniu pe care l-a cunoscut îndeaproape. A fost președintele Filialei Sibiu a UAPR. A absolvit Academia de Arte Plastice și Decorative „Ion Andreescu”, Cluj-Napoca. În 1992, și-a înființat o societate comercială proprie, aceasta fiind primul atelier de sticlărie artistică din țară. De patru decenii își dezvoltă un stil propriu, participând la expoziții și simpozioane naționale și internaționale. Înainte de a intra în PNL, și-a încercat șansa de a deveni parlamentar la Partidul Ecologist Român – PER, dar fără succes.

    Ioan Axente

    Ioan Axente, de la Protecția Consumatorului, în Parlament

    Ioan Axente a devenit deputat în mandatul 2012 – 2016, pe listele PSD, însă în ultimul an de mandat și-a dat demisia din partid, devenind independent. A intrat apoi în Partidul România Unită, dar cariera sa politică în Camera Deputaților s-a încheiat. A activat în Comisia de Muncă și Protecție Socială. A fost unul dintre susținătorii convinși ai lui Victor Ponta. A activat mulți ani la Protecția Consumatorului Sibiu.       

    Iacob Pușcaș

    Iacob Pușcaș, singurul deputat al lui Dan Diaconescu

    Iacob Pușcaș (n. 18 ianuarie 1977) a fost deputat sibian, ales în 2012 din partea Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). În decembrie 2013, a trecut la Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR). În cele din urmă a plecat și de acolo și a rămas independent până la finalul mandatului.    

    Gheorghe Frăticiu

    Gheorghe Frăticiu, primar la Avrig și deputat

    Gheorghe Frăticiu a fost ales uninominal din partea PSD. Înainte de a deveni deputat, a fost timp de două mandate primar al orașului Avrig. A activat în politica sibiană timp de aproape 25 de ani. A fost primar al Avrigului, între 2000 – 2008, viceprimar aproape un deceniu, în mandatele primarilor Ilie Stoica și Arnold Klingeis. După ce și-a dat demisia din PSD, Gheorghe Frăticiu a devenit membru al Partidului România Unită. Ulterior, și-a continuat activitatea politică în Pro România, partidul lui Victor Ponta și Daniel Constantin.  

    Dan Barna

    Dan Barna, vicepremier și vicepreședinte al Camerei Deputaților

    Dan Barna (USR) este vicepreședinte al Camerei Deputaților, cea mai înaltă funcție deținută vreodată de un deputat de Sibiu. Totodată, acesta a fost vicepremier în Guvernul Cîțu.

    Constantin Șovăială

    Constantin Șovăială, politicianul care s-a dus după Orban

    Constantin Șovăială este președintele filialei Forța Dreptei Sibiu. Se află la cel de-al doilea mandat de deputat, consecutive. A fost ales de fiecare dată pe listele PNL.     

    Ioan Terea

    Ioan Terea, de la silvicultură la deputăție

    Ioan Terea a fost ales deputat de Sibiu pe listele PSD, în 2016. A fost în mai multe perioade director al Direcției Silvice Sibiu.

    Deputații etnicilor germani

    Din 1990 și până astăzi, etnicii germani au fost reprezentați de 3 deputați în Parlament. Cum ora exactă s-a dat de la Sibiu, aceștia și-au concentrat, în principal, acțiunile politice de la Sibiu, în condițiile în care șefii FDGR, de regulă, au fost din județul Sibiu. Primul deputat a fost Ingmar Brandsch, urmat de Wolfgang Wittstock, iar în prezent este Ovidiu Ganț. Acesta este și cel mai longeviv deputat al etnicilor germani din țară, cu 5 mandate, toate consecutive.

    N. R. Despre ceilalți demnitari, care nu apar cu descrieri individuale, am scris în articolele anterioare.

    CITEȘTE și: Senatorii de Sibiu între 1990 și 2024. Confort maxim în politică

    Femei care au dominat politica și administrația sibiană între 1990 și 2024

    Deputații Sibiului între 1990 – 2024

    Legislatura 1990 – 1992           

    1. Ioan Ban – PNL

    2. Ioan Bogdan – FSN

    3. Gligor Ciortea – PDAR- până în 14 februarie 1992, înlocuit de Victor Lalu – PNȚCD- din 3 septembrie 1992

    4. Corina Ion Iosif- PER

    5. Ioan Leș – FSN, până în până în 19 martie 1992

    6. Petru Gregoriu Maior – PNȚCD

    7. Nicolae Simescu – PRNR (Partidul Reconstrucției Naționale din România)

    8. Dumitru Șerban – FSN

    9. Romeo Marius Trifu – FSN, până în 27 septembrie 1990, înlocut de Bujor Septimiu Tatu – FSN, din 9 octombrie 1990

    10. Peter Weber – MER

    11. Ingmar Brandsch – FDGR

    Legislatura 1992 – 1996

    1. Ioan Bogdan – PUNR, până în 3 martie 1993, înlocuit de Tudor Radu – PUNR

    2. Gavril Dejeu – PNȚCD

    3. Daniel Ioan Frunzescu – PDSR

    4. Raymond Luca – PL 93

    5. Bujor Bogdan Teodoriu – PD, din 26 octombrie 1992

    6. Francisc Tobă – PDSR

    7. Wolfgang- Eberhard Wittstock – FDGR

    Legislatura 1996 – 2000 

    1. Gavril Dejeu – PNȚCD

    2. Lia Andreia Galic – PNȚCD, apoi independent

    3. Sorin Pantiș – PNL

    4. Ovidiu Șincai – PDSR, până în 7 iulie 1999, înlocuit de Ion Igna – PDSR din 23 august 1999

    5. Romeo Marius Trif – PD, apoi independent

    6. Mircea Vâlcu – PUNR

    7. Wolfgang- Eberhard Wittstock – FDGR 

    Legislatura 2000 – 2004

    1. Mircea Bucur – PRM, apoi PSD

    2. Ioan Cindrea – PDSR, pînă în 12 ianuarie 2001, înlocuit de Gheorghe Suditu, PDSR, din 6 februarie 2001

    3. Nicolae Enescu – PRM 

    4. Nicolae Nan – PD

    5. Radu Podgoreanu – PDSR

    6. Horia Mircea Rusu – PNL, până în 29 ianuarie 2001, înlocuit de Cornel Știrbeț – PNL, din 20 februarie 2001

    7. Wolfgang- Eberhard Wittstock – FDGR 

    Legislatura 2004 – 2008 

    1. Ioan Cindrea – PSD

    2. Ruxandra Florina Jipa – PRM, apoi PSD  

    3. Florin Muntean – PD, până în 21 martie 2005, înlocuit de Marcel Piteiu – PD, din 19 decembrie 2007, apoi PD-L

    4. Radu Podgoreanu – PSD

    5. Cornel Știrbeț- PNL

    6. Raluca Turcan – PNL, apoi PD-L

    7. Ovidiu Ganț – FDGR

    Legislatura 2008 – 2012

    1. Cornel Știrbeț – PD-L

    2. Raluca Turcan – PD-L

    3. Gheorghe Roman – PD-L, apoi PSD

    4. Ioan Cindrea – PSD

    5. Mircea Silvestru Lup – PSD

    6. Mircea Cazan – PNL

    7. Ovidiu Ganț – FDGR                     

    Legislatura 2012 – 2016 

    1. Ioan Tămâian – PNL

    2. Raluca Turcan – PD-L, apoi PNL

    3. Gheorghe Roman – PSD

    4. Ioan Axente – PSD, apoi independfent

    5. Iacob Pușcaș – Partidul Poporului – Dan Diaconescu, apoi independent

    6. Gheorghe Frăticiu – PSD, apoi independent

    7. Mircea Cazan – PNL

    8. Ovidiu Ganț – FDGR 

    Legislatura 2016 – 2020       

    1. Dan Barna – USR

    2. Nicolae Neagu – PNL

    3. Constantin Șovăială – PNL

    4. Ioan Terea – PSD

    5. Raluca Turcan – PNL

    6. Ovidiu Sitterli – PSD, apoi fără adeziune la PSD

    7. Ovidiu Ganț – FDGR    

    Legislatura 2020 – 2024 

    1. Dan Barna – USR

    2. Sebastian Suciu – AUR

    3. Christine Thellmann – PNL

    4. Bogdan Trif – PSD

    5. Raluca Turcan – PNL

    6. Constantin Șovăială – PNL, apoi fără adeziune, Forța Dreptei

    7. Ovidiu Ganț – FDGR        

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Sindromul grijii subite la candidații pentru Primăria Sibiu

    La Sibiu, vremea ce tocmai a trecut, una pre electorală, a fost una cu de toate. Unele partide politice și-au scos la vedere candidații printre omenetul sibian, altele s-au pregătit lâncezind de start, în vreme ce veșnicii întârziați s-au complăcut în continuare prin absenteism înverșunat, punând la grea încercare curiozitatea civică a concitadinilor.

    De departe, Alianța Dreapta Unită a fost invadată de cele mai crâncene regrete. Dacă vreme de patru ani (cu excepția anului trecut, în cazul USR), a cam uitat de doamnele sibiene, începutul lunii martie a fost bun prilej de hălăduit prin oraș să împartă lalele ”proștilor sibieni” (după cum declara Dan Barna puțină vreme în urmă despre votanții non ADU). Ăia de nu își amintesc nicicum că politicienii cu pricina sunt bisecți, adicătelea își amintesc de alegători o dată la patru ani. Dar bag sama că și lalelele astea înfloresc, de regulă, așa, cam o dată la patru ani.

    Din avalanșa de poze, ca un făcut, Ruxandra Cibu Deaconu (candidat USR pentru primărie) e cea mai vizibilă. Lucrurile poate ar fi arătat totuși puțin mai altfel dacă s-ar fi urnit spre urbe și Ciprian Faraon (candidatul la primărie din partea Forței Dreptei). Să nu ne hazardăm însă la datul părerii cu păcat, pentru că cel mai probabil, preocupat să se implice ”în toate proiectele Bisericii”, după cum suna comunicatul Mitropoliei despre întâlnirea recentă a acestuia cu preoții, o fi fost la vreo altă pomană (a se citi parastas, maslu etc.) și nu a mai apucat să se afișeze printre sibieni.

    Despre PNL, numai de bine. Ar fi ieșit și ei poate la înaintare, doar că Bucureștiul cântărește greu desemnarea candidaților pentru Sibiu. Și asta, după ce au jurat pe roșu că la sfârșitul lunii februarie ne vor spune cine ne va reprezenta la Primărie și Consiliul Județean. Bine măcar că s-a milostivit de noi Raluca Turcan să anunțe că se va găsi finanțare pentru un proiect de viață și de moarte (politică) a Danielei Cîmpean, adică cel al Spitalului Județean.

    PSD face ce face și… nu prea face nimic. În afară, desigur, de a se fuduli cu reușita acelorași proiecte revendicate la unison și de către PNL. Cât privește candidatul…, rămâne cum am stabilit: nu avem și basta! Așteptăm însă în continuare promoția la tigăi, făină, ulei…

    La FDGR, preocupată până peste cap să comunice eficient cu sibienii, Astrid Fodor nu a avut încă răgazul să se decidă dacă mai vrea o tură la primărie. Apropo, fie și o dată la patru ani, poate se decide măcar pentru o conferință de presă. Să aibă și sibienii posibilitatea să mai întrebe de una-alta…

    AUR, de prea multă simpatie din partea sibienilor, și-a ieșit din… cort. În lipsa unui candidat desemnat din partea acestei formațiuni, un cetățean și-a pierdut răbdarea și a vandalizat cortul menit să adune semnături. Nu e vorba, s-a semnat și el, cu ”Putin”, dar pe cort. Însă în loc de aprecieri pentru compatibilitate cu orientarea formațiunii, s-a trezit delaționat la poliție.

    Alexandru Găvozdea (candidat independent) a descoperit între timp YouTube-ul. Și se descurcă binișor pentru un începător. Poate nu ar fi o idee rea, până la urmă, să își schimbe totuși poza aia de pe bannerul de pe str. Alba Iulia, în care se uită iscoditor în curtea oamenilor.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Aeroportul Sibiu, între mândria sibienilor și falimentul administrației

    După Revoluția din 1989, mai precis din 2000 încoace, Aeroportul Internațional Sibiu, aflat în subordinea Consiliului Județean, a fost modernizat și extins în două rânduri. În 2007, în timpul mandatelor de președinte al Consiliului Județean și de primar al Sibiului ale lui Martin Bottesch, respectiv Klaus Iohannis.

    Sibiul deținea pe atunci titlul de Capitală Culturală Europeană, context în care aeroportul sibian a beneficiat de cele mai ample lucrări de modernizare din istoria sa. Era cel mai modern din țară, după Otopeni, dar cu o aerogară unică în România. Recent, în ianuarie 2024, președintele CJ, Daniela Cîmpean, a inaugurat noul terminal de pasageri, echipamentele de tehnologie IT și securitate fiind de ultimă generație. Mai mult, suntem pregătiți din toate punctele de vedere pentru Air-Schengen.

    În acest moment, aeroportul din Sibiu este cel mai modern aeroport regional din România. Cele două investiții majore în aeroport au trecut, cumulat, de 120 milioane de euro. Aeroportul a devenit, în acest fel, cea mai mare investiție din județul Sibiu de după 1990. O mândrie pentru fiecare sibian, mai ales că a contribuit direct la finanțarea lucrărilor. Acum aeroportul este utilizat și de Comandamentul NATO de la Sibiu, lucru care îi conferă un plus de credibilitate și de notorietate.

    O infrastructură aeroportuară perfectă, dar cu un management… falimenta, din moment ce companiile aeriene continuă să ocolească Sibiul. De fiecare dată, ni s-a transmis că odată cu modernizarea aeroportului, companiile aeriene se vor înghesui. S-au înaintat tot de felul de calcule: în 2007, se visa la un milion de pasageri pe an; acum, în 2024, aeroport poate procesa până la 2,5 milioane de pasageri pe an.

    Însă cifrele reale sunt cu totul altfel: Aeroportul Internațional Sibiu se află pe locul 7 în topul aeroporturilor din România în ceea ce privește numărul total de pasageri în 2023, cu 550.397 pasageri, potrivit raportului Asociației Aeroporturilor din România pe 2023. Avem un aeroport-țiplă, dar, din păcate, de 20 de ani autoritățile locale și comunitatea sibiană nu sunt capabile să atragă companiile aeriene. Încercări s-au făcut mereu din partea CJ și a altor instituții publice din județ, de tot felul de asociații patronale sau investitori străini din țară și din lume, care au promovat aeroportul din perspectiva turismului și a potențialului de afaceri din zonă. Unele companii aeriene importante au venit la Sibiu, însă doar temporar, astfel că nu a existat o continuitate reală a companiilor aeriene.

    Mai mult, neputința autorităților este vizibilă cel mai bine în faptul că nu avem o cursă aeriană Sibiu – București. Multe inaugurări cu fast, dar niciuna nu a rezistat de-a lungul timpului. Din anii 90 și până astăzi, avem noroc că există câteva curse aeriene cu Germania, acestea fiind singurele care s-au încăpățânat să reziste în timp. Și aceasta, datorită comunității germane din Sibiu și împrejurimi. Poate dacă nu ar fi existat această legătură istorică cu Germania, aeroportul Sibiu ar fi falimentat de mult.

    Nu vrem să culpabilizăm pe cineva anume (în 35 de ani, elita administrativă a județului a provenit din toate partidele, iar un rol important l-a jucat chiar Forumul Germanilor din România) pentru lipsa companiilor aeriene de pe aeroportul sibian, însă această stare de fapt arată fără echivoc lipsa de viziune și de perspective a administrației județene (includem aici tot ceea ce înseamnă administrație în județ și municipiile Sibiu și Mediaș), un adevărat faliment administrativ.

    Așadar, în vremuri în care sibianul călătorește destul de mult cu avionul, dar își ocolește propriul aeroport, companiile aeriene ne tratează aeroportul cu constantă indiferență. În aceste condiții, gestionarea managementul aeroportului sibian este cel mai răsunător eșec administrativ al județului Sibiu de după 1989. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    La Retrasib, ”eficiența vine din oameni, nu din roboți”

    Lucrurile simple, întreprinse în mod constant, cu viziune și perseverenta, pot transforma proiectele obișnuite în unele extraordinare. E și cazul Retrasib, parte a grupului internațional SGB-SMIT, unicul producător din România de transformatoare de putere pana la 400kV.

    O combinație între vechi și nou, cu o locație de producție moștenită din anii 1970 și regândită organizațional la standarde de top, în continuă înnoire și dezvoltare.

    O locație prietenoasa, cu personalitate si un interlocutor debordând de energie bună, fecundă. Am rugat-o pe Claudia Adela Gherghel Diaconeasa, CEO-ul Retrasib, să ne spună de unde a pornit povestea companiei.

    Claudia Adela Gherghel Diaconeasa

    ”Retrasib a făcut parte din  companiile energetice de stat –  ca atelier de reparații, modernizări de diferite echipamente necesare sistemului energetic. De altfel, originile firmei, situată pe strada Ștefan cel Mare, nr. 156, datează încă din anul 1895, când a fost înființată Societatea pe Acțiuni Uzina Electrica Sibiu, Retrasib aflându-se de atunci într-o continuă dezvoltare.  Primul transformator, de 20 MVA, a fost reparat în perioada 1956-1957.  În jurul anilor 1970 a fost construită si clădirea din locația actuala, ca centru național de reparații transformatoare de mare putere.

    Ce s-a întâmplat apoi? ”A venit privatizarea, continua istorisirea Claudia Adela Gherghel Diaconeasa. Majoritatea acțiunilor au fost atunci dispersate în rândul angajaților și interesaților din industrie sau domeniu. Sunt mulți colegi încă aici – colegii seniori în special sau copiii lor –, care au fost parte din acest proces. Este o moștenire de mentalitate pro companie si dezvoltare, pe care am consolidat creșterea atinsă astăzi. 

    După anul 2000, principalii acționari majoritari, au venit cu viziunea de transformare a Retrasib în producător de transformatoare. Aceasta s-a și întâmplat, și primele transformatoare au fost produse în perioada 2005-2010. Au fost și o serie de investiții majore, pentru că una este să repari transformatoare, și cu totul altceva să le produci”.

    În anul 2014, Retrasib a fost achiziționat de grupul SGB-SMIT, Grup Internațional cu 14 locații, în toată lumea. La momentul achiziției de către grupul SGB-SMIT eram o fabrică cu capital privat integral românesc, dar neafiliată unui grup de producători sau sub umbrela unui grup de producători cu know-how si oportunități de  upgrade tehnologic, specific industriei. De la momentul preluării de către Grupul SGB-SMIT, am crescut de peste 10 ori cifra de afaceri, iar 2024 promite in continuare o creștere substanțială.

    În prezent, Retrasib produce transformatoare de medie și mare putere, până la 400 MVA și 400 kV. De la Sibiu, transformatoarele pleacă în toată Europa și nu numai, susținând proiecte majore de energie regenerabilă, de transport și distribuție de energie electrică. La acest moment, compania deține un portofoliu de produse unic pe piața din România, ca magnitudine.

    “Anterior, >90% din producția noastră era pentru România. Acum, peste 90% din ce producem sunt transformatoare pentru export. Principalele piețe sunt în zona Scandinavia, Danemarca, Norvegia, Germania, Elveția, Spania, UK, Cehia, Lituania etc. Anul acesta vom produce și pentru un alt continent.

    Foto: Retrasib

    Care sunt valorile Retrasib

    Când e vorba de secretul performanței Retrasib, CEO Claudia Gherghel Diaconeasa nu are nicio ezitare în a indica punctul forte: OAMENII! ”Nucleul care le creează și sincronizează pe toate spre succesul Retrasib de azi și de mâine sunt oamenii Retrasib. Oameni diverși, ca gen și personalitate, oameni de criză și oameni de stabilitate, cu trăiri și idei diferite, oameni vechi și noi, tineri sau experimentați. Pentru ca diversitatea e bună, iar în felul acesta, împreună, suntem mai performanți! Fiecare om poate contribui cu pachetul lui de viziune și impact în orice acțiune.

    Eficiența și dezvoltarea noastră vine din oameni, nu din roboți! Pe lângă accentul pe integritatea corpului fizic și exercitarea funcției, punem mare accent pe sănătatea mentală a oamenilor noștri: de la campanii anti-bullying și training-uri regulate pe comunicare și interacțiune sănătoasă între colegi, până la coach-ul companiei pe care îl poate accesa orice coleg, atât pentru aspecte ce țin de viața profesională, cât și pe cea familială / personală, într-un cadru intim și discret.

    Deviza noastră: Plecăm de la serviciu cel puțin la fel de sănătoși fizic și mental, precum am venit!

    Învățăm să lucrăm cu oamenii noștri 1 la 1, să creăm o congruență a echipelor exact prin compunerea lor din oameni diverși ca tip de personalitate și experiență”. Aceste principii fac din Retrasib o mare familie, cu peste 300 de angajați, în continuă creștere.

    Aceste valori sunt indicatori comuni ai întregului grup internațional SGB-SMIT. Pentru că, spune Claudia: ”Suntem o combinație de vechi și nou: moștenirea unei locații de producție trainice în curs de înnoire și continuă dezvoltare, istoria de performanță și competențe de peste 100 de ani a Grupului SGB-SMIT, din care facem parte. Un grup ale căror valori de interacțiune între oameni și cultura organizațională, se bazează pe Apreciere și Respect, Corectitudine și Transparență, Inițiativă și Implicare, Responsabilitate și Răspundere, alături de orientarea către Rezultat. Le punem în practică și învățăm constant.

    Noi credem foarte tare în diversitate. Diversitatea de gen, diversitatea de naționalități și diversitatea de experiențe, de idei”.

    Claudia Adela Gherghel Diaconeasa

    La acest moment, în Retrasib, din totalul echipei, 20 % sunt doamne și trei naționalități diferite, filosofia companiei fiind aceea de deschidere și pregătire continuă pentru creștere pe această direcție de diversitate.

    ”Am crescut în ultimii 10 ani, de 10 ori, și mai creștem, cu oamenii noștri!”

    Care e cea mai importantă caracteristică a angajatului (sau potențialului angajat) Retrasib? ”Am învățat că specialiști în transformatoare în suficiența necesară nouă, nu avem cum găsi, astfel suntem singurii responsabili să creștem competențele oamenilor noștri. Ce angajăm și pe ce ne focusăm e caracterul oamenilor, în primul rând si bunăvoința, disponibilitatea de a crește conform scopului comun: dezvoltare, stabilitate în ceea ce facem și, evident, focus pe calitate, eficienta si comunicare”, ne spune Claudia Gherghel Diaconeasa.

    Ce oferă Retrasib? Atu-ul companiei, pe care nu îl regăsești foarte adesea pe piața forței de muncă, ține, cu siguranță, de stabilitate. Retrasib e locul din care te poți pensiona, și aceasta pentru că, adaugă  Claudia Gherghel Diaconeasa: ”Noi creștem în baza unui portofoliu de comenzi care se întinde pe câțiva ani, astfel stabilitatea echipei și a competențelor, alături de avantajul vizibilității comenzilor pe termen lung, sunt baza pentru creșterea noastră continuă. Trend-urile se schimbă de la un an la altul. La Retrasib vorbim de stabilitatea și siguranța locului de muncă, în cazul nostru fiind și o industrie unde un transformator se produce între 4 și 6 luni. Noi avem un portofoliu de comenzi care se întinde pe următorii doi-trei ani. Deci oricine se alătură echipei noastre si funcționăm după aceleași principii, împreună, știe că de azi în doi ani poate fi tot aici și dacă își dorește, are unde se dezvolta.

    La acest moment, de la soluția de proiectare și până la comportamentul transformatorului în operare, Retrasib asigură cerințe de calitate exigente, durabilitate în funcționare, și soluții pentru creșterea gradului de sustenabilitate. Calitatea transformatoarelor Retrasib este garanția recunoașterii și recomandării operatorilor de transport și distribuție energie electrică, producătorilor de energie eoliană/solară, dar și a constructorilor de stații de transformare  sau a investitorilor privați din România și din străinătate.

    Transformatoarele care… transformă oamenii

    ”Creștem anual datorită investițiilor în echipamente și tehnologii, complexitatea tehnică a transformatoarelor produse, eficiența proceselor și activitatea de cercetare – dezvoltare de care beneficiem. Știm că suntem singurii din țară, cu portofoliul nostru, astfel că noi suntem responsabili de un plan de integrare și învățare susținut și adecvat pentru colegii noi și de formarea continuă, internă și intra-grup a colegilor existenți”, precizează Claudia Gherghel Diaconeasa.

    Retrasib. Un loc și o ”locuire” în care oamenii învață să se perfecționeze cu fiecare zi petrecută aici. Iar perfecționarea nu e doar una profesională. Ci, mai ales, una în care te dezvolți în integritatea ta fizică și mentală. Și o zonă de lucru din care nu lipsește zâmbetul. Bucuria aceea ”contagioasă” care te face să simți că ți-ai găsit locul potrivit. Și aceasta, poate și din faptul că la Retrasib ”eficiența vine din oameni, nu din roboți”.

    Claudia Adela Gherghel Diaconeasa

    Valorile de leadership

    • – Apreciere și respect
    • – Corectitudine și transparență
    • – Reponsabilitate și răspundere
    • – Inițiativă și implicare
    • – Orientare către rezultate
    • – Fiabilitate

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Istoria comunismului văzută prin ochii unei tinere cercetătoare-muzeograf

    Istoria recentă constituie, pentru cei mai mulți dintre noi, un subiect delicat. Există un număr restrâns de cercetători care abordează această parte a cronologiei istorice, ținând cont de faptul că nu a trecut foarte mult timp de la căderea regimului comunist  în România. Se se întâmple aceasta oare din cauză că istoria comunismului a rămas încă vie în ADN-ul nostru?

    Andreea Corca este muzeograf în cadrul Muzeului Național Brukenthal și tânără cercetătoare a trecutului comunist. Poveștile spuse, prin cuvinte scrise sau vorbe rostite, schimbă vieți, de aceea literatura istorică a influențat-o să aleagă această profesie. Dar cum a ajuns să o pasioneze istoria comunismului? Ne  răspunde prin cuvintele următoare: ”Istoria comunismului mi-a stârnit curiozitatea încă din anii studiilor liceale. Trecutul recent este încă viu. Când am ajuns pentru prima oară într-o arhivă și am deschis primele dosare, care spre surprinderea mea, nu mai fuseseră consultate anterior, mi-am dat seama că doresc să lucrez în sfera cercetării.

    Pentru mine, a înțelege evoluția istorică a României ultimului secol este o provocare intelectuală, care îmi oferă constant surprize. Cu toate că perioada comunismului este cea mai apropiată de noi – din punct de vedere cronologic, este și cea mai puțin studiată. Actualmente, la dispoziția cercetătorilor comunismului se află fonduri arhivistice de a căror existență nici nu se cunoștea în urmă cu câțiva ani.

    Chiar și așa, multe alte arhive, care ar putea acoperi lacunele  istoriografice ale comunismului, se află încă în fonduri secretizate. Unui istoric îi este poate mai ușor să dezbată un eveniment petrecut acum 1000 de ani, decât să vorbească despre crimele Revoluției, pentru că ceea ce s-a întâmplat acum trei decenii continuă să stârnească tot felul de frici. Trebuie să ai un spirit justițiar pentru a trata istoria comunismului. Nu te poți minți pe tine însuți și nu poți ascunde ceea ce constituie o evidență.

    Comunismul este și perioada de care suntem legați ombilical: eu m-am născut în anul 2000, dar părinții și bunicii mei au trăit-o, iar unele traume le-am moștenit și eu, la fel ca toți cei de vârsta mea, chiar dacă le resimțim indirect. Părțile întunecate ale istoriei mi-au stârnit cel mai mult curiozitatea. Gândiți-vă la felul în care, de exemplu, este privită perioada interbelică: toată lumea vorbește despre mitul interbelicului de aur, toată lumea se gândește cu nostalgie la acea perioadă. Și se lasă la o parte faptul că perioada interbelică a fost marcată de extremisme politice. Până la urmă, avem de-a face cu o falsă nostalgie. Eu, ca tânără născută după ’89, nu pot avea o nostalgie reală pentru ceea ce s-a întâmplat înainte de a mă naște. Nu întâmplător, nostalgia față de comunism persistă și acum”.

    Copilăria în comunism

    În prezent, Andreea Corca derulează un proiect dedicat copilăriei în Sibiul anilor ’80. ”Mulți oameni își privesc copilăria cu nostalgie. Am intervievat persoane care la Revoluție aveau cel mult 16 ani. Aceste persoane și-au trăit copilăria fără a conștientiza intruziunea politicului în viața lor privată. În mod firesc, un copil nu a putut simți influența regimului la fel de mult ca un adult. Ei se raportează cu nostalgie nu la regimul comunist, cât la copilăria lor”, ne spune  Andreea Corca.

    Mitul banilor din comunism

    Banii în perioada comunismului nu erau o problemă, dar cât de mult s-a străduit regimul să creeze egalitatea între oameni, nu prea i-a ieșit. ”Există acest mit: că în perioada comunistă lumea avea bani, dar nu avea pe ce să îi cheltuiască. Cel puțin din interviurile pe care le-am realizat până acum, a reieșit că nu e chiar adevărat. Muncitorii fabricilor nu își permiteau să dea banii pe orice. Păpuși Arădeanca, de exemplu, aveau majoritatea fetițelor, dar le vedeau ca pe niște bibelouri. Cum ne-am putea imagina copilăria fără jucării? Ei bine, în comunism, multe jucării erau făcute manual: din lemn, pănuși de porumb, hârtii…

    În rest, se găseau jucării la Magazinul Bucuria Copiilor, care era poziționat pe Strada Nicolae Bălcescu. Din ceea ce mi-au povestit intervieviații mei, într-adevăr, Sibiul era oarecum privilegiat, situația aprovizionării alimentare nu era așa de precară, în raport cu București. Situația s-a schimbat la sfârșitul anilor ’80, când avem de-a face cu o penurie economică generalizată. Se găseau tot mai puține alimente pe rafturile magazinelor”, ne povestește muzeograful.

    Industriile Sibiului în comunism

    Dacă ne gândim la comunism, primul lucru care ne vine în minte este clasa muncitoare, fabricile care susțineau economia Republicii Socialiste România. Sibiul chiar a fost o forță economică în acea perioadă. ”În perioada comunistă, Sibiul era prezentat ca o carte de vizită a Republicii Socialiste România, deoarece era un județ destul de industrializat. Ne referim aici la fabricile din Sibiu, dar și cele din județ.

    În Mediaș, spre exemplu, au funcționat celebrele fabrici Vitrometan, aceasta fiind o fabrică de sticlărie, și Emailul Roșu, specializată în producerea vaselor emailate.  Produse ale acestor două fabrici până și eu le-am găsit în casa bunicilor mei, ele au rezistat în casele românilor chiar și la trei decenii distanță de la căderea comunismului. În orașul de pe Cibin au existat o multitudine de alte fabrici: cum ar fi Independența, Balanța sau 13 Decembrie. Eforturile de sistemtizare teritorială ale regimului comunist au făcut ca multe persoane să migreze din mediul rural, la oraș.

    Acest transfer a început încă din anii ’50, și ca o consecință a colectivizării forțate. Unul dintre principalele scopuri ale comunismului a fost și industrializarea. De ce? Pentru că, prin industrializare, comuniștii considerau că pot crea o puternică clasă muncitoare, fidelă regimului. Pe de altă parte, prin industrializare, ei considerau că România ar putea atinge independența economică și, totodată, ar putea echilibra decalajul modernizării – acele secole de înapoiere, mult trâmbițate de oficialii regimului. Mulți dintre locuitorii mediului rural nu au privit acest transfer ca pe un rău, cum ar crede mulți dintre noi. Pentru țăranul care ajungea desculț, prin anii ’50-’60, în mediul urban și beneficia de o locuință proprie, dotată cu instalații de încălzire și canalizare, bineînțeles că era un lucru fascinant. El credea apoi că regimului îi datorează transformarea sa, pentru că ajunsese să aibă parte de niște avantaje la care nici nu spera în satul lui natal, cu toate compromisurile pe care le implicau”, ne relatează Andreea.

    România – țara cu cei mai mulți informatori din blocul comunist sovietic?

    Informatorii au fost ochii și urechile Securității, regimul a făcut în așa fel încât să separe grâul de neghină, scoțând la iveală caracterele slabe ale unor oameni. ”O parte din atribuțiile mele de serviciu sunt de a cerceta istoria industriilor sibiene în perioada comunistă. Am obținut momentan, din fondurile CNSAS, un dosar de obiectiv al întreprinderilor din Sibiu, în care am descoperit, mai degrabă, date statistice: spre exemplu, care era situația rețelelor informative din fabrici. Erau destul de mulți informatori. Deși regimul comunist a susținut mereu că este un apărător al clasei muncitoare, aceste documente  de arhivă demonstrează că regimul s-a întors împotriva clasei pe care pretindea că o reprezintă, pentru că, pe lângă acei informatori, ele arată cum aparatul represiv funcționa inclusiv la nivelul unei simple întreprinderi industriale. La un moment dat s-a realizat un studiu de către istoricul Marius Oprea, iar rezultatul acelui studiu a arătat că România a avut printre cei mai mulți informatori pe cap de locuitor din întregul bloc sovietic”, ne explică muzeograful.

    Lupta între generații

    Generații vin și generații pleacă, doar un singur lucru rămâne: povestea. ”Lupta între generații a existat dintotdeauna, așa cum există și astăzi. Noi, tinerii, avem multe de învățat de la cei mai în vârstă. Există nostalgie pentru comunism. Neomarxismul este propagat în mediile intelectuale occidentale. Noi încercăm să evidențiem ororile comunismului tocmai în speranța respringerii acestui regim ca opțiune de guvernare”, mai spune Andreea.

    Ce ne rezervă viitorul

    Cu toate schimbările ce se petrec în jurul nostru, ne e frică de ce ne așterne viitorul. ”Nu sunt adepta istoriei postfactuale, și nu pot să mă exprim cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Tot ceea ce  pot afirma e că istoria a demonstrat că viitorul este imprevizibil. Trăiesc însă cu încrederea că nu ne vom putea întoarce la comunism, pentru că există suficiente motive să respingem ideea totalitară”, concluzionează Andreea Corca.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Nicolae Trif, muzeograful sibian care va derula un proiect de cercetare finanțat de National Geographic Society

    Cunoaștem atât de puține lucruri legate de trecutul nostru apropiat… Însă, gândiți-vă cât de puține lucruri știm despre trecutul nostru preistoric. Câte creaturi au călcat sau înotat în spațiul nostru de acum e încă un mister, deși cert e că s-au făcut descoperiri importante în domeniu. Dar, din păcate, treaba nu e exploatată la maxim. Ce ne lipsește? Autorități mai competente și uneori personal pasionat. Dar, totuși, prin marea aceasta de profani, există și oameni care își dedică timpul și energia cercetărilor paleontologice.

    Nicolae Trif, pe lângă faptul că este muzeograf la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, se ocupă și cu studiul peștilor preistorici din România, în mod special al rechinilor. Este singurul specialist din țara noastră pe rechini fosili.

    Muzeograful Dr. Nicolae Trif va desfășura, începând din luna aprilie a acestui an, un proiect de cercetare finanțat de prestigioasa instituție de explorare și cercetare, National Geographic Society. Proiectul, cu titlul „Rechini și pisici de mare fosile din Oligocenul și Eocenul Bazinului Transilvaniei (România)” implică o extinsă cercetare în teren și laborator cu o echipă complexă de specialiști în diverse ramuri ale paleontologie (paleoecologie, vertebrate, nevertebrate, medii sedimentare etc.), dar și cu voluntari care au avut o activitate excepțională în cadrul muzeului. Alături Nicolae Trif vor participa alte 7 persoane din mai multe universități și institute de cercetare din România dar și un specialist în imagine și electronică.

    Nu mă consider un paleontolog de birou

    Pasiunea lui  pentru paleontogie a pornit din anul  I de facultate. ”Eram în facultate și trebuia să aducem niște roci la laboratorul de geologie. A fost primul contact cu trecutul preistoric, m-a fascinat. După facultate, am avut o perioadă în care am experimentat alt domeniu, dar nu am renunțat să studiez paleontologia. Prin 2012, am reluat activitatea, am început să colaborez cu muzeul și să scriu primele articole. Desigur, există paleontologi și de «birou», ca să spun așa, dar și alții care fac și teren. Fac și eu teren, e o plăcere pentru mine să simt «energia» rocilor și fosilelor în mediul lor natural. E foarte interesant să găsești lucruri pe care nu le-a văzut nimeni niciodată”, mărturisește Trif Nicolae.

    Acum milioane de ani Sibiul era o mare

    E greu să ne imaginăm acum munții și dealurile din împrejurul orașului nostru scufundate în apă, dar Sibiul, la fel ca toată România, acum milioane de ani au fost sub apă. ”Despre Jurasic nu pot spune foarte multe, cert e că și atunci a fost apă, dar au fost găsite prea puține resturi de rechini fosili în România. Marea a continuat multe zeci de milioane de ani. Ultimele mele descoperiri au fost în Dobrogea, studiind în Cretacic, apoi Cluj, unde am căutat într-o perioadă mai apropiată, dar tot acum 35 de milioane de ani. Atunci când te gândești la o perioadă să o cercetezi, te uiți întâi și întâi unde au mai fost găsite roci de vârsta aia. Te informezi dacă au mai fost studii anterioare, verifici  ce s-a mai găsit. Iar, următorul pas, te duci pe teren, și speri să ai noroc. Trebuie să ai răbdare și noroc, și cel mai important lucru: nu trebuie să te lași. Cea mai mare creatură găsită de mine a fost un dinte de megalodon, cel mai mare rechin care a trăit vreodată. La rechini, ei având schelet cartilaginos, nu se fosilizează decât dinții sau spinii, de cele mai multe ori”, a declarat paleontologul.

    Studiile preistorice – o altă problemă a României

    Mulți oameni au auzit de niște proiecte de infrastructură oprite din cauza unor descoperiri arheologice, dar când vorbim de studiile preistorice, treaba să altfel. ”Din păcate, nu există în legislație cu privire la protejarea anumitor situri de roci sau rămășițe fosile, atunci când se dorește prelungirea infrastructurii sau construirea anumitor clădiri. Arheologii fac o inspecție de cercetare să vadă dacă în zona unde urmează să fie construită o autostradă se află obiecte de patrimoniu, spre exemplu, dar în ceea ce privește paleontologii, nu e așa. Dacă autostrada trece peste o turmă de dinozauri sau rechini fosili, nu contează, deoarece legislația nu spune nimic de paleontologie.

    Repet, România stă foarte prost la capitolul paleontologie. Odată, că sunt destul de puțini cercetători, nu prea se face popularizare al domeniului acesta din varii motive. Altul, ar fi problema finanțării, cei care ar putea scrie cărți de popularizare nu sunt ajutați cu nimic. Una din ultimele cărți de popularizare în domeniu a fost publicată prin anii 1980. Un alt aspect, în România, ca «civil», nu prea ai voie să colecționezi fosile, deoarece, de data asta, legiuitorul pune în oală arheologia cu paleontologia. Există locuri în țara noastră unde poți întoarce fosile, la propriu, cu lopata. De exemplu, există niște fosile care se numesc numuliți, numiți popular bănuței de piatră și arată asemănător ca niște monede. Ele se găsesc în aglomerări de sute de milioane de indivizi. Nu s-ar întâmpla nimic dacă niște elevi ar merge să colecteze cu un profesor de biologie, geografie, aceste fosile și să le studieze, dar, cum am mai spus, legea nu permite”, a mai spus muzeograful.

    Istoria, pentru oamenii de azi, trebuie să fie foarte importantă. ”Ca să faci studii în domeniul paleontologiei, pe lângă pregătire în domeniu, ai nevoie de un rucasc, un ciocan geologic, o hârtie și un pix și te duci să vezi ce găsești. Fosile găsești peste tot în România, dacă știi să te uiți. Poate doar mijlocul Sibiului să nu poți găsi”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Azi, intrare liberă de Ziua femeii, pentru doamne și domnișoare, la Muzeul de Artă Contemporană

    Astăzi, 8 martie, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, Muzeul Naţional Brukenthal oferă acces gratuit pentru doamne și domnișoare la Muzeul de Artă Contemporană. Programul de vizitare este între ora  9:00 și 17:00, ultima intrare este la 16:30.

    Ziua Internațională a femeii, marcată la noi în aceeași zi cu ”Ziua mamei”, este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a celebra realizările sociale, politice și economice ale femeilor. Tot în această zi, se onorează lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.

    Este un punct în mișcarea pentru drepturile femeilor, atrăgând atenția asupra unor probleme precum egalitatea de gen, drepturile reproductive și abuzul împotriva femeilor.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Femei care au dominat politica și administrația sibiană între 1990 și 2024

    Femeile cu funcții în politica sibiană în cei aproape 35 de ani care au trecut de la Revoluție au fost rare, însă și-au făcut simțită prezența în viața societății sibiene, cel mai adesea, prin capacitatea de muncă, experiența profesională acumulată de-a lungul anilor în administrație, dar și prin comunicarea foarte bună cu cei care le-au ales în funcții. Iar atunci când au ajuns la conducerea unor instituții-cheie au demonstrat din nou că au un parteneriat solid cu sibienii, câștigând voturile și încrederea acestora.

    Raluca Turcan, Daniela Cîmpean, Astrid Fodor, Christine Thellmann, Adela Muntean, Maria Minea sau Minerva Boitan sunt exemple de reușită în administrație și politică.

    Așadar, actualmente avem un ministru în funcție, un primar care conduce municipiul Sibiu, președinte de Consiliul Județean, după ce am avut două femei în funcția de prefect al județului, deputați în Parlamentul României și un senator de sex feminin, dar și o sibiancă, după mamă, europarlamentar în Parlamentul European. Perioada în care femeile au dominat politica sibiană cel mai mult este intervalul 2014 -2024. Practic, în prezent, asistăm la un vârf de generație al femeilor în politica și administrația sibiană.

    Acestea reprezintă vârful iceberg-ului în politica sibiană, însă în spatele lor se află alte femei cu funcții de conducere în partide, în primării, în instituțiile subordonate, în societățile comerciale și consiliile locale din județ. Acestora li se adaugă funcțiile cheie deținute de femei în instituțiile deconcentrate ale ministerelor, în justiție, în Consiliul Județean și în instituțiile subordonate, în sănătate, dar și în mediul privat.

    La 35 de ani de la Revoluție, putem spune că femeile în politică sunt reprezentate puternic în județul Sibiu, chiar dacă uneori în loc să aducă echilibru, decență, o viziune mai pozitivă, reacționează mai dur decât colegii lor la critici sau la lucrurile care le șifonează imaginea. Una peste alta, femeile din politica sibiană au adus lucruri importante în comunitatea locală, au făcut o imagine pozitivă județului Sibiu, dar au existat și momente când s-au coborât la nivelul neonorant al precursorilor lor. Mai ales atunci când au crescut în umbra unor lideri politici puternici, acest lucru lăsându-și amprenta asupra evoluțiilor lor politice ulterioare, cu bune și cu rele.

    Astrid Fodor

    Astrid Fodor dă tonul în administrația sibiană

    Astrid Fodor se află de aproape 10 ani în funcția de primar al Sibiului, de la începutul lunii decembrie 2014, după ce în prealabil a fost viceprimar al orașului, din 2008. A urcat în funcție din poziția de viceprimar, ca urmare a alegerii lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al României. A continuat pe aceeași linie administrativă a predecesorului său, astfel că acest lucru i-a adus două mandate de primar, 2016 – 2020 și 2020 – 2024. Acum se gândește la un al treilea mandat în fruntea Sibiului.

    Realizările și eșecurile administrației Fodor le vedem în municipiu, însă a rămas consecventă în strategia sa, una în care factorul politic nu prea a contat, în condițiile în care este membru FDGR. „Vreau să spun că fiecare lucru pe care l-am făcut a fost în folosul comunităţii. Vă mulţumesc, domnule Iohannis, pentru că mi-aţi dat ocazia să lucrez cu dumneavoastră din 2008, zi de zi. O să duc mai departe strategia Sibiului începută de dumneavoastră”, a spus Astrid Fodor, după ce a fost aleasă de către Consiliul Local Sibiu în funcția de primar interimar al Sibiului.

    Economistă, Astrid Fodor și-a început cariera la o întreprindere din Mediaș. După doar un an, a revenit la Sibiu, unde s-a angajat la fabrica Libertatea. Aici a activat timp de 23 de ani, până când societatea și-a închis afacerea, iar apoi a început să se ocupe de finanțele Consistoriului Evanghelic. „Nu mi-a fost greu să mă impun. Și nu îmi este greu să mă impun. Dacă femeia are calitățile necesare pentru un lider, să fie, dacă le are bărbatul, să fie… Deci nu are niciun fel de relevanță, din punctul ăsta de vedere, dacă ești bărbat sau femeie”, susține Astrid Fodor, în urma unei declarații făcute mass-mediei în momentul în care a devenit primar al Sibiului.

    De când este primar, Astrid Fodor a făcut echipă bună cu viceprimarul Corina Bokor, principalul om de încredere din primărie.

    Daniela Cîmpean

    Daniela Cîmpean, primul președinte de Consiliu Județean al județului

    Daniela Cîmpean și-a consolidat cariera politică în 2016, când a devenit președinte al Consiliului Județean Sibiu, din partea PNL. A activat din calitatea de consilier județean în fostul PD, iar apoi, susținută de Raluca Turcan, președintele PNL Sibiu, a devenit prima femeie politician care ocupă această funcție în județul Sibiu. Mai mult, în 2016, când a obținut primul mandat de președinte al Consiliului Județean Sibiu, a devenit singura femeie președinte de Consiliu Județean din țară. Un lucru onorant pentru administrația județeană sibiană, în condițiile în care pentru prima dată județul Sibiu avea un tandem feminin la conducerea primăriei municipiului reședință de județ și Consiliului Județean. O premieră și pentru România. Situația avea să se repete și în perioada 2020 – 2024.

    Președintele CJ a absolvit Liceul Pedagogic Sibiu, secția educatori-învățători, iar printre abilitățile acumulate atunci, potrivit propriului CV, s-au numărat „dorința de a mă face înțeleasă în privința punctelor de vedere susținute, aplecarea spre argumentarea punctelor de vedere, capacitatea de a transmite mesajele raportat la capacitatea și nivelul de înțelegere al interlocutorului, capacitatea de evaluare bazată pe criterii obiective”. Apoi, după ce a absolvit Facultatea de Științe Juridice și Administrative, secția Drept, din cadrul ULBS și-a deschis propriul cabinet de avocatură. Acum, ca președinte de CJ, susține că atuurile sale sunt „o bună cunoaştere a problemelor cu care se confruntă primăriile și instituțiile publice, probleme generate în primul rând de legislația lacunară și interpretabilă, dar și de lipsa interesului de îmbunătățire a performanțelor angajaților din administrația publică în general”, potrivit declarațiilor sale.

    Adela Muntean

    Adela Muntean, prima femeie devenită prefect. Premieră istorică

    Sibienii au așteptat aproape 27 de ani de la Revoluție pentru ca un guvern să numească o femeie în funcția de prefect al județului Sibiu. A avut atunci susținerea PSD Sibiu și a fost numită în octombrie 2017. Este vorba despre Adela Muntean, cea care în trecut a fost secretar la primăria din comuna Roșia. Mai mult, faptul că lucra deja în prefectură la data numirii ca Reprezentant al Guvernului în teritoriu a fost un atuu pentru aceasta.

    La acea vreme, a fost pentru prima dată în istoria Sibiului, de după Revoluție, când cele mai importante funcții ale județului erau ocupate de femei: Primăria Sibiu – Astrid Fodor (FDGR), Consiliul Județean – președinte Daniela Cîmpean (PNL) și Prefectură – prefect Adela Muntean. Odată cu destituirea din funcția de prefect, a prins gustul politicii. După ce a cochetat cu PSD, ulterior a trecut la PMP și a candidat, în 2020, la funcția de președinte de Consiliu Județean, însă fără sorți de izbândă în fața Danielei Cîmpean.         

    Maria Minea

    Maria Minea, prefect pe același trend

    Trio-ul feminin în administrația sibiană s-a menținut în continuare. Maria Minea a fost numită prefect în august 2019, susținută, de asemenea, de PSD Sibiu, în virtutea sloganului ”doamnele conduc județul”. Venea tot din postura de secretar de comună, în speță comuna Loamneș.

    Maria Minea a fost secretar al municipiului Mediaș din 2009, până în iulie 2016, când a demisionat după alegerea în funcția de primar a lui Gheorghe Roman. Înainte de asta, Maria Minea a fost director al Direcţiei de Asistenţă Socială Mediaş. A fost pentru prima dată când un funcționar public sau șef de instituție din municipiul Mediaș a ajuns prefect al județului. Este ultimul funcționar de sex feminin care a ocupat poziția de prefect.  

    Raluca Turcan

    Ministru Culturii vine de la Sibiu

    Cea mai înaltă funcție deținută de o sibiancă (ce-i drept, prin adopție) în administrația centrală îi aparține actualului ministru al Culturii, Raluca Turcan. Aceasta a fost mai întâi vice-premier în Cabinetul Orban, apoi ministrul Muncii, tot în echipă cu Ludovic Orban. Odată cu numirea cabinetului Ciolacu, a devenit ministrul Culturii.

    Raluca Turcan s-a stabilit în urmă cu aproape 20 de ani la Sibiu. A crescut în politică cu ajutorul mentorul său Theodor Stolojan, după care a devenit președintele PNL Sibiu. Totodată, este deputatul sibian cu cele mai multe mandate în Parlamentul României – 5 la număr. Și are toate șansele ca la alegerile parlamentare din toamnă să stabilească un nou record. Totodată, este unul dintre cei mai longevivi parlamentari și la nivel național. „Înainte de a fi în politică, am fost în consultanța politică. Dând sfaturi pentru oameni politici, m-am gândit că, dacă se ivește ocazia, aș fi deja pregătită să fac politică. Simțeam că am ceva de spus și că e nevoie în politică de oameni tineri, cu idei și cu dorința de a schimba ceva. Iar șansa s-a ivit în 2004, când eram în PNL, fiindcă președintele de atunci al PNL, Theodor Stolojan, a dat o șansa unei noi generații în politică. În 2004, au fost promovați mai mulți tineri în PNL, iar printre ei m-am numărat și eu. O întreagă generație politică trebuie să fie recunoscătoare pentru șansa pe care a primit-o în 2004”, declara Raluca Turcan, într-un interviu acordat mass-media centrală, în urmă cu ceva timp.   

    Minerva Boitan

    Minerva Boitan, prima și singura femeie senator a județului

    Minerva Boitan, din partea PNL, a devenit prima femeie senator din județul Sibiu în Parlamentul României. Se întâmpla după alegerile parlamentare din 2008, iar faptul că a fost aleasă prin vot direct și uninominal și nu pe listă de partid este cu atât mai onorant. A reprezentat Mărginimea Sibiului în principalul for legislativ al țării, ca urmare a colegiului în care a candidat. Din păcate, de atunci a rămas  și singura femeie senator din județul Sibiu până în prezent.

    A ocupat funcții importante în rețeaua sanitară județeană, în condițiile în care a fost managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență și directorul Direcției de Sănătate Publică Sibiu. Este născută pe 18 februarie 1956, în comuna Apoldul de Jos. Este căsătorită cu inginerul Alexandru Boitan și are doi copii. A studiat medicina la Facultatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și este medic primar în expertiza și recuperarea capacității de muncă.

    Christine Thellmann

    Christine Thellmann, prima deputată de Mediaș

    Christine Thellmann a călcat pe urmele tatălui său în politică, fostul primar FDGR al Mediașului, Daniel Thellamn, intrat apoi în PD-L. De altfel, aceasta a fost pentru o perioadă și viceprimarul municipiului Mediaș, făcând echipă cu primarul Mediașului, Gheorghe Roman. Apoi a făcut pasul spre Parlamentul României, unde la ultimele alegeri a obținut un post de deputat, din partea PNL Sibiu, pentru zona de nord a județului și municipiul Mediaș. „Când femeile au libertatea să se manifeste, potențialul de care dau dovadă este remarcabil. Societățile care prosperă sunt cele în care femeile se află la masa deciziilor, iar ideile și munca lor sunt valorificate”, susține Christine Thellman.

    Potrivit activității sale parlamentare, a inițiat și contribuit la 139 de proiecte de legi privind îmbunătățirea infrastructurii, în educație, transporturi și în alte domenii de interes.

    Ruxandra Jipa

    Ruxandra Jipa, impusă la Sibiu de Vadim Tudor

    Florina Jipa a reprezentat Sibiul, în legislatura 2004 – 2008, în Parlamentul României, însă impusă de conducerea PRM la nivel național. S-a născut în 3 iunie 1944, în orașul Câmpulung Muscel, județul Argeș, este căsătorită și are un copil.

    A îndeplinit diferite funcții academice, iar în perioada 1997 – 2000 a fost judecătoare la Tribunalul București. În legislatura 2000-2004, Florina Jipa a fost aleasă deputat pe listele Partidul România Mare și membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Suediei și Republica Cehă. În legislatura 2004-2008, Florina Jipa a fost aleasă pe listele Partidul România Mare, dar în septembrie 2008 a trecut la PSD. A devenit apoi senator din PP-DD, dar nu a mai avut nicio legătură cu județul Sibiu.

    Lia Galic

    Lia Galic, din învățământ, în Parlament

    Lia-Andreia Galic (n. 29 ianuarie 1963) a fost deputat sibian în legislatura 1996-2000, ales în județul Sibiu pe listele partidului PNȚCD ca parte a Convenției Democrate Române, care, ulterior, din februarie 2000, a devenit independentă. Lia-Andreia Galic a fost membră în grupul parlamentar de prietenie cu Australia. A fost membră PNȚCD încă din 1990.

    Este profesoară de limba engleză și a fost susținută în politică în acea perioadă de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu. În ultimii ani, stabilită în București, a devenit o puternică susținătoare a lui Klaus Iohannis. Totodată, pentru o perioadă, a fost directorul Muzeului Național Filatelic.   

    Corina Ion-Iosif, prima femeie deputat de Sibiu

    Prima femeie deputat din județul Sibiu după 1989 a fost ecologista Corina Ion-Iosif, născută în 1963. A reprezentat în Parlamentul României Partidului Ecologist Român – PER. Totodată, a fost prima femeie din Sibiu care a ocupat o poziție semnificativă în politica și administrația sibiană. A făcut parte ca deputat din grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Thailanda, Republica Libaneză, Italia, Republica Populară Chineză și Germania. 

    Daciana Sârbu

    Daciana Sârbu, europarlamentar cu rădăcini sibiene

    În perioada 2009 – 2014 a reprezentat, direct, județul Sibiu în Parlamentul European, una dintre prioritățile sale de atunci fiind susținerea oierilor, în special cei din Mărginimea Sibiului. Totodată, a avut câteva inițiative privind  promovarea alimentației sănătoase, în special în rândul copiilor. În 2012, Plenul Parlamentului European a dezbătut un raport esențial ce solicita standarde mai stricte privind producerea și promovarea unor alimente importante, precum laptele praf, preparatele pe bază de cereale sau alimentele pentru nevoi medicale speciale.

    Ca raportor al Grupului S&D, Daciana Sârbu a stabilit punctul de vedere al socialiștilor europeni în acest dosar, contribuind cu o serie de amendamente relevante ce se regăsesc în textul final al raportului. Ulterior, prin votul plenului, Parlamentul European a adoptat acest cadru legislativ major, care a garantat consumatorilor acces la informație de mai bună calitate în privința alimentelor și protecție mai bună pentru grupurile vulnerabile, precum copiii.

    În ianuarie 2017, Comisia de Sănătate Publică din Parlamentul European a adoptat amendamentele sale pentru stabilirea unor reguli mai ferme de protejare a copiilor de publicitatea la alimentele nesănătoase: „Aceste propuneri urmăresc să reglementeze clar modul în care poate fi redusă expunerea copiilor la reclamele ce promovează alimentele bogate în zahăr, grăsimi, sare”, susținea la acea vreme europarlamentarul cu origini sibiene, după mamă.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Policlinica ASTRA, 25 de ani de performanță în comunitate

    0

    Policlinica ASTRA e cadoul pentru sibieni, începând cu 8 martie 1999. De 25 de ani, unii din cei mai buni profesioniști în domeniul sănătății oferă soluții de specialitate pentru diversele probleme de sănătate ale sibienilor.

    ASTRA și-a început activitatea cu un număr restrâns de specialități medicale (doar 7 specialități medicale autorizate , inclusiv medicina de familie ). În prezent, are 35 de specialități medicale autorizate , inclusiv medicina de laborator, precum și o echipă de 70 de medici colaboratori, care își desfășoară activitatea în cele trei sedii ale policlinicii.

    Serviciile medicale de specialitate, inclusiv medicina de familie, servicii de medicina muncii, laboratorul propriu de analize medicale, precum și numărul mare de ecografe ce permit realizarea multor tipuri de ecografii medicale fac din Policlinica ASTRA garantul serviciilor cu care aceasta și-a obișnuit pacienții.

    Dr. Florin Achim

    ”Deviza Profesionalism, promptitudine, seriozitate!, amintește de rolul asumat în îmbunătăţirea sănătăţii comunităţii în care ne desfășurăm activitatea, prin asigurarea unei game complexe de servicii medicale accesibile și de calitate”, a declarat dr. FLORIN ACHIM, managerul Policlinicii Astra.

    La mulți ani, în calitatea și siguranța actului medical!

    Clara Vasile și Gabriela Basaraba. Doamnele care fac diferența între viață și moarte

    Unii bărbați consideră femeia ca fiind slabă, sensibilă și fără apărare. Dar lucrurile nu sunt chiar așa cum par. Și o floare pare firavă la început, dar rezistă celor mai puternice vânturi. Veacuri de-a rânduri femeia a fost văzută în mare parte, ca ”o născătoare de copii”. Batjocorită și pusă în situații înjositoare, în ultimele două secole a început să-și strige amarul, să-și ceară drepturile pe care le merită.

    Astăzi, sexul frumos își arată cu adevărat forța. Chiar dacă bărbații au primit de la natură darul puterii brațelor, femeia a dovedit mai multă tărie în situații delicate, care țin de delicatețe și răbdare. Femeia are și această menire, de a fi mamă. În multe situații însă a fost nevoită sau a ales să îngrijească nu doar copii, ci și oameni maturi. Ce se spune că este cel mai sfânt lucru de pe pământ? Da, mama. Dar nu toată lumea își cunoaște figura maternă biologică, de aceea “mamă“ nu este doar femeia care te-a născut, ci și cea care a avut grijă de tine.

    Clara Vasile și Gabriela Basaraba sunt asistente medicale la secția de Oncologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, iar munca lor nu este deloc ușoară. Aceste doamne puternice, pline de energie, au două locuri de muncă, unul la spital, iar celălalt acasă.

    Asistenta Clara Vasile nu a avut putere să ne spună ce a făcut-o să fie “îngerul păzitor“ al bolnavilor de cancer, însă Gabriela Basaraba, a tras aer în piept, și ne-a mărturisit motivarea dânsei:

    “Roata vieții noastre de multe ori este învârtită de către altcineva. La mine s-a întâmplat ca o persoană din familia mea să aibă, la un moment dat, niște probleme de sănătate. S-a dovedit apoi ca fiind o boală incurabilă. Am avut două opțiuni: una, să plâng și să las lucrurile să decurgă natural, iar cealaltă, să plâng și să lupt pentru acea persoană dragă mie. Iar arma pe care am ales-o a fost munca. Am muncit ca să ajung un posibil salvator al ei, astfel am devenit asistentă medicală“, declară Gabriela Basaraba, asistentă medical șef.

    “Încerc să las grijile în afara spitalului și viceversa“

    Nu e ușor, ca om, să lupți pe mai multe fronturi; la un moment dat ai toate șansele să nu mai reușești. Dar femeile au știut mai mereu să facă imposibilul. Au reușit să ofere din dragostea lor, celor dragi de acasă, dar și celor aflați în nevoie. Ca asistent medical la secția de oncologie ești speranța vie a tuturor bolnavilor de cancer. Dar oare e posibil să te detașezi de problemele pacienților când ești acasă? La această întrebare nu ne pot da un răspuns decât asistentele.

    ”Când sunt la spital nu-mi aduc niciodată problemele de acasă, și nici viceversa, deși este foarte greu acest lucru. Când plec de la serviciu și deschid ușa la casă, îmi închid ochii și îmi spun că gata, am plecat, nu mai sunt în saloane! Dacă am altă ocupație, mă rup ușor de mediul de la serviciu. Dar când pun capul pe pernă încep rotițele să meargă invers. Îmi vin gânduri: Oare am făcut tot ce ține de mine? Oare ce mai face doamna/domnul “x“? Să-i sun? Apoi mă liniștesc și-mi spun: Dacă e ceva, mă sună ei pe mine… Încerc să nu port pacienții mei cu mine peste tot, deoarece devine obositor la un moment dat și  pot să clachez ca asistent“, ne mărturisește Clara Vasile.

    Ai putea crede că un asemenea loc de muncă îți dă un bilet la psiholog, dar nu și pentru doamnele noastre: ”Întotdeauna îi susținem, îi încurajăm și îi facem să se simtă confortabil, le asigurăm absolut tot ce au nevoie pacienții noștri. Suntem foarte atenți la nevoile lor. De mine nu am uitat, sincer, nu am simțit niciodată nevoia de a avea un psiholog. Îmi aduc aminte de primele mele zile în care am activat. Au fost foarte grele, impactul emotional este copleșitor, dar a trebuit să fiu deschisă și curajoasă, să merg mai departe alături de pacienți. Pe mine mă motivează pacienții să merg mai departe. Pentru unii, eu sunt o speranță a lor“, ne spune Gabriela Basaraba.

    Cuvântul “cancer“ e pentru noi tabu

    Cancerul nu iartă pe nimeni. Apare la toate vârstele, este cea mai nedreaptă boală. De aceea, alături de pacienți, se află niște oameni puternici care încearcă să le crească moralul. Pentru asistentele medicale bolnavii de cancer sunt ca niște bebeluși. De aceea ele sunt ca niște mame pentru ei, deoarece îi ajută să renască.

    Cu lacrimi în ochi, asistenta Clara Vasile ne spune: “Este foarte greu să te obișnuiești cu gândul că pacienți tineri, în vârstă, copii, pe care i-ai văzut zi de zi, de patru, cinci, șase…, zece ani, se duc. E foarte greu să auzi că pierzi câte unul pe drum. Asta este cea mai mare durere. Noi suntem aici ca o familie. În momentul în care pierzi un pacient, e ca și cum ți-ai pierde un frate. Și nu mi s-a întâmplat doar odată aceasta. Asta e secția, nu trebuie să clachezi. Dacă o faci, nu mai poți ajuta alți pacienți care au nevoie de tine, cu tine în starea aceea. Cei care nu sunt internați vin aici, cei mulți dintre ei, chiar dacă sună paradoxal, cu drag, se bucură să ne vadă. Noi nu-i tratăm pe aceștia ca pe niște pacienți care mor. Cuvântul “cancer“ pentru noi este unul tabu. În ochii noștri, acești oameni sunt ca niște bebeluși. Singura diferență e că bebelușii nu vorbesc“.

    Comunicarea înainte de toate

    Nu este ușor să spui lucrurilor pe față, pentru că de cele mai multe ori, adevărul e o dramă. Însă tocmai acel adevăr poate face diferența dintre viață și moarte.

    “Sarcina noastră este de a-i face pe pacienți să aibă încredere în noi. Dacă reușim să le câștigăm încrederea, putem lupta alături de ei și mergem mai departe, până la sfârșit. Chiar de curând am primit vestea că o colegă de a noastră, de la altă secție, a primit diagnosticul de boală incurabilă. Toată lumea neagă la început, dar până nu-ți accepți boala, nu poți merge mai departe. Cei mai mulți dintre ei intră în depresie. Totul ține de comunicare. Dacă nu comunici cu pacientul să-i afli problemele, unele dintre ele sociale, acesta se închide în el. Avem cazuri de pacienți care au fost abandonați de către familie, se trezesc dintr-odată asistați sociali.

    Aud foarte des expresia «Mâine mor». Dar oamenii, ca să poată să-și revină, au nevoie de un țel. Noi asta încercăm să facem, să le găsim acea motivație pentru care merită să trăiască. Unii vor să abandoneze lupta, dar datoria noastră este să nu-i lăsăm, să-i împingem de la spate. Nu ai cum să lucrezi cu un om care și-a îmbrățișat moartea. Trebuie să-i demonstrezi că ești în stare și tu, și el, să treceți la un nivel superior. Mereu le spun: Dacă se poate și ai o șansă de unu la sută, poate acel  unu la sută e posibil să fii tu. Noi facem ceva, voi, ca pacienți, faceți ceva. E o luptă care trebuie câștigată în doi. Dumnezeu ne ajută, dar trebuie să facem și noi ceva “, ne mărturisește Clara Vasile.

    Drumul de la persoană sănătoasă la bolnavă

    Nu știi cum te lovește viața; azi ești om sănătos, mâine poți să trăiești drama de a descoperi nenorocirea ce s-a abătut asupra ta. Este foarte greu să te obișnuiești cu gândul acesta, și e mai greu să faci pe cineva să se obișnuiască cu el.

    “Aici avem toate cazurile de cancer. Cea mai agresivă formă de cancer este cea de pancreas. Din păcate, în ultima perioadă sunt tot mai dese. Principalul factor, pe lângă cel genetic, de provocare al cancerului, este stresul. După pandemie, cazurile de cancer au explodat, din păcate. Oncologia e de două feluri: oncologie la care faci kinetoterapie, omul vine-plecă, la interval de câteva săptămâni, o lună, depinde de caz. Și cea în care pacientul are nevoie de îngrijiri speciale. Aceștia trebuie învârtiți în pat, schimbați, spălați. Omul intră în șoc atunci când își simte propria degradare. De la individul care a fost activ toată viața, ajunge neputincios. Unora le spun: «Faceți în pampers», dar cei mai mulți nu pot la început. Le aducem de multe ori tronuri regale, cum le spunem noi, ca să-i mai încântăm puțin, toaleta la pat, dar mulți dintre ei nu le pot folosi singuri.

    Avem multe probleme aici, în secția noastră, dar ne ridicăm pe problemele acestea și mergem mai departe. Îi ajutăm pe cât posibil pe pacienți să meargă spre o viață mai bună. La pacienții negativiști e posibil să intervină situații adverse. Le spunem să ne cheme dacă simt ceva ce nu au întâlnit înainte, dacă se înroșesc, dacă îi doare ceva.  Când e o urgență, spre exemplu dacă văd că pacientul are o reacție adverse, încerc să reacționez folosind un limbaj calm spre comic, căci dacă mă panichez, se va panica și el.

    Încercăm să glumim cu fiecare, să le creștem starea de spirit; nu avem a o atmosferă morbidă aici, în salon. Îi îmbii mereu să se joace. În momentul când creezi o atmosferă plăcută pe secție, nu ai nicio problemă. Noi îi acceptăm așa cum sunt. Încercăm să le creăm o viață cât mai frumoasă și mai decentă, că o fi pentru trei luni, că o fi pentru zece ani… Au existat pacienți care mi-au spus că i-am ajutat să treacă peste boală. Lucrul acesta mă face să mă ridic dimineața din pat“, ne spune Clara Vasile.

    Mamă în două locuri

    Secția de Oncologie este locul unde oamenii se tem cel mai mult să ajungă, ca pacienți, desigur, și nu numai. Dar ce te faci când problemele nu se găsesc doar la spital, ci dai de altele și acasă?

    “N-ai zile ușoare la secția de Oncologie. După ce îți consumi toată energia aici, te speli pe mâini și pleci acasă. Dar ziua nu s-a terminat, acolo mă așteaptă celălalt “job“ al meu, cel de mamă. Am avut la un moment dat pacienți cu probleme și acasă. Socrii mei erau bolnavi de demență, timp de șase ani i-am îngrijit.  Pot spune că sunt mamă și acasă, și la serviciu. Eu sunt mama tuturor bolnavilor. Eu, împreună cu colegii mei, pe toți îi ajutăm, nu facem diferență între ei, nici de sex, nici religie, nici etnie, nimic. Mai vine câteodată un pacient care îmi întinde o ciocolată.  Eu îi zic: «Mulțumesc, dar să știi că dacă mi-o dai, asta nu înseamnă că trec pe la tine de mai multe ori». El zâmbește, apoi continui: «Dar de ce îmi dați ciocolată? Așa de amară credeți că sunt?» Atunci începem amândoi să râdem… Așa mai uităm de probleme. Nu trebuie să vină cu cadouri nimeni, le spun adesea. Dacă vin sau nu vin, eu tot cu suflet le ofer serviciile medicale, tot cu aceeași dăruire îi asist“, mărturisește Clara Vasile.

    După muncă, amândouă doamnele nu au timp de distracție. E o relaxare prin muncă, spun dânsele. Eu zic că merită o floare de la fiecare dintre noi. Aceste doamne sunt dovada că oamenii pot iubi, oamenii pot iubi alți oameni. Acum, de 8 Martie, după cum spun și dânsele, este singura zi din an când petrec. Apoi se întorc la familiile lor, care au nevoie de ele mai mult decât orice.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    FC Hermannstadt implicată în nebunia pentru play-off. Toate variantele

    Nebunie totală în fotbalul românesc, în condițiile în care lupta pentru ultimele două locuri de play-off din Liga 1 a devenit una acerbă între echipele candidate Farul, Universitatea Cluj, FC Hermannstadt, UTA și Sepsi Sf. Gheorghe. În aceste zile, conducătorii echipelor, antrenorii, fotbaliștii, presa sportivă, microbiștii și toți cei care gravitează în jurul fotbalului românesc fac calcule și scenarii.

    Situația este una specială, deoarece nu a existat o asemenea dispută pentru locurile de play-off de la introducerea acestui sistem cu sezon regular, play-off și play-out în Liga1. Practic, Liga 1 se bucură de un interes major cu o etapă înainte de terminarea sezonului regular. FC Hermannstadt este una dintre cele 5 echipe care se bate pentru unul dintre cele două locuri de play-off. Suporterii sibieni nu au mai trăit niciodată acest sentiment, de la introducerea noului sistem în Liga 1. Practic, fotbaliștii sibieni pot intra pentru prima dată în play-off Ligii 1. Anul trecut, ne-a oprit depunctarea de 9 puncte, însă acum suntem la 90 de minute de play-off. Din păcate, avem nevoie de victorie în meciul cu CFR de la Cluj și depindem de jocul rezultatelor.  

    Sunt două locuri puse în joc pentru care vor lupta Farul Constanța, Universitatea Cluj, Hermannstadt, UTA și Sepsi. Farul și U Cluj sunt favorite, dar și la mâna lor, având deja un avans minim față de urmăritoare. Hermannstadt, UTA și Sepsi depind de jocul rezultatelor. Universitatea, Hermannstadt și UTA se luptă pentru prima prezență în play-off Ligii 1.

    LPF a stabilit programul ultimei etape din sezonul regulat al Ligii 1. Cele 5 meciuri decisive pentru play-off se joacă vineri, de la ora 20:00. Iată partidele:

    CFR Cluj – HERMANNSTADT

    Dinamo – UTA ARAD

    Petrolul – SEPSI

    FC Voluntari – U CLUJ

    FC Botoșani – FARUL 

    Farul și U Cluj depind doar de ele, dar liniștea le o aduce doar victoria. Orice pas greșit le favorizează pe contracandidate. Iată care sunt criteriile de departajare în caz de egalitate de puncte la finalul sezonului regulat:

    • numărul mai mare de puncte obținute în jocurile directe;
    • golaverajul mai bun în jocurile directe;
    • numărul mai mare de goluri marcate în jocurile directe;
    • golaverajul general mai bun;
    • numărul mai mare de goluri marcate în sezonul regulat;
    • meci de baraj

    Nebunia calculelor încurcate a început deja. Responsabilii echipelor implicate, principalele site-uri de sport și suporterii echipelor fac tot felul de variante. Din păcate, cu toate că etapa a 29-a s-a încheiat aseară, Liga Profesionistă de Fotbal, cea mai în măsură să ne lumineze în privința acestor calcule nu ne-a prezentat nici o situație privind disputa pentru play-off din ultima etapă. Iată care sunt calculele făcute de specialiștii gsp.ro și prosport.ro (în dreptul echipelor locul pe care îl ocupă acum în clasament):

    5. FARUL – 42p

    • merge în play-off cu o victorie;
    • singurul scenariu în care egalul nu aduce calificarea e cel în care U Cluj câștigă, UTA obține o victorie la cel puțin 5 goluri cu Dinamo, iar Hermannstadt și Sepsi nu ajung și ele la 43 de puncte;
    • ajung în top 6 și în cazul unui eșec, însă au nevoie ca 3 din următoarele 4 lucruri să se întâmple: U Cluj pierde, Sepsi nu face maximum de puncte, UTA nu câștigă, Hermannstadt nu câștigă.

    6. U CLUJ – 41p

    • victoria garantează prezența în play-off;
    • un egal e bun dacă se întâmplă 3 dintre următoarele 4 lucruri: Farul pierde, Sepsi, UTA și Hermannstadt nu câștigă;
    • poate prinde locul 6 și în cazul unei înfrângeri cât timp Hermannstadt, UTA și Sepsi nu câștigă în ultima etapă. În acest caz ar rata play-off-ul dacă ar termina la egalitate de puncte doar cu UTA, arădenii având avantajul meciurilor directe. În orice altă situație, egalitate de puncte cu una, două sau trei rivale, „șepcile roșii” ar termina pe 6.

    7. SEPSI – 40p

    • e obligată să câștige, însă nu depinde de propriile rezultate;
    • se califică în play-off dacă U Cluj nu câștigă și Farul pierde;
    • dacă Farul/U Cluj câștigă, ardelenii termină pe 6 doar dacă U Cluj nu câștigă (sau Farul pierde), iar Hermannstadt și UTA câștigă/pierd SAU una dintre ele se încurcă, atâta timp cât cea care câștigă va avea un golaveraj general mai slab. Sepsi are acum +8, Hermannstadt +6, iar UTA -6;
    • dacă U Cluj se încurcă și Farul face egal, Sepsi merge în play-off doar dacă una dintre UTA și Hermannstadt se încurcă, iar cea care câștigă are un golaveraj general mai slab decât ardelenii.

    8. HERMANNSTADT – 40p

    • doar victoria poate ajuta, însă nu depinde de propriile rezultate;
    • pentru a spera la calificare, cel puțin una dintre U Cluj și Farul trebuie să se impiedice;
    • în cazul în care una dintre Farul și U Cluj își câștigă meciul, Hermannstadt termină pe 6 doar dacă U Cluj face egal (sau Farul pierde), UTA pierde, iar Sepsi nu câștigă. Dacă formația din Sf. Gheorghe va învinge în acest scenariu, Hermannstadt se poate califica doar dacă va avea un golaveraj general mai bun (acum are +6, iar Sepsi +8);
    • în cazul în care și Farul, și U Cluj se încurcă, Hermannstadt merge în play-off doar dacă UTA pierde SAU dacă Farul pierde și Sepsi nu câștigă.

    9. UTA ARAD – 40p

    • pentru a spera la calificare, cel puțin una dintre U Cluj și Farul trebuie să se impiedice;
    • dacă U Cluj se încurcă, UTA ratează play-off-ul doar în cazul în care Farul și Sepsi câștigă, iar Hermannstadt nu se impune;
    • dacă U Cluj câștigă și Farul pierde, UTA termină pe 6 dacă Hermannstadt și Sepsi câștigă/pierd SAU doar Hermannstadt câștigă;
    • dacă U Cluj câștigă și Farul face egal, UTA termină pe 6 doar dacă o învinge pe Dinamo la 5 goluri, iar Hermannstadt și Sepsi se încurcă;
    • se poate califica și cu un egal doar dacă U Cluj și Hermannstadt pierd, iar Sepsi face cel mult 3 puncte.

    Cum diferențele din clasament sunt minime, în lupta pentru play-off există posibilitatea ca 4 formații să termine la egalitate de puncte! Și există două scenarii pentru această situație.

    VARIANTA I: Farul, UTA, Hermannstadt și Sepsi termină sezonul regulat cu 43 de puncte

    • în acest scenariu Farul ar termina la egalitate cu Botoșani, iar UTA, Hermannstadt și Sepsi ar câștiga în ultima etapă;
    • dacă U Cluj câștigă, doar una dintre cele 4 va merge în play-off;
    • dacă U Cluj se încurcă, două dintre cele 4 merg în play-off;
    • departajarea s-ar face la meciurile directe, iar clasamentul în 4 ar fi:
    • Farul – 12p
    • UTA – 8p
    • Hermannstadt – 6p
    • Sepsi – 5p

    VARIANTA II: U Cluj, UTA, Hermannstadt și Sepsi termină sezonul regulat cu 41 de puncte

    • în acest scenariu U Cluj ar pierde cu Voluntari, iar UTA, Hermannstadt și Sepsi ar remiza în ultima etapă;
    • doar cea mai bună echipă dintre cele 4 ar merge în play-off;
    • departajarea s-ar face la meciurile directe, iar clasamentul în 4 ar fi:
    • U Cluj – 11p
    • UTA – 8p
    • Sepsi – 6p
    • Hermannstadt – 5p  
    Clasament Liga 1

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Echipa Nitro One câștigă la First Lego League, promovând arta la Muzeul Brukenthal

    Articol Anda Vieru

    Echipa de robotică Nitro One a câștigat premiul Soluția Provocării la Competiția Internațională First Lego League- Sezon Masterpiece 2023-2024, faza națională din Brașov, pe 2 martie 2024. Proiectul lor, prezentat la Muzeul Național Brukenthal, promovează arta, focalizându-se pe picturi celebre și metode interactive de expunere.

    Copiii au studiat și aplicat concepte la Muzeul Brukenthal, s-au documentat despre diferite muzee interactive din lume și au prezentat rezultatele în cadrul competiției. Managerul muzeului a salutat proiectul, subliniind contribuția muzeelor ca surse de creativitate. Echipa a fost sprijinită de Asociația Științescu Hub și IT Perspectives.

    „Este o bucurie imensă să vezi că muzeele sunt factori de cunoaștere și generează idei. Muzeul Național Brukenthal este un stimul de creație nu doar pentru artiști, istorici, cercetători, restauratori sau conservatori cât și pentru soluții interactive atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. Am răspuns cu bucurie ca proiectul pentru Competiția Internațională First Lego League – Sezonul Masterpiece 2023-2024 să fie prezentat la Muzeul Național Brukenthal după ce aceștia au vizitat și si-au creionat ideile în urma vizitei lor în muzeu. Îi felicit cu tot dragul și le mulțumesc pentru creativitate. Îi felicit și pe coordonatori.”, a declarat Alexandru Constantin Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Un nou vagon pentru Mocăniță

    Articol de Anda Vieru

    La parcul de material rulant al mocăniței sibiene a ajuns un nou vagon pentru călători, adus la viață printr-un proiect de revitalizare finanțat cu fonduri europene nerambursabile.

    Fabricat inițial în anii 1980 la MEVA Drobeta Turnu-Severin, vagonul a circulat între Sibiu și Agnita până în 2001, după care a fost abandonat și vandalizat. Răscumpărat în cele din urmă, vagonul a fost restaurat timp de 18 luni și acum se alătură trenurilor turistice de pe Valea Hârtibaciului, sporind capacitatea de transport cu 30 de locuri în sezonul 2024.

    Proiectul a fost implementat în cadrul inițiativei „Un tren pentru Mocăniță”, în parteneriat cu comuna Marpod și finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, beneficiind de contribuția voluntarilor și a fondurilor europene nerambursabile.

    “Răscumpărat în cele din urmă prin contribuția unuia dintre voluntarii noștri, mulți nu credeau că va mai circula vreodată, fiind cel mai jalnic dintre vagoanele salvate atunci de la tăiere, dar, după 18 luni de muncă și 311780 lei din fonduri europene nerambursabile, pe poarta uzinei SC Calea Ferată Îngustă SA din Crișcior ieșea un vagon ca nou”, potrivit paginii de Facebook Asociația Prietenii Mocăniței.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Putin și-a lăsat ”autograful” pe cortul AUR Sibiu

    Cortul organizaţiei AUR Sibiu, instalat pe Bulevardul Mihai Viteazu din Sibiu pentru strângerea de semnături, a fost vandalizat în acest week-end.

    Echipa de campanie, în frunte cu preşedintele organizaţiei sibiene, deputatul Sebastian Suciu, s-a deplasat de urgenţă la faţa locului şi au constatat vandalizarea cortului. Pe pereții exteriori ai cortului au fost transmise mesaje anti Putin, ”rusofonia” fiind adeseori invocată atunci când vine vorba de AUR.

    ”Am depus plângere la poliție, la secția 1, iar poliția locală s-a prezentat la fața locului şi au constatat actele de vandalism menționând că vor verifica imaginile de pe camerele de supraveghere ale primăriei, din zona unde s-a produs incidentul”, a declarat deputatul Sebastian Suciu, preşedintele AUR Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Tatăl

    Sunt unele afirmații care, la prima citire, par de neînțeles. De exemplu, Sf. Isac Sirul spune: „Hulim când zicem că Dumnezeu este drept”. Oare ce vrea să spună?

    Sf. Isac Sirul vrea să spună că „Hulim când zicem că Dumnezeu este drept ca noi”. Pentru că Dumnezeu este drept ca El, nu ca noi. Dreptatea lui Dumnezeu este altceva decât dreptatea oamenilor. Nu trebuie să-L raportăm pe Dumnezeu la dreptatea noastră, ci invers.

    În pilda Fiului Risipitor tocmai aceste două dreptăți le întâlnim: dreptatea Tatălui și dreptatea fiilor. Ele sunt total diferite. Ba chiar se confruntă, pentru că cei doi fii vor dreptatea Tatălui după dreptatea lor. Tatăl, însă, reușește să-i întoarcă pe amândoi.

    Astfel, fiul cel mic a vrut, după dreptatea lui, partea de avere. Tatăl nu l-a refuzat. Fiul a plecat și a ajuns rău. Dar s-a întors acasă. Acum s-a văzut dreptatea Tatălui,  care l-a primit cu drag, fiindcă fiul lui s-a recuperat. Dreptatea Tatălui a copleșit prin iubire.

    Fiul cel mare a rămas ascultător, dar, după dreptatea lui, fratele trebuia pedepsit. Dar intervine, din nou, dreptatea Tatălui, convingându-l că nimic nu poate fi mai drept în lumea aceasta, decât să iubești.

    Dreptatea Tatălui învinge. De ce? Pentru că dreptatea Tatălui izvora din iubire, dreptatea fiilor era după interes. Tatăl făcea dreptate cu dragoste, fiii urmăreau dreptatea pentru ei. Tatăl voia armonie, ceilalți doar conformism. De aceea dreptatea divină nu se compară cu juridismul omenesc.

    Un teolog german spunea: cine-L roagă pe Dumnezeu (fie și cu trei zile de post) să câștige la fotbal, nu știe ce-i Biserica. În fotbal fiecare vrea să câștige. În Biserică vrem dreptatea iubitoare al lui Dumnezeu, pentru toți, fără ca să piardă cineva. Pentru că Dumnezeu este drept ca El, nu ca noi.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Palatul Împăratului

    Potrivit unei investigații Recorder, pe Bulevardul Aviatorilor din București, într-una dintre zonele exclusiviste ale Capitalei, a apărut un șantier învăluit într-o secretomanie totală. Mai ales că toată lucrătura de aici se făptuiește în spatele unor paravane atent supravegheate. E vorba de o vilă de 1200 mp, cu subsol, parter și etaj, două sere, garaj și cabină de pază la poartă, locație a statului, până nu demult sediu de partid. De câteva luni, e transformată, în cel mai mare secret, în reședință pentru o singură familie, după cum scrie în autorizația de construire obținută de Recorder. Iar suma pe care RA-APPS intenționează să o investească aici depășește orice imaginație: 7 milioane de euro numai pentru renovare și amenajare.

    Conform legii, cercul demnitarilor care ar avea dreptul la o asemenea locuință de protocol oferită de stat este foarte restrâns. Iar majoritatea indiciilor duc către aceeași persoană.

    Departe de noi gândul că o asemenea aroganță i-ar putea surveni lui Klaus Iohannis. Mai ales că Administraţia Prezidenţială a transmis că ”nu există nicio solicitare din partea şefului statului Klaus Iohannis sau a Administraţiei Prezidenţiale, pentru atribuirea unei locuinţe de protocol şi a unui spaţiu pentru cabinet de lucru, ambele cu destinaţia de reşedinţă, după încetarea mandatului preşedintelui”. E drept că nici șeful statului nu a ieșit public să dezmintă calomnioasa problemă, print-o declarație tranșantă de genul: ”Nu am solicitat și nu voi accepta în ruptul capului o asemenea vilă să îmi fie vârâtă pe gât ca locuință de protocol după încetarea mandatului”.

    Pe de altă parte, Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” a transmis, joi, o primă reacţie în acest scandal, susținând că nu există nicio solicitare privind atribuirea imobilului. Pur și simplu, așa i-a venit ei, ca Regie, să renoveze și utileze un spațiu, cu de la sine putere, că doar-doar cândva, cineva și-ar putea hodini trudnicia în cei 1200 mp.

    Personal, nu cred că acea vilă este pregătită pentru Klaus Iohannis. În primul rând, fie ea și cu două sere, două săli de fitness și alte minunății care se potrivesc ca nuca în perete cu stilul de viață al președintelui, casa nu are… pârtie de schi. Și, din câte am înțeles, nici sală de meditații. Sau, cum se întreba Cătălin Striblea: ”Chiar sunt necesare două sere pentru un singur ficus”?

    Cică și nesimțirea are o culme a lenei, nu doar invers.

    Să îi spună cineva lui Iohannis să nu uite să facă totuși cererea aia…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Mărioara și Ioan Dancu răspândesc simbolul primăverii de 27 de ani

    Mărțișorul este unul dintre simbolurile primăverii, chiar și cu toate aceste schimbări climatice, pe care le resimțim cu toții. Fiecare dintre noi am purtat la piept cu mândrie acest obiect al renașterii naturii. Istoria mărțișorului a pornit de la un șnur alb-roșu, și a continuat cu diverse simboluri ale norocului, cum ar fi potcoava și trifoiul cu patru foi, și ale renașterii primăverii, cum e ghiocelul.

    Primele versiuni ale mărțișoarelor au fost făcute manual, iar apoi a început și industrializarea acestei sărbători. Dar în ziua de azi, prin grămada aceasta de mărțișoare importate, se află și oameni care încă se țin de tradiția lucrului de mână.

    Soții Dancu, Mărioara și Ioan,  alături de fiica lor Papuc Raluca, fac mărțișoare handmade de 27 de ani.  “Primele mărțișoare făcute de mine au fost create din foi de porumb,  pe care le-am vândut foarte repede. Acest lucru m-a îmbărbătat să meargă mai departe. Ulterior am făcut cu flori naturale presate, pentru că mi-au fost dragi întodeauna, și am observat că oamenii le apreciază. Am strâns flori de munte, din Păltiniș, Curmătura, până am început să mai cultiv și acasă. Îmi amintesc și acum primele mele flori folosite pentru mărțișoare. Acestea au denumirea populară de ”trei frați pătați“. Apoi am avansat, am început să le  confecționăm și pe lemn, pe sticlă, unde pictam flori, și pe diverse materiale. Am făcut mărțișoare și din sâmburi de dovleac,  ghiocei, dar baza la noi sunt florile naturale presate. Pe care le punem în cărți pentru câteva zile, apoi le selecționăm, deoarece unele își mai pierd din calități. Adunăm flori de oriunde mergem, chiar avem flori și din străinătate“, mărturisește  Mărioara Dancu.

    De la război de țesut, la mărțișoare făcute de mână

    Unele lucruri își pierd farmecul dacă sunt create industrial. Se secătuiește energia creatorului, care își dedică timp și suflet pentru creație. “Întodeauna mi-a plăcut lucrul de mână, dar în liceu acestă pasiune a început să prindă mai mult contur. Îmi aduc aminte de verile mele din adolescență, când lucram la războiul de țesut în șură. Toată această pasiune mi-a insuflat-o mama mea, ei trebuie să-i mulțumesc pentru asta“, ne spune Mărioara Dancu.

    Cât durează “nașterea“ mărțișoarelor

    Simbolurile naturale ale  primăverii renasc atunci când “dă căldura“ și au un ciclu asemănător de viață. “De mărțișoare ne apucăm după data de 10 martie. În  martie-aprilie lucrăm partea de bază, partea pe care vor fi atașate florile, apoi, începând cu luna mai, până în toamnă, ne apucăm să presăm flori. Muncim aproape tot anul pentru această sărbătoare. Dar mai creăm, în afara sezonului de mărțișor, și alte obiecte din rășină, cum ar fi tablouri, din sticlă, coronițe de 8 martie din crenguțe. Avem o mulțime de obiecte lucrate de mână“, povestește artista.

    Românii pun accent pe cantitate, nu pe calitate

    Deși ce face omul cu mâna lui e sfânt, unii sunt de părere că e doar lucru manul, și pun accent pe prețul produsului, nu pe munca depusă. “Străinii tare ne iubesc, la fel și românii, mai ales cei plecați în străinătate. De când am deschis anul acesta  standul de mărțișoare am avut foarte mulți clienți tineri. E frumos să vezi că aceștia duc mai departe tradiția. Dar cei mai mulți oameni nu prea apreciază munca. De aceea am scăzut prețurile față de anul trecut, deoarece riscăm să rămânem cu marfa pe tarabe“, ne mărturisește Mărioara Dancu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Cea mai importantă instituție a județului, Consiliul Județean, va sta în chirie

    Sediul Consiliului Județean din strada General Magheru devine, din luna luna martie, șantier. Pentru aproape un an de zile, clădirea celei mai importante instituții a județului va intra în lucrări de renovare și eficientizare energetică, cu finanțare din fonduri europene, prin PNRR. În aceste condiții, conducerea instituției  a căutat soluții pentru găsirea unui spațiu adecvat, însă Consiliul Județean și cele peste 20 de instituții din subordinea instituției fie nu dețin niciun spațiu generos pe care să-l folosească gratis, fie conducerea CJ nu și-a dat interesul să-l caute îndeaproape.

    250.000 lei pe an

    Astfel, acum, Consiliul Județean trebuie să scoată 250.000 lei/an din bugetul instituției pentru a plăti chirie pentru un spațiu de pe strada General Dragalina, adică 8 euro/mp, pentru chiria într-un imobil privat. O cheltuială programată ca urmare a lipsei de spațiu, însă cu acești bani responsabilii județului puteau face o investiție bună în infrastructură în județ. Mai mult, au cerut un spațiu gratuit de la Primăria Sibiu, însă răspunsul a fost negativ, în sensul că nu au acel spațiu ce poate fi folosit. Spațiu are Primăria Sibiu, fostul orfelinat Maria Tereza de pe str. Gladiolelor, însă de mai bine de 10 de ani zace în paragină și a devenit inutil.

    Acum, acest spațiu ar fi fost unul util pentru Consiliul Județean, dacă municipalitatea ar fi făcut câteva investiții de conservare a imobilului. Dar mai bine l-au lăsat al nimănui. La fel și cu clădirea fostului liceu CFR. În loc de o bună colaborare între Primăria Sibiu și Consiliul Județean și o mai bună gestionare a imobilelor nefolosite din municipiul Sibiu, se ajunge în situația de a băga bani frumoși în buzunarul unei societăți comerciale, banii veniți din impozitele și taxele sibienilor. În ultimii 20 de ani, Consiliul Județean a renovat și construit o mulțime de imobile aparținând instituțiile sau serviciilor subordonate, iar acum nu a putut găsi un sediu provizoriu pentru un an.

    Totodată, conducerea Consiliului Județen spune că prețul obținut pentru spațiul închiriat este unul economicos, în condițiile în care funcționarii instituției vor lucra foarte mult on-line, asemeni perioadei pandemiei de coronavirus. Deci, cheltuielile puteau fi mult mai mari. Să nu punem la socoteală că oferte de închiriere primite de CJ au fost și de 12, 15 și 18 euro/mp.  

    Activitatea Consiliului Județean se va împărți în 3 zone

    Soluția găsită este una de compromis, având în vedere că instituția județului va utiliza 3 locații diferite. Prima și cea mai importantă este un spațiu închiriat de la o societate comercială pe str. General Dragalina. Acolo se vor muta din martie conducerea Consiliului Județean și mare parte din aparatul de specialitate al CJ. Urmează apoi mutarea activității arhitectului-șef al județului și a Resurselor Umane la Biblioteca Județeană ASTRA. Arhiva și alte servicii conexe vor fi găzduite în acest an de către CNM ASTRA.

    Să nu uităm că în urmă cu 20 de ani, corpul nou al Bibliotecii ASTRA trebuia să fie noul sediu al Consiliului Județean, din cauza problemelor juridice cu actualul sediu din str. Gen. Magheru, iar împreună cu Prefectura ar fi trebuit să formeze un palat administrativ, idee vehiculată în perioada în care Nicolae Nan și Eftimie Costeiu conduceau instituția județului. A venit Martin Bottesch președinte și a hotărât ca noul sediu al CJ să devină bibliotecă, iar în curtea Consiliului Județean a construit o nouă sală de ședințe și birouri conexe, rezolvându-se problemele cu litigiile pentru clădirea care în urmă cu mai bine de 100 de ani găzduia banca autro-ungară.

    Așadar, activitatea Consiliului Județean se va împărți în 3 zone distincte ale orașului. Să vedem cum vor fi puși să alerge sibienii care vor avea probleme de rezolvat la Consiliul Județean și cum vor face naveta între Biblioteca ASTRA și str. General Dragalina.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    În inima urgențelor. Studentă la Medicină și voluntară SMURD

    Articol de Anda Vieru

    Între sălile de curs ale Facultății de Medicină și haosul creat de sirenele ambulanțelor, o găsim pe Alexia Mârză. Studentă în anul IV și voluntară în cadrul SMURD, tânăra își dedică tot timpul liber pasiunii pentru salvarea vieților.

    Pentru ea, fiecare lecție învățată în sălile de clasă își găsește aplicație în situații reale de urgență, iar fiecare experiență din misiunile SMURD îi modelează perspectiva asupra medicinii și, poate, asupra vieții.

    Ceea ce o ajută pe Alexia să jongleze cu ușurință și în ritm alert este pasiunea ei pentru medicină, care depășește limitele unui simplu curriculum școlar, dar și pasiunea pentru ajutorul oferit celor din jur: ”Voluntariatul a fost încă din liceu una dintre activitățile mele preferate în timpul liber. Mereu mi-a plăcut să fac parte din grupuri de oameni cu un scop comun, acela de a ajuta, de a încerca să facă o schimbare în lumea noastră, fie ea cât de mică.

    Voluntariatul în cadrul SMURD Sibiu a fost ceva ce am așteptat încă de când am descoperit pasiunea mea pentru medicină, întrucât deschide orizonturi complet noi, iar contactul cu pacientul încă din anii preclinici are un impact imens pe termen lung. Mai mult de atât, știam că ceea ce voi face în cadrul acestui serviciu, mă va modela ca și viitor medic, îmi va creiona empatia, va crește înțelegerea abordării medic-pacient și îmi va deschide noi abordări asupra actului medical.”, mărturisește Alexia.

    Voluntară în cadrul SMURD

    Alexia este paramedic voluntar pe ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă (TIM-C1), adică lucrează pe linia de front a intervențiilor de urgență. Astfel, pentru a deveni voluntar SMURD pe ambulanța de Terapie Intensivă, Alexia ne mărturisește că este necesar să fii student în cadrul Facultății de Medicină: ”Apoi, urmează congresul Zilele Medicinei de Urgență Sibiene (ZMUS) în cadrul căruia vă puteți înscrie și să specificați că doriți să faceți voluntariat pe ambulanță de Terapie Intensivă Mobilă.

    Următorul pas este ca noi și medicii să vă îndrumăm pe noua voastră cale. Cu toate acestea, poți deveni voluntar SMURD și dacă nu ești student al Facultății de medicină. La nivelul ISU Sibiu există un program de voluntariat numit “Salvator din Pasiune”, care este dedicat tuturor oamenilor care doresc să facă parte din acest serviciu și poate fi accesat de persoanele care au peste 16 ani. Diferența constă în faptul că un voluntar, student la medicină, va face voluntariat pe ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă, pe când un voluntar care nu este student la medicină va face voluntariat pe ambulanța SMURD încadrată cu paramedici”.

    La fel ca în orice meserie, există niște calități esențiale pe care o persoană trebuie să le aibă.

    „Calitățile necesare în acest domeniu sunt responsabilitatea, promptitudinea, înțelegerea și pasiunea care ne unesc, însă acestea sunt învăluite în multe alte caracteristici personalizate care aduc un plus în situații critice. Noi credem că dorința de a învăța și iubirea pentru acest domeniu sunt definitorii în a ajunge un bun voluntar. Restul se dezvoltă pe parcursul drumului pe care l-am ales”, spune Alexia.

    “Doar împreună putem face o schimbare, putem să creștem calitatea actului medical și rata de supraviețuire a pacientului”

    Pentru ei, fiecare misiune devine o poartă spre necunoscut, iar adrenalina și responsabilitatea cresc odată cu sunetul sirenelor de ambulanță. Voluntarii SMURD devin martorii și participanții activi la scenarii diverse, de la accidente rutiere și urgente cardiace, până la situații obstetricale și interventii în medii extreme.

    “Cea mai memorabilă experiență pentru noi este momentul în care simțim pentru prima dată la un caz că am făcut parte dintr-o echipă atât de bine instruită, care a reușit să readucă un iubit membru al unei familii înapoi în brațele celor dragi. Din punctul meu de vedere, chiar dacă fiecare dintre noi avem o experiență unică ce ne deschide această cale, acesta este momentul în care realizăm de ce am ales acest domeniu. Nu cred că pot să descriu în cuvinte metamorfoza interioară și cascada de emoții care ne cuprind pe fiecare în asemenea momente. Pot să spun doar că acela este momentul care o să ne urmeze toată viața”, povestește Alexia.

    Situațiile critice

    Situațiile de urgență în domeniul medical reprezintă capitole intense și critice în lumea asistenței medicale. Personalul SMURD se confruntă cu situații de urgență directe, fiind adesea primii care ajung la locul incidentelor. Ei trebuie să opereze într-un mediu dinamic și uneori periculos, tratând pacienți în stare critică și oferind asistență medicală în timp real, ceea ce este, de cele mai multe ori, stresant.

    „Medicina de urgență prespitalicească nu este un drum creionat doar de experiențe plăcute, lucru pe care îl știm toți cei care activăm în acest domeniu. Astfel, stresul face parte din acest serviciu, deoarece situațiile în care putem să ne aflăm pot să fie foarte imprevizibile. Însă, noi ca și voluntari, în încercarea de a urma arta medicinei, învățăm să ne încărcăm pozitiv din fiecare intervenție cu final fericit și să culegem cât de multe învățături. Mai mult de atât, puterea interioară pe care o conturăm acum are un impact foarte puternic în viitor asupra noastră și ne învață să o punem într-un echilibru cu empatia, emoțiile și relațiile medic-pacient, necesare unui act medical de calitate”, ne mai mărturisește ea.

    Echilibrul dintre facultate și voluntariat

    “O sarcina foarte importanta în voluntariatul nostru este acoperirea gărzilor 24/24, fără a fi descoperite, indiferent de sărbători, programul personal sau facultate. Astfel, îmbinarea celor două, ca și studenți la Medicină, este necesară dacă îți dorești să faci parte din acest serviciu. Nu este întotdeauna ușor, însă prin pasiune reușim să găsim mereu o cale de mijloc și chiar și după o noapte lungă, nedormită, învățăm să ne regăsim în acest domeniu”, spune Alexia, întrebată despre menținerea unui stil de viață echilibrat între cele două responsabilități ale ei.

    Un pas important spre a deveni un doctor bun este conturarea acestui vis în mod practic. Astfel, cu toate că viața Alexiei se învârte acum în jurul situațiilor de urgență, ea aspiră la o specializare în chirurgie și la a aduce contribuții semnificative în domeniul medical.

    “Oricât de mult iubesc medicina de urgență și cât de multe mi-a oferit de-a lungul acestor ani, visul meu încă din perioada liceului și domeniul care se pliază cel mai bine pe personalitatea mea este în sfera chirurgicală. Sunt convinsă de faptul că voi putea aduce un plus în domeniul ales de mine datorită acestor calități învățate pe ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă”.

    Pe cei care doresc să îi urmeze calea, Alexia îi sfătuiește să facă ce iubesc: ”Sfatul meu primordial este să faceți ceea ce iubiți și, în același timp, să iubiți ceea ce faceți. Odată ce respectați această cerință și munciți din greu, o să culegeți roadele unei călătorii inegalabile, pentru care o să vă mulțumiți de-a lungul întregii vieți”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maria Șpan: Povestea mărțișorului. De la varianta alb-negru, la cea cu o pată de culoare

    Sărbătoarea Mărțișorului marchează, de veacuri, începutul primăverii și renașterea naturii. Folclorul românesc este plin de simboluri și de obiceiuri păstrate, pe cale orală, de secole întregi. Am rugat-o pe Maria Șpan, etnolog și lect. univ. dr. în cadrul ULBS, să ne spună câte ceva din povestea șnurului alb-roșu și despre importanța patrimoniului cultural imaterial pentru noi.

    Mărțișorul, înscris în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO

    Patrimoniul cultural imaterial (PCI), după cum ne spune și Maria Șpan, este moștenirea culturală intangibilă pe care o purtăm cu noi oriunde am merge și pe care o dăm mai departe generațiilor următoare. „Aș sublinia, de la bun început, faptul că acest element de patrimoniu cultural imaterial, Mărțișorul, a fost înscris de UNESCO, în 2017, în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității (dosarul multinațional a fost elaborat împreună cu Republica Moldova, Bulgaria și Macedonia de Nord). Mărțișorul – un element de PCI prezent în România, atât în mediul rural, cât și în mediul urban – este purtat cu mândrie și de românii din diaspora”, ne relatează etnologul.

    Povestea Mărțișorului

    Există mai multe de variante ale legendelor noastre folclorice, care mai de care mai năstrușnice. Multe dintre zilele anului au o însemnătate și trebuia celebrate și mare necaz se abate asupra celui care nu respecta acest lucru. „Perioada dintre 1 și 9 martie este numită „Zilele Babelor” sau „Zilele Babei Dochia”. Care este legătura dintre Baba Dochia și mărțișor? Ei bine, există o legendă binecunoscută. Baba Dochia era o babă rea, care i-a dat nurorii sale niște probe aproape imposibile de îndeplinit, cum ar fi: să prefacă lâna albă în lână neagră, să caute fragi copți, deși era luna februarie, și așa mai departe. Cu toate acestea, nora a reușit imposibilul, ajutată fiind de un flăcău frumos, pe numea Martie. Supărată și amăgită și de un soare arzător, Baba Dochia a plecat să se suie în plai. Crezând că anotimpul cald a sosit, a început să-și lase, pe drum, cele nouă cojoace (echivalente cu numărul zilelor urcușului). S-a întâmplat ca, la un moment dat, să vină un ger năprasnic și a înghețat (sau, cum spun alte variante ale legendei, s-a prefăcut într-o stană de piatră). Tensiunile dintre soacră și noră reprezintă, în mod simbolic, opoziția dintre întuneric și lumină, timp friguros și timp cald, timp/an vechi și timp/an nou. Simbolic, această babă semnifică moartea anului vechi. Știm că Anul Nou a fost serbat, de români, până în secolul al XVII-lea, primăvara. Datorită acestei lupte încrâncenate, perioada de la începutul lunii martie este considerată una plină de sacralitate negativă. Astfel, avem nevoie să fim apărați, și cum putem să fim protejați decât cu un mărțișor (inițial, cu rol de talisman)”, ne spune Maria Șpan.

    Mărțișorul alb-negru

    În ziua de azi, găsim fel de fel de mărțișoare, cu tot felul de simboluri, dar străbunii noștri erau mai simpli. „Se spune că, la început, mărțișorul era alb-negru. Albul semnifică puritatea, iar negrul este considerată – așa cum precizează și Marcel Lutic, în cartea Timpul sacru. Sărbătorile de altădată – culoarea originilor, care preceda creația, un simbol al fertilității, culoarea pământului roditor și al norilor care aduc ploaie. A urmat, apoi, o varianta de mărțișor albastru cu alb, albastrul fiind un substituit al negrului (de altfel, cuvântul sanscrit „nîla” înseamnă atât albastru, cât și negru). Apoi, s-a ajuns la combinația alb-roșu, pe care o avem și noi astăzi. Roșu este o culoare cu un puternic efect asupra simțurilor noastre, un simbol al tinereții, al frumuseții, al sănătății, al începuturilor, al iubirii, bogăției. Este asociat cu începuturile, cu venirea primăverii, cu nașterea. Se spune că roșul protejează. Moneda pe care o agățau strămoșii noștri la acest șnur e acum înlocuită de tot felul de amulete. Ele poartă mereu un mesaj simbolic – aș da un exemplu aici: potcoava, care semnifică urarea de noroc”, ne relatează etnologul.

    Cine trebuie să poarte mărțișorul și unde trebuia purtat

    Toată lumea poartă cu mândrie mărțișorul la piept, în zilele noastre, dar pe vremuri era o rânduială și aici. „Mărțișorul era purtat, în primul rând de către copii, spre a fi apărați de bolile care sunt aduse de primăvară. Mărțișorul mai era purtat de fete tinere și de neveste, ca ele să fie sănătoase, curate ca argintul și rumene la față ca florile. În trecut, se spune că mărțișorul era pus de fete, la gât, iar de băieți, la încheieturile de la mâni”, ne relatează Maria Șpan.

    Cât timp este purtat mărțișorul?

    „Specialiștii spun că mărțișorul se poartă măcar nouă zile, sau până la înfloritul florilor, cel mai târziu până la Rusalii. Când se scotea, în mod tradițional mărțișorul se punea la un pom înflorit”, precizează etnograful.

    Voi când vă alegeți „baba”?

    Fiecare început de martie vine, pentru fiecare, cu posibilitatea de a alege baba. „E interesant că mereu, la sărbătorile din calendarul popular, se poate prevesti ceva. Dacă vorbim despre femei, ele, la începutul lunii, își aleg câte babă (adică o zi, între 1 și 9 martie) și își spun că așa cum va fi ziua aleasă, așa va fi tot anul. Marcel Lutic, în cartea Timpul sacru. Sărbătorile de altădată, subliniază că, în același mod, flăcăii aflau cum le va fi va fi și aleasa și că așa cum vor fi primele patru zile ale lunii martie, așa vor fi și cele patru anotimpuri ale anului”, ne spune Maria Șpan.

    Noi, românii, avem niște tradiții aparte, pline de simboluri și însemnătate. În trecut, oamenii se bucurau de fiecare clipă, de fiecare moment. Vă propun și dumneavoastră, în perioada aceasta, să luați un mărțișor și să-l oferiți unei persoane dragi vouă și să nu uitați să vă trăiți fiecare clipă ca și cum ar fi ultima.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Gala Sportului la Sibiu

    0

    Consiliul Județean Sibiu deschide sesiunea de înscriere pentru Gala Sportului. Perioada de înscriere este de 29 februarie – 8 martie 2024. Cei mai buni sportivi și antrenori din județul Sibiu, care au obținut rezultate remarcabile în cursul anului 2023, vor fi premiați de către Consiliul Județean Sibiu, în cadrul Galei Sportului, programată să aibă loc în data de 11 aprilie 2024, la Sala Transilvania. Valoarea premiilor care se vor acorda este de 100.000 lei, sumă alocată din bugetul local al CJ Sibiu.

    ”În vederea identificării celor mai buni sportivi și antrenori, Consiliul Județean Sibiu a deschis azi, 29 februarie 2024, sesiunea de depunere a formularelor pentru înscrierea la evenimentul de premiere amintit. Astfel, până în data de 8 martie 2024, asociațiile și cluburile sportive din județ sunt invitate să depună formularul de înscriere la sediul Consiliului Județean Sibiu, strada General Magheru, nr. 14 sau să îl transmită online, la adresa email: [email protected], împreună cu declarația pe propria răspundere privind autenticitatea/veridicitatea documentelor depuse și  consimțământul cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”, a declarat purtătorul de cuvânt, Ioana Căpățînă, printr-un comunicat.

    Formularul de înscriere și declarația se regăsesc pe site-ul Consiliului Județean Sibiu, la secțiunea Acțiunile noastre/ Sportive: https://www.cjsibiu.ro/sportive/ și la secțiunea Anunțuri de evenimente: https://www.cjsibiu.ro/

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean se mută în chirie. Suma este 250.000 de lei/an

    Conducerea Consiliului Județean a anunțat, astăzi, în ședința Consiliului Județean, că de la 1 martie se mută din sediul instituției, din cauza lucrărilor de reabilitare și eficientizare energetică a imobilului din str. General Magheru.

    Astfel, o parte dintre serviciile CJ, respectiv arhitectul-șef și Resursele umane se mută la Biblioteca Județeană ASTRA, iar conducerea Consiliului Județean și mare parte de aparatul de specialitate al instituției vor avea un sediu provizoriu, în incinta unei societăți comerciale pe str. General Dragalina din cartierul Ștrand.

    În plus, Consiliul județean va utiliza și o parte din facilitățile CNM ASTRA. Conducerea Consiliul Județean Sibiu a închiriat spațiul din str. General Dragalina, deoarece locația avută în vedere, inițial, Aeroportul Internațional Sibiu, nu mai este de actualitate din cauza costurilor ridicate.

    Astfel, pentru spațiul din str. General Dragalina va plăti 8 euro/mp, iar contractul este încheiat pentru o perioadă de 8 luni, în intervalul 1 martie – 31 decembrie 2024. Dacă lucrările de reabilitare a sediului din str. General Magheru nu se vor finaliza în acest interval, termenul fiind de 12 luni, atunci contractul va fi prelungit până la terminarea lucrărilor la sediul CJ din str. General Magheru.

    Spațiul din str. General Dragalina a fost selectat în urma unei cereri de oferte, iar potrivit reprezentaților CJ, celelalte firme au solicitat între 12 și 20 de euro/mp. Totodată, conducerea Consiliului Județean a cerut un spațiu și de la Primăria Sibiu, însă răspunsul a fost tranșant: ”Nu există un spațiu suficient pentru a găzdui Consiliul Județean”.

    Chiulangiii de la Consiliul Județean

    Ședința de astăzi de la Consiliu Județean, una ordinară, a fost rapidă și restrânsă. Proiectele au fost analizate și dezbătute de doar 23 de consilieri, din totalul de 33. Practic, o treime dintre aleșii județeni au chiulit motivat sau nu. Printre cei care nu au luat parte la ședință au fost președintele Daniela Cîmpean, aflată în concediu de odihnă, dar și cu probleme pe cap în condițiile în care în aceste zile PNL Sibiu își desemnează candidații (termenul declarat și nerespectat fiind 28 februarie 20024) și liderul consilierilor FDGR, Paul Jurgen Porr. Totodată, unii consilieri nu au mai ajuns la ședință. A fost una dintre cele mai restrânse ședințe din acest mandat la Consiliu Județean.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Lucrări de reparații la rețeaua de distribuție apă potabilă din B-dul Victoriei, tronsonul cuprins între străzile Avrig și Gh. Șoima

    În vederea înlocuirii unor vane de linie, cu amplasament la intersecția B-dul Victoriei/str. I. C. Drăgușanu, Apă Canal Sibiu S.A. anunță abonații din zonă că joi, 29.02.2024, în intervalul orar 09.00 – 14.00, se va întrerupe alimentarea cu apă potabilă pentru imobilele de pe străzile: B-dul Victoriei (între str. Avrig și str. Ghe. Șoima), UM 02310 din str. Avrig nr. 2-4 și se vor înregistra scăderi ale presiunii apei furnizate pentru blocurile și imobilele situate pe str. Avrig nr. 4-10 (spre aleea Theodor Aman).

    ”Apă Canal Sibiu va pune la dispoziția consumatorilor din zona afectată, apă pentru utilizare menajeră, prin intermediul unei autospeciale ce va staționa la intersecția B-dul Victoriei cu Drăgușanu.

    Relații suplimentare pot fi obținute la Call Center Apa Canal Sibiu – tel. 0269/962 si tel. 0269.222777.

    Rugăm abonații să-și asigure rezervele necesare de apă potabilă.

    La reluarea furnizării apei sunt posibile modificări ale turbidității acesteia”, transmite Apă Canal.

    Vă mulțumim pentru înțelegere și ne cerem scuze pentru disconfortul creat!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Centura de Sud a Sibiului în dezbaterea aleșilor municipali

    Aleșii municipali vor dezbate joi, în ședința Consiliului Local Sibiu, un proiect de hotărâre privind aprobarea documentației de urbanism / „PUZ Și RLU – CONSTRUIRE VAR ANTĂ OCOLITOARE SIBIU SUD”, în Municipiul Sibiu.

    Sectorul culoarului V.0.S.S. aferent municipiului Sibiu are o lungime de 3.346 m (măsurat în axul centurii, între poziţiile km. 12+539 – km115+885), având suprafaţa de 226.291 mp.

    Astfel, per total, traseul propus pentru V.O.S.S. este caracterizat prin următoarele amenajări şi construcţii: lungimea totală de cca. 21 ,389 km; categorie tehnică II; două benzi pe sens cu lăţimea de 3,50 m fiecare; parapet metalic marginal şi parapet axial din beton; noduri rutiere, poduri, pasaje iluminate; panouri fonoabsorbante pe zonele limitrofe zonelor de locuit și pădurilor; 7 intersecţii amenajate cu sensuri giratorii sau noduri rutiere din care 2 noduri supratraversează și cursuri de apă; un pasaj rutier peste calea ferată; 8 poduri peste cursuri de apă, din care 2 sunt combinate cu noduri rutiere; 7 pasaje peste drumuri locale; un pasaj peste V.O.S.S. pentru traversarea unui drum local; 2 poduri peste văi; un viaduct peste zona de protecție sanitară, combinat cu un pod peste cursul de apă; o zonă destinată parcajelor auto pe fiecare sens și drumuri de acces la terenurile agricole.

    Datele investiției

    Consiliul Județean Sibiu, inițiatorul proiectului, a aprobat, deja, în unanimitate, indicatorii tehnico-economici ai investiției „Construire Varianta Ocolitoare Sibiu Sud”. Valoarea totală a investiției este de 2.801.225.668,13 lei fără TVA.

    Traseul străbate o zonă cu terenuri agricole, supratraversează DN1, prin intermediul unui pasaj racordat pe toate directiile cu bretele, traversează Râul Cibin printr-un pod și Calea Ferată 200 prin intermediul unui pasaj, intersectează DJ 106R care leagă Municipiul Sibiu de localitatea Poplaca, parcurge traseul pe lângă Rezervația Naturală Dumbrava din zona comunei Rășinari, intersectează DJ 106A care leagă Municipiul Sibiu de localitatea Rășinari, intersectează DJ 106D care leagă Municipiul Sibiu de Cisnădioara, intersectează DJ 106C Sibiu – Cisnădie, străbate o zonă cu terenuri agricole paralel cu Râul Seviș până la intersecția cu E 68 (în zona intersecției cu strada Mihai Viteazul) de pe teritoriul comunei Șelimbăr. Sunt prevăzute amenajarea de intersecții la nivel și denivelate, pentru colectarea și descărcarea traficului de pe drumurile naționale și județene în drumul Variantei de Ocolire Sibiu.

    Judeţul Sibiu beneficiază de o bună accesibilitate și conexiune cu regiunile țării, fiind străbătut de autostrada A1 și de drumurile europene E68 și E81. Fiind conectat direct la rețelele de transport TEN-T, județul Sibiu beneficiază de un avantaj important în ceea ce privește accesibilitatea la nivel național și european pentru persoane și mărfuri. Dezvoltarea reţelei europene de autostrăzi TEN-T conduce la îmbunătățirea condițiilor de transport pentru pasageri și pentru mărfuri, reducerea timpului de călătorie, scăderea poluării, reducerea consumului de combustibil și dezvoltarea economică a localităților din județ. Pentru realizarea investiției CJ are un parteneriat semnat cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Peste 4.000 de mărțișoare pregătite deja de Crucea Roșie Sibiu

    Atelierul de Creație al Crucii Roșii Sibiu funcționează deja de la începutul lunii februarie și mâinile dibace ale angajațiilor și voluntarilor au fabricat până acum peste 4.000 de mărțișoare.

    ”Confecționarea mărțișoarelor este o veche tradiție la Crucea Roșie Sibiu. A început acum mai bine de 11 ani cu câteva modele timide, realizate din fimo, apoi pictate pe lemn și pe lut. An de an creatorii mărțișoarelor, Rodica Vâcă și Olga Covali, vin cu modele inedite. De 2 ani, de când Ecaterina Grajdan e cu noi, s-au dieversificat și mai mult aceste modele, pentru că și ea este o artistă și completează foarte frumos echipa de artiști de la sediul nostru. Fetele pregătesc la început de fiecare an câteva modele și apoi împreună decidem care rămân pentru a fi puse la vânzare. Anul acesta, avem mărțișoare pictate manual pe lut, pe lemn, pe sticlă, croșetate din ață și cu modele dintre cele mai variate: motive florale, motive muzicale, biciclete, animale haioase, motive marine cu bărci, cascade, apusuri… După o pandemie și criza umanitară din Ucraina, parcă e bucuria aceea de a ne simți liberi în creație, veseli și plini de culoare. În urmă cu 2 ani, când a izbucnit conflictul din Ucraina, cele mai vândute mărțișoare erau cele cu mesajul PACE… Sperăm ca primăvara aceasta să fie una liniștită, fără evenimente majore și să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară” a declarat Raluca Morar, Director Crucea Roșie Română, Filiala Sibiu.

    După ce fiecare mărțișor în parte este pictat manual de angajatele Crucii Roșii Sibiu, Tanti Rodi, Olga si Kati, voluntarii tineri și voluntarii seniori fac munca cea grea și migăloasă: asamblarea mărțișoarelor, prinderea lor pe carton, atașarea etichetei cu ”Atelierul de Creație al Crucii Roșii Sibiu” și confecționare plicurilor dar întâlinirile voluntarilor din cadrul atelierelor amintesc de șezătoarea de odinioară.

    Cerere tot mai mare de mărțișoare

    Zilele de marți, când voluntarii seniori se întâlnesc la sediul Crucii Roșii Sibiu, au fost dedicate în ultimele săptămâni tot acestui demers, de confeționare a mărțișoarelor, sub bagheta magică a doamnei Rodica Vâcă. Spațiul devine neîncăpător pentru că toți voluntarii seniori vor să participe la această activitate.

    ”Pentru că de la an la an avem tot mai multe comenzi, iar fondurile obținute ajută la susținerea activității noastre umanitare, aducem mărțișoarele noastre și în munca cu beneficiarii: anul acesta am vizitat Centrul Multifunțional de Servicii Sociale de pe strada Oțelarilor și Șura Culturală din Gușterița, unde voluntarii noștri au confecționat mărțișoare alături de cei mici.

    Astfel, peste 45 de copilași au plecat acasă cu mărțișoare confecționate alături de voluntarii noștri”, a mai adăugat Raluca Morar, Director Crucea Roșie Sibiu.

    Anul acesta, s-a alăturat demersului nostru și Școala ANIMA. Elevii au confecționat sute de mărțișoare, iar cu fondurile strânse din comercializarea lor vom pregăti daruri pentru copiii de la Șura Culturală din Gușterița, de la afterscholul social, ȘURA DĂ ARIPI, coordonat de părintele Alexandru Ioniță.

    Cei care doresc să achiziționeze mărțișoare confecționate de Crucea Roșie Sibiu o pot face începând de luni, 26 februarie, până pe data de 1 martie inclusiv, de pe Nicolae Bălcescu, de la cortul Crucii Roșii, în intervalul orar 10.00 – 18.00.

    Mulțumim tuturor companiilor și prietenilor care cumpără an de an mărțișoare de la noi și participă astfel la nobila misiune de a face bine.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Teodora Șapera: “În timpul liber am văzut cam toată Europa, dar țara mea favorită rămâne România”

    Articol de Anda Vieru

    În spatele ușilor sigilate ale cabinelor de zbor se ascund întregi povești fascinante. Ei sunt ochii care văd lumea de sus, care au acces în culisele zborurilor și care, cu fiecare decolare, răspândesc ospitalitate și siguranță.

    Profesia de stewardesă nu este una atât de ușoară pe cât pare. Curajul, disciplina și dedicarea sunt elemente esențiale care contribuie la confortul pasagerilor. Cunoscute și sub denumirea de însoțitoare de zbor sau însoțitoare de bord, sunt profesioniste ale aviației și pot transforma orice călătorie într-o aventură.

    Teodora Șapera. Foto: Arhiva personală

    Printre ele o găsim pe Teodora Șapera, care, îmbrățișând pasiunea pentru călătorit, a decis să o îmbine cu arta ospitalității. “Mi-am dorit să devin stewardesă datorită dorinței de a contribui la siguranța și confortul pasagerilor în timpul zborurilor. Ca stewardesă, am oportunitatea de a interacționa cu oameni din diverse medii și culturi și de a le oferi suport și confort pe parcursul călătoriilor lor. Este o mare satisfacție să pot rezolva problemele pasagerilor, să le ofer asistență și să le fac călătoria cât mai plăcută posibil. Fiind acolo pentru ei în timpul zborului, pot să le îmbunătățesc experiența și să le ofer un sentiment de siguranță și încredere în timp ce călătoresc”, ne mărturisește Teodora.

    Cum devii stewardesă

    Pentru a deveni stewardesă, este nevoie de un proces extrem de intens, chiar dacă acesta pare, de fapt, scurt.

    “Inițial participi la un interviu de tip Open Day, care se desfășoară pe durata unei întregi zile. Mai apoi, dacă ai reușit sa treci toate probele, compania se va ocupa de tine să te trimită la un training care durează aproximativ 2 luni. În tot acest timp e necesar să treci toate examinările lor medicale, sa obții licența de zbor și să treci cu brio examenele specifice companiei”, explică Teodora.

    Teodora Șapera. Foto: Arhiva personală

    Mai mult decât atât, abilitățile interpersonale devin atribute esențiale. Prioritatea absolută rămâne orientarea către siguranță, iar atenția la detalii și rezistența la stres sunt pietrele de temelie care conturează un profil profesional complet: “Trebuie să fii o persoană cu abilități de comunicare excelente, capabilă să rezolve probleme rapid și să ofere asistență empatică pasagerilor, orientarea către siguranță fiind o prioritate. Atenția la detalii și rezistența la stres completează profilul, acestea contribuind la un mediu de lucru eficient și profesionist”.

    “Cei care doresc să devină membri ai echipajului de cabină trebuie să fie familiarizați cu procedurile de siguranță și prim-ajutor, să aibă abilități excelente de comunicare și servicii clienți, să cunoască cel puțin o limbă străină și să reușească să își mențină o formă fizică adecvată”, completează Teodora.

    Totuși, aruncând o privire la trecut, standardele s-au schimbat radical: „În trecut, se punea un accent mai mare pe aspectul fizic și pe standardele de frumusețe. Astăzi, deși aspectul încă contează, accentul s-a mutat către profesionalism și abilități de comunicare. De asemenea, în trecut, acest job era mai mult unul dominat de femei, însă cu timpul s-au făcut progrese semnificative în promovarea egalității de gen, iar acum bărbații și femeile ocupă funcții de stewardesă în mod egal. Mai mult, deși încă există această preconcepție, că noi ne ocupăm doar de servirea de mâncare și băuturi, în prezent cel mai important aspect al jobului nostru include responsabilitatea legată de siguranță și securitate în conformitate cu cerințele actuale ale aviației”.

    Teodora Șapera. Foto: Arhiva personală

    O zi din viața unei stewardese

    Întrebată cum arată o zi obișnuită în profesia pe care o practică, Teodora ne mărturisește că: „O zi tipică pentru un membru al echipajului de cabină include pregătirea pentru zbor, îmbarcarea pasagerilor, pregătirea service-ului, rezolvarea solicitărilor pasagerilor și asigurarea debarcării în condiții sigure. După fiecare zbor și înainte de el, verificăm cabina și echipamentele și ne asigurăm că totul este in regulă”.

    Problema intervine atunci când există schimbări de fus orar, iar ceea ce o ajută pe Teodora este echilibrul. “Nu cred ca există o soluție magică pentru toți, însă pentru mine funcționează o alimentație echilibrată, sport la o intensitate medie, comunicarea cu cei dragi și repaus ori de câte ori este nevoie”, spune ea.

    Un alt aspect important pentru un însoțitor de bord este timpul petrecut în decursul escalelor. Cu toate acestea, compania Teodorei nu oferă posibilitatea de a rămâne la destinație, dar există și situații speciale. “Din păcate, compania pentru care lucrez nu oferă posibilitatea să rămânem la destinație. Însă în anumite momente ai oportunitatea să pleci temporar în alte baze și să lucrezi de acolo, iar ei se vor ocupa de tot ce ține de cazare, transport, diurnă. De exemplu, eu am avut ocazia să lucrez vara trecută aproximativ 3 luni din Larnaca, Cipru. Era un lucru impresionant să lucrezi câteva zile pe lună, să stai la un hotel lângă plajă și în timpul liber să explorezi insula”, povestește Teodora.

    Cum rezolvă situațiile dificile

    La fel ca în orice domeniu, situațiile dificile sunt prezente. Pentru însoțitorii de zbor, fiecare decolare aduce cu sine provocări unice, de la acomodarea în condițiile meteorologice schimbătoare și rezolvarea problemelor tehnice, până la gestionarea situațiilor tensionate cu pasagerii.

    „În situații dificile sau cu pasageri dificili, rămân calmă, comunic clar și respectuos, și încerc să înțeleg perspectiva pasagerilor pentru a gestiona situația eficient. Colaborarea cu colegii este de asemenea importantă pentru rezolvarea problemelor în mod rapid”, spune Teodora.

    Teodora Șapera. Foto: Arhiva personală

    Viitorul Teodorei în domeniul aviației

    “Nu îmi fac momentan planuri, fiindcă mai am multe de învățat și de trăit pe propria piele. Este un domeniu dinamic care mă reprezintă și de aceea îmi doresc să rămân în el cât de mult cu putință”, mărturisește Teodora.

    Cu ochii pe orizont și cu inima deschisă, Teodora îi sfătuiește pe cei care își văd viitorul ca însoțitori de bord “să fie empatici și răbdători, să își dezvolte abilitățile de a lucra cu oamenii, să își perfecționeze engleza și, cel mai important aspect, să rămână mereu ei înșiși”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Unde putem duce copiii să se bălăcească în vacanța de săptămâna viitoare? Harta aquapark-urilor indoor din România, alternativă la schi pentru vacanța copiilor

    Sibiul nu are niciun aquapark, așa că opțiunea copiilor pentru acest gen de petrecere a timpului liber în apropiata vacanță de săptămâna viitoare (cunoscută îndeosebi ca ”vacanța de schi”) este una total irealizabilă. Nu stau mai bine la acest capitol nici județele învecinate.

    Potrivit clubulcopiilor.ro, în România există doar 9 aquapark-uri indoor și acestea lipsesc cu desăvârșire în anumite regiuni, cum ar fi Moldova sau Dobrogea, sau în aproprierea unor orașe mari precum Cluj-Napoca sau Constanța.

    Muntele ca destinație de vacanță în această perioadă e ales în continuare de o minoritate, chiar dacă sporturile de iarnă au crescut în popularitate în România. Lipsa zăpezii, precum și costul ridicat pe care-l presupune practicarea unui sport de iarnă, țin mulți români departe de pârtii.

    O alternativă bună pentru vacanța de schi o reprezintă o vizită la un aquapark. Copiilor le place bălăceala și dacă aceasta vine la pachet cu tobogane și alte distracții specifice unui aquapark, atunci se anunță o distracție pe cinste.

    Clubul Copiilor (www.clubulcopiilor.ro) a creat o hartă cu toate aquapark-urile de interior din țară și a calculat costul de intrare pentru o zi intreagă pentru o familie cu un copil. Chiar dacă mai multe locații din țară se prezintă drept aquapark-uri, au fost selectate doar acele locații care, pe langă diverse bazine de înot și relaxare, oferă și cea mai căutată distracție pentru cei mici: toboganele cu apă.

    Foto: www.clubulcopiilor.ro

    Unde sunt cele mai apropiate aquapark-uri indoor pentru sibieni și cât costă accesul

    Oradea, împreună cu localitatea învecinată Sânmartin, este orașul cu cele mai multe aquapark-uri indoor din țară. În schimb, Bucureștiul are cel mai mare aquapark indoor din țara – Therme București, care are o suprafață indoor de 30,000 de metri pătrați.

    Cel mai accesibil parc acvatic indoor din țară pentru sibieni este la Deva. La Aqualand Deva, un bilet pentru 2 adulți și un copil costă 130 RON pentru o zi întreagă. La o distanță aproximativ rezonabilă să află Paradisul Acvatic din Brașov, unde se plătește 210 RON pentru o zi de acces pe familie. Prețul este puțin mai mare decât la Aqua Park President Oradea, care are un preț al biletului de 170 de RON pentru o familie cu un copil. La polul opus, cel mai scump aquapark este Felixarium din Oradea, unde intrarea pentru o familie costă 325 RON, urmat îndeaproape de Therme București, cu un preț de intrare de 323 RON.

    Foto: www.clubulcopiilor.ro

    Comparație cu Europa

    Prețurile din România sunt similare cu cele din țările din apropierea noastră – Polonia și Ungaria –, ultima dintre acestea fiind o populară destinație de turism balnear pentru locuitorii din vestul țării.

    Acestora li se adaugă Austria, Italia sau Germania, destinații turistice de iarnă preferate de români, însă prețurile acestor destinații sunt, în schimb, semnificativ mai mari. De exemplu, costul intrării la Therme Erding, un aquapark indoor din Germania, operat sub sigla aceluiași operator ca cel din București, este aproape de trei ori mai mare decât la cel din capitala României.

    Foto: www.clubulcopiilor.ro

    Ce opțiuni de piscină publică ai în Sibiu. Olimpia, un eșec cu recidivă

    Pentru sibienii care se mulțumesc totuși cu o bălăceală la strandurile sau spațiile dedicate de interior, prețurile pentru o familie cu un copil, pentru o zi, sunt:

    Baia Populară – 200 lei

    Aria Măgura Cisnădie – 175 (în cursul săptămânii), 205 (sâmbătă, duminică și sărbători legale)

    Aria Sibiu – 175 (în cursul săptămânii), 205 (sâmbătă, duminică și sărbători legale)

    Hermanns Hotel Sibiu – 345

    Mercure Sibiu Arsenal – 225

    The Spa Hilton – 237, 5 (95 lei adult, 50 % reducere pentru copii)

    Bazinul Olimpia, cel mai mare bazin de înot din judeţul Sibiu, aflat în administrarea Clubului Sportiv Municipal Sibiu, se află într-o stare deplorabilă. De câţiva ani, bazinul a fost închis și nici nu există indicii concrete că lucrurile se vor schimba prea curând. Reabilitarea a fost începută, cel puţin la nivel de documentaţie, de către Ministerul Tineretului şi Sportului, iar în cele din urmă proiectul a fost transferat către Compania Naţională de Investiţii. În acest moment, proiectul de reabilitare se află la Compania Naţională de Investiţii – CNI, care s-a cantonat în pregătrirea licitaţiei de execuţie. Deci sibienii mai au de așteptat până vor avea posibilitatea de a-și duce copiii pentru câteva momente de relaxare, la emblematicul Bazin Olimpia.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Protopopul – Faraon

    ”Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Dr. Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în data de 15.02.2024, a avut loc Ședința Administrativă a preoților din Protopopiatul Ortodox Român Sibiu. Ședința a fost prezidată de P.C. prof. dr. Vasile Mihoc – vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului. După rugăciunea de început, în cuvântul de bun-venit, preacucernicul părinte protopop Ioan Coșa, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit, l-a prezentat pe Dl. Ciprian Faraon – în calitate de candidat la postul de primar al Municipiului Sibiu în cadrul alegerilor de anul acesta”, se arată într-o postare pe site-ul Mitropoliei Ardealului. După care i se ridică o mică ”piramidă” de lăudăroșenii lui Faraon, cu sentința că acesta este ”bun credincios, implicat activ în toate proiectele Bisericii”.

    Asta, cu ”toate proiectele”, cu toată bunăvoința, nu sună chiar întru totul convingător, având în vedere că din articolele publicate de Mitropolia Ardealului privind activitatea sa nu reiese de nicăieri că domnul Faraon ar fi atât de implicat în slujba Bisericii.

    Să nu mai aducem în discuție faptul că aprecierea vine ”pentru toate proiectele Bisericii”, nu doar ale Mitropoliei Ardealului. De unde concluzia onestă, zicem noi, că fie Biserica (Mitropolia Ardealului) a avut fie un singur proiect (cel al Ședinței Administrative a preoților din Protopopiatul Sibiu, la care Ciprian Faraon a fost prezent), fie că cineva suferă de mania exagerării cu intenționalitate.

    În treacăt fie spus, Ciprian Faraon e într-o alianță politică cu USR, partidul care are o sensibilitate și ”considerație” specială la adresa Bisericii. Or, nu știm dacă și acest proiect, de a te asocia cu cineva care și-a făcut o agendă de lucru din a critica Biserica, face parte din ”toate proiectele” pe care Biserica le derulează cu susținerea absolută a lui Ciprian Faraon.

    Nu putem să nu sesizăm neatenția Mitropoliei Ardealului de a nu îi acorda și lui Ciprian Faraon, după atâta implicare și susținere, Crucea Șaguniană. AUR a luat și de data aceasta fața Forței Dreptei, George Simion beneficiind de ceva mai multă apreciere.

    Oamenii s-au săturat de politică. Mai ales că de fiecare dată s-au simțit trădați, mințiți de cei pe care i-au votat. Politicieni susținuți, nu rareori, de oamenii Bisericii. Ne-am dori ca măcar Biserica să rămână un reper de moralitate, conduită și garanție a valorilor neperisabile ale acestei țări. Nu e să fie, nici de această dată.

    Pe când câte o invitație la ședințele protopopiatului pentru Dan Barna, Ruxandra Cibu Deaconu, Astrid Fodor, Daniela Câmpean, Alexandru Găvozdea, Adrian Copilu Minune, Fernando de la Caransebeș?

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pietiștii

    Mitropolitul grec Athanasie de Limassol spunea odată: Dumnezeu să ne păzească de pietiști, care pun accent pe formalisme, nu pe o legătură personală cu Dumnezeu. Acești oameni nu se pot vindeca, pentru că se cred deja vindecați. În timp ce păcătoșii știu că sunt păcătoși. De aceea Hristos a spus că vameșii și desfrânatele vor merge înaintea lor, în Împărăția lui Dumnezeu.

    Aceste cuvinte sunt aspre, dar pline de adevăr. Ele pornesc de la pilda vameșului și fariseului, rostită de Hristos. Fariseul respecta toate formalismele legii vechi. Uita însă esențialul: să zidească legea în inima lui. Tot ce nu izvorăște din inimă, rămâne superficial și nu durează. De aceea râvna lui de mântuire nu aducea roade.

    În schimb vameșul, care nu prea respecta rânduielile legii, se căia din inimă, pentru toate păcatele. Faptul că nu avea o viață religioasă ordonată, nu este de lăudat. De apreciat este smerenia lui, prin care depășea această lipsă. De aceea, el nu trebuie luat ca exemplu de nerânduială, ci ca exemplu de îndreptare, dincolo de formalisme seci.

    Citind pilda, constatăm cât de actuală este și azi. Formaliștii pietiști nu numai că n-au dispărut, dar sunt și foarte gălăgioși. Stau la vânat pe internet și, Doamne ferește, să constate vreo „abatere”, că și afurisesc ca „ne-ortodocși” pe cei care încalcă închipuite „canoane”.

    Sau alt exemplu: la Botez, mulți nu știu mărturisirea de credință. Dar toți știu superstiția că pruncul trebuie să poarte „ață roșie” la mână. Formalismul denaturează, face „mai tare ața, ca povața”, adică mai respectată superstiția, decât Crezul.

    Tot un proverb spune: „Desul umple fesul, rarul umple carul”. Adică, nu regulile dese, fără duh, ci dragostea și smerenia, care sunt tot mai rare, acelea aduc mântuire.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Savu Popa, de la povești cu strigoi, la ”O camera fără prize”

    Savu Popa nu crede că românul s-a născut poet. Pe lângă faptul că scrie poezie, acesta mai dăscălește la limba și literatura română câteva clase de gimnaziu din localitatea Loamneș. E autorul câtorva volume de poezie, fervent iubitor al turnirurilor de poezie, iar versurile l-au purtat în diverse spații geografice, în căutarea sensului poetic.

    Oare v-ați întrebat vreodată cum ajung oamenii să scrie poezie? De ce o fac? Au oamenii nevoie de poezie și, implicit, de poeți? L-am rugat pe Savu să ne găsească oarece răspunsuri acestor întrebări.

    ”Cum am început să scriu? Pot să spun că încă din fragedă pruncie aveam atracție pentru cărți. M-am născut cu o bibliotecă, chiar măreață, aș putea spune. Mă pasionau cărțile de poezie, în special. Nu știam eu foarte bine să citesc pe atunci, dar faptul că poeziile aveau rândurile sub formă de versuri mi se părea fascinant. În alte cărți continuau rândurile unul după altul, dar la poezie se opreau la un moment dat. Plus de asta, îmi trezeau interes oamenii care încercau să scrie o poezie pe loc sau chiar să o recite. De mic am avut deschidere spre cultură, a fost un privilegiu pentru mine, iar crescând, am început să aștern și eu versuri pe foaie. Pentru mine această scriere literară înseamnă viul, un joc de a simți ceea ce se întâmplă în prezent“, e de părere Savu Popa.

    Poezie cu iz de sat

    Pentru cei care s-au născut sau au copilărit în zona rurală, lumea pe care o poartă cu ei în suflet și din care își cresc bucuriile și gândurile fertile este una a satului, a oamenilor locului. “Prima mea carte de poezie a apărut în 2017. Aceasta adună mici poeme în care vorbesc despre locurile natale. Eu sunt născut în Ocna Sibiului. În lucrare am creionat povești care animă acele locuri, un fel de îmbinare între rural și fantastic. “Ipostaze“ se numește. Aceasta a concis și cu intrarea poeziei mele în mediul online. S-a întâmplat ca să intru într-un cenaclu de poezie virtual, iar aceste scrieri încep să se digitalizeze”, povestește poetul.

    Poezia nu unește doar creatorul ei de acea foaie de hârtie, ci mai ales unește suflet cu suflet și oameni cu oameni. Iar unii dintre aceștia o consideră chiar asemenea unui sport. “Am călătorit mult datorită poeziei, am fost la diverse festivaluri de poezie. Am participat la un turnir al poeziei chiar, adică m-am duelat în versuri cu alți pasionați; undeva  prin Turcia a fost evenimentul. Poezia nu este ceva static, poezia te poartă pe căi, poezia înseamnă constituirea unor prietenii, poezia înseamnă viață. Scrisul poeziei poate fi un sport, nu doar unul fizic, dar și unul mental. Consumul poetic e o combustie internă care arde, iar dacă nu exteriorizezi ceea ce simți, acel foc ușor se stinge“, mărturisește autorul volumului de poezie ”O camera fără prize”.

    Savu Popa

    Ce înseamnă să fii poet?

    Poezie poate să scrie oricine. Orice om alfabetizat poate exersa în domeniul versificării. Însă un text, ca să ajungă cu adevărat text liric, trebuie să fie trăit. ”Ca să fii poet trebuie să fii un bun trăitor, un colecționar de realitate. Poetul este mereu în mijlocul mulțimii, trăiește clipa. Mie îmi place foarte mult să mă plimb, să văd lumea în diverse ipostaze, pentru că atunci automat îmi extrag de acolo ceea ce mă inspiră. O altă condiție ca să devii un poet, în adevăratul sens al cuvântului, sunt lecturile, dar și aici este o capcană. Citești, citești, dar la un moment dat nu trebuie să te lași influențat, trebuie să-ți descoperi propria ta voce. La mine fiecare carte de poezii reprezintă  o poveste “, declară Savu Popa.

    Strigoița

    Ați stat vreodată să vă gândiți cum au ajuns oamenii să creadă în personaje supranaturale? Cum a ajuns orice  “ceas“  sau orice loc de pe pământ să fie bântuit de un spirit? Clar, oamenii aveau mai multă imaginație atunci, aceasta și pentru că nu erau distrași de tehnologia care ne-a invadat astăzi. ”Am scris și o carte în genul epic, ”Strigoița“, care este o colecție de povești horror folclorice, care se leagă de spațiul de acasă, de spațiul rural. Inspirația a plecat de la oamenii locului. La un moment dat, pe sate exista un fel de troc, sau nu știu cum să-l numesc, în fine, cert e că sătenii mergeau prin satele învecinate și tăiau un porc, să zic. Acest proces dura un pic, iar seara, după ce terminau totul, trebuiau să ajungă acasă, nu existau mijloace de transport ca astăzi, iar foarte mulți dintre ei mergeau pe jos. La un moment dat, ajungeau pe anumite dealuri (foarte importante aceste treceri), iar mergând peste aceste dealuri, unii spuneau că se întâlneau cu strigoaicele, care erau prinse în horă. Și se știe că cine le găsea în cale nu prea avea parte de lucruri bune“, ne povestește Savu Popa.

    Lansare carte Savu Popa

    Care este rolul poetului în societate?

    Sunt mai multe tipologii de poeți. Unii așteaptă inspirația, apoi se apucă de scris, altora le vine inspirația scriind. “Când alcătuiesc un volum de poezie, merg pe intuiție și trăire. Prima oară trăiești, apoi scrii; am mai spus-o, e literă de lege. Poeții sunt anticorpii acestei lumi, anticorpii frumuseții, după cum a spus cineva. Rolul nostru este și interesant, și ciudat, în același timp. Pentru că noi trebuie să menținem frumusețea acestei lumi și să fim în contact direct cu tot ceea ce ce înconjoară. Să trăim, tot repet acest cuvânt, deoarece am constatat că oamenii nu mai știu să trăiască. Alți poeți gândesc așa: Nu mă așez la masa de lucru să scriu, ci aștept să vină inspirația. Au fost școli întregi care au mizat pe inspirație, mai ales romanticii, care credeau că inspirația are o legătură cu divinitatea. Alții se așază la masă și se lasă purtați, pornesc de la un context, pornesc de la un pretext, o întâmplare și continuă actul creativ. Există poeți americani care au scris un poem  pornind de la un hamburger amărât. Cotidianul, cu banalitatea lui, a reprezentat o sursă de informație majoră pentru poezie. Eu sunt ceva între. Prima oară mă pălește informația, apoi iau ideile din zbor. Dar totuși poezia nu poți să o căznești, căci se cunoaște o poezie chinuită“, e de părere tânărul poet.

    Ca să devii poet îți trebuie disponibilitate

    Unii oameni se nasc poeți, alții devin în timpul vieții. Dar când îți dai seamă că ești chiar tu un poet? ”Ca să devii poet trebuie să ai, în primul rând, imaginație. Iar, în al doilea, disponibilitate. De ce disponibilitate? Odată ce ți-ai luat în serios acest rol, vor exista și anumite sacrificii. Poezia nu se face la o bere. Desigur, se poate face și la o bere, dar îți trebuie acea “stare“, acea dispoziție aparte, iar acea “stare“, pe care nu o pot defini, o poți căpăta doar în anumite locuri și cu anumiți oameni. Pe mine mă cuprinde acea “stare“ când sunt singur. Ca să fii poet trebuie să fii apt ca să primești și critici. Permanent lucrăm la poemele noastre; poezia este ca un șantier. Plus, ca poet, trebuie să citești din toate domeniile. Poezia este sora mai mică a psihologiei. Urăsc sintagma aceea, ”Românul s-a născut poet”. O greșeală a poeților în vers alb este faptul că mulți dintre ei au tendința să vorbească în poezie, să explice, dar poezia urăște explicația, poezia trebuie să sugereze. Poezia poate fi un rezumat inefabil al unei narațiuni, al unei povești“, mărturisește interlocutorul nostru.

    Savu Popa

    Popa Savu, pe lângă articolele scrise pentru diverse publicații de cultură, are publicate și patru cărți de poezie, una de proză și una de eseuri. Cel mai recent volum al său, de poezii, intitulat “De-a v-ați ascunselea“, a apărut în primăvara aceasta la editura clujeană Școala Ardeleană.

    Savu Popa s-a născut în 15 februarie 1991 la Ocna Sibiului, unde locuieşte şi în prezent. Clasele primare şi gimnaziul la Ocna Sibiului, liceul şi studiile universitare filologice la Sibiu. A publicat poezii în revistele Euphorion (unde şi debutează în 2004), România literară, Familia, Ateneu, Zona nouă, Revista Cenaclului de la Păltiniş, Lumină lină, Qpoem, Egophobia, Algoritm literar, Sintagme literare, Banchetul, Prăvălia culturală. Debutează în volum în anul 2017, cu Ipostaze, Editura Paralela 45. Premiul „Traian Demetrescu” pentru poezie, la concursul de creaţie literară, cu acelaşi nume, organizat la Craiova în anul 2016 şi Premiul juriului, preşedinte profesorul şi criticul literar Nicolae Manolescu, la Festivalul Literatura Tinerilor (prima ediţie), organizat de Uniunea Scriitorilor din România la Neptun în 2017.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum reduce Primăria Sibiu zgomotul din oraș

    Aleșii municipali vor dezbate în ședința Consiliul Local din 28 februarie un proiect de hotărâre privind aprobarea Planului de acţiune pentru prevenirea şi reducerea zgomotului în municipiul Sibiu. Planul vizează în mare traficul rutier din municipiu, cât și cel din zonele industriale, principale surse de zgomot. Planul a fost realizat de o firmă din Cluj Napoca.

    „Măsurile luate în considerare în planul de acţiune sunt măsuri şi proiecte concrete, pe patru domenii de intervenţie: infrastructură rutieră, dezvoltarea transportului public şi a mijloacelor alternative de mobilitate, managementul traficufui și I TS, respectiv protejarea zonelor verzi/liniştite şi reducerea poluării, asumate de autoritatea locală prin Planului de Mobilitate Urbană Durabilă a Municipiului Sibiu, a Strategiei integrate de dezvoltare urbană şi a Strategiei şi Planului de atenuare şi adaptare la schimbările climatice în Municipiul Sibiu. Pentru ca reducerea zgomotului să fie cât mai mare este necesar să se aplice măsurile din toate cele patru domenii de intervenţie, astfel încât numărul locuitorilor care expuşi la niveluri de zgomot peste valorile limită să fie cât mai mic. Aplicarea combinată a acestor măsuri şi proiecte propuse, reprezintă şi varianta recomandată de către elaboratorul planului de acţiune, pentru maximizarea efectelor de reducere a zgomotului în municipiu”, se arată în raportul municipalității.

    Traficul rutier – principala țintă

    Pentru traficul rutier, noile drumuri trebuie întotdeauna planificate astfel încât să nu crească numărul de locuinţe şi persoane cu disconfort provocat de zgomot. Aceasta poate include măsuri de reducere a zgomotului de-a lungul noului drum (cum sunt barierele fonice) sau exproprierea caselor. În orice caz, proiectarea unui drum nou trebuie să aibă la bază un studiu de modelare a traficului, care să verifice diferitele scenarii şi să dovedească avantajul pe ansamblu al noului drum prin estimarea mărimii impactului asupra traficului şi a mediului (inclusiv a zgomotului şi a poluării aerului). Modelarea traficului reprezintă un instrument de planificare foarte important şi de neînlocuit. El este necesar atât pentru analiza traficului (calculul volumului traficului şi definirea originilor sale, a destinaţiilor şi legăturilor), cât şi pentru prognozarea traficului (estimarea impactului măsurilor propuse, ca de exemplu un nou drum sau introducerea unei restricţii de viteză).

    Măsuri împotriva zgomotului

    – Reabilitare pod de piatră peste Cibiu, în dreptul străzii Gladiolelor

    – Realizarea de străzi noi în zonele de restructurare urbană

    – Extinderea reţelei de străzi (străpungeri)

    – Modernizarea reţelei de străzi de pământ

    – Construcţia de poduri peste bariere naturale și antropice (râu)

    – Instalarea staţiilor de încărcare a vehiculelor electrice sau hibride maşini, biciclete

    – Introducerea transportului ecologic de mare capacitate cu autobuze pentru îmbunătățirea conectivității zonei industriale vest cu zona sud

    – Introducerea transportului ecologic de capacitate mică în zona centrală

    – Intervenţii pentru reorganizarea unor străzii urbane cu prioritate pentru pietoni, în perimetrul zonei istorice

    – Serviciu de închiriere biciclete în regim self-service (bike-sharing)

    – Proiect integrat pentru conectarea cartierului Lazaret cu zona Gării Sibiu și centrul istoric

    – Creare traseu pietonal şi pentru biciclişti în lungul Văii Săpunului, adiacent albiei pârâului

    – Puncte intermodale la limita zonei centrale, dotate cu parcări supraterane, multietajate sau subterane, (cu sistem de informare)

    – Construirea unor zone de tip „Park and Ride” la marginea oraşului , inclusiv sistem de informare

    În urma realizării hărţilor strategice de zgomot s-a constatat că nu există persoane expuse la un nivel peste limita admisă cauzat de sursa de zgomot industrie.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sărbătoarea iubirii – între mit și dragostea din realitate

    “Flori de fragă în luna lui Faur, / La toată lumea să fiu dragă, / Urâciunile să le desparți…“, așa descântau fetele în ziua de Dragobete, în timp ce puneau florile de fragi în “lăutoarea fetelor“.

    Ne aflăm spre sfârșitul iernii. Deja se simte tot mai mult prezența primăverii în jurul nostru. Dacă mergi prin Subarini, spre exemplu, poți observa cum începe să dea firul ierbii, auzi cântul păsărelelor tot mai vioi, dragostea pultește în aer…

    De-alungul lunii Februrie sunt două sărbători care celebrează dragostea: Valentine’s day și Dragobetele. Dragobetele, sărbătoarea noastră românească, atât de iubită de unii, și totuși atât de nebăgată în seamă pentru alții. În Sibiu, această sărbătoare nu e chiar așa de veche precum pare, dar oare de unde o fi pornit? Când și-au dat seama oamenii că au nevoie de o zi anume pentru a sărbători iubirea? 

    Pentru a răspunde la aceste întrebări l-am rugat, din nou, pe Rafael Țichindelean, absolvent al Facultății de Științe Socio-Umane, departamentul Istorie, și actualmente masterand la Protejarea și Valorificarea Patrimoniului Istoric, ambele în cadrul ULBS, să facă o scurtă cercetare cu privire la acest eveniment.

    Rafael Țichindelean

    În baza analizei articolelor de presă ale vremurilor și a lucrărilor de specialitate, cercetătorul și-a dat seama de un lucru: în toată mitologia noastră, părerile sunt împărțite.“ Dragobetele este o sărbătoare relativ nouă la români, și implicit în spațiul sibian. Majoritatea informațiilor, despre această sărbătoare le-am luat din studiile lui Tudor Sălăgean și ale Rodicăi Zafiu, dar m-am folosit și de presă. Din ce am găsit, acestă sărbătoare s-a manifestat mai puternic în ultimii 20-30 de ani, deși unii cercetători sunt de părere că aceasta este prezentă la români încă de pe vremea dacilor. Aceasta a venit, în principiu, ca o replică patriotică a sărbătorii americane Valentine’s day, care în zilele noastre a luat o turnură comercială incredibilă“, a declarat Rafael.

    Dragobetele. Prima atestare documentară, în Galbor (Brașov)

    Deși, Dragobetele, cum crede și Rafael, este popularizată în trecutul apropiat, asta nu înseamnă că nu are atestări mai vechi. “Una din cele mai vechi mențiuni ale acestei sărbători, poate chiar printre primele, de pe teritoriul țării noastre, provin din Transilvania, satul Galbor, comuna Beclean, județul Brașov. Aceasta datează din secolul al XIX-lea. Într-un Triod păstrat în Biserica greco-catolică din acea parohie, ce a fost tipărit în 1774, Nicolae Iorga descoperă următoarea însemnare: “Ziua de Dragobete, vreme timpurie“; însemnarea se pare că ar fi fost făcută ulterior în 1838-1859. Tot în secolul XIX a fost atestat “Dragobete“ ca nume propriu de persoană. De exemplu, Dragobete din Mehedinți, acesta a fost unul dintre cei mai de încredere oameni al lui Tudor Vladimirescu“, a relatat tânărul.

    De unde și până unde “Dragobete“?

    E foarte dezbătută și etimologia acestui nume de sărbătoare. “Constantin Obedeanu menționează într-o lucrare publicată în 1929 că  cel mai probabil numele este de origine slavă, dar originea și semnificațiile acesteia nu sunt clare. Cea mai bună ipoteză îi aparține până acum lui Vasile Bogrea, care vorbește într-un număr din 1923 al revistei “Dacromania“ despre publicația lui C. Rădulescu-Codin: “Muscelul nostru“. El propune pentru prima oară aici derivarea numelui Dragobete din denumirea slavonă a sărbătorii creștine “Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, și anume “Glavoobretanie“, prin logica faptului că probabil românii au modificat denumirea acestei sărbători din “Glavoobretanie“, în Gravobete, apoi ajungându-se la forma de Dragobete. Sunt multe teorii, cum am mai spus, dar am să mai menționez încă una. În Dicționarul Limbii Române acest nume de sărbătoare vine de la nume de persoane, dar și de la un substantiv comun ce desemnează o insectă “Cicindela campestris“. Această viețuitoare este folosită în diverse locuri din țară de fete pentru a face descântece“, a spus Rafael.

    Zeul Dragobete

    În unele zone din țară, chiar și în zona nostră, Dragobetele mai este văzut și ca un personaj mitologic, “năzdrăvan“.“ În unele zone Dragobetele este un personaj mitologic legat de legenda Babei Dochia, este asociat și cu Nicodim, fiul acesteia sau Dragomir. Așadar, în mitologia noastră Dragobetele este văzut ca un zeu al iubirii. Ion Ghinoiu, în dicționarul său folcloric, cu obiceiuri populare de peste an, spune despre Dragobete că ar fi un zeu tânăr al Panteonului autohton. Acesta este patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești. De asemnea, tot acesta îl compară cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă“, a mai menționat Rafael.

    Presa sibiană despre Dragobete

    Acum, că ne-am făcut o idee cu ce se mănâncă această sărbătoare, să vedem ce scria presa sibiană din trecut referitor la acest subiect.

    “Din cercetările mele, evident, care se pot aprofunda și nu garantează neapărat realitatea istorică, cea mai timpurie mențiune a numelui de Dragobete, desigur în mod mai serios, este făcută în presa sibiană în 1889, într-un număr dintr-un ziar cu tradiție în Sibiu, de un anume  Ioan Berescu. Acesta publică în ziar o poveste sau un basm, Rogozea-Împărat, a cărei acțiune începe chiar de ziua de Dragobete, aceasta este asemenea ”Motanului Încălțat“. Un alt ziar sibian aduce aminte de Dragobete, vorbind chiar despre rolul acestei sărbători în cadrul Mitului Babei Dochia. O altă publicație ce are ca autor pe Simeon Floarea Marian, anunță că a început munca pentru scrierea și publicarea unui volum despre “Sărbătorile la români“. Articolul din ziar conține mai multe subpuncte care explică ce își propune să includă în volum. În unele dintre puncte arată inclusiv menționat capitolul despre Dragobete. Sunt mai multe menționări ale acestei sărbători în presa sibiană, dar am să mai menționez unul: un ziar din 1998 conține o publicație în care vorbește despre sărbătorile la români și despre faptul că multe dintre ele s-au pierdut sau se vor pierde“, a relatat tânărul.

    Dragobetele, “o glumă“

    Sunt multe tradiții legate de această sărbătoare și multe de spus despre ea, dar l-am rugat pe Rafael să încheie cu poate una dintre cele mai reprezentative tradiții de Dragobete. “Dragobetele, în părțile învecinate Sibiului, este o zi frumoasă de sărbătoare pentru băieți și fetele mari, ba chiar pentru femei și bărbați. Băieții și fetele au credința nestrămutată că în această zi trebuie să glumească “să facă Dragobetele“, cum se spune. Dacă fac acest lucru, aceștia vor fi îndrăgostiți tot anul, sărbătoarea fiind marcată și de perioada împerecherii unor specii de păsări“, a adăugat Rafael.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ziua Națională a Japoniei. Spre Ținutul Soarelui Răsare: Experiența japoneză prin ochii unei sibience

    Articol de Adina Vieru

    Să îți pui viața într-un context cultural complet diferit poate fi atât o provocare, cât și o oportunitate de a descoperi noi aspecte ale identității tale. Pentru Timeea, această experiență în Japonia nu a fost doar o călătorie geografică, ci mai ales un parcurs emoționant și, mai degrabă, un vis împlinit.

    Astăzi, de Ziua Națională a Japoniei, redăm povestea sibiencei Timeea, tânăra îndrăgostită de Japonia.

    Timeea Samoilă este o tânără sibiancă ce a avut oportunitatea de a locui, prin prisma programului Erasmus+, pentru 7 luni în Japonia.

    Pasiunea pentru țările asiatice

    Pasiunea Timeei a început încă din liceu, mai exact din clasa a 10-a, când, povestind cu o profesoară, și-a dat seama cât de interesantă este această țară.  “În clasa a 10-a, în urma discuției cu o profesoară, mi-am dat seama cât de mult mă interesează partea de literatură. Apoi, interesul meu s-a dezvoltat mai mult în pandemie, pentru că am început să mă uit la drame japoneze și anime-uri. După un an, am început să învăț limba japoneză de una singură. Mi-am dat seama că e greu să scrii și să citești, dar să vorbești nu e atât de greu“, mărturisește Timeea.

    Adaptarea între două lumi

    Cu o uimitoare facilitate de adaptare, a reușit nu doar să îmbrățișeze, ci și să se integreze în mod armonios în modul de viață japonez. Timeea spune că, pentru ea, adaptarea culturală nu a fost una grea, comparativ cu ceilalți colegi străini aflați în aceeași situație. De asemenea, ea nu a experimentat niciun șoc cultural. Din contra, pentru ea, cea mai mare surpriză a fost faptul că tot ceea ce a citit despre Japonia, s-a dovedit a fi adevărat.

    “Eu am fost mereu o persoană sensibilă, mi-a plăcut tot timpul să ajut oamenii, să ascult poveștile altora. Iar când am ajuns acolo, mi-am dat seama că societatea e construită fix în felul în care gândeam eu. M-am simțit integrată, am simțit că pot să mă acomodez foarte ușor. Alți colegi nu s-au adaptat deloc și nu au reușit să înțeleagă cultura japoneză”, ne spune Timeea.

    În Japonia, Timeea a urmat un program de licență în domeniul International Business la Universitatea Kanagawa din Yokohama: “Mă așteptam să fie mai greu. Cred că este concepția noastră despre ei că învață foarte mult. Când am ajuns acolo îmi era oarecum frică. Am avut 6 cursuri, iar un curs dura 2 ore. În rest am avut teme, proiecte și articole de citit. Nu mi s-a părut deloc solicitant. Îmi luam notițe și ele mă ajutau. Mai mult decât atât, am avut și timp liber pentru mine. Aș spune că a fost mai mult relaxant, lucru la care nu mă așteptam“.

    Acolo, nu doar că a beneficiat de anumite activități extracurriculare, cum ar fi tirul cu arcul sau cluburi de socializare, dar a reușit să lege și multe prietenii cu studenții japonezi. Una dintre prietenele bune ale Timeei planifică să o viziteze vara aceasta pentru o lună.

    Întrebată de experiența ei cu localnicii, Timeea ne mărturisește că: “Nu am avut experiențe proaste, pentru că i-am respectat cât am putut de mult. Ei sunt foarte deschiși cu străinii, mai ales generațiile tinere. Sunt foarte respectuoși, foarte calzi. Am văzut mulți oameni fericiți, cu toate că se spune că în Japonia are cea mai crescută rată a suicidului din lume și că oamenii sunt nefericiți din cauza sistemului solicitant. Erau oameni care își rupeau din timp să mă ajute, care mă întrebau ce fac aici, se interesau cum pot ajunge dintr-o parte în alta în cazul în care nu știam. Am întâlnit și localnici care m-au luat de mână și m-au dus la stația la care voiam să ajung“.

    Cât costă viața în Japonia

    Am întrebat-o pe Timeea care sunt costurile: “Spre surprinderea mea, viața în Japonia nu este una scumpă. Mai ales comparativ cu România, chiar poți duce un trai decent. Singurele alimente care aveau costuri ridicate erau fructele și legumele, deoarece acolo nu este o recoltă favorabilă. Dar, mâncarea este mai ieftină decât în România“.

    Și-a găsit dragostea

    În Japonia, Timeea a deschis și un capitol neașteptat. Aici l-a cunoscut pe iubitul ei, Van Duc, care locuia în același cămin cu ea. Acum, ei locuiesc în Germania și plănuiesc să se întoarcă în Japonia.

    Totuși, nu își doresc să intre în sistemul de lucru japonez, ci să își deschidă propria lor afacere. “O dată ce intri în sistem, e foarte greu să ieși. Trebuie să lucrezi 12 ore pe zi, te întorci acasă, dormi, și o iei de la capăt. Am rămas amândoi cu Japonia în cap, ne vom întoarce”, spune ea încrezătoare.

    O ușă spre viitor

    Cu fiecare zi petrecută departe de casă, Timeea a fost sigură că și-a găsit locul. În liniștea templelor și pe aleea cireșilor înfloriți, ea a descoperit că înfruntarea temerilor poate deschide uși către experiențe și relații remarcabile.

    “Consider că e o experiență pe care oricine ar trebui să o aibă măcar o data în viață, nu doar în Japonia, ci în orice țară asiatică. Sunt sigură că sunt multe persoane care își doresc să se mute în Japonia, iar ei trebuie să vadă, înainte, ce este Japonia de fapt, să se intereseze, să contacteze oameni de acolo și să vadă dacă este potrivită pentru ei. Implică costuri mari să pleci din România și e un pas important”.

    “Japonia m-a schimbat total și am avut nevoie de lucrul acesta, de aceea aștept să mă întorc“, ne spune, cu gândul spre viitor, Timeea.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Dan Barna îi face anticampanie Ruxandrei Cibu Deaconu

    Dan Barna continuă anticampania Ruxandrei Cibu Deaconu. Acesta le-a transmis votanților sibienii non Alianța Dreapta Unită că… sunt niște proști și că deșteptăciunea absolută s-a aciuiat indubitabil și exclusiv prin cotloanele USR. Cu emanații calculate înspre ceilalți parteneri (conjuncturali) ai coaliției: Forța Dreptei și PMP.

    Declarația a fost comisă în ultima conferință de presă a USR Sibiu. „Dacă ești păcălit o dată este vina celui care te-a păcălit. Dacă ești păcălit o doua oară, este vina ta. În schimb, dacă ești păcălit și a treia oară, înseamnă că ești prost. Este o vorbă populară, plecată de la sat către oraș”, le-a transmis Dan Barna sibienilor. Referirile lui Dan Barna vin dinspre zona proiectelor ratate de către administrația municipalității și a județului, în speță PNL (proiectul Noului Spital Județean, să fiu mai exact).

    Ca să fie limpede pentru orice votant, traducem ce declară Dan Barna: dacă PNL și PSD ți-au sucit prima dată mințile, treacă-meargă, până și USR poate trece cu vederea acest derapaj. Dacă ai comis-o și a doua oară, primești cartonaș galben, cu o vină covârșitoare anexată. Însă dacă nu ai votat USR a treia oară, citat: ”înseamnă că ești prost”. Că doar nu s-o fi referit stimabilul deputat la celelalte opțiuni de votare din afara sferei PNL și PSD, cum ar fi alegerea AUR, Șoșoacă etc. Deși ultimul discurs, în care a făcut această declarație, se încadrează perfect politicii și delirului AUR-istic, ca mod de lamentare și vehemență.

    ”Ghinion” – cum ar zice un clasic despre care nu se știe cu certitudine dacă e sau nu încă în viață -, ”proștii” aceștia au drept de vot. Și îndatorirea civică să aleagă singuri, așa după cum îi duce capul, pe cine doresc ei. Nu că ar conta foarte mult asta pentru USR, în paranteză fie spus. Lasconi o știe prea bine cum e să votezi altfel decât îți dictează partidul, apărător al libertăților și ”toleranțelor”. Ruxandra Cibu Deaconu e candidatul USR pentru Primăria Sibiu. ”Proștii” lui Barna sunt tocmai plebea pe care ar trebui să se cațăre Ruxandra Cibu ca să ajungă la conducerea municipalității. Iohannis voia ”guvernul meu”. Barna se delimitează clar în a-i reprezenta, la nivel politic, pe ”sibienii proști”, deci tot un fel de noi și restul lumii. Cu o astfel de abordare, Dan Barna nu face decât să o încurce destul de inconfortabil pe Ruxandra Cibu Deaconu. Refuzul lui Alexandru Găvozdea de a candida la Primăria Sibiu din partea USR (după cum însuși a declarat de curând) oare să fie explicația anticampaniei lui Barna în ceea ce o privește pe Ruxandra Cibu? 

    Și ar mai fi o mică problemă/dilemă. La ce grad de nerozie s-ar încadra ”sibienii ăi` proști” ai lui Barna, dacă pentru încă o dată vor vota un Claudiu Mureșan, pe listele USR, pe care îl vor găsi puțin mai târziu în PSD? Sau pentru un Nicu Ștefănuță (USR), regăsit apoi în rândurile verzilor. Sau pe un Timotei Păcurar (primarul Micăsasa, singurul edil din partea USR ales în județul Sibiu), care declara de curând că nu va mai vota ”neam” USR!

    La PNL, la mai toate conferințele, deși sunt anunțate ca tandem Raluca Turcan și Daniela Cîmpean, ca un făcut, rămâne în cursă doar… Raluca Turcan. Să se fi prins Daniela Câmpean că alăturarea cu Raluca Turcan îi dăunează electoral? Sau invers? Poate Ruxandra Cibu Deaconu ar avea ceva de învățat din asta.

    Ca să îl parafrazez pe Barna, ”este o vorbă populară, plecată de la sat către oraș”: ”Înainte de a da drumul gurii, verifică dacă și creierul a fost conectat”.

    Foto: facebook USR Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul aduce lapte și miere la Târgul de Dragobete, din curtea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

    Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) organizează Târgul de Dragobete, în curtea instituţiei, în perioada 23 – 25 februarie 2004, cu sprijinul Cooperativei Agricole Caprirom Sud Muntenia, a anunţat marţi MADR.

    Expozanţii vor oferi consumatorilor o gamă variată de produse tradiţionale, dar şi produse locale diversificate şi reprezentative pentru judeţele Sibiu, Alba, Argeş, Buzău, Botoşani, Constanţa, Cluj, Dâmboviţa, Ilfov, Olt, Mureş, Suceava şi Vâlcea. Între produse, doritorii vor regăsi magiunul de prune Topoloveni – Indicaţie Geografică Protejată (judeţul Argeş) și Telemea de Sibiu – Indicaţie Geografică Protejată (judeţul Sibiu).

    Membrii Cooperativei Agricole Caprirom din judeţul Dâmboviţa îi vor întâmpina pe toţi cei care vor veni la târg cu o gamă variată de legume şi fructe proaspete, dar şi produse lactate provenite de la ovine şi caprine, din zona Câlnic, judeţul Alba, produse alimentare obţinute conform reţetelor consacrate (Brânză telemea de oaie proaspătă, Brânză telemea de oaie maturată), produse din carne şi sucuri naturale.

    Totodată, la târg se vor găsi: usturoi şi ceapă din judeţul Buzău, miez de nucă şi prune afumate din Vrancea, produse apicole din Olt şi Sibiu, dar şi produse lactate de la Sadu. De asemenea, din judeţul Covasna vor fi aduse produse montane şi preparate din carne de mangaliţă, din Mureş şi Botoşani produse tradiţionale din categoria panificaţie şi patiserie (pâine de casă din cartofi, Cozonac Domnesc, poale în brâu sau alivenci), iar din Satu Mare vor fi oferite spre comercializare produse ecologice marca Allu (alune de pădure prăjite, alune de pădure prăjite cu sare, alune de pădure prăjite cu ciocolată, cremă de alune de pădure, ulei de alune de pădure presat la rece).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Alexandru Găvozdea la Primăria Sibiu. Vrea să repornească orașul

    Arhitectul și urbanistul Alexandru Găvozdea și-a anunțat candidatura ca independent la postul de primar al municipiului Sibiu. Principalul obiectiv a lui Alexandru Găvozdea este “de a transforma Sibiul în orașul cu cea mai bună calitate a vieții între orașele României”.

    Acesta spune că îi reproșează trei lucruri actualului primar al Sibiului, Astrid Fodor, posibil candidat al FDGR și la alegerile din acest an. Acestea sunt lipsa de curaj în a promova proiecte pe măsura potențialului de dezvoltare a orașului, lipsa dialogului cu sibienii și lipsa comunicării cu societatea civilă locală, în speță cu asociațiile și ONG-urile sibiene. Însă cea mai mare problemă a Sibiului, sub mandatul de primar al lui Astrid Fodor, sunt neajunsurile reale în ceea ce privește urbanismul.

    A fost curtat de USR

    Alexandru Găvozdea spune că nu este membru niciunui partid politic, însă a primit o propunerea de a candida din partea USR Sibiu la Primărie. Acesta spune că nu s-au pus de acord în ceea ce privește viitoarea politică urbanistică a orașului. Din capătul locului, Alexandru Găvozdea a declarat că nu este legat de niciun proiect major de FDGR sau administrația Astrid Fodor.

    Sub sloganul „Repornim Sibiul”, care îndeamnă la abandonarea stării de stagnare a orașului, candidatul Găvozdea a explicat că “vreau ca Sibiul să devină un oraș din care fetele mele și copiii noștri să nu trebuiască să plece ca să se împlinească”, aceasta fiind o miză foarte personală.

    “Le propun sibienilor – tineri, vârstnici, mame, antreprenori, lucrători în industrie, profesori, medici, freelanceri, artiști, oameni de cultură -, tuturor, un oraș care să devină recunoscut național pentru calitatea vieții. Un Sibiu cu un model clar și ambițios de dezvoltare economică, tehnologică, creator de inovație, cu o educație excelentă pentru toate vârstele, cu o cultură care să depășească granițele țării.

    Le mai propun sibienilor și o stare de spirit pe care să o împărtășim până la alegeri. Voi face o campanie pozitivă, optimistă, care să anime sibienii, care să-i ajute să recapete încredere în visurile lor și în oraș. Vreau să deschidem un mare dialog despre orașul nostru” – a declarat, astăzi, candidatul independent Alexandru Găvozdea.

    Acesta consideră că un independent are mult mai multe șanse ca partidele politice care și-au arătat limitele, reușind să aducă la urne doar pe 34% dintre sibienii cu drept de vot. Din echipa lui Alexandru Găvozdea fac parte Andy Fazekas, Daniela Prescurea, asistent social, Martha Toth, arhitectă, Alex Călinoiu, IT-ist, Silviu Scrob, manager cultural și soția sa, arhitecta Maria Găvozdea.

    Cine este Lucian Alexandru Găvozdea

    Lucian Alexandru Găvozdea este arhitect și urbanist, născut în Sibiu, fost elev al liceului Brukenthal. Este tatăl al două fete, soț și fiul a doi pensionari sibieni. În Sibiu, arhitectul Găvozdea a realizat peste 20 de proiecte de arhitectură – sedii de firme, construcții industriale și locuințe -, ansambluri și individuale. În materie de planificare urbană, a realizat nu mai puțin de 17 proiecte în Sibiu, iar alte cinci sunt în curs de realizare.

    Studiul de fundamentare pentru Patrimoniu al PUG Sibiu 2011 poartă, de asemenea, semnătura urbanistului Găvozdea. Anul trecut a înființat alături de douăzeci de profesioniști sibieni Asociația civică Sibiu2024. Au creat împreună un Plan de oraș, lansat în decembrie anul trecut.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Raluca Turcan: „Județul Sibiu este unul dintre județele puternic dezvoltate ale țării”

    Președintele PNL Sibiu, Raluca Turcan, a prezentat beneficiile programelor de investiții publice derulate cu finanțare guvernamentală, pentru județul Sibiu, ce se ridică la 2 miliarde de lei, doar prin fonduri venite de la Guvern, fără a lua în calcul cele europene. Este vorba despre programele PNDL și Anghel Saligny.

    „Noi, liberalii, am susținut tot timpul că pentru a crește standardul de viață al sibienilor este necesar să aducem în județ nu numai investiții străine de calitate, ci și investiții publice materializate în drumuri rapide și moderne, trotuare refăcute, școli reabilitate, spitale dotate, rețele de utilități la care doar am sperat și astăzi, în cele mai multe situații, acestea sunt realizate. Amintesc că județul Sibiu este unul dintre județele puternic dezvoltate ale țării”, afirmă Raluca Turcan, ministrul Culturii.

    PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală), pentru Sibiu, a însemnat 165 de proiecte deosebit de utile:

    – 47 de comune și orașe din Sibiu au înființat sau extins rețele de apă și canalizare.

    – Sute de km de drumuri județene, comunale și străzi orășenești au fost modernizate în cca. 35 de localități sibiene.

    – 13 unități sanitare (dispensare, clinici, secții de spital) au fost dotate sau reabilitate.

    – 16 creșe, grădinițe, școli sau licee reabilitate sau modernizate.

    PNDL, prin cele 2 etape, a însemnat pentru Sibiu investiții publice extrem de utile în valoare de 832 milioane lei, din care 790 au fost deja plătiți și puțin peste 42 milioane vor fi decontate în perioada imediat următoare.

    Prin Programul național de investiții Anghel Saligny, Sibiul a mai câștigat proiecte de peste 1,1 miliarde lei. Astăzi, Programul Național de Investiții Anghel Saligny înseamnă pentru Sibiu:

    – 98 de proiecte de investiții finanțate pentru drumuri, poduri, apă și canalizare, cu o valoare totală de peste 927 milioane de lei (66 de obiective în valoare de 584 milioane lei sunt deja contractate și deja s-au decontat 105 milioane lei).

    – 18 proiecte pentru distribuție gaze naturale, cu o valoare de peste 176 milioane de lei. 1 proiect major în valoare de 33 milioane de lei , la Rășinari, contractat în luna februarie, a fost preluat în acest Program pentru că nu mai putea fi finanțat prin fonduri europene.

    – 90% din UAT-urile din județul Sibiu au cel puțin un proiect finanțat prin Anghel Salingny și toate UAT din Sibiu au beneficiat de acest program.

    Alte două investiții deosebit importante pentru infrastructura de învățământ din județul Sibiu au fost reaprobate printr-un ordin recent al ministrului de resort și se vor desfășura prin Compania Națională de Investiții:

    – Construire gradiniță cu 3 grupe pe str. Scolii nr. 65, în satul Blăjel, comuna Blăjel, județul Sibiu – valoarea investiției se ridică la 5,156,805 lei.

    – Construire gradiniță cu program prelungit în comuna Sadu, județul Sibiu– valoarea investiției se ridică la 7,002,507 lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    RAPORTOR LOCAL. Investițiile Sibiului, ca un făcut: stau prea mult la maturat

    Investițiile majore din județ, după Revoluție, derulate de Primăria Sibiu, Consiliul Județean sau din fonduri guvernamentale, prin intermediul autorităților locale sau direcțiilor deconcentrate ministerelor se nasc greu și se finalizează și mai greu, la mare distanță de termenul stabilit inițial, fiind, de multe ori, vecine cu disperarea sibienilor. Este un fenomen pe care îl trăim de 35 de ani în Sibiul democratic și european. Practic, bucuria finalizării unor proiecte majore nu mai este plină de entuziasm pentru sibieni, așa cum ar fi normal, ci te face să te întrebi de ce au întârziat atât de mult timp, ce n-a mers, de ce a lipsit viziunea aleșilor și politicienilor locali și, ce este mai important, de ce se întâmplă mai mereu acest lucru.

    Inițiativele celor care conduc administrația locală se nasc rapid, mai ales că și aceștia locuiesc în Sibiu și văd problemele de zi cu zi ale sibianului. Atragerea finanțărilor, în majoritatea cazurilor din fonduri europene, merge ceva mai repede, deoarece se știu din timp când apar aceste oportunități și se pregătesc proiectele. Urmează apoi construcția efectivă.

    Aici este mare problemă: nu sunt luate în calcul tot felul de probleme tehnice, mutarea unor utilități, scumpirea materialelor de construcții și actualizarea prețurilor, unele firme sunt pur și simplu depășite de situație și renunță, iar termenul inițial depășit peste măsură. În final, după întârzieri majore (și, câteodată, obiective), se ajunge la inaugurarea cu mare fast, ignorându-se, cel mai adesea, toate lacunele procesului de până aici.

    Să vedem cum au decurs principalele investiții făcute în județ după 1989. Cel mai important proiect a fost construcția noului aeroport și refacerea pistei. Un proiect care a mers șnur până la inaugurarea din 2007, însă care după niciun an, rambleul din capătul pistei a luat-o la vale. O investiție absolut necesară, dusă apoi spre lipsă de profesionalism din partea proiectanților, consultanților și constructorului. Vă amintiți scandal din acea vreme. 

    Centura Sibiului a scos și ea peri albi. Începută cu un constructor italian, apoi reziliat contractul cu acesta și, în cele din urmă, ruptă în mai multe bucăți, a fost inaugurată la mai bine de 6 ani de la pornirea lucrărilor.

    A urmat o altă investiție importantă: refacerea drumului județean ce străbate Dealul Dăii. Aceeași situație ca și la centura ocolitoare, numai că aici a fost vorba despre un mare constructor sibian. Numai cei care făceau zilnic naveta între Sibiu și Agnita și retur știu calvarul pe care l-au trăit în acea perioadă, la cumpăna dintre deceniile 2000/2010.

    Este și cazul drumului județean 106B, inaugurat joi, ce leagă Ocna Sibiului de Șura Mică și Micăsasa, după aproape 10 ani de la debutul proiectului și cu întârzieri majore. Să nu mai punem la socoteală și noul stadion municipal, mândria orașului, unde și aici lucrurile au evoluat, evitându-se o mare rușine. Inițial, trebuia doar refăcută tribuna oficială a vechiului Municipal, pentru ca în cele din urmă să fie demolată de tot și construită o nouă tribună. O bâlbă a municipalității care, în final, a fost reparată, dar cu costuri mai mari. Plus regretul că actualul stadion este mai mic decât cel făcut de comuniști în anii 80.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Alexei Navalnîi a murit în închisoare

    Alexei Navalnîi, politicianul rus de opoziție care a dezvăluit corupția din jurul lui Vladimir Putin și un critic dur al Kremlinului, a murit în închisoare, a anunțat vineri penitenciarul în care acesta era încarcerat, conform Reuters.

    Departamentul Serviciului Federal de Penitenciare pentru Regiunea Autonomă Iamalia-Neneția a anunțat moartea liderului opoziției Alexei Navalnîi, în colonia corecțională nr. 3.

    „S-a simțit rău după plimbare și și-a pierdut cunoștința. Medicii l-au declarat decedat. Au fost efectuate toate măsurile de resuscitare necesare, dar nu au dat rezultate”, a transmis serviciul penitenciarelor, conform Kommersant

    Potrivit Serviciului Federal de Penitenciare, „cauzele morții sunt în curs de stabilire”.

    Foto: wikipedia

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Încă o ratare: Ziua Națională a Lecturii

    S-a mai dus o zi. A lecturii. 15 februarie a fost desemnată (și legiferată, în 2022) ca Zi Națională a Lecturii în România pentru a încuraja oamenii să își descopere și cultive pasiunea pentru cărți și să aprecieze importanța lecturii în viața lor. O inițiativă lăudabilă, mai ales că în țărișoara noastră, potrivit unuia dintre ultimele studii Eurostat, românii citesc mai puțin de cinci minute pe zi, iar 35 % recunosc că nu au citit niciodată o carte. Și aceasta, în vreme ce statisticile arată că 93, 5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.

    Sibiul, un oraș mustind de cultură, cu vocația de vector al inițiativelor civilizatoare, în special prin Biblioteca ASTRA, a inițiat o serie de acțiuni în școlile sibiene, la care au fost invitați să participe reprezentanți ai autorităților publice locale și ai instituțiilor de cultură. Oameni care au lecturat anumite ”partituri” literare și au vorbit despre importanța lecturii în formarea viitorilor elevi. Nu aș specula neapărat pe marginea ideii de a turna apă într-un ocean (elevii, prin ”fișa postului” lor, sunt oricum obligați să exerseze cititul), însă ceea ce am remarcat e faptul că din Ziua Națională a Lecturii a lipsit tocmai… cartea!

    Evenimentele gândite pentru o astfel de aniversare ar fi trebuit să includă, pe lângă lecturile publice, dezbateri de idei, concursuri de lectură, expoziții de carte, mai ales oportunitatea de a încuraja autorii și de a le onora opera. Sibiul, de Ziua Națională a Lecturii, nu a avut nicio lansare de carte! În schimb, oamenii politici, deținători de funcții publice, au avut șansa ca, măcar o dată în an, să se pozeze cu o carte în mână, lecturând doct și dând lecții ”inspiraționale” despre carte copiilor sibieni.

    O întrebare pentru iubitorii și practicienii autentici de lectură: la câte lansări de carte ați întâlnit principale personaje politice locale, dornice de a se alătura autorilor și susținătorilor lor, în cadrul unor astfel de evenimente? Excepția ”întâmplându-se” la câteva titluri susținute financiar de anumite instituții publice, desigur. Sau, dincolo de gargara electorală și de ”emapatia socială / umanitară” care se manifestă taman din patru în patru ani la mai toate formațiunile politice (vezi daruri pentru familii nevoiașe, curent sau gaz tras la câte un amărât etc.), știe cineva de vreo lansare de carte la sediul vreunui partid politic? Fie ele, cărțile, și de propagandă patriotardă!

    Că tot suntem la capitolul carte, care se zice, între altele, că ar fi și cea mai bună armă împotriva ignoranței… Vreo listă-recomandare de lectură din partea politicienilor prinși în mirajul ”cetitului”? Nu de alta, dar stagnarea în ignoranța aceasta a citirii haotice, care-cum-ce apucă, poate dăuna grav dezvoltării noastre întru lectură.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul în trendul noilor CAV-uri privind gestionarea deșeurilor

    Primele centre de colectare a deşeurilor, cu aport voluntar (CAV), finanţate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) vor apărea în acest an.

    La nivel naţional vor fi 13 centre de mari dimensiuni gestionate de către autorităţile locale din: Sibiu, Braşov, Ploieşti, Buzău, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca, Baia Mare, Constanţa, Tg. Mureş, Galaţi, precum şi de ADI Dolj şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale în Municipiul Bucureşti.

    „Dacă în 2023 evenimentul marcant din domeniul managementului deşeurilor a fost lansarea Sistemului de Garanţie Returnare (SGR), anul acesta vor apărea primele centre cu aport voluntar (CAV) finanţate prin PNRR (…). În acest context, Ecotic a desfăşurat, în perioada mai – decembrie 2023, proiectul Steps for Urban Mining, având scopul de a facilita transferul de know-how norvegian în managementul deşeurilor municipale şi în operarea noilor centre de colectare de tip CAV”, se precizează în comunicatul Asociaţiei Ecotic.

    Potrivit organizaţiei, centrele sunt dedicate colectării separate a deşeurilor reciclabile şi a biodeşeurilor, care nu pot fi colectate în pubele individuale sau în sistem „din uşă în uşă”, potrivit agerpres.ro.

    De asemenea, acestea vor constitui o soluţie pentru colectarea deşeurilor voluminoase, a celor de echipamente electrice şi electronice, a bateriilor uzate, deşeurilor periculoase şi a deşeurilor din construcţii şi demolări. La începutul lunii noiembrie a anului trecut, în prezenţa ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Mircea Fechet, asociaţia de profil a lansat Ghidul cu recomandări pentru operarea CAV-urilor, iar recomandările conţin toate aspectele ce ţin de operarea unui centru de colectare: personal, acces, semnalizare, comunicare cu cetăţenii, zone necesare în centru şi alte elemente de interes.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Păltinișul fără curent electric din cauza ninsorilor

    Stațiunea Păltiniș, în cea mai mare parte a sa, este fără curent electric de aproape 12 ore. Linia de înaltă tensiune care alimentează stațiunea sibiană a fost afectată din cauza vremii nefavorabile din ultimele zile, când ninsorile și vântul puternic au făcut ca brazii să se rupă sau să cadă peste liniile electrice.

    Practic, se poate afirma că stațiunea este paralizată, iar mulți dintre cei care sunt în Păltiniș sau în zonele turistice din apropiere au de suferit. Totuși, există cazuri în care agenții economici din zonă au apelat și la generatoarele de curent proprii, care pot funcționa doar câteva zile.

    Astfel, LEA 20 KV este repusă în funcțiune treptat, după ce sunt îndepărtați brazi rupți și degajate cantitățile importante de zăpadă căzute în ultimele zile. Echipele Electrica Sibiu lucrează pentru restabilirea funcționării LEA 20KV, însă aceasta este repusă treptat în funcțiune, pe anumite tronsoane. Pentru cei care au de suferit în aceste condiții în Păltiniș, societatea Electrica are pus la dispoziție un număr de telefon pentru solicitări: zona Transilvania Sud, care include și județul Sibiu, numărul de telefon este 0800.500.929.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Actorii Teatrului de Balet Sibiu spun “lucruri despre ei” într-un spectacol

    Teatrul de Balet Sibiu organizează sâmbătă, 2 martie, un spectacol de teatru-dans, intitulat: ’’Despre noi / About us’’, la Centrul Cultural Ion Besoiu. Printre actorii în distribuție se numără Iuliana Moise și Claudiu Bleonț.

    „Venim de pretutindeni și plecăm nu știm unde, iar acest fapt este valabil pentru noi toți, nu doar pentru balerinii din spectacolul (…). Ideea spectacolului a pornit de la datele pe care le-am găsit aici în companie și de la povestea fiecărui dansator. Toți sunt veniți la Sibiu, exact ca și în spectacol, din toate colțurile lumii și au ajuns aici, vor sta o perioadă aici și după aceea se vor despărți, vor pleca spre noi provocări. Este și un fapt concret și o metaforă a vieții și a destinelor noastre într-un fel. (…) Mă bucur nespus că, la invitația directorului Ovidiu Dragoman, s-au alăturat distribuției actorii Naționalului bucureștean Iuliana Moise și Claudiu Bleonț, care vor aduce o energie cu totul unică acestei montări”, ne spune într-o postare a paginii teatrului regizoarea Beatrice Rancea.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bugetul municipiului Sibiu pe 2024 aprobat pe repede-înainte

    Primăria și Consiliul Local Sibiu au votat, astăzi, în ședință extraordinară, proiectul de hotărâre privind adoptarea bugetului municipiului Sibiu pe anul 2024. Valoarea totală a bugetului din acest an se cifrează la 1,17 miliarde de lei, cel mai mare buget din 1990 încoace. Ședința a durat doar 6 minute, avându-l ca președinte de ședință de consilierul municipal FDGR, Zeno Pinter. O ședință extraordinară rapidă, în condițiile în care pe ordinea de zi, pe lângă proiectul de buget pe 2024, au mai figurat alte 3 proiecte de hotărâre. Bugetul a fost aprobat fără nicio obiecție a aleșilor locali. Nici primarul Sibiului, Astrid Fodor, nu a făcut vreo declarație pe marginea bugetului sau a listei de investiții pe acest an.         

    „O sursă importantă de venit în anul 2024 o reprezintă fondurile europene nerambursabile pe care Primăria Sibiu le-a atras în cadrul PNRR și în Programul Regiunea Centru, pentru finanțarea celor 43 de proiecte aflate în curs de implementare. Sibiul gestionează în mod eficient resursele financiare și se bucură de o independență și o autonomie financiară a bugetului local, prin prisma veniturilor proprii încasate, precum și a sumelor rambursate din fonduri europene nerambursabile, în proporție de aproximativ 90% până la finele lui 2023, diferența urmând a fi rambursată în 2024.”, a precizat primarul Sibiului, Astrid Fodor.

    În curs de execuție a investiţiilor:

    • Modernizarea si extinderea străzii Viitorului pe sectorul cuprins între strada Târgul Fânului şi strada Moara de Scoarţă

    • Reabilitare strada Bruxelles                           

    • Amenajare trecere la nivel cu cale ferată Calea Turnişorului

    • Drum de legătură între strada Intrarea Arieşului şi Calea Dumbrăvii

    • Reabilitare strada Varşovia

    • Modernizare strada Marburg

    • Modernizare străzi zona Guşteriţa (Lavandei, Dafinului si Irisului)

    • Modernizare strada Trifoiului

    • Modernizare strada Atena   

    • Pista de biciclete strada Theodor Aman

    • Amenajare maluri râul Cibin tronson lI şi III

    • Sisteme inteligente de transport urban la nivelul Municipiului Sibiu

    • Sisteme integrate de informare a călătorilor în staţiile de transport public din Municipiul Sibiu

    • Amenajarea unei zone de agrement şi ecoturism pe dealurile Guşteriţei

    • Baza de agrement şi sport zona Obor

    • Reabilitare Şcoala Gimnazială Regele Ferdinand în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare şi extindere Cămin din Str. Oituz nr. 31 Sibiu în vederea mutării liceului de Artă

    • Amenajare teren de sport la Şcoala Gimnazială Regina Maria

    • Reabilitare corp B la Şcoala Gimnazială nr.12 Sibiu, str. P-ta Cluj nr.1-3

    • Amenajare teren sport la Şcoala Gimnazială nr.8 Sibiu

    • Reabilitare Grădiniţa cu program prelungit nr.5 în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Şcoala Gimnazială nr. 25 în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Modernizarea şi eficientizarea sistemului de iluminat public în Municipiul Sibiu

    • Lucrări de reabilitare interioare imobil Primăria Municipiului Sibiu- B-dul Victoriei 1-3

    • Schimbare tâmplărie existentă cu tâmplărie din lemn cu geam termopan sediul primăriei – S.Brukenthal 2-4

    • Actualizare Plan Urbanistic General al Municipiului Sibiu

    În curs de contractare a investițiilor:

     Viabilizare Cartier Veterani

    • Modernizare strada Salcâmilor

    • Reabilitare Podul Gării

    • Achiziţia a 36 autobuze electrice ce vor deservi zona metropolitană şi staţiile de încărcare aferente: 13 • Traseu pietonal şi velo acces dealurile Guşteriţei

    • Staţii de încărcare electrice – 45 de bucăţi

    • Modernizare Art Parc Cetăţii

    • Amenajare terenuri de sport în staţiunea Păltiniş

    • Perete de escaladă outdoor

    • Reabilitare grădiniţa cu PP Elefănţe l Curios în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Şcoala Gimnazială Nicolae Iorga în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Liceul Teoretic Onisifor Ghibu în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Colegiul Național Octavian Goga în vederea mbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Colegiul Național Pedagogic Andrei Şaguna în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice • Reabilitare Şcoala Gimnazială nr.13 în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Dotarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi a unităţilor conexe din Municipiul Sibiu (învăţământ profesional şi tehnic)

    • Reabilitare Grădiniţa cu PP Căsuţa Poveştilor în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Grădiniţa cu PP nr.29 în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Grădiniţa Cu PP nr.36 în vederea îmbunătăţirii eficientei energetice • Reabilitarea Grădiniţei cu. PP nr.15 în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Construcţie nouă cu destinaţie creşă şi grădiniţă la Şcoala Gimnazială nr. 12

    • Reabilitarea Scolii Gimnaziale nr. l.l. Caragiale în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice

    • Reabilitare Şcoala Gimnazială nr.23 în vederea îmbunătăţirii eficientei energetice • Reabilitare imobil Maria Tereza – str. Gladiolelor nr.4-6, Sibiu

    • Reabilitarea grădiniţei cu Program Prelungit nr. 22, Str. Calea Poplăcii, nr. 11, în vederea creşterii eficienţei energetice

    • Reabilitare faţade la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr

    • Reabilitare Turnul Sfatului

    • Renovare energetică a 24 clădiri rezidenţiale multifamiliale din municipiul Sibiu

    • Înfiinţare parc fotovoltaic pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile de energie de tip solar pentru consumul energetic al Municipiului Sibiu

    • Înfiinţarea unui centru de colectare prin aport voluntar în Municipiul Sibiu

    • Înfiinţarea unui centru integrat de colectare separată prin aport voluntar în Municipiul Sibiu

    • Insule ecologice digitalizate în Municipiul Sibiu

    • Selfie-Spot în zona centrală

    • Panouri istorice pentru prezentarea vizuală a trecutului

    • Săli de clasă modulare 14

    Elaborare documentații tehnico-economice:

    Amenajare parcare şi restructurare Piaţa Agroalimentară Cibin-Municipiul Sibiu

    • Amenajare parcare supraterană Cartier Vasile Aaron

    • Amenajare parcare subterană şi zone verzi în zona Siretului

    • Drum de legătură între cartierele Tineretului, Veteranilor şi Calea Surii Mari

    • Drum de legătura între strada Lemnelor şi strada Metalurgiştilor

    • Modernizare strada Rahovei

    • Modernizare strada Semaforului

    • Modernizare B-dul Mihai Viteazu

    • Modernizare str. Ogorului (parţial)

    • Coridor integrat de mobilitate – Calea Şurii Mici

    • Coridor supra si subteran de mobilitate Alba Iulia – Milea (Studiu de prefezabilitate +alte studii)

    • Amenajare Parc Sub Arini

    • Modernizare Parc Astra

    • Complex de nataţie, sport şi agrement(PUZ+SF+alte studii)

    • Reabilitare spaţiu situat la etajul lI al imobilului în vederea amenajării a 2 spaţii tip Smart lab şi grup sanitar aferent Colegiului National Gheorghe Lazăr

    • Reabilitare imobile în vederea amenajării spaţii de învăţământ str. J.S.Bach nr.1-3 (fostul Liceu CFR) • Documentaţii tehnice zona str. Podului pentru funcţiuni de învăţământ şi alte studii

    • Demolare anexă şi construcţie spaţiu în vederea amenajării de săli de clasa la Şcoala Gimnazială nr.8 • Amenajare spaţiu exterior pentru clasa în aer liber în incinta Grădiniţei cu PP Elefănţelul Curios

    • Studiu de prefezabilitate în vederea construirii unor noi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat

    • Cămin persoane vârstnice cu funcţiuni multiple (PUZ, SF şi alte studii)

    • Elaborarea unui PUZ CP subzona Centrul Istoric

    • Amenajare cimitir animale de companie  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. General-maior Cristian-Daniel Dan, Comandamentul NATO Sibiu

    General-maior Cristian-Daniel Dan a preluat, de aproape trei săptămâni, comanda Comandamentului Corpului Multinațional de Sud-Est NATO de la Sibiu. Revenit în Sibiu, unde a urmat oarecând studiile Academiei Forțelor Terestre, Daniel Dan a acordat un interviu in exclusivitate pentru Sibiu 100%. Care e misiunea Comandamentului NATO, care sunt capacitățile sale operaționale, de ce a fost ales Sibiul ca centru, poate constitui orașul nostru o posibilă țintă în situația unui conflict armat? Care îi sunt provocările sau fricile Generalului-maior Cristian-Daniel Dan? Despre toate acestea am discutat, la centrul NATO din Sibiu, cu Comandantul Comandamentului.

    Corpul Multinațional de Sud-Est (MNC-SE) face parte din structura de forțe a NATO (NATO Force Structure) și are misiunea de a contribui la descurajarea oricăror intenții ostile la adresa NATO și de a asigura comanda și controlul operațiilor terestre ale NATO, la nivel corp de armată, în orice situație, la criză sau război, pe teritoriile Bulgariei și României. HQ MNC-SE este organizat în conformitate cu standardele NATO pentru nivelul corp de armată și are în compunere personal militar și civil din mai multe țări membre NATO, România asumându-și rolul de națiune cadru a acestui comandament. La acest moment, 16 țări aliate au încheiat memorandumuri de înțelegere cu țara noastră pentru a participa cu personal în cadrul MNC-SE. Costurile de funcționare ale comandamentului sunt acoperite atât din bugetul României, cât și din bugetul multinațional constituit în conformitate cu memorandumurile de înțelegere încheiate cu națiunile participante.

    Sibiul a avut întotdeauna o prezență militarizată constantă încă de pe vremea habsburgilor, continuată de austro-ungari, moștenită de România Mare și ajunsă la o amplă acoperire în perioada comunistă. Dincolo de rolul de intimidare a forțelor ostile, prezența Comandamentului Corpului Multinațional de Sud-Est NATO în Sibiu poate constitui, pe de altă parte, și o amenințare la adresa sibienilor? Poate fi Sibiul o posibilă țintă?

    Eu aș spune că prezența Comandamentului Corpului Multinațional de Sud-Est NATO în Sibiu e mai degrabă e o garanție de securitate, pentru că dacă pornim încă de la decizia de înființare a acestui Comandament în procesul de adaptare al Alianței, aceasta nu demonstrează decât că este o garanție suplimentară de securitate adusă acestei regiuni. Dacă e să ne uităm un pic în trecut, România întâi a înființat Comandamentul Diviziei Multinaționale de Sud-Est, ulterior comandamentul Brigăzii Multinaționale de Sud-Est. Și iată că, după decizia României, exprimată explicit de președintele României la Summit-ul din 2018 de la Bruxelles, de a înființa acest comandament, eu o văd ca pe o garanție în plus de securitate. Aceasta pe de o parte. Ce demonstrează acest lucru? Demonstrează, o dată, adaptabilitatea Alianței și pleacă de la – pe înțelesul tuturor – ceea ce este alianța în sine: ”Toți pentru unul și unul pentru toți”, spusă în limbaj foarte simplu.

    În al doilea rând, pornim de la misiunea pe care o are Comandamentul și structurile pe care le avem subordonate, aceea de a descuraja orice intenție ostilă și de a fi în măsură să exercite comanda și controlul în operații terestre de nivel corp de armată în situații de criză și război. Dacă va exista o amenințare, fie că vorbim de criză, fie că vorbim de război, aș vedea-o, prin urmare, cum am spus anterior, mai degrabă ca pe o garanție de securitate, decât ca pe o îngrijorare pentru locuitorii Sibiului.

    De ce a fost ales Sibiul ca centru al Comandamentului NATO?

    Haideți să privim în primul rând geografic. Sibiul e aproape de Centrul Național de Instruire Întrunită de la Cincu. Ca infrastructură, avem autostrăzile, care ne leagă de marile orașe: Cluj, vestul țării. Apoi e vorba de aeroportul internațional. Sibiul e un oraș cu tradiție militară, exact cum spuneați anterior. Cred că acestea sunt doar câteva dintre elementele care au determinat alegerea locației aici. Tot în genul oportunității, aș vedea faptul că un Comandament NATO în Sibiu aduce Sibiul pe harta NATO. Pentru că fie vorbim, o dată, de prezența Sibiului în cadrul Alianței, de toate celelalte structuri NATO, fie că vorbim de elementele de comandă (comandamentele NATO), fie că vorbim de structura de forțe, toate acestea cunosc faptul că acest Comandament este amplasat la Sibiu. Executăm activități de instruire în comun, organizăm seminarii, conferințe în comun la Sibiu, care necesită participarea colegilor din celelalte comandamente ale Alianței, acestea noi considerându-le beneficii pentru oraș.

    Ați pomenit de aeroportul sibian. În cazul unui conflict sau nu numai, care e prioritatea operării zborurilor pe aeroport?

    Cred că acestea sunt bine definite prin legislația națională. Și aici vă voi ruga să mi permiteți să vorbesc de ceea ce este NATO. În primul rând, maș duce mai degrabă către responsabilitatea pe care o avem toți, ca simpli cetățeni, pentru siguranța personală, a familiei și implicit a țării, ca o datorie sacră. .

    În al doilea rând, din perspectivă NATO, noi avem o misiune. E scurtă, e clară, e concisă, știm ce avem de făcut! Avem oameni profesioniști și dedicați – fie că vorbesc de personalul român sau de cel multinațional, care este parte a comandamentului -, care pe timp de pace folosesc acest aeroport. E un aeroport internațional folosit și de turiști, și de către membrii comunității deopotrivă. Acum, referindu-mă strict la întrebarea dumneavoastră, România are planuri în acord cu legislația națională și suntem pregătiți să facem față oricărui fel de amenințări sau, dacă e nevoie, unei agresiuni.

    ”Există planuri pentru o potențială agresiune și știm ce avem de făcut”

    Care sunt capacitățile operaționale la nivel de România din perspectiva NATO? Structura, în sine, ca să înțelegem cum funcționează.

    În primul și în primul rând, structura cea mai importantă la nivel NATO prezentă în România este Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est (MNC-SE), care are în subordine Comandamentul Diviziei Multinaționale, care, la rândul său, are în subordine Brigada Multinațională de la Craiova. Tot Comandamentul nostru mai are în subordine Unitățile de Integrare a Forțelor NATO (NFIU), care sunt dispuse la București și Sofia. Tot în cadrul Diviziei multinaționale mai vorbim de grupurile de luptă (Battle Groups), pe care Alianța le-a desfășurat pe teritoriul României și Bulgariei. Într-adevăr, ele sunt la nivel de grup de luptă, cu intenția NATO de a fi ridicate, dacă doriți, până la nivel de brigadă, proces care este în derulare. În plus, tot în cadrul Alianței mai avem misiunile de poliție aeriană, care sunt prezentate la știri, dar care intră într-o altă componentă. Și m-aș referi la componenta aeriană a Alianței, nu la cea terestră, unde Comandamentul MNC-SE este responsabil.

    Concret ce faceți dumneavoastră aici, la Sibiu, în perspectiva unui posibil conflict? Care e procesul în sine a unei decizii? Se ia decizia la Bruxelles, se ia aici, se ia la nivel de interstatal? Unde intervine rolul dumneavoastră pe acest flux?

    Alianța are două paliere. Este alianță politico-militară. Toate acțiunile militare au la bază deciziile care se iau la nivel politic în cadrul Alianței. Acesta este fundamentul NATO. Pentru că vorbim de Corp și de ceea ce facem noi, totul pleacă de la misiunea noastră și aș sublinia-o încă o dată. Prin ceea ce facem în fiecare zi: activitățile de instruire, exercițiile la care participăm fiecare – pe teritoriul național sau în afara teritoriului național –, toate acestea sunt menite, în primul și în primul rând, să descurajeze orice intenție ostilă, indiferent de unde ar veni aceasta.

    Activarea articolului 5 din cadrul Tratatului Nord-Atlantic presupune, în primul și în primul rând, o decizie politică, aceasta fiind transpusă, ulterior, în execuție de către elemente militare. Corpul și tot ce are corpul în subordine sunt parte a componentei militare. Există planuri pentru o potențială agresiune și știm ce avem de făcut.

    Interinstituțional, mă refer la relația NATO cu Guvernul României, cu Președinția, cum se așază lucrurile sau care e relația? Dumneavoastră trebuie să dați seama și Guvernului, Președinției României sau altor instituții de gen?

    Relația de comandă NATO este clar stabilită. Comandamentul nostru se subordonează Comandamentului Forțelor Întrunite de la Napoli. Deci e relația pur militară NATO. Relaționarea la nivel politic se face prin factorii de decizie politici ai Alianței, fie că vorbim de Președinție, de Guvern și așa mai departe. Într-adevăr, trebuie să existe și există cooperare cu structurile militare naționale. Pentru că aceasta trebuie să existe, și aici vorbim de sprijinul națiunii gazdă, pe care România trebuie să-l asigure structurilor NATO. Și o face în fiecare zi Armata Română pentru grupul de luptă francez sau pentru forțele americane dislocate pe teritoriul național. Relațiile sunt extraordinare. Cooperăm, vorbim de profesioniști, de standarde NATO, care sunt aceleași pentru toți militarii din cadrul Alianței și cred că lucrurile funcționează extrem de bine până la momentul acesta. Și sunt încrezător că vor funcționa la fel de bine și de acum înainte.

    General-maior Cristian-Daniel Dan

    Ne puteți spune câti soldați sunt la acest moment în Sibiu sau câți vor fi în perioada imediat următoare?

    Predecesorul meu, domnul general-locotenent Dragoș Iacob spunea într-un interviu că vorbim de până la 450 de militari. Dar dinamica personalului e normală și e firească, fie că vorbesc de militarii români, fie că vorbesc de militarii străini. E o anumită perioadă de timp cât țara te lasă să fii la post într-un anumit comandament, după care vine altcineva. E o dinamică normală, cifrele fluctuează și aceasta nu poate să fie decât în beneficiul ambelor părți: atât al personalului, care este parte a Comandamentului, a membrilor de familie, cât și a comunității locale.

    Cum stăm la capitolul infrastructură și necesități operaționale pe care le aveți în activitatea dumneavoastră aici, în Sibiu? Mai e de lucru?

    Mai este, da. E vorba de lucrări de infrastructură, care încă nu s-au terminat. La cazarma de pe Calea Dumbrăvii mai sunt ,încă două clădiri de finalizat, ca să atingem execuția la nivel final a ceea ce înseamnă infrastructură. Toți banii pentru funcționarea acestui Comandament sunt asigurați de către Armata României, pentru că este obligație, și o asumare totodată, a Statului român. Toate procedurile sunt transparente, sunt entități naționale din cadrul Armatei României, fiind o responsabilitate națională care se ocupă de tot ce înseamnă procesul de achiziții, iar aceasta reprezintă o oportunitate atât pentru oraș, cât și pentru zonă.

    ”Suntem integrați în ceea ce înseamnă Sibiu 100%”

    Care considerați că sunt cele mai mari provocări pe care le-ați detectat la început de mandat, la preluarea Comandamentului?

    Am întâlnit o echipă consolidată, niște profesioniști adevărați, acest lucru fiind demonstrat de exercițiul executat anul trecut, prin care Comandamentul și-a declarat realizarea capacității operaționale complete. Deci aș începe cu oamenii. Am găsit aici oameni profesioniști, care știu ce au de făcut, care sunt dedicați și care sunt, de fapt, motorul acestei organizații.

    Al doilea aspect ar fi – și nu o consider neapărat o provocare, pentru că lucrurile sunt firești –  finalizarea infrastructurii și mutarea Comandamentului în totalitate în noua locație.

    Este important de menționat că nu am preluat acest Comandament de la zero. Vorbim aici de doi comandanți, predecesorii mei, care au făcut lucruri extraordinare, care au închegat echipa, care au creat fundamentul acestei organizații și care au adus-o unde sunt. Și pentru acesta nu pot decât să le mulțumesc. Mai există o dinamică de personal, de care vorbeam anterior. Acum suntem în etapa de consolidare. Noi aveam un așa-zis plan de campanie, spunem noi, care orientează personalul Comandamentului pe termen mediu, pe câțiva ani, pe anumite priorități. Este un plan intern și acum ne găsim în etapa de consolidare. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că personalul Comandamentului participă la evenimente de instruire, atât la cele pe care le planificăm noi cât și, atunci când suntem solicitați, în sprijinul altor entități NATO din cadrul grupului de forțe, cum ar fi Comandamente de corp de armată similare. Mai avem încă nouă comandamente de acest fel în cadrul Alianței și ne sprijinim reciproc, avem relații deosebite de cooperare cu toți.

    Acesta ar fi un palier, la care adăugăm cursurile individuale. Pentru că cerințele specifice postului pe care ești încadrat sunt foarte clar definite. Adică la nivelul instruirii sunt două paliere: cea individuală, unde știu ceea ce trebuie să facă Dan, ca individ, și cea colectivă, în care tot Comandamentul participă la activitățile de instruire, fie că le avem la nivelul Comandamentului sau, cum spuneam anterior, în sprijinul altor Comandamente NATO.

    Provocări avem în fiecare zi. Viața în sine e o provocare. Provocarea pentru mine este să mențin aceeași echipă închegată, în primul și în primul rând. Capabilă să și îndeplinească misiunea. În al doilea rând, echipa să fie integrată așa cum este și a demonstrat până acum în ceea ce înseamnă comunitate locală. Să ne sprijinim atât noi între noi, ca militari, dar și familiile. Pentru că, să nu uităm, unii dintre membrii Comandamentului (fie că vorbim de personalul român sau despre cel multinațional) suntem cu familiile aici. Copiii trebuie să meargă la școală. Trebuie, când ajungi într-un loc nou, să știi să te organizezi, să știi de unde poți să cumperi ceva, unde să îți duci copiii la școală, ce activități culturale sau sociale ai în orașul acela. Și aceasta e tot datoria noastră. Adică trebuie să avem grijă de noi înșine și să ne asigurăm că suntem integrați în ceea ce înseamnă Sibiu 100%, dacă vreți.

    Aveți în vedere și anumite elemente de vizibilitate NATO în Sibiu, la modul de implicare comunitară? Anumite acțiuni pe care să le oferiți comunității sau ceva de genul acesta.

    Am reușit să cunosc autoritățile locale. Au făcut și fac lucruri deosebite pentru noi. Și avem o relație de colaborare deosebită tocmai pornind de la cei doi comandanți anteriori. Și prin această relație cu autorități locale și nu numai, am ajuns să avem vizibilitate și pe ceea ce înseamnă viața culturală, în special, care este extraordinară în Sibiu. Pe parcursul unui an, ca să ne referim la timpul calendaristic. Acesta este un aspect. Adică oportunitățile sunt numeroase, când vorbesc de personalul Comandamentului. Ce oferim noi? E simplu. Anul acesta NATO sărbătorește 75 de ani de la înființare și am început să ne gândim la ceea ce poate însemna Comandamentul pentru comunitatea locală. Nu neapărat în ideea de a fi vizibili, cât de a sprijini comunitatea locală să înțeleagă ceea ce suntem, ceea ce facem și că, prin definiție, suntem un garantor de securitate în România și în partea de sud-est a Alianței, care ne-a fost repartizată.

    În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, vă spuneam că suntem membri ai comunității locale și participăm la tot ceea ce înseamnă activitățile culturale ale orașului. Și aș menționa aici, pe lângă Festivalul Internațional de Teatru, care este renumit la nivel mondial, filarmonica din Sibiu, și alte activități similare la care colegii mei participă împreună cu membrii de familie. Avem Sibiul și împrejurimile Sibiului, care sunt deosebite și care așteaptă să fie descoperite. Depinde ce îți propui să faci, pentru că de multe ori descoperi că nu ai timp suficient să faci tot ceea ce ți-ai propune ca să descoperi frumusețile Sibiului și a împrejurimilor.

    General-maior Cristian Daniel-Dan despre Sibiu

    ”Când spun Sibiu, văd un oraș frumos, schimbat, cu oameni deosebiți”

    Ați petrecut ceva ani studențești, în special, în Sibiu? Cum a fost reîntâlnirea cu locul?

    Sincer, întotdeauna deosebită și plăcută. Născut în Bistrița, stabilit în Cluj, după terminarea Academiei sau Școlii Militare de la Sibiu, în 1993, am rămas legat de Sibiu. Anii din școală nu ai cum să îi uiți! E în definiția umană! Pentru că aici ai cunoscut locuri frumoase, ți-ai sudat și ai legat prietenii și ai devenit oarecum un om al locului. Trei ani sunt trei ani! Nu poți să-i ștergi din memorie în niciun fel! Și am rămas legat de Sibiu sufletește, pornind de la cei trei ani de școală. M-am întors în 1998 în Sibiu, pentru un curs de nouă luni de zile, în care am învățat limba engleză. Perioadă care mi-a dat oarecum șansa, fiind cursant – nu elev de data aceasta – să descopăr și mai mult Sibiu și împrejurimile sale. De ce am rămas legat? Am rude aici. Fratele mamei locuiește în Șelimbăr, au fost profesori în Cisnădie și el, și soția. Și mai am o verișoară primară care locuiește în Sibiu cu familia. Eu veneam în Sibiu încă de când eram copil, mă aduceau părinții mei la rudele de aici. Adică cei trei ani de academie n-au făcut decât să consolideze imaginile pe care le aveam din copilărie. Când spun Sibiu, văd un oraș frumos, schimbat, cu oameni deosebiți, cu multe activități în ceea ce înseamnă viața socio-culturală la care poți să participi, un loc în care de fiecare dată te întorci cu plăcere și cu inima deschisă.

    Ce a însemnat pentru dvoastră experiența Afganistan?

    În prima misiune am fost șeful de stat major al Batalionului 812 din Bistrița. În a doua misiune din Afganistan am fost comandantul batalionului de manevră. Atunci eram la comanda batalionului de la Timișoara. E ca o experiență de luptă. E locul în care tot ce ai învățat, pui în aplicare. E locul în care realizezi că ai caractere puternice în subordine și că sudoarea pe care subordonații au avut-o pe timpul perioadei de pregătire își demonstrează 100% efectele pe câmpul de luptă. Și sunt mândru că am fost comandantul colegilor de la Timișoara. A fost o misiune grea, o misiune complexă, dar în același timp cred că a fost o misiune care ne-a definit ca militari. E un sentiment de împlinire că ai învățat ceva și pui în practică. Dar, totodată, că ți-ai îndeplinit misiunea pe care ți-a încredințat-o țara. Și acolo am avut o misiune. Militarii întotdeauna au o misiune. A fost un sentiment de împlinire și un sentiment al datoriei foarte bine executate. Aceasta în plan profesional. În plan personal, pentru că ești departe de familie, aș minți dacă aș spune că nu te gândești la cei dragi de acasă. Dar aceasta nu face altceva decât să te motiveze să fii mai bun mâine decât ai fost astăzi. Pentru că, știind ce ai de făcut, știind că te poți baza pe colegul din stânga și din dreapta și că acționezi când este nevoie ca o echipă, aceasta nu poate decât să îți aducă satisfacție.

    General-maior Cristian-Daniel Dan

    ”Toți pentru unul și unul pentru toți”

    Puteți să nu răspundeți. Sau să îmi șoptiți la ureche: Care vă sunt fricile?

    Fricile?… Nu am nicio frică! Pentru un militar, chiar nu am nicio frică. Și acum aș porni de la ce spuneați anterior: o misiune în teatrul de operații din Irak, două în Afganistan. Am avut un aport, alături de echipa de la Brigada Multinațională, în ceea ce a însemnat declararea capacității operaționale complete a acestei unități. Am avut, de asemenea, șansa să fiu comandantul unei echipe extraordinare la Divizia Multinațională. Am trecut oarecum prin aproape toate componentele NATO existente pe teritoriul național. Știu ce am de făcut, sunt optimist din fire, am încredere în oameni. Și vreau să știu că în orice situație mă pot baza pe ei. E muncă să ajungi acolo, dar de asta suntem soldați și militari: să realizăm totul prin muncă și să fim, într-adevăr, o echipă! Și am încredere în subordonații mei. Sunt o echipă de profesioniști. Dedicați, înțeleg ce au de făcut și în perioada acesta scurtă de când am preluat comanda, știind ce au construit și ceilalți doi comandanți înaintea mea, știu că mă pot baza pe ei.

    Liniștiți-ne puțin în privința conflictului acestuia de la granițele Ucrainei. Cum se vede viitorul dinspre dumneavoastră?

    Haideti să vorbim un pic de prezent, de fapte. Rusia a declanșat războiul ilegal și nedrept din Ucraina. Alianța s-a adaptat și adaptarea a pornit, dacă doriți, încă de la anexarea ilegală a Crimeei, prin constituirea unor structuri de comandă și control în cadrul structurii de forțe a NATO pe întreg flancul său estic.

    Misiunile Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est, care anul trecut a declarat capabilitatea operațională completă, sunt clar definite. Și știm ce avem de făcut. Dacă îmi cereți să vă prezint, să vă spun cum va arăta viitorul, îmi e greu. E greu de spus cum se va termina războiul sau ce înseamnă terminarea conflictului din Ucraina. Cred că și marii lideri politici, și liderii militari, ating subiectul acesta aproape săptămânal. Dar, în același timp, prin tot ceea ce a făcut și face Alianța, în primul și în primul rând, intenția este de a descuraja orice intenție ostilă.

    În al doilea rând, noi transmitem un mesaj că suntem pregătiți să intervenim și să ne facem datoria față de Alianță: ”toți pentru unul și unul pentru toți”. Și cred că lucrurile acestea se întâmplă. Exercițiul de anul trecut, activitățile curente, și exercițiul major care este planificat pe flancul nord-estic sunt dovezi clare că Alianța știe ce are de făcut, are planuri în acest sens, demonstrează că este pregătită și, la nevoie, va răspunde oricărei amenințări. Este o Alianță defensivă, dar în același timp, instrucția, în special cea colectivă, este foarte importantă.

    CITEȘTE și: VIDEO. Comandamentul NATO de la Sibiu intră într-o nouă etapă. Are comandant nou și obiective noi – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean are cel mai mare buget de după 1992. 640,1 milioane de lei de cheltuit în 2024

    În 2024, Consiliul Județean Sibiu va avea un buget de 640,1 milioane de lei, adică cel mai mare din istoria instituției județului Sibiu, de la crearea acesteia, în 1992. Aleșii județeni au aprobat, joi, în ședință de Consiliu Județean, proiectul de hotărâre privind bugetul județului pentru 2024. Hotărârea a fost adoptată cu 27 de voturi pentru, iar 5 voturi au fost împotrivă, acestea din urmă venind din partea PSD. Astfel, suma totală la capitolul buget pentru anul acesta se cifrează la circa 640,1 de milioane de lei. În fapt, potrivit hotărârii de buget, Consiliul Județean va avea cheltuieli în valoare de 640,1 milioane lei, iar veniturile se duc spre 600,4 milioane de lei, diferența dintre balanța de venituri și cheltuieli fiind asigurată din excedentul bugetar al instituției din anii trecuți.                                       

    Pe ce se duc banii în 2024

    Odată cu aprobarea bugetului pe 2024, a fost votate lista de investiții pentru acest an, dar și bugetele instituțiilor din subordinea Consiliului Județean. Astfel, deficitul pentru 2024, adică diferența dintre cheltuieli și venituri, se ridică la aproape 40 milioane de lei, însă va fi acoperit din excedentul bugetar din anii trecuți.

    Cea mai importantă investiție din bugetul local al CJ pentru 2024 este reabilitarea drumului județean Sibiu – Cristian – Poiana Sibiului – Jina – limită județul Alba. Pe fonduri guvernamentale, prioritară este achiziția de ambulanțe de tip B și C pentru dotarea Serviciului de Ambulanță Sibiu, în timp ce în 2024 una dintre principele investiții, prin PNRR, o reprezintă reabilitarea energetică a sediului Consiliului Județean. Totodată, din fonduri externe nerambursabile va fi finalizat DJ Ocna Sibiului – Țapu și va începe reabilitarea energetică a Sălii Transilvania. Atragerea finanțărilor și implementarea proiectelor din fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene rămân o prioritate, valoarea crescând  în 2024 cu aproape 6 milioane de lei față de anul trecut, până la suma de 242,43 milioane lei, ceea ce reprezintă 72,8% din totalul fondurilor destinate dezvoltării.

    Pe domenii de activitate, principalele investiții aflate în curs, realizate din fonduri nerambursabile și cofinanțate din bugetul propriu, sunt:

    Sănătate: reabilitarea fostei Secții „Cardiologie” și a holurilor de acces din clădirea „Maternitatea Nouă” (Spitalul Județean) și a subsolul tehnic al Blocului Chirurgical (Spitalul Județean);

    Infrastructură de transport: reabilitare DJ 141C – limită județ Alba – Broșteni – Bogatu Român – Dealul Bogatului și modernizare DJ 106 G – Gusu – Ludoș – Apoldu de Jos – Miercurea Sibiului;

    Asistență socială, învățământ special și educație: construirea a 7 căsuțe de tip familial (Sibiu, Cisnădie, Turnu Roșu) și amenajarea a 3 centre de zi (Sibiu și Turnu Roșu);

    Protecția Mediului: dezvoltarea Sistemului de management integrat al deșeurilor și achiziția de microbuze școlare electrice.

    Însă rămâne marea întrebare: va fi obținută finanțarea pentru noul spital județean?                  

    Bugetul CJ 2024, pe capitole

    Venituri 2024 (600,4 milioane) lei:

    1. Venituri din taxe și impozite: 8 milioane de lei
    2. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile: un milion de lei
    3. Cote și sume din impozitul pe venit: 151,8 milioane de lei
    4. Sume defalcate din TVA: 150 milioane de lei
    5. Subvenții de la bugetul de stat: 208 milioane de lei
    6. Subvenții de la alte administrații: 5,3 milioane de lei
    7. Sume primite de la Uniunea Europeană/Alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări: 74,7 milioane lei
    8. Sume primite de la UE aferente cadrului financiar 2014 – 2020:  648.000 lei

    Cheltuieli 2024 (640,1 milioane) lei:

    • Servicii publice generale: 4,7 milioane de lei
    • Tranzacții privind datoria publică: 10 milioane de lei
    • Apărare: 572.000 lei
    • Ordine publică și siguranța națională: 4,42 milioane de lei 
    • Învățământ: 80,8 milioane lei
    • Sănătate: 111,9 milioane lei
    • Cultură, recreere, religie: 102 milioane lei
    • Asigurări și Asistență socială: 133,5 milioane lei
    • Locuințe, servicii și dezvoltare publică: 2.095.000 lei
    • Protecția mediului: 64,8 milioane lei
    • Transporturi: 85 milioane de lei
    • Autorități publice: 37,7 milioane de lei

    Banii din impozitul pe venit au fost împărțiți primăriilor

    Anterior,  la finele lunii ianuarie, aleșii județeni au aprobat, în ultima ședință de Consiliu Județean, o hotărâre privind repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumei corespunzătoare cotei de 6% din impozitul pe venit estimat a se încasa la bugetul de stat în anul 2024, reprezentând fond la dispoziția Consiliului Județean Sibiu. 

    Consiliului Județean Sibiu i-a revenit obligația repartizării pe unitățile administrativ-teritoriale din județ (comune, orașe, municipii) a sumei de 36.829.000 lei, corespunzătoare cotei de 6% din impozitul pe venit estimat a se încasa la bugetul de stat în anul 2023. Suma reprezintă fondul pus la dispoziția Consiliului Județean pentru susținerea programelor de dezvoltare locală, pentru susținerea programelor de infrastructură care necesită cofinanțare locală, precum și pentru cheltuielile de funcționare, pe care unitățile administrativ-teritoriale din județ, în mod justificat, nu le pot finanța din veniturile proprii.

    “În vederea repartizării sumei de mai sus, prin adresa nr. 97/04.01.2024 au fost solicitate tuturor unităților administrativ-teritoriale din cadrul județului Sibiu, să prezinte cereri pentru acordarea de sume pentru destinațiile prevăzute prin Legea bugetului de stat pentru anul 2024. Urmare a sumelor comunicate de către unitățile administrativ-teritoriale prin prezentarea de cereri pentru acordarea de sume pentru destinațiile prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2024, s-a efectuat o centralizare și o analiză a acestora, rezultând faptul că sumele solicitate sunt în cuantum de aproximativ 414.000.000 lei, față de suma repartizată Județului Sibiu de 36.829 mii lei. Având în vedere limita sumei de 36.829 .000 lei reprezentând fond la dispoziția Consiliului Județean Sibiu, pentru o repartizare echilibrată care să răspundă necesităților colectivităților locale din cadrul unităților administrativ-teritoriale din județul Sibiu, s-au avut în vedere criterii verificabile”, susțin reprezentanții Consiliului Județean Sibiu.

    Cum a evoluat bugetul judeţului sub guvernarea liberală a Danielei Cîmpean, 2016-2024

    Daniela Cîmpean a preluat primul mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean în iunie 2016.Atunci, a preluat un buget aprobat de vechea conducerea a Consiliului Judeţean, în speţă preşedintele Ioan Cindrea. În 2016, bugetul judeţului a fost de 295 milioane de lei. Acesta a crescut în anul următor cu aproape 30 de milioane de lei, însă cu deficitul bugetar existent la adoptarea bugetului. Astfel, în 2017, bugetul CJ era cifrat la aproape 326 milioane de lei. Trendul ascendent a continuat şi în 2018, când bugetul a cunoscut o nouă creştere semnificativă cu peste 60 milioane de lei, ajungând la 388 milioane de lei. Cea mai semnificativă creştere de buget al Consiliului Judeţean, una dintre ele mai bune perioada de după 2000, s-a înregistrat în 2019, înainte de pandemia de coronavirus, când bugetul se cifra la 564 milioane de lei. A fost primul an de după 2016 când bugetul judeţului a trecut de 500 miliaone de lei. 2019 a fost poate cel mai bun an al administraţiei Cîmpean de la preluarea mandatului de preşedinte al instituţiei judeţului din punct de vedere financiar. O explicaţie pentru acest buget record este atragerea de fonduri europene, fonduri de la Guvern şi bunul mers economic al judeţului. Declanşarea crizei mondiale în domeniul sănătăţii, odată cu aparariţia pandemiei de coronavirus, a făcut ca bugetul judeţului să se micşoreze din cauza declinului suferit de mediul de afaceri din judeţ. Astfel, în 2020, în primul an de pandemie, bugetul Consiliului Judeţean a scăzut de la 564 milioane de lei la 517 milioane de lei. Trendul de scădere a continuat şi în 2021, când banii aflaţi la dispoziţia Consiliului Judeţean s-au micşorat cu 9 milioane de lei. În 2021, bugetul era de 508 milioane de lei. În 2022, bugetul a scăzut sub 500 milioane de lei, pentru prima dată din 2018 încoace. În 2022, Consiliul Judeţean a avut la dispoziţie, la începutul anului, 491 milioane de lei prevăzuţi. 2023 a fost anul revenirii bugetare pentru Consiliul Judeţean. Bugetul judeţului s-a ridicat la 576 milioane de lei în acest an şi l-a depăşit chiar pe cel din 2019, de 564 milioane de lei. Aceasta după ce în perioada 2020-2022, bugetul judeţului a fost la graniţa celor 500 de milioane de lei.

    În 2024, bugetul ar putea crește dacă Consiliul Județean va obține finanțare pentru construcția noului spital județean. Aşadar, dacă se vor atrage banii pentru noul Spital Clinic Judeţean de Urgenţă, am putea asista la un buget fără precedent pentru judeţul Sibiu în istoria sa. Numai că, din păcate, și în 2022 și în 2023 am trăit cu aceeași speranță, că vor veni banii pentru noul spital. Și am rămas doar cu speranța și proiectul spitalului virtual.                

    Iată bugetele Consiliului Judeţean în perioada 2016 – 2024:  

     2016: 265.111.000 lei – venituri; 295.300.400 lei – cheltuieli

    2017: 277.378.420 lei – venituri; 326.837.000 lei – cheltuieli

    2018: 325.293.940 lei – venituri; 388.739.520 lei – cheltuieli

    2019: 499.939.660 lei – venituri; 564.043.660 lei – cheltuieli

    2020: 461.720.410 lei – venituri; 517.541.110 lei – cheltuieli

    2021: 475.026.160 lei – venituri; 508.105.980 lei – cheltuieli 

    2022: 454.039.140 lei – venituri; 491.987.900 lei – cheltuieli

    2023: 545.187.380 lei – venituri; 584. 020.060 lei – cheltuieli

    2024: 600,4 milioane de lei – venituri; 640,1 milioane de lei – cheltuieli   

    Sursa: Statistică Sibiu100%, realizată după hotărârile de Consiliul Judeţean privind adoptarea bugetului la începutul fiecărui an.                  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News                

    RAPORTOR LOCAL. Sibiul, în bani

    430 milioane de euro în 2024 de cheltuit pentru Consiliul Județean și Primăriile Sibiu și Mediaș. Niciodată județul Sibiu nu a fost atât de bogat. Consiliul Județean și primăriile de municipiu, Sibiu și Mediaș, în fapt cele mai importante instituții ale administrației locale sibiene, au împreună, în 2024, un buget cumulat de 2,14 miliarde de lei, adică aproape 430 milioane de euro.

    Primăria Sibiu are cel mai mare buget din județ (fiind municipiu reședință de județ), de 1,15 miliarde de lei, record istoric, în timp ce Primăria Mediaș are aprobat un buget de 357 milioane de lei, unul dintre cele mai mari din ultimii ani. Triada administrativă este completată de Consiliul Județean Sibiu, care are de cheltuit, în acest an, 640 milioane de lei.

    În fapt, cele trei unități administrative adună tot ceea ce produce mai bun comunitatea județeană în plan economic (exceptând poate comuna Șelimbăr, una dintre cele mai bogate din țară), ponderea cea mai mare de veniturile care sunt trimise la București, la bugetul de stat, dar și ceea ce se întoarce în județul Sibiu de la Guvern. Astfel, Astrid Fodor, Daniela Cîmpean și Gheorghe Roman poartă pe umeri, în acest an, prin semnătură, aproape toți banii sibienilor, strânși prin muncă și sudoare, atât de cetățeni, cât și de firmele private din județ, adică mediul de afaceri local. Și aceasta fără a pune la socoteală profiturile pe care le scot din țară firmele-mamă, adică mulținaționalele din județ.

    Cele mai importante investiții din județ sunt gestionate de aceste unități administrative, astfel că este mai mult decât normal ca sibianul să-și arunce ochiul critic asupra modului în care se vor cheltui acești bani în 2024. Dacă nu în acest an, când sibianul merge la vot, atunci când?… Și aceasta în condițiile în care, 2024 este cel mai politizat an de după Revoluție, deoarece acest an este unul al alegerilor. Poate că tocmai alegerile au atras și ghinionul ca Guvernul să ia din banii primăriilor o parte din veniturile realizate, cum ar fi cele generate din impozitul pe venit.

    Oricum, este cert că suma de 430 milioane de euro este un record istoric pentru CJ și primăriile Sibiu și Mediaș, iar cei care le conduc nu au niciun motiv să se plângă că nu au fonduri suficiente pentru derularea unor mari investiții așteptate de atâta vreme. Dacă Consiliul Județean va atrage și finanțarea pentru Noul Spital, de până în 500 milioane de euro, atunci cu siguranță sunt vremuri economice pe care nu le-a mai trăit niciodată un sibian din postura de contribuabil la binele comunității din care face parte. Se poate spune că, în sfârșit, la 35 de ani de la Revoluție, județul Sibiu își certifică, incontestabil, faptul că este unul dintre cele mai bogate județe din țară. O mândrie pentru sibieni. Numai că acest lucru ar fi indicat să se vadă și în viața de zi cu zi a acestuia.

    Pentru 2024, Primăria Sibiu are în vedere, ca cea mai importantă investiție, noul bulevard Calea Șurii Mici. Primăria Mediaș dorește continuarea modernizării infrastructurii de alimentare cu apă și rețeaua de canalizare, pornită în urmă cu 2 ani, în timp ce Consiliul Județean, pe lângă atragerea banilor europeni pentru Noul Spital Județean, își propune să continue modernizarea mai multor secții ale actualului Spital Clinic Județean de Urgență, plus câteva tronsoane importante de drumuri județene.

    Sibienii își arată rodul muncii lor, prin taxele și impozitele pe care le plătesc. Dar a venit timpul ca cei care ne conduc în administrația locală să ducă Sibiul și Mediașul la alt nivel de performanță. Aceasta, și pentru că tentația ciupitului din banul public în scop electoral nu este una de ieri-de azi în reflexul omului politic autohton.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Candidații Consiliului Județean sprijină abitir ”candidata”

    Politicienii sibieni au destul de mari rezerve atunci când vine vorba să se arunce în lupta pentru conducerea Consiliului Județean. Primii care și-au anunțat candidatul la Primăria Sibiu, în persoana Ruxandrei Cibu Deaconu, au fost cei de la USR. Care, însă, au preferat să se limiteze doar la acest portofoliu, fără a face nicio trimitere la posibilul candidat la județ. Nu e ca și cum nu ar avea totuși niscaiva pețitori și pentru această funcție, doar că Adrian Echert, președintele organizației municipale al USR (și actual consilier județean), potrivit propriilor declarații, s-a cantonat în indecizia opțiunii de a candida fie pentru președinte al Consiliului Județean, fie pentru Parlament. Nu că ar conta prea mult, fie vorba între noi. Oricum Alianța Dreapta Unită (USR, Forța Dreptei și PMP) va merge, cel mai probabil, cu candidat unic pentru președinția Consiliului Județean, ceea ce face din proaspeții desemnați cel mult niște majorete simpatice, care se zbânțuie de-a președintele până ce ”stăpânirea” le cere să își adune jucăriile și să plece fiecare la casa lui.

    Apropo de figurație… Forța Dreptei a fost prima formațiune politică ce și-a desemnat alesul. Deputatul Constantin Șovăială, cu stat(e) vechi în politichie (PDL-ist la origine, PNL ca nouă vocație, Forța Dreptei ca ultimă, deocamdată, revelație), cuprins de strașnice nostalgii, ar cam vrea să se reîntoarcă la Consiliu. Dacă tot s-a antrenat în cadrul acestei instituții – vicepreședinte (inclusiv cu atribuții de președinte, după Ioan Cindrea), cu repetiție, al Consiliului Județean Sibiu (2009-2012, 2015-2016), consilier al Danielei Cîmpean  între 2016-2020 –, Constantin Șovăială s-a gândit să facă și el o simulare despre cum ar fi dacă ar fi…

    Partidul Mișcării Populare, în continuare… nu mișcă. AUR-ul nu prinde nicicum la sibieni. Nu că ar avea vreo legătură cu mediocritatea tot mai tâmpă a reprezentanților săi. Numai zic… ”Îngrijorătoare” mi se pare absența totală a lu` tanti Șoșo din peisajul public sibian. Să fim cetățeni de mâna a -șpea pentru distinsa salvatoare a neamului măicuței (și tăicuței) sale? Asta, ca să facem apel și la o țâr` de naționalism. Dacă aveți cunoștință de cineva care ne-ar reprezenta în nume șoșoacist la nivel de Sibiu, vă rugăm mult să ne dați și nouă de veste.

    PSD nu dă nici el semne de reveneală după înfrângerea încasată la ultimele alegeri. Dar, așa cum îl știm pe deputatul Bogdan Trif (președinte al organizației județene PSD), în virtutea masochismului proverbial, e posibil să mai vrea o tură și anul acesta. Postura de ”Gică contra” de serviciu din mai toate ședințele Consiliului Județean nu denotă nicidecum legitimitatea strategiilor viabile și nu au menirea nici măcar să aspirăm la o linie coerentă și credibilă a partidului.

    După modelul Klaus Iohannis & Astrid Fodor, FDGR tace și (crede că) face. Nu a desemnat candidatul la Primărie, nu a vehiculat niciun nume pentru Consiliul Județean și cel mai probabil așteaptă semnalul dinspre Iohannis. Doar că, așa cum românii au așteptat amar de vreme ca Iohannis să miște și el ceva, pare că și FDGR mai are încă de staționat, până la o eventuală tresărire insomniacă a prezidentului. Apropo, se găsește oare vreun ceasornicar acătări care să repare ceasul acela din celebrul slogan ”Pentru ca treaba să meargă ceas”?!

    Două treimi din primarii din județ sunt arondați PNL. Cu o astfel forță politică și cu așișderea contracandidați, Daniela Cîmpean are toate șansele să doboare recordul în materie de mandate în fruntea Consiliului Județean (3 buc. mandate). Cu sau fără Noul Spital, bașca oaresce alte scandaluri anexate, opoziția nu face decât să o condamne la un nou și previzibil mandat. Dar aceasta depinde, desigur, și de toanele Ralucăi Turcan, care când rupe, când reînnoadă lanțul de prietenie cu președinta județului. Singurul obstacol în calea Danielei Cîmpean la recordul de mandate poate fi, prin urmare doar… propriul PNL.

    Altă întrebare: ce fac oare independenții județului?!…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bugetul județului Sibiu, cu 10% față de cel din 2023

    Consilierii județeni au votat, astăzi, bugetul local al Județului Sibiu, valoarea totală a bugetului aprobat fiind de 640,15 milioane de lei, cu peste 56 de milioane lei mai mare decât cel din 2023. De remarcat este că 51,97% din buget va fi alocat secțiunii de dezvoltare.

    „Prin proiectele pe care ni le asumăm la nivelul Consiliului Județean Sibiu urmărim să creștem calitatea vieții în comunitățile județului. Oamenii au nevoie de servicii medicale de calitate, de drumuri moderne și sigure, de un mediu sănătos în care să se poată dezvolta. O altă preocupare continuă este majorarea bugetului pentru dezvoltare, conștienți fiind că doar astfel creăm premisele necesare dezvoltării economice în întregul județ. Sumele alocate dezvoltării sunt tot mai mari, de la un an la altul: în 2022, 49,59% din bugetul total a fost alocat dezvoltării, în 2023 – 50,37%, iar în acest an am crescut la 51,97%”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    Atragerea finanțărilor și implementarea proiectelor din fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene rămân o prioritate, valoarea crescând în 2024 cu aproape 6 milioane de lei față de anul trecut, până la suma de 242,43 milioane lei, ceea ce reprezintă 72,8% din totalul fondurilor destinate dezvoltării.

    Pe ce se vor cheltui banii

    Pe domenii de activitate, principalele investiții aflate în curs, realizate din fonduri nerambursabile și cofinanțate din bugetul propriu, sunt:

    Sănătate:

    – Reabilitarea fostei Secții „Cardiologie” și a holurilor de acces din clădirea „Maternitatea Nouă” (Spitalul Județean);

    – Reabilitare subsolul tehnic al Blocului Chirurgical (Spitalul Județean);

    – Achiziția de echipamente destinate reducerii riscului de infecții nosocomiale (Spitalul Județean);

    -Reabilitare Pavilion Central și punct termic Spitalul de Psihiatrie.

    Infrastructură de transport:

    – Reabilitare DJ 141C – limită județ Alba – Broșteni – Bogatu Român – Dealul Bogatului;

    -Modernizare DJ 106 G – Gusu – Ludoș – Apoldu de Jos – Miercurea Sibiului;

    – Construirea a 5 poduri (Sadu, Arpașu de Sus, DJ 104 E Șomartin – Arpașu de Jos x 2 buc., DJ 104 F Săcădate – Nou Român);

    – Prelungire pistă de bicicletă Sibiu – Rășinari.

    Asistență socială, învățământ special și educație:

    – Construirea a 7 căsuțe de tip familial (Sibiu, Cisnădie, Turnu Roșu);

    -Amenajarea a 3 centre de zi (Sibiu și Turnu Roșu);

    – Modernizarea a 2 Centre Școlare de Educație Incluzivă (Sibiu și Mediaș);

    – Dotarea cu mobilier și material didactic a școlilor din județul Sibiu.

    Protecția Mediului:

    – Dezvoltarea Sistemului de management integrat al deșeurilor;

    – Achiziția de microbuze școlare electrice;

    – Eficientizare energetică și consolidare seismică a sediului Consiliului Județean Sibiu.

    „În 2023, am finalizat reabilitarea întregului pavilion al Neurologiei și a altor 8 secții din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, unitate medicală în care, anul trecut, au ajuns peste 66.000 de pacienți. De asemenea, am extins Ambulatoriul de Adulți din cadrul Spitalului de Psihiatrie, unde a fost amenajat un laborator de analize și create noi specializări medicale. Am finalizat modernizarea drumului județean 106 B Șura Mică – Loamneș – Țapu, cu beneficii directe pentru peste 180 mii de locuitori, iar Aeroportul Internațional Sibiu a fost extins și modernizat printr-o investiție masivă, de peste 64 de milioane de euro”, a mai declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    În cursul anului 2024 vor continua demersurile pentru cele trei mari proiecte ale administrației județene, respectiv construirea Noului Spital, a Variantei Ocolitoare Sibiu Sud și Extinderea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor, și vor fi inițiate noi investiții, printre acestea aflându-se: reabilitarea DJ 106 E Cristian – Jina, reabilitare Pavilion „Medicală” din cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu, reabilitare Pavilion Fizioterapie Psihiatrie Copii, Pavilion Psihiatrie nr. V și Policlinica din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu, construire parc fotovoltaic Ațel, montarea de panouri fotovoltaice pe 10 clădiri din sistemul de protecție socială, reabilitare Centru Școlar de Educație Incluzivă Dumbrăveni, reabilitarea Sălii Polivalente „Transilvania” și a Bazei Salvamont de la Bâlea Lac etc.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

                           

    Prima sondă comercială de gaze naturale din România. 116 ani de la demararea lucrărilor

    Primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din Romania a fost la Ilimbav, judeţul Sibiu.

    În urmă cu 116 ani, la data de 6 februarie 1908, în localitatea Sărmăşel, a început construirea primei sonde comerciale de gaze naturale din România, gândită iniţial pentru extragerea sărurilor de potasiu, care a dat posibilitatea realizării a cel puţin trei premiere europene.

    „În anul 1933 se realizează la Sărmăşel, Tg. Mureș prima prospecţiune gravimetrică din România pe o structura de gaze. Primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din Romania s-a clădit în 1958, la Ilimbav, judeţul Sibiu. România devine prima ţară din Europa în care se construieşte, în 1965, pe traseul unei conducte magistrale, o staţie de comprimare gaze. În anul 1969, Romania deţine locul IV în lume în ceea ce priveşte producţia de gaze, cu un procent de 2,54% din producţia mondială. În anul 1974 se introduce în funcţiune conducta de gaze ce tranzitează teritoriul României pentru transportul gazelor în Bulgaria”, se precizează în istoricul exploatării gazelor naturale din România.

    116 ani de la începerea construcției primei sonde comerciale de gaze naturale din România

    „În zona Sărmaşului sunt importante zăcăminte de gaz metan. Aici a fost instalată prima sondă de gaz metan din Transilvania, la 6 februarie 1908 (la Sărmăşel). Zăcămintele de gaz metan au condus la dezvoltarea investiţiilor în domeniu: sute de sonde de extracţie şi înmagazinare gaze, colectoare de transport şi distribuţie gaze, două staţii de comprimare gaze etc. Pe lângă acestea s-au dezvoltat serviciile, dar au apărut şi firme de producţie, cum ar fi cele de prelucrare a lemnului (fabrica de mobilă), producţia materialelor de construcţie (fabrică de cărămidă). Sonda nr. 2 Sărmăşel, ca sondă reper în descoperirea zăcămintelor gazeifere din Bazinul Transilvaniei, având o instalaţie de suprafaţă veche, ar putea deveni sondă muzeu”, a precizat, marţi, directoarea Bibliotecii Orăşeneşti Sărmaşu, Dinuca Burian, pe Facebook.

    Potrivit Muzeului Gazelor din Mediaş, în Romania primele emanaţii de gaz natural au fost descoperite la Sărmăşel, în anul 1909, fapt ce a dus la construirea primei conducte de transport gaze naturale din Europa, în anul 1914.

    „Sonda 2 Sărmăşel, destinată iniţial extragerii sărurilor de potasiu, a accesat unul dintre cele mai bogate zăcăminte de gaze naturale ale lumii din acea perioadă. Anul 1910 marchează prima intenţie din Europa de transport a gazelor, finalizată în 1914 cu prima conducta de transport gaze naturale din Europa, de la Sărmaşel la Turda, pe o distanţă de 55 kilometri. Un an mai târziu, în 1915, se produce constituirea primei societăţi din Europa, ‘Ungarische Erdgas Gesellschaft (UEG)’, având ca obiect de activitate exclusiv forarea, exploatarea, transportarea şi distribuirea gazelor naturale din bazinul Transilvan. În 1925 s-a fondat Societatea Naţională de Gaz Metan, ‘Sonametan’, care va prelua activele UEG în anii următori. 1928 include, în premieră europeană, finalizarea montării staţiei de comprimare a gazelor la Sărmăşel, dotată cu 3 motocompresoare orizontale Ingersol Rand”, precizează Muzeul Gazelor Mediaş pe site-ul propriu.

    Premierele naţionale şi europene generate de Sonda 2 Sărmăşel nu s-au oprit însă aici, România devenind prima ţară din Europa în care se construieşte o staţie de comprimare gaze pe traseul unei conducte magistrale, potrivit agerpress.com.

    Sursa foto: Muzeul Gazelor Medias

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean dezbate bugetul de 640 milioane de lei pentru 2024

    Aleșii județeni vor dezbate, joi, 8 februarie, în ședință de Consiliu Județean, proiectul de hotărâre privind aprobarea bugetului județului pentru 2024. Astfel, suma totală la capitolul buget pentru anul acesta se cifrează la circa 640,1 de milioane de lei.

    În fapt, potrivit proiectului de buget, Consiliul Județean va avea cheltuieli în valoare de 640,1 milioane lei, iar veniturile se duc spre 600,4 milioane de lei, diferența dintre balanța de venituri și cheltuieli va fi asigurată din excedentul bugetar al instituției din anii trecuți. Pe capitole, proiectul de buget se prezintă astfel:

    Venituri 2024 (600,4 milioane) lei:

    1. Venituri din taxe și impozite: 8 milioane de lei

    2. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile: un milion de lei

    3. Cote și sume din impozitul pe venit: 151.860.000 lei

    4. Sume defalcate din TVA: 150 milioane de lei

    5. Subvenții de a bugetul de stat: 208 milioane de lei

    6. Subvenții de la alte administrații: 5,3 milioane de lei

    7. Sume primite de la Uniunea Europeană/Alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări: 74,7 milioane lei

    8. Sume primite de la UE aferente cadrului financiar 2014 – 2020: 648.000 lei

    Cheltuieli 2024 (640,1 milioane) lei:

    1. Autorități publice: 37,7 milioane de lei

    2. Servicii publice generale: 4.748.200 lei

    3. Tranzacții privind datoria publică: 10.000.000 lei

    4. Apărare: 572.000 lei

    5. Ordine publică și siguranța națională: 4.423.870 lei

    6. Învățământ: 80,8 milioane lei

    7. Sănătate: 111,9 milioane lei

    8. Cultură, recreere, religie: 102 milioane lei

    9. Asigurări și Asistență socială: 133.5 milioane lei

    10. Locuințe, servicii și dezvoltare publică: 2.095.000 lei

    11. Protecția mediului: 64,8 milioane lei

    12. Transporturi: 85 milioane de lei

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Retrospectivă. Europarlamentarii Sibiului: prezență sau absenteism în reprezentarea alegătorilor?

    Din 2009 încoace, sibienii își pot alege, prin vot, reprezentanții în Parlamentul European. Aceștia pot decide pe cine să trimită din partea României într-una dintre cele mai importante instituții europene. Acolo se dă ora exactă în Europa din punct de vedere politic și tot acolo se stabilesc liniile administrației Uniunii Europene.

    La fiecare ciclu electoral european, sibienii au votat oamenii politici care să-i reprezinte, ce-i drept, tot din rândul partidelor naționale, adică PSD, PNL, PMP sau USR, mai nou, pentru că așa este procedura europeană. Trebuie menționat că sibianul participă ca alegător din postura de cetățean european. Practic, acolo nu mai contează din ce țară vine politicianul, deoarece toți sunt priviți ca cetățeni europeni și toate deciziile politice se iau, per ansamblu, pentru bunul mers al Uniunii Europene.

    Există familii de partide europene, așa cum partidele politice există în România, iar singurul lucru în comun este tocmai doctrina politică. În acest context, sibianului trebuie să i se faciliteze accesul cât mai ușor accesul la politicile europene, indiferent de domeniile de activitate.

    Sibiu 100% vă propune o retrospectivă a activității europarlamentarilor sibieni sau a celor care au reprezentat, direct sau indirect județul Sibiu, în cel mai important for politic al Europei.

    De la Sibiu, La Bruxelles

    Nicu Ștefănuță, primul sibian care este în postura să își încheie un mandat de europarlamentar complet, Ionuț Hămbășan, primul europarlamentar sibian din istorie, Daciana Sârbu, pe jumătate sibiancă, unul dintre cele mai longevivi europarlamentari români, dar și alți politicieni români care i-au reprezentat, faptic sau declarativ, pe locuitorii județului Sibiu în Parlamentul European (cum ar fi Ovidiu Ganț, Radu Podgoreanu, Elena Băsescu, Siegfried Mureșan și Victor Negrescu) sunt oamenii care au reprezentat legătura europeană dintre sibieni și Uniunea Europeană.

    Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideți care dintre ei a reprezentat cel mai bine Sibiul în Parlamentul European, iar acest lucru să fie un etalon atunci când veți merge din nou la urne, la alegerile europarlamentare din 9 iunie 2024. Dacă în 1990 visam să intrăm în Uniunea Europeană, acum, după 35 de ani de la Revoluție, nu mai avem nicio scuză că nu știm ce înseamnă Uniunea Europeană din punct de vedere politic.

    Practic, intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a însemnat drepturi egale pentru români în raport cu celelalte națiuni europene, inclusiv dreptul de a-și trimite europarlamentarii în Parlamentul European de la Bruxelles și Strasbourg. Din acel moment, alegătorii români au avut încă un tur de alegeri în plus, în luna iunie, odată la 5 ani, pentru că atât durează un mandat de europarlamentar. Practic, Parlamentul European grupează aleșii din fiecare țară a Uniunii Europene.

    Între 2007 și 2009, România a avut doar trimiși în Parlamentul European, din rândul partidelor politice românești. Adică numiți și nu aleși. În fapt, europarlamentarii petrec la Strasbourg doar o săptămână pe lună. Restul activităţii are loc la Bruxelles.

    Ionuț Hămbășan

    Ionuț Hămbășan, primul europarlamentar sibian din istorie

    Democrat-liberalul sibian Ionuţ Hămbăşan a devenit, în 2009, pentru câteva luni, primul politician sibian care a reprezentat România în Parlamentul European. Acesta a intrat în rândul europarlamentarilor ca urmare a unei conjuncturi politice favorabile, dar și datorită faptului că a fost bine poziționat pe lista democraților. Activitatea sa nu s-a soldat cu mari realizări, din cauza timpului scurt pentru care a ocupat această funcție, însă a fost un deschizător de drumuri pentru politicienii sibieni.

    A fost primul europarlamentar sibian care a dus în Parlamentul European primarii din județ și șefi de instituții publice sibiene, care au avut ocazia să se familiarizeze cu instituțiile europene în perspectiva aceea ce a urmat și să cunoască modul european de administrație și politică. Totodată, aceștia au avut ocazia să asiste la o sesiunea plenară lunară de la Parlamentul European, ca să se familiarizeze cu munca eurodeputaților.

    Nicu Ștefănuță

    Nicu Ștefănuță, sibianul cu mandat complet

    Europarlamentarul Nicu Ștefănuță este pe cale să devină primul europarlamentar sibian cae își încheie un mandat complet. A fost ales în 2019 pe listele USR-Plus, apoi a devenit independent, iar acum este vicepreședintele Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană (ALE) din Parlamentul European. Acesta intenționează să candideze la un nou mandat de europarlamentre, în iunie 2024, din postura de independent, dar alături de Verzii europeni.

    Printre realizările sale în ceea ce privește județul Sibiu se numără: în toiul pandemiei de COVID-19, Spitalul Județean de la Sibiu a primit anticorpi monoclonali ca urmare a intervenției sale pe lângă comisarii Europeni Stella Kyriakides (Sănătate) și Janez Lenarčič (Gestionarea crizelor); a făcut demersuri pe lângă autoritățile naționale (Ministerul Sănătății, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), cât și pe lângă cele europene (Banca Europeană de Investiții) pentru ca proiectul construcției Noului Spital Județean de la Sibiu să fie finanțat din Programul Operațional Sănătate și împrumut BEI, însă fără rezultat, deocamdată; a oferit stagii de practică pentru studenții de la ULBS, de la specializările Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate și a inaugurat, în aprilie 2023, Sibiu Youth Hub, singurul hub de tineret din Sibiu pe care l-a dedicat tinerilor, studenților, care nu dispun de un alt asemenea spațiu, în care pot învăța, lucra la proiectele de la facultate sau informa cu privire la oportunitățile europene pentru tineri.

    Daciana Sârbu

    Daciana Sârbu, pe jumătate sibiancă

    Daciana Sârbu (PSD) a vorbit, în dese rânduri, că județul Sibiu ocupă un loc aparte în inima sa, deoarece este pe jumătate sibiancă (mama sa fiind din Sibiu). De altfel, a venit destul de des la Sibiu, în calitate de politician în Parlamentul European, de-a lungul a mai multor mandate.

    Cea mai importantă acțiune a sa referitoare la județul Sibiu a fost organizarea unui eveniment de promovarea produselor tradiționale a oierilor sibieni. Timp de trei zile, în perioada 2 – 4 martie 2010, europarlamentarul Daciana Sârbu (PSD) și Marcel Andrei, președintele Asociației Județene a Crescătorilor de ovine și caprine „Mărginimea” Sibiu și, totodată, președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de ovine și caprine din România, împreună cu crescătorii de oi din țară, au organizat, în incinta Parlamentului European de la Bruxelles, expoziția denumită „A taste of Romania” (Gustați România).

    Daciana Octavia Sârbu  a fost europarlamentar între 2007–2019. Aceasta este fiica politicianului și fostului ministru Ilie Sârbu și este căsătorită cu politicianul Victor Ponta. Daciana Sârbu și-a anunțat demisia din PSD în iulie 2018 și și-a continuat continuat mandatul în Parlamentul European ca independent, în Grupul S&D. În mandatul 2009-2014, a depus aproape 200 de amendamente la Comisia de Agricultură și 130 de amendamente la Comisia de Mediu și Sănătate publică. În același mandat, a contribuit cu peste 80 de amendamente la realizarea Reformei Politicii Agricole Comune a UE.  

    Ovidiu Ganț

    Ovidiu Ganț, în prima generație de europarlamentari

    Actualul deputat al minorității germane din România, Ovidiu Ganț, a fost și el europarlamentar în prima generație de politicieni români în Parlamentul European. A reprezentat și județul Sibiu, în condițiile în care centrul de acțiune al minorității germane este la Sibiu. Din 2004 este deputat în Parlamentul României și face parte din grupul parlamentar al minorităților naționale. Între 2005-2006 a făcut parte din Delegația de observatori în Parlamentul European. După aderarea României la Uniunea Europeană a fost, în 2007, membru în Parlamentul European, făcând parte din grupul parlamentar PPE. Ca membru al PE a făcut parte din Comisia pentru cultură și educație.  

    Radu Podgorean

    Radu Podgorean, de la deputat de Sibiu, în PE

    Radu Podgorean (n. 22 martie 1955, București) a fost un politician român, membru al Parlamentului României. În legislaturile 2000–2008, a fost ales deputat PSD de Sibiu, iar în această perioadă a fost și europarlamentar. A fost deputat în Parlamentul European, membru în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, membru în Comisia pentru petiţii, membru supleant în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, după ce cu un an înainte a fost observator în PE, asemenea lui Ovidiu Ganț.

    Elena Băsescu

    Elena Băsescu (EBA), sprijinită puternic de la Sibiu

    Fostul europarlamentar Elena Băsecsu a reprezentat și Sibiul în Parlamentul European, în condițiile în care a avut un birou și la Sibiu. În anul 2009, Elena Băsescu s-a înscris în cursa pentru Parlamentul European. Aceasta a decis să candideze ca independent la aceste alegeri, fiind ajutată de colegii ei de la aripa tânără a PD-L. De aceea, în data de 18 martie 2009, Elena Băsescu a demisionat din PD-L și a candidat ca independentă sub brandul electoral EBA.

    În 2009  a obținut la alegerile europarlamentare 4,22% din voturi, care i-au asigurat locul în Parlamentul European. Aceasta  afost puternic susținută de la Sibiu de Raluca Turcan, președintele PNL Sibiu, și Ion Ariton, fostul ministru al Economiei, precum și de unii de cei mai importanți oameni de afaceri locali, apropiați în această perioadă de PD-L. Din păcate, odată ajunsă în PE, nu a mai trecut prin Sibiu.

    Siegfried Mureșan

    Siegfried Mureșan, omul care a avut în grijă și Sibiul

    În primul mandat, Siegfried Mureșan a fost ales europarlamentar pe listele PMP, iar în campania electoral și apoi, ulterior, printre județele prioritare pentru activitatea sa, s-a numărat și județul Sibiu. Acesta a declarat că proiectele județul Sibiu reprezintă o zonă importantă, în condițiile în care este Sibiul este unul dintre cele mai europene orașe ale României. În anul 2011 obține prin concurs postul de consilier politic pentru probleme economice și sociale al Partidului Popular European (PPE), iar în ianuarie 2014 devine consilier politic principal al PPE. Candidează la alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, situându-se pe poziția a doua pe listele PMP.

    În urma alegerilor, obține un mandat de cinci ani în Parlamentul European. În noua configurație a legislativului european, este ales vicepreședintele Comisiei pentru bugete. În 22 ianuarie 2015, președintele Partidului Popular European, Joseph Daul, anunță că Siegfried Vasile Mureșan a fost desemnat purtătorul de cuvânt politic al PPE. Începând cu data de 7 mai 2018, se alătură Partidului Național Liberal, cel mai mare partid membru al PPE din România. A obținut și al doilea mandat de europarlamentar, în 2019, pe care este pe cale să îl termine.

    Victor Negrescu

    Victor Negrescu, ultimul europarlamentar PSD care a călcat pe la Sibiu

    Victor Negrescu (n. 17 august 1985, București, România) este cadru universitar și om politic de stânga, fost ministru delegat pentru afaceri europene (iunie 2017 – noiembrie 2018) și membru al Parlamentului European (iulie 2014 – iunie 2017, februarie 2020 – prezent). La 1 februarie 2020, Victor Negrescu a preluat mandatul de europarlamentar, ca urmare a faptului că România a obținut, după Brexit, un nou mandat în Parlamentul European. Acesta are deschis la Sibiu (la sediul PSD) un birou de europarlamentar.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    (VIDEO) Ei sunt eroii cu lesă, care ne străjuiesc libertățile. Centrul Chinologic ”Dr. Aurel Greblea” Sibiu

    Nu apar decât foarte rar la televizor. Nu au dat niciodată interviuri. Aproape că nu se văd ca activitate, nu sunt organizați în sindicate, nu fac niciodată proteste. Nu cer decât puțină atenție și sunt fideli până la pensionare și dincolo de ea. Ei sunt eroii care nu se văd ai Sibiului. Sau cei pe care Sibiul îi asigură ca suport profesional în cele mai dificile misiuni, pentru cele mai importante structuri ale Ministerului Administrației și Internelor. Sunt vedetele Centrului Chinologic ”Dr. Aurel Greblea”, exemplarele canine care sunt antrenate să facă față unora dintre cele mai complicate provocări.

    Centrul Chinologic Sibiu

    Centrul Chinologic de la Sibiu este singura unitate de profil din România. De aici e asigurat bazinul canin pentru toate structurile descentralizate ale Ministerului de Interne care operează în activitatea lor cu câini: ICPR (Inspectoratul General al Poliției Române), IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), Poliția de Frontieră Română etc.

    Centrul Chinologic funcționează în Sibiu de peste 70 de ani, cu o activitate constantă și ca parte integrantă a rețelei de învățământ din cadrul Ministerului Administrație și Internelor, subordonată Inspectoratului General al Poliție Române. Câinii de aici sunt dresați și antrenați ca salvatori de vieți omenești, fiind prezenți mereu la calamități, cutremure, inundații, avalanșe, în situațiile în care ei rămân ultima speranță a celor care sunt agățați de un dram de noroc și supraviețuire. Tot ei sunt cei care dau de urma victimelor unor atrocități omenești (crime, atentate) sau de făptașii unora din cele mai oribile drame. Totodată, au devenit spaima traficanților de droguri și a celor care au devenit tot mai abili în a șterge urmele altor fărădelegi.

    De aici, anual, aproximativ 150 de exemplare canine sunt distribuite pentru structurile MAI din toată țara

    Am ajuns zilele trecute la Centrul Chinologic ”Dr. Aurel Greblea”. O unitate impunătoare ca așezare, cu oameni frumoși, care știu să facă din munca lor un izbutit spectacol vizual și să creeze o atmosferă real de familiară. Am zis să intru cumva în atmosfera locului, de aceea l-am întâmpinat cu un cordial ”Ham-ham” pe Comisarul Șef Cosmin Iana, Directorul instituției în discuție. De aici, povestea a decurs firesc, antrenant.

    Comisarul Șef Cosmin Iana a preluat ”directoratul” în 21 octombrie 2022, pentru o perioadă de trei luni. După această etapă, și-a început în forță mandatul pentru care a fost ulterior titularizat. Discutând în biroul său prietenos, îți dai seama că fosta sa formație ca angajat în zona rutieră vreme de ani și ani nu a făcut decât să îi ”ducă drumul” spre Sibiu, pentru a face treabă bună aici. Și aceasta o spun angajații, cei cu care interacționează și, fie vorba între noi, cei care au urmărit evoluția acestui centru. S-a ambiționat să își fidelizeze o echipă de profesioniști, cu care încearcă de ceva vreme să schimbe lucruri. Iar unul din cele mai curajoase și anevoioase proiecte administrative este cel de dotării și regândirii unității prin prisma achiziției de panouri fotovoltaice, o școală nouă, cu săli de clase la standarde moderne, săli de agrement, sală de mese optimă, poligon care să răspundă tuturor cerințelor pregătirii profesionale etc.  

    Cosmin Iana, Directorul Centrului Chinologic

    Am vrut să știu cu ce se ocupă exact Centrul Chinologic și care sunt etapele procesului prin care exponentele canine de aici ajung, de la maternitate, în plină activitate.

    Câinii de aici provin din două categorii (rase): ciobănesc german și ciobănesc german malinois. În stocul de reproducție sunt mereu pe stoc în jur de 40 de câini. Structurile subordonate Ministerului Administrației și Internelor fac în fiecare an, până în data de 10 decembrie, solicitările cu numărul de exemplare de care au nevoie. Astfel, anul trecut au fost solicitați 159 de câini.

    După trei-patru luni de la naștere, cățelușii intră în predresaj, după care se face o evaluare, de către cei mai buni instructori, după proceduri specifice. Acum câinii se acomodează cu oamenii, cu zgomotul, socializează, se antrenează cu diferite obiecte. Li se acordă note, iar pentru cei care nu se încadrează în standardele evaluării, se fac documente de casare și sunt oferiți cu titlu gratuit doritorilor, în funcție de o listă de așteptare. Peste 80 de solicitări sunt la acest moment pentru adopția de căței. Competiționarii care au trecut evaluarea sunt distribuiți în funcție de nevoi către unitățile de poliție. De asemenea, în cadrul evaluării se face și recomandarea spre ce se pretează exemplarele ca dresaj (droguri, exploziv, cadavre). Conductorii de la instituțiile care au făcut solicitările vin după câini la Sibiu și rămân aici nouă zile pentru instruire, inițiere. În acest interval, se împrietenesc cu câinii și, împreună cu lucrătorii de la Centrul Chinologic, sunt inițiați despre cum se ține în lesă, ce mănâncă, despre tot ce trebuie să știe pentru a lucra în echipă cu ei. Urmează apoi patru luni de instruire, sunt reevaluați și repartizați pe intervenții.

    Anual, peste 150 exemplare canine urmează acest parcurs de instruire și distribuire și ajung în unitățile subordonate Ministerului Administrației și Internelor de pe cuprinsul întregii țări. Întregul proces beneficiază de cele mai profesioniste proceduri, în care sunt angrenați zeci de oameni (profesori, instructori, personal de îngrijire, personal de conducere, administrativ, logistică). De asemenea, Centrul asigură permanență 24 din 24 de ore, nu de puține ori oferind expertiză și ajutor direct în misiuni atât în județele limitrofe, cât și în celelalte zone unde e solicitat. Dintre misiunile la care a participat Centrul Chinologic anul trecut, care au ajuns la peste 100 efectuate, amintim acțiunile antidrog (în special cele ocazionate de marile festivaluri Untold, Neversea), cele de căutare victime, persoane dispărute, cadavre, precum și cele uzuale de prevenire.

    Comisarul Șef Cosmin Iana, director 24 din 24 ore

    L-am rugat pe Directorul Cosmin Iana să ne spună care a fost cea mai mare provocare la interacțiunea inițială cu Centrul Chinologic de la Sibiu. ”Eu lucrez în Poliția română din 1997, ne mărturisește Comisarul Șef. Am fost repartizat la Tg. Mureș, după 11 luni m-am mutat la Vâlcea. Am lucrat la examinări, la înmatriculări patru ani de zile, apoi la circulație. În 2018 am fost numit inspector-șef al Poliției Vâlcea, în 2019 mi s-a terminat împuternicirea și am lucrat tot în cadrul Poliției Vâlcea și în 2022 am fost solicitat să vin la conducerea Centrului Chinologic. A fost o nouă provocare. Inițial nu am fost foarte încântat, mai ales că aveam și alte oferte profesionale. Dar să știți că m-am îndrăgostit de munca aceasta și îmi place. Cea mai mare provocare cred că a fost lipsa de interes constatată aici. Era un loc de refugiu”. În ce măsură s-au schimbat lucrurile? ”Am venit să fac treabă aici. Nu am de gând să ies la pensie. Îmi place și încerc să îmi fac o echipă cu care pot lucra. Suntem singurii din țară și trebuie să fim în top. La mine nu merge cu jumătăți de măsură. Nu am venit aici pentru salariu, pentru pensie sau să plec. Am dat examen, sunt titular. Vreau să mai rămân câțiva ani, să aduc la standarde europene Centrul. Sunt multe de făcut.”

    De când e la Sibiu, Directorul Cosmin Iana s-a dedicat cu totul Centrului. De aceea a ales să și locuiască aici. Pentru că, spune el: ”Puteam să îmi iau chirie în oraș. Nu am făcut lucrul acesta. Aici locuiesc”. Cum s-a acomodat? ”Sunt un om care se acomodează foarte repede. Am găsit aici o echipă dornică să facă treabă, am făcut o echipă unită, echilibrată și încercăm să facem performanță.” Nici după ora 16.00, la încheierea programului, comisarul-șef… nu ”taie frunză la câini”. În schimb, împreună cu alt coleg, nu de puține ori e văzut la cosit: ”După ora 16, cu colegul doctor, tundă iarba, 80 %, în Centru”.

    În intervalul 8-12 ani, un câine este în plină activitate

    Despre Șuier, câinele vedetă ciobănesc german al Centrului Chinologic, s-a mai scris. De curând, a împlinit 8 ani de activitate. La ceas aniversar, Șuier a fost sărbătorit cum se cuvine, inclusiv cu un tort impresionant, pe care l-au adulmecat toți colegii săi. De altfel, durata de 8 ani e și cea care în mod obișnuit este considerată ca activitate pentru un câine. Ce se întâmplă după această vârstă? Ne spune tot Directorul Iana: ”Se face evaluare anuală, iar dacă respectivul câine trece de această etapă, poate activa până la 12 ani. După care e pensionat, se fac documente de casare și îl dăm cu titlu gratuit cui dorește să îl ia. Prioritate are instructorul. Dacă nu îl ia nimeni, rămâne la noi în canișe și, pe cale naturală, când moare, de bătrânețe, boală, se întocmește un proces verbal și își încheie viața tot aici, la noi. Cu alte cuvinte, la noi se naște, la noi moare și la noi este îngropat”.

    Care e deviza după care se ghidează Cosmin Iana în pregătirea profesională a câinilor? ”În primul rând, evaluările să fie cele mai riguroase. Când dăm un câine, trebuie să fim siguri pe el, să fie pregătit de cei mai buni profesioniști. Pentru că noi aceasta facem. Și de aceea trebuie să dăm câini de top, pentru a nu se chinui colegii noștri apoi cu ei. Și consider că am reușit să realizăm aceasta. Împreună cu colegii mei, am dat câini de calitate în țară. Iar oamenii au început să înțeleagă importanța acestui Centru, că trebuie să fim cei mai buni, profesioniști și că trebuie să dezvoltăm această instituție”.

    Care îi sunt nemulțumirile? ”Tot ce îmi lipsește e personalul. Mai am nevoie în jur de 14 angajați (bucătar, ospătar, dulgher, mecanic auto), pentru că funcțiile sunt încă blocate. Altceva? Instabilitatea de până acum, lipsa atragerii fondurilor europene”.

    Între proiecte, e și acela ca instructorii de la Centru să se poată ocupa concomitent de doi câini. A și întreprins demersurile necesare în acest sens. ”Instructorii au un câine și se ocupă de el. Legislația nu îți dădea voie să te ocupi decât de un singur câine. Dar cazul nostru e ceva atipic. Noi doar asta facem. Și de aceea am făcut această solicitare de modificare, în curs de aprobare, ca fiecare instructor sau conductor să aibă cel puțin doi câini. Pentru că la 8 ani se pensionează câinele. Dacă doar după 8 ani pot să mă ocup de alt câine, cel puțin un an trebuie să mă ocup de el să poată intra în activitate. Un câine iese cam la 1 an și 10 luni – doi ani, în activitate. De aceea am propus ca la vârsta de șase ani instructorul să poată lua încă un câine.”

    ”Din bucata mea de dragoste, am hrănit un om și-un câine”

    Centrul Chinologic e o familie. Cu bucuriile și întristările ei. Oamenii se atașează de tovarășii lor de lucru, câinii cresc împreună cu ei, petrec ore în șir pe zi, zi de zi, luni, ani în șir. ”Câinele face parte din familia ta, ne spune Comisarul Șef Iana. Am avut cazuri când un câine a fost bolnav. Cu toate că avem o adevărată echipă de medici de aici, condiții extraordinare, instructorul nostru, în ciuda faptului că instructorul stă în apartament, a vrut să îl ia acasă, să îl poată îngriji cum vrea el și să fie cu el și după program. Și am aprobat să stea acasă cu câinele și să îl îngrijească așa.”

    Sibienii au ocazia să vadă câinii de la Centrul Chinologic Sibiu și să asiste la demonstrațiile instructorilor cu aceștia în fiecare an, de Ziua Porților Deschise. Un eveniment care s-a bucurat și se bucură în continuare, an de an, de prezența câtorva mii de sibieni. La ediția de anul trecut, ca și la vizitele organizate în perioada în care copiii sunt în ”Școala Altfel” sau ”Săptămâna Verde”, toți elevii au primit cu această ocazie diplome, baloane și au fost oaspeți de seamă pentru Centru.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    O sibiancă cere referendum local pentru urbanism

    O sibiancă a cerut conducerii Primăriei Sibiu, în ședința de astăzi a Consiliului Local Sibiu, să organizeze un referendum local în care proprietarii de case din zonele cartierelor de case ale Sibiului să se exprime în ceea ce privește construcția de blocuri în aceste zone, deoarece această situație trebuie reglementată în noul PUG al Sibiului ce urmează să fie definitivat.

    Nemulțumirea sibienicei se referă la regimul de înălțime la care sunt construite blocurile de locuințe, care strică aspectul urbanism al zonelor. Sibianca a revenit cu cererea de organizare a referendumului local, după ce în urmă cu mai bine de un an de zile a ridicat aceeași problemă într-una dintre ședințele Consiliului Local Sibiu.

    Totodată, aceasta spune că defrișarea copacilor în aceste zone este o altă mare problemă a locuitorilor. În replică, primarul Sibiului, Astrid Fodor, i-a cerut sibiencei să-și prezinte toate nemulțumirile în momentul în care se va afla în dezbatere noul PUG (Plan Urbanistic General) al Sibiului, în fața specialiștilor în domeniu. „Se va ține cont de fiecare propunere și observație. Mi-am notat sugestiile”, a spus Astrid Fodor, primarul Sibiului.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Volum distins cu Pulitzer, pus în discuție la Biblioteca ASTRA

    Cea mai nouă ediție a Clubului de carte “Incubator107 Sibiu”, organizată la Biblioteca Astra Sibiu, a pus în discuție romanul „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, al scriitorului american Anthony Doerr, distins cu premiul Pulitzer.

    „M-am bucurat foarte mult să găsesc la Biblioteca Astra volumul acesta pentru a-l putea lectura în timp util pentru clubul de carte. Deși nu am avut așteptări foarte mari, poate fiind influențată și de faptul că a fost ecranizat, am constatat că este un roman foarte bun. Acum, în cadrul întâlnirii, am avut ocazia să schimb idei și opinii despre acest roman sensibil, care m-a impresionat prin metaforele și scriitura vibrantă. În urma lecturii, laitmotivul cărții mi-a rămas în minte: «Deschideți ochii și vedeți cu ei tot ce puteți înainte să se închidă pe vecie.» Cred că este un îndemn aproape biblic, care dă strălucire romanului, ca o mare de flăcări literară”, spune  una dintre participantele la Clubul de carte.

    Considerat de critici una dintre cele mai ambițioase și mai spectaculoase opere de ficțiune, dar și unul dintre marile romane ale secolului XXI, best-seller-ul internațional apărut în 2014, “All the Light We Cannot See” („Toată lumina pe care nu o putem vedea”, Humanitas Fiction, 2016) a câștigat Pulitzer Prize for Fiction și Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction. A primit, de asemenea, Australian International Book Award, iar în 2014 a fost finalist la National Book Award. Este tradus în peste cincizeci de țări.

    Conform unei postări pe Facebook, în colecțiile Bibliotecii Județene Astra Sibiu se regăsesc trei dintre scrierile autorului american Anthony Doerr: „Toată lumina pe care nu o putem vedea” (2016), „Despre Grace” (2021) și „Cetatea cucului din nori” (2022).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Partea economică „întunecată” a Sibiului de Sărbători

    În ședința Colegiul Prefectural de astăzi a fost analizată o informare privind controalele realizate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu și Direcția de Sănătate Publică Sibiu, în luna decembrie 2023.

    Controalele au fost mixte și au avut ca obiectiv verificarea modului de producție, prelucrare, depozitare, transport și comercializare a produselor alimentare de origine animală și nonanimală specifice sărbătorilor de iarnă, în unitățile de alimentație publică, piețe agroalimentare, târguri de animale, patiserii, cofetării și unități turistice din județul Sibiu.       

    Medicii sanitar-veterinari la control

    Potrivit directorului adjunct al DSVSA Sibiu, Flavius Flucuș, în perioada 28.11.2023-8.01.2024 au fost verificate de către inspectorii D.S.V.S.A. Sibiu 10 hipermarketuri, 25 magazine alimentare, 4 depozite alimentare, 5 abatoare, 1 unitate procesare lapte, 16 carmangerii, 3 piețe agroalimentare / Târg de Crăciun, 6 unități panificație, 34 de unități de alimentație publică, 2 centre ambalare ouă și 21 laboratoare de cofetărie-patiserie și 13 pensiuni turistice.

    În urma efectuării acestor verificări au fost aplicate un număr de 23 de sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 320.000 lei și 12 avertismente.

    DSP în alertă

    Raportul Direcției de Sănătate Publică a fost prezentat de Șpetcu Dragoș. Serviciul Control în Sănătate Publică a efectuat un număr de 72 de controale și 1 recontrol. S-au aplicat 17  sancțiuni contravenționale, respectiv 17 avertismente.

    Acțiunile de control au vizat unități cu profil comerț alimentar și alimentație publică, producție ( 21 de unități dintre care 12 unități cu profil comerț, 8 unități alimentație publică și 1 patiserie), unități de cazare (6 unități de cazare respectiv 2 hoteluri și 4 pensiuni) și unități din incinta Târgului de Crăciun din Piața Mare. S-au efectuat 45 controale la Târgul de Crăciun din municipiul Sibiu respectiv 22 căsuțe cu profil comerț și 23 căsuțe cu profil alimentație publică. În acest sens, s-au aplicat 17  sancțiuni contravenționale. Totodată, 17 avertismente s-au dat pentru următoarele deficiențe:

    • lipsa ritmicității efectuării controlului medical periodic al personalului care lucrează în sectorul alimentar și unități de cazare;
    • nerespectarea cerinţelor generale şi specifice prevăzute de normele legale în vigoare privind conformitatea produselor, în vederea asigurării protecţiei sănătăţii publice în unitățile cu profil comerț alimentar și neefectuarea cursurilor de instruire privind însușirea noțiunilor fundamentale de igienă pentru tot personalul angajat în unitățile cu profil comerț alimentar, alimentație publică și unități de cazare.

    Protecția Consumatorilor

    La deschiderea Târgului de Crăciun, comisarii din cadrul CJPC Sibiu au desfășurat 110 acțiuni de consiliere a operatorilor economici, comercianți și producători de produse specifice sărbătorilor de iarnă.

    În perioada 1.12.2023-31.12.2023, s-au efectuat controale la 162 operatori economici: magazine alimentare și nealimentare, supermarketuri, hipermarket-uri, târguri specifice, piete agroalimentare  și unități turistice din judetul Sibiu.

    La  125 operatori economici, au fost găsite abateri de la legislația protectiei consumatorilor. S-au controlat 11250 kg de produse, dintre care s-au gasit 1839 kg de produse cu abateri. Pentru abaterile constatate la produse si servicii oferite consumatorilor, s-au întocmit 125 procese verbale cu sancțiuni contravenționale, dintre care: 82 amenzi contravenționale în valoare totală de 679.000 lei și 45 avertismente.

    Principalele abateri constatate la calitatea produselor alimentare comercializate au fost:

    • carne proaspătă de porc fără informații privind data limită de consum, condiții de păstrare necorespunzătoare;
    • nerespectarea condițiilor de păstrare la preparate din carne specifice sărbătorilor;
    • etichetare incompletă privind identificarea produselor din carne aflate la comercializare, lipsa datelor de producător, a ingredientelor cu efect alergene, precum și a condițiilor de depozitare si păstrare;
    • lipsa afișare preț /unitatea de măsură, la produsele comercializate la bucată sau Lipsa traducere în limba română a mențiunilor de pe etichetă sau ambalaj, la produse din import sau achiziții intracomunitare.

    La produsele de patiserie si cofetărie, neregulile au vizat:

    • lipsă menționare data de expirare, ingrediente alergene, precum și condiții și temperatura de depozitare improprii la produse;
    • informații greu lizibile a mențiunilor inscripționate pe etichetele produsului cozonac cu diverse umpluturi;
    • produse de patiserie tradițională cu lipsa informare completă, corectă și precisă;
    • tăvi de coacere neigienizate corespunzător.

    În mare, aceleași nereguli au fost descoperite și la produsele din ciocolată sau pe bază de cacao.

    La verificarea condițiilor de cazare în unitățile de primiri turistice ale județul Sibiu s-au constatat deficiente privind dotări incomplete conform categoriei de clasificare turistică (lipsa saltelelor de protecție la paturi, lipsa mapelor de prezentare și informare a turiștilor privind serviciile suplimentare oferite de unitățile de cazare); condiții de igienă necorespunzătoare în băi (depuneri de calcar; suprafețe cu mucegai prosoape și lenjerii cu grad ridicat de uzură) și lipsa mesajului Pro Natura în băi.

    În urma controalelor efectuate au fost dispuse măsuri: oprire definitivă de la comercializare a produselor periculoase  și neconforme în cantitate 380 kg, în valoare de 10.250 lei și oprirea temporară de la comercializare până la remedierea deficiențelor constatate pentru 1459 kg produse alimentare și 380 bucăți produse nealimentare neconforme, în valoare totală de 46.350 lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Coridorul de drum Calea Șurii Mici va deveni realitate. Investiție fără precedent

    Aleșii municipali vor dezbate, în ședința Consiliului Local Sibiu de miercuri, un proiect de hotărâre ce vizează aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiții „Coridor de mobilitate – Calea Şurii Mici” – tronson I, precum și aprobarea coridorului de expropriere şi a declanşării procedurii de expropriere pentru cauza de utilitate publică, de interes local în vederea realizării obiectivului.

    Proiectul urmează să fie depus spre finanțare din fonduri europene, valoarea acestuia ridicându-se la 147,5 milioane de lei. Datele tehnice vizează: lungime stradă – 1950 m; suprafaţă strat de uzură: 36532 mp; suprafaţă trotuare – 12349 mp; suprafaţă piste pentru biciclete – 6609 mp; staţii de autobuz – 3 buc.; suprafaţă spaţii verzi – 8617 mp; copaci noi plantaţi – 377 buc.

    O investiție necesară

    Potrivit Primăriei Sibiu, urmare a dezvoltării Municipiului Sibiu, şi a industrializării puternice, s-a ajuns la creşterea populaţiei urbane, la dezvoltări imobiliare şi la supraaglomerarea drumurilor, la creşterea traficului auto şi pietonal, la degradarea accentuată a infrastructurii şi suprastructurii rutiere ceea ce obligă autorităţile locale să găsească soluţii viabile pentru fluidizarea traficului, îmbunătăţirea transportului în comun, viabilizarea şi repararea căilor de acces şi la mărirea capacităţii străzilor colectoare.

    O situaţie similară celor prezentate se regăseşte şi în zona de nord-vest a oraşului, zonă aflată în dezvoltare imobiliară, care este tranzitată tot mai mult datorită legăturii între zona industrială și centrul oraşului. “Traficul auto în creştere şi necesitatea amenajării de trotuare şi piste de biciclete pentru creşterea mobilităţii în condiţii de siguranţă determină autorităţile locale la găsirea unor soluţii viabile pentru fluidizarea traficului, îmbunătăţirea infrastructurii de transport, modernizarea şi repararea căilor de acces.

    În acest context se impune modernizarea străzii Calea Şurii Mici, între strada Bruxelles şi viaductul peste calea ferată, având o lungime de aproximativ 2000 ml prin amenajarea de trotuare, piste de biciclete, benzi dedicate transportului în comun, benzi colectoare, amenajarea unor spaţii verzi mediane şi laterale, realizarea reţelelor de alimentare cu apă, canalizare menajeră, canalizare pluvială, realizarea iluminatului public şi analizaţiei metropolitane. Tronsonul II, de la intersecţia cu strada Bruxelles până la intersecţia cu DN 7H va face obiectul unei alte nvestiţii, după finalizarea tronsonului I.

    Realizarea investiţiei va asigura creşterea standardului de viaţă al populaţiei prin asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru trafic auto, pietonal, de biciclete pe tronsonul cuprins între viaductul peste calea ferată şi intersecţia cu str. Bruxelles, ce va deservi atât populaţia din zonă, cât şi populaţia ce tranzitează zona. Tronsonul de stradă care va fi modernizat este un obiectiv important, care contribuie la fluidizarea traficului, îmbunătăţirea guranţei în trafic prin reglementarea circulaţiei auto, velo şi pietonale, aducând un aport considerabil reducerii emisiilor de C02 şi asigurării condiţiilor optime pentru creşterea confortului şi a calităţii vieţii. Totodată mentionăm faptul că realizarea acestui coridor de mobilitate este inclusă în lista proiectelor prioritare aferentă cadrului financiar 2021-2027, comunicată către ADR Centru, iar proiectul urmează a fi depus spre finantare în cadrul prioritătii 4.1 Dezvoltarea mobilitătii urbane durabile în Municipiile Regiunii Centru”, se arată în referatul de specialitate ce însoțește proiectul de hotărâre.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Junii Sibiului au jucat între mânuitorii de sabie

    În zilele de 27 și 28 ianuarie, s-a desfășurat  a șaptea ediție a Cupei Riposta, la sabie feminin și masculin. Junii Sibiului, prin profesorii coregrafi Alesea și Ovidiu Sas, i-au încântat, prin jocul și muzica lor, pe toți cei prezenți la Sala Polivalentă din București.

    Ansamblul Folcloric Ceata Junilor, alături de solistele Cristina Posa, Ioana Brad și Antonia Bogdan au fost  prezenți la Campionatul European de Scrimă. Jocul Junilor, coordonat de profesorii coregrafi, Alesea și Ovidiu Sas, a încântat privirile celor prezenți la Sala Polivalentă din București.

    ”În anul în care aniversăm 80 de ani, vorbim despre folclorul românesc la unul dintre cele mai importante campionate sportive din Europa: Cupa Riposta”, spune într-o postare pe Facebook unul dintre coordonatorii ansamblului.

    Competiția a fost organizată de Clubul Sportiv Riposta, în parteneriat cu Federația Română de Scrimă și este etapă din Circuitul European al Cadeților, aducând puncte importante pentru calificarea sabrerilor la Campionatul European de cadeți 2024 și la Campionatul Mondial de cadeți 2024.

    La start s-au anunțat aproximativ 300 de participanți din 20 de țări: Australia, Azerbaidjan, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveția Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Italia, Malaysia, Marea Britanie, România, Serbia, Statele Unite ale Americii, Suedia și Ucraina.

    Printre invitații speciali s-au numărat Mihai Covaliu – președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Elisabeta Lipă – șefa Agenției  Naționale pentru Sport și Ana Maria Popescu – multipla campioană mondială și olimpică la spadă, conform frscrima.ro

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean Sibiu, între Revoluție și evoluție

    Romeo Trifu, Nicolae Nan, Eftimie Costeiu, Constantin Morar, Martin Bottesch, Ioan Cindrea și Daniela Cîmpean au fost cei mai puternici oameni în administrația județeană sibiană din postura de președinte al Consiliului Județean, din 1992, de la crearea instituției, și până în prezent. Unii au fost aleși prin vot direct, alții în urma jocurilor politice făcute prin intermediul consilierilor județeni, care au votat, în virtutea prerogativelor, primul om al județului.

    Sibiu 100% va propune o analiză a mandatelor celor șapte președinți de Consiliu Județean (plus unul interimar), prin prisma principalei investiții a fiecăruia dintre ei.

    Romeo Trifu ne-a lăsat o mai bună infrastructură de utilități în județ (rețele de apă și canal, de gaz și drumuri), Nicolae Nan a construit Sala Transilvania, Eftimie Costeiu și Constantin Morar au ridicat de la zero, la propriu, și finalizat Sala Thalia. Martin Bottesch a modernizat complet Aeroportul Internațional Sibiu (incluzând cele mai mari lucrări de investiții la pista de aterizare/decolare), Ioan Cindrea a dat startul renovării secțiilor importante din Spitalul Clinic Județean de Urgență, în timp ce Daniela Cîmpean a extins și modernizat Aeroportul Internațional Sibiu, finalizat în proporție de 99,5 %.

    Acestea sunt cărțile de vizită pentru președinții de Consiliu Județean, în sensul că acestea au fost investițiile majore pe care le-au lăsat sibienilor moștenire.

    Vă lăsăm pe dumneavoastră să judecați care a fost cel mai eficient președinte de Consiliu Județean ca investiții realizate în ultimii 35 de ani de la Revoluție sau care sunt președinții care merită un loc pe podium dacă vă este greu să vă hotărâți. Însă dincolo de toate aceste investiții, rămâne un mare deziderat: lipsa unui nou spital în acești 35 de ani.                                                       

    Politicul dă tonul

    Toți președinții au fost opțiunile unor partide politice reprezentative în politica românească de după 1990: PD, PSD, FDGR și PNL. Aceștia nu pot reclama faptul că nu au avut sprijin politic important, însă, într-adevăr, au trebuit să intre în concurență la nivel național cu alți președinții de consilii județene din regiunea Centru ori din țară sau uneori chiar cu liderii politici din propriul partid la nivel național.

    Însă una peste alta, au avut pe mână bani mulți, în condițiile în care în ultimii 35 de ani s-a conturat un lucru cert: din punct de vedere economic, județul Sibiu s-a aflat pe locurile 5-6 în ceea privește trimiterea banilor spre bugetul de stat și pe locurile 36-38 când vine vorba de redistribuirea fondurilor de la Guvern pe județe. Pozițiile au variat nesemnificativ în deceniile care au trecut.

    Romeo Trifu, primul președinte. Începuturile Sibiului democratic

    Romeo Trifu

    Romeo Marius Trifu a fost primul președinte al Consiliului Județean Sibiu (1992-1996), reprezentând Partidul Democrat. În condițiile în care instituția CJ a apărut în 1992, acesta a fost deschizătorul de drumuri în administrația județeană. Era o perioadă grea pentru județul Sibiu. Nu existau bugete, nu exista transparență financiară, să nu mai vorbim despre dezbateri și proiecte despre cum urmau să fie folosiți banii comunității, pentru că nici nu se prea vorbea de fonduri europene ce pot fi atrase de CJ, la doar doi ani și jumătate de la Sibiul comunist.

    În acea perioadă, principalul obiectiv a fost creșterea confortului locuitorilor. Și acest lucru a presupus extinderea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, a celor de gaz metan și chiar electrice. Mai mult, s-au demarat lucrări pentru asfaltarea drumurilor județene, toate acestea în limitele banilor care veneau, în cea mai mare parte, de la Guvern. Investițiile mergeau mult mai repede pentru că nu exista birocrația de astăzi, iar marile companii de utilități erau încă ale statului sau ale administrației locale și județene. Așadar, Romeo Trifu a rămas ca președintele de județ care ne-a asigurat minimul necesar și baza pentru viitoare investiții ale județului.

    Romeo-Marius Trifu s-a născut în 6 iulie 1939 și a decedat în15 decembrie 2008. A fost deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Sibiu pe listele partidului FSN, deputat în legislatura 1996-2000, pe listele PD. În legislatura 1996-2000, acesta a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză și Republica Peru.

    Deputatul a absolvit Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara. Între 1989-1990 a fost inginer mecanic, inginer la Arsenalul Armatei, inginer șef șantier, director Antrepriza Electromontaj Sibiu și profesor director la Grupul Școlar Energetic.

    În perioada 1966-1989 a fost membru PCR, iar din 1989 a fost membru fondator FSN și PD. Deputatul Romeo-Marius Trifu a demisionat la data de 29 septembrie 1990 și a fost înlocuit de deputatul Septimiu Bujor Tatu. După demisie, Romeo-Marius Trifu a fost numit subprefect al Sibiului, a fost președinte al Consiliului Județean Sibiu (1992-1996), fondator și președinte al Asociației Președinților Consiliilor Județene din România (1992-1996). 

    Nicolae Nan, ”părintele” Sălii Transilvania

    Nicolae Nan

    PD a continuat în perioada 1996-2000 să dea președinte de Consiliu Județean. Nicolae Nan, un apropiat al lui Romeo Trifu, a venit în fruntea județului în anii de final al deceniului nouă. Trebuie menționat faptul că Nicolae Nan, fostul președinte al PD Sibiu, a ocupat funcții importante în conducerea județului Sibiu și în perioada lui Nicu Ceaușescu, când era prim-secretar al partidului la Sibiu.

    Cea mai importantă investiție care a rămas mărturie în mandatul sibianului este construirea Sălii Transilvania. Era cea mai modernă din sud-estul Europei, ca să nu mai vorbim despre Transilvania (poate și de aici numele) și România (poate prima din țară construită după Revoluție). Vremurile au trecut, a rămas la fel de cochetă, însă, din păcate, capacitatea sălii nu a mai crescut, ba dimpotrivă, locurile s-au redus ca urmare a noilor reglementări sportive care au apărut de-a lungul timpului. A fost inaugurată în 1998.

    Sala Transilvania

    Sala Sporturilor „Transilvania” este o sală multifuncțională, cu o capacitate de 1812 de locuri. Dispune de centrală termică proprie, stație de ventilație care asigura o permanentă împrospătare a aerului, respectiv o încălzire rapidă în sezonul rece, de o parcare proprie, luminată, de 1.000 locuri, cu posibilitate de închiriere pentru diverse manifestații, precum concerte sau expoziții cu vânzare.

    Nicolae Nan (n. 7 decembrie 1935, Ludoș, Sibiu, România – d. 24 martie 2021, Sibiu, România) a fost senator român în legislatura 1990-1992, ales în județul Sibiu pe listele partidului FSN și deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Sibiu pe listele partidului PD.

    În legislatura 1990-1992, Nicolae Nan a demisionat pe data de 30 iulie 1990 și a fost înlocuit de către senatorul Ioan Ilie Nistor. În legislatura 2000-2004, deputatul Nicolae Nan a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Georgia.

    Eftimie Costeiu și Constantin Morar, un mandat la pachet și Sala Thalia

    În alegerilor locale din 2000, Nicolae Nan a pierdut alegerile pentru președinte în favoarea lui Eftimie Costeiu. A fost pentru prima dată când PSD conducea județul. Ulterior, în septembrie 2001, acesta a intrat în conflict deschis cu președintele PSD Sibiu, Ioan Cindrea, și cu șeful organizației municipale Sibiu a PSD, Gheorghe Suditu, lucru care a dus la demiterea sa. Practic, colegii din PSD l-au determinat să își piardă portofoliul, cu acordul premierului de atunci, Adrian Năstase, însă cu sprijinul FDGR și PD. A fost cel mai mare scandal politic de după 1990 în Consiliul Județean Sibiu, continuând ani de zile în instanțele de judecată, fără ca Eftimie Costeiu să își mai găsească dreptatea.

    A fost acuzat de proprii colegi de partid că și-a urmărit interesele financiare ale firmelor sale din postura funcției pe care a ocupat-o, împreună cu alți parteneri de afaceri puternici ai Sibiului din acea perioadă.

    Eftimie Costeiu a fost înlocuit cu colegul său de partid, Constantin Morar, rudă cu Eftimie Costeiu, care în acel moment era unul dintre șefii Serviciului de Protocol ai premierului Adrian Năstase. Constantin Morar a lăsat, voit sau nevoit, funcția din București și a venit la Sibiu în noua postură. Acesta și-a încheiat mandatul în iunie 2004.

    Îi prezentăm împreună, deoarece aceștia au rămas în memoria colectivă drept o răfuială politică fratricidă, coordonată abil de Ioan Cindrea. Totuși, cei doi sunt oamenii decisivi care au readus la viață cea mai emblematică și istorică instituție culturală a municipiului Sibiu: Sala Thalia.

    Sala Thalia

    Practic, Eftimie Costeiu prin strategia avută, a scos vechiul club Independența din pământ, iar Constantin Morar a fost cel care a reconstruit-o, devenind proiectul său de suflet la CJ. Din păcate, Costeiu și Morar au murit, însă legendele despre scandalul demiterii lui Costeiu încă mai trezește interesul între vechii politicieni ai Sibiului. Adevărul îl știe însă doar Ioan Cindrea. 

    Primul landler președinte de CJ. Bottesch, proiectul impresionant de la Aeroport

    Martin Bottesch

    În contextul în care primarul Sibiului era Klaus Iohannis, alegerea lui Martin Bottesch în funcția de președinte al CJ a devenit, oarecum, firească. FDGR atingea apogeul politic în administrația locală sibiană. Prin buna colaborare dintre cei doi s-au pus bazele celui mai mare proiect sibian de după 1990: modernizarea și extinderea Aeroportului Internațional Sibiu, dar și modernizarea pistei de aterizare/decolare.

    Martin Bottesch a fost președinte de CJ în două mandate, din 2004 până în 2012. În 2007, când s-au încheiat lucrările de modernizare, județul Sibiu avea cel mai modern aeroport din Transilvania și era în top 3 din țară, după Otopeni și Băneasa. Era o investiție ce nu a mai văzut Sibiul până atunci și a fost cea mai bună colaborare post-decembristă între Consiliul Județean și Primăria Sibiu, care au împărțit proporțional costurile unei investiții absolut necesare. Colateral, în mandatele sale, de numele lui Martin Bottesch se leagă noul sediu al Bibliotecii ASTRA și aripa nouă a sediului Consiliului Județean.

    Pista Aeroportului sibian

    Martin Bottesch (n. 27 septembrie 1953, Apoldu de Sus, Miercurea Sibiului) este președintele Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania, organizația regională a Forumului Democrat al Germanilor din România. Profesor de matematică, s-a pensionat de curând.

    Ioan Cindrea, reversul medaliei. Spitalul Județean a beneficiat de investiții masive

    Ioan Cindrea

    După ce în 2000, Ioan Cindrea, președintele PSD Sibiu, a pierdut Primăria Sibiu în fața lui Klaus Iohannis, în 2012 și-a luat revanșa în fața FDGR, învingându-l în lupta pentru șefia CJ pe Martin Bottesch. A fost o perioadă de aproape patru ani în care cea mai semnificativă investiție a județului a vizat modernizarea unei părți a secțiilor Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. Niciodată, până la acel moment, Spitalul Județean, unul extrem de vechi, nu a avut parte de asemenea investiții financiare locale și guvernamentale.

    Practic, din acea perioadă cea mai mare unitate spitalicească a județului a început să se schimbe în bine la față. Dar cum trecutul l-a prins din urmă, nici Ioan Cindrea, asemeni lui Eftimie Costeiu, nu a putut să-și încheie mandatul de președinte plin. În 15 septembrie 2015 a fost condamnat definitiv, prin sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, la un an și șase luni de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de conflict de interese, pentru că și-a angajat ilegal soția, Amalia Cindrea, la biroul său parlamentar în perioada cât a fost deputat, anterior mandatului său de președinte al CJ.

    În luna martie 2016, cu trei luni înainte de alegerile locale, mandatul lui Ioan Cindrea a încetat, ca urmare a ordinului semnat atunci de subprefectul Anca Șandru, deoarece fostul prefect Ovidiu Sitterli, un apropiat de nădejde al lui Ioan Cindrea și pus în funcție de acesta, refuzase să semneze încetarea mandatului fostului președinte al PSD Sibu și și-a dat demisia. În perioada 2001-2004, Ioan Cindrea a fost secretar de stat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în guvernul Adrian Năstase (PSD).

    Constantin Șovăială, cel mai scurt mandat de președinte

    Constantin Șovăială

    După încetarea mandatului lui Ioan Cindrea la șefia Consiliului Județean Sibiu, prerogativele sale au fost preluate până în alegerile locale din iunie 2016 de Constantin Șovăială, unul dintre cei doi vicepreședinții ai Consiliului Județean. Practic, vreme de nici trei luni, Constantin Șovăială a fost vicepreședinte cu atribuții de președinte de consiliu județean. Astfel, acesta deține recordul celui mai scurt mandat de președinte din istoria Consiliului Județean Sibiu. Acesta era membru PNL și a fost preferat de colegii județeni în dauna colegului de birou, vicepreședintele Marcel Luca.

    Daniela Cîmpean, prima femeie președinte la CJ. Noul terminal al aeroportului sibian – port-drapel

    Daniela Cîmpean

    În ultimele două mandate, 2016-2020 și 2020-2024, funcția de președinte aparține Danielei Cîmpean, prima femeie din conducerea Executivului județului Sibiu. Aceasta, membră PNL, a prins cea mai neagră perioadă din istoria județului Sibiu, pandemia de corona-virus, lucru care scuză într-un fel lipsa investiților majore din primul mandat. Să nu uităm că a prins o perioadă în care județul Sibiul a fost pe primul loc în țară la decesul de persoane din cauza acestui virus, spitalul aflându-se în subordinea CJ.

    În al doilea mandat, aflat acum pe final, președinta Daniela Cîmpean este foarte aproape să inaugureze cea mai mare investiție a administrației sale: extinderea terminalul de pasageri a Aeroportului Internațional Sibiu, plus achiziția tehnologiei de ultimă generație pentru securitatea aeroportului. Investiția a însemnat în jur de 65 milioane de euro, fonduri atrase de la Uniunea Europeană.

    În altă ordine de idei, Daniela Cîmpean este favorită la un nou mandat de președinte al CJ. Dacă va câștiga, va stabili un record în administrarea Consiliului Județean: primul președinte cu trei mandate, în plus și consecutive, depășindu-l pe Martin Bottesch, care rămâne cu două mandate consecutive în postura de prim om al județului.     

    Terminalul Aeroportului Internațional Sibiu

    Cum a trecut Consiliul Județean prin 35 de ani

    La 35 de ani de la Revoluție, județul Sibiu a traversat o perioadă cu investiții majore și necesare, dar și cu suficiente neajunsuri, care s-au reflectat mult mai dureros în viața de zi cu zi a sibianului, indiferent că a trăit în orașe sau comunele cele mai apropiate sau mai îndepărtate de municipiul Sibiu, capitala reședință de județ. Toate deciziile președinților de consiliu județean sau ale primarilor, indiferent că au fost de municipii, orașe sau comune, au avut impact direct asupra vieții și membrilor familiei sibianului în general.

    Au existat situații în care locuitorul județului a fost adus la limita răbdării de lipsa unor investiții stringente sau care au întârziat nepermis ani de zile, cum ar fi modernizarea drumurilor locale și județene, refacerea și modernizarea spitalelor moștenite din era comunistă, trenarea construirii de noi școli în județ sau chiar lipsa modernizării și extinderii Aeroportului Internațional Sibiu.

    La acestea se adaugă întârzierea în construcția centurii ocolitoare a Sibiului, învățământul în două schimburi, lipsa capacității de a absorbi la nivelul cel mai eficient fondurile europene, indiferent sub ce formă au ajuns ele în județ (programe europene de finanțare Phare, ISPA, SAPARD sau POS -uri cu denumirile pe fiecare domeniu), coroborate cu problemele pe le-au întâmpinat sibienii în interiorul familiei: lipsa transporturilor pentru elevi în anii 1990, accesul greoi al ambulanțelor în satele și comunele situate mai departe de municipiile Sibiu și Mediaș, lipsa, cel puțin până în 2000-2010, a rețelelor de apă și canal, a gazului metan sau a electricității. În plus, multe familii sibiene și nu numai și-au pierdut oameni dragi în accidente rutiere pe DN 1 și DN 7 sau cele județene, din cauza proastei gestionări a semnalizării, marcajelor și a stărilor proaste ale acestora.

    În acest context, președintele Consiliului Județean joacă un rol decisiv. Primul om al județului are puterea de a da tonul dezvoltării, a tărăgăna investiții sau chiar a bloca, efectiv, proiectele majore de infrastructură. Fiind și om politic, reprezentant al unui partid mare în județ, el reprezintă principala conexiune a județului cu tot ceea ce înseamnă Guvernul României și ministerele din subordine. Puterea președintelui Consiliului Județean a crescut sau s-a diminuat în acești 35 de ani de la Revoluție, în funcție de descentralizarea făcută de Guvern în plan administrativ.

    De-a lungul timpului, pe model francez, România s-a descentralizat administrativ, tot mai multe instituții și pârghii financiare trecând în administrația locală, unde rolul Consiliului Județean a devenit tot mai decisiv. Indiferent cum a decurs descentralizarea, președintele Consiliului Județean a avut un rol important, uneori mai important și mai influent chiar decât senatorii și deputații unui județ.

    Orice președinte și prim-ministru al României, atunci când a venit în județul Sibiu, prima întrevedere importantă a avut-o cu președintele Consiliului Județean în funcție. Totodată, șeful județului a avut legătură directă cu prim-ministrul în funcție sau cu miniștrii din cabinetul său. Ce-i drept, prestația unui președinte de CJ este influențată iremediabil de politic, mai ales atunci când este vorba despre împărțirea banilor pentru județe, care din fericire în ultimul deceniu s-a restrâns foarte mult.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bushcraftul. Cum să supraviețuiești în secolul XXI, cu metode de început de omenire

    Scoate mâncare și din piatră

    Dacă în zilele noastre majoritatea oamenilor tânjesc după lux, opulență și simplificarea muncii,  unii oameni nu doresc altceva decât liniște și pace, pe care doar natura o poate oferi. Costin Tiberiu, de loc din Cluj, dar cu rădăcini în Mediaș, încearcă să supraviețuiască în natură cu minimul necesar, pasiunea sa fiind bushcraftul.

    Ca meserie e bucătar, de 20 de ani, în prezent fiind angajat la bucătăria spitalului din Mediaș. Acesta încearcă să combine plăcerea ieșitului în natură cu activități care îl întorc la stilul de viață simplu al oamenilor de altădată: ”Eu de mic copil am mers împreună cu tatăl meu la diverse ieșiri  pe munte, la schi, la drumeții… Cred că de acolo am acestă pasiune pentru natură. Prin 2010 ne-am adunat niște băieți și am făcut un grup de airsoft; mergem și în Sibiu, jucăm la Veștem, la Sadu, Șura Mare și alte localități. Airsoftul se joacă peste tot, în zone împădurite, dar și prin zone urbane, în diferite clădiri desafectate. Se fac evenimente anuale; la început de an se face o listă cu locațiile propuse. Se pot aduna până la o mie de persoane la o astfel de ieșire. Chiar și trei zile poți să stai în pădure și să te descurci cu ce ai. E ca un soi de simulare militară. De aici a derivat și pasiunea pentru bushcraft. La o ieșire la grătar, am zis să nu facem focul cu un chibrit, ci să folosim un amnar, o lupă, un cremene, bară de magneziu. Iubitor de natură fiind și de mâncare făcută în aer liber, am zis să trec la nivelul următor și să încerc să-mi produc propriile mele scule și să încerc să fac diverse preparate folosind metode alternative. Am încercat să fac mâncare pe piatră, în ceaun de fontă, prin diverse tehnici cu care nu ești obișnuit să le faci la bloc. În Mediaș, suntem doi-trei băieți care ieșim  din când în când; în perioada de iarnă e mai greu, cel puțin dacă nu e zăpadă”, povestește Tibi.

    De ce ai nevoie pentru o ieșire în natură?

    Îmbrăcămintea standard pentru o ieșire în natură diferă de la un anotimp la altul. ”Acum vorbim de vestimentație. Hai să începem de jos în sus. Ai nevoie de ghete sau bocanci care să acopere gleznele, ca nu cumva să faci o entorsă sau ceva de acest gen. Apoi pantalonii. Nu mergi în pantaloni de stofă sau trening, ci îți trebuie o pereche de pantaloni militari, de preferat, să fie comozi și flexibili. O curea, e obligatorie, pentru că o poți folosi la mai multe chestii. Poți face o atelă, spre exemplu, în caz că te accidentezi. O bluză termică, o geacă mai groasă, impermeabilă, în funcție de sezon. De preferabil să ai capul acoperit indiferent de anotimp: vara o șapcă, o pălărie, iarna o căciulă, pentru că prin cap pierzi 40% din căldura corporală. Mănușile trebuie să fie nelipsite iarna, dar și vara. La partea de rucsac, multă lume face greșeala să-și ia niște rucsace mari, grele, umplându-le cu multe scule, care de cele mai multe ori nu apucă să le foloească. Cum ar fi trei cuțite,  toporiști,  fierăstraie, trei de fiecare! Ei bine, exagerez acum, dar vreau să remarc faptul că oamenii își iau mai mult decât au nevoie. Când ajungi pe teren, în loc să faci opt-nouă kilometri, cât ți-ai propus, ești epuizat în patru. Nu tot timpul vei avea nevoie de tot. Acum depinde și de  cât de lungă e perioada de campare; cu cât durează mai mult, cu atât ai nevoie de mai mult echipament. La partea de scule ai nevoie de un cuțit cu lama groasă, cu teacă, o secure și un fierăstrău pliabil. Mai ai nevoie de un sac de dormit, o saltea pe care o pui sub sacul de dormit, o trusă de prim ajutor, un spray de urs… Cam acesta e echipmentul standard. Iar legat de pericole, mai nou, a început să-și facă apariția ursul în apropierea Mediașului”, relatează Tibi.

    Ce este bushcraftul?

    Omul nostru e de părere că oamenii înțeleg greșit pasiunea lui. ”Termenul de bushcraft oamenii îl asociază cu grătarele, dar nu e tocmai așa. Bushcraftul este totalitatea evenimentelor care se întâmplă în natură, de la făcutul focului, prin diferite metode alternative, la improvizarea unui adăpost. Plus căutarea unei surse de apă, sau filtrarea lichidului vital, găsirea hranei, confecționarea unor instrumente și multe altele.  Legat de aprinderea focului, care este un proces foarte important, eu am o cutiuță mai mică unde am diferite obiecte utile pentru acest scop. Am  o lupă mică, de mărimea unei monede (când e soare afară pot aprinde focul cu ea), un amnar, plus chibrituri și brichetă, pentru orice eventualitate. Și e foarte important  să cunoști lemnul. De multe ori mergeam în Râul Sadului, unde este pădure de conifere. În zona aceea caut lemn de brad gras care este îmbibat în rășină, iar praful din lemnul acela se aprinde foarte repede. De multe ori ne confecționăm căni din lemn, linguri. Facem orientere în teren, descoprim zone noi, în care nu am ami fost. Facem chestii de supraviețuire minimă. Per total, ne testăm skillurile”, spune Tiberiu.

    Bushcraftul nu e pentru singuratici

    Dacă la început echipamentul actual al zilelor noastre îi făcea cu ochiul, acum preferă lucrul făcut de mâna lui. ”Împreună cu niște prieteni, am început să  ne facem  echipament din piele, cum ar fi borsete, centuri pentru scule, mânere pentru cuțite și altele. Dacă vreau să fac o ieșire rapidă, îmi iau hainele, un cuțit și minimum de mâncare. În pădurile noastre apă găsești, mâncare nu prea. Ca mâncare îmi iau niște batoane proteice, conserve, carne, depinde, cum am mai spus, de durată. Nu există mâncare specială de bushcrafteri. Dacă faci un traseu, îți ajung două sandvișuri. Într-o perioadă ne-am dus fără grătare, și carnea am făcut-o în folie de aluminiu sau pe băț”, mai spune Tibi.

    Bushcraftul înseamnă, în primul rând, socializare, e de părere Tibi: ”Poți merge și singur la o ieșire în natură, dar, după mine, nu are farmec. Plus că în caz că pățești ceva, îți poate sări cineva în ajutor. Recomandarea mea pentru cei care ar dori să se apuce de acestă pasiune este să se documenteze mult despre zona unde vrea să meargă și de ce are nevoie. Și încă ceva: să nu plece singur”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Hramul Facultății de Teologie sibiene. Programul dedicat sărbătorii

    Ziua de 30 ianuarie, când Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește pe Sfinții Trei Ierarhi, e și Hramul Facultății de Teologie ”Sf. Andrei Șaguna” din Sibiu.

    Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale IPS Dr. Laurențiu Streza, arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, după o tradiție inaugurată cu zeci de ani în urmă, școala sibiană de Teologie a pregătit o serie de evenimente dedicate acestui moment special.

    Programul zilei de 30 ianuarie

    9.30 – 11.30 – Dumnezeiasca Liturghie, la Catedrala Mitropolitană, în prezența Înaltpreasfinției Sale, IPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, al oficialităților, cadrelor didactice și studenților Facultății noastre. Predica în cadrul Dumnezeieștii Liturghii va fi rostită de Părintele Ioan Mircea Ielciu.

    11.45-12.15 – Întâlnire informală cu Dl. Rector, Prof. Univ. Dr. Sorin Radu – se va desfășura în Sala Profesorală în prezența cadrelor didactice titulare ale Facultății noastre.

    12. 20- 12.30 – Momentul festiv legat de redenumirea Centrului de cercetare Ecumenică al facultății noastre ca Centrul Ecumenic „Preot Prof. Univ. Dr. Daniel Buda” în memoria Părintelui Decan Daniel Buda. Lansare volum dedicat împlinirii vârstei de 65 de ani de către Părintele Ioan Mircea Ielciu (Ed. Andreiana, 2024).

    12.30- 12.40Deschiderea Expoziției de Carte Liturgică veche – etajul I al Facultății

    12.45- 13.45- Simpozion dedicat Hramului Facultăților de Teologie, Sfinții Trei ierarhi. Vor rosti scurte referate (max. 15 min):

    1. Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Necula: In memoriam Părintelui Decan Daniel Buda.
    2. Lect. Dr. Dragoș Boicu: Sfântul Ioan Gură de Aur și un proiect social de valoare
    3. Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moșoiu:  Vasiliada sau despre destigmatizarea, îngrijirea și iubirea bolnavilor. O sursă permanentă de inspirație.

    14.00- 15.00 – Masa festivă în cadrul Cantinei Sf. Stelian– cadre didactice, invitați și studenți.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ciprian Faraon: „Trendul favorabil sașilor la Sibiu din 2016, a început să scadă”

    Mesajul lui Ciprin Faraon, Candidatul la Primăria Sibiu din partea Forței Drepte, în ceea ce privește Primăria Sibiu seamănă izbitor cu cel al candidatei USR la Primăria Sibiu, Ruxandra Cibu Deaconu.

    Ambii critică administrația primarului Astrid Fodor pentru excedentul bugetar prea mare rămas necheltuit, de aproape 225 milioane de lei, în ultimii ani. „Nu este bine să te lauzi cu un buget record pentru 2024, când nu ai cheltuit bani, în alți ani, când bugetul era mai mic. Totodată, PUG municipiului Sibiu a rămas în urmă cu 4 ani”, a spus Ciprian Faraon, propunerea FD pentru Primăria Sibiu. Acesta a adăugat că excedentul bugetar necheltuit de către Primărie s-ar fi putut reflecta mult mai eficient în bunăstarea sibienilor.

    La conferința județeană a FD Sibiu au participat, pe lângă Ludovic Orban, deputatul Violeta Alexandru și senatorul Adrian Oros, foști miniștrii în Cabinetele Orban.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Constantin Chiriac sau succesul care te înjosește

    Vineri, 19 ianuarie, maestrul Constantin Chiriac, Directorul Teatrului ”Radu Stanca” și Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a fost desemnat Cetățean de Onoare al municipiului Sibiu. Ceremonia a avut loc la Primăria Sibiu, în prezența Primarului Astrid Fodor, ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Raluca Turcan, Ministrul Culturii, Kerstin Ursula Jahn – Consulul Germaniei la Sibiu etc.

    Un gest de prețuire prin care sibienii reușesc să își exprime gratitudinea și aprecierea lor pentru un Om care se identifică de peste trei decenii cu o experiență culturală fantastică propusă, născută și crescută în orașul lor. Și un brand sibian internaționalizat cum nicio administrație de până acum nu a reușit să o facă. Despre maestrul Constantin Chiriac și reconfigurarea Sibiului în jurul impunătoarei sale forțe care determină și face mereu să se întâmple lucruri, cu siguranță se va tot vorbi de acum înainte.

    Constantin Chiriac e omul poate cel mai iubit de sibieni. În toate intervențiile sale publice, acesta ține să își exprime considerația sa pentru publicul sibian. Trăiește pentru și prin acești oameni care i-au însoțit devenirile.

    Se spune că sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță. Cu ocazia acordării acestui titlu de către Primăria Sibiu, Constantin Chiriac a fost privat tocmai de acel succes care te înalță. Ca și în cazul Generalului Ghiță Bârsan, a galei premierii celor mai merituoși sportivi ai Sibiului, și de această dată Primăria a decis nu doar să nu invite presa, ci nici măcar să nu anunțe evenimentul. Ba, mai mult, singurele informații despre eveniment au fost disponibile doar pe pagina de facebook a Primăriei, după consumarea manifestării. Să nu mai amintim că decernarea acest titlu vine extrem de greoi, după cinci ani de când Constantin Chiriac a fost distins cu ”cetățenia de onoare” a județului, de către Consiliul Județean Sibiu.

    Nu cred că acest episod de ”necomunicare” a fost unul accidental, produs eventual de o eroare umană. Pentru orice altă acțiune a conducerii municipiului, presa e invadată cu comunicate, care mai de care mai laudative la adresa preocupărilor majore pe care aceasta le are pentru bunăstarea și confortul cetățenilor. Desigur, să nu vă așteptați ca același gen de comunicare să aibă loc și la nivelul solicitărilor de către presă pentru clarificarea unor lucruri care nu funcționează sau se întâmplă defectuos în orașul nostru. Și în această situație am adresat câteva întrebări Primăriei, la care nu am primit niciun răspuns până la ora publicării acestui articol. Ni se pare cel puțin curioasă această practică de a încerca estomparea programatică a unor astfel de oameni, care ar putea la un moment dat muta reflectoarele de pe cei care conduc vremelnic Primăria, pe simpatia susținută a cetățenilor care cu adevărat fac onoare Sibiului. Sibienii își merită cetățenii lor de onoare. Această demnitate e una a locuitorilor orașului Sibiu și nu a unei instituții care decide ea cât trebuie sau nu să fie informați sibienii despre simbolurile cu care ei sunt contemporani. Aș fi tentat să mă gândesc la modelul Kremlin, însă mă tem să nu greșesc, pentru că până și acolo mai are loc măcar din când în când câte o conferință de presă. E drept, în rest se trimit doar comunicate oficiale, gândite în linia partidului, fără posibilitatea de a adresa întrebări, de a comunica instituțional cu conducătorul.  

    Constantin Chiriac merita mai mult decât o ulterioară și fadă dare de seamă despre acest eveniment, pe pagina de facebook a Primăriei. Partea bună însă e că seniorii au un centru al lor, pus la dispoziție de Primărie, unde pot dansa și practica yoga.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Europarlamentarul Nicu Ștefănuță și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat

    La conferința de presă în cadrul căreia și-a lansat candidatura, europarlamentarul sibian i-a avut ca invitați pe europarlamentarii Thomas Waitz (Austria), copreședinte al Verzilor Europeni și Alexandra Geese (Germania), vicepreședinte al Grupului Verzilor.

    Europarlamentarul Nicu Ștefănuță și-a anunțat astăzi candidatura pentru postul de europarlamentar ca independent. În cadrul conferinței de presă, acesta a declarat: ”Vreau sa îmi lansez candidatura ca independent, dar nu singur. Sunt bucuros că am alături și Partidul Verzilor, care susține candidatura mea în România”.

    Cine este Nicu Ștefănuță

    Europarlamentarul Nicu Ștefănuță s-a născut în 1982, la Rășinari, județul Sibiu. A fost vicepreședinte al Uniunii Salvați România și, din 2919, a fost ales ca europarlamentar de pe lista Alianței USR-PLUS. Licențiat în economie la Universitatea din Timișoara, Ștefănuță are un master în studii europene la Academia Diplomatică din Viena și unul în Managementul Politicilor Publice la Georgetown University of Washington. El a fost numit pe 8 decembrie 2021 în funcția de raportor general din partea Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene pe anul 2023.

    După patru ani de mandat, timp în care a făcut parte din grupul Renew Europe, a demisionat din partidul din care a fost ales, devenind eurodeputat independent și membru în Grupul Verzilor în Parlamentul European, în martie 2023. În decembrie 2023, a fost ales Vicepreședinte al Grupul Verzilor din Parlamentul European.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Prof. Univ. Dr. Dumitru Acu, Președintele Asociațiunii ASTRA: ”Când se pune problema țării, e cazul să lăsăm toate celelalte deoparte”

    24 ianuarie a rămas în istorie drept ziua în care s-a înfăptuit Mica Unire sau Unirea Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A fost primul pas important în formarea teritoriului României de azi, următorul eveniment având loc la 1 decembrie 1918, când a fost înfăptuită Marea Unire.

    Prof. Univ. Dr. Dumitru Acu este Președintele Asociațiunii ASTRA de peste 30 de ani. O asociație înființată în 1861, la Sibiu, cu scopul stimulării culturii și politicii românilor din Transilvania, precum și menținerea entității naționale.

    Profesor în matematică, cu un strălucit doctorat ”datând” încă din 1980, cu studii de specializare în Franța (Paris și Lyon) și o carieră universitară ce se întinde pe parcursul câtorva decenii, Prof. Dr. Dumitru Acu este unul din românii cu care sibienii se mândresc și care poartă cu el în suflet ”doleanța” unirii în cuget și în simțiri a tuturor românilor.

    De aceea l-am rugat să ne fie ”complice” la acest moment aniversar, la o discuție cu și despre România, la ziua Micii Uniri.

    Vaca l-a adus la conducerea Asociațiunii ASTRA

    Domnule profesor, lămuriți-mă, vă rog: de unde preocuparea unui matematician pentru zona aceasta de istorie, de identitate națională?

    Cred că problema aceasta s-ar pune oricărui om de cultură. Sau oricărui om care a studiat măcar un liceu, a trecut, de fapt, printr-o formă de școală. Oricare dintre noi ar trebui să avem o deschidere și în afara domeniului nostru mărginit profesional. Cu atât mai mult cu cât matematica, în cazul meu, e un univers nemărginit, prin toate ramurile sale, că nici noi nu le mai știm câte și care sunt.

    Fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem istoria țării. Pentru că nu avem cum să învățăm să ne comportăm azi și în viitor, dacă nu ne cunoaștem măcar puțin trecutul. Și avem extrem de mult de învățat de la marii bărbați ai neamului. Să dau doar un exemplu: Mihail Kogălniceanu asta a făcut. S-a apucat să studieze trecutul, să vadă și să învețe ce e de făcut pentru țara sa. De aceea, atunci când a mers la studii în Apus, a învățat că de acolo trebuie să luăm numai ce e bun și ce se potrivește poporului nostru. Adică să nu importăm tot gunoiul, cum s-ar zice. Pentru că orice țară are și părți negative, iar dacă noi nu alegem ce ne ajută să ne dezvoltăm, atunci nu facem decât să involuăm.

    De ce Asociațiunea ASTRA?

    Eu sunt născut la țară, în Bistrița-Năsăud, în Rebrișoara, comuna lui Iacob și Ioachim Mureșanu. Acolo am avut norocul ca, atunci când am fost copil, la școala elementară și la gimnaziu, să duc lapte la marele cărturar Emil Precup, unul din marii bărbați ai ASTREI, dar și ai culturii noastre. Ca orice familie care trebuie să trăiască din ce muncește, aveam și noi o vacă și astfel am ajuns să duc lapte și lui Emil Precup. El, văzându-mă un băiat dornic de a cunoaște – deși mai mult umblam cu vacile decât cu cititul, pentru că așa era viața la țară și nu aveai altcum să trăiești -, m-a întrebat la un moment dat: ”Tu știi ce e ASTRA?” Eu mă gândeam atunci la ASTRA că e o stea.

    Și a început să îmi explice ce a făcut această ASTRA pentru poporul român, mi-a mai arătat și niște cărți și aceasta a fost cam ultima întâlnire de pe atunci cu ASTRA. Și mi-a mai spus atunci: ”Să știi că ASTRA o să își revină. Pentru că nu poate dura distrugerea culturii poporului român în așa hal. Și tu, pentru că cunoști ceea ce ți-am spus, când va fi perioada aceea, trebuie să încerci să te ocupi de ea”. Am citit, am văzut, iar în anul 1990, alți oameni de cultură și pasionați de istorie au pornit ideea de a reînființa Asociațiunea ASTRA. Am participat la toate ședințele de organizare, am cunoscut bine vechii membri ai ASTRA și așa am intrat în circuitul Asociațiunii.

    Din câți ani sunteți președintele ASTRA?

    Din 1992. În 1990 am fost vicepreședinte.

    Mica Unire din 24 Ianuarie 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza

    ”Puțini știu că, în 1848, Alexandru Ioan Cuza a fost și la Blaj, și la Cernăuți”

    Vorbeați de gunoiul care se atașează fiecărui neam. Ce le lipsește românilor? Unde identificați că mai avem încă de lucru?

    Părerea mea e că românilor le lipsesc conducătorii. Nu am avut noroc, nici după 1990, de conducători care să își iubească țara. Aceasta e forte important! Să pună înaintea tuturor problemelor, țara. Noi nu mai avem nici petrol, nici îngrășăminte chimice, nu mai zic de altele, și acum trebuie să importăm toate. Avem nevoie de conducători cu ținută morală, care să fie respectați de popor și care să știe să se comporte și cu cei care, să zicem, nu sunt de aceeași linie politică. Când se pune problema țării, e cazul să lăsăm toate celelalte deoparte.

    Aveți un conducător din istoria României la care vă raportați?

    În primul rând, ar fi chiar Alexandru Ioan Cuza. Știu că unii îl blamează, pentru că a avut acea iubire cu Elena Rosetti, dar știm și faptul că doamna Rosetti nu putea avea copii. Și de aceea ea a și acceptat acest concubinaj. Pentru că a plecat și în Germania, să își crească cei doi copii. Aceasta e o altă discuție. Dar să ne gândim că Alexandru Ioan Cuza a trecut peste toate problemele care erau și a format România.

    Sigur, se știa că se dorește Unirea,  încă din 1848. Puțini știu că el, în 1848, a participat la toate întâlnirile din zonele în care s-au făcut petiții. A fost și la Blaj, și la Cernăuți. Pentru că a făcut studiile în Franța, a venit cu o deschidere foarte largă. Sigur că a găsit un aliat de nădejde și un sfetnic deosebit în prietenul său, Mihail Kogălniceanu (și el cu studii la Paris și cu aceeași deschidere) și astfel s-a făurit Mica Unire. Plus că amândoi erau oameni de cultură, bine organizați, oameni care știau că atunci când iau o anumită măsură, o și respectă. Și de aceea spun că Alexandru Ioan Cuza a avut un rol important în formarea României de azi.

    Sigur că ar fi și ceilalți. Aș spune că și Carol I, care chiar dacă a fost de origine nemțească, a avut consecvență și continuitate.

    ”Am o încredere mare în tineri. Trebuie doar să știi să te porți cu ei”

    Aveți o relație fructuoasă cu românii din Republica Moldova. În contextul acesta, al Unirii, în ce direcție credeți că ar trebui să meargă statul român sau ce se poate face pentru o apropiere ceva mai salutară între românii de aici și cei de dincolo de Prut?

    Cred că cel mai important la acest moment este să se rezolve unirea culturală și unirea credinței. Ucrainenii au renunțat la vechiul calendar și la jurisdicția Moscovei. Aceasta ar trebui să încerce și românii din Basarabia. În Basarabia avem două biserici: cea a Moldovei și cea care ține de Patriarhia Română. Cealaltă unire, administrativă și politică, e mai grea. Dacă se va realiza intrarea Moldovei în Uniunea Europeană, aproape că e făcută unirea. Însă dacă va exista unirea credinței și cea culturală, în care oamenii vor învăța că avem valori comune, atunci se pot realiza și celelalte.

    Ca ”matematician în istorie”, ce șanse acordați Românei de a rămâne un stat unit, european, dar în același timp cu o identitate și loc speciale în această mare comunitate europeană?

    E o întrebare foarte grea. Eu aș merge pe 50-50 %. E greu să spun că mergem într-un procentaj ridicat în direcția corectă. Dacă vom avea noroc de niște oameni care să înțeleagă ei înșiși procesul acestei uniri, pe care trebuie să îi facem în pașii credinței, culturii și apoi a tuturor celorlalte, atunci vom ajunge acolo unde ne dorim cu toții. Doar că noi mereu ne întâlnim cu aceeași situație, cum e cea a opoziției Austriei din această vreme, de exemplu. O țară mică, ce ne-a pus și pe vremuri piedici. În 1859 Imperiul Otoman și Austria s-au opus Unirii. Noroc că Cuza a fost un diplomat foarte mare. Dar și demn. Te duci la Istanbul, la sultan, și să nu te închini, cerând acordul să formezi România, este un act de curaj și demnitate! Cred că aceasta l-a și impresionat pe sultan, până la urmă.

    Trebuie să știi să fii și diplomat, să știi cum să te porți, dar nici să nu pui capul pe podea (pentru că aceasta era procedura, protocolul). Or, Cuza nu a făcut acest lucru! Dacă vom avea astfel de conducători, avem și șansa de salvare a acestui neam.

    Sunteți cea mai mare a timpului între studenți. Le predați de o viață, formați neobosit generații pentru viitor. Ce speranțe putem avea de la cei ce vin odată cu noi și după noi? Mă refer la acest spirit sănătos național (și nu naționalist), la păstrarea valorilor care ne definesc.

    Eu am o încredere mare în tineri. Trebuie doar să știi să te porți cu ei. Și să îi respecți. Necazul mare e că în acest moment cei care au responsabilitatea viitorului acestor tineri nu le acordă și respectul cuvenit. De fapt, nu sunt respectați nici ceilalți. Atâta vreme cât tu, ca stat, nu respecți cadrele didactice, nu respecți medicii, atunci se întâmplă anomaliile pe care le constatăm.

    Mulți se întreabă de ce pleacă atât de mulți tineri peste hotare. Păi și pe vremuri au plecat. Și aceasta se întâmplă încă de pe vremea romanilor. Pe toți i-a influențat civilizația, cultura Imperiului Roman, deci inclusiv pe daci. Dacii știau limba latină dinainte de a fi cuceriți. Pentru că mulți au vizitat Roma. Tinerii de ce pleacă? Pentru că găsesc în altă parte toate condițiile de care au nevoie. Și, mai ales, au parte de cinstea cuvenită lor. Unii e foarte bine că se duc. Doar că tu, ca stat, trebuie să găsești soluții să îi atragi înapoi. Aceasta ne lipsește nouă și e foarte important. Dacă ai un medic ce a terminat aici facultatea, dar s-a dus și lucrează în afară, în condiții și cu aparatură modernă, atrage-l înapoi! Tinerii de aceea pleacă. Pentru că nu au încredere în ceea ce se întâmplă în jurul lor pentru viitor.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ciprian Ștefan nu intenționează să candideze la niciun fel de funcție politică. Ce a făcut în 2023 la ASTRA

    Managerul Muzeului ASTRA, Ciprian Ștefan, spune că este nevoie de o strategie comună pentru Muzeul ASTRA și Muzeul Național Brukenthal, astfel încât numărul turiștilor care vin la Sibiu să viziteze principalele obiective turistice ale Sibiului să crească semnificativ în anii care vin. „Avem nevoie de un muzeu Brukenthal puternic și cred că putem colabora foarte bine. Beneficiază de spații fabuloase, care ne pot completa și pe noi. De altfel, este nevoie de un restart al evenimentelor culturale din Sibiu, care să sporească numărul vizitatorilor și, implicit, numărul turiștilor. În județele Alba și Brașov se fac eforturi și investiții importante în Cultură, iar această concurență va fi mai puternică în anii care vin”, a spus Ciprian Ștefan, managerul Muzeului ASTRA.

    În acest moment, cele două mari muzee, printre cele mai importante din Europa, reușesc să atragă peste 900.000 de vizitatori. Practic, în 2023, CNM ASTRA a avut 455.839 de vizitatori, care au generat venituri de 6,3 milioane de lei. Ținta aproprierii dintre CNM ASTRA și Muzeul Național Brukenthal ar trebui să aducă în anii următori peste un milion de vizitatori pe an. Aceștia, în opinia lui Ciprian Ștefan, ar trebui să petreacă, cel puțin o zi și o noapte în Sibiu, și nu doar 2-3 ore în centrul orașului și să încheie ziua în Muzeul ASTRA. Planul pentru 2024 este ca veniturile să treacă de 6,5 milioane lei, chiar dacă situația economică este deteriorată.

    În ceea ce privește Muzeul ASTRA, acesta spune că este nevoie cam de 3 ani pentru ca numărul vizitatorilor să revină la standardele din 2019, când CNM ASTRA a avut peste 670.000 de vizitatori. Anul 2019 rămâne ultimul an major de referință în domeniul cultural pentru muzeele românești și cele europene. De atunci, pandemia de coronavirus și situația politică din estul Europei au făcut ca turismul cultural să nu se mai apropie de datele statistice din 2019. Toate aceste afirmații tranșante și realiste au fost făcute de Ciprian Anghel cu ocazia prezentării bilanțului pe anul 2023 în fața presei locale.

    „2023 a fost un an excelent, cu o echipă grozavă”

    Managerul Muzeului Astra spune că 2023 a fost un an „excelent, poate cel mai bun din ultimii ani, însă nu putem depăși anul 2019 ca număr de vizitatori. Totuși, avem o echipă grozavă, care vrea să facă ceva pentru țară, cultură și muzeu. Toate acestea împreună cu faptul că avem, poate, cea mai bună strategie culturală ca județ din țară, ne face să ne gândim la proiecte noi și importante”.

    Referitor la numărul turiștilor străini care au vizitat anul trecut Muzeul ASTRA, procentul acestora a fost de 15-17 %, însă aproape la jumătate față de 2019, când ponderea acestora în datele statistice ale muzeului a fost de 30 %. Printre obiectivele anului 2024 se numără reabilitarea scenei de pe lac, probabil, undeva, prin septembrie, dacă Compania Națională de Investiții va avea fonduri suficiente; finalizarea documentației tehnice, împreună cu Primăria Municipiului Sibiu, pentru ca Muzeul ASTRA să aibă o intrare în plus în complex, cea dinspre Calea Poplăcii; inaugurarea Casei Artelor din Piața Mică, programată pentru lunile aprilie și mai; începerea discuțiilor reale pentru obținerea unei finanțări pentru construirea sediului ASTRA Film, obținerea de finanțări bugetare de la Guvern sau din fondurile Uniunii Europene și cele norvegiene, inaugurarea Bastionului Soldisch, unde lucrările de amenajare se află în grafic, organizarea unor expoziții speciale dedicate iei în Italia și Spania, unde se află cele mai puternice comunități de români din Europa, precum și crearea unei „stări de bine” pentru vizitatori în urma evenimentelor și proiectelor culturale ce au loc în Muzeul ASTRA.

    În acest moment, CNM ASTRA numără 186 de angajați, însă Ciprian Ștefan spune că este important să se facă un pas înainte și în ceea ce privește salarizarea specialiștilor din Cultură. De altfel, acesta este de părere că în anii care vin domeniul culturii trebuie să se apropie ca finanțarea de la Guvern de Sănătate, Educație, Asistență Socială sau Apărare.

    Totodată, speră ca descentralizarea în Cultură să avanseze rapid. În opinia managerului sibian, care este și consilier onorific al ministrului Culturii, Raluca Turcan, regionalizarea, în special cea în plan financiar, este cea mai viabilă soluție. Localul, împreună cu regiunea, vor putea beneficia astfel de mai multe resurse financiare, însă trebuie ca monumentele istorice reabilitate prin fonduri europene și guvernamentale să fie puse în valoare, adică să atragă vizitatori și turiști și, implicit să genereze venituri suplimentare. Trebuie menționat că în acest an, mai precis în 30 iunie 2024, Ciprian Ștefan își va aniversa majoratul, adică 18 ani de când lucrează în Muzeul ASTRA. În acest moment, potrivit afirmațiilor acestuia, CNM ASTRA se află în top 5 muzee din Europa.

    Astra Rock Festival crește frumos

    Printre evenimentele care mai apreciate în Muzeul ASTRA se numără festivalul ASTRA Rock, tânăr, însă în plină ascensiune. Un alt punct important în bilanț este certificarea CNM ASTRA în ceea ce privește meseriile tradiționale, astfel instituția devenind una dintre primele din Europa în acest sens. De altfel, în opinia lui Ciprian Ștefan aceste certificări ar trebui introduse în caietele de licitații, astfel încât calitatea restaurării monumentelor să fie primordială.

    „Anul 2023 pentru Muzeul ASTRA a fost un an al provocărilor, un an în care a trebuit să ne adaptăm la noul context internațional, dar în același timp să ne adaptăm și la provocările legate de buget, motiv pentru care am intrat foarte mult pe în a aplica pe proiecte cu finanțare națională și europeană nerambursabile. Mai mult decât atât, vreau să vă spun în premieră că Muzeul ASTRA este prima instituție muzeală din România acreditată ca centru de evaluare, evaluare și certificare a competențelor profesionale pentru următoarele ocupații: tâmplar artizanal, muncitor constructor, bârne, chirpici și piatră și confecționeri obiecte artizanale din lemn. De fapt, discursul nostru din ultimii ani vizavi de modul în care noi ne implicăm ca și instituție în a genera dezvoltare locală pentru mediul rural devine un fapt în sine. La nivel european, suntem singura instituție muzeală care oferă aceste certificări și vreau să vă spun că ecourile sunt fabuloase, mai ales prin proiectele existente.

    Este un proiect de tip blueprint quarter prin care noi, Muzeul ASTRA, suntem dați ca exemplu de bună practică vizavi de modul în care reușim să certificăm competențele unei resurse umane care nu și găsește un loc pe piața muncii. În același timp, vorbim de oameni care depășesc 50 de ani vârstă și care trebuie cumva reașezați pe piața muncii. Noi asta am făcut și anul acesta. Sperăm ca la nivel de autorități publice, județene, locale, centrale, în caietele de sarcini și licitațiile care vizează restaurarea patrimoniului, aceste persoane să fie incluse pe componenta de calitate.

    S-a schimbat legea achizițiilor publice. Deci în momentul în care vorbim de o restaurare, e obligatoriu să introduci raportul calitate-preț. Iată că noi, ca instituție, oferim un exemplu concret pe ceea ce înseamnă calitatea în restaurare pentru, o dată, să nu mai avea eșecuri când vorbim de restaurarea unui monument istoric; doi la mână, ce facem cu această resursă umană? Ce se întâmplă cu ea în următorii ani, v-am spus o și repet, eu îmi doresc ca peste 30 de ani, când voi fi la pensie și vin să mă plimb în muzeu vara, să văd meșteri populari care vor anima Muzeul ASTRA, pentru că acești meșteri populari duc mai departe valorile noastre identitare și valorile identitare”, a declarat Ciprian Ștefan.

    Totodată, Sibiul va găzdui la finele acestui an o conferință a muzeelor europene. „Cel mai important lucru, în afară de inaugurarea Casei Artelor, va fi organizarea Nemo la Sibiu. Realizată de Muzeul ASTRA, în parteneriat, bineînțeles, cu Nemo. Nemo este organizație europeană care adună în jur de 300 de asociații muzeale din toată lumea. Am fost acceptați să organizăm Nemo la Sibiu. Va fi în luna noiembrie a acestui an și sperăm să nu dezamăgim. Eu sunt ferm convins. Eu cred doar la biserică și sper. Speram când eram tânăr, acum sunt convins și știu că vom arăta de fapt ce înseamnă centrul și estul Europei în context european și modul în care noi suntem foarte occidentali până la urmă, în ceea ce privește valorizarea patrimoniului. Doar că avem alte provocări în această parte a lumii, sunt alte provocări”, a spus managerul ASTRA.

    Deocamdată, nu face politică, doar cultură

    2024 este cel mai important an politic din istoria post-decembristă. Întrebat dacă se va implica politic sau dacă va candida pentru vreo funcție, Ciprian Ștefan a spus lucrurilor pe nume: „Eu am spus și anul trecut că nu intenționez să candidez la niciun fel de funcție politică. Probabil după acest mandat voi decide dacă mai rămân în continuare în sectorul cultural sau cel de stat sau voi merge în privat, iar dacă voi intra în politică o să intru pe ușa din față. Că nu sunt genul care să intre pe ușa din spate și nici CV-ul nu îmi permite să intru pe ușa din spate.

    Sper ca acest an electoral să dea înțelepciune tuturor celor care vor candida, să dea voință cetățenilor să iasă la vot, pentru că e un drept al nostru și nu trebuie să ne plângem după ani de zile de votul dat. Pentru că cei care ne reprezintă sunt, de fapt, oglinda noastră”, a încheiat Ciprian Ștefan.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean a împărțit banii din impozitul pe venit pentru 2024

    Aleșii județeni au aprobat, în ultima ședință de Consiliu Județean, o hotărâre privind aprobarea repartizării pe unități administrativ-teritoriale a sumei corespunzătoare cotei de 6% din impozitul pe venit estimat a se încasa la bugetul de stat în anul 2024, reprezentând fond la dispoziția Consiliului Județean Sibiu.

    Totodată, s-a aprobat repartizarea către primării a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată și din cotele din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale pentru anii 2025-2027.

    Consiliului Județean Sibiu i-a revenit obligația repartizării pe unitățile administrativ-teritoriale din județ (comune, orașe, municipii) a sumei de 36.829.000 lei, corespunzătoare cotei de 6% din impozitul pe venit estimat a se încasa la bugetul de stat în anul 2023. Suma reprezintă fondul pus la dispoziția Consiliului Județean pentru susținerea programelor de dezvoltare locală, pentru susținerea programelor de infrastructură care necesită cofinanțare locală, precum și pentru cheltuielile de funcționare, pe care unitățile administrativ-teritoriale din județ, în mod justificat, nu le pot finanța din veniturile proprii.

    414.000.000 lei, sumă solicitată, 36.829 mii lei, sumă repartizată

    “În vederea repartizării sumei de mai sus, prin adresa nr. 97/04.01.2024 au fost solicitate tuturor unităților administrativ-teritoriale din cadrul județului Sibiu, să prezinte cereri pentru acordarea de sume pentru destinațiile prevăzute prin Legea bugetului de stat pentru anul 2024.

    Urmare a sumelor comunicate de către unitățile administrativ-teritoriale prin prezentarea de cereri pentru acordarea de sume pentru destinațiile prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2024, s-a efectuat o centralizare și o analiză a acestora, rezultând faptul că sumele solicitate sunt în cuantum de aproximativ 414.000.000 lei, față de suma repartizată Județului Sibiu de 36.829 mii lei.

    Sumele solicitate au fost fundamentate având la bază proiecte finanțate, din programe naționale de dezvoltare locală, având ca sursă bugetul de stat și programe operaționale regionale, având ca sursă fonduri europene nerambursabile și bugetul de stat, precum și din programe de dezvoltare locală, având ca sursă veniturile proprii ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere limita sumei de 36.829 .000 lei reprezentând fond la dispoziția Consiliului Județean Sibiu, pentru o repartizare echilibrată care să răspundă necesităților colectivităților locale din cadrul unităților administrativ-teritoriale din județul Sibiu, s-au avut în vedere criterii verificabile”, susțin reprezentanții Consiliului Județean Sibiu.

    Estimări pentru 2025 – 2027

    Totodată, au fost prezentate și estimările pentru următorii 3 ani. Astfel, sumele comunicate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu pentru estimările anilor 2025-2027, potrivit prevederilor art.33 alin.(3)-(5) din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, se prezintă astfel:

    Estimare pe anul 2025: sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale în cuantum de 14.985.000 lei; cote defalcate din impozitul pe venit în cuantum de 19.876.000 lei;

    Estimare pe anul 2026: sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale în cuantum de 14.985.000 lei; cote defalcate din impozitul pe venit în cuantum de 21.774.000 lei;

    Estimare pe anul 2027: sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale în cuantum de 14.985.000 lei; cote defalcate din impozitul pe venit în cuantum de 23.477.000 lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    George Banu, un an de înveșnicire

    În 21 ianuarie s-a împlinit un an de când s-a stins George Banu, unul dintre cei mai apreciați și respectați critici români de teatru la nivel internațional.

    Constantin Chiriac: ”Ești cu noi mereu și-ți mulțumim!”

    „Se împlinește un an de când GEORGE BANU a plecat la stele. El este, din punctul meu de vedere, cel mai frumos simbol al Prieteniei pe Pământ”, a transmis Constantin Chiriac, Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și Directorul Teatrului Național ”Radu Stanca”.

    ”Cu două zile înainte, primind una dintre cele mai importante recunoașteri a comunității în care trăiesc, George Banu, de dincolo de nori, a încheiat magic sărbătoarea printr-un text pe care mi-l dedicase mai înainte. A fost o frumoasă încoronare a prieteniei care ne-a legat și ne leagă, a felului în care el s-a implicat în Festival, în viața Sibiului, cu înălțimea sa spirituală, cu prietenia, cu viziunea cu care conducea tot ceea ce făcea, la modul unic.

    George Banu este prezent. Poate chiar mai prezent decât atunci când, știindu-l departe și prins în proiecte importante, îi dădeam în fiecare seară mesaje. Acum, de dincolo de zidul dintre lumi avem un dialog neștiut, nevăzut, dar atât de puternic și fluid, care uneori este mai profund decât cel fizic. Pentru că el nu mai cere nimic, iar eu îi cer tot timpul sprijinul…

    Dragă Biță, parafrazându-l pe Noica, probabil că tu întruchipezi cel mai bine gândul rostit de el: „Sunt de față!” Ești cu noi mereu și-ți mulțumim!”, a mai adăugat Constantin Chiriac.

    George Banu, o prezență colosală

    George Banu a fost un eseist și profesor universitar de studii teatrale. Stabilit la Paris din 1973. Ales de trei ori președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, a fost președinte de onoare al acesteia. A fost, de asemenea, președintele Premiului Europa pentru teatru. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța.

    A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate. Membru al Academiei Române. În 2014 a primit Marele Premiu al Academiei Franceze și Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia al revistei Observator cultural. A coordonat colecția „Le Temps du théâtre” la Editura Actes Sud. A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universități românești și europene. Responsabil (alături de Mihaela Tonitza Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului și coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiție modernăRepetițiile și teatrul reînnoitDe la vorbă la cântec. În 2020 revista Secolul 21 i-a consacrat două numere în seria „Contemporanul nostru”. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi.

    S-a născut la București data de 22 iunie 1943. A urmat studiile liceale la Buzău și cele universitare la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“ din București, secția teatrologie-filmologie.

    În perioada 1969-1973 a fost asistent la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, perioadă în care a colaborat cu articole de critică teatrală la revistele „Contemporanul“, „Scânteia tineretului“, „Secolul XX“, „Romania literară“, „Tribuna“.

    În 1973 și-a susținut doctoratul în domeniul esteticii la Universitatea din București. Apoi, în Franța, doctorat ciclul III în 1978 și doctorat de stat, susținut în 1987, la Universitatea Sorbonne Nouvelle Paris III.

    Din anul 1973 s-a stabilit la Paris, unde a fost asistent asociat (din 1975), asistent (din 1986), conferențiar și apoi profesor titular (din 1997), pentru a termina cel mai înalt grad universitar, profesor de clasă excepțională la Institutul de Studii Teatrale – Sorbonne Nouvelle Paris III în 2011. În prezent, este profesor emerit al universității.

    A avut o activitate pedagogică de 20 de ani și la Universitatea Catolică din Louvain–la–Neuve – Belgia (1984-2008), susținând cursuri cu tema: teatrul în culturi minoritare, teatru și pictura, teatrul și turneele, A. P. Cehov, autorul modern, repetițiile.

    A colaborat cu Universitățile din Florența, Roma, Praga, Caen, Genova, București, Sibiu, San Diego, Columbia University – New York, UQAM – Montréal.

    A fost fondator și director artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, în perioada 1990-2000.

    Din martie 2013 a fost membru de onoare al Academiei Române.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    𝗙𝗿𝗮𝗻𝗰𝗼 𝗠𝗼𝗿𝗲𝘁𝘁𝗶, 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿 𝗲𝗺𝗲𝗿𝗶𝘁 𝗮𝗹 𝗨𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝗦𝘁𝗮𝗻𝗳𝗼𝗿𝗱 (𝗦𝗨𝗔), 𝘃𝗮 conferenția 𝗹𝗮 𝗨𝗟𝗕𝗦

    Franco Moretti, profesor emerit al Universității Stanford, va ajunge pe 25 și 26 ianuarie la Sibiu, în cadrul primei întâlniri a proiectului 𝑴𝑬𝑻𝑹𝑨 (𝑴𝒆𝒂𝒔𝒖𝒓𝒊𝒏𝒈 𝑻𝒓𝒂𝒈𝒆𝒅𝒚 𝑮𝒆𝒐𝒈𝒓𝒂𝒑𝒉𝒊𝒄𝒂𝒍 𝑫𝒊𝒇𝒇𝒖𝒔𝒊𝒐𝒏, 𝑪𝒐𝒎𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒊𝒗𝒆 𝑴𝒐𝒓𝒑𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒚, 𝒂𝒏𝒅 𝑪𝒐𝒎𝒑𝒖𝒕𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍 𝑨𝒏𝒂𝒍𝒚𝒔𝒊𝒔 𝒐𝒇 𝑬𝒖𝒓𝒐𝒑𝒆𝒂𝒏 𝑻𝒓𝒂𝒈𝒊𝒄 𝑭𝒐𝒓𝒎) pe care îl va coordona la ULBS în perioada 2024-2026.

    Întâlnirile se vor desfășura pe 25 ianuarie de la ora 17:00 (Tragic Form and Civil War) și pe 26 ianuarie de la ora 10:00 (Network Semantics), în Aula „Avram Iancu” a Facultății de Litere și Arte.

    METRA este unul dintre proiectele câștigate anul trecut de ULBS în cea de-a doua etapă a celei mai ambițioase competiții din sistemul românesc de cercetare, finanțate prin PNRR și dedicate atragerii de cercetători de top din străinătate în universitățile românești. Astfel, o echipă de cercetători aproape 100% românească va aborda, sub conducerea profesorului Franco Moretti, o temă de interes global.

    May be a graphic of 1 person and text that says 'Deschiderea proiectului METRA www. .ulbsibiu.ro Franco Moretti Tragic Form, Civil War 25 ian 2024 17:00 @Facultatea de Litere Arte, AULA prezintă Andrei Terian & Ştefan Baghiu Network Semantics 26 ian 2024 10:00 @Facultatea de Litere Arte, AULA prezintă Andrei Terian & Vlad Pojoga UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU FACULTATEA DE LITERE LARTE'

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Nicole Priscila și Ovidiu Teșcuț adună piesele lipsă din societate

    Nicole Priscila, împreună cu fratele său, Ovidiu Teșcuț, sunt sibienii cărora le place să pună piese cap la cap. Aceștia  au inițiat un proiect numit ”Pazăl”.

    ”Eu, împreună cu fratele meu, ne-am gândit că Sibiului îi lipsesc comunitățile de joc. Așa că ne-am hotărât să ne unim sub forma unei organizații de puzzle. De ce puzzle? Acestea sunt în același timp relaxante și provocatoare din punct de vedere intelectual. Stimulează atenția, concentrarea, viziunea și dexteritatea, oferind totodată un moment de evadare din tumultul cotidian. Toți avem nevoie de astfel de momente. Perioada de pandemie a fost un timp în care fiecare și-a reorganizat piesele vieții. Fratele meu, de exemplu, a asamblat un puzzle impresionant de 5.000 de piese. Noi, cei din IT, adesea mai retrași, simțim lipsa interacțiunilor sociale. Mergem la concerte sau la teatru, dar acele locuri nu oferă întotdeauna cadrul potrivit pentru a lega prietenii sau pentru alte forme de socializare”, explică Nicole.

    Primul eveniment la care au participat a fost „Gamefest”, festivalul premieră de jocuri de societate din Sibiu. „Nu știam la ce să ne așteptăm și am fost foarte emoționați. Inițial, nimeni nu venise, dar, treptat, oamenii au început să se adune și emoția noastră a crescut. La prima ediție, am prezentat un puzzle destul de complex. Am întâlnit câteva doamne care obișnuiesc să se întâlnească pentru a face puzzle-uri și care au considerat puzzle-ul nostru deosebit și chiar dificil. Nu aveam idee că sunt atât de mulți iubitori de puzzle-uri în Sibiu, dar se pare că prin apartamentele orașului se adună comunități care se bucură de acest hobby”, e de părere Nicole, inițiatoarea proiectului Pazăl.

    ”Gândim să facem o librărie de puzzle. Jocurile nu sunt doar pentru copii”

    Principalul beneficiu al puzzle-ului este capacitatea de a ne detașa de lumea reală, afirmă Nicole. Aceasta adaugă: ”Trebuie să găsim energia necesară și dorința de a ne dedica jocurilor. Vârsta nu ar trebui să fie un impediment atunci când vine vorba de orice tip de joc. Nu cred că ar trebui să ne luăm prea în serios, pentru că, făcând acest lucru, riscăm să ignorăm ceea ce ne aduce cu adevărat bucurie. Puzzle-urile sunt clasificate în funcție de dificultate, însă nu consider că acest criteriu este neapărat legat de vârstă. Desigur, nu mă refer aici la copiii foarte mici”.

    Puzzel-ul unește oameni

    ”Am auzit de la persoane venite din alte zone ale țării că în Sibiu, oamenii și grupurile tind să fie destul de rezervați. Este dificil să te integrezi într-un cerc social. Noi am vrea să schimbăm asta și să aducem cât mai mulți oameni împreună la concursurile noastre.  Există competiții de nivel înalt în acest domeniu și dorim să organizăm și noi astfel de evenimente. Puzzle-ul te ajută să îți dezvolți atenția, te învață să segmentezi un proiect și contribuie la îmbunătățirea abilităților de rezolvare a sarcinilor”, după cum spune Nicole.

    Competiție de puzzle în scop caritabil

    ”Momentul în care plasezi ultima piesă în puzzle este, cred eu, cea mai frumoasă senzație. Este un amestec de bucurie și un ușor regret că totul s-a încheiat. Mă simt reprezentată de un puzzle albastru, cu toate nuanțele sale, pentru că ador această culoare. Cele mai provocatoare puzzle-uri sunt cele monocrome, iar cele cu foarte multe detalii sunt o provocare aparte. Numărul de piese nu este neapărat un indicator al dificultății, ci mai degrabă complexitatea designului. Personal, consider că cele mai atrăgătoare puzzle-uri sunt cele cu peisaje natural”, ne zice aceeași Nicole.

    În data de 31 ianuarie, la Galeria de Artă NAC va avea loc o competiție de puzzle-uri. ”De această dată, introducem o taxă de participare, al cărei scop este susținerea unor cauze caritabile. Competiția va fi structurată în grupe de câte patru persoane. Vârsta participanților nu este un criteriu esențial, ci mai degrabă dexteritatea și îndemânarea. Nu impunem o limită de vârstă. Toate puzzle-urile folosite în competiție vor fi identice, fiecare având 500 de piese. Echipa care termină primul puzzle-ul va fi declarată câștigătoare. Este posibilă și înscrierea individuală, echipele urmând a fi formate la fața locului”, declară Nicole.

    Sloganul asociației este: ”Piesa ta lipsă” și reflectă esența misiunii lor. Nicole subliniază dificultatea de a găsi, în România, un număr mare de puzzle-uri identice, fapt ce face inițiativa lor și mai specială.

    Cei interesați pot afla mai multe detalii despre acest proiect pe pagina lor de Facebook: ”pazăl”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Zahee…

    Ca să ne respecte libertatea, dar și pe Sine, Dumnezeu nu constrânge, ci invită, cheamă, cere și așteaptă răspunsul omului, cu iubire și răbdare.

    Dar, pe lângă toate acestea, Dumnezeu și poruncește.

    Porunca Lui, însă, nu e un ordin care ne anulează voința, ci o forță spirituală care se impune din interior. Prin astfel de porunci, Dumnezeu l-a apropiat pe om de cer, dar și S-a pogorât la el. Așa înțelegem rostul celor 10 porunci date lui Moise. Pe acestea Hristos le-a desăvârșit, cu poruncile Lui. Unele porunci au fost pentru toți, altele le-a spus personal.

    Când un tânăr L-a întrebat pe Iisus ce să facă pentru a se mântui, răspunsul a fost scurt și clar: ”Ține poruncile!” Sf. Marcu Ascetul spunea așa de frumos: „Hristos stă ascuns în porunci”. De aceea, atunci când împlinim poruncile, Îl descoperim pe Hristos, Care stă în spatele lor.

    Numai că, pentru împlinirea poruncilor, trebuie să avem urechea făcută pâlnie, inima aprinsă jar, iar mintea cristal. Numai unor astfel de oameni Dumnezeu le poate porunci.

    Așa a fost Zaheu. Cuvintele „Zahee, astăzi în casa ta trebuie să rămân” n-au fost o invitație, ci o poruncă personală. Iar Zaheu, nedeprins să i se comande, nu s-a tulburat, când acest „Cineva” i-a poruncit. Ca om trăitor în credință, a priceput imediat „la cât e ceasul”. A auzit autoritatea poruncii, a simțit puterea cuvântului, a plinit fără cârteală.

    Pr. Stăniloae ar fi spus că Zaheu S-a făcut „transparent” voinței divine. Zaheu nu mai era el, ci Hristos Care, poruncind, „a dat buzna” în casa, în inima și în mintea lui.

    Cu astfel de oameni Hristos vrea să se întâlnească mereu. Și cu noi! Pentru aceasta, să fim ca Zaheu. Dacă împlinim poruncile Lui, atunci casa noastră, familia noastră, sufletul nostru, se vor mântui.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Aeroportul Internațional Sibiu, locul 7 în țară

    Aeroportul Internațional Sibiu se află pe locul 7 în topul aeroporturilor din România în ceea ce privește numărul total de pasageri în 2023, cu 550.397 pasageri. Înaintea noastră se află aeroporturile Otopeni (14,6 milioane de pasageri), Cluj (3,2 milioane de pasageri), Iași (2,3 milioane de pasageri), Timișoara (1,3 miliaone de pasageri), Suceava (800.000 pasageri) și Craiova (600.000). După noi urmează Tg. Mureș, Bacău, Oradea, Constanța, Maramureș, Brașov (79.000 pasageri), Băneasa, Satu Mare, Arad și Tulcea. Asociația Aeroporturilor din România a prezentat bilanțul pe 2023.

    În ceea ce privește mișcările aeronavelor pe aeroporturile din România, Sibiul este pe locul 9, cu 6.608 mișcări de aeronave. Pe primele 8 locuri se află Otopeni, Cluj, Băneasa, Timișoara, Iași, Suceava, Constanța și Craiova.

    Referitor la transportul aerian de mărfuri, aeroportul sibian ocupă locul 9, cu 3,95 tone. De menționat că, în continuare, transportul aerian de mărfuri în România este extrem de limitat. În fața Sibiului se află Otopeni, Cluj, Timișoara, Constanța, Craiova, Iași, Suceava și Arad. În 2023, nu s-a făcut trafic aerian de mărfuri de pe aeroporturile din Oradea, Tulcea, Bacău,Tg. Mureș, Satu Mare, Maramureș, Băneasa și Brașov.    

    Situația în țară

    Aproape 25 de milioane de pasageri au fost înregistrați pe aeroporturile din România pe parcursul anului trecut, cu 17 procente mai mulți decât în anul 2022. Cifra totală a pasagerilor care au tranzitat aeroporturile din România în anul 2023 (24.593.281 persoane) este mai mare cu aproape 6% și decât cea înregistrată în anul 2019 (23.234.580 persoane).

    “Ne bucurăm să constatăm că în România traficul de pasageri a recuperat puternic, astfel că am depășit valorile înregistrate înainte de pandemie. Spre comparație, traficul aerian din Europa va atinge probabil valorile din anul 2019 abia la sfârșitul acestui an. În ultimii ani, majoritatea aeroporturilor din România au derulat proiecte importante de investiții.

    Au fost construite noi terminale, au fost extinse și modernizate cele existente, s-a lucrat la extinderea unor piste, căi și platforme de rulare și au fost achiziționate echipamente moderne de securitate. Toate aceste investiții ne vor permite să procesăm în condiții optime un număr tot mai mare de pasageri. Ne așteptăm ca valorile de trafic să crească constant și estimăm că în anul 2040 pe aeroporturile din România vom depăși 50 de milioane de pasageri”, a declarat David Ciceo, președintele Asociației Aeroporturilor din România.

    Comparând datele de trafic înregistrare de aeroporturile din România în ultimii doi ani, se poate observa că în anul 2023 numărul pasagerilor pe rutele interne a scăzut cu 8 procente față de anul 2022, ajungând la 1.821.052 de persoane transportate. În același timp, numărul pasagerilor pe rutele externe a cunoscut o creștere importantă, de 19,62% în 2023 față de anul 2022 (22.737.257 pasageri).

    Pe parcursul anului 2023 au fost înregistrate 233.027 mișcări de aeronave (aterizări și decolări), cu 5,6% mai multe decât în anul anterior. Traficul aerian de marfă a scăzut însă cu 5,7%: în anul 2023 pe aeroporturile din România au fost transportate 50.786 tone de marfă, comparativ cu 53.877 în anul 2022.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Modernizarea noului terminal al Aeroportului – mândria sibienilor

    Extinderea și modernizarea Aeroportului Internațional Sibiu, în speță noul terminal și investițiile în tehnologie și securitate, se apropie de final. Investiția este finalizată în proporție de 99,5 %.

    Chiar dacă termenul a fost respectat, adică finalul anului trecut, în acest moment mai au loc o serie de lucrări minime, incluse în procentul de 0,5 %, necesare pentru adaptarea terminalului aeroportuli sibian la cerințele spațiului AirSchengen, termenul final fiind 31 martie 2024.

    Totodată, au mai rămas de achiziționat echipamente pentru parcarea aeroportului, cum ar fi automate de parcare sau stații de încărcare automobile electrice. Trebuie menționat că încă din faza de documentație au fost prevăzute alinierile tehnice și tehnologice la cerințele spațiului AirSchengen, însă trebuie făcute câteva amenajări concrete, numite „nesemnificative” în totalul investiției de către reprezentanții asocierii de constructori.

    Daniela Câmpean, președintele Consiliului Județean Sibiu, împreună cu liderii asocierii de firme care au modernizat aeroportul sibian au organizat, astăzi, de dimineață, un tur de presă pentru a prezenta stadiul final al investiției. Urmează ca șefii Consiliului Județean să stabilească datele pentru inaugurarea oficială a investiției și zilele porților deschise în care sibienii să se poate familiariza cu noile facilități ale Aeroportului Internațional Sibiu.    

    AIS – cel mai modern aeroport regional. Doar Otopeni este peste noi 

    În acest moment, Aeroportul Internațional Sibiu este cel mai modern aeroport regional din România, doar aeroportul internațional Otopeni având tehnologie și tehnică similară sau mai performantă în unele cazuri.

    Pasagerii care vor decola și ateriza pe aeroportul sibian au parte de tehnologie de ultimă generație, care face ca aeroportul sibian să fie unul dintre cele mai sigure din această parte a Europei de Est. Printre beneficiile aduse de investiția Consiliului Județean este noul sistem de echipamente EDS pentru controlul de securitate al bagajelor de mână și al articolelor transportate, cu sistem automat de returnare a tăvilor. Practic, eficientizează timpul dedicat controlului de securitate, în sensul că nu mai este necesară separarea dispozitivelor electronice și a recipienților  cu lichide de restul articolelor transportate în bagajul de mână. Deci nu mai trebuie controlat pasagerul care vine cu laptop-ul sau cu telefonul mobil și nu mai există limită la recipientele cu lichide.

    Totodată, echipamentele de supraveghere video sunt de ultimă generație, cu funcții de recunoaștere facială, video analiză integrală (detecție intruziune, managementul mulțimilor, a traficului, investigații de moment, urmărire țintă cu camere PTZ), plus două scanere de securitate, suplimentar față de cele existente, de la construirea vechiului terminal al aeroportului sibian, care, la fel, la acel în moment, în urmă cu aproape 20 de ani, beneficia de tehnologie de ultimă oră.

    De asemenea, E-Gates, porțile automate ce sunt accesate în baza cărții de îmbarcare, sunt utilizare de pasagerii care au programat zborul în următoarele ore. Porțile ABC (Automated Border Control) este singurul sistem existent într-un aeroport regional din România. Practic, pasagerul scanează pașaportul, iar o cameră de vederi preia imaginea pasagerului, comparând-o cu cea din document. Se fluidizează astfel traficul pasagerilor, eliminându-se controlul efectuat de polițiștii de frontieră. De altfel, astăzi, primii oameni care au testat noile dispozitive de securitate și îmbarcare au fost Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean, și Vlad Vasiu, vicepreședintele Sibiu, coordonați de angajații specializați ai aeroportului.

    Alte noutăți de ultimă generație în ceea ce privește securitatea aeroportului sunt sistemul de detectare a explozibililor – EDS- pentru controlul de securitate al bagajelor de cală și sistemul de benzi transportatoare, în care sunt integrate 2 sisteme de detectare a explozibililor în ceea ce privește bagajul de cală.

    Cea mai mare investiție din județ, de după 1989

    Extinderea și modernizarea aeroportului sibian este cel mai mare proiect de investiții derulat de vreo administrație locală din județul Sibiu, de după Revoluția din 1989. „Mă bucur să ajungem în acest punct, în care să vă prezentăm capabilitățile acestui aeroport, o mândrie a noastră, a sibienilor. A fost o cursă contracronometru pentru accesarea fondurilor europene pentru aeroporturi de la Uniunea Europeană și o lucrare extrem de provocatoare. Ne-am supus, de asemenea, rigorilor privind aderarea la spațiul Schengen, iar aeroportul nu a fost închis nici măcar un minut pe durata desfășurării lucrărilor. Pentru finalizarea investiției a existat asumare, voință, multă muncă, stres și parteneri serioși. Vreau să felicit constructorii pentru această investiție. Totodată, suntem mândri că în echipa Consiliului Județean există astfel de profesioniști. Investiția este centrată pe nevoile pasagerilor, care să treacă cât mai rapid prin liniile de îmbarcare”, a spus Daniela Cîmpean, președintele Consiliului Județean.  

    Cât a costat modernizarea Aeroportului Sibiu

    Consiliul Județean a investit 64,31 milioane de euro, adică 321,55 milioane de lei, din care 85 % sunt fonduri europene (194,25 milioane de lei), 13 % fonduri de la bugetul de stat (29,7 milioane de lei) și 2 % contribuția Consiliului Județean Sibiu (4,57 milioane lei).

    Finanțarea a fost obținută din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020. Valoarea neeligibilă, adică cea care nu a putut fi obținută din fonduri europene, este de 93,01 milioane de lei, care a fost asigurată prin contribuția Aeroportului Internațional Sibiu. Per total, aportul financiar al Consiliului Județean și la Aeroportului Internațional Sibiu este de 97,58 milioane de lei, adică peste 30 la sută din valoarea investiției.

    Licitațiile au fost adjudecate de constructorii CON-A Sibiu, Bog’ART SRL și UTI Construction and Management SA.

    La întâlnirea cu mass-media locală au participat Daniela Cîmpean, președinta CJS, Vlad Vasiu – vicepresedinte CJS AIS, Luminița Gherendi – Director Investiții si Dezvoltare -manager de proiect, Cristian Manițiu – director Con-A, manager de proiect din partea Asocierii, Liviu Bălănescu – Director Management Proiecte și Procese Bog’Art, Gabriel Davidescu – director UTI și Bogdan David – reprezentant Supervizor.    

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bugetul Sibiul 2024, record absolut după 1989. Educația se apropie de Infrastructură, ca bani alocați

    Pentru prima dată în istoria municipiului Sibiu, proiectul de buget publicat la începutul fiecărui an de administrația orașului și supus dezbaterii sibienilor de către municipalitate trece de un miliard de lei. Este vorba despre proiectul de buget al municipalității pentru 2024, o premieră istorică pentru comunitatea sibiană.

    Anul acesta propunerea de buget totalizează peste 1,15 miliarde de lei, o sumă record. Faptul că sibieni muncesc cu spor, firmele din județ creează locuri de muncă, taxele și impozitele locale sunt plătite de contribuabili la timp, aduce municipalitatea în fața unui buget ce poate acoperi nevoi importante, dar și cu riscul de a nu viza pe cele care sunt cele mai stringente sau care nu mai suportă amânare. Trebuie menționat că până la finele anului trecut, în 2023, bugetul, cu rectificările și resursele financiare ale comunității sibiene și de la Guvern, a trecut de un miliard de lei. Premiera istorică pentru municipiul Sibiu vine într-o perioadă marcată de mari dificultăți și restricții financiare impuse de Guvernul României. „Bugetul este unul consistent, în ciuda faptul că, prin măsurile economico-fiscale, Guvernul a redus veniturile municipalităților, oprind la bugetul de stat o parte mai mare din impozitul pe venitul global”, creionează primarul Sibiului, Astrid Fodor, contextul social și economic pe care îl traversăm la nivel local, național și internațional.

    Sibiul se descurcă bine în situații de criză

    Municipiul Sibiu pare să se descurce bine și să facă față crizelor economice pe care le traversează, dacă ne uităm pe bugetul Sibiului în anii de criză economică pe care i-am traversat. Și în acest an, când România este marcată de greve la nivel național, bugetul Sibiului este unul generos, mai mult chiar, cel mai mare din istoria sa. Este practic o lecție care se repetă la nivel economic, din perioada de pandemie, când între 2020-2022 bugetul orașului a fost mai mare decât cel din 2023, an în care lucrurile au revenit aproximativ la normal. Iar 2024 a depășit perspectivele sumbre care s-au anunțat, deocamdată. Se pare că Sibiul are capacitatea de a se apăra în fața crizelor economice, sanitare și energetice, însă ne-am fi dorit ca lucrurile să meargă spre mai bine și în anii considerați oarecum normali, fără crize majore. Explicațiile pentru această situație nu pot fi date decât de specialiștii în domeniul economic, însă este clar că sibianul își dorește ca banii comunității să fie gestionați bine și să se vadă în gradul său de confort.

    Din păcate, municipalitatea mai are multe probleme de rezolvat, cum ar fi situația parcărilor, absolut sufocantă și care îi aduce pe sibieni cu nervii la pământ (parcările subterane și supraterane anunțate nu înaintează aproape deloc), lipsa unui mare centru de conferințe în sectorul cultural sau faptul că elevii încă mai merg după-amiaza la școală. Șefii Primăriei Sibiu compensează însă cu alte lucruri, cum ar fi atragerea  fondurilor europene pentru infrastructură, adică școli, grădinițe, străzi, piste de biciclete sau promovarea turismului și a evenimentelor culturale emblematice ale orașului, care aduc bani importanți în comunitatea sibiană.     

    Sibieni, spuneți-vă păsurile la conducerea Primăriei!

    Primăria Sibiu a publicat pe site-ul propriu, sibiu.ro, propunerea de buget local pentru acest an, supunând-o consultării publice. Propunerea de buget și o sinteză a principalelor informații din acesta sunt disponibile aici: https://www.sibiu.ro/ro2/pdf/2024/Proiectul_Bugetului_de_Venituri_si_Cheltuieli_al_Mun_Sibiu_pe_anul_2024.pdf.

    Cetățenii pot transmite sugestii sau întrebări în format electronic pe adresa [email protected] până în data de 30 ianuarie 2024.

    “Anul acesta propunerea de buget totalizează peste 1,15 miliarde de lei, o sumă record. O sursă importantă de venit în anul 2024 o reprezintă fondurile europene nerambursabile pe care Primăria Sibiu le-a atras în cadrul PNRR și în Programul Regiunea Centru, pentru finanțarea celor 43 de proiecte aflate în curs de implementare. Bugetul este unul consistent, în ciuda faptul că, prin măsurile economico-fiscale, Guvernul a redus veniturile municipalităților, oprind la bugetul de stat o parte mai mare din impozitul pe venitul global. Sibiul gestionează în mod eficient resursele financiare și se bucură de o independență și o autonomie financiară a bugetului local, prin prisma veniturilor proprii încasate, precum și a sumelor rambursate din fonduri europene nerambursabile, în proporție de aproximativ 90% până la finele lui 2023, diferența urmând a fi rambursată în 2024. Aceste sume ne-au ajutat să echilibrăm bugetul și să compensăm pierderile generate de modificările legislative, chiar dacă sumele reduse ar fi fost necesare și utile în contextul numărului mare proiecte de dezvoltare pe care le derulăm”, a precizat primarul Sibiului, Astrid Fodor.

    Din valoarea totală propusă pentru bugetul acestui an, 52% din cheltuieli vor merge către dezvoltarea orașului, restul de 48% reprezentând cheltuieli de funcționare, respectiv costurile cu salubrizarea orașului, întreținerea spațiilor verzi și a bazelor sportive, cheltuieli cu reparații la unitățile de învățământ, finanțarea programelor derulate de instituțiile de cultură, a evenimentelor culturale și sportive, cheltuielile cu iluminatul public, serviciile sociale, subvențiile pentru transportul local de călători.

    Cele mai importante proiecte la care Primăria Sibiu va lucra în acest an

    INFRASTRUCTURĂ ȘI MOBILITATE. Pentru acest capitol, Primăria prevede alocarea a 25% din bugetul total, adică 284,01 milioane de lei. Între lucrările luate în calcul la infrastructură, se are în vedere modernizarea și extinderea străzii Viitorului, reabilitarea străzilor Bruxelles și Varșovia, modernizarea străzilor Marburg, Trifoiului, Atena, Lavandei, Dafinului și Irisului, amenajarea trecerii la nivel cu calea ferată de pe Calea Turnișorului, drum de legătură între strada Intrarea Arieșului si Calea Dumbrăvii, continuarea modernizării și eficientizării sistemului de iluminat public în Sibiu etc. În ceea ce privește problema parcărilor, Primăria are doar în stadiu de proiect elaborarea de documentații tehnico-economice a unei parcări la Piața Cibin, a alteia în cartierul Vasile Aaron, precum și una în zona străzii Siretului. Deci șansele imediate de a avea  parcări noi în Sibiu sunt extrem de reduse, având în vedere procedura întregului lanț administrativ, anevoios și lung, până la stadiul de execuție.

    La mobilitatea alternativă se are în vedere, între altele, achiziția a 36 autobuze electrice pentru extinderea transportului public în zona metropolitană, continuarea amenajării malurilor râului Cibin pe noi tronsoane (aprox. 3 km de piste pentru biciclete), dar și amenajarea unui coridor integrat de mobilitate pe Calea Șurii Mici.

    EDUCAȚIA va beneficia, în acest stadiu al bugetului, de 21% din total, adică 241,06 milioane lei. Ca lucrări prevăzute, în curs de execuție, cea mai importantă este reabilitarea și extinderea căminului de pe str. Oituz ca viitor sediu al Liceului de Artă, lucrare stagnată ani de zile de birocrație. În curs de contractare avem, pentru perioada următoare, o construcție nouă cu destinație creșă și grădiniță la Școala Gimnazială nr. 12, reabilitarea imobilului Maria Tereza pentru utilizarea în scop educational, reabilitare spațiilor fostului Liceu CFR pentru a fi utilizate pentru educație și realizarea unei grădinițe pe str. Podului, într-un imobil existent.

    SPORT, CULTURĂ, SPAȚII VERZI ȘI ZONE DE AGREMENT. Banii prevăzuți pentru acest capitol reprezintă 14% din bugetul total, adică 164,05 milioane de lei. În curs de realizare în această parte a bugetului se are în vedere: amenajarea Complexului pentru agrement, sport și ecoturism Gușterland și contractarea execuției lucrărilor pentru amenajarea unui teren de sport multifuncțional în stațiunea Păltiniș, reamenajarea și modernizarea Parcurilor Sub Arini și Astra.

    Pe lângă acestea, suma alocată pentru finanțarea evenimentelor orașului este de 22,6 milioane lei, astfel:

    ● Finanțarea activităților sportive – 12.000.000 lei

    ● Finanțarea cluburilor sportive de drept public – 500.000 lei

    ● Agenda Culturală – 7.000.000 lei

    ● Agenda Sănătății – 2.000.000 lei

    ● Agenda educațională – 500.000 lei

    ● Agenda pentru tineret – 300.000 lei

    ● Agenda Comunității – 300.000 lei

    ALTE OBIECTIVE DE INTERES PUBLIC

    • În curs:

    ● Actualizarea Planului Urbanistic General al Municipiului Sibiu

    • Proiecte pentru care urmează contractarea execuției lucrărilor:

    ● Renovarea energetică a 24 de blocuri

    ● Amenajarea unui parc fotovoltaic pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile de energie de tip solar pentru consumul energetic al Municipiului Sibiu

    ● Înființarea a două centre de colectare a deșeurilor prin aportul voluntar al cetățenilor

    ● Amenajarea a 110 insule ecologice digitalizate pentru colectarea deșeurilor în zona blocuri și implementarea instrumentului “Plătește pentru cât arunci”

    ● Elaborarea unui PUZ CP pentru Centrul Istoric

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ladislau Szegedi: sibianul care a descoperit o mașină a timpului

    Cine nu a visat să călătorească în timp? Să găsească un portal care să aibă drept destinație o perioadă anume din istorie? Ladislau Szegedi este omul care a găsit o cale să aducă fragmente din trecut în zilele noastre, prin “Anacronism”.

    ”În viața de zi cu zi uneori ne confruntăm cu monotonie sau cu  prea multă agitație. Moment în care avem nevoie de o pauză sau o evadare din viața cotidiană. Cu ajutorul Grupului de Reconstituire Istorică Anacronism reușim să călătorim în timp, într-o lume de poveste plină de eroi și de fapte memorabile. Această reconstituie viața medievală a secolelor XII-XIII, perioada cruciadelor, colonizării Transilvaniei si a invaziei mongole. Membrii grupului intră în pielea unor personaje medievale cu ajutorul cărora aduc la viață spiritul trecutului prin vestimentație, meșteșuguri și tradiții. Lăsăm în urma noastră tehnologiile de zi cu zi și ne îmbarcăm într-o aventură în care trăim, pentru câteva zile, ca în trecut. Ne îmbrăcăm, mâncăm, dormim, lucrăm, ne luptăm și ne distrăm prin metodele și uneltele care erau disponibile în acele vremuri. Acest lucru ne permite să ne deconectăm de viața cotidiană și să descoperim într-un mod plăcut și interesant trecutul nostru, dar și să trăim cu adevărat momentul și să avem o experiență profundă”, spune coordonatorul grupului.

    Care este povestea poveștilor?

    Totul a pornit din dorința de a călca pe urmele eroilor din copilărie, după cum o spune și Ladislau Szegedi: ”Părinții mei, în special mama, m-au introdus de mic în lumea legendelor și a poveștilor.  Apoi o contribuție importantă față de această pasiune au avut-o cărțile, desenele animate și filmele pe care le-am urmărit când eram mic. Legendele Olimpului, mitologia nordică, legendele Arturiene, Beowulf, serialele Xena, Hercules, sunt doar câteva din cărțile care mi-au stârnit interesul. Plus filmele din seria Stăpânul Inelelor. Mai târziu, jocurile pe calculator, precum Diablo II, Gothic II, Assassin’s Creed, Witcher m-au fascinat. Când am devenit mai mare am fost atras de elementele arhitecturale din orașul nostru, iar toate acestea mi-au stârnit curiozitatea și m-au făcut să studiez istoria”.

    Costume create din istorie

    ”Datorită  pasiunii pentru istorie, combinată cu darul de a meșteri, pe care l-am moștenit de la tatăl meu, am reușit să construiesc prima armură, apoi primul scut, urmând întâiul costum, ca pe urmă să descopăr  forjatul și tâmplăritul, cu ajutorul cărora am dat naștere la 90% din recuzita grupului”, zice Ladislau Szegedi.

    Oficial, totul a început sa se concretizeze în 2011, când a terminat facultate de istorie și a observat că cei din jurul lui apreciază ceea ce face și vor să se alăture aventurii. ”A fost un drum lung, în care am întâlnit multe provocări, dar  după fiecare provocare  misiunea a devenit tot mai clară. Scopul nostru este aducem în prezent frumusețea și valorile trecutul și să împărtășim această experiență în special cu cei mici și cei curioși.

    Facem acest lucru prin scenete, prezentări și demonstrații în cadrul festivalurilor medievale, ori prin vizite la școli. Anul acesta ne-am propus să organizăm și tabere medievale. Pe lângă toate acestea organizăm festivalul: Zilele Sf. Mihail de la Cisnădioara, în care redăm istoria bogată a cetății. Facem toate acestea fiindcă ne place aventura, dar și pentru că trecutul este un loc plin de exemple puternice. Aici întâlnim eroi care ne demonstrează ce este posibil și descoperim întâmplări importante pe care le putem lua exemplu și folosi în viața noastră. În primul și primul rând descoperim trecutul într-un mod interesant și plăcut,  apoi călătorim mult și vizităm locații istorice, unde întâlnim oameni pasionați alături de care trăim momente de neuitat. Și poate cea mai mare satisfacție pe care o aduce această pasiune este bucuria pe care o oferim celor mici fascinați de tainele trecutului’, povestește coordonatorul grupului.

    Cum poți face parte din călătoria “Anacronism”?

    Grupul este alcătuit din membri de toate vârstele, începând de la elevi și studenți, până la persoane în floarea vârstei. ”Suntem un grup deschis, în care oricine poate să se alăture atâta timp cât îi place aventura și este interesat de trecut! Cine dorește să se alăture grupului poate să ne lase un mesaj  pe Facebook.com/Anacronism, în care să descrie ce anume îi place la evul mediu și ce l-a atras la ce facem noi”, spune  Ladislau Szegedi.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Consiliul Județean a creionat un buget de aproape 640 milioane de lei pentru 2024

    Conducerea Consiliului Județean Sibiu a publicat pe pagina de Internet a instituției proiectul de buget pentru 2024 al instituției județului. Astfel, suma totală la capitolul buget pentru anul acesta se cifrează la circa 640 de milioane de lei.

    În fapt, potrivit proiectului de buget, Consiliul Județean va avea cheltuieli în valoare de 636.483.580 lei, iar veniturile se duc spre 596.735.070 lei, diferența dintre balanța de venituri și cheltuieli urmând a fi asigurată din excedentul bugetar al instituției din anii trecuți. Chiar dacă situația financiară a României este una dificilă în condițiile restricțiilor financiare și fiscale impuse de Guvern, bugetul Consiliului Județean va permite continuarea investițiilor în infrastructură.

    Pe capitole, proiectul de buget se prezintă astfel:

    Venituri 2024 (596.735.070) lei:

    1. Venituri din taxe și impozite: 7 milioane de lei

    2. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile: un milion de lei

    3. Cote și sume din impozitul pe venit: 151.860.000 lei

    4. Sume defalcate din TVA: 150.754.000 lei

    5. Subvenții de a bugetul de stat: 152.568.100 lei

    6. Subvenții de la alte administrații: 5,3 milioane de lei

    7. Sume primite de la Uniunea Europeană/Alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări: 58.037.990 lei

    8. Sume primite de la UE aferente cadrului financiar 2014 – 2020: 70.171.360 lei

    Cheltuieli 2024 (636.483.580 lei):

    1. Autorități publice: 41.344.580 lei

    2. Servicii publice generale: 4.748.200 lei

    3. Tranzacții privind datoria publică: 10.000.000 lei

    4. Apărare: 572.000 lei

    5. Ordine publică și siguranța națională: 4.423.870 lei

    6. Învățământ: 82.943.000 lei

    7. Sănătate: 113.579.280 lei

    8. Cultură, recreere, religie: 101.361.040 lei

    9. Asigurări și Asistență socială: 136.566.020 lei

    10. Locuințe, servicii și dezvoltare publică: 2.074.800 lei

    11. Protecția mediului: 63.802.680 lei

    12. Transporturi: 75.068.260 lei

    Forma finală a bugetului Consiliul Județean pe anul 2024 va fi aprobată în ședință extraordinară, în data de 8 februarie. De altfel, până la ședința ordinară din 25 ianuarie, președintele Consiliului Județean, Daniela Cîmpean, a propus liderilor politici de grup din Consiliul Județean o serie de consultări având ca temă proiectul de buget pe 2024.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Scandal în Ministerul Agriculturii, cu implicații în județul Sibiu

    Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a anunţat că a trimis Corpul de Control al ministerului la Casa de Comerţ Agroalimentar Unirea, în urma neregulilor semnalate de Consiliul de Administraţie referitoare la valorificarea unor produse de import prin această societate, nu doar din producţia autohtonă, urmând să ia „măsurile cele mai dure” dacă vor fi găsite nereguli, informează Agerpres.

    Casa Română de Comerţ Agroalimentar Unirea SA este o societate naţională înfiinţată în 2018, în primul mandat al ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu scopul de a valorifica producţia agricolă naţională. Obiectivul acesteia era de a deschide un lanţ de 60 de magazine cu produse româneşti provenite de la mici producători.

    Doar două magazine Unirea, unul în București, celălalt, în Sibiu

    Doar două magazine au fost deschise, unul în Bucureşti şi altul în Sibiu, până când proiectul a fost sistat, respectiv în noiembrie 2019, în mandatul ministrului Adrian Oros. „Situaţia nu este una bună, informaţiile sunt corecte (privind valorificarea produselor de import, n.r.). În momentul de faţă am trimis Corpul de Control la Casa Unirea. Aştept raportul şi bineînţeles că voi lua deciziile care se impun. Am fost solicitat atât de Consiliul de Administraţie, cât şi de AGA să transmit Corpul de Control către Casa Unirea. După finalizarea acestui control vi-l voi pune la dispoziţie”, a declarat, marţi, Florin Barbu, la finalul discuţiilor cu asociaţiile din sectorul bovin.

    Acesta a fost întrebat care mai este situaţia la Casa Unirea în condiţiile în care prin această entitate nu sunt comercializate doar produse româneşti. În momentul de faţă Casa Unirea este viabilă economic pentru că are profit, Barbu declarând că rolul Casei Unirea este de a integra fermierii.

    „Casa Unirea are profit foarte mic în prezent, dar rolul ei este de a integra fermierii. Vă asigur că această societate, Casa Unirea, va fi una din cele mai performante din ţară în perioada următoare. Pe proiectul de buget, inclusiv pe Casa Unirea, sunt acele centre de colectare legume şi fructe, vrem să facem nişte zone tampon pentru zootehnie, vorbim de sectorul ovin, de a colecta tot ceea ce înseamnă animale, berbecuţi, pentru că societatea trebuie să aibă contracte directe cu ţările arabe. Ne dorim ca marfa pe care fermierii noştri o produc să fie plătită pe loc, o dată ce intră în aceste centre, iar Casa Unirea are rolul de a încheia contracte şi de a încasa bani cu ţările arabe”, a explicat el.

    Întrebat dacă va schimba modalitatea de selecţie a fermierilor care vor veni să aducă marfa la Casa Unirea, Barbu a mai spus că totul va fi introdus într-un sistem informatic. Activitatea societăţii a fost reluată în luna octombrie 2022, în al doilea mandat al lui Petre Daea, după trei ani de întrerupere, odată cu semnarea unui prim contract cu producătorii agricoli pentru 100 de tone de legume.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    ”Fragmentarium”, un volum de ”demnitate comportamenatală” în raport cu istoria Sibiului

    Ziua Culturii Naționale a fost marcată de un eveniment editorial de excepție, găzduit de Biblioteca ASTRA Sibiu.

    Dan Nanu (coordonator), Cosmin Pal și Mihai Colibaba (editori) au lansat volumul Fragmentarium, o carte nu doar necesară, ci mai ales un indicator valid al unei interogații ofensive asupra temelor profunde ale istoriei neamului, cu conexiuni identitare directe cu Sibiul.

    ”Într-o serie de 10 culegeri de articole ce se constituie ca suplimente speciale ale ziarului Mesagerul de Sibiu (primul  apare în numărul din 27 iulie – 2 august 2018, ultimul în numărul din 7 – 13 februarie 2020), evenimentele anilor 2018 și 2019 sunt prezentate publicului, într-o analiză atentă și adeseori critică, în același timp cu adânci implicații sentimentale, împletind, în măsura în care este posibil, patriotismul local și național, fără a rătăci însă pe cărările demagogiei generate de declamațiile patriotarde, așa de des folosite în universul politic contemporan”, declară Dan Nanu, Directorul Direcției Județene pentru Cultură Sibiu și coordonatorul lucrării.

    Autorii aparțin mediului universitar, cultural, jurnalistic și administrativ al Sibiului, buni cunoscători ai domeniilor pe care și-au propus să le prezinte. Între editori, Cosmin Pal, redactor Sibiu 100%.

    Cine sunt autorii

    Autorii articolelor sunt, într-o rânduială cronologică, dr. Silviu Borș (la acea dată director al Bibliotecii Județene ASTRA din Sibiu), dr. Alexiu Tatu (la data publicării articolului, director al Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale), dr. Toma-Cosmin Roman, custode al Muzeului Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Delia Voina, muzeograf la Muzeul Național Brukenthal Sibiu, lect. univ. dr. Victor-Daniel Crețu, lect. univ. dr. Radu Racovițan,  conf. univ. dr. Valeria Șoroștinean (Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă), prof. univ. dr. Eugen Străuțiu (Departamentul Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate), titulari la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Daniela Pavel (manager public în cadrul Instituției Prefectului – Județul Sibiu, la timpul respectiv), dr. Răzvan C. Pop (director al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la data publicării articolului, Directorul Bibliotecii Județene ASTRA la acest moment), dr. Ovidiu Calborean, vicepreședinte al Ecomuzeului Regional Sibiu.

    Temele abordate – care nu fac decât să deschidă o altă suită de subteme, ce ar merita dezvoltate – pornesc de la ”Sibiul la centenar” (Cosmin Pal, Mihai Colibaba, Dan Nanu, Silviu Borș), fac o radiografie a ”Guvernului de la Sibiu. 100 de ani de la înființarea Consiliului Dirigent” (Alexiu Tatu), aduc un ”Onor Armatei Române!” la 100 de ani de la intrarea armatei române în Sibiu (Toma Cosmin Roman și Valeria Soroștineanu), exprimă ”recunoștința pentru marele prieten al României”, Generalul Berthelot, la 100 de ani de la vizita acestuia la Sibiu (Toma Cosmin Roman, Delia Voinea, Valeria Soroștineanu) și, desigur, nu poate să nu menționeze prezența regelui Ferdinand la Sibiu, în articolul ”Sibiul și Monarhia în România Mare” (Daniel Crețu, Toma Cosmin Roman).

    Nu e omis nici faptul că ”Sportul național s-a născut la Sibiu” (Răzvan Pop), cum nici ”Parlamentul Transilvaniei de la Sibiu” nu este un subiect ce putea fi trecut cu vederea de către Daniela Pavel.

    ”Patrimoniul la control”, un document prezentat în premieră națională (Cosmin Pal, Ovidiu Calborean), ”Pe urmele patroților” (Cosmin Pal, Radu Racovițan, Eugen Străuțiu, Florin Toader Fălămaș) și ”Sibiul și Iuliu Maniu” (Dan Nanu și Cosmin Pal) întregesc unitatea unui volum lipsit de anchiloză argumentativă, care aduce un plus de ”demnitate comportamentală” a istoricilor sibieni în raport cu evenimentele sau oamenii care ne-au jalonat existența.

    Volumul a apărut sub egida Editurii Armanis a Bibliotecii ASTRA Sibiu și beneficiază de o grafică exemplară, generoasă în documente de epocă și imagini reprezentative.

    Lansarea, la Biblioteca ASTRA

    Lansarea volumului Fragmentarium s-a produs firesc, între prieteni, cu un potențial mobilizator al autorilor deloc neglijabil. Istorici sau pasionați de istorie, oameni de presă sau pur și simplu iubitori de carte bună au creat împreună un moment de excepție.

    După discursul – articulat și agil – al lui Răzvan Pop (Managerul Bibliotecii ASTRA Sibiu), Dan Nanu, Directorul Direcției Județene pentru Cultură a  ”motivat” apariția acestei cărți: ”Prin înmănuncherea conținutului acestor suplimente într-o singură lucrare sperăm să oferim celor interesați o retrospectivă binevenită asupra manierei în care au fost tratate, asimilate sau reflectate ideile și faptele Unirii în mediul intelectual și popular al epocii, cu o privire specială asupra orașului Sibiu (cu Mărginimea sa), locul nostru de suflet, pandant cu interpretarea critică a istoriografiei actuale a acestor evenimente”.

    Cosmin Pal (editor)

    Cosmin Pal (editor), a ținut să precizeze: ”Cartea redă atmosfera acelor ani ai Sibiului, 1918, 1919, 1920. Practic, poți să vezi ce s-a întâmplat în Sibiu în fiecare domeniu, fie administrație, fie politic, fie sportiv, fie economic. Într-o vreme când Sibiul găzduia Parlamentul, Guvernul Transilvaniei. Chiar vorbeam cu Dan Nanu și Mihai Colibaba, ce ar fi însemnat pentru noi să fim ziariști în acele vremuri? Sper că am făcut un lucru bun și dvoastră să apreciați sau nu lucrarea. Vă mulțumesc!”

    Mihai Colibaba (editor) a adăugat: ”O carte care tălmăcește momente esențiale din istoria Sibiului este contribuția noastră la cultura cetății, de Ziua Culturii Naționale. Ideea proiectului editorial s-a născut în anul Centenarului Marii Uniri și a strâns în jurul celor trei co-autori numeroase personalități ale vieții culturale sibiene, datorită cărora, iată, am reușit să adunăm o serie de articole valoroase despre rolul Sibiului în construcția României moderne, mai întâi în paginile ziarului Mesagerul de Sibiu și acum în volumul editat de Biblioteca ASTRA. Mă bucur că strădania noastră este astăzi împlinită. Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest proiect – Cosmin Pal, Dan Nanu, Răzvan Pop, Ovidiu Calborean, Cosmin Roman, Alexiu Tatu, Stefan Keresztes, Delia Voina, Daniela Pavel, Silviu Borș, Sorin Stanislav, Ovidiu Scutelnicu – și publicului numeros care a ales să fie alături de noi în foaierul Bibliotecii”.

    Fragmentarium e o carte care poate trage tușe relevante, coerente, pentru întreg. Iar dacă ea rămâne măcar un pretext pentru dezvoltarea unor alte teme sau subteme istorice ulterioare, autorii și-au atins menirea, aceea de a face din trecut temeluire pentru ce va să vină.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Protest. Medicii de familie sibieni au ajuns la limita de jos

    În jur de 50 de medicii de familie din județul Sibiu s-au adunat, astăzi, la ora 12, în fața Casei Județene de Asigurări de Sănătate Sibiu, de pe B-dul Mihai Viteazu, pentru a protesta împotriva măsurilor ce ar urma să fie luate de Guvern în domeniul sănătății, cu afectarea directă a statutului și activității medicului de familie.

    Protestul a fost unul spontan, semn că medicii de familie sibieni sunt extrem de nemulțumiți de actele ce sunt propuse a fi adoptate la acest început de an de către Executiv. Protestul medicilor sibieni a fost discret și decent, însă cu mesaje clare pentru responsabilii guvernamentali din domeniul Sănătății și conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Sibienii au avut pancarte cu mesajele clare și directe: „Nu semnez pentru faliment”, “Ajutor pentru medicii tineri? Unde?”, “Stop distrugerii medicinii de familie”, “Nu distrugeți medicina de familie” sau „Medicina de familie = Sănătatea populației”. Protestul a ținut puțin peste două ore.

    Cea mai mare nemulțumire a medicilor din Sibiu este cea legată de scăderea bugetului alocat medicilor de familie cu aproximativ 30%, spun aceștia, în urma proiectul Ordinului pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023. În termeni reali, se pare că este vorba chiar 45 % în anumite condiții, ceea ce ar însemna închiderea cabinetelor în mediul rural sau în cazul medicilor care fac naveta pentru zonele mai îndepărtate de municipiul Sibiu în comunele din județ.

    „Sarcina fiscală a crescut, cheltuielile cabinetelor de medicină de familie au crescut și ele exponențial, în consecință medicii de familie nu se vor putea susține din veniturile ce urmează a fi realizate: cheltuieli cu salarii, utilități, taxe și impozite către bugetul de stat și bugetele locale etc.

    Veniturile cabinetelor de medicină de familie provin în procent de peste 90% din unicul contract cu casele de asigurări de sănătate pe care acestea au posibilitatea să îl acceseze. Valorile garantate ale punctelor per capita şi pe serviciu, pentru anul 2024, aferente asistenţei medicale primare și propuse prin proiectul ordinului mai sus arătat vor genera distrugerea medicinei de familie. Vă solicităm să faceți cunoscute publicului acțiunile de protest desfășurate de către medicii de familie din județul Sibiu față de proiectul ORDINULUI pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1857/441/2023, publicat pe site-ul CNAS la 11 ianuarie 2023. Actul normativ în transparență va afecta grav calitatea serviciilor medicale și efectele acestuia nu se vor răsfrânge doar asupra medicilor și asistenților medicali care activează în asistența medicală primară, ci în primul rând asupra pacienților”, se arată în comunicatul de presă.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Planul PNL Sibiu pentru Locale: nimic nou pînă în 28 februarie

    Adrian Bibu, liderul organizației municipale Sibiu, și Daniela Cîmpean, actuala președinte a Consiliului Județean, nu au rivali în partid în perspectiva alegerilor locale din acest an.

    Raluca Turcan, președintele PNL Sibiu și ministrul Culturii a declarat, astăzi, că cei doi sunt singuri interesați, până în prezent, să candideze la Primăria Sibiu, respectiv la Consiliul Județean. PNL Sibu își va desemna candidații la alegerile locale până în 28 februarie, care este termenul limită în partid pentru stabilirea candidaților la Locale. În acest moment, Raluca Turcan nu este interesată să candideze la Primăria Sibiu sau Consiliul Județean, chiar dacă se află de 20 de ani în Sibiu. Aceasta nu a vrut să facă niciun comentariu privind o eventuală candidatură la alegerile locale, astăzi, în conferința de presă a PNL Sibiu.

    Anul 2024 este anul investițiilor masive în educația sibiană: peste 100 de milioane de euro ajung în județul nostru prin Planul Național de Redresare și Reziliență. „La momentul în care a fost redactat PNRR am susținut că investițiile în educație, în formarea tinerei generații, în conectarea educatiei la cerintele de pe piata muncii trebuie să fie prioritatea numărul unu a țării. Nu poate fi acceptat ca problemele sa fie doar constatate, fără să venim și cu soluții concrete. De ani de zile am susținut că problemele cu care se confruntă sistemul educațional sunt abandonul școlar, lipsa infrastructurii (laboratoare, săli de clasă bine dotate, clădiri sigure ș.a.), formarea profesorilor, transportul școlar si chiar distrugerea învățământului dual. Acestea sunt proiecte care s-au făcut prin parteneriat solid între autoritățile publice locale și Guvern, cu implicarea directorilor, inspectorilor, profesorilor și formatorilor”, susține președintele PNL Sibiu, Raluca Turcan.

    Volumul investițiilor

    Pe lista investițiilor figurează: 143 de școli au atras prin 43 de proiecte suma de 121 milioane de lei (fără TVA) pentru modernizare prin dotarea cu echipamente digitale, laboratoare de informatică și științe, cabinete școlare, mobilier, materiale didactice; 40 de școli au contractat și derulează deja 40 de proiecte în valoare de 32 de milioane de lei (fără TVA) prin care încearcă să reducă abandonul școlar; 17 școli sunt în perioada de contractare a altor 17 proiecte de prevenire a abandonului școlar în valoare de 20,5 milioane de lei (fără TVA) – Runda a II-a; 18 școli mici sunt eligibile pentru a beneficia de 23 de milioane de lei (fără TVA), dacă vor depune proiecte în Runda a II-a, seria a II-a la Ministerul Educației; 31 de școli vor beneficia de laboratoare inteligente (5 unități de învățământ dintre acestea vor beneficia și de al doilea smart-lab), valoarea contractelor fiind de peste 9 milioane de lei (fără TVA), iar 12 școli vor beneficia de proiectul ȘCOLI VERZI (construcție de școli noi și/sau reabilitarea celor existente), valoarea finanțării fiind de aproape 100 de milioane de lei (fără TVA), iar proiectele se află în evaluare.

    De asemenea, 56 de localități din județul Sibiu vor beneficia de 56 de microbuze, valoarea proiectului fiind de 36 de milioane de lei, inclusiv cofinanțarea Consiliului Judetean Sibiu (TVA inclus).

    Sibiul va avea un nou campus pentru învățământul dual prin intermediul Consorțiului pentru învățământ dual PRODUAL. Valoarea eligibilă este de peste 123 milioane de lei (fără TVA). Parteneri în consorțiu sunt Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Municipiul Sibiu, 6 unități de învățământ și 6 operatori economici. Principalele specializări vizate sunt mecanică, mecatronică, TIC, industrie alimentară, comerț, electronică, silvicultură, transporturi. Cele două universități sibiene, Universitatea ”Lucian Blaga” și Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” beneficiază de peste 42 de milioane de lei (fără TVA), pentru investiții în digitalizare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Fenomenul incendiilor de început de an. În județul Sibiu au avut loc 24 de incendii în nici două săptămâni

    În nici două săptămâni, de la începutul anului și până în prezent, în județul Sibiu au avut loc 24 de incendii. Cauza comună: neglijența proprietarilor.

    Principalele cauzele ale incendiilor produse în județul Sibiu, de la acest început de an sunt, potrivit pompierilor sibieni, necurățirea coșurilor de fum, instalații electrice improvizate care au dus la scurt-circuite și neglijența proprietarilor de imobile. Este exclusă punerea focului intenționat de către vreo persoană.

    În perioada 1 – 11 ianuarie 2024, pompierii Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu au intervenit pentru stingerea a 24 de incendii, dintre care:

    • 10 incendii de vegetație uscată, care au afectat o suprafață totală de aproximativ 20 de hectare de teren;
    • două incendii de autovehicule;
    • un incendiu de deșeuri;
    • 11 incendii la proprietăți (majoritatea fiind cauzate fie de efectul termic produs la coșul de fum necurățat sau neizolat corespunzător, fie din cauza unui scurtcircuit produs la cabluri electrice defecte sau neizolate).

    Având în vedere scăderea temperaturilor pe timpul nopților, exploatarea sistemelor de încălzire defecte, improvizate, nesupravegheate, coşuri de fum defecte sau necurățate pot constitui o cauză de izbucnire a incendiilor la locuințele și anexele gospodărești.

    Recomandările ISU Sibiu

    Pentru creşterea gradului de protecţie a gospodăriilor și evitarea unor situaţii neplăcute ce pot avea urmări grave, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru” al județului Sibiu vă recomandă următoarele măsuri de prevenire:

    · asigurați, cel puțin o dată pe an, obligatoriu, controlul instalațiilor și al sistemelor de încălzire, în vederea înlăturării defecțiunilor și asigurării funcționării la parametri normali;

    · înainte de utilizare, sobele trebuie verificate, reparate şi curăţate pentru a fi în perfectă stare de funcţionare;

    · nu este permis să se aprindă focul cu benzină sau alte lichide inflamabile, ori să se ardă lemne lungi, care nu permit închiderea uşii;

    · focul în sobe nu trebuie lăsat fără supraveghere sau în grija copiilor;

    · se interzice folosirea sobelor și a altor mijloace de încălzire defecte, cu improvizații, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate;

    · în faţa uşiţelor de alimentare a sobelor, pardoseala combustibilă se protejează cu o tablă metalică având dimensiunile de cel puțin 0,70 x 0,50 m;

    · verificarea, curăţarea şi repararea, dacă este cazul, a coşurilor de fum se va efectua de către o persoană specializată;

    · coşurile de fum trebuie izolate termic faţă de elementele combustibile ale acoperişului (grinzi, astereală şi alte asemenea);

    · nu utilizați aparate electrice cu defecțiuni sau improvizații;

    · nu suprasolicitaţi reţeaua electrică prin folosirea simultană a mai multor receptori;

    · lucrările de întreţinere, revizii şi reparaţii la instalaţiile şi aparatele electrice se execută numai de către personal calificat şi autorizat;

    · siguranţele electrice arse se înlocuiesc numai cu altele calibrate, cu aceleaşi caracteristici tehnice;

    · nu folosiţi butelii de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;

    · nu folosiţi flacăra pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor de presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face doar cu emulsie de apă cu săpun;

    · nu încălziţi cu flacără buteliile şi nu le folosiţi culcate, răsturnate sau înclinate;

    · este obligatorie supravegherea copiilor, fiind interzisă blocarea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune;

    · este interzisă folosirea afumătorilor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie.

    “În cazul producerii unui incendiu, se acţionează de urgenţă pentru anunţarea incendiului la numărul de apel unic 112; evacuarea tuturor ocupanţilor clădirii/amenajării precum şi a bunurilor importante adăpostite, în ordinea valorii și stingerea incendiului cu mijloace de primă intervenţie. Nu uitați! Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență https://fiipregatit.ro”, informează ISU Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Idei de AUR „poleite” în dorul lelii la Sibiu. Cum poți rata oportunitatea unei conferințe de presă

    AUR a câștigat lupta partidelor sibiene la început de an, în condițiile în care a ținut prima conferință de presă (a unor formațiuni politice sibiene) din acest an. A luat fața FDGR, PSD, PNL sau a Alianței Dreapta Unită USR-PMP-FD la acest capitol, însă doar atât, pentru că proiectele propuse au lăsat impresia a fi gândite de un grup de amatori în politica de pe malul Cibinului.

    La conferința de presă în discuție, reprezentanții AUR au venit cu temele nefăcute, fără proiecte concrete sau, mai bine-zis, cu aceeași ciorbă reîncălzită, numită ”Caravana Medicală”.

    Onoarea le-a revenit candidaților la europarlamentarele din iunie, și anume Dragoș Dragoman pentru Sibiu și Luminița Păucean Fernandes pentru Diaspora, secondați îndeaproape, de la același birou, de Marius Matei, vicepreședintele AUR Sibiu.

    Deși ne-am fi așteptat ca prima conferință de presă din acest an să fie luată în serios și de președintele filialei județene, acesta a ”strălucit” prin absență. Liderii AUR nu au luat în calcul nici măcar o minimă pregătire pentru conferința de presă, în condițiile în care noutatea pe care au vehiculat-o ca subiect, și anume lansarea caravanei juridice AUR, nu conține date și termene precise sau modul în care vor fi ajutați concret sibienii prin această inițiativă a partidului. Deocamdată, aceștia s-au limitat la a preciza că respectiva caravană a fost lansată în județul Hunedoara, dar că… nu au habar când aceasta va ajunge și în județul Sibiu. Darmite să estimeze un termen minim pentru întâlnirea juriștilor AUR cu sibienii.

    Sibienii sunt așteptați să vină la AUR cu jalba în proțap. Iar transportatorii și agricultorii sibieni au tot sprijinul, deși nu au fost căutați de liderii locali ai partidului

    În schimb, din capul locului au spus că vor lua în calcul doar problemele pe care sibienii le au cu administrația locală și că în acest sens îi așteaptă pe aceștia să vină la ei cu plângerile, sesizările și nedreptățile la care au fost supuși de primarii din județ și instituțiile publice (enunțuri făcute de Dragoș Dragoman). Mai mult, Luminița Păucean Fernandes a spus că susține protestul din aceste zile al transportatorilor și agricultorilor sibieni, chiar dacă nu a avut curiozitatea de a-i căuta până acum să discute cu ei. Însă așa cum îi stă bine unui politician sau mai precis unui proaspăt om intrat în politică, înainte de conferință a urmărit subiectul la televizor și ne-a transmis, celor din presa locală, că în cele din urmă premierul Ciolacu se va întâlni cu aceștia, ”pentru că așa am văzut la TV”. Oricum, aceasta este trup și suflet alături de ei!

    Indiferent că a fost ordin de mediatizare a activității partidului sau nu, ne-am fi așteptat, totuși, ca cei doi (sau trei că, deocamdată, nu știm unde va candida concret Marisu Matei și cu ce șanse) să vină măcar cu o prezentare coerentă a așa-ziselor proiecte și cu oareșce informații utile pentru informarea sibienilor. Concluzia e că a fost doar o conferință de presă în dorul lelii, mai ales că în cea de-a doua parte a întâlnirii reprezentanții presei locale au scos cu forcepsul parte din informații de la liderii locali AUR. Am prefera ca măcar de acum încolo reprezentanții sibieni ai AUR să își contureze o strategie decentă de partid în perspectiva alegerilor care ne așteaptă în acest an și sperăm că vor veni și cu anumite soluții pentru sibieni.

    Cu greu, am aflat totuși câte ceva despre Caravana Medicală

    Totuși, am reușit să desprindem câteva informații sporadice despre caravana medicală, ca urmare a clarificărilor solicitate de jurnaliști. Aceasta va avea loc în județul Sibiu, în perioada 22-27 ianuarie 2024, în localitățile Mârșa, Brădeni și satul Valchid (comuna Hoghilag). De altfel, unul dintre liderii AUR a avut dificultăți în a pronunța corect numele satului din comuna Hoghilag, situație scuzabilă probabil din cauza emoțiilor. În cadrul acestui proiect s-a precizat că vor fi prezenți medici de familie, oftalmologi și stomatologi, plus medici de alte specialități. Caravana îi va consulta medical pe sibienii din acest localități sau din cele limitrofe de la orele 9, 10 (imprecizie orară asumată de partid, care nu a știut să dea ora exactă), până la ora 18.

    AUR Sibiu are filiale în județ în proporție de 80 % și 1.000 de membri, la care se adaugă, după declarațiile partidului, încă peste 300 de simpatizanți. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Transportatorii și agricultorii sibieni au mărșăluit prin oraș într-un protest spontan

    Transportatorii sibieni, în special cei din Agricultură, și-au scos, astăzi, utilajele pe principalele artere rutiere ale municipiului Sibiu, pentru a protesta împotriva creșterii nejustificate a tarifelor la RCA și pentru scumpirea accizei la motorină.

    Totodată, în opinia acestora, inflaţia şi scumpirile generează costuri care le afectează activitatea economică şi competitivitatea în piaţă. Practic, agricultorii spun că nu mai pot face față și nu mai pot concura cu prețul cerealelor aduse din Ucraina. Transportatorii și agricultorii sibieni au pornit acest protest spontan după ce au aflat că în marile orașe ale țării se desfășoară astfel de acțiuni împotriva Guvernului și a politicii pe care o practică în domeniul agriculturii.

    Pe unde au mărșăluit protestatarii

    Protestul sibienilor s-a desfășurat pe traseul Șura Mică – Calea Șurii Mici – strada Lungă – Hornbach – strada Malului – strada Alba Iulia – Aeroport – sensul giratoriu Calea Turnișorului și a durat în jur de 2 ore. Interesant este faptul că coloana utilajelor și camioanelor a fost condusă de o șoferiță de camion. Poliția rutieră sibiană a urmărit traseul protestatarilor, însă nu s-au semnalat incidente grave, în afara faptului că circulația rutieră pe principalele străzi ale municipiului a fost îngreunată. Șoferii au condus cu 10 km pe oră, iar coloana utilajelor s-a întins pe câțiva km.

    VIDEO: https://www.facebook.com/sibiusutalasuta/videos/1029072914846414

    Nemulțumirile agricultorilor

    Printre principalele nemulțumiri și cereri ale protestatarilor s-au numărat plafonarea poliţelor de răspundere obligatorie auto (RCA, în regim de urgenţă la 5.000 lei pentru autovehiculele din clasa B 0 (care se referă la asiguraţii noi, fără istoric de daune – n.r.); amendarea OG43/1997 privind toleranţele la mase şi dimensiuni şi armonizarea acestui act normativ cu Regulamentul European 1100/2008 privind controalele în vămi şi tarife de utilizare a reţelei de drumuri fără dublă taxare.

    O altă revendicare se referă la aplicarea tratamentului fiscal nediscriminatoriu angajaţilor din mediul privat în ceea ce privește alocaţia de cazare. De asemenea, transportatorii solicită aplicarea RO-Etransport doar pentru mărfurile cu risc fiscal ridicat, în conformitate cu prevederile Directivei europene 2006/112, dar şi elaborarea în regim de urgenţă a legii anti-dumping, promovată prin Ordonanţa de urgenţă pentru eliminarea concurenţei neloiale din toate sectoarele economice.

    „Am organizat un protest spontan, transportatori şi fermieri. Principala nemulţumire a transportatorilor este preţul RCA foarte mare în comparaţie cu statele din vestul Europei şi acciza la motorină. Ţinând cont de faptul că am trecut o perioadă foarte grea din punct de vedere al inflaţiei orice cost pentru activitatea noastră a însemnat foarte mult. Sunt diferenţe mari şi clar nu mai putem fi competitivi în piaţă”, a declarat un protestatar mass-media locale.

    Transportatorii speră ca protestul spontan să conducă la negocieri şi la plafonarea preţurilor RCA. „Sperăm să putem intra la un moment dat la negocieri, să putem lua legătura cu autorităţile. Vorbim la acest moment de un protest spontan”.

    Acum protestatarii sibieni așteaptă vești de la colegii lor din alte județe, care au plecat spre Capitală pentru a-și exprima nemulțumirile la Guvern. Nu se știe încă în ce mod va fi continuat protestul și care va fi calendarul acțiunilor de protest în continuare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Tradiții de Anul Nou. Sunt sau nu ”pe bune” bătăliile între mascați la Ruginoasa?

    Am fost la Rugionoasa, pentru a mă documenta la fața locului

    Ruginoasa este o localitate din Moldova, cunoscută în mai toată România după obiceiul bătăii cu bâtele între mascați. Mulți dintre noi cred că violența între oamenii cu măști este pe bune. Din Sibiu lucrurile mi s-au părut și mie așa, după cele văzute la televizor, dar aparențele sunt înșelătoare de foarte multe ori.

    Așa că am luat țara la pas și am dat o fugă spre localitatea cu pricina. Acolo am dat de primarul comunei, om de viață și muncitor, cum îl laudă localnicii. Acesta m-a îndrumat să stau de vorbă cu Cristina Ioana Axinia, referentul cultural al comunei.

    Aceasta mi-a povestit de unde pleacă aceste tradiții. ”Datinile de Anul Nou încep cu două-trei zile înainte de 31 decembrie, imediat după Crăciun. Atunci tinerii, adică băieții neînsurați, se adună la casa unuia dintre ei și își confecționează măștile pentru faimoasa ciondănelă de dimineața zilei de Anul Nou. Ei spun că se bat Anul Vechi cu Anul Nou, cel din urmă învingând de fiecare dată. Toate spiritele rele sunt alungate prin aceasta’’, ne spune referentul cultural.

    Bătaia de la Ruginoasa, prin bâte sau cuvinte?

    Până în 1968 toată ciondăneala asta a fost cu harapnicele, adică cu niște bice foarte mari din frânghie. Costumele erau formate din bonzi groase, iar măștile aveau o cască de  fier, pe lângă pieile de oaie. Ruginoasa a fost linia I a frontului, iar multe căști au fost găsite în urma războiului.

    ”Eu copil fiind, în Ajun de anul Nou, mergeam la vecina mea și stăteam și mă uitam cum veneau peste 30 de tineri din sat îmbrăcați în costume. Gazda pregătea mâncăruri, gâște la cuptor, pâine, sarmale, era o veselie și o voie bună. După încăierarea de dimineață, la  oră două, de regulă, tinerii care s-au confruntat pleacă acasă și își fac apariția Caprele, Cerbii, Nunțile Căldărărești sau Malanca.

    Aceasta din urmă este o formație din 25 de căldărari, cu măști și haine foarte colorate, ei erau conduși de-un bulibașă, organizându-i printr-un fluier. Toate reprezentațiile se adună pe toloaca satului, unde se rostea și o urătură satirizând primarul. Iar la ora 3 fix toate trupele pleacă la colindat de la un capăt de sat la altul. Ei mergeau în special la fetele de măritat’’, ne zice Cristina Ioana Axinia.

    Mulți au înțeles greșit bătaia, chiar au vrut să o interzică, dar nu o vor putea niciodată interzice, pentru că tradiția a rămas întipărită în conștiița oamenilor. Mulți antropologi și etnografi au încercat să găsească originile acestei bătăi, iar două teorii ar fi următoarele, după spusele referentului culural:

    ”O poveste spune despre Costache Sturza, ce a fost ctitorul bisericii din Ruginoasa, că  s-a căsătorit a doua oară cu Marghiolița, o frumoasă tânără care a mai fost căsătorită și ea la rându-i de două ori. După nunta cu Sturza s-a dat în dragoste cu Roznovanu din Iași, ca să o scape de ochii dulci ai boierului, soțul Marghioliței a adus-o la Ruginoasa, cu tot cu băiatul lui cel mare, Alexandru. În preajma sărbătorilor Roznovanu a venit să o fure cu o ceată de arnăuți. Au fost lupte atunci, țiganii de la noi au ieșit să-și apere stăpâna, aici a murit și băiatul lui Costache Sturza.

    O altă teorie spune că pe când era Cuza în exil, moșia era arendată și deși erau convenții prin care sătenii să-și primească partea după munca depusă fiecare. Dar trecea anul și sătenii nu primeau  nimic. La un moment dat, sătuli de batjocoră, la un 31 decembrie dimineața, aceștia și au pus măști în cap și s-au dus și l-au bătut pe moșier. De atunci în fiecare an mergeau și-i băteau pe moșieri”.

    În zilele noastre bătaia este amicală, nu se știe care cu cine e. Este un adevărat spectacol atunci când vin trupele de mascați dansând pe muzica fanfarei. Vin oameni din toată țara să vadă spectacolul. Acum aproximativ 20 de ani Ruginoasa a luat locul doi la un concurs de măști din Veneția.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pr. Daniel Buda, decanul Facultății de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu, a încetat din viață

    0

    În această seară, în jurul orei 20.00, Pr. Prof. Univ. Dr. Daniel Buda (1977-2023), Decanul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din cadrul ULBS, a încetat din viață.

    Pr. Daniel Buda, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă Sibiu, a suferit un AVC, în luna februarie a acestui an, la o conferință teologică în Germania.

    Pr. Prof. Dr. Habil. Daniel Buda a fost, din 2020, Decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu, și cadru didactic al Facultății, din 2003. Specializat în Istoria Bisericii, a lucrat peste 10 ani și în cadrul departamentului de Relații Externe al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din Geneva. Originar din Târgu Lăpuș, Maramureș, este căsătorit și are doi copii.

    ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului: ”Nașterea Domnului nu e o simplă comemorare a unui eveniment istoric”

    Nașterea Domnului e o sărbătoare a bucuriei. E momentul în care peste tot și de către toți ni se spune să fim mai buni, mai generoși, mai iubitori. Însă în goana pregătirilor pentru acest moment special din an, ”uităm”, adesea, tocmai motivul real al Sărbătorii.

    De aceea l-am rugat pe ÎPS Sa Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, să resemnifice, pentru cititorii Sibiu 100%, rostul acestei bucurii.

    Nașterea Domnului, cale către nemurire

    ”Sărbătoarea Crăciunului nu este o simplă sărbătoare tradițională, ci este o sărbătoare pur creștină, și se referă la Nașterea Domnului sau la Întruparea Sa, ne spune Înaltpreasfinția Sa, Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Sărbătoarea are, în primul rând, un suport teologic, o motivație teologică. Și aceasta pornește de la creație. Dumnezeu l-a creat pe om din iubire. I-a dat posibilitatea să ajungă la asemănarea cu El, după ce a primit, din creație, chipul. I-a dat posibilitatea omului să rămână, ca și El, nemuritor, dacă nu păcătuiește. I-a dat însă și o poruncă, una singură. Și aceea a fost încălcată.

    Pierzând raiul, primii oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Dumnezeu a păstrat totuși legătura cu poporul ales, pe două căi. Întâi de toate, pe calea aceasta directă, prin profeți, prin împărați. Dar și pe cale indirectă, prin reminiscențele creației din revelația primordială. Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, în special, ca să Își creeze un context din care să ia El un trup. Dar a lucrat și cu celelalte neamuri, care se îndepărtaseră de El, cu lumea păgână, prin aceste reminiscențe ale revelației primordiale”.

    Ce e plinirea vremii?

    Am vrut să știm ce este plinirea vremii, despre care vorbesc Scripturile. ”Plinirea vremii însemnează timpul pe care l-a urmărit Dumnezeu, ne spune ÎPS Dr. Laurențiu Streza. În duminica de dinainte de Naștere, în Biserica noastră se citește Evanghelia cu genealogia Mântuitorului, adică pasajul scripturistic cu cele câte 14 generații.

    Deci omul a greșit, de aceea trebuia să plătească. Dar el singur nu putea. De aceea Dumnezeu S-a făcut om. Dacă Dumnezeu a creat lumea din iubire, și răscumpărarea este tot un act al iubirii. Pentru că nu poate fi exprimată mai puternic iubirea decât prin faptul că Tatăl ”L-a trimis pe singurul Său Fiu, ca răscumpărare, Care să Se jertfească pentru întreaga omenire”. Deci a venit plinirea vremii. S-a urmărit evoluția aceasta, alegerea firii umane, și s-a găsit fecioara. Fecioara Maria, care să ia trup, ca din ea să Se întrupeze Hristos. Iar Întruparea aceasta s-a făcut prin ceea ce teologii numesc chenoză. Sau micșorare.

    Deci Dumnezeu, pe Care noi nu Îl putem defini decât prin atributele Sale (iubire desăvârșită, atotștiință, nemărginire, necuprins), de bună voie S-a micșorat pe Sine, spune Sf. Ap. Pavel, ”chip de rob luând, întru asemănare omenească făcându-Se”. Părintele Stăniloae are o explicație foarte interesantă legată de această ipostază.

    Spune el: așa cum un părinte se micșorează pe sine, se reduce la nivelul de percepere al copilului său, ca să se joace cu el (dar părintele rămâne tot părinte, deși el, pentru un moment, s-a jucat după forma de percepere a copilului), Fiul lui Dumnezeu a suportat aceasta, S-a micșorat de bună voie pe Sine, pentru ca să intre în timp Cel Care e atemporal. Să intre în pântecele unei femei, pentru a uni firea dumnezeiască a cu firea omenească; cea care nu a fost a unei persoane anume, ci chintesență a ființei umane. O fire omenească menită să ne cuprindă pe noi, pe toți. Pe cei de dinainte, pe cei din timpul lui Hristos și pe cei de după Hristos. Deci S-a întrupat Fiul, adică a luat un trup al oamenilor, devenind Dumnezeu-Omul. Adică acel Mesia vestit și cuprins în cărțile Vechiului Testament.

    Prin urmare, Dumnezeu a ales, a găsit forma aceasta deplin omenească, pentru a intra cu totul în condiția umană. S-a întrupat din femeie, a ales forma aceasta de exprimare, mult mai puternică și mai umană, a iubirii dumnezeiești, prin iubirea maternă. Părintele Stăniloae precizează lucrul acesta, că Tatăl ne-a iubit, prin Fiul, prin iubirea de mamă, prin iubirea maternă a Maicii Precurate. Noi serbăm Nașterea Domnului, adică Întruparea, care s-a realizat prin naștere. Acum, dacă vorbim despre naștere, neapărat trebuie să spunem că Fecioara Maria, care a fost aleasă pârgă a creaturii, din care să Se întrupeze Hristos, a fost înainte, în timpul nașterii și după naștere, fecioară. Pururea fecioară! Noi vorbim de naștere, dar Nașterea lui Hristos nu Se aseamănă cu nicio formă din aceasta de naștere normală. Sunt unele reprezentări cinematografice cu viața lui Iisus, în care Maica Domnului este prezentată în durerile nașterii. În niciun caz! Noi avem în icoana Nașterii scena aceasta a iubirii depline, a smereniei iubitoare, care cuprinde întreaga făptură și la care participă întreg cosmosul. Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar, care este începutul mântuirii noastre.

    Așa că nu ne putem bucura deplin de praznicul Nașterii Domnului dacă încercăm o simplă comemorare a unui eveniment istoric. Crăciunul este doar un început al unei perspective pe care noi o așteptăm și o vedem deja. E adevărat, noi ne amintim și urmărim, inclusiv liturgic, toți pașii aceștia, evenimentele care au concurat la realizarea acestei lucrări dumnezeiești. Totuși, noi avem în centrul comemorărilor noastre liturgice Sf. Liturghie. La Sf. Liturghie Hristos este prezent în mod real”.

    Contemporani ai Nașterii Domnului

    În ceea ce privește actualitatea mesajului Nașterii Domnului și ce mai reprezintă el pentru societatea modernă, Mitropolitul Ardealului a precizat:”Hristos aduce cu Sine întreg trecutul, întreaga Sa activitate în perspectivă eshatologică, în perspectiva viitorului. El actualizează tot ceea ce s-a săvârșit pentru noi în istoria mântuirii.

    De aceea, atunci când intrăm  în Postul Crăciunului, prima stihiră a canonului se cântă la timpul prezent. Acesta de numește teologic sau liturgic prezentul continuu: Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul! Totul e la prezent. Nu ni se spune că Hristos S-a născut. Și în colinde se adaugă: Astăzi S-a născut Hristos… În momentul în care toată lucrarea aceasta comună liturgică a Bisericii se împlinește, noi devenim contemporani cu evenimentul respectiv. Pentru că evenimentul este adus spre noi. Acesta e realismul liturgic, comemorarea acestor evenimente în mod spiritual”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Poveste de Crăciun. Rareș Andrei Păuna, soldatul care face din colind ”armă” de asediat sufletul

    Fiecare dintre noi suntem parte, în aceste zile, dintr-o poveste. Șoapte de păstori, colind străbătut de aleasă emoție de magi, aplecare de suflet de către dăruitorul Moș, punte de tihnă între Cer și pământ. Însă unii oameni sunt ei înșiși poveste.

    Când mi s-a spus prima dată despre Rareș Andrei Păuna, mi-a fost prezentat ca un ”tânăr balsam pentru suflet”. Iar unul din apropiații săi de la Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu știe foarte bine că atunci când Rareș ”își desface pieptul pe scenă, iese sufletul și te învăluie…”

    A cântat la Sala Palatului, în fața a 4.000 de oameni

    L-am cunoscut pe Rareș Păuna la spectacolul ”Poveste de Crăciun”, de la Academia Forțelor Terestre. E student plutonier major în ultimul an (III) al acestei Academii și un artist care îți demonstrează, fără intenția de a o face, că stă doar în puterea oamenilor obișnuiți să fie… neobișnuiți.

    Cântă de mic la chitară, a practicat o mulțime de sporturi, s-a îndreptat spre cariera militară și e o prezență impunătoare în mai toate activitățile școlii pe care o urmează. Ceva vreme în urmă, unul din oamenii dragi i-a ”prevestit” că va cânta la Sala Palatului. Și Rareș a atins visul cu vârful degetelor. A cântat în fața a 4.000 de oameni, aducând nemurirea pe o planetă muritoare.

    A ales cariera militară pentru a-și apăra familia, prietenii și colegii

    L-am întrebat pe Rareș de ce (l-)a ales cetatea lui Hermann. ”Am ales Sibiul datorită Academiei, pentru că am dorit să urmez cursurile Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu. Am stat patru ani de zile la Breaza, fiind absolvent al Colegiului Național Militar Dimitrie Cantemir și am decis, în urmă cu doi ani și jumătate, să vin să studiez la Sibiu, pentru că este un oraș minunat și Academia ne oferă foarte multe posibilități”.

    Dragostea pentru familie și Neam au fost jaloanele călăuzitoare spre opțiunea de a se pune în slujba țării din așezarea de militar: ”Ideea de a urma o carieră militară cred că a venit atunci când am văzut prima oară militari. Și când am înțeles ce fac, de fapt, militarii. Ei practic se pregătesc pentru a-și apăra familia, pe cei de lângă ei. Și așa am decis că vreau să fac: să îmi apăr colegii, prietenii, familia. De aceea am ales să merg la liceul militar. De mic am fost o fire sportivă, mi-a plăcut să merg în cantonamente și am considerat că mi s-ar potrivi un cantonament continuu, așa cum e liceul militar”.

    Cântă, de ani și ani, cu Cenaclul Flacăra

    Rareș are o voce care te face să conștientizezi poate mai bine ca orice altceva că fără iubire e cumplit de trist să fii parte din această lume! A cântat pe scene mari ale țării, a fost aclamat și aplaudat de mii de oameni, în diferite concerte și a magnetizat publicul oriunde a dar frâu liber vocii sale. Am simțit-o pe ”propria emoție” în cadrul concertului de Crăciun de la Academie.

    Se spune că în timp oamenii uită ceea ce ai spus, adesea chiar ceea ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată de ceea ce i-ai făcut să simtă. Butada aceasta pare că a fost spusă special pentru Rareș. O voce-colind, o prezență impunătoare și o sensibilitate rostuitoare.

    Cum a început aventura muzicală a artistului Rareș? ”Cânt la chitară de la vârsta de șapte ani, atunci când m-am îndrăgostit de o fată căreia îi plăceau băieții care cântă la chitară. Și am zis că vreau și eu să cumpăr o chitară!”

    Tatăl s-a învoit să îi cumpere chitară, dar decât să stea prăfuită pe un șifonier, l-a sfătuit să facă mai bine câteva cursuri de inițiere în această îndeletnicire muzicală. Gabriel Brutaru e omul căruia îi datorează primele lecții de chitară și cel care i-a deschis poarta către un univers cu totul seducător. L-a fascinat experiența, sunetul acela mistuitor de drag, cu care și-a învăluit tot freamătul adolescentin.

    Și a urmat prima întâlnire providențială cu succesul: ”În 2010, în 5 noiembrie, vedeam la televizor imagini și videoclipuri cu Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu murise. Am fost hipnotizat practic de ceea ce se întâmpla în acele vremuri, de versurile acelor cântece și de ceea ce transmiteau artiștii! Am dezvoltat o pasiune pentru muzica folck și am încercat să cânt și eu ce auzem la ei. În 2016, am văzut o postare pe facebook că se organizează o întâlnire remember Cenaclul Flacăra, la un local din București și le-am spus părinților că vreau să merg. Ei au sunat și au vorbit cu o doamnă: «Uitați, doamnă, trage copilul de noi să mergem la spectacol». Și doamna a spus: «Cum copil? Păi câți ani are?» «Are 14 ani.» «Păi cum se poate la 14 ani să asculte Cenaclul Flacăra?» «Păi uitați, așa și așa, cântă și el la chitară…» Până la urmă am fost, și îi mulțumesc pe această cale Mariei Simion, organizatoarea evenimentului, că m-a ajutat să mă promoveze la Cenaclu și să îmi ofere de atunci un loc, cu câte cinci minute la începutul fiecărui spectacol, să cânt în deschiderea lor. Pentru mine a fost absolut minunat să pot să încep așa, să ajung pe scenă, în fața oamenilor, să cânt și, practic, să am această experiență. Ulterior, în 2018, am întâlnit un alt om minunat, Mihai Napu, căruia îi mulțumesc, și acest om este cel care m-a clădit să ajung cel ce sunt astăzi, pe partea artistică. Dumnealui, la primul concert în care am cântat împreună, mi-a promis că am să ajung să cânt la Sala Palatului. Peste un an de zile am ajuns să cânt la Sala Palatului, la Remember Cenaclul Flacăra, în 2019, în fața a 4.000 de oameni. Pentru mine a fost un moment cu totul special, pentru care îi mulțumesc și lui Andrei Păunescu!”

    ”Pentru a putea să îmi mențin echilibrul emoțional, am nevoie de muzică”

    De ce muzica folk? ”Iubesc muzica folk și încerc să cânt și să promovez pe unde am posibilitatea acest gen de muzică, pentru că este genul care transmite poezia prin muzică, ceea ce este foarte important. Și de câte ori am ocazia și pot participa la evenimente alături de Cenaclul Flacăra, merg, pentru că sunt evenimente care contează nu doar pentru noi, artiștii, ci și pentru oameni, pentru ceilalți”.

    În tot acest excurs muzical, a adunat o mulțime de premii, distincții, în diverse festivaluri, concursuri de gen. Însă nu pe acestea le consideră a fi cele mai importante: ”Nu este de ajuns ca eu să fiu cel evidențiat, ci prin mine și ceilalți să ajungă să arate ceea ce pot, să își dovedească sensibilitatea și aplecarea spre cultură”. De aceea Rareș cântă și face echipă cu ceilalți colegi de la Academia Forțelor Terestre din Sibiu, o școală de tradiție și renume inclusiv în cultivarea și promovarea artistică a studenților de aici.

    ”Acest lucru l-am realizat prin participarea la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde am fost invitați de către domnul Constantin Chiriac, să participăm cu un moment, continuă Rareș povestea. Inițial era vorba de un spectacol. Însă după cum ne-am prezentat și după cum am reușit noi, studenții, să realizăm acel spectacol de o oră, am putut participa cu opt reprezentații de câte o oră, unde am putut bucura pe ceilalți, publicul, cu un mesaj de pace, de iubire, de joc în tranșee. Au fost colegi care au dansat popular în tranșee, amintind cum românii, eroii noștri din veacuri, dansau pentru a putea trece peste greutățile războiului. A fost un mesaj puternic, am fost apreciați și mă gândesc de fiecare dată cu bucurie la acele momente. Pentru niște studenți militari, să ajungă să aibă prestații cultural-artisitce în fața unui public internațional, în cadrul unui festival de o asemenea anvergură, mi se pare o minune!”

    Vizionați: Recital Rareș Andrei Păuna. Gala decernării Premiilor FITT Birlic

    Cariera militară e, dincolo de orice altceva, o vocație. Cu rigorile, principiile ei sănătoase, cu un mod de viață asumat. ”Până acum am reușit să îmbin foarte bine viața cazonă cu cea artistică, ne spune Rareș. Pentru că mediul militar este unul foarte riguros, iar scăparea mea este muzica. Pentru a putea să îmi mențin echilibrul emoțional, am nevoie de muzică și reușesc să fac asta. Există o armonie între armată și muzică. De altfel, și noi cântăm în marșuri. Avem nevoie de muzică”.

    Colindul, adăpost identitar

    Rareș Păuna este un om-colindă. De aceea am vrut să știu ce reprezintă pentru el ceea ce cântă și încântă în aceste vremuri de Sărbătoare. ”Colindele înseamnă bucurie, legătura dintre trecut, prezent și viitor. Atunci când asculți un colind, sufletul îți este liniștit, îți este împăcat. Simte liniștea pe care ți-o oferă această sărbătoare a Nașterii Domnului. De fiecare dată, în fiecare an, abia aștept să vină Crăciunul, pentru a putea începe să colind. Pentru că îmi pare că în această perioadă oamenii sunt mai apopiați unii de ceilalți, simt altfel, trăiesc altfel și așteaptă cu toții minunea Nașterii Mântuitorului”.

    Vizionați aici: Oana Vențel X Rareș Păuna – Cântec de Crăciun (COVER) (youtube.com)

    Iar aceste valori identitare nu le poate înțelege decât în contextul iubirii de țară, de datorie față de neamul său: ”Începând cu cei care au format această țară, acest stat și terminând cu cei care se nasc acum în această țară, totul din jurul meu mă face să simt și să trăiesc românește. E o datorie a noastră, a celor care trăim în această țară, să facem lucrurile în așa fel încât să o ducem mai departe. Dragostea aceasta față de țară a venit de la sine. A fost pur și simplu permanent gândul că noi putem vorbi în română, că ne putem înțelege, că îi avem aproape pe frații, părinții, bunicii noștri, vorbind, trăind și simțind românește”.

    Pacea și iubirea, antidotul războaielor absurde

    În contextul dramelor de dincolo de granița României, al acestui război absurd, l-am întrebat pe Rareș cât e de pregătit pentru a face față unei astfel de provocări: ”Nu știu cât de pregătit poți fi pentru o astfel de situație, pentru că războaiele sunt crunte. Însă tindem către a ne pregăti cât mai bine pentru viitoarele posibile conflicte. Sper să nu fie cazul, însă noi continuăm pregătirea, să fim în măsură să facem față și să dăm tot ce e mai bun din noi pentru a fi acolo unde trebuie să fim. Văzând ce se întâmplă în jurul nostru, trebuie să ne pregătim profesional (adică exact ce facem noi în Academie), însă cel mai mult e necesar să ne pregătim sufletește. Să ne punem gândurile în ordine și să promovăm cât mai mult acest mesaj de pace, de iubire, pentru că nimeni nu își dorește războiul”.

    De cele mai multe ori, nu putem vedea decât cum ceilalți sunt diferiți de noi. Dar dacă ne uităm cu mai multă atenție, vom vedea, mai cu seamă, cât de asemănători suntem cu cei ”diferiți”. Rareș e doar o voce a sufletului fiecăruia dintre noi. El a ales să exprime, cum știe el mai bine, aceste asemănări. Prin voce, prin dăruire, prin dragostea de ai lui, prin profesia și vocația pentru care se pregătește. Prin ”Povestea de Crăciun” în care ne invită să îl însoțim.

    Rețineți acest nume! Și așezați-l la suflet. Cu siguranță vă veți intersecta de acum cu el: Rareș Andrei Păuna.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Decembrie 1989. Revoluția de la Sibiu

    La 34 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, Sibiu 100 % vă propune o trecere în revistă a celor mai importante evenimente ale Revoluției de la Sibiu, așa cum au fost ele reflectate în presa vremii și rechizitoriile militare / dosarele Revoluției.

    Povestea Revoluției de la Sibiu     

    Asociației Sibiu Decembrie 89 rememorează parte din acele grele momente:

    În dimineata zilei de 21 decembrie 89 ora 8.30, muncitorii din Balanța se adună în fața întreprinderii. În același timp, mai mulți oameni din întreprinderile sibiene se adună în Piata Unirii. După un scurt plan de acțiune încep să cânte „Deșteaptă-te române”, mergând în jurul rondului de flori din fața magazinului Dumbrava. După aceasta au strigat diferite lozinci împotriva conducerii comuniste și de solidaritate cu Timișoara.

    Au venit forțele de represiune și cele 28 de persoane au fost bătute în fața a peste 400 de oameni care priveau din apropiere neputincioși la aceste momente dramatice. În acest timp, grupul de la Balanța, aproximativ 35 de muncitori, pleacă spre Piața Mare. În drumul lor cheamă muncitorii de la întreprinderile IPL, IRES și Mecanica. Două autoturisme ARO și un autoturism Dacia au înconjurat grupul din Piața Mare făcând arestări. Milițienii din autoturismul ARO de culoare albastră au arestat 3 persoane plecând cu viteza.

    Autoturismul 1-SB-3634 a demarat în viteză printre revoluționari, cerând respectarea ordinii și liniștii publice. Autoturismul ARO 1-SB-1425 a fost întors cu roțile în sus și a fost incendiat de către o tânără. Piața a fost devenit liberă, mai precis a revoluționarilor. O mare masă de oameni care au cântat ”Desteapta-te, române”, ”Hora unirii” și lozinci de solidaritate cu Timisoara.

    La ora 10.25, de pe str. Gheorghe Lazăr au venit aproximativ 120 de elevi militari de la UM 01512, conduși de ofițerul Cristian Teodorescu și s-au aliniat la aproximativ 15 m de statuia lui Gheorghe Lazăr, cu fața spre Cofetăria Perla și Casa Albastră. După câteva secunde, ofițerul da comanda de foc și fiecare soldat execută în plan vertical un sector de cartușe de război. În acest timp cade prima jertfă pe altarul libertății: Mititel Ioan, 34 ani, împușcat în piept de un grup de persoane mai în vârstă îmbrăcate în uniforme albastre și kaki, fără grade și epoleți aflați în flancul drept al militarilor.

    Piața a fost înconjurată de trupele MI și M Ap N. Revoluționarii au fost udați de către pompieri, s-au aruncat gaze lacrimogene, fumigene și petarde, dar nu s-a părăsit piața până când un grup masiv a început să strige: ”Să mergem în județ!” Au plecat la Județ fără alte distrugeri materiale, luând în grupul lor toată populația care se afla pe strada Nicolae Bălcescu.

    De la câteva zeci de persoane, grupul a crescut ajungând la câteva sute. La Universitatea de pe B-dul Victoriei au fost întâmpinați de soldați cu câini și arme. Rupând acest baraj, mulțimea a ajuns în fața Consiliului Județean, unde au cerut un dialog între ei și conducerea acestuia, lucru care nu le-a fost acceptat. Nemultumiți, revoluționarii au plecat să scoată întreprinderile în stradă mergând pe traseul Spitalul Județean, la gară, unde au fost date jos pancardele comuniste.

    Ajunși în fața întreprinderii Independența, aceștia au forțat poarta întreprinderii, unde au doborât pancartele comuniste și au luat cu ei muncitorii din aceasta întreprindere. Pe tot acest traseu li s-a alăturat un număr foarte mare de persoane, iar în jurul orei 13, au intrat din nou în Piața Mare, manifestând pașnic în tot orașul, după care au plecat la Miliție să ceară eliberarea arestaților.

    S-au purtat discuții cu comandanții Miliției și Securității, lăsând un grup de 9 persoane să cerceteze aceste instituții. Manifestanții au fost eliberați, iar marșul a continuat pe străzile Sibiului. Seara au venit și muncitorii din Mârșa, iar în jurul orei 21, în fata Miliției s-au tras focuri de armă (Diaconu Vasile, mort în 21 decembrie, ora 21, la intersecția străzii Moscova cu Armata Roșie), deoarece revoluționarii au incendiat câteva autoturisme ale milițienilor, protestând împotriva forțelor de represiune. Victimele au fost duse la spital, iar pe tot timpul nopții s-au format pichete de veghe. 

    22 decembrie 1989

    În dimineața zilei de 22 decembrie 89, muncitorii din întreprinderile sibiene au ieșit organizat în stradă. La ora 9.20, la îndemnul unor tineri și sub presiunea străzii, directorul Casei de Cultura a Sindicatelor montează pe copertina acesteia stații de amplificare și se organizează o mare adunare populară. La ora 10.15, în Casa de Cultura a Sindicatelor a luat ființă Forumul Democratic al Județului Sibiu, care în acele clipe dramatice și-a scris platforma program ce a fost citită de pe copertină în fata mulțimii, s-a format conducerea Forumului Democratic al județului Sibiu, nominalizându-se 16 persoane, ce s-au intitulat Comitetul de Apărare al FD al județului Sibiu.

    Din comitetul de apărare au făcut parte:

    Streza Nicolae – preot Rășinari, Stoica Cornel Constantin – inginer Mecanica, Stratulat Emil – dir. Casa de Cultură, Dragu Ioan – colonel rezervă, Crăciun Ștefan – colonel, Țuțurea Moise – dr. inginer Facultatea de Mecanică, Bucur Mircea – inginer Dacia Service, Munteanu Liviu – inginer ICEMENERG, Gavrea Ioana – subinginer IPAS, Mitea Ioan Luca – electronist, Furdui Doina – ICS Marfuri Ind, Cacoveanu Ovidiu – muncitor, Ștefan Ioan – impresar artistic, Grădinaru Mircea – Steaua Roșie, Oprea Mircea – ITA (student), Avram Vasile – scriitor și Petcu Decebal – electrician Balanța. 

    Câteva din Hotărârile Comitetului de Apărare, din prima ședință:
    1. Cooptarea principalelor unități pentru asigurarea populației cu pâine, apă, energie
    2. Asigurarea aparării tuturor bunurilor, paza tuturor obiectivelor economice
    3. Constituirea comitetelor de ordine
    4. Legatura permanentă cu stația de apă
    5. Editie specială de ziar

    La ora 12.10, pe străzile Sibiului și din clădiri au început să se tragă focuri de arma automată. Noua conducere a județului a plecat la Casa Armatei, iar o parte a ocupat Consiliul Județean. Se trăgea atât din Miliție, cât și din unitățile militare. La UM 01512 sunt aduse și retinute toate persoanele suspectate de a fi actionat împotriva revoluției.

    Măcelul din Sibiu a durat mai multe zile, făcând din acesta orașul cu cel mai mare număr de victime raportat la poliție cu un bilanț de 108 morti și 172 răniți.
    La Consiliul Judetean, formațiunea nou înființată care conducea destinele județului, avându-i în frunte pe preotul Streza Nicolae, a fost arestată de către colonelul Crăciun în dimineata zilei de 24 decembrie 89. La Casa Armatei conduceau: Țuțurea Moise, Maxim Aurel, Bucur Mircea și alții care au fost schimbați sub amentintarea cartuș pe țeavă de colonelul Dragomir, impunând o nouă conducere, luând dintre revolutionari doar câteva persoane reprezentative: Maxim Aurel, Lantos Vasile, Bejenaru Grigore și Bucătaru Constantin, formând F.S.N. 

    romania.europalibera.org: Ce s-a întâmplat în 1989 la Sibiu, orașul lui Nicu Ceaușescu, potrivit rechizitoriului procurorilor militari

    21 decembrie 1989 – după Timișoara și București, pe 21 decembrie începeau și la Sibiu, oraș condus de Nicu Ceaușescu, fiul mai mic al lui Nicolae Ceaușescu, revoltele de stradă. Zeci de oameni au manifestat în fața sediului Miliției. Atunci a avut loc o primă intervenție a milițienilor, care voiau să-i împiedice pe manifestanți să ajungă în centrul orașului. Acesta a fost momentul în care au fost reținute mai multe persoane. Miliția cheamă Armata în ajutor. Forţele de ordine ale Ministerului de Interne nu au reușit să-i împrăștie pe manifestanți și au chemat în ajutor Armata. Ordinul era să nu tragă în populație. Militarii scoși în stradă erau de la UM 01512 Sibiu, condusă de colonelul Aurel Dragomir. Nicu Ceaușescu i-a cerut unchiului său, Ilie Ceaușescu, șeful Consiliului politic superior al Ministerului Apărării Naţionale, întăriri pentru paza obiectivelor militare din Sibiu. În noaptea de 22 decembrie, ajunge în oraș un batalion de Vânatori de munte de la Vâlcea, format din 140 militari și 88 geniști.

    22 decembrie 1989 -în dimineața de 22 decembrie, manifestanții au pornit din nou spre centrul Sibiului și s-au strâns în jurul clădirilor Miliției, Casei de Cultură a Sindicatelor și sediului PCR. Sinuciderea ministrului Apărării – generalul Vasile Milea – i-a făcut pe manifestanți să ia cu asalt sediul Miliției, iar angajații au sărit gardul în curtea UM 01512 Sibiu, aflată în apropiere.

    De aici a început haosul – peste tot se auzeau focuri de armă și nimeni nu știa cine trage. După fuga lui Ceaușescu, colonelul Dragomir și-a schimbat atitudinea și a luat măsuri împotriva milițenilor și securiștilor. Astfel, armata a dus 500 de milițieni și securiști în sala de sport a unității, iar ulterior în bazinul de înot, care era golit de apă. Toate aceste fapte sunt descrise de procurorii militari care au anchetat Dosarele Revoluției.

    Primul secretar al CJ de Partid era, în decembrie 1989, Nicu Ceauşescu – fiul preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Pe fondul informaţiilor despre evenimentele din Timişoara, în municipiul Sibiu au început să circule manifeste prin care populaţia a fost îndemnată să se solidarizeze cu populaţia Timişoarei şi să participe la o manifestaţie care urma să aibă loc în ziua de 21 decembrie 1989, în Piaţa Mare din Sibiu.

    În dimineaţa zilei de 21 decembrie, în diferite puncte din municipiu, în principal în zona centrală, au început să se adune din ce în ce mai multe persoane care, pornind de la discuţii restrânse, au ajuns în scurt timp să se manifeste împotriva puterii comuniste din România. Spre centrul oraşului au început să vină muncitorii principalelor întreprinderi sibiene. Deoarece mişcarea de protest a luat amploare, a avut loc o primă intervenţie a forţelor de ordine din cadrul Inspectoratului Judeţean al MI, cu scopul împiedicării concentrării manifestanţilor în zona centrală a urbei. Au fost reţinute persoane din rândul manifestanţilor. O a doua intervenţie a forţelor de represiune (MI) a avut loc în Piaţa Mare, după ce grupurile de muncitori au pătruns în perimetrul pieţei pentru a protesta. La ambele intervenţii a acţionat Plutonul „Scutul”.

    Pentru intervenţii au fost folosite inclusiv două autospeciale ale pompierilor. Acţiunea de represiune a eşuat întrucât forţele de ordine ale MI nu au reuşit dispersarea manifestanţilor.Imediat, de la nivelul Comitetului Judeţean de Partid Sibiu, prin intermediul lui Nicu Ceauşescu s-a solicitat intervenţia armatei. La vremea respectivă, comandantul Garnizoanei Sibiu şi al UM 01512 Sibiu era col. Aurel Dragomir. Acesta, prin declaraţiile date, a arătat că a fost solicitat pentru a interveni cu forţele MApN împotriva manifestanţilor.

    „A mai arătat că, după o discuţie purtată cu inspectorul şef al MI, i-a telefonat lui Ceauşescu Nicu, iar acesta i-a ordonat să adopte măsuri de urgenţă şi să deplaseze efectivele MApN în diverse puncte ale oraşului. În jurul orelor 10:20, col. Dragomir Aurel a purtat o convorbire prin telefon cu ministrul apărării Milea Vasile, iar acesta din urmă, auzind despre solicitarea venită din partea lui Ceauşescu Nicu, a permis scoaterea în stradă a efectivelor MApN, cu indicaţia de a nu se trage în populaţie”, se arată în document. Din acel moment, col. Dragomir Aurel a început să se manifeste ca un coordonator al tuturor unităţilor militare din Sibiu.

    „Până în jurul orelor 12:00, toate subunităţile militare constituite conform ordinelor col. Dragomir Aurel, au ajuns în punctele stabilite (Piaţa Mare, Hotelul Bulevard, Comitetul Judeţean, Liceul Economic, Consiliul Popular Municipal, centralele telefonice din oraş, Întreprinderea Flaro, depozitele de garnizoană etc.). Treptat situaţia s-a tensionat, au apărut ciocniri între demonstranţi şi forţele de ordine, soldate cu deschiderea focului de avertisment. Au apărut primii răniţi prin împuşcare, iar în legătură cu aceste prime victime din Sibiu, se constată că majoritatea manifestanţilor a declarat că au executat foc doar militarii din cadrul UM 01512 Sibiu, având în vedere că, în acel moment, în piaţă nu mai erau prezente alte forţe de ordine”, se precizează în rechizitoriu. În acest context, în Piaţa Mare din Sibiu au rezultat cinci victime prin împuşcare, dintre care una a decedat. Au folosit gaze lacrimogene După evenimentele din Piaţa Mare, numărul manifestanţilor a continuat să crească. Întrucât militarii din piaţă au constituit un dispozitiv circular, manifestanţii s-au retras către străzile adiacente, s-au regrupat şi s-au deplasat către CJ de Partid şi Inspectoratul Judeţean al MI. În faţa sediului inspectoratului s-a manifestat paşnic, fiind scandate în principal lozinci antiprezidenţiale.

    ”Situaţia s-a retensionat, iar în jurul orelor 18:00 manifestanţii au trecut la acţiuni care au vizat atacarea şi pătrunderea în sediile Miliţiei şi Securităţii. Au fost folosite sticle, pietre şi alte obiecte contondente. Acţiunile au culminat cu incendierea mai multor autoturisme parcate în zonă, aparţinând în principal lucrătorilor de miliţie şi securitate. În acest context, cadrele MI au folosit gaze iritant-lacrimogene şi au executat focuri de armă. Uzul de armă efectuat din sediul Inspectoratului Judeţean MI a provocat un deces şi nouă răniri de persoane. În noaptea de 21/22 decembrie 1989, col. Dragomir Aurel a fost de acord ca inspectorul şef al MI Sibiu şi şeful DSS Sibiu să se mute în biroul Comandamentului UM 01512 Sibiu, de unde, cu toţii, urmau să coordoneze represiunea preconizată pentru 22 decembrie. În aceeaşi noapte s-a dispus transferul arestaţilor preventiv din rândurile manifestanţilor ( 25 de persoane ) din arestul MI la Penitenciarul Aiud”, se mai arată în document.

    A doua zi, începând cu primele ore din 22 decembrie 1989, grupuri numeroase de cetăţeni au început să se deplaseze, pe diverse trasee, spre centrul municipiului Sibiu, manifestanţii concentrându-se în principal în faţa Inspectoratului Judeţean al MI, la sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, dar şi în faţa CJ de Partid.

    “Este important de precizat că după evenimentele din 21 decembrie 1989, forţele de ordine ale MI, nu au mai efectuat misiuni în municipiul Sibiu, fiind prezente la sediile unităţilor din care făceau parte. Mai mult, pentru apărarea sediilor Miliţiei şi Securităţii, din ordinul col. Dragomir Aurel, au fost dispuse forţe ale UM 01512 Sibiu şi UM 01606 Sibiu, care au format un cordon defensiv în faţa Inspectoratului Judeţean al MI. În cursul dimineţii de 22 decembrie, col Dragomir Aurel a purtat o discuţie prin telefon cu generalul Ceauşescu Ilie (adjunct al ministrului apărării şi şef al Consiliului Politic Superior al Armatei) în urma căreia s-a decis suplimentarea forţelor MApN din Sibiu cu efective militare din judeţul Vâlcea. În jurul orelor 09:30, manifestanţii aflaţi în faţa Inspectoratului Judeţean MI au devenit agresivi, dorind pătrunderea în clădire. În acest context, cadrele MI, pentru a-i linişti pe manifestanţi, au afişat la etajul trei al clădirii un banner inscripţionat „Noi, miliţia, slujim interesele poporului. Suntem cu voi! Fără violenţă! Organizaţi-vă pentru dialog!”. Evenimentele au luat, însă, în mod subit, un curs neaşteptat după ce, prin mass-media, s-a anunţat sinuciderea ministrului apărării Milea Vasile.

    “Anunţul a determinat mulţimea să nu se mai deplaseze spre Poligrafie, să rămână în faţa Inspectoratului MI şi să reînceapă asaltul asupra acestuia. Evenimentele au fost deosebit de tensionate, violenţele extreme, s-a deschis focul de către cadrele MI, rezultând împuşcarea mai multor persoane, printre acestea fiind şi militarul M.D. care a decedat. Cert este că o parte a manifestanţilor a reuşit să pătrundă cu forţa în clădirea Inspectoratului Judeţean al MI. De aici, civilii s-au înarmat cu arme militare aparţinând cadrelor de miliţie şi de securitate care şi-au abandonat armamentul şi muniţia. După pătrunderea manifestanţilor în sediul MI, de frică, mai multe cadre de miliţie şi securitate s-au refugiat spre UM 01512 Sibiu (aflată în imediata vecinătate) şi au sărit gardul unităţii militare, întrucât pe la punctul principal de acces nu se putea intra din cauza prezenţei unui grup masiv de demonstranţi care se comporta violent cu lucrătorii MI prinşi în zonă”, se mai precizează în rechizitoriu.

    Foc încrucişat

    Concomitent cu deplasarea spre 128 UM 01512 Sibiu, cadrele MI au executat focuri de avertisment. “În acest context, militarii ce asigurau paza UM 01512 Sibiu au deschis focul împotriva cadrelor MI care au pătruns în unitate prin escaladarea gardului. S-a deschis focul inclusiv asupra sediului Inspectoratului Judeţean MI. Urmare acestui eveniment, din rândul cadrelor de miliţie şi securitate care au încercat să se refugieze în incinta UM 01512 Sibiu, a rezultat un număr mare de victime, 19 cadre MI au decedat, 4 fiind rănite. Despre acest tragic eveniment, prin Raport Despre acest tragic eveniment, prin Raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 au fost stipulate următoarele: „Este greu de imaginat cum s-a putut crede că un grup de 25 de cadre MI care au fugit din clădirile instituţiilor lor, din cauza presiunii mulţimii, ar fi fost în măsură să atace şi să cucerească clădirile unităţii militare în care exista un dispozitiv de apărare „beton”, realizat din sute de militari. În afara absurdităţii acţiunii comandată de colonelul Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfăşurarea evenimentului, se fac vinovaţi şi comandanţii Miliţiei şi Securităţii, care se aflau în cazarmă şi care nu au luat măsuri de anunţare a intenţiilor subordonaţilor lor. Dovedind exces de zel, colonelul Dragomir Aurel a condus acţiunea de neutralizare a aşa-zişilor invadatori”.

    Declaraţii relevante

    Cu referire la evenimentele desfăşurate în Sibiu şi nu numai, a fost audiat martorul Rusan Ioan (sediul SPM, 04.10 2018-11/P/2014, vol. IV – Declaraţii, f.130-135), care a spus: „ În decembrie 1989 eram cadru al DSS şi făceam parte din unitatea 0110 – contraspionaj ţări socialiste. Eu am fost şeful colectivului anti – STASI ( serviciul de informaţii al RD Germană), aşa că am luat contact doar tangenţial cu colegii care desfăşurau activităţi anti – KGB. Într-un interviu pe care l-am acordat mai demult, am spus că în decembrie 1989 puterea a fost preluată chiar de cei pe care-i urmăream noi.(….)

    După Revoluţie , când îndeplineam funcţia de şef al Departamentului de Informaţii Sibiu (SRI) am 129 primit ordin să efectuez o cercetare în vederea obţinerii de date pentru clarificarea evenimentelor de la Sibiu din decembrie 1989(….) Cu privire la comandantul UM01512 Sibiu, colonelul Dragomir Aurel, consider că a fost depăşit de situaţie. Era relativ tânăr şi era cunoscută apropierea sa de Nicu Ceauşescu, mergea până la servilism. Atitudinea lui de până la 22 decembrie întăreşte afirmaţia mea, el cerându-i personal aprobarea lui Nicu Ceauşescu de a interveni cu trupe militare în vederea restabilirii ordinii în Sibiu, afirmând că cei de la MI nu fac faţă. După fuga lui Ceauşescu atitudinea lui s-a schimbat, iar deciziile lui au fost nu doar greşite, dar şi lipsite de umanism. Este cunoscut episodul uciderii celor care, în nevoie, de teama maselor populare, au sărit gardul, după ce iniţial a existat o înţelegere în acest sens cu conducerea unităţii militare (…) Nu cred că Dragomir a făcut parte dintr-o diversiune, deoarece era mult prea ataşat de familia Ceauşescu.”

    „Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare, Comisia Senatorială, dosar nr. 53/J.I.3, cu referire la situaţia din Sibiu, conţine următoare concluzie: „Este de menţionat împrejurarea că, deşi asupra clădirilor Inspectoratului Judeţean al MI s-au executat trageri repetate şi intense dinspre UM 01512 Sibiu, niciun cadru MI nu a fost ucis sau rănit în acest sediu, în poziţii de tragere la ferestre sau uşi, ceea ce este de natură să infirme declaraţiile date de militarii UM 01512 Sibiu, care, de regulă, au susţinut versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediul MI asupra unităţii militare. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din constatarea ulterioară a unui număr redus de urme de gloanţe pe pereţii clădirilor UM 01512 Sibiu, precum şi din inexistenţa unor victime în rândul militarilor aflaţi în acele clădiri”, se precizează în rechizitoriu.

    Bilanţul incompetenţei

    Tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, la data de 22.12.1989, începând cu orele 12:00, au mai fost consemnate 5 decese şi 6 răniri prin împuşcare (4 decedaţi şi 4 răniţi au aparţinut MI, 1 decedat şi 2 răniţi fiind civili).

    În curtea Inspectoratului Judeţean MI, în acelaşi interval orar, au mai fost împuşcate mortal 2 persoane, alte 5 fiind rănite prin împuşcare (2 civili decedaţi, 3 civili răniţi, respectiv 2 cadre MI rănite). În spatele sediului Inspectoratului Judeţean MI, au mai fost răniţi prin împuşcare 2 civili. Pe strada Armata Roşie şi în imobilele de pe această stradă (aflate în proximitatea UM 01512 Sibiu) au mai rezultat 21 de victime din care 11 au decedat, iar 10 au fost rănite prin împuşcare ( cu toţii civili).

    Pe strada Gheorghe Gheorghiu Dej şi imobilele de pe această stradă, tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, în data de 22 decembrie 1989 au mai rezultat 17 victime, din care 4 au decedat, iar 13 au fost rănite prin împuşcare (2 militari decedaţi, restul decedaţilor şi răniţilor fiind civili). În Piaţa Mare din Sibiu, urmare a uzului de armă efectuat în zonă, au mai decedat 3 persoane civile. În această zi, în diverse zone ale municipiului Sibiu, alte două persoane au decedat prin împuşcare, iar 15 au fost rănite. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a trecut la organizarea şi executarea apărării obiectivelor de interes public.

    Au existat şi lucrători de miliţie şi de securitate care, încercând să se deplaseze la domiciliile lor, au fost imobilizaţi, agresaţi şi conduşi la UM 01512 Sibiu, unde au fost reţinuţi, diferite perioade de timp, până când Comisia de Anchetă, care a funcţionat în cadrul UM 01512 Sibiu, a dispus punerea lor în libertate, după ce s-a constatat că nu au efectuat uz de armă şi nu au acţionat împotriva manifestanţilor.La rândul lor, cadrele MI şi DSS care au rămas în sediul Inspectoratului au fost preluate şi conduse de către manifestanţi şi militari, în incinta UM 01512 Sibiu, unde au fost reţinute şi ulterior cercetate. Cadrele MI şi DSS care au reuşit să părăsească zona inspectoratului şi nici nu au fost imobilizate de către manifestanţi, s-au prezentat ulterior, ca urmare a comunicatelor tv şi radio difuzate în zilele care au urmat, la UM 01512 Sibiu sau au fost conduse de la domiciliile lor la aceeaşi unitate militară, unde au fost, de asemenea, reţinute şi cercetate de Comisia de Anchetă.

    Reţineri ilegale

    Probele administrate au relevat că, în perioada evenimentelor din decembrie 1989, în sala de sport a UM 01512 Sibiu şi ulterior în bazinul de înot, desecat, au fost lipsite de libertate în mod abuziv peste 500 de persoane. „Persoanele de sex feminin au fost reţinute separat, într-un alt corp de clădire. Declaraţiile persoanelor ce au suferit lipsirea de libertate, arată că acestea, pe perioada reţinerii, au fost supuse unor acte extreme de violenţă fizică şi psihică (sa recurs inclusiv la simularea într-un mod foarte realist, în repetate rânduri, a executării persoanelor reţinute). Totodată, au fost supuse la înfometare şi la diverse umilinţe din partea militarilor aflaţi în pază.

    S-a mai probat existenţa, pe raza municipiului Sibiu, a unei adevărate „vânători de oameni”, ajungându-se inclusiv la situaţii în care cadrele MI rănite şi aflate sub îngrijire medicală la Spitalul Municipal Sibiu, au fost luate cu forţa din această unitate medicală (în pofida protestelor exprese şi vehemente ale medicilor) şi introduse în bazinul de înot al UM 01512 Sibiu, fără asigurarea asistenţei medicale necesare, situaţie în care o persoană a decedat. Probele au mai devoalat că însuşi colonelul Dragomir Aurel a participat la astfel de acţiuni inumane. Reţine atenţia că marea majoritate a persoanelor lipsite de libertate în incinta UM 01512 Sibiu au aparţinut structurilor MI şi DSS din Sibiu, inclusiv personalul civil al acestor structuri fiind reţinut în mod abuziv şi supus unor tratamente inumane”, se mai arată în document. „Având în vedere cele mai sus expuse, rezultă că toate aceste reţineri de persoane, fără temei, cauzatoare de traume, reprezintă tot o expresie a inducerii în eroare şi astfel responsabilitatea incumbă factorilor de decizie ai CFSN şi ai MApN. Mass-media a relatat despre capturărilor aşa zişilor terorişti şi în acest fel opinia publică a fost manipulată în sensul de a fi convinsă că duşmanul terorist chiar există, realitatea fiind, însă cu totul alta. Având în vedere că reţinerile ilegale sub suspiciunea de terorism au fost efectuate de cadrele MApN, rezultă că responsabilitatea pentru aceste conduite incumbă Consiliului Militar Superior şi, implicit, conducerii CFSN”, se mai precizează în document.

    Eroii martiri ai Revoluției de la Sibiu

    Historia.ro: Cazul Sibiului (redăm pasaje relevate din analiza cazului de la Sibiu) 

    Cazul Sibiu a declanşat în anul 1993 un conflict secret, necunoscut de opinia publică, între SRI şi Palatul Cotroceni referitor la raportul întocmit de SRI-Sibiu asupra evenimentelor petrecute în timpul revoluţiei în acest municipiu. Având în vedere precizia informaţiilor pe care le conţinea şi natura lor revelatoare în privinţa celor care cauzaseră mai multe decese în Sibiu, raportul locotenent-colonelului Ioan Rusan a fost încuviinţat de Virgil Măgureanu, director SRI la acea dată, Consiliului Suprem de Apărare, în particular generalului Vasile Ionel, consilierul pe problem de apărare al preşedintelui Ion Iliescu. Vasile Ionel, membru al complotului militar urmărit de Securitate pentru legături cu reţelele de spionaj ale URSS, va reacţiona violent, acuzându-l pe lt. col. Rusan de mistificare, întrucât din raport rezultă că vina pentru morţi din Sibiu aparține Armatei.

    Raportul respectiv vizează evenimentele petrecute atât înainte cât şi după 22 decembrie 1989. Înainte de 22 decembrie 1989 se remarcă, în raportul SRI, două evenimente deosebite care au atras atenţia organelor de securitate şi de contrainformaţii militare. Primul eveniment “ciudat” a fost când în oraş au intrat câteva coloane de maşini înmatriculate în URSS – acest lucru s-a întâmplat şi la Iaşi şi la Timişoara-“în care se aflau doi-patru bărbați, de regulă tineri care nu se cazau la hoteluri, dormind în autoturisme şi nerealizând contacte cu cetăţenii români”. Al doilea eveniment important, prezent în raportul SRI, scoate la iveală locurile fierbinţi în care s-au desfăşurat evenimentele – locurile din care s-a tras.

    În luna martie a anului 1989 au fost capturaţi luptători DIA în timpul unor misiuni de luptă. “Un aspect important îl constituie prezenţa în municipiul Sibiu, în perioada anului 1989, unui detaşament de militari din cadrul Batalionului 404 Buzău – cercetare în adâncime, aparţinând de Direcţia de Informaţii de pe lângă Marele Stat Major al Armatei. Militarii respectivi erau în ţinută civilă, dotaţi cu staţii de emisie-recepţie, au efectuat observări şi fotografieri de pe clădirile situate în vecinătatea unor unităţi ale MApN şi MI şi au consemnat puncte din apropierea acestora sau alte puncte strategice din oraş pe o hartă, cum ar fi hotelurile Continental, Bulevard, BTT, UM 01473. Întâmplător sau nu acestea au fost locurile fierbinţi în derularea evenimentelor din decembrie 1989”.

    (…)

    În data de 21.12.1989, col. Dragomir ordonă – începând cu orele 10:00 – scoaterea militarilor din subordine în municipiul Sibiu, pentru confruntarea cu manifestanţii, aceste forţe fiind secondate în scurt timp de pompieri şi soldaţi ai batalionului de Securitate Sibiu. Primele victime apar odată cu sosirea unuia din detaşamentele de elevi. Militarii au fost întâmpinaţi cu huiduieli, pietre şi sticle incendiare.

    “În acesta situaţie, cpt. Teodorescu Cristian a ordonat foc de avertisment, ordin executat de subordonaţii săi. În aceste moment se înregistrează primele victime la Sibiu”. În urmă acestui incident, lt. col. Dragomir Aurel a raportat la Bucureşti generalului Hortopan Ioan că datorită deschiderii focului de către militari unul dintre elevi a făcut mai multe victime în rândul demonstranţilor. În după-amiaza zilei de 21 decembrie, demonstraţiile populaţiei se extind în diferite zone ale Sibiului, astfel că numărul manifestanţilor creşte la câteva mii. Această rapiditate de extindere a manifestanţilor se datorează focului deschis de către elevii şcolii militare şi omorârea unuia dintre manifestanţi plus rănirea altor patru.

    Există diferite declaraţii a unor martori care susţin că persoana omorâtă prin împuşcare ar fi fost împuşcată de alt manifestant, lucru total neadevărat pentru că ar fi trebuie să fie împuşcat din spate, iar raportul medico-legal arată clar că glonţul a intrat prin faţă şi a ieşit prin spate: “Mititelu Ioan – împuşcat mortal. Aşa cum rezultă din raportul medico legal nr. 4173/III/457/1989 al laboratorului medico-legal Sibiu, moartea numitului Mititelu Ioan a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi împuşcate transfixiante prin hemitoracele stâng. Leziunile sunt urmare unei împuşcări cu glonţ dinainte-înapoi şi uşor de la stânga la dreapta victimei”. După această dată – 22 decembrie – lt. col. Dragomir Aurel a luat numai decizii haotice în ceea ce priveşte deschiderea focului, în special asupra inspectoratului MI, dar şi solicitarea făcută către aviaţia militară de a ridica elicoptere în aer.

    (…)

    Secţia Parchetelor Militare ne-a lăsat o privire de ansamblu asupra tragediei de la Sibiu:“Este de menţionat împrejurarea că, deşi asupra clădirilor Inspectoratului MI s-au executat ulterior trageri repetate şi intense dinspre UM 01512 Sibiu, totuşi nici un cadru MI nu a fost ucis sau rănit în clădirea inspectoratului în poziţii de tragere la ferestre sau uşi, ceea ce este de natură să infirme declaraţiile date de militarii din UM 01512 Sibiu care, de regulă, susţin versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediile MI asupra unităţii militare.

    Aceeaşi concluzie se desprinde şi din constatarea ulterioară a unui număr redus de urme de gloanţe pe pereţii clădirilor UM 01512 Sibiu, precum şi de inexistenţa unor victime în rândul militarilor aflaţi în aceste clădiri. La data de 22.12.1989 au fost reţinute şi izolate în incinta UM 01512 Sibiu majoritatea cadrelor MI, iar în zilele următoare s-au redat sau au fost reţinute şi celelalte cadre, fiecare dintre acestea fiind supuse unei cercetări cu privire la uzul de armă şi activitatea anterioară, după care s-au dispus soluţii de neurmărire penală, cu excepţia a câtorva cadre care au fost trimise în judecată. De altfel în prezent singurul cadru MI care este condamnat definitiv este maiorul Buda Ion, în sarcina căruia s-a reţinut că, folosind pistolul din dotare, a rănit un ofiţer în incinta UM 01512 Sibiu.

    În noaptea de 22-23.12.1989, precum şi în zilele următoare, în municipiul Sibiu a continuat să se tragă. Aceasta s-a datorat stării generalizate de confuzie şi nesiguranţă, informaţiilor nereale ce au fost vehiculate chiar şi prin mass-media, zvonurile alarmate răspândite de diverse persoane neidentificate, suspiciunii generalizate care a făcut ca gesturi minore să fie hiperbolizate. Starea de panică şi nesiguranţă a fost amplificată de un nou element reprezentat de ridicarea în aer a elicopterelor UM 01989 Sibiu, care au executat foc cu mitralierele de la bord la nivelul unor clădiri de unde se presupunea că se trage de către elemente diversioniste. De asemenea, s-au constatat carenţe în conducerea trupelor. Astfel, în multe cazuri, militarii, surescitaţi datorită stresului prelungit la care au fost supuşi, au deschis focul din propria iniţiativă, de multe ori nejustificat. S-au înregistrat cazuri în care persoanele care locuiau în vecinătatea unităţilor militare au fost împuşcate în casele lor, crezându-se că de acolo s-a tras asupra unităţilor militare”.

    (…)

    Morţi şi răniţi     

    Din raportul rechizitoriu al magistratului Dan Voinea, pentru a ne putea face o imagine mai bună asupra evenimentelor întâmplate: Cu ocazia deschiderii focului de către militarii din UM 01512 precum şi alţi militari din garnizoana Sibiu comandată de lt. col. Dragomir Aurel cu data de 22.12.1989 au rezultat mai multe victime. “Astfel, după orele 12:00 în ziua de 22.12.1989 când o parte din manifestanţi instigau împotriva cadrelor MI, pătrund cu forţa în clădirea I.M.J Sibiu, cei mai mulţi lucrători MI, încearcă să se refugieze în curtea UM 01512 sărind peste gardul de plasă al unităţii întrucât la punctul de control nu se putea intra în Unitatea Militară datorită unui grup masiv de demonstranţi care blocau accesul prin acel loc şi se comportau violent faţă de lucrătorii MI prinşi în zonă. Actele de violență au culminat cu o neaşteptată reacţie a militarilor MApN care până la ora sus-amintită colaboraseră perfect cu cadrele MI, şi care în mod nejustificat au deschis focul cu toate armele din dotare, inclusiv cu armament greu împotriva clădirii I.M.J Sibiu şi a lucrătorilor MI”.

    Acest incident sângeros, recunoscut în parte şi de colonelul Moise Gheorghe în sensul că în mod constant a declarat că a tras asupra grupurilor de cadre MI, întrucât au sărit gardul în curtea UM 01512, este relatat astfel de Popa Vasile:“După ce am trecut gardul în curtea unităţii militare fără somaţie s-a tras spre inspectorat şi spre noi. Ne-am aruncat la pământ în faţa clădirii comandamentului considerând că suntem feriţi. Precizez că încă de la gard am strigat că venim să ne predăm, că sunt col. Popa Vasile şeful Miliţiei Municipale. Din poziţia cu faţa la pământ am continuat să strig cele de mai sus cerând să nu se mai tragă asupra noastră”. De la unitatea UM 01512, s-a tras, practic cu toate tipurile de armament, respectiv cu tancuri, mitraliere de pe TAB şi cu aruncătoare de grenade antitanc AG7, cu scopul vădit de a distruge clădirile sediului Inspectoratului MI-Sibiu şi de a omorâ persoanele aflate în această clădire, fapt ce a dus la distrugerea clădirii sus-menţionate şi a bunurilor din aceasta, precum şi la uciderea şi rănirea mai multor persoane. “Din documentele întocmite la UM 01512 rezultă că până la data de 28.12.1989 s-au tras 67.320 cartuşe de 7, 62 mm glonţ scurt obişnuit, 44.800 cartuşe de 7, 62 mm pistol, 4.400 cartuşe de 7, 62 mm glonţ lung obişnuit, 13.200 cartuşe de 7, 62 mm de manevră şi 2.648 cartuşe de 7, 62 mm glonţ scurt incendiar, potrivit historia.ro.  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Dan Barna: „În cele doar 8 luni cât am fost vicepremier am alocat bani pentru repornirea lucrărilor Tribunalului Sibiu”

    Ca urmare articolului «Pe Dan Barna a început să „îl doară grija” de clădirea vechiului Tribunal Sibiu», publicat de Sibiu100%, domnul deputat Dan Barna transmite următorul punct de vedere despre implicarea lui pentru reabilitarea Tribunalului Sibiu:

    Așa cum am afirmat și în conferința de presă a USR Sibiu, sunt legitim revoltat de faptul că România trebuie să plătească din nou sume importante pentru întocmirea documentației necesare reabilitării Palatului de Justiție – Tribunalului Sibiu, iar PNL încearcă să profite electoral de acest subiect, deși este de trei ani la guvernare, ca să nu mai vorbesc de guvernările anterioare.

    Având în vedere importanța Palatului de Justiție pentru sibieni, vreau să vă informez că, în scurta perioadă în care am ocupat funcția de viceprim-ministru, în anul 2021, am făcut toate demersurile posibile pentru ca procesul de reabilitare să fie reluat:

    1. În calitate de coordonator al Ministerului Justiției, am alocat banii necesari în bugetul ministerului pentru lucrările de reabilitare și am reușit să reluăm, la acel moment, procedura de refacere a documentației tehnice și semnarea unui contract pentru un nou studiu de fezabilitate.

    2. Am fost preocupat ca lucrurile să se miște în direcția bună, să se parcurgă pașii necesari și să se îndeplinească criteriile tehnice, să se verifice totul cu atenție pentru a nu fi din nou aruncate la gunoi având repetate întâlniri atât cu conducerea tribunalului, cât și cu cei responsabili din Ministerul Justiției.

    3. Ulterior, am aflat că documentația a fost respinsă pe motiv că nu corespundea cerințelor și au fost întârzieri și blocaje „inexplicabile”.

    4. În momentul în care am fost la guvernare, Palatul de Justiție se afla în administrarea Tribunalului Sibiu tocmai pentru a rezolva părțile birocratice mai ușor de aici. Nici asta nu s-a întâmplat deși, repet, investiția aceasta nu a dus, în ultimii cinci – șase ani, lipsă de alocare bugetară, în bună măsură și prin preocuparea mea consecventă de a se regăsi anual în bugetul public.

    5. După momentul în care USR a fost dat  afară de la guvernare de președintele Iohannis, preocupat în a-și finaliza planul de readucere a PSD la guvernare, am revenit în repetate rânduri cu întrebări și adrese către Ministerul Justiției, pentru a ne informa despre stadiul demersurilor acestui proces de reabilitare.

    6. Cele mai recente întrebări le-am transmis MJ chiar în acest an, când am solicitat informații despre procedurile de aprobare a indicatorilor tehnico-economici, devizul general și soluțiile de finanțare și am întrebat despre acest nou demers de reluare a reabilitării de la zero.

    7. De când sunt deputat în Parlamentul României am negociat și am depus în repetate rânduri amendamente la Bugetul de Stat pentru a avea finanțare, am depus interpelări, întrebări, am încercat să fiu cât mai la curent cu demersurile și să obțin avansarea procesului de reabilitare, dincolo de „hârtii”.

    8. De fiecare dată, am primit foarte anevoios informații despre stadiul lucrărilor de la Ministerul Justiției. Acum aflu că totul pornește de la zero, într-un moment în care, coincidență, PNL intră în campanie electorală.

    Preocuparea mea pentru Tribunalul Sibiu, Palatul de Justiție impunător pe care-l știu din copilărie, este reală și datează chiar dinainte de a fi devenit deputat de Sibiu. Ieșirile publice, așa cum a fost cea din conferința de presă despre care vorbiți în articolul dumneavoastră, nu au alt motiv decât dorința de a-l vedea odată restaurat și ajutat să redevină acel spațiu firesc pentru procesul de justiție din Sibiu și pentru imaginea orașului. Oricât se încearcă politizarea subiectului, este revoltător pentru orice sibian decent că de 21 ani (douăzeci și unu de ani!!!)  PSDPNL, care au guvernat în aproape toți acești ani, blochează perfect conștienți această reabilitare și risipesc bani din buzunarul oamenilor, pentru evidente beneficii imobiliare, chiria pe lună pentru spațiul unde se desfășoară acum Tribunalul Sibiu fiind de 80.000 de euro.

    Având în vedere toate aceste argumente, vreau să întreb:

    Este vina subsemnatului și a USR pentru faptul că atragem atenția că PSDPNL risipesc, termenul corect e jefuiesc, banii sibienilor și ai cetățenilor României în fiecare zi pentru a-și plăti angajații puși politic în instituții,  pensionarii speciali și clientela politică?

    E vina USR pentru că de 21 de ani PSDPNL au condus această țară conform principiului „nu fapte, ci vorbe”, o țară care se dezvoltă cu viteza reabilitării acestui Palat de Justiție din Sibiu?

    Mulțumesc,

    Dan Barna

    Deputat USR de Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ruxandra Cibu Deaconu e alegerea USR Sibiu pentru Primărie

    Astăzi, 16 noiembrie, Cătălin Drulă, președintele USR, a anunțat într-o conferință de presă propunerea USR Sibiu pentru Primăria municipiului. Aceasta este Ruxandra Cibu Deaconu, președinta organizației județene a formațiunii politice menționate.

    La conferința de presă a mai participat Dan Barna, vicepreședinte USR și Adrian Echert, președintele USR Municipiul Sibiu.

    Ruxandra Cibu-Deaconu este președinta filialei județene a USR Sibiu și consilier județean, aleasă în 2020. Este membru în comisia ATOP (de ordine publică).

    „Am primit din partea colegilor această misiune, de a candida la Primăria Municipiului Sibiu pentru funcția de primar, și am acceptat-o nu doar cu onoare, ci și cu foarte multă responsabilitate, pentru că răspunde foarte bine scopurilor pentru care eu am intrat în politică”, a declarat Ruxandra Cibu Deaconu în conferința de presă. Ea a amintit că decizia de a intra în politică a fost declanșată de protestele #Rezist din 2017, cele mai mari proteste de stradă din istoria Sibiului.

    „Când am văzut energia pe care o aveam toți, în stradă, și disperarea tuturor de a face ceva pentru a opri hoțiile, indiferent de cine sunt făcute, de ciuma roșie sau de cea galbenă, am simțit că trebuie să fac pasul cel mare”, a explicat președinta USR Sibiu.

    Activitatea din Consiliul Județean a determinat-o să meargă mai departe și să candideze la primărie. „Acolo, în interiorul instituției, am văzut cum marile partide își împart județul ca pe o pradă, dirijează puterea și banii, de la unul la altul, fără să le pese de oamenii simpli. Iar voi știți la fel de bine că asta se întâmplă în fiecare instituție din România controlată de PSD și PNL”, a mai spus Cibu Deaconu.

    Direcțiile pe care candidata USR Sibiu la primărie își va baza programul politic sunt unele sensibile pentru oraș: străzi, educație, sănătate:

    „Îmi place să spun că Sibiul este o lecție de viață pentru oricine este pregătit să o învețe. Dar, în același timp, Sibiul trebuie să meargă mai departe, să nu stagneze, pentru că astăzi, din multe puncte de vedere, Sibiul bate pasul pe loc. De aceea vreau să fiu în mijlocul acestui nou capitol al orașului, un capitol pe care l-aș numi Sibiul puternic, Sibiul oamenilor”, a declarat Ruxandra Cibu-Deaconu în conferința de presă de lansare a candidaturii.

    „Îmi doresc ca Sibiul să fie orașul copiilor noștri care să nu mai plece către alte țări. Îmi doresc să fie un oraș în care toți prosperă, nu doar cei norocoși sau cu relații la partide. Un oraș care știe să-și asculte oamenii, să-i respecte și să-i pună în valoare”.

    În încheierea discursului său, Ruxandra Cibu-Deaconu a promis că „va creiona” un nou început pentru Sibiu:

    „Educația și sănătatea au și ele nevoie de un suflu nou, de investiții, pentru a fi accesibile și performante. Străzile și piețele Sibiului trebuie să redevină locuri de întâlnire, cu povești și speranțe, cu copii care se joacă și bătrâni care și-au regăsit demnitatea și zâmbetul.

    Dacă voi ajunge primar al Sibiului, promit să ascult, să învăț și să muncesc pentru acest oraș, pentru fiecare dintre locuitorii lui, indiferent de cartier, de statut social sau de povestea lui de viață.

    Cred cu tărie că fiecare vis contează, fiecare voce trebuie ascultată, fiecare speranță este importantă în această călătorie pe care aș vrea să o avem împreună. Și exact asta îmi propun cu această provocare pe care am acceptat-o: să aduc speranță și să creionez împreună cu echipa mea calea spre un nou început al Sibiului.

    Sunt sigură că împreună putem să facem din Sibiu cel mai bun oraș din lume, pentru oamenii care locuiesc aici”.

    Primăria Sibiu a cumpărat Fabrica de Cultură. Municipalitatea a plătit 5,29 milioane de euro

    CITR, cea care se ocupă de insolvență, a vândut Fabrica de Cultură din Sibiu, deţinută de Construcţii S.A., aflată în reorganizare, printr-o procedură de vânzare de succes, către Primăria Sibiu, pentru suma de 5,29 milioane euro, se arată într-un comunicat al CITR.

    „Încheiem cu succes un proiect de salvare a unui spaţiu cu puternice influenţe în peisajul cultural, recunoscut la nivel internaţional. Discutăm despre un loc ce găzduieşte spectacole faimoase, inclusiv Faust, de referinţă pentru Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu. Ne bucurăm că am reuşit să menţinem acest obiectiv în circuitul cultural, cu sprijinul reprezentanţilor Construcţii SA, şi suntem convinşi că noul proprietar – Primăria Sibiu, împreună cu Teatrul Naţional Radu Stanca vor face ca proiectul deja consacrat „Fabrica de Cultură” să treacă la o etapă superioară”, a declarat Călin Părău, Head of Commercial, CITR, potrivit sursei menţionate.

    Fabrica de Cultură este o zonă din Baza de Producţie a Construcţii S.A., rezultată din optimizarea spaţiilor alocate atelierelor de prefabricate mari, preparare betoane, prefabricate mici, confecţii, oţel-beton, reparaţii auto-utilaje, reabilitare clădiri, transmite sursa citată. Prin relocarea acestor ateliere în alte zone ale Bazei, au rezultat spaţiile şi terenurile pe care a apărut Fabrica de Cultură, informează compania.Activul include un teren intravilan de 34.000 de metri pătraţi şi construcţii cu o suprafaţă totală de 6.776 metri pătraţi, se mai arată în comunicat.

    „Un activ care pentru o companie în insolvenţă nu mai este esenţial pentru continuarea activităţii este în continuare vital pentru peisajul cultural al Sibiului. Spaţiul dobândeşte de acum o nouă utilitate şi asigură o continuitate culturală pe termen lung. În acelaşi timp, generează o sumă însemnată pentru acoperirea datoriilor pe care compania le înregistra la momentul intrării în insolvenţă. Vânzarea în valoare de 5.29 milioane de euro plus TVA a fost realizată la 100% din valoarea de piaţă a activului, determinată de evaluatorul desemnat în procedură”, a adăugat Raluca Ciortea, Project Manager în cadrul CITR, conform sursei menţionate.Fabrica de Cultură este situată în zona periferică a oraşului Sibiu, pe strada Triajului nr. 1, judeţul Sibiu, cunoscută drept zona industrială est, transmite compania. Zona a cunoscut o dezvoltare continuă, orientată, în special, spre sectorul industrial, iar în ultimul timp, beneficiază şi de o conversie spre rezidential, potrivit datelor comunicatului. Accesul auto este facil, pe o stradă asfaltată, iar amplasamentul include terenul, alături de construcţii de tip industrial şi bunuri mobile sau echipamente încorporate, adaugă sursa citată. Valoarea totală a bunurilor propuse spre valorificare este de 5,29 milioane de Euro , iar evaluarea bunurilor propuse a fi valorificate a fost efectuată de către ETOS Business Valuation & Advisory, se mai arată în comunicat.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Dumitru Budrala: ”Astra Film Festival e despre lumea noastră, despre problemele noastre, despre viaţa noastră. Şi despre visele noastre”

    De 30 de ani oferă sibienilor unul din cele mai ”internaționalizate” evenimente. Și de o viață asta face: documentează, filmează, editează, creează producții cinematografice și trăiește pentru și prin film. A făcut posibil, an de an, ca Sibiul să fie gazda celor mai noi și importante proiecții. Și a adus aici unii dintre cei mai cunoscuți profesioniști din industria filmului. La ediția 30, Dumitru Budrala se confesează pentru cititorii noștri.

    ”Documentarul, una din cele mai puternice forme de artă contemporană”

    Ce înseamnă 30 de ani pentru un eveniment de anvergura Festivalului Astra Film?

    Ştiu că ,,30 de ani” sună solemn, dar, credeţi-mă, eu nu ştiu când au trecut. Ţin minte că un jurnalist sibian mi-a cerut, la sfârşitul primei ediţii, din 1993, să fac un bilanţ al festivalului, pentru ziarul la care lucra. ,,Ce bilanţ, domnule, i-am zis. Vorbim peste 30 de ani.”  A râs, dar s-a uitat destul de condescendent la mine, ca la cineva care nu are chiar toate ţiglele pe acoperiş. Bun, termenul a expirat, dar asta nu dovedeşte neapărat că jurnalistul se înşela. Suntem într-un oraş care, prin anii 2000, nu mai avea săli de cinema şi continuăm să fim cel mai longeviv festival de film, nu doar documentar, din România. Dincolo de succesele unei ediţii sau alteia, de ecoul lor, de locul pe care şi l-a câştigat festivalul în cinematografia internaţională, 30 de ani înseamnă un tip de validare pe care numai timpul îl poate da.

    Care sunt punctele forte ale ediţiei cu nr. 30?

    E o ediţie aniversară, în care am selectat 130 de filme din 40 de ţări. Multe din ele vor fi prezentate la Sibiu în premieră mondială. Sunt şi 17 filme româneşti, atât ale unor autori consacraţi, cât şi ale unor tineri despre care veţi mai auzi. Îngăduiţi însă să nu fac, înaintea competiţiei, nici o nominalizare. Vă invit însă să nu rataţi trei din filmele programte la Astra în afara concursului: „Leviathan” şi „De Humani Corporis Fabrica”, de Lucien Castaing-Taylor şi Verena Paravel şi „Bogota Change”, de Andreas Mol Dalsgaard.

    Dacă de la Hollywood nu mai scapă niciun film altfel decât politicaly correct, care e direcția în zona  filmului documentar? Se păstrează trendul?

    Astra a nu are o agendă tematică şi niciun ghid de tratare a acestor teme. Sunt filme de autor. Uneori, acelaşi subiect e prezentat în festival din unghiuri foarte diferite.

    Retrospectiv, puteţi puncta câteva din particulariţăţile evoluţiei filmului documentar?

    Am mai spus-o, documentarul a ajuns astăzi una din cele mai puternice forme de artă contemporană, este sufletul şi conştiinţa cinematografiei. E o cinematografie a realităţii, a cărei forţă poate fi superioară oricărei ficţiuni.

    Dumitru Budrala. Foto: Sibiu 100%

    Astra film junior ”e cea mai mare satisfacţie a noastră”

    De ceva ani derulaţi cel mai mare proiect junior din Sibiu, pe care l-ați gândit ataşat festivalului. S-a dovedit un experiment de succes și în ceea ce privește interesul copiilor pentru perimetrul audio-vizualului? Cum simțiți, în acest sens, generația care vine din urmă?

    Astra film junior e un proiect pe care l-am început în 2009. L-am diferenţiat, pe categorii de vârstă, am reuşit să-i atragem atât tematic, cât şi prin noile tehnologii, filmele full dome pe care le difuzăm în Domul amplasat în centrul oraşului. Unii dintre aceşti copii  au intrat pentru prima dată într-o sală de cinema la Astra. Astăzi, sunt zeci de mii de copii şi tineri care vin an de an şi asteaptă deja, ne trimit semnale, reîntâlnirea cu festivalul. E cea mai mare satisfacţie a noastră şi ne ,,încarcă” extraordinar şi pe noi, ne motivează să contiunuăm.

    Desigur zona administrativă / organizatorică vă ocupă o mare parte din timp. Reușiți să vă alocați resurse și pentru partea creativă, pentru că, vreți – nu vreți, nu puteți ”scăpa” de vocația dumneavoastră de regizor?

    Astra nu e organizat de o armată de profesionişti, împărţiţi în departamente specializate. Se va întâmpla şi asta,  peste 30 de ani. Deocamdată, suntem o mână de oameni, aşa încât să spun că festivalul e cronofag ar fi un eufemism:  te preia, te acaparează şi îţi acaparează viaţa fără rest.

    Astra Film e doar una dintre preocupările dumneavoastră. Puteți să ne spuneți câte ceva din surprizele pe care le pregătiți în materie de film?

    Nu e o ,,preocupare”, e copilul nostru și e unul foarte gelos, care are nevoie tot timpul de atenţie. Dar filmul a fost mereu în capul meu. Am mereu zeci de proiecte în plan, văd un film în orice se află în jurul meu. Așa sunt eu. Și mă bucur să vă spun că la această ediție aniversară voi aduce în fața publicului o surpriză, un film la care lucrez de mai mulți ani, care va fi prezentat work-in-progress. Este un film despre oamenii munților, despre păstorit, transhumanță, mituri, despre drumurile pe care le fac acești păstrători ai tradițiilor milenare. Acești oameni nu își propun să păstreze tradițiile. Vor doar să trăiască așa cum simt ei că e bine. Și  sunt bucuros că am reușit să vorbesc prin film despre viețile lor, simple în esență, dar atât de profunde în toate înțelesurile.

    Dumitru Budrala. Foto: Sibiu 100%

    ”Evadarea în Mărginime, vara, e  o vizită în Paradis”

    Cum gestionați tumultul pe care îl implică un astfel de eveniment (AFF) cu nevoia de tihnă pe care o trădează evadarea dumneavoastră predilectă către Mărginimea Sibiului?

    Defectuos, aşa îl gestionez. Evadarea în Mărginime, vara, e  o vizită în Paradis. Doar că festivalul e în octombrie, l-am ţinut în vremea pandemiei şi în septembrie. Prin urmare, cine are timp, vara, când festivalul bate la uşă, să întârzie în paradis?  Încerc să ajung, să-mi trag sufletul, după festival, ori de sărbători. Pe apucate.

    Ce le-ați spune celor situați în antecamera nehotărâților, care nu au ajuns, niciodată, la un festival Astra film?

    Că sunt absolut sigur că unul din filmele festivalului, poate cel care se aşteaptă cel mai puţin, e făcut pentru ei. Poate dintr-o perspectivă pe care nici nu şi-au imaginat-o. E despre lumea lor, despre problemele lor, despre viaţa lor. Şi despre visele lor. Merită să deschidă uşa.

    CITEȘTE și: De 30 de ani, la Astra Film Festival se dă tonul filmului documentar

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Conexiune alternativă pentru bicicliști, în zona podului de pe str. Rusciorului

    Primăria Sibiu, prin constructorul CON-A, a început lucrările de creare a unei conexiuni alternative pentru bicicliștii care utilizează pista de pe malurile Cibinului, în zona podului de pe str. Rusciorului.

    “Pistele pentru biciclete de pe malurile Cibinului au fost bine primite și sunt utilizate de sibieni. Din economiile realizate în acest proiect, vom realiza o a doua conexiune între pistele existente în zona podului peste Cibin din dreptul străzii Rusciorului. Dacă în prezent pistele traversează podul la nivelul carosabilului, pe strada Cibinului și Târgu Fânului, prin această nouă conexiune vom crea piste pe sub podul de pe str. Rusciorului. Bicicliștii care se îndreaptă către cartierele Reșița, Gușterița sau zona industrială est vor avea o alternativă mai sigură, care nu se intersectează cu traficul auto”, a declarat Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.

    Noua conexiune va lega tronsonul de piste pentru biciclete dintre Podul Maria Tereza și podul de pe str. Rusciorului, care are ca punct de sfârșit malul drept al râului, de tronsonul 6, care are ca punct de început zona aceluiași pod, dar de pe malul stâng al râului, din dreptul străzii Rusciorului. Legătura principală va traversa pe sub pod, iar cea de-a doua, care va fi utilizată în cazul în care nivelul râului va crește, traversează râul înainte de podul de pe Rusciorului și ajunge pe celălalt mal, în zone magazinului LIDL, unde se va face joncțiunea cu pista existentă și pasarela circulară.

    Lucrările vor presupune:

    • Amenajarea malului stâng a râului Cibin în vederea creării pistei pentru biciclete
    • Execuția de rampe în amonte și aval de pod
    • Amenajarea pistei pentru biciclete, cu iluminat și balustrade, și marcajele caracteristice
    • Lucrări de reparații la culeea podului peste Cibin

    Valoarea investiției este de 4 milioane de lei, lucrările urmând să se încheie până la finalul acestui an.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Gura păcătosului adevăr grăieşte

    Pe lângă otrăvurile clasice pe care le înghiţim noi, românii, de mai bine de un sfert de veac – de la otrava politică la cea socială şi de la cea din farfurie la cea din farmacie –, iată că ne-am mai pricopsit şi cu o bombonică otrăvită pe tortul umilinţei naţionale: filmul ”Arsenie. Viaţa de apoi”. N-am văzut filmul, doar câteva secvenţe şi mi-a fost deajuns să înţeleg că e cianurat. Aşa că am făcut ascultare de cuvântul Sfântului Evenghelist Matei: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Dar…

    …am urmărit, totuşi emisiunea de pe canalul Digi 24, care l-a avut invitat pe regizor, Alexandru Solomon. Cine doreşte, se poate servi, dând click pe Digi 24 arhive. Am vrut să înţeleg cine mânuieşte păpuşa şi cu ce scop. Ca să înţelegeţi, voi cita din prestaţia invitatului emisiunii şi voi adnota câte o afirmaţie. Zice regizorul că a făcut filmul pentru că „Arsenie Boca e peste tot”. Deci iată ce-i deranjează! Folosesc pluralul, pentru că regizorul nu e nicidecum singur. Filmul se vrea „o punte de legătură şi de discuţie între pupătorii de moaşte şi drogaţii de la festivaluri”, adică între conservatorii şi progresiştii în care e scindată societatea, ca să o spunem elegant. Aşa că în ce s-au gândit să se bage, că nu mai aveau în ce? În părintele Arsenie Boca. Dar nu-i spun „părintele”, ci doar Arsenie, pentru că au impresia că s-au tras de şireturi cu Sfântul Ardealului, cum îl are la evlavie poporul. Am făcut multe interviuri cu oameni care l-au cunoscut direct pe părintele Arsenie şi ştiu ce vorbesc, când spun evlavie. Dar onor regizorul zice că oamenii „merg la Arsenie din disperare”, cică am fi noi, românii, într-o depresie gravă şi de aceea căutăm sprijin la cer. Arsenie „e sfântul acestor oameni”. În concepţia regizorală – un fel de antidepresiv naţional! Nu mă mir, din moment ce în interviu credinţa este numită „gândire magică”, iar ajutorul dat de părintele Arsenie atâtor şi atâtor oameni  este numit „ficţiune”.

    Mai apare pe tapetul emisiunii şi un alt subiect, numit de regizor „afacerile din jurul pelerinajelor religioase”. Nu mă mir, că banii Bisericii stau în coastele schimbătorilor de bani de muuultă vreme. Dar cea mai mare surpriză vine când gura păcătosului adevăr grăieşte şi recunoaşte că a organizat cu figuranţii de platou, pe care i-a şi plătit pentru asta, un „pelerinaj”, o „înscenare” – chiar Solomon o numeşte aşa – cu oameni care au mai trecut prin filmări şi care acceptă să joace roluri de „pelerini”. Şi cică filmul ar fi un „documentar”. Pentru festivalul de filme documentare (!!!) Astra Film ar fi o ruşine să includă această făcătură în program şi un scuipat pe obrazul sibienilor, pe care părintele Arsenie Boca i-a onorat în decursul timpului cu prezenţa şi binecuvântarea sa.

    Desigur, emisiunea a fost mult mai lungă, mai tărcată şi mai jignitoare la adresa României profunde, pe care de altfel omuleţul nostru nici că o înţelege, că nu-i este dat. El are altă treabă: cu „analfabetismul istoric” şi „analfabetismul religios” al românilor, cu Biserica ortodoxă, dogmatic „închisă, fixistă”, în timp ce – zice el – partea vie a credinţei evoluează, oamenii sunt pe internet, sunt conectaţi la modernism. „Biserica ortodoxă trebuie să se deschidă spre aceste provocări” – zice el. Ha!

    Nucă tare Biserica asta ortodoxă, care stă în gâtul progresiştilor. Nucă tare şi Părintele Arsenie Boca! Decât să vă otrăviţi cu filmul Arsenie, mai bine citiţi Cărarea Împărăţiei  de Părintele Arsenie!   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Strigătul

    Se spune, în Evanghelia de azi, că „Dumnezeu este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi” (Luca 6, 35). Este bun și milostiv, fiindcă aceasta este ființa divină. Iar noi toți, din această milostivire ne mântuim.

    Dar ceva nu trebuie să neglijăm: iubirea lui Dumnezeu iartă numai cât suntem aici, pe pământ. Dincolo, în veșnicie, este judecata, adică dreptatea cu fiecare.

    Aici este iubirea nesfârșită, dincolo este dreptatea și plata. Aici este milostivirea, dincolo este pecetluirea. Aici este iertarea, dincolo selectarea. De aceea Mântuitorul spunea „umblați până aveți lumina cu voi”, pentru că dincolo nu știm unde ne trimite judecata.

    „A umbla” înseamnă a folosi fiecare moment din viață ca șansă de mântuire. A nu irosi „oferta” milei lui Dumnezeu de acum, spre toți. Făcând și noi la fel, iubind și iertând pe aproapele nostru.

    Fer. Augustin îndemna: „Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l! Ca să nu fie, astfel, doi oameni răi”. Adică el și cu mine. Aceasta este rațiunea mântuirii noastre. Iar Sf. Ioan Gură de Aur completa: „Dacă nu îți poți iubi dușmanul, măcar nu îți dușmăni aproapele”.

    A nu ierta este o șansă ratată. Evlavia sinceră se frământă, să nu rateze nimic. Pentru că – scria Pr. Arsenie Boca – „Va veni, pentru fiecare, ceasul lui Toma, când Iisus ne va chema să-I pipăim rănile pe care I le-am făcut… Dar atunci va fi prea târziu”.

    Paradoxal, câtă vreme Dumnezeu e contestat, este încă vremea milostivirii. Dar aceasta nu merge la nesfârșit. Merge până la judecată, când nu mai putem contesta nimic. De aceea Sf. Isaac Sirul spunea: „Tăcerea va fi vorbirea veacului ce va să fie”. Adică amuțirea, în ascultarea sentinței.

    Până atunci, omule să nu taci, ci strigă din răsputeri, după milostivirea lui Dumnezeu. Strigă, nu fii neghiob. Pentru că  Dumnezeul nostru este așa de bun, încât ascultă și de gura noastră rea.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ce fericiţi eram

    Ce fericiţi eram pe când nu ştiam ce fericiţi eram! Desigur, acum, în timp de, dar mai ales după „război”, mulţi viteji se arată – zice o vorbă românească. Vom trăi – Doamne ajută! – şi vom vedea. Un lucru este cert: ceva e putred în Danemarca, vorba lui Hamlet. Nu vreau să intrăm în teoriile conspiraţiei fără informaţii de primă mână, dar nici să înghiţim din nou gulgute otrăvite tip „liliacul virusat de chinezi a fost mâncat”, că poporul român nu-i prost. E doar fraier, dar asta este altă poveste.

    Pin urmare, din perspectiva unui nas de jurnalist, suntem în plin război împotriva ordinii democrate de sorginte creştină a unei Europe tradiţionaliste greu de destructurat din temeliile ei. În loc de o asociere a unor state naţionale care să contribuie împreună la prosperitatea unui continent creştin, Uniunea Europeană s-a prins în hăţişul birocratic propriu, necesar susţinerii unei structuri politice împotriva firii.

    Deci o fundătură. Şi oridecâte ori omenirea a intrat într-o fundătură, a fost nevoie de un cataclism care să o demoleze din temelii şi să permită o nouă construcţie socială. Vezi fundătura marilor imperii, care au trebuit destructurate prin primul război mondial, vezi nuca tare a statelor naţionale creştine, care au trebuit destructurate prin al doilea război mondial, altfel experimentul comunist n-ar fi putut fi băgat pe gâtul Europei.

    Acum impasul e dublu. Un al treilea război mondial ar duce la distrugerea planetei însăşi, având în vedere puterea armamentului cumulat, aşa că nu-i de riscat. Iar ca să te războieşti doar cu oamenii, e nevoie de o reţetă de succes, precum lagărele de exterminare în masă. Nimic nou sub soare. Azi barăcile sunt marile oraşe, iar zyklon B a devenit vaccinul!

    Dar – spunea părintele Iustin despre vremurile de grea încercare care vor veni şi cărora românii numai uniţi în omenia lor străbună şi întorşi la Hristos vor face faţă – „atunci nu se vor mai atinge de trupurile voastre, cum au făcut cu noi în puşcăriile comuniste, ci de sufletele voastre!” Ceea ce se şi întâmplă. Române, creştine, nici ura Mariei Tereza, prin tunurile lui Bukow care au dărâmat biserici şi mânăstiri în toată Transilvania, nici torţionarii diabolici de la Aiud, Piteşti şi de aiurea, nimeni n-a reuşit în 2 000 de ani de creştinism să-ţi facă ce ţi-a făcut un virus: să te oprească de la Sfânta Împărtăşanie cu Hristos, Mântuitorul tău. Ai grijă mare, să nu ţi se întâmple şi a doua oară, că iar ni se pregăteşte „ceva”.

    „Atunci nu va mai fi nevoie de puşcării, căci omenirea întreagă va fi o mare puşcărie” – a mai spus părintele Iustin. Şi iată-ne ajunşi la altă perspectivă din care pot fi privite lucrurile: „Dumnezeu a dat drumul la îngerul morţii pe pământ, pentru păcatele noastre grele.” A spus-o cândva părintele Ghelasie, un alt păstor sfinţit al turmei româneşti. Căci sub picioarele noastre este îngropată o ţară! 30 de milioane de avorturi.

    Am dat cu pietre în biserici, am batjocorit  patria străbună, am lăcomit, ne-am destrăbălat, am viclenit şi am lenevit peste măsură.  Acum avem de ales între soarta cetăţii Ninive, sau cea a Sodomei. Acum avem de ales între chilie sau celulă. Dacă românul va sta baricadat pe provizii ca hărciogul şi va cere tancuri pe străzi, va avea parte de un viitor cu zăbrele. Dacă însă va avea înţelepciunea să şteargă praful de pe Sfânta Scriptură şi de pe omenia strămoşească, să întindă o mână de ajutor unui vecin şi să zică o rugăciune, ar putea să răzbească. Vedem acum ce fericiţi eram pe când nu ştiam ce fericiţi eram!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Berea Augusta și ingredientul secret ce o face specială: „Răbdarea. Pun lucrurile împreună și le las să își urmeze cursul firesc”

    La poalele Munților Făgăraș, într-un cadru idilic, e „Bere, nu poveste”. Ei bine, cu toate că acesta este sloganul Berii Augusta, „personajul” nostru principal din această ediție, noi vă vom spune, în cadrul campaniei „Produs în Sibiu”, o poveste cu origini în anul 2014 și începută, propriu-zis, fix când a debutat și pandemia de coronavirus.

    Costin Bădilă este cel care stă în spatele brandului Augusta. Este din Avrig, „un oraș minunat, la poalele Făgărașilor”, după cum însuși mărturisește, și se consideră „destul de norocos să fi reușit să realizez acest proiect, la care m-am gândit de prin 2014”.

    Până în acel an, activitatea sa s-a centrat pe agricultură. A fost manager de complex zootehnic, în domeniul porcinelor, iar între 2013 – 2016 a ocupat și funcția de vicepreședinte al Patronatului Crescătorilor de Porci din România. „În acestă calitate, dar și ca simplu cetățean, am vizitat multe țări cu tradiție în fabricarea berii în Europa – Belgia, Germania, Austria, Italia. Și acolo am văzut că oamenii se identifică foarte frumos și ușor cu berăria locală. Berile care mi-au arătat ce înseamnă, de fapt, o bere, le-am băut în Belgia. Am început să îmi dau seama că berea e mult mai mult decât ceea ce primeam noi ca și consumatori români. În 2018 am început efectiv proiectul, de la stadiul de câmp. Fabrica de bere este construită pe un teren ce a aparținut dintotdeauna familiei mele. La intrarea pe Valea Avrigului pe partea stângă, e un teren pe care l-am folosit pentru autoconsum, când am fost copil se cultivau cartofi. Simțeam că terenul e destinat unui viitor mai complex”, povestește Costin Bădilă. Astfel, a vrut să își demonstreze lui, înainte de toate, că „se poate și în România”.”Dintr-un orogliu, din dorința de a demonstra mie în primul rând, dar și celor din jur că se poate și la noi!”, mai spune Costin.

    11 ianuarie 2019

    După multe documentații și acte, 11 ianuarie 2019 a fost ziua în care a început efectiv ridicarea fabricii. Prima bere a fost produsă în octombrie 2020 și a vândut-o în 19 decembrie 2020. „Pentru că fabrica a fost finalizată în momentul în care a debutat pandemia – un lucru care pe mine m-a făcut să înțeleg că e bine să fim poate mai mult ancorați cu picioarele pe pământ -, în 2020, când trebuia să încep, de fapt n-am început. Exact când a venit pandemia am terminat fabrica. Am făcut tot felul de teste, experimente, în perioada în care a fost pandemia și ne-a blocat”, susține Costin.

    Inspirație din Belgia

    Numele berii sale pune în evidență cuvântul „gust”, iar „a”-ul de la final amintește de orașul său natal, Avrig.

    În prezent, Costin are două sortimente de bere: bere blondă, pe care o deține tot timpul, și Augusta Red, o bere roșcată, inspirată de acele beri pe care le-a băut în Belgia. „Mai am în minte o imagine poetică, de când beam o bere Red într-o piațetă și cum s-a oglindit soarele în ea…”, spune Costin.

    Echipamentele din fabrică sunt moderne, 100% automatizate, dar Costin are un secret când vine vorba de prepararea berii. Pe lângă ingredientele postate și pe etichetă, mai are unul secret: răbdarea. „Pun lucrurile împreună și le las să își urmeze cursul firesc. Am răbdarea ca berea să se facă, nu să o fac”, consideră berarul.

    „Mi-am propus să fiu în casele oamenilor

    Cei curioși pot vizita fabrica de bere de la Avrig, pot avea parte de tururi ghidate și mici degustări. Un serviciu inedit pe care îl oferă Berea Augusta este livrarea la domiciliul clientului. „Aș crede mult prea multe despre mine dacă m-aș pune acolo pe Valea Avrigului, oricât de frumos ar fi, și aș sta cu mâinile în sân. Eu nu sunt prezent în marile lanțuri de desfacere. Nefiind prezent pe rafturi, mi-am propus să fiu în casele oamenilor și să nu le dau niciun alibi: E bună Augusta, dar nu am găsit, nu am avut timp să cumpăr. Nu trebuie să îți faci timp să te duci să cumperi, ci doar să scrii un mesaj pe WhatsApp. Cam minim 12 sticle, transport gratuit în Sibiu, Șelimbăr, Cisnădie, localitățile din jur”, povestește Costin.

    Comenzile plasate dimineața pot fi onorate cel mai târziu în 24 de ore. Cele plasate după-amiază vor fi livrate în 36 de ore. „Mă simt mândru pentru ce am făcut. Mai e mult de muncit până unde îmi doresc să ajung! Cel mai mândru m-am simțit când am mers pe dealurile de la Săcădate. E o panoramă extraordinară a Țării Oltului și se vede fabrica, undeva, înainte de creasta Făgărașilor și am zis: Am făcut ceva și am modificat panorama”, adaugă berarul. 

    Berea Augusta se găsește în hotelurile terasele și restaurantele din zona istorică a Sibiului, în magazinele Transagape, la „Mangalița de la Racovița” de pe strada Turnului nr. 19 din Sibiu, dar și la Corner Shop Non Stop de pe strada Oituz. Fabrica are și site, dar și pagină de Facebook. Următorul eveniment la care Costin va duce Berea Augusta este OktoberFest din 23 septembrie, organizat până în 1 octombrie la Brambura Park din Avrig.

    CITEȘTE și: PRODUS ÎN SIBIU. Economia și artele au creat “Sabless Atelier”, o mică afacere de familie centrată pe feminitate – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bilanţul ITM Sibiu pe primul semestru 2023

    Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu informează că, potrivit datelor din registrul general de evidență a salariaților, din numărul total de 15372 angajatori activi înregistrați în județul Sibiu la data de 30.06.2023, 87,53% îl reprezintă microîntreprinderile, 9,81% societățile mici, 2,19% societățile mijlocii și 0,47% societățile mari.

    În primul semestru al anului 2023 inspectorii din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă și Compartimentului Muncă Nedeclarată din cadrul instituţiei au efectuat un număr total de 1.143 controale, prilej cu care au fost dispuse 1063 măsuri pentru deficienţele constatate şi au fost aplicate 600 sancţiuni contravenţionale, din care 157 amenzi în valoare totală de 1.832.900 lei și 443 de avertismente. Munca nedeclarată cât și munca subdeclarată au efecte negative pe termen scurt dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor sociale și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.

    Inspectorii au efectuat 986 controale în care unul din obiectivele principale este identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată și subdeclarată. Au fost identificate 95 persoane care lucrau fără forme legale la un număr de 45 agenţi economici.

    Au fost aplicate 47 sancţiuni contravenţionale pentru cele patru forme de muncă nedeclarată, respectiv 44 amenzi în valoare de 1.480.000 lei și 3 avertismente. Totodată, în urma unei acțiuni realizate de I.T.M. Sibiu cu reprezentanți ai altor instituții de control din județul Sibiu la unități din județul Sibiu, care prestează activități de creștere și comercializare a peștelui, au fost aplicate 1 amendă în cuantum de 1500 lei și 4 avertismente scrise. În urma verificărilor au fost dispuse un număr de 7 de măsuri de remediere a deficiențelor constatate.

    Controale comune cu instituții de control din județul Sibiu

    Serviciul Control Relații de muncă a efectuat un număr total de 45 controale comune cu reprezentanți ai altor instituții de control din județul Sibiu, respectiv Prefectura Sibiu, DSP Sibiu, IPJ Sibiu, Inspectoratul de Jandarmi General de Brigadă „Mihail Rasty” al Jud. Sibiu, Biroul pentru Imigrări al județului Sibiu, DSVSA Sibiu. Cu această ocazie au fost dispuse un număr de 64 măsuri de remediere a deficiențelor constatate și au fost aplicate un număr de 18 sancțiuni contravenționale, respectiv 7 amenzi în cuantum de total de 47.500 lei și 11 avertismente scrise.

    În perioada 08.05 – 14.05.2023 Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, împreună cu Biroul pentru Imigrări al județului Sibiu, au desfășurat acțiuni de control având ca scop combaterea muncii nedeclarate și angajarea ilegală a străinilor pe teritoriul României. Cu această ocazie au fost efectuate un număr de 18 controale, aplicându-se 5 amenzi contravenționale în valoare de 29.500 lei și 12 avertismente scrise. De asemenea, au fost dispuse 35 de măsuri de remediere a neconformităților constatate. De asemenea, începând cu luna mai 2023, împreună cu reprezentanți ai I.P.J. Sibiu și ai Biroului pentru Imigrări Sibiu, instituția noastră desfășoară săptămânal acțiuni comune de control având ca scop combaterea muncii nedeclarate și angajarea ilegală a străinilor pe teritoriul României.

    Un alt control a avut loc în 17.05.2023. Inspectori de muncă din cadrul I.T.M. Sibiu, împreună cu reprezentanți ai IPJ Sibiu au efectuat o acțiune de control identificarea cazurilor de munca nedeclarată la angajatorii care își desfășoară activitatea în domeniul transportului public de persoane, în regim taxi, pe raza municipiului Sibiu. Au fost efectuate un număr de 22 controale în care au fost dispuse un număr de 29 de măsuri de remediere a deficiențelor constatate și au fost aplicate un număr de 18 sancțiuni contravenționale, respectiv 8 amenzi în cuantum de total de 131.500 lei și 10 avertismente scrise. Un număr de 4 angajatori verificați au fost sancționați cu amenzi în cuantum de 80.000 lei pentru primirea la muncă a 4 persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă iar un angajator a fost sancționat cu amendă în valoare de 20.000 lei pentru netransmiterea în REVISAL a unui contract individual de muncă.

    Campanii împotriva muncii nedeclarate

    În primul semestru al anului 2023 s-a desfăşurat la iniţiativa Inspecţiei Muncii, Campania naţională pentru identificarea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care desfășoară activitate în domeniul construcțiilor. Inspectorii de muncă au verificat un număr 36 de agenți economici din judeţul Sibiu, fiind constatate deficiențe pentru care s-au dispus 30 măsuri de remediere și au fost aplicate 8 amenzi contravenționale în valoare de 280.000 lei și un avertisment. Un număr de 8 angajatori verificați au fost sancționați cu amendă contravențională pentru primirea la muncă a 14 persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă iar un angajator a fost sancționat cu avertisment pentru transmiterea cu întârziere în REVISAL a 5 contracte individuale de muncă.Tot în cadrul acestei campanii au fost constatate deficiențe pentru alte încălcări ale prevederilor legale, fiind acordate 7 avertismente și 3 amenzi în valoare de 8.300 lei pentru lipsa evidenței orelor de început/orelor de sfârșit a activității, transmiterea datelor în REVISAL cu elementelor contractului individual de muncă pentru care există dovada executării acestuia și neeliberarea adeverinței de vechime la încetarea activități.

    Tot la iniţiativa Inspecţiei Muncii s-a desfășurat Campania naţională privind verificarea modului în care angajatorii români, agenții de muncă temporară precum și furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă respectă prevederile legale referitoare la relațiile de muncă și la regimul juridic aplicabil străinilor pe teritoriul României.În perioada de desfăşurare a campaniei, inspectorii de muncă au verificat 144 angajatori care își desfășoară activitatea în domeniul vizat. 2 controale au fost efectuate în colaborare cu lucrători ai Serviciului pentru Imigrări Sibiu. A fost aplicată 1 amendă în valoare de 10.000 lei pentru primirea la muncă a unui străin fără aviz de muncă .

    În perioada 27 – 31 martie 2023 s-a desfășurat Campania de informare a angajatorilor din județul Sibiu care au străini angajați și a străinilor care doresc să desfășoare activități lucrative în România acțiune cuprinsă la punctul 9 din Planul de cooperare operativă pentru depistarea angajaților străini ilegali și combaterea muncii nedeclarate a străinilor în anul 2023 încheiat între Inspecția Muncii și Inspectoratul General pentru Imigrări. Acțiunile de informare a angajatorilor interesați de prevederile referitoare la angajarea străinilor și de regimul juridic aplicabil acestora pe teritoriul României și informare a străinilor care doresc să desfășoare activități lucrative în România, au scopul comunicării condițiilor în care pot fi prestate activități lucrative pe teritoriul național precum și prezentarea drepturilor și obligațiilor ce le revin în calitate de angajatori/angajați.

    Consultanţă pentru angajatori şi sibieni

    Activitatea de consultanţă în domeniul relaţiilor de muncă s-a concretizat în consilierea persoanelor fizice şi juridice care au solicitat sprijinul Inspectoratului Teritorial de Muncă în rezolvarea unor probleme din domeniul relaţiilor de muncă. Consultanţa în domeniul relațiilor de muncă acordată agenţilor economici, la sediul ITM Sibiu sau telefonic, a vizat următoarele probleme: noutăţile legislative în domeniul relaţiilor de muncă; informaţii legislative privind completarea şi transmiterea registrului general de evidenţă a salariaţilor; respectarea repausului săptămânal şi plata muncii prestate; salariul minim brut pe economie.

    Persoanele fizice care s-au prezentat la sediul ITM Sibiu, au primit consultanţă în ceea ce priveşte nerespectarea de către angajatori a drepturilor ce li se cuvin şi care s-a concretizat în depunerea unui număr de 343 sesizări, din care 241 în domeniul relațiilor de muncă. Principalele aspecte cu care se confruntă angajaţii sunt: neacordarea drepturilor salariale; neîncheierea contractului individual de muncă; neplata orelor suplimentare; nerespectarea timpului de lucru şi a repausului săptămânal. În primul semestru al anului 2023 au fost soluţionate un număr de 248 sesizări. Principalele aspecte care au fost soluţionate ca urmare a verificărilor efectuate s-au referit la: încheierea, înregistrarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; neachitarea drepturilor salariale şi a altor drepturi băneşti; încălcarea prevederilor contractelor colective şi individuale de muncă şi neacordarea concediului de odihnă.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibielul are tăbără de pictură

    Localitatea Sibiel a găzduit, timp de 10 zile, în perioada 2 – 11 septembrie, Tabăra de Pictură Sibiel 2023, aflată la ediţia de debut. Tema taberei a fost una inedită şi dedicată peisajelor şi tradiţiilor locale din sat: „SIBIEL – Natură, Tradiție, Credință”.

    Tema, extrem de generoasă, a taberei a oferit artiștilor libertate totală de exprimare. Anul acesta fiind prima ediție, tabăra a fost dedicată memoriei Sfântului Preot Mărturisitor Măcinic din Sibiel (care a trăit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea), unul dintre Sfinții Apărători ai Ortodoxiei din Transilvania, și Preot Zosim Oancea (1911-2005), întemeietorul Muzeului de icoane pe sticlă, instituție care îi poartă astăzi numele.

    „Iată că, la mai bine de două secole distanță, viața Sibielului, acest mic sat din Mărginimea Sibiului, a fost profund marcată de personalitatea și exemplul acestor adevărați martiri, luptători pentru credința și bunăstarea neamului. În colaborare cu organizatorii taberei s-a decis ca o parte dintre lucrări să se integreze obligatoriu în secțiunea de spiritualitate a temei, dedicată celor doi adevărați martiri ai ortodoxiei, restul fiind inspirate din peisajul și tradițiile Mărginimii Sibiului, ideea de bază fiind cea de Sărbătoare, Recunoștință. Excursia de documentare a constat în turul Mărginimii Sibiului, cu vizitarea muzeelor și bisericilor din Săliște, Galeș, Tilișca, Rod, Poiana, Jina, Schitul Foltea, Tabăra de sculptură de la Poiana Soarelui și a oferit artiștilor numeroase motive de inspirație, emoții și informații prețioase, care stau la baza creațiilor lor din aceste zile.

    Tabăra de Pictură „Sibiel 2023” este un eveniment cultural-artistic reușit, pe care dorim să-l perpetuăm an de an”, ne-a declarat curatorul taberei, Olimpia Coman-Sipeanu, în acelaşi timp artist plastic.

    Organizatori au fost Primăria Orașului Săliște și Centrul Cultural „Nedeia Sibielului”, în cadrul unui proiect cultural derulat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Participanți au fost artiști plastici profesioniști din țară: Bulduș Flori – UAPR Cluj, Catrinu Margareta – UAPR Cluj, Coman-Sipeanu Marius – Sibiu, Coman-Sipeanu Olimpia – UAPR Sibiu, Giurgiu Antonela – UAPR Alba Iulia, Marica Gabriela – UAPR Brașov, Olteanu Maria – Satu Mare, Oprișa Cristina Gloria – UAPR Satu Mare, Șoptelea Liviu – UAPR Iași, Țăroi Ioan Aron – UAPR Brașov, Țăroi Victoria – UAPR Brașov şi Țigănuș Horia – Brașov.

    Atelierul de lucru al artiștilor a fost Căminul cultural (Pavilionul) Sibiel. Organizatorii au pus la dispoziția artiștilor materiale: culori, pânze, panouri etc.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    PRODUS ÎN SIBIU. VitaPlant din Săcel, locul unde se creează suplimentele naturale din miere și hrană pentru cosmonauți

    La Săcel iau naștere produse ce îi pot ajuta pe cosmonauți să își facă ”poftele” în spațiu. De altfel, suplimentele naturale produse aici te ajută la imunitate și îți oferă șansă de a lua o gustare într-un timp record. Cornelia Doștetan Abălaru reprezintă, din 2019, VitaPlant, un important producător de suplimente naturale și ecologice din România.

    Aici se fabrică peste 800 de produse naturale. Foto: Sibiu 100%

    Cornelia Doștetan este sibiancă și inginer în industrie alimentară, având un doctorat în produse apicole. În prezent, este managerul firmei VitaPlant, o companie pe care a propulsat-o, prin produsele gândite de ea, pe unele din cele mai înalte podiumuri.

    S-a născut într-o familie de apicultori

    Pasiunea pentru produsele apicole își are rădăcinile, cumva, în copilărie.

    „M-am născut în familie de apicultori. În 1948, bunicul meu a venit de pe front cu ciroză și a știut că lăptișorul de matcă îi regenerează ficatul. Pe vremea aceea, nu se găsea la magazin, astfel că a ales să crească stupi. În familia aceasta m-am născut; dintre toți copiii, eu am fost singura care a mers mai departe cu partea aceasta de apicultură. Am iubit și iubesc foarte mult albinele, sunt a doua mea natură, sunt cele care m-au format. Din păcate, sunt foarte alergică, și atunci a trebuit să trec la un alt nivel, în care să lucrez cu produsele, dar să nu fie nevoie să lucrez cu albine. Avem mulți stupi, doar că nu îi mai gestionez eu, ci familia mea, pentru că e periculos pentru mine. În schimb, am dezvoltat această gamă de suplimente alimentare și cosmetice. Cosmeticele le-am perfecționat la locul de muncă. Recoltam venin și rămâneam cu multă cantitate în raport cu cererea de pe piață. Și atunci a trebuit să facem ceva! Și am ales să facem produsele cosmetice cu venin, de la creme de față, geluri de față, până la creme antireumatice”, povestește Cornelia Doștetan.

    Cornelia Doștetan. Foto: Sibiu 100%

    Produsele apicole, mai spune aceasta, sunt amestecate cu multă magie.

    Totul se întâmplă în Săcel, într-o făbricuță construită cu drag de Cornelia și soțul ei, cu ajutorul fondurilor europene. „Din 2021 avem această locație. Până atunci am lucrat în Săliște. Suntem opt oameni deocamdată implicați și mai avem partea de oțeturi și ceaiuri în județul Mureș. Avem în portofoliu de peste 800 de produse, toate naturale. Peste 200 sunt certificate bio. Produsele noastre sunt 100% naturale, din amestecuri de miere, polen, propolis, lăptișor de matcă. Cosmeticele, foarte multe, sunt pe bază de venin. Producem pentru omul de rând, dar și pentru mari companii, pentru oricine are nevoie de produsele noastre!”, mai povestește Cornelia.

    Produsele-vedetă

    Cornelia are multe produse-vedetă în portofoliu, dar cel mai recunoscut este Apifitness, un nectar apicol de excepție, 100 % natural și unic în lume, conceput exclusiv din produse apicole.

    „Este încununarea cu succes a muncii noastre de ani și ani. Înaintea lui, au fost pralinele cu același cocktail. Apifitness este o băutură care energizează, este foarte sănătoasă, pentru că are în compoziție doar miere, polen, propolis, la care am venit cu lămâie, apă. Ține de foame, ține de sete, de bună dispoziție. La ora aceasta este un produs unic în lume”, spune proprietara afacerii.

    De altfel, tot produse-vedetă sunt și cele liofilizate.

    „Este acel proces de uscare prin congelare. Amestecăm unele fructe și cu miere, obținem produse puternic antioxidante. Cosmonauții folosesc hrană liofilizată, pentru că e foarte ușoară, are o conservabilitate în timp de ani. Producătorul aparatului spune chiar 25 de ani!”, mai povestește Cornelia.

    Foto: Sibiu 100%

    De unde vine inspirația

    În ceea ce privește inspirația în crearea acestor produse, ea vine, în principal, din nevoile oamenilor. „Vine prin oamenii care ni se adresează, prin vise, gânduri, prin nevoile celor din jur. Le dau curs. Mă trezesc noaptea și vin aici să pun în practică ce mi-a trecut prin minte, că sigur nimic nu e întâmplător. Vin să creez produsul, pentru că așa a fost el trimis!”, ne dezvăluie aceasta.
    Cei care vor să afle mai multe informații despre VitaPlant și produsele sale pot accesa site-ul oficial, www.vitaplant.ro, sau pagina de Facebook cu același nume.

    Compania produce și pentru alte mari firme, precum ApiLife, StrongLife, CasaBIO Cluj-Napoca, iar produsele sale se găsesc atât în farmacii naturiste, cât și în mari supermarketuri. De altfel, produsele din Săcel ajung și peste hotare, respectiv în Polonia, Germania sau Marea Britanie.

    Informații suplimentare pot fi obținute și la numărul de telefon 0742189865 sau prin e-mail, la [email protected].

    CITEȘTE și Lemn cu povești, pus în valoare de doi soți din Târgu Mureș, mutați la Șura Mare: „Noi suntem cu schimbările pe moment. Dacă avem un instinct, gata!”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    DEZBATERE Sibiu 100%: Pe câte roți punem Sibiul?

    Luni, 04 septembrie a. c., la sediul Redacției Sibiu 100 % a avut loc o nouă dezbatere din seria întâlnirilor noastre, desfășurate sub genericul ”Punctul de intersecție”. Tema abordată s-a concentrat în jurul ideii de mobilitate urbană, cu accentul pe oportunitatea / inoportunitatea de a folosi bicicleta în mod curent, utilitar, pentru activitățile de zi cu zi.

    Au răspuns invitației noastre Emanuel Constantin Lazăr (Șef Serviciu Strategii, Dezvoltare Durabilă și Marketing în cadrul Primăriei Sibiu), Ionuț Natea (Inspector Principal de Poliție în cadrul Serviciului Rutier Sibiu, IPJ Sibiu), Claudia Fugaru (Profesor la Colegiul Național ”Gh. Lazăr” Sibiu), Andrei Rusu (Președinte Asociația Urban Bike Revolution Sibiu), Dani Troancă (Președinte Clubul Sportiv Comunitar Sibiu), Costel Stanciu (Action sport, Sibiu) Jens Kielhorn (Librăria Erasmus, Sibiu).

    Bicicleta, moft sau necesitate?

    Romeo Petrașciuc: Constat o preocupare tot mai pregnantă, în ultima vreme, pentru a folosi cât mai mulți și în mod uzual bicicleta ca mijloc de deplasare. În planurile de mobilitate urbană și în politicile de dezvoltare ale marilor orașe apare tot mai frecvent această componentă. Aș vrea să ducem discuția în jurul acestei problematici. Despre ce e această direcție? E un moft? E o necesitate? Care e limita până la care putem marșa în acest activism de a folosi cu toții bicicleta? Aștept de la dvoastră răspunsuri.

    Emanuel Lazăr, avem un oraș. Ce facem cu el? Trecem, ca administrație, la o variantă din aceasta strategică, bine elaborată, în care sprijinim sau chiar inducem un comportament la nivel de comunitate în acest sens sau această preocupare rămâne doar la nivel de opțiune pur personalăl? Cum vede Primăria mobilitatea urbană în Sibiu, în accepțiunea aceasta de utilizare a bicicletei?

    Emanuel Lazăr. Foto: Sibiu 100%

    Emanuel Lazăr (Primăria Sibiu): Primăria, la momentul acesta, vede problematica mobilității așa cum este ea transpusă în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă a Municipiului Sibiu. La rândul său, acest plan face parte din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană Durabilă a Municipiului Sibiu. Acestea sunt direcțiile generale, să le zic așa, de dezvoltare ale orașului. Pentru a avea însă o coerență în implementarea unor proiecte sau a unor acțiuni specifice vizând un anumit tip de mobilitate, e nevoie de o strategie și de un master plan pe ce înseamnă partea de infrastructură velo. Acestea sunt acțiuni hard, adică soluții tehnice pentru infrastructura pe care o avem acum. E un dat, orașul are specificul pe care îl are, iar noi trebuie să ne adaptăm acestui specific. Totodată, în documentele despre care vă spuneam, e clar că trebuie să avem acțiuni și o direcție soft, bazată pe educație, informare, conștientizare. Oricât de mult auzim în spațiul public: ”Hai să facem piste de biciclete, că vor veni de acum foarte mulți bicicliști!”, ”hai să facem infrastructură velo dedicată, că apoi vor veni și utilizatorii”, din păcate țările dezvoltate spun altceva. Că aceste măsuri trebuie să fie complementare. Vii cu o infrastructură, trebuie să vii și cu partea de educație, conștientizare, informare, stimulare. Componenta de educare nu se poate rezuma la câteva cursuri, ci avem nevoie de un program de educație, dar în cazul copiilor, de exemplu, funcționează mult mai bine educația nonformală. Acolo unde ai și mici recompense, un sistem de punctare a copiilor. Aici vorbim de educația școlară. Pe partea aceasta de măsuri soft, eu personal văd lucrurile un pic mai complexe. Avem nevoie de puțin mai mult respect în trafic și de conștientizarea faptului că spațiul public trebuie să fie accesibil tuturor, nu doar unei categorii aparte de utilizatori. Și ușor-ușor trebuie să venim cu măsuri dedicate celor care astăzi au un grad de utilizare a infrastructurii mai ridicat decât altă categorie. Și mă refer aici la conducătorii auto. Pentru că observăm, de cele mai multe ori, partea aceasta de conflicte în trafic. Și am avut șansa, ca urmare a unor inițiative promovate de Urban Bike Revolution, în parteneriat cu Poliția Rutieră Sibiu, să experimentăm câteva schimburi de bune practici în orașe mai dezvoltate din vestul Europei. În toate orașele dezvoltate ale Europei în care am fost predomină, într-adevăr, infrastructura dedicată. Am avut oportunitatea să utilizăm un sistem de bike sharing al orașului și pe străzi care nu aveau această infrastructură dedicată. Mă repet, dar sper că aceste lucruri se vor împământeni cumva în spațiul public. Diferența acolo a fost în interacțiunea cu conducătorii auto. În niciunul din statele din Europa în care am fost și am văzut anumite modele de bune practici, niciun conducător auto nu a trecut pe lângă noi cu mai mult de 30-35 km/oră. Aceasta îți oferă din start acel sentiment de siguranță. Pentru că de cele mai multe ori utilizatorii exact acest comportament acuză.

    Suntem la acest stadiu, în care calitatea infrastructurii e cea care e, comportamentele la fel, iar preocuparea spre mobilitatea velo e vizibilă. Care sunt direcțiile Primăriei, ce își propune să facă în vremea ce va să vină?

    Emanuel Lazăr: Sibiul a fost unul din orașele care a dat tonul prin aceste piste marcate la nivelul asfaltului. E clar că la început au fost văzute ca un pionerat la nivelul României, dar care s-a demonstrat că și-au dovedit utilitatea. Dar au trecut ceva ani de atunci și, după cum vedeți, am început ușor-ușor să dezvoltăm și infrastructură dedicată. Vorbim aici de Calea Dumbrăvii, de strada Podului, de malurile Cibinului. Urmează pista de pe Theodor Aman, cu conexiunea Parcului Sub Arini, cu unul din polii de agrement ai municipiului Sibiu, Pădurea Dumbrava, Grădina Zoo, Muzeul Astra. Ca planificare pe termen lung, ne focusăm pe axa verde-albastră a municipiului Sibiu: râul Cibin. Care din multe puncte de vedere reprezintă o barieră naturală pe care am moștenit-o, dar care însă considerăm că are cadrul natural pentru a deveni un coridor de mobilitate alternativă. Asta însemnând că, după ce am finalizat acum segementul central, avem în lucru, am terminat studiul de fezabilitate pentru sectorul din amonte, care va conecta mai bine Turnișorul, zona Aeroport și cartierul Ștrand, din extenso cu strada de pe Câmpșor, și în aval, zona de la Calea Gușteriței, către zona Compa. Aceasta ar fi o axă pe o singură direcție.

    Aminteam de strategia alternativă, de mobilitatea velo și de master plan. Ei bine, aici venim cu un cadru în care să existe o coerență. Vor trebui făcute niște analize foarte bine documentate, ca să identificăm care sunt nevoile de conectare ale orașului. Nu e de ajuns să faci niște piste, ci trebuie să știi exact care e prioritatea zero. Ne dorim să conectăm zona industrială vest, de exemplu, mai bine, pentru a exista o mobilitate mai bună către locul de muncă, un transfer al  mobilității. Am văzut și exemple de bune practici făcute în zona auto, prin care companii din Sibiu și-au dezvoltat aplicații de ride sharing, care au funcționat, și atunci în mod cert e necesar să avem niște analize, să vedem care este nevoia de mobilitate către aceste zone. Noi am prins acest proiect, l-am prevăzut și cu un buget estimativ în strategia municipiului și urmează ca în perioada următoare să demarăm procedurile pentru a avea contractată o firmă specializată care să ne ajute să avem această analiză. Pentru că vom avea nevoie de conexiuni perimetrale, cu centrul istoric, cu alte cartiere. Până acum, a fost un dat. Am lucrat pe documentele strategice pe care le-am avut. Dar văzând direcția pe care o au orașele din vestul Europei, avem nevoie de un document care să ne ofere coerență, care să ne spună exact care e segmentul prioritar pe care trebuie să îl implementăm în etapa 1. Plecând de la analiza disponibilității de domeniu public pe care o avem.

    ”Degeaba turnăm beton, dacă nu schimbăm un pic și softul oamenilor”

    Andrei, voi faceți eforturi considerabile. Care e feedbackul vostru în ceea ce privește interesul sibienilor sau conștientizarea unei astfel de necesități la nivel de prioritate a orașului?

    Andrei Rusu. Foto: Sibiu 100%

    Andrei Rusu (Urban Bike Revolution): E geu de spus care e percepția sibienilor, pentru că trebuie să măsori o astfel de percepție.

    Ați realizat anumite analize legate de acest aspect.

    Avem un singur studiu pe percepții, acum încercăm să îl implementăm pe al doilea. Dar și ca să faci un studiu, trebuie să spargi niște bariere să ajungi la oameni. Noi facem, în principiu, lucruri pe care cred că ar trebui să le facă oricine, mai ales din punct de vedere al administrației publice.

    Facem colectare și analiză de date, ca să știm exact în ce parametri ne aflăm.

    Apoi clar, ai nevoie de educație. Vă dau un exemplu de educație. Întrebați în jurul dumneavoastră să vedeți câți din adulții pe care îi cunoașteți știu să meargă pe bicilcetă. Noi dacă mâine am interzice accesul auto, s-ar putea ca multor oameni să le luăm mobilitatea. Eu am rămas șocat! Am plecat de la principiul că oricine știe să meargă pe bicicletă. Și numai în școli cât am mers în ultima perioadă, foarte multe profesoare mi-au spus: ”Da, eu susțin demersul, mă implic, dar eu nu știu să merg pe bicicletă”. Și aici e un punct la care trebuie să lucrăm noi, ca și comunitate, pentru că asta fac multe țări. Noi așteptăm multe de la administrație, dar în alte țări oamenii se mobilizează, fac cursuri, fac tot ceea ce e nevoie pentru a fi o societate civilă puternică.

    Facem transfer de cunoștință, am adus specialiști din Olanda, la rândul nostru am organizat o vizită în Viena, tocmai pentru a vedea ce fac oamenii aceia bine. Și ne-au spus, foarte important, ce au făcut ei rău. Acolo oamenii au curaj. Ne-au spus: ”Asta am abordat greșit. Am învățat, am mai făcut încă o dată și a ieșit bine”. Și ceea ce e important, Olanda învață din orice accident. Pentru că oricât de sigur reușești să faci orașul, nu poți să zici că nu mai există riscuri. La prima întâlnire din cadrul comisiei de mobilitate am zis că betonul nu ajunge. Degeaba turnăm beton, dacă nu schimbăm un pic și softul oamenilor. Și aceasta e cea mai grea muncă.

    Facem campanii de conștientizare și de comunicare, dar și aici e o chestiune foarte importantă, că tu trebuie să ai comunitatea în jurul tău. Dacă toți vom vrea să mergem într-o direcție, reușim. Dacă nu, vom rămâne cei care ne propunem și atât.

    Facem propuneri de politici publice. Nu știu dacă Emanuel poate să numere, în trei ani de zile, de câte ori ne-am dus către Primărie cu chestii concrete. Eu nu cred că Sibiul va putea să aibă piste cum vedeți pe Calea Dumbrăvii. Mergeți în Bruxelles, mergeți în Viena, oriunde și veți vedea că nu existe piste dedicate. Există spațiu pe care oamenii îl împart. Propunerea mea e să încercăm să îi facem pe oameni să renunțe cât de mult la mașină. Pentru că nu cărăm dulapuri în fiecare zi, nu ne mutăm în fiecare zi și poți face o mulțime de lucruri și fără mașină. Noi trebuie să schimbăm mentalitatea oamenilor, prin metode soft, care nu costă aproape nimic. Și cred că putem face în așa fel ca familiile care dețin mai mult de o mașină, să renunțe la una și să își vadă viața pe bicicletă. Cred că aceasta trebuie să fie marea provocare, misiunea administrației publice. Infrastructură înseamnă și locuri de parcare pentru biciclete în cartiere, înseamnă locuri sigure în oraș și toate acestea, la bugetul Sibiului, înseamnă doar puțin efort: să identifici locurile, să stai de vorbă cu oamenii și să implementezi apoi. Cred că încă lipsesc foarte multe zale din lanțul acesta, de cooperare dintre diverși actori civici. Și cred că administrația trebuie să fie mult mai deschisă. De pildă, eu nu am fost niciodată invitat de oameni de bord. Noi am fost acum doi ani la Primărie și am propus un plan de comunicare pe doi ani de zile. Am rămas cu propunerea.

    Costel, ești un ”împătimit” al bicicletei și activezi chiar în această zonă de antreprenoriat. De ce să alegem bicicleta?

    Costel Stanciu. Foto: Sibiu 100%

    Costel Stanciu (Action sport): Eu, în ziua în care mi-am făcut serviciul foarte aproape de casă, mi-am dat seama că cheltuiam foarte mulți bani să îmi țin mașina activă. Din trei în trei luni constatam că ba nu aveam asigurare, nu mai aveam baterie, nu pornea… Concluzia, am făcut-o cadou. Din acea zi, am o singură mașină acasă. Cu care, în cinci ani de zile, cred că am făcut 40.000 km. Foarte puțin merg cu ea. În schimb, pe nevastă-mea – care zicea că vrea să meargă cu bicileta, dar nu prea mergea – am reușit să o conving să meargă să se întâlnească cu prietenele, să bea câte o cafea, să meargă la cumpărături, cu bicicleta. Dacă mă întrebi pe mine de ce să mergi cu bicicleta, e un pic complicat. Pentru că eu de copil am mers cu bicicleta. Eu nu merg cu bicicleta, eu fac mulți kilometri cu bicicleta! Mie mi se pare anormal să nu merg cu bicicleta! Eu dacă vin seara obosit de la lucru, stresat, îmi iau bicicleta și mă duc să mă plimb.

    Sibiul e un oraș prietenos cu bicicliștii?

    Costel Stanciu: Pot să zic că avem o evoluție incredibilă în Sibiu în acest sens. La momentul de față avem alte probleme, foarte grave. Mi s-au întâmplat foarte multe în ultima jumătate de an. Din cauza grabei, a telefoanelor, nu știu ce se întâmplă, oamenii sunt atât de neatenți, încât nu știu cât mai rezist să ajung acasă întreg pe bicicletă. Șoferii sunt foarte agresivi, ai parte de șicanări în trafic. Mi s-a întâmplat de două ori pe Mihai Viteazul să fiu aproape călcat de mașină. Nici nu știu cum am scăpat de acolo! Dar da, de departe e bine să folosești bicicleta!

    ”Drumurile sunt ale tuturor”

    Dani, cum se vede dinspre voi trecerea pe două roți a Sibiului?

    Dani Troancă. Foto: Sibiu 100%

    Dani Troancă (Președinte Clubul Sportiv Comunitar Sibiu): Am venit aici în calitate de biciclist. Apropo de ce spunea Costel, eu îmi dau seama că am crescut odată cu traficul din Sibiu. Când am început să mă dau cu bicicleta, la 6 ani, era o mașină la nu știu câtă vreme. Când au început să fie mai multe mașini, hop și eu printre ele! Cumva ne-am adaptat. Uitându-mă la cei sub 30 de ani, este foarte greu pentru ei să plece cu bicicleta. Sibiul mi se pare un oraș prietenos pentru practicarea ciclismului (nu neaparat cu cicliștii), pentru că este un oraș scurt, are străzi înguste, un oraș relativ drept. Dar aș accentua un aspect pe care lumea în general îl uită, mai ales cei care merg cu mașina: că drumurile sunt ale tuturor. Și aici greșim noi foarte mult. Eu sunt și pieton, merg și cu autobuzul, și cred că ar trebui să ajungem la concluzia că e loc pentru toată lumea.

    Pe de altă parte, eu sunt adeptul unor soluții radicale. Dacă ar fi după mine, pentru orice șosea care are două benzi, una aș pune-o pentru autobuz, taxi și cicliști, fără discuție. Aș avea foarte mult scandal în primele 3-6 luni, dar am văzut că lucrurile bune se acceptă relativ ușor până la urmă.

    Sunt două feluri de cicliști: noi, care mergem zilnic cu bicicleta, și cei care ies să se plimbe, să se relaxeze. Și atunci aș vedea și pistele acestea de două feluri: de agrement și pentru transportul cicliștilor în Sibiu. Din acest punct de vedere, mi se pare că Primăria Sibiu a repetat o greșeală: pista din Sub Arini s-a repetat și pe malul Cibinului. Eu aș fi făcut o pistă pentru cei care merg la serviciu, o pistă de viteză, și în partea de jos o altă pistă, pentru ceilalți. Cât despre beneficii, cred că toată lumea le cunoaște și nu ar trebui să insistăm pe acest aspect. Cei din Clubul Sportiv Comunitar se antrenează foarte mult pe bicicletă și, ca și mine, din păcate avem foarte multe întâmplări cu șoferi agresivi în trafic. Eu, personal, nu îndrăznesc să îmi duc copilul prin oraș cu bicicleta. Am fost luat de două ori pe capotă de mașini, literalmente, și am un stres legat de chestia aceasta.

    Concluzia ar fi că Sibiul chiar poate fi un oraș în care să folosim bicicleta super lejer, dar ar trebui să conștientizăm toți, inclusiv șoferii, că fiecare din noi avem dreptul la același drum, în primul rând legal și în același timp, cu educație, pas cu pas, să dăm un exemplu personal de folosire a bicicletei, începând cu edilii; și atunci lumea ar înțelege.

    Claudia Fugaru (Profesor la Colegiul Național ”Gh. Lazăr” Sibiu): Eu merg cu trotineta. Am mers cu bicicleta, dar mi s-a furat, legată fiind. Cu trotineta e mai simplu, pentruh că o strâng și o bag în casă. Problema e cu copiii. Și eu am doi copii, pe care i-am dus cu bicicleta de mici, de când mergeau la creșă, cu acel gen de bicicletă fără pedale; apoi la grădiniță. Mie îmi place să merg cu bicicleta și îi îndrum și pe elevii mei să o folosească. Dimineața oricum merg la școală cu trotineta electrică, pentru că ajung mult mai repede decât cu mașina, Sibiul fiind mic. Dar ce faci cu copiii când ieși de la lucru? Ei au activități. Cum îi duci la activitățile lor? Fetița mea face sărituri în apă la Aria. Cum ajung cu ea până acolo? Am mai fost cu ea cu bicicleta pe trotuar, dar nici acolo nu e în regulă. Pentru că regulamentar nu ai voie să mergi cu bicicleta pe trotuar. Încerc să îi spun de pericolele care implică mersul pe bicicletă. Că, din păcate, și mie mi s-a întâmplat să întâlnesc în trafic, atât cu bicicleta, cât și cu trotineta, șoferi neatenți, portiere deschise…

    Poate că mersul cu bicicleta ar trebui să fie o activitate de familie. Să îi ajutăm de mici pe copii, iar pe părinți să îi aducem la activitățile cu cei mici. Părinții în general sunt atrași de aceste activități de familie și atunci și ei sunt educați în a merge cu bicicleta. Exact ca la schi. Eu am elevi cu care merg iarna în tabără la schi, și acolo vin părinți care nu știu să schieze, dar încep, iau lecții, chiar dacă sunt la o vârstă mai înaintată, pentru că vor să fie împreună cu copiii lor. Așa și aici, poate i-am putea aduce înspre această preocupare. Părinții să vină de dragul copiilor și, încet-încet, așa pot fi și ei atrași de mersul cu bicicleta. Dar problema rămân însă pistele dedicate.

    Există vreo preocupare la nivel de învățământ, de școală, de educare a copiilor și de a încuraja folosirea bicicletei ca mod de a se deplasa spre școală și invers, spre casă?

    Claudia Fugaru: Și în anii pandemiei, dar și după, am avut activități gen Pro Natura, unde împreună cu încă un coleg și cu elevii mergeam cu bicicleta. O activitate de mare succes, în care elevii erau încurajați să meargă cu bicicleta. Și eu încurajez elevii. Și din fericire, la noi la școală chiar vin elevii cu bicicleta. Avem în curtea școlii două suporturi mari pentru biciclete și e o mare bucurie când văd că toate sunt pline.

    ”A fi biciclist înseamnă a avea exact aceleași drepturi pe care le are orice alt conducător de vehicul”

    Ionuț Natea. Foto: Sibiu 100%

    Ionuț Natea (Inspector Principal de Poliție în cadrul Serviciului Rutier Sibiu, IPJ Sibiu): Aș interveni să menționez că există un concurs care se desfășoară încă de dinainte de Revoluție, sub numele de ”Educație Rutieră, educație pentru Viață”, o colaborare a Ministerului Educației cu Ministerul Administrației și Internelor, unde copiii sunt pregătiți într-o formă competițională pentru a-și demonstra abilitatea de a utiliza bicicleta, a-și expune cunoștințele de legislație rutieră. Un concurs pe echipe, pe categorii de vârste, cu care am reușit să  impresionăm partenerii din Austria, din Olanda, care au venit să vadă, efectiv, competiția. La momentul în care am devenit responsabil de activitățile de educație rutieră, undeva în anul 2017, prezența la această competiție era una redusă. Surprinzător a fost să vedem că foarte multe echipe participante nu se regăseau între școlile din municipiul Sibiu. La momentul anului 2023, ne bucurăm, ca sibieni, să constatăm la nivel național că avem cel mai mare număr de participanți, ceea ce poate fi un indicator de interes, dacă vreți, pentru a utiliza bicicleta în rândul copiilor. Și aceasta se datorează – nu aș vrea să pară lipsită de modestie remarca – unor activități pe care Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu le organizează în direcția celor mici: activități de educație și informare rutieră, activități care se dezvoltă de la an la an și, cu ajutorul comunității, a administrației locale, a ONG-urilor, ajută la creșterea numărului de viitori bicicliști. E adevărat că legislația actuală nu permite copiilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani să circule cu bicileta pe stradă, pe partea carosabilă. Ei au o perioadă tampon. Până la vârsta de 7 ani, potrivit legislației rutiere, pot fi transportați pe biciclete. Între vârsta de 7-14 ani, în legislație – vorbim literalmente despre cum prevede norma rutieră – ei nu apar ca participanți la trafic. Dar asta nu înseamnă că li se interzice să utilizeze bicicleta în parcuri, în spații destinate practicării ciclismului. De ce această vârstă? Există un raționament. Orice regulă de circulație are în spate un raționament pe care, din nefericire, în activitățile noastre de educație și informare rutieră vedem că adulții nu îl stăpânesc. A fi biciclist înseamnă a avea exact aceleași drepturi pe care le are orice alt conducător de vehicul. Adică trebuie să utlizezi partea carosabilă, banda direcției tale de deplasare, precum și obligația de a semnaliza orice schimbare a direcției de mers, precum și de a semnaliza momentul la care pleci la drum.

    Pentru mine e o nebuloasă povestea aceasta cu responsabilitatea rutieră a ciclistului. E suficient să ai o bicicletă și ai tot dreptul să pedalezi pe străzi. Nu e nevoie să te verifice nimeni dacă ai vreo cunoștință minimală a regulilor rutiere, dacă stăpânești cât de cât aceste jaloane legislative .

    Așa este. Legislația la acest moment nu are prevăzută o normă prin care să oblige biciclistul să urmeze, știu eu, cursurile unei școli de bicicletă. Și rămâne toată responsabilitatea aceasta, ca o părere personală, în sarcina părinților. Ce observăm noi în trafic, în rândul bicicliștilor, e că cei care utilizează zilnic bicicleta știu să se facă prezenți și responsabili în trafic și nu se întâmplă să se regăsească în accidentele rutiere decât foarte rar.

    Noi, ca Poliție Rutieră Sibiu, credem că dezvoltarea mobilității urbane și a mersului pe bicicletă va reprezenta o soluție, atât pentru reducerea numărului de accidente rutiere, cât mai ales pentru decongestionarea traficului. Pentru că valorile de trafic cresc de la lună la lună, numărul mașinilor parcului auto e în expansiune, iar mobilitatea urbană prin mersul cu bicicleta poate fi o soluție eficientă.

    Jens Kielhorn. Foto: Sibiu 100%

    Domnule Jens, aveți un parcurs, și la propriu, și la figurat, al mersului pe bicicletă impresionant. Ce înseamnă să fii biciclist de vocație?

    Jens Kielhorn (Librăria Erasmus): Eu vin din Germania și sunt obișnuit să folosesc bicicleta în scop zilnic. În Germania e mult mai comun să folosești bicicleta pentru treburile, drumurile zilnice. Eu stau din 2005 în Sibiu și, într-adevăr, a crescut foarte mult traficul motorizat. Acesta poate fi și un avantaj, pentru că cu cât e mai aglomerat orașul, cu atât mai mult pot să gândesc că dacă vreau să ajung mai repede undeva, mai bine schimb mijlocul de transport. Eu am niște nemulțumiri. Știu că în Sibiu campania aceasta bike-friendly există, dar faptele încă lipsesc. Dacă e să vorbim de pista nouă de biciclete, sunt și foarte multe puncte slabe. Primul punct bun e legătura din Gușterița la Lidl. E foarte-foarte bine venită pentru cei care vor să facă cumpărături. Soția mea chiar din prima săptămână a renunțat la mașină și face cumpărăturile cu bicicleta, de la Lidl. Doar că această conexiune dintre Lidl și pistă se face prin niște ghivece, prin flori. Nici măcar nu s-a gândit cineva să facă un pavaj, să pună niște pietre, să ajungi în condiții civilizate la cumpărături. Pe partea cealaltă, la Gușterița, la sensul giratoriu, cu 50 de metri înainte de a se termina pista, s-a uitat să se facă legătura să poți trece mai departe. Și astfel de exemple avem foarte multe. Apoi sunt foarte multe pante. Bicicliștilor nu le plac pantele, dacă folosesc bicicleta în scop utilitar. Avem traseul acela prin Podul Gării. Recent a apărut un semn rutier că acolo este acum pistă. Dar este foarte-foarte periculos să te duci cu bicicleta pe acea pistă, pentru că acolo sunt niște parapeți cu latura spre mașini, și cu cealaltă latură ascuțită, cu colțuri foarte ascuțite, unde dacă se întâmplă să cadă un biciclist, e cumplit! Cum se poate declara așa ceva pista oficială de biciclete?

    Am obosit să citesc Planul de Dezvoltare Urbană, care a fost în dezbatere publică. Un document de 800 de pagini, pentru care publicul a avut la dispoziție doar 10 zile să îl citească și să transmită opiniile. Eu am cititi și am dat și câteva răspunsuri Primăriei. Acolo sunt câteva puncte incredibile! Se vrea a se face cred că 8 tuneluri pentru mașini în Sibiu, în diferite locații, pentru a fi mai frumos să treci Sibiul cu mașina. Să fie mai atractiv orașul să treci cu mașina printr-un tunel pe strada Constituției, un altul la strada Transilvania, alte trei tuneluri spre Strand, cu pasaje subterane, cu pantă de 8 %. Aceasta va fi singura conexiune pentru bicicliști să treacă zona de cale ferată.

    Emanuel Lazăr: Aici am eu câteva observații de făcut. La Planul de Mobilitate Durabilă, în momentul în care apar distribuite proiectele propuse, acelea sunt niște fișe cu propuneri de proiecte, ale căror soluții tehnice sunt adoptate și implementate printr-un proiect tehnic. La momentul în care se face un Plan de Mobilitate Durabilă nu ai nici timpul necesar și nici legislația care să îți spună să vii atașat cu un proiect tehnic. Acolo sunt strict propuneri. Că anumite lucruri ies cum ies se datorează și faptului că o administrație publică locală are ca singur instrument de lucru, un sistem de achiziții, cu o legislație specifică, pe care nu a făcut-o Primăria Sibiu și ne conformăm lui. Acesta e contextul legal. Dacă astăzi își dorești, ca administrație, să lucrezi cu o companie de calitate, care să îți furnizeze niște servicii de calitate, te vei întâlni, pur și simplu, cu câteva specificații din legislația achizițiilor publice, care spun că trebuie să ai un raport calitate-preț, și așa mai departe. Și sunt foarte multe proiecte unde ne-am dori să lucrăm cu o companie mare de consultanță, dar la o astfel de lucrare îți vine oricine. Oricine astăzi își poate face un cont de SICAP, are patru specialiști angajați și vine să îți spună că el îți face lucrarea la jumătate din banii pe care îi ai prevăzuți.

    În momentul în care o lucrare e deja făcută și se constată anumite probleme, în ce măsură pot fi ele remediate?

    Noi avem o platformă cu care sibienii interacționează foarte bine. Se numește Sibiu City App. A fost un proiect la nivel național, pe care încercăm să îl actualizăm în fiecare zi. Dacă acolo sunt observații care pot fi remediate, atunci acele lucruri se rezolvă. Se pomenea aici de accesul către un centru comercial. Acesta îl poți face pe o lucrare de întreținere. Sunt unele lucruri care pot fi remediate de Primăria Municipiului Sibiu. E nevoie doar ca ele să fie identificate și semnalate. Însă nu toate lucrurile care se văd într-un proiect de investiție țin strict de constructorul care a lucrat acolo. Dacă limita de proprietate, să zicem, e aici, și au am cheltuit un leu din banul alocat proiectului respectiv peste acea linie, în momentul în care se efectuează controalele specifice, răspunzi. Și atunci apar astfel de disfuncționalități. Dar ele se pot rezolva.

    Clar că au fost și probleme de proiectare. Nu cred că există un proiect major, și nu doar în Sibiu, care să nu aibă probleme de proiectare. Datorită faptului că e mai ușor, cu sistemul actual, să îți vină la licitație și să ia lucrarea un proiectant din București, să zicem. Aceasta, oricât ne-am dori să lucrăm cu cineva care cunoaște Sibiul. Lucrurile acestea trebuie să le adaptezi în mers. La noi, fiecare proiect tehnic înseamnă reproiectare în faza de implementare. Aceasta scoate în evidență altceva: calitatea mediului socio-profesional în care lucrăm. Profesioniștii adevărați lucrează pe alți bani și preferă să lucreze în privat, acolo unde plățile se fac chiar și anticipat, și atunci e mai greu ca instituție publică să poți beneficia de serviciile unor astfel de profesioniști. Vrem să facem mâine strategia de mobilitate alternativă a Sibiului? Am vrea să avem o firmă de consultanță din Olanda. Ei bine, poate să îți vină să oferteze liniștită, pe aceiași parametri, o firmă din orice altă țară, cu prețul cel mai mic și tu pur și simplu nu ai ce să faci. Deci noi încercăm să facem lucrurile în parametrii legislativi pe care îi avem. Dar clar, de îmbunătățit, se pot îmbunătăți foarte multe lucruri.

    Foto: Sibiu 100%

    Ionuț, citeam de curând o statistică ce consemna că 110 bicicliști au murit în primele 10 luni ale anului 2022, în România, în accidente provocate de ei. Te-aș ruga să ne vorbești despre siguranța bicicliștilor în trafic. Care ar fi recomandările, în primul rând, pentru bicicliști?

    Ionuț Natea: Trebuie să fac și aici o remarcă. Din perspectiva participanților la trafic, categoria bicicliștilor, a pietonilor, se încadrează între cele mai vulnerabile. Ei, bicicliștii, sunt cei mai predispuși a resimți consecințe grave în urma unui accident rutier. Acesta e și motivul pentru care ar trebui protejați. Motivul consecințelor mai grave e de la sine înțeles. Se demonstrează că în accidentele în care sunt implicați bicicliști, ponderea mai mare e a celor care se fac și vinovați de producerea accidentelor, dintr-o lipsă de noțiuni de bază – poate e o părere subiectivă – în materie de legislație. Ne lipsește o antrenare, o formare a acestor deprinderi. Dacă ar fi să discutăm despre conducătorii auto și despre agresivitatea în trafic, din nefericire, aceasta se vede în deplasările de zi cu zi. Nu e un război doar între bicicliști și conducătorii auto. Există un război și între conducătorii auto între ei. E accentuată situația aceasta mai ales în restul țării. La noi lucrurile sunt oarecum mai lejere. Aici incidentele au loc mai ales în zona unităților de învățământ, pentru că străzile sunt înguste și conducătorii auto nu au cum să treacă decât unii după ceilalți. Ce remarcăm noi prin prezența în zona unităților de învățământ? O spun cu tristețe: nu e eveniment din acesta de educare și informare rutieră la care să participăm – unde discutăm cu copiii, cu profesorii -, ca atunci când ieșim în fața școlii să nu găsim o mașină parcată pe trecerea de pietoni! Și orice deplasare pentru mine, împreună cu colegii, la o astfel de activitate, ca timp, se dublează. Pentru că luăm de acolo părintele care a parcat în fața școlii și îl conducem la sediul poliției, unde încercăm să îl conștientizăm de pericolul unei astfel de situații. Interesul nostru nu e acela de a aplica sancțiuni. Ci mai ales e acela de a preveni producerea unor accidente rutiere și de a-i responsabiliza de oameni. Și atunci îi punem în fața unor înregistrări video, a unor fotografii surprinse la accidente rutiere și le spunem: ”Astăzi ați fost câștigătorii unui loc de parcare în fața trecerii de pietoni. Mâine, nu veți avea poate aceeași șansă, și un alt părinte va veni cu copilul acolo. Și tu faci un efort să îți duci copilul, cale de 10 km poate, în siguranță, și în acei 10 metri, în fața școlii, îl expui unui risc imens. Pentru că altcineva, un alt părinte, vine grăbit, își pierde atenția și există un risc major să se producă o tragedie!”. Acesta e motivul pentru care strategia noastră de ani buni de zile e de a consolida activitățile de educație și informare rutieră prin intermediul cărora grupul nostru țintă se regăsește și în categoria părinților. Toate activitățile pe care le derulăm sunt desfășurate pentru a-i responsabiliza și pe părinți. Le-am oferit copiilor – un exemplu minor – legitimații de polițist, pe care ei le utilizează ulterior acasă, fiind foarte atenți la conduita părinților, și îi sancționează.

    Ca și comportament al relației dintre bicicliști și conducători auto, însă, cred că suntem pe o cale bună, pentru că în raport cu alte orașe, observăm, cel puțin în întrevederile noastre la nivel național, că numărul de accidente rutiere în care sunt implicați bicicliști la Sibiu este mai mic decât în alte județe. Participarea, chiar dacă nu avem date concrete, utilizatorilor de biciclete la trafic se vede în activitatea zilnică; împreună cu colegii mei observăm aceasta ca un trend. Apar tot mai mulți bicicliști și acesta e un lucru îmbucurător. Pentru că aș putea spune că în momentul în care vom avea un număr mai mare de bicicliști, respectul pe care conducătorii auto îl vor manifesta față de aceștia  va fi mai mare. Și vedem aceasta în activitățile pe care le-am organizat și în care am încurajat, ca instituție, deplasarea copiilor, împreună cu părinții, într-o formă de restricționare a traficului, și unde, în cadrul acelor evenimente, nu ne-am întâlnit cu situații în care să fim claxonați, să fim agresați. În momentul în care va apărea o cultură a bicicliștilor la nivel urban, cu siguranță că și conducătorii auto vor fi obligați să înțeleagă că până la urmă deplasarea unui biciclist zilnic reprezintă un avantaj și pentru ei. Un biciclist prezent în trafic poate reprezenta un loc de parcare în plus. Și aceasta trebuie să fie o imagine cu care conducătorii auto trebuie să plece. Educația pleacă de acasă și e foarte important ca odată ce copiii ne devin parteneri, să existe o mișcare practică a comunității, și în felul acesta vom avea succes.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    O nouă şansă pentru Orfelinatul Terezian

    Primăria Sibiu face primul pas important pentru reabilitarea Orfelinatului Maria Tereza din cartierul Terezian, strada Gladiolelor. Practic, clădirea va fi reabilitată din punct de vedere energetic. Aleşii municipali au aprobat, în şedinţa ordinară de miercuri, un proiect de hotărâre privind documentaţia şi indicatoriii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare Imobil Maria Tereza – strada Gladiolelor, nr. 4 şi nr. 6, Sibiu”. Valoarea estimată a proiectului va fi de aproape 60 milioane de lei.

    Proiectul va fi depus de către municipalitate în cadrul Programului Regiunea Centru, Prioritatea 3: O Regiune cu Comunităţi Prietenoase cu Mediul, OS 2.1., Acţiunea 3.2 – Eficienţă energetică în clădiri publice, pentru obţinerea finanţării nerambursabile necesară renovării imobilului situat în Sibiu, str. Gladiolelor, nr. 4 şi nr. 6.

    Amplasat administrativ pe strada Gladiolelor, nr. 4 şi nr. 6 din Municipiul Sibiu, imobilul care face parte din „Ansamblul Orfelinatului Terezian, monument istoric de categoria A, este compus din clădire şi teren aferent şi aparţine domeniului public al Municipiului Sibiu. Imobilul, în prezent nefuncţional, se află în administrarea Serviciului Public de Administrare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar de Stat.

    O mare pătă pe obrazul municipalităţii

    “Având în vedere faptul că imobilul s-a deteriorat de-a lungul timpului, prezentând astăzi numeroase deficienţe (precum acoperiş cu învelitoare degradată, pereţi cu tencuială deteriorată, instalaţii necorespunzătoare, încălzire deficitară, pardoseli în majoritatea încăperilor uzate, tâmplaria uşilor şi ferestrelor degradată, grupurile sanitare sunt necorespunzătoare), se impune o reabilitare totală a clădirii, pentru a deservi scopul utilizării lui ca spaţiu educaţional, inclusiv repararea, consolidarea şi îmbunătăţirea performanţelor energetice ale acesteia, care să redea funcţionalitatea şi să satisfacă cerinţele impuse de legislaţia privind calitatea în construcţii.

    Municipiul Sibiu a achiziţionat servicii de proiectare pentru elaborarea documentaţiei de avizare a lucrărilor de interventii, inclusiv elaborare şi depunere documentaţii obţinere avize, studiu geotehnic, studiu topografic, scenariu de securitate la incendiu, audit energetic şi expertiză tehnică la obiectivul de investitii „Reabilitare Imobil Maria Tereza – strada Gladiolelor, nr. 4 şi nr. 6, Sibiu”.

    De asemenea, au fost achiziţionate şi servicii de elaborare a studiilor specifice: studiu istoric, studiu de parament, studiu biologic si studiu arheologic preliminar, având în vedere caracterul de monument istoric categoria A (SB-II-a-A 12077 şi SB-II-m-A-12077.01) conform Ordinului de clasare emis de Ministerul culturii şi cultelor nr. 2828/2015”, descrie Primăria Sibiu situația în care a ajuns clădirea emblematică a Sibiului.

    Planuri de viitor. Va fi destinat activităţilor de învăţământ

    În aceste condiţii, responsabilii primăriei au ajuns la concluzia că se impun măsuri de renovare energetică, ceea ce va conduce la reducerea consumului anual de energie primară, a consumului anual specific de energie finală pentru încălzire şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Totodată, prin intermediul acestor lucrări se va asigura restaurarea edificiului monument istoric, punerea acestuia în valoare şi redarea funcţiunii de imobil destinat activităţilor de învăţământ.

    În concret, lucrările avute în vedere vizează termoizolarea pereţilor exteriori la interior cu plăci minerale, refacerea faţadei cu tencuieli specifice monumentelor istorice, înlocuirea integrală a tâmplărilor interioare şi exterioare cu tâmplării de lemn, uşi de lemn de răşinoase, ferestre din lemn stratificat cu geam termopan şi înlocuirea sistemului de încălzire actual cu un sistem de încălzire utilizând surse regenerabile tip chiller în pompă de căldură (aer-apă), care produce aer cald şi rece. De asemenea, vor avea loc lucrări de consolidare la nivelul subsolului şi parterului, aa planşeului peste etaj şi izolarea acestuia cu un strat de termoizolaţie de minim 20 cm cu vată bazaltică rigidă inifugă, la izolarea plăcii pe sol, realizarea centurilor perimetrale şi la consolidarea şarpantei prin înlocuirea elementelor degradate, înlocuirea învelitoarei. În plan de renovare sunt incluse reabilitarea instalaţiilor electrice, realizarea instalaţiei de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu, reabilitarea instalaţiilor sanitare, a sistemului de canalizare şi a sistemului pluvial, instalarea de boilere electrice locale pentru producerea apei calde, amenajări exterioare construcţiei, alei carosabile şi pietonale, parcări, trotuare şi spatii verzi, trotuare de gard.

    În plus, vor avea loc consolidări majore: consolidarea zidurilor, a planşeului peste etaj, prin realizarea centurilor perimetrale, peste zidurile interioare la etajul I şi în zona noilor plansee, consolidarea şarpantei şi prin înlocuirea elementelor degradate. Întregul material lemnos va fi tratat ignifug şi va fi hidorfugat.

    Clădire emblematică pentru Cetate

    Complexul orfelinatului a fost ridicat între 1754-1767, împreună cu Biserica Sf. Elisabeta, la inițiativa împărătesei Maria Tereza, iar printr-un ordin emis la 1 septembrie 1767, a dispus amenajarea aici a unui orfelinat catolic.

    Aici, în această clădire au funcționat, până la momentul în care clădirea a devenit improprie din cauza degradării, internatele și atelierele Grupului Școlar de Industrie Alimentară și cele ale Grupului Școlar Independența.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Școala de șoferi ABC premiază elitele învățământului sibian. Şoferi de nota 10

    Școala de șoferi ABC Sibiu duce mai departe, an de an, tradiția unui proiect ambițios, dedicat performanței.

    Cei mai buni elevi ai Sibiului, adolescenții de 10 care se apropie sau au împlinit vârsta majoratului, sunt răsplătiți cu premii consistente, constând în școlarizări auto GRATUITE. Este cea de-a VI-a ediție a campaniei „Sprijinim învățământul sibian” pe care Școala de Șoferi ABC o desfășoară spre bucuria elevilor, a profesorilor și a părințiilor.

    Premiem elitele și, totodată, premiem excelența!

    Nelu Rogoz

    Nelu Rogoz – asociat Școala de Șoferi ABC

    La fel ca și voi, am muncit și am investit în viitor, fapt pentru care am crescut și am ajuns Numărul 1

    „Cu toate că anul acesta școlar a fost diferit de alți ani, cu toate că ați întâmpinat situații și evenimente care fac parte din aceste vremuri, noi, Şcoala de Șoferi ABC Sibiu, suntem și am rămas la fel. Premiem elitele și, totodată, premiem excelența! Cum întodeauna noi am sprijinit și o să sprijinim învățământul sibian, aceasta fiind campania demarată și inițiata de către Şcoala de Șoferi ABC Sibiu acum 6 ani, când a luat naștere și Şcoala ABC – o altfel de școală de șoferi. La fel ca și voi, am muncit și am investit în viitor, fapt pentru care am crescut și am ajuns Numărul 1. Asta vă dorim și vouă să fiți și să rămâneți: Numărul 1 în tot ceea ce faceți! Dar să nu uitați niciodată că fără efort și muncă, nu există recompensă! Suntem mândri că vă avem alături și suntem mândri că putem premia excelența! Școala de Șoferi ABC Sibiu vă mulțumește și se înclină în fața voastră, tinere elite și oameni de viitor ai unei noi frumoase generații! Vă aplaudăm de 10 ori, așa cum merită orice elev de nota 10! Încă o dată felicitări și nu uitați că, așa cum la școală ați început cu ABCEDARUL, la condus veți începe cu ABC-ul de la Școala de Șoferi ABC Sibiu. Felicitări și să nu uitați niciodată că suntem alături de voi!”, a fost cuvântul de întâmpinare și felicitare al lui Nelu Rogoz, managerul Școlii de Șoferi ABC Sibiu, adresat premianților din acest an. „Prin aceste premii stimulăm liceenii să acorde o mai mare atenție și implicare studiului, și implicit pregătirii profesionale pentru viață”, a mai adăugat Nelu Rogoz, cu ocazia galei de premiere, care a avut loc joi, 10 iunie, la sediul societății.

    Ei sunt viitorii șoferi de nota 10

    Premiile, oferite în cadrul acestei ediții a campaniei „Sprijinim învățământul sibian” de către Școala de Șoferi ABC Sibiu, constând în școlarizare gratuită în vederea obținerii carnetului de conducere categoria B, au mers către: Stoinea Dragoș Cristian Ionuț, Marin Matei-Ioan, Mihăilă Maria-Alessia (Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”), Cautnic Daniel, Minea Ana Maria Janine, Marin Anastasia Ioana (Colegiul Brukenthal), Bogdan Karina Elena, Crișan Gabriela Teodora, Dincă Teodora, Ancuța Bogdan Dumitru (Colegiul Național „Octavian Goga”), Ciochia Nicoleta-Ștefania, Neagoe Andreea, Jugaru Alexandra-Ioana (Colegiul Economic „George Barițiu”), Bodi Bianca, Odangiu Andreea, Tomuță Georgiana, Greavu Ana (Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”), Oprea Nectaria, Radu Alessandra Maria, Mândrean Ioan Alexandru (Liceul Teoretic ”Onisifor Ghibu”).

    Asociați Școala de Șoferi ABC

    Cei care doresc să fie șoferi de nota 10, se pot înscrie la Școala de șoferi ABC, str. Râului, numărul 33 (în incinta clădirii Flaro, de pe malul Cibinului), la etajul 2.

    Mai multe informații puteți găsi la telefon 0725722701, 0725722737, 0369427496.

    „Învață să conduci de la profesioniști – Școala de șoferi ABC Sibiu!”

    Aeroportul sibian pe locul 7 în ţară

    Aeroportul Internaţional Sibiu ocupă locul 7 în topul aeroporturilor naţionale în ceea ce priveşte numărul pasagerilor care au tranzitat aeroporturile românești în prima jumătate a acestui an, precizează Asociația Aeroporturilor din România.

    Sibiul se situează după Otopeni, Cluj, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Craiova. Aeroportul sibian a înregistrat un total de aproape 260.000 de pasageri în prima jumătate a anului 2023. Singurele aeroporturi din ţară care au trecut de un milion de pasageri în aceste 6 luni sunt Otopeni, Cluj şi Iaşi.

    Traficul de pasageri pe aeroporturile din România în semestrul I, anul 2023. Foto: Asociația Aeroporturilor din România

    Mai mulți pasageri față de anul trecut

    Aeroporturile din România au înregistrat, în primul semestru al acestui an, un total de 11.308.892 pasageri, cu 26% mai mulți față de aceeași perioadă a anului trecut. Cifrele sunt mai mari și decât cele înregistrate înainte de pandemie (+5,4% față de semestrul 1 al anului 2019).

    În ceea ce privește mișcările de aeronave (aterizări și decolări), cifra pentru prima prima jumătate a acestui an este de 110.228. În același interval pe aeroporturile din România au fost îmbarcate și debarcate peste 18.000 de tone de marfă.

    Traficul de pasageri pe aeroporturile din România în luna iunie 2023. Foto: Asociația Aeroporturilor din România

    Locul 7 şi pe luna iunie 2023

    Aeroportul Internaţional Sibiu se află pe acelaşi loc 7 şi referitor la bilanţul de pasageri pe luna iunie 2023, cu un total de aproape 55.000 de pasageri. Numărul pasagerilor care au tranzitat aeroporturile românești în luna iunie a acestui an a fost de 2.293.895 – cu 8,46% mai mulți decât în iunie 2022 și cu 5,24% față de iunie 2019. Practic, ierarhia aeroporturilor din ţară de pe primele 6 luni ale lui 2023 se menţine şi pentru luna iunie 2023.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Campanie vânzare piese de schimb Tursib

    ANUNT VANZARE

    privind vanzarea unor piese de schimb si anvelope aferente unor marci de autobuze scoase din circulatie

    SC TURSIB SA, cu sediul in mun. Sibiu, str. Munchen, nr.1, scoate la vanzare piese de schimb si anvelope aferente unor marci de autobuze scoase din circulatie.

    ​Ofertantii vor putea achizitiona unul sau mai multe repere cuprinse in oricare dintre anexele la prezentul Caiet de sarcini, in valoare de minim 5.000 lei, fara TVA.

    Licitatia publica cu strigare se va desfasura in data de 22.08.2023, ora 12:00 la sediul vanzatorului din Sibiu, str. Munchen, nr.1.

    ​Preturile unitare de pornire sunt mentionate in anexele Caietului de sarcini. Preturile  nu contin TVA.​

    ​Caietul de sarcini, inclusiv toate documentele necesare licitatiei se pun la dispozitia solicitantilor gratuit.

    ​Inscrierea la licitatie se va face incepand cu data de 01.08.2023 ora 08:00 pana la data de 21.08.2023 ora 14:00, in intervalul orar 08:00-14:00 la sediul TURSIB SA – Secretariatsau prin e-mail la adresa [email protected].

    Relatii privind  bunurile  scoase la vanzare se pot obtine de la sediul TURSIB SA –Departamentul Juridic-achizitii publice sau la adresa de e-mail: [email protected].  

    INTERVIU. Mugur Frățilă, expert independent Centrul de Resurse Juridice, despre ”azilele groazei”: ”Și în Sibiu există, probabil, astfel de fenomene”

    În contextul evenimentelor din ultima vreme, cu acele ”azile ale groazei”, am vrut să știm cum stă Sibiul la acest capitol, de ce lucrurile au fost scăpate de sub control și, mai ales, ce putem face ca să preîntâmpinăm astfel de drame.

    Mugur Frățilă. Foto: Arhiva personală

    Controalele, un fel de reacție de panică

    Aș urni discuția de la această preocupare a ta pentru persoanele vulnerabile, de fenomenul pe care îl monitorizezi de ceva ani. De unde această componentă, de activism în această zonă?

    Prima întâlnire cu sistemul de asistență socială și asistență medicală psihiatrică am avut-o la finalizarea studiilor, în urmă cu peste 25 de ani, când m-am angajat la Spitalul pe Psihiatrie din Sibiu. Nu am stat mult, dar perioada petrecută acolo a rămas o etapă deosebit de importantă pentru cariera mea. Am întâlnit dimensiuni ale psihiatriei mai aproape de Evul Mediu decât de psihiatria modernă și m-au cutremurat câteva experiențe avute în acest spital. Era încă un spital nerenovat, dar mai ales nereformat. Atunci și acolo am întâlnit pentru prima dată ceea ce pentru mine a devenit o expresie-simbol: culoarele suferinței.  De altfel, atunci mi s-a cristalizat determinarea de a acționa independent în favoarea celor vulnerabili, care riscă să devină victime ale abuzurilor.

    Cum se face asta, de a acționa ca expert independent? Oricine poate să să implice în această zonă și să aibă o voce distinctă?

    Nu știu… Teoretic, cred că da. Dacă simți o vocație, o misiune în acest sens, cu siguranță vei găsi căile și oportunitățile. În ceea ce mă privește, mă gândesc că a fost un amestec de structură de personalitate și experiențe trăite (experiențe tulburătoare, șocante, experiențe care nu te mai lasă să dormi noaptea dacă nu acționezi). După ce am plecat din spital, a urmat o creștere progresivă.

    Am început să activez independent ca psiholog, am trecut prin tot soiul de etape, în profesie, în carieră, iar prin 2003-2004 s-au întâmplat două lucruri importante. Am reușit să pun bazele unor operațiuni independente: în 2003 am pus bazele Asociației Tonal, pe care am înființat-o oficial în 2005 și tot în 2003-2004 am început colaborarea cu Centrul de Resurse Juridice în domeniul monitorizării independente a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale (mai ales cele instituționalizate). Aceste două direcții importante ale carierei mele s-au cristalizat în 2003-2004 și au continuat până în prezent, fără întrerupere.

    Suntem încă în plin scandal cu acele ”azile ale groazei”, cu problemele sistemului de asistență socială în sine, descoperite ”taman” acum. Ne interesează și pe noi acest subiect, ca județ, ca Sibiu?

    Categoric da. Ne interesează, sau ar trebui să ne intereseze foarte mult,  din două motive: în primul rând pentru că fenomenele scoase la iveală de acest scandal și de alte scandaluri (de acum un an, trei, cinci, șapte, cincisprezece…) sunt fenomene generale (reale sau potențiale), răspândite, specifice sistemelor de asistență socială și psihiatrică, mai ales în serviciile rezidențiale (acolo unde oamenii locuiesc, temporar sau definitiv, în diferite instituții). De aceea, evident că ele nu sunt localizate geografic, doar în anumite zone.

    Presupunând, prin absurd, că în Sibiu nu ar exista probleme, ar trebui să ne intereseze cum să preîntâmpinăm asemenea derapaje, cum să implementăm o strategie eficace de gestionare a riscurilor. În al doilea rând însă, realitatea tristă este că și în Sibiu există, probabil, astfel de fenomene. Chiar dacă nu sunt evidențiate suficient, nu sunt documentate, raportate, nu sunt aduse la cunoștința sibienilor, sau poate sunt negate sau minimalizate, ele există. Trebuie să avem în permanență în suflet și atenție faptul că în spatele acestor „scandaluri” stau drame teribile și foarte multă suferință a semenilor noștri.

    Am o dilemă. Primim comunicate peste comunicate, de la o mulțime de instituții publice cu atribuții în asistență socială, despre sancțiuni, amenzi la Centrele de gen din Sibiu. Mă întreb: dacă a existat o preocupare permanentă pentru ce se întâmplă în aceste centre, cât de justificate sunt acum aceste măsuri? În aproape toate căminele de bătrâni sau locațiile cu copii instituționalizați au fost constatate nereguli. Se întâmplă asta pentru că aceasta e normalitatea sau cineva, care nu și-a prea făcut treaba, s-a hărnicit exact acum? Eu aș tinde să cred că dacă sunt constatate atâtea probleme, aceasta se datorează și faptului că nu au fost monitorizate suficient. Greșesc?

    Nu, deloc! O activitate responsabilă și riguroasă de monitorizare are o dimensiune cantitativă (frecvența cu care urmărim, analizăm și descriem un fenomen, o situație, o instituție) și o dimensiune calitativă (ce metode și instrumente utilizezi, ce informații obții, cât de precise, reale și detaliate sunt informațiile, ce criterii și probleme urmărești, cum depășești barierele inevitabile care apar astfel încât să te asiguri că ai acces la informații complete, autentice, cum descrii, cum raportezi situația identificată, cum urmărești evoluția etc) . Poți să vizitezi o instituție (să faci o vizită de control sau de monitorizare) o dată sau de zece ori, dar ceea ce contează foarte mult, în primul rând, este ceea ce reușești să observi, să identifici și să înțelegi, cum evaluezi ceea ce este acolo și cum raportezi ceea ce identifici. Altfel spus, nu contează doar frecvența unor vizite, ci și conținutul, eficacitatea acelor vizite.

    În România, începând cu anul 2016, printr-un efort considerabil inclusiv al Centrului de Resurse Juridice, a apărut legea nr. 8, de înființare a Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Acest Consiliu de Monitorizare este o entitate publică cu atribuții clare (și complementare programelor Centrului de Resurse Juridice). După înființarea acestui Consiliu de Monitorizare, am sperat (noi, societatea) că… România este salvată: avem un organism public ce va veghea cu responsabilitate și rigoare la respectarea drepturilor persoanelor vulnerabile. Realitatea însă, a fost alta. Nu este momentul să dezvoltăm acum această temă (care însă trebuie dezvoltată!), dar istoria scurtă a Consiliului de Monitorizare este deja profund marcată de derapaje, politizare, superficialitate și incompetență. Au existat situații în care am mers în vizite de monitorizare la diferite instituții aproape în paralel cu Consiliul de Monitorizare, iar diferențele de raportare au fost deosebit de mari.

    Voi exemplifica cu o situație dramatică, o tragedie care a avut loc în județul Sibiu, în anul 2018. La un centru rezidențial din localitatea Tălmaciu a existat o agresiune severă între doi rezidenți, cu consecințe de o gravitate extremă. Ei bine, printr-o coincidență, Consiliul de Monitorizare a desfășurat o vizită la acel centru exact la două zile după producerea tragediei. Despre acel incident deosebit de grav, în raportul vizitei de monitorizare al Consiliului (raport public)  găsim o singură frază:  „În urma incidentului petrecut în data de 30.07.2018, din cei 133 de beneficiari, doi se aflau internați, unul la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, iar cel de-al doilea la Spitalul de Psihiatrie Gheorghe Preda Sibiu, iar un loc era neocupat”. Atât. Atât a identificat și consemnat Consiliul de Monitorizare, Autoritate autonomă sub control Parlamentar, despre unul dintre cele mai grave și șocante cazuri de violență fizică severă întâmplate în sistemul rezidențial de asistență socială din România. În rest, raportul face referire, printre altele, la ziduri, paturi, condiții de viață și alte chestiuni generale.

    Revenind la situația prezentă, cred că ceea ce se întâmplă cu intensitatea aceasta a controalelor în ultimile săptămâni reprezintă un fel de reacție de panică a autorităților. Ca să traduc într-o notă trist-amuzantă, e ca și când se sparge buba (care, se pare, are niște subterane complexe – interese financiare, politică etc.), și niște persoane aflate în tot felul funcții se agită brusc și strigă: ”Aoleu! Ce facem acum?” ”Păi facem ce putem!” ”Și ce putem face?” ”Niște controale!” Nu știu exact ce finalitate au astfel de acțiuni de anvergură, dar cred că cineva ar trebui să analizeze cu atenție inclusiv tipul acesta de reacții ale autorităților, de către cine sunt inițiate, cine le coordonează, care este finalitatea acestor controale, care sunt consecințele și (mai ales, dacă într-adevăr ele au o fundamentare legală legitimă) de ce nu au fost ele efectuate cu aceeași intensitate și până acum?

    ”Cea mai importantă ofertă pe care publicul, noi, cetățenii, o avem către oamenii vulnerabili, e mila”

    Ce se întâmplă cu noi, ca societate? Așa suntem noi? Înrăiți încât nu ne interesează astfel de fenomene? Sau imuni la suferința oamenilor?

    Voi da un exemplu personal. În paralel cu activitățile din aria psihologiei și drepturilor omului, de câțiva ani de zile, asociația noastră a reușit să creeze o marcă de ceramică – ceramica Tonal. Un proiect 100% independent și sibian. Facem ceramică, cred eu, tot mai frumoasă. Și îmi aduc aminte de niște experiențe interesante care nouă ne-au clarificat foarte bine, în urmă cu vreo 10 ani, traiectoria de „marketing” pe care trebuie să o adoptăm: să separăm cu totul orice mesaj social, de ceramica Tonal. Pare surprinzător. Altfel spus, să nu asociem niciun mesaj social, de sensibilizare, cu produsele și creațiile Tonal. Să încercăm să facem performanță în domeniul ceramicii, fără să sensibilizăm sau să constrângem potențialii noștri clienți să aleagă ceramica Tonal din… milă. De ce? Pentru că, la început, aproape invariabil, când potențialii clienți aflau că în spatele ceramicii Tonal stă o poveste socială, cei mai mulți clienți reacționau pozitiv, cu înțelegere, și spuneau „bine, atunci cumpăr și eu ceva”… Frumos… Dar discutabil ca model de afacere.

    Noi avem nevoie de un motor de autofinanțare autentic, ca să putem funcționa autonom ca asociație. Altfel spus, nu este suficient să „stârnești” compasiune, este nevoie de mai mult, este nevoie de performanță.  Această simpatie pentru misiunea noastră poate să mascheze performanța reală în domeniul ceramicii, performanță de care este nevoie pe o piață reală. Dar experiența care ne-a determinat să renunțăm definitiv la a spune povestea din spatele ceramicii Tonal a fost la polul opus celor descrise mai sus. E vorba despre reacția unei persoane la unul dintre târgurile de profil la care participa și asociația Tonal. Acea persoană s-a apropiat foarte încântată de locul unde erau expuse creațiile noastre. A venit zâmbind, a luat niște obiecte și a început să le studieze foarte încântată. Dar când a cerut mai multe informații despre ceramica Tonal și a aflat povestea din spate, s-a crispat, a lăsat obiectele jos și s-a îndepărtat. Nu îmi este foarte clar nici acum care a fost substratul reacției respective, dar aceea a fost realitatea. Acela a fost momentul din care ceramica Tonal este promovată exclusiv ca… ceramică Tonal. Cine dorește să afle mai multe, poate afla făcând un pic de cercetare, nu este cazul să vindem un mesaj social, simultan cu o creație ceramică. Pe undeva este trist. Poate vreodată ne vom reconsidera această viziune…

    Concluzia pe care am avut-o atunci, ca urmare a acelor experiențe, a fost următoarea: în România (desigur, nu doar la noi), cea mai importantă ofertă pe care publicul, noi, cetățenii, o avem către oamenii vulnerabili, este mila. Aceasta este oferta noastră, mila. ”Ai o problemă? Ai o dizabilitate?” ”Da.” ”Atunci (poate) mi-e milă de tine!” În această milă  își are originea un întreg arsenal de atitudini și acțiuni: dau niște bani, zâmbesc prietenos, am o atitudine de infantilizare, poate fac o sponsorizare sau poate donez ceva, etc. Aceasta este oferta noastră fundamentală, ca societate, către oamenii vulnerabili: mila. Se pare că noi înșine ne abrutizăm și nu mai avem de oferit reciprocitate, nu mai avem de oferit solidaritate, nu mai avem de oferit respect, vinovăție, rușine, responsabilitate. Avem de oferit doar milă. Atât. Dacă cineva are curaj să analizeze cu atenție foarte multe acțiuni sociale, independente sau de stat, va regăsi, în cele din urmă, mila ca energie fundamentală, originară. Dar practicarea milei are anumite consecințe toxice, atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere social. Sunt efecte perverse, dramatice, cumva neașteptate. Când oferi milă, se întâmplă simultan două chestiuni negative: fie că îți dai seama sau nu, creezi o ierarhie, o poziție de dominare, o relație de superior-inferior. Iar asta poate fi ceva dur, poate chiar brutal pentru cel căruia vrei să îi fii alături. Să ai o dizabilitate nu înseamnă, implicit, că nu mai ai demnitate sau nu mai ai dreptul să ai demnitate.

    Al doilea aspect este însă chiar mai grav decât primul: având în vedere situația dificilă sau gravă în care se află oricum o persoană vulnerabilă, o constrângi să accepte aceasta unică ofertă a ta: mila. Cumva, obligi acea persoană să-și accepte inferioritatea falsă produsă de mila ta. O obligi să își înfrângă mândria, demnitatea. Dacă singurul instrument sau singura pârghie emoțională, socială, pe care o mai are la dispoziție o persoană cu dizabilități pentru a supraviețui, a trăi decent, a se vindeca sau recupera, este mila (personală sau instituțională), atunci, în cele din urmă, acea persoană, în disperare de cauză, va trebui să se recunoască înfrântă sau poate chiar umilită și va trebui să accepte… mila. Este dramatic. De exemplu: un om care a rămas fără familie și care eșuează într-un centru rezidențial de asistență socială sau un spital de psihiatrie. El va deveni, deseori, dependent de bunăvoința sau de mila angajaților, a sătenilor care îi mai oferă câte ceva etc. Într-un sistem instituțional închis, vei deveni foarte repede dependent. Dacă la această dependență adăugăm și problema medicală de fond (care a produs dizabilitatea), chiar dacă ești un om demn, la un moment dat, din cauza disperării, a suferinței, a singurătății sau a fricii, această demnitate se erodează și cedezi: vrei să suferi mai puțin, vrei să supraviețuiești. Și atunci accepți, ca om, să primești orice „din milă”. Este o înfrângere. Iar aceste înfrângeri sunt adevărate tragedii nevăzute și neînțelese. Mai sunt și altele. Rareori sau deloc se vorbește despre aceste tipuri de abuzuri.

    Poți opera fără milă în relaționarea cu aceste persoane?

    În primul rând trebuie să conștientizăm continuu că „persoanele cu dizabilități” nu reprezintă un grup anume de oameni aflați „acolo”, undeva. Expresia  „aceste persoane” ne induce în eroare. Dizabilitatea nu este un atribut al vreunui grup anume de persoane. Dizabilitatea este o condiție existențială produsă de anumite situații medicale, psihologice, sociale care poate să intervină realmente în viața oricui. Este foarte important să înțelegem și să simțim acest adevăr. Dizabilitatea reprezintă mai degrabă o etapă existențială posibilă sau probabilă în viața fiecăruia dintre noi. Un accident vascular cerebral sau o formă avansată de diabet reprezintă condiții medicale indezirabile care pot produce dizabilitate; o vârstă înaintată însă, este o situație dezirabilă, dar care, de asemenea, produce dizabilitate. Altfel spus, dacă avem noroc, bătrânețea este inevitabilă… Dar cel mai probabil ea vine cu tolba plină de dizabilități. Revenind la întrebarea despre milă, da, categoric da, putem opera „fără milă”. Cu o nuanță însă: fără milă, așa cum eu înțeleg această expresie, înseamnă cu mai mult decât doar milă, nu cu mai puțin. Paradoxal, fără milă înseamnă mai mult decât milă.

    Mila face parte din noi, e o componentă umană.  Cum poți depăși acest stadiu și să îți asumi o abordare adecvată?

    Cred că putem face toți un exercițiu emoțional puțin dus la extrem. Dar măcar în acest fel avem o direcție de acțiune. Poate nu ajungem la capătul drumului, însă avem o direcție. Realitatea este că, în general, ecoul pe care suferința cuiva îl are în mine depinde de proximitatea mea față de acel om: față de un străin reacționez cu mai puțină intensitate și implicare decât față de cineva din familie.  În familie, între prieteni, nu neapărat experimentăm milă. Sau mai exact, nu doar atât, nu ne oprim la milă, nu o trăim ca „milă”. Este ceva mai asumat, mai mult, mai personal. Trăim alături de celălalt suferința lui și ne agităm să facem tot ce putem pentru a-i fi mai bine. Ei, acest ”tot ce putem” se îngustează pe măsură ce persoana respectivă e tot mai îndepărtată pentru noi (din punct de vedere social, relațional). Preocuparea scade ca intensitate și durată, resursele pe care le oferim se restrâng.

    Să presupunem că, la nivel individual, este firesc acest comportament, în care ne interesează mult mai intens și mai viu familia, de exemplu, decât un necunoscut. Nu trebuie și nu putem fi toți sfinți. Dar ca societate, ca și grup, ar fi trebuit să  avem altă funcționare, să fi reușit să coagulăm un soi de conștiință de grup care să ne permită cumva să percepem fiecare membru al societății ca fiind un fel de membru al familie. Astfel, chiar dacă la nivel individual eforturile ar fi fost mici, la nivel de societate, conștientizarea și eforturile noastre comune și responsabile ar fi produs efecte pozitive extraordinar de puternice în favoarea celor care suferă. Astfel, printr-o mobilizare colectivă împotriva suferinței, transcendem „mila”. Cum am spus deja, fără milă înseamnă mai mult decât milă. Înseamnă respect real pentru suferință. Respect pentru viață. Înseamnă valorizarea celuilalt ca ființă, indiferent de condiția sa existențială. Înseamnă respect profund pentru demnitatea și fragilitatea semenului aflat în suferință. Înseamnă o formă profundă de respect pentru cel din fața mea, dar și respect de sine. „Fără milă” nu înseamnă să nu ai compasiune, lacrimi în ochi sau să nu suferi împreună cu celălalt. A avea (doar) milă este o lipsă, este ceva incomplet. A fi bun și alături de celălalt, înseamnă să mergi dincolo de milă, să mergi mai departe, să devii cu adevărat solidar, să asumi și să acționezi. Mila, odată simțită, dacă rămâi în ea, te va face să te oprești foarte repede, la niște acțiuni sumare. Cu atât mai mult, ca societate, ar trebui să acționăm nu „fără milă”, ci cu mai mult decât milă. Dar această conștientizare colectivă și agregare a eforturilor individuale ne lipsește în continuare.

    Există și o milă instituțională, care trebuie reevaluată? Unde greșește statul?

    Aș vrea să fac anumite precizări. Opinia mea este că sentimentul, nevoia sau responsabilitatea de a fi solidar în mod autentic, cu emoție, nu este obligatoriu să se consume doar prin acest „canal” psihologic al milei. Cu privire la instituții, autorități, servicii publice și nepublice, situația stă  în felul următor: asistența socială este, teoretic, o opțiune, o profesie de vocație. Dar cred că în acest moment lucrurile sunt foarte degradate în România. Asistența socială este, în continuare, deseori, o chestiune de vocație. Spun asta pentru că mă uit la oamenii (puțini, tot mai puțini) care rezistă, pe salarii mici, să facă o muncă grea sau deosebit de grea. Dar există o erodare a acestor persoane. De aceea cred că dacă nu ne-ar mai obseda paradigma aceasta a vocației, ci a responsabilității extreme, lucrurile ar merge mult mai repede și mai eficient în direcția bună. Cred că ar trebui să revenim la o formă de responsabilitate profesională extremă, la ceva foarte riguros din punctul acesta de vedere.

    Populația persoanelor cu dizabilități intelectuale sau psihosociale are câteva particularități ce o face, de fapt, să fie cea mai indezirabilă, marginalizată, abandonată și ignorată categorie socială. Dacă am face o ierarhie a investiției compasiunii și empatiei societății în diverse cauze sociale, cred că persoanele cu dizabilități intelectuale sau psiho-sociale (afecțiuni psihice) adulte ar fi ultimele pe listă. Acești oameni, din cauza particularităților pe care le au, sunt cel mai puțin ”interesante” pentru societate. Ridică cele mai mari probleme și provocări de gestionare, pot deveni foarte perturbatoare, intervențiile pot fi foarte costisitoare uneori, este nevoie de cantități mari de resurse precum timpul, răbdarea și blândețea. O altă particularitate a acestei categorii (persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale) este aceea că afecțiunea psihică distorsionează relația cu lumea, cu realitatea. Mulți alții (inclusiv profesioniști în diferite arii ale asistenței sociale și psihiatrice) se prevalează de acest argument pentru a discredita anumite afirmații sau reclamații ale unei persoane cu anumite dizabilități intelectuale sau psihosociale. De asemenea, poate cel mai grav aspect este faptul că persoanele cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale reprezintă categoria de persoane care reacționează cel mai puțin la cele ce li se întâmplă (suferință, abuzuri, încălcări de drepturi), din diverse motive:

    1. Deseori nu conștientizează că li se întâmplă ceva rău;

    2.  Foarte mulți dintre ei s-au născut în instituții, își trăiesc viața în și, deci, ei nici măcar nu au exersat un alt mod de a fi. Prin urmare, nu au de ce să reacționeze la ceva ce li se pare firesc;

    3. Există factorul autoprotecție – supraviețuire – timorare. Sunt fenomene foarte profunde care caracterizează instituțiile, centrele rezidențiale, viața oamenilor în centre. ”Nu vorbești, nu zici, că dacă zici, ți-o iei!” Sau dacă zici, pierzi beneficii;

    4. Nu dispun de instrumente adecvate, adaptate și la îndemână pentru a reacționa;

    5. Dacă totuși, cu greu, reușesc să spună ceva, sunt ignorați.

    Există, așadar, anumite aspecte care explică lipsa de reacție a acestor oameni, față de ceea ce li se întâmplă de fapt. Iar această lipsă de reacție a fost decodificată sistematic ca fiind „absență a problemelor”. De-a lungul anilor, am început să devenim profund indiferenți față de această categorie de oameni deoarece dinspre ei spre noi a fost mereu… tăcere, liniște. Este complet explicabil ce se întâmplă acum.

    Mugur Frățilă. Foto: Arhiva personală

    ”Toți știau!” e ”Toți știam!”

    Acum ”și eu știu”! Cum ar trebui eu, ca persoană, să percep acest fenomen și ce ar trebui să fac eu, la nivel individual, ca să schimb ceva în tot acest hățiș al pervertirii lucrurilor?

    Această întrebare îmi clarifică în primul rând mie ce nu e cazul să se mai întâmple. Bineînțeles că nu poți să le interzici oamenilor impulsul de a a se implica și de a ajuta în sensul ”Sunt emoționat și mă duc să ajut niște oameni…” Ar trebui să ies dintr-o anumită formă de pasivitate față de această problemă gravă ce a cuprins România: indiferența față de dizabilitate. Cum am spus mai sus, dacă fac o tranziție de la a crede că „persoanele cu dizabilități” reprezintă o categorie aparte de oameni anume, spre conștientizarea că dizabilitatea este o etapă existențială de fapt, atunci deja am progresat foarte mult. Și astfel, chiar și o doză de egoism, va ajuta. Pentru că dacă sunt convins cu adevărat că eu, familia sau prietenii mei se pot confrunta cândva cu o formă de dizabilitate, atunci aș face bine să mă implic în crearea unui sistem performant care nu doar să permită gestionarea profesionistă a dizabilității, dar mai ales să îmi garanteze că nu voi deveni victimă a unor abuzuri, că nu îmi vor fi încălcate drepturile și că, dacă totuși se va întâmpla ceva nepotrivit sau grav, vor exista mecanisme de reacție și protecție.

    Comportamentele acestea ”instinctive” ni le rezervăm deja de Paște, de Crăciun…

    Exact! Pe de altă parte, ca să reacționezi, trebuie să ai la dispoziție căi și instrumente. Reacția are, pe de o parte, o componentă internă (de conștientizare, de simțire a unor emoții și impulsuri) și, de cealaltă parte, o componentă externă (de trecere la acțiune). Dar dacă o societate nu este setată sau mobilată corespunzător cu mecanisme, cu proceduri, cu pârghii și  ”butoane” de acțiune, eu, ca om, pot să simt niște chestii, dar la un moment dat ele dispar, se dizolvă, trece timpul, uit. Iar în România categoric nu există suficiente (sau suficient de la îndemână) mecanisme de acțiune care să vină în întâmpinarea cetățenilor care vor să se implice efectiv. Nu a existat niciodată interes politic real, strategic, de a capta și utiliza bunăvoința semenilor, a cetățenilor, pentru a ne implica activ în gestionarea problemei dizabilității. Dimpotrivă, o anumită rigiditate instituțională, birocrația, confuzia administrativă și altele mai degrabă inhibă și reprimă impulsurile spre acțiune ale cetățenilor. Nu există nicio educare sistematică în acest sens.

    Dar ce cred eu că am putea să facem cu toții (cu costuri minime în afară de timp și atenție) – și cred că asta ar schimba deja foarte mult și ar putea să fie implementată chiar și în absența altor pârghii de acțiune – ar fi să ne informăm. Să ne informăm la nivel personal, ca și „curiozitate”. Să ne încăpățânăm să aflăm care este de fapt viața și situația reală a persoanelor cu dizabilități care trăiesc în instituții, în centre, în România. De ce trăiesc acolo? Au dreptul sau posibilitatea să plece de acolo? De ce nu trăiesc alături de noi, în comunitate? Beneficiază de toate serviciile, programele și intervențiile de care au nevoie, conform cu dizabilitățile și nevoile lor medicale sau de altă natură? Există personal și finanțare pentru toate acestea? Care sunt riscurile de a trăi într-un centru? Care sunt abuzurile? Și așa mai departe. Eu însumi am fost uimit, în aceste zile, trecând în revistă tot felul de materiale și informații apărute în spațiul public, făcând un fel de bilanț, am fost surprins să constat câte chestii au apărut, de fapt, în spațiul public pe acest subiect, în ultimii 10 sau chiar 15 ani. Dar cumva pare că toate au fost scrise și publicate pentru… nimeni. Ele doar există acolo, în „spațiul public”, plutesc nebăgate în seamă de nimeni, nimeni nu le preia, nu le asumă, nu le transformă în acțiuni.

    Altfel spus, să ne preocupe subiectul.

    Să ne preocupe și să rămânem conectați. Dacă cineva ar face o radiografie a tututor informațiilor (documentare, reportaje, puncte de vedere, articole, filmulețe) despre situațiile reale întâmplate „în sistem” (în mod special în diferitele centre de asistență socială și psihiatrică), ar fi șocat! Povestea cu ”Toți știau!” este, de fapt, ”Toți știam!” Doar că poziționarea noastră a fost tot timpul de tipul „fapt divers” și cu asta, basta. E greu să ai preocuparea de a te informa despre un subiect dureros, pentru că îți perturbă existența, confortul. Dar acest tip de informare sistematică ar putea să conteze. În cele din urmă, când tot mai mulți oameni vom înțelege că în România, paralel cu viața noastră „normală”, așa cum o trăim și cunoaștem noi, există o altă realitate, o realitate obscură, un întreg sistem de culoare ale suferinței în care își petrec viața și suferința zeci de mii de semeni ai noștri, culoare ale suferinței pe care și noi putem ajunge poate, atunci poate vom ieși din pasivitate ca societate.

    Și mai este ceva concret de făcut. Este o obsesie a mea. Turismul instituțional pentru politicieni. Am propus asta acum vreo zece ani sau mai bine. Cum ar funcționa? Pregătesc un autocar, fac o listă cu ce aleși locali avem și organizez un itinerar instituțional: mergem cu trupa, o săptămână, în „niște locuri”. Mergem în astfel de centre rezidențiale și stăm câte două zile în acel loc. În camerele de acolo, între acei oameni, cu acele sunete, mâncăm la cantină împreună cu ei, mergem la baie acolo… Dar 100%”! Să organizăm constant, la nivel național, o astfel de activitate. Deși pare glumă, eu cred cu tărie într-o asemenea soluție. De ce? Dacă pe voi, cei de aici, v-aș trimite în câteva locuri, să trăiți acolo trei zile, v-ați întoarce defectați! Psihic și organic, v-ați întoarce defectați! Statutul vostru de om firesc, cu o viață obișnuită, ar fi avariat violent ca urmare a unei asemenea experiențe. Începând cu salonul în care veți locui, interacțiunile pe care le veți avea cu oamenii de acolo, cum va fi mâncarea, cum e la baie, cum e peste noapte, ce auziți acolo – nu veți mai putea fi oameni funcționali o perioadă de timp. Sau să auzi în toiul nopții tânguieli. Iar la aceasta nu am adăugat componenta medicamentoasă. Deci astfel de vizite, un astfel de turism instituțional sistematic, cu vizite chiar și viciate, cu scurgerea informației ajungerii acolo – acesta cred că poate fi un început autentic pentru o transformare fundamentală a tot ce înseamnă în România sistemul de asistență socială și medicală psihiatrică.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Da, miracolul românesc este posibil

    Popoarele, “formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală” (conform DEX) sunt comunităţi SPIRITUALE. Aşa le-a creat bunul Dumnezeu, să se exprime prin creaţii spirituale specifice amprentei lor psihologice şi să se identifice prin ele. Acest “ADN” spiritual – ca să-i zicem aşa – se află în calea a ceea ce sociologul Ilie Bădescu numeşte: “sistemele agresoare ale istoriei”, care caută să-l anihileze . Pentru că odată stinsă flacăra spirituală a unui popor, comunitatea respectivă devine pasivă, paralizează sufleteşte, bună de inghiţit de către  agresor, precum şarpele îşi paralizează prada înainte de a o înfuleca.

    Prin prisma aceasta putem descifra starea naţiunii române, o puternică “comunitate noologică”, adică spirituală, conform termenului folosit de reputatul sociolog la care m-am referit. Tocmai de aceea sistemele agresoare ale contemporaneităţii, care vizează uniformizarea întregii omeniri, au lansat un pachet agresor împotriva comunităţii noologice româneşti: împotriva credinţei ortodoxe, temelia identităţii naţionale; împotriva tradiţiilor care conturează ceea ce am putea numi sufletul neamului românesc; împotriva moralei sale profund creştine; împotriva istoriei – sursă de demnitate naţională şi de identitate a destinului etnic; şi îndrăznesc să spun, chiar împotriva AND-ului românesc, adică a fiinţei sale biologice, aşa cum a creat-o Dumnezeu. Nu e de glumă cu tehnologiile de ultimă oră care tind să modifice genetic întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, cu ţintă precisă OMUL.

    De aceea trebuie exterminate generaţiile care nu pot fi spălate pe creier. Ele sunt un reper pentru tineri, o frână în calea paralizării sociale, sunt depozitarele credinţei, tradiţiilor şi valorilor morale, sunt cele care, precum copilul din basmul “Hainele cele noi ale împăratului” de Hans Christian Andersen, spun ceea ce se vede de la o poştă: Împăratul e gol!

    Citez din “Cu faţa spre Bizanţ”, de  Ilie Bădescu, Ed. EVEX 1998, p. 363: “În fond, sistemele agresoare vizează distrugerea spiritualităţii şi animalizarea popoarelor. …Când ai distrus la un popor, la o societate dată, calitatea lor de comunităţi noologice, rezultatul pe care l-ai obţinut este “ societatea animală”, transformarea unui popor într-o simplă “ populaţie”, animalizarea societăţii respective şi deci degradarea poporului însuşi.”

    Iată starea naţiunii. Zi de zi auzim la televizor că suntem o populaţie. Vedem la fiecare ştire că ne-am animalizat. Oare am atins pragul imposibilei intoarceri la frumuseţea românului cea dintâi?

    Iată concepţia marelui filozof român, Lucian Blaga: “…duhul ortodoxiei defineşte naţiunea după cel mai organic criteriu al ei, adică după “sânge” şi “grai”. În cadrul ortodox indivizii se simt firesc integraţi în unitatea superioară şi mai complexă a “neamului”. Ideea de neam, în înţeles de “fapt organic”, s-a dezvoltat pe tărâm ortodox în desăvârşită neatârnare faţă de ideea de stat, cel mai adesea chiar împotriva ideii de stat. Spre ilustrare, nu trebuie să trimitem mai departe decât la exemplul poporului român, care, păstrat sute de ani sub stele neprietenoase, şi-a presimţit unitatea organică de neam, peste barierele şi vămile a trei imperii (“Spaţiul mioritic”, Ed. Humanitas 1994, p. 41).

    Miracolul românesc ESTE posibil! O spune  mesajul Îngerului din Apocalipsă către Biserica din Filadelfia – Biserica ortodoxă română: “Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. Vin curând: ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta”. Adică ţine dreapta credinţă, care ţi-a fost pavăza destinului etnic şi cosmic mai bine de 2000 de ani, popor român! Amin.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Weekendul acesta vom avea parte de muzică rock, clasică, pop, târguri și evenimente artistice

    Așa cum ne-am obișnuit, la sfârșit de săptămână în Sibiu, este foarte dificil să alegi ce vrei să faci. Weekendul acesta nu face excepție. Concertele din cele trei zile vor mulțumi publicul amator de rock, jazz, pop sau muzică clasică. Cei care preferă mai multă liniște, vor putea alege evenimente precum târgul de ceramică din Muzeul ASTRA sau vizionările de film.

    Weekendul acesta, fanii rock-ului vor invada străzile Sibiului pentru cea de-a 16-a ediție a Festivalului ARTmania. Vor fi trei zile pline de concerte, evenimente alternative și colaborări inedite, în Piața Mare și în Piața Huet. În aceste zile vom avea și concerte de muzică clasică, contemporană și jazz, în cadrul ICon Arts Transilvania. Festivalul organizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) a ajuns la cea de-a XXI-a ediție. Din 24 iulie și până în 6 august, 9 localități din Sudul Transilvaniei vor fi gazdele evenimentelor muzicale din programul acestui Festival.

    Weekendul acesta vă puteți completa colecția de ceramică sau de viniluri

    În perioada 28-30 iulie 2023, muzeul ASTRA organizează cea de-a XI-a ediţie a Târgului Frumos. Ceramic. Folositor. Evenimentul va avea loc în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, având tema Ceramica de Kuty. Pe parcursul a trei zile, 45 de olari din România, Ungaria şi Republica Moldova se vor întrece la roata olarului şi vor găti pe vatră deschisă, în vasele de lut create de ei, reţete tradiţionale.

    De vineri până duminică, echipa Vinilarium revine la Sibiu cu peste 1000 de discuri de vinil din toate genurile. Le puteți găsi în Pasajul Scărilor, de la 13 la 21 în fiecare dintre cele 3 zile, iar intrarea este liberă.

    Recomandări pentru vineri, 28 iulie

    La ARTmania, 5 trupe vor urca pe cele două scene din Piața Mare. Găsiți mai jos programul acestei zile.

    Și în Piața Huet sunt programate mai multe evenimente:

    În cadrul Festivalului ICon Arts Transilvania, ziua de vineri aduce concerte în Sibiu, Mediaș și Richiș. În Biserica Evanghelică din Mediaș, de la orele 19:00, puteți asculta un recital de vioară. Artist invitat: Remus Azoiței. La pian: Clementina Ciucu. Pe scena Filarmonicii de Stat din Sibiu, de la orele 20:00, va fi Feeria Operei. Sunteți invitați la concertul de absolvire a masterclass-ului de canto ICon Arts Academy, sub îndrumarea mezzosopranei Cristina Damian. La pian: Lelia Serafinceanu. Biletele sunt disponibile aici. Dacă ajungeți în Richiș, la orele 20:00, este programat un recital de percuție susținut de Alexandra Anastasiu (vibrafon).

    La Centrul Cultural ”Ion Besoiu” din Sibiu puteți participa la spectacolul aniversar al trupei MICROBIS. Celebrarea a 30 de ani de activitate a acestei Companii de Teatru-Dans va începe la orele 19:00, cu lansarea filmului „Microbis 30 ani“. La orele 20:00 va avea loc vernisajul expoziției de fotografie cu același titlu. La orele 21:00 este programată premiera spectacolului „Tinerețe fără bătrânețe…”, al coregrafului Hugo Wolff.

    Ce puteți face sâmbătă, 29 iulie

    Asociaţia Clubul Sportiv Tură în Natură Sibiu vă invită la pedalat pe traseul cicloturistic Emil Cioran. Motivul turei de bicicletă îl reprezintă inaugurarea expoziţiei de grafică ”Artă şi filozofie pe Costa Boacii”. Fie că ajungeți pe două roți sau cu mașina la Primăria Rășinari, puteți vedea aici creațiile a 6 artiști vizuali. Lavinia Creţu, Ştefan Radu Creţu, Mihail Coşuleţu, Albert Kaan, Albert Sofian, Petrică Ştefan, Miki Velciov expun lucrări inspirate din natura şi cultura comunei Răşinari. Expozitia va fi deschisă publicului în perioada 29.07-28.09.2023.

    Întâlnirea pentru tura de biciclete va fi în parcul Sub Arini (lângă terenul sintetic de fotbal), începând cu orele 9.30. Organizatorii vor pregăti pentru participanţii la tură şi câteva gustări locale răşinărene care vor fi servite la evenimentul de inaugurare a expoziţiei de grafică. Participarea la eveniment este gratuită.

    Tot sâmbătă debutează Zilele Culturale ale Orașului Tălmaciu. Acestea se vor desfășura între 29 și 30 iulie, în intervalul orar 15:00 – 23:00, pe stadionul din localitate. Organizatorii promit muzică, dans, mâncare bună, jocuri pentru copii și foc de artificii.

    Spectacolul aniversar al trupei MICROBIS se va relua în data de 29 iulie 2023, de la orele 21:00 pe scena de pe „Lacul Pânzelor“ din Ocna Sibiului.

    Ziua va fi plină de evenimente în cadrul ARTmania, găsiți mai jos programul acestora, pentru Piața Mare:

    În Piața Huet:

    În Sibiu, 29 iulie, orele 19:00, deasupra orasului, pe terasa verde Promenada Sibiu, sunteți așteptați la la concertul Teodorei Pop cu Winael & Mojito Band. Accesul este liber.

    Duminică debutează seria de ”Concerte pe Acoperiș”, la Filarmonica de Stat Sibiu. Ce altceva puteți face în 30 iulie.

    Cea de a IV-a ediție a festivalului „Concerte pe Acoperiș” va avea loc, anul acesta, între 30 iulie și 12 august și propune 14 evenimente muzicale. Primul dintre acestea, duminică, orele 19:00, la Sala Thalia, cu Orchestra de Tineret Sweelinck din Amsterdam (Țările de Jos).

    În intervalul 30 iulie – 6 august 2023, Asociația Bis (BIS Teatru) organizează o serie de acțiuni publice în cadrul încheierii oficiale a programului cultural “Scrisori pentru bunicii noștri”.
    În 30 iulie va fi proiecția filmului MERGEM ÎN GERMANIA, regizat de Alexandru Radu, în prezența echipei proiectului. Îl puteți viziona în Grădina BIS, str. Ștefan cel Mare, nr. 56, începând cu orele 21:00. Accesul este gratuit, în baza unei rezervări telefonice sau prin sms la nr. 0773736830.

    Ce trupe vedeți pe scenele din Piața Mare, la ARTmania:

    În Piața Huet, veți avea parte din nou de ”discuții cu vikingi” sau proiecții de filme norvegiene.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Viceprimarul Alexandru Dumbrava este aşteptat cu demisia

    Primarul Sibiului, Astrid Fodor, şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu situaţia viceprimarului oraşului, Alexandru Dumbravă, care potrivit Parchetului European a ajuns la o înțelegere privind recunoaşterea vinei.

    ”Este o situație regretabilă. Acest caz se referă la o perioadă în care domnul Alexandru Dumbravă nu deținea funcția de viceprimar al Sibiului, dar ocupa tot o funcție publică, care comportă o anumită conduită și o mare responsabilitate. Pentru mine, admiterea vinovăției de către domnul Dumbravă este o surpriză. Am sperat că este vorba de o greșeală, de o eroare fără voie, din neatenție, pentru că știu câte documente se semnează într-un proiect finanțat din fonduri europene. Îmi pare rău că s-a ajuns în această situație care, chiar dacă nu implică Primăria Sibiu, atinge totuși imaginea instituției și a funcției publice în general”, susţine Astrid Fodor.

    Parchetul European (EPPO) a anunțat miercuri că Alexandru Dumbravă a comis fraudă cu fonduri europene în perioada în care a fost şeful Casei Corpului Didactic din Sibiu. ”Această fraudă cu subvenții a avut loc în legătură cu patru proiecte între martie și octombrie 2019, când inculpatul se afla în funcția sa anterioară de director și reprezentant al Centrului de Formare a Profesorilor din Sibiu (CCD Sibiu). În această perioadă, inculpatul a folosit și a prezentat mai multe documente și declarații false și inexacte organismului intermediar pentru Programul Operațional „Capital Uman” al UE, supravegheat de Ministerul Educației Naționale din România, pentru a primi o finanțare totală de aproximativ 700 000 EUR (3 352 307 RON). Întrucât frauda a fost detectată înainte ca întreaga sumă de finanțare să fie distribuită, prejudiciul real s-a limitat la aproximativ 34 500 EUR (164 373 RON)”, se arată în comunicat EPPO.

    În urma acordului de recunoaștere a vinovăției, Alexandru Dumbravă a primit o condamnare cu suspendare de 2 ani și 3 luni și va presta muncă în folosul comunității timp de 3 luni. În acest moment, viceprimarul Sibiului se află în concediu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Partea a II-a. Sibiu = COOLTurism? De ce să alegi să vizitezi zona Sibiului

    Continuăm dezbaterea ”Sibiu = COOLTurism? De ce să alegi să vizitezi zona Sibiului”, cu cea de-a doua (și ultima) parte a discuției. Reamintim că invitații noștri pentru această întâlnire au fost: Adrian Bibu (administratorul public al județului Sibiu, coordonator al programului de ecoturism al Consiliului Județean ”Anii Drumeției”), Alin Chipăilă (Președintele Asociației Județene de Turism Sibiu și vicepreședintele Federației Naționale de Promovare Turistică din România), Ramona Muntean (manager Agenția Karpaten Turism Sibiu), Bucur Bogdan (Primarul comunei Rășinari) și Ștefana Peev (creator de conținut în on-line, antreprenor, organizator de vacanțe exotice).

    Zona Mărginimii Sibiului, destinație ecoturistică

    Romeo Petrașciuc: Un turism sănătos nu se poate realiza decât prin parteneriate viabile, funcționale, între autoritățile locale și antreprenori. Domnule primar, cum lucrați cu rășinărenii cu inițiativă? Cum îi ajutați, cum vă implicați?

    Bogdan Bucur: Îi ajutăm prin implicarea în toate activitățile noastre. Dar este un pic greu, prin faptul că lumea așteaptă rezultate imediate. De exemplu, dacă cineva își deschide o pensiune, ar vrea ca a doua zi să nu mai aibă unde îi caza pe turiști și să își mai pună două corturi pentru că nu mai are loc de oameni. Le este greu să înțeleagă că orice lucru pe care îl faci este unul de durată, trebuie să aștepți un pic, pentru ca lumea să te vadă, să știe de tine, să îți dai tu însuți seama ce așteptări are de la tine lumea care te caută… Colaborăm mereu cu ei, le ducem materiale promoționale, îi anunțăm de activitățile pe care urmează să le avem și îi invită, să participe la ele. Dar e de lucru, pe partea aceasta de promovare, care ar trebui făcută de către tot județul. Avem multe activități individuale, dar când e vorba să ne organizăm cu toții și să facem ceva mai mare, ne pierdem.

    Și mai avem o problemă. Și eu vreau să ne mai dezvoltăm. Zona Mărginimii Sibiului lucrăm acum pentru a deveni destinație ecoturistică. Eu zic Mărginimea Sibiului, dar dintre colegii mei primari, doar pe câțiva îi interesează subiectul respectiv. De aici pornesc și anumite probleme, că vrei să faci ceva, dar nu găsești întotdeauna și oamenii cu care să faci lucrul respectiv.

    Multă lumea venea, se caza în Rășinari, pentru că nu găsea locuri în Sibiu, dormeau aici și participau la activități în Sibiu. Or noi acum încercăm să îi ținem la Rășinari, să participe la activități la Rășinari, să promovăm produsele locale și alte lucruri de acest gen. Dar oamenii să rămână acolo, să cheltuie banii și în Rășinari.

    Foto: Sibiu 100%

    Domnule Adrian Bibu… Anii Drumeției. Să mă contraziceți dacă mă înșel. Am senzația că programul se adresează, în principal, celor din județul Sibiu. Pentru că nu prea văd să vină turistul de la sute de kilometri să facă o drumeție aici. Reușim să aducem turiști prin acest program și din afara județului?

    Adrian Bibu: Sigur că da! Toate lucrurile trebuie făcute treptat. Noi, în primii ani, am dorit amenajarea traseelor turistice și refacerea lor. Pentru că foarte multe erau stricate, stâlpii ruginiți și așa mai departe. În primul an am reușit să refacem traseele de pe zona munții Cindrel, după aceea în zona Făgăraș, iar acum ne-am apucat de munții Lotrului. Totodată, continuăm în acest an cu Făgărașul. Vom finaliza investițiile. De anul acesta ne-am apucat inclusiv să promovăm programul la nivel de Cluj și București, să aducem oameni din aceste zone. Avem discuții inclusiv cu doamna președintă Cîmpean să încercăm un dialog cu județele învecinate cu Sibiul. Să nu uităm că avem patrimoniu UNESCO în Sibiu. Noi ne dorim prin acest program, pe de o parte, să atragem turiști, desigur, din afară. Din păcate nu avem voie, din banii publici, să investim în zona colinară, numai în zona montană, ceea ce e o problemă.

    Anul acesta am dat drumul la o agendă de renovare a bisericilor fortificate. S-au alocat puțini bani. Ne dorim să creștem la anul. Și așa mai departe. Noi facem acest program pe ”Anii Drumeției” și pentru că avem un alt interes ”ascuns”. Și anume. Atâta timp cât se fac autostrăzile și avem bucuria aceasta de a fi în centrul țării, noi ne dorim ca pe termen mediu și lung să vină oameni care apreciază ecoturismul, care vin aici să mănânce în tihnă, să stea liniștiți, care poate sunt avocați, arhitecți, oameni de afaceri, să cumpere efectiv case, pe Valea Hârtibaciului, în alte diferite zone, pe care să le renoveze, să investească în ele, să aibă niște bijuterii în mijlocul țării, pe care să le arate la București. Să atragem oameni de calitate aici, în Sibiu, și care să și rămână.

    Se simte vreo transformare la nivel de mentalitate?

    Bucur Bogdan: Oamenii încep să se gândească la faptul că Rășinariul este un punct de atracție, văd că vin la noi tot mai mulți oameni și se simt bine. Dar și eu sunt un pic nemulțumit din acest punct de vedere, că multe din activitățile care ar fi atras mult mai mulți oameni, le pierdem. S-au pierdut, de fapt. Cum ar fi cositul, colibele. E foarte bună inițiativa cu Țara Colibelor. Îacest gen de inițiative ar aduce experiențe deosebite. De exemplu, să dormi o noapte într-o colibă cu fân. Să mănânci brânza abia atunci tăiată de cioban. O altă problemă e cea a oamenilor. Aveam pe cineva cu oile undeva în zona Păltinișului și i-am spus: ”Tu aici stai cel mai bine. Pentru că ești lângă șosea, omul oprește, se dă jos din mașină, servește ceva…” ”Dar, zice el, sunt numai eu cu frate-meu și cu familia. Numai noi lucrăm. Nu avem oameni pe care să îi lăsăm cu oile și noi să discutăm cu oamenii, să le explicăm cum se face brânza și alte lucruri de genul acesta.”

    Alții renunță din cauza fiscalizării, pentru că le e greu să țină o contabilitate, să angajeze o persoană în plus. Avem încă mult de lucru, pe de altă parte, până să înțelegem că totul trebuie făcut legal. Suntem de acord cu asta. Doar că această legalitate nu trebuie să ne încurce, ci să ne ajute. Să fie simplă, să o putem înțelege, pentru că toată lumea vrea să doarmă liniștită. Îl întreb, de exemplu, pe unul care a făcut un produs tradițional: ”Nu îți mai faci un astfel de produs?” ”Nu mai fac. Pentru că în anul în care l-am făcut am avut zece controale de la DSVSA! De ce să îmi mi fac eu produs tradițional? Mai bine îmi vând brânza în piață sau unde o mai vând și sunt mai liniștit.” E o mare problemă și din acest punct de vedere. Încercăm să facem o legătură între pensiuni și producători, astfel încât turistul să fie pe lanțul scurt primul beneficiar.

    Dacă ar fi să concluzionez într-un cuvânt linia de convergență a discuției noastre de până acum, acesta ar fi unul imperativ: vizibilitatea. Avem nevoie de mai multă vizibilitate.

    Bogdan Bucur și Ștefana Peev. Foto: Sibiu 100%

    Ștefana Peev: Exact la acest lucru voiam să mă refer și eu. Pentru că am văzut că toată lumea e de acord că avem nevoie de promovare și de marketing. Nu știu cât ajută. Dar ce am putea și eu să fac, de exemplu. Dacă există anumite comunități de oameni care își doresc să se promoveze, dar nu știu cum, nu știu pe ce rețele, nu știu să facă poze, noi cu asta ne ocupăm. Cu mare drag m-aș întâlni cu niște oameni care sunt, să zicem, lideri pe o anumită direcție, și să le explic, efectiv, ce ar conta cel mai mult în acest sens. Pentru că e o discuție foarte-foarte complexă. Unii poate nici nu știu ce e facebook-ul, intagram și așa mai departe. Să înțeleagă măcar puțin din aceste lucruri și poate fiecare, la rândul său, să își facă apoi singur atractivitatea pe aceste canale. În Sibiu am fost contactată de foarte multe restaurante, diferite zone în care eram chemată să fac promovare. Și când le arătam media kit-ul și metodele de abordare, modul în care lucrăm, când ajungeam la prețuri, sibienii nu au bani să investească pe un shooting foto, pe o promovare adecvată. Deși vor calitate. Ceea ce se întâmpla la bucureșteni, de exemplu, pentru că ne chemau acolo să facem. De aceea, înțeleg. Nu se pricep, nu sunt dispuși să plătească, dar măcar să îi învățăm, să îi educăm pe ei să își facă singuri astfel de lucruri, să se poată promova ei înșiși.

    Alin Chipăilă: Aș mai spune ceva foarte important, și anume că la vânzarea aceasta pe care o faci tu, ca pensiune, tu, ca hotel, în nume propriu, către turismul individual, este una. Dar noi trebuie să fim conștienți că principala sursă de vânzare sunt agențiile de turism.

    Ramona Muntean: Asta voiam și eu să adaug. Totodată, trebuie să avem o bază de unde putem să formăm niște pachete turistice adresate anumitor categorii de turiști și nu numai. Dar neavând o astfel de bază, cu acele pensiuni din Rășinari, de pildă, în care să le putem oferi un pachet cu trei mese complete, cu produse tradiționale locale, acolo deja se pierd legăturile. E aceeași situație cu acele drumeții sau trasee. Dacă nu avem o colaborare cu organizatorii de plimbări (o plimbare cu căruța, să spunem), la fel, undeva se pierde și nu putem forma niște pachete complexe, pe care turiștii noștri ni le cer. De aceea, în cea mai mare parte, ne adresăm doar categoriilor de turiști individuali. Avem nevoie de asociații, de cineva care să unească toate aceste inițiative și împreună, partea de agenții, de influenceri, să promovăm aceste oferte, fie că e vorba de un sejur, fie că e vorba chiar și de o noapte. 

    ”Nu există turiști și localnici”

    Alin Chipăilă: Tendința și dorința noastră este tocmai de a extinde perioada de ședere în Sibiu. Acum, aceasta este de 1,6 – 1,7 și ne-am dori să spargem bariera măcar la două nopți de ședere în municipiu sau în județ. Faptul că avem acest tranzit, mare, pune foarte multă presiune pe destinație. Și o idee cu care eu aș vrea să concluzionez e faptul că nu există turiști și localnici. Destinația, orașul, județul, trebuie concepute ca o destinație în care îți place să locuiești, să trăiești. Pentru că atunci vor veni și oameni din afară să vadă cum trăiești tu și să guste din lucrurile respective. Deci în viziunea mea nu există turiști și localnici. Trebuie să gândim dezvoltarea ca un tot unitar. Pentru că dacă stăm să ne gândim, cei care consumă produsul cultural, produsele turistice, sunt inclusiv locuitorii. Și dacă locuitorii ajung să creadă că fac prea multe pentru turiști, ajungem într-o disonanță care nu e sănătoasă. Întotdeauna trebuie să punem în centru atât locuitorii, cât și cei care vor să vină să descopere destinația noastră. Pentru că doar așa avem o cale sustenabilă de dezvoltare.

    Ramona Muntean: Spre exemplu, avem la Casa Basna pachete deja formulate cu mic dejun, cu demipensiune, cu pensiunea completă, cu all inclusiv, plus extra servicii: plimbări în zonă și variante de genul acesta. Avem nevoie de astfel de susținere din partea antreprenorilor, ca să ne ofere atât cazare, cât și activități extra, ca să putem aduce turiști. Și, totodată, cum s-a discutat, avem nevoie de dezvoltarea aeroportului Sibiu, cu cât mai multe curse, ca să putem atrage și turiști din străinătate.

    Cum ajungem la o astfel de confluență, între dvoastră, ca agenții și antreprenorii locali care activează în zona de turism? Îi căutați dvoastră, așteptați să vă vine ei în întâmpinare?

    Ramona Muntean: De regulă, lucrăm cu propuneri, în funcție de ce vrem să ofertăm. Dar lovindu-ne de multe ori poate de reacții de genul acesta: ”A, dar noi nu putem să oferim decât atâta”, ”Noi avem o capacitate redusă de cazare” sau ”A, noi nu putem în perioada respecivă”, lucrurile devin greoaie.

    Ștefana Peev: Tatăl meu, care are pesiunea, și-ar fi dorit foarte mult să vorbească cu cineva la fel, să vorbească pentru mâncare, să facă drumeții, dar nu găsește oamenii cu care să colaboreze. Fiindcă nu are cine să meargă cu ei pe munte. Dacă am putea avea astfel de colaborări, știu eu, cu cineva care să facă plăcinte, atunci noi putem să transmitem pensiunilor aceste informații. Și sunt grupuri mari care își doresc astfel de activități.

    Alin Chipăilă și Ramona Muntean. Foto: Sibiu 100%

    Alin Chipăilă: Aici căutați informații și pe site-ul sau aplicația ”Anii Drumeției”, pentru că acolo sunt repretoriate drumețiile săptămânale care există, la care turiștii din zona respectivă pot să participe. Există inclusiv lista ghizilor disponibili. În plus, în zonă aveți inițiative de bună practică, de ghizi montani foarte buni.

    Adrian Bibu: Repet, noi produsele le avem. Că vorbim de Muzeul ASTRA (eu vorbesc de cele ce țin de Consiliul Județean), că vorbim de Filarmonică, pe partea de evenimente, că vorbim de programul ”Anii Drumeției” și așa mai departe, eu zic că produsele sunt. La aeroport, ați văzut, investiții se fac și suntem la etapa în care căutăm soluții să atragem cât mai multe zboruri, pentru că nu extindem aeroportul degeaba. Cu toate aceste lucruri cred că trebuie să ne organizăm, să le punem cap la cap și apoi să le promovăm. Cred că trebuie să dăm mai mult credit AJTS, împreună cu AJTS să punem toate produsele pe care le avem pe masă, să ne facem un calendar de promovare cu tot ce avem și să prezentăm magazinul nostru, pentru ca omul să poată alege din produsele pe care le avem în el.

    Sibiul e pregătit pentru un flux de turiști mai mare?

    Adrian Bibu: Lucrurile, solicitările nu se vor dubla peste noapte. Dacă vom avea mai mulți turiști, sigur vom avea și mai multe hoteluri. Iar ca să avem mai mulți turiști, trebuie să ne facem un planning. Dacă dvoastră veți avea mai mulți clienți, nu veți vinde mai multe ziare? Nu veți avea mâine o cerere de 100.000. Cererea crește treptat. Și în momentul în care faci bani, mai și investești.

    Alin Chipăilă: Sunt vârfuri de sezon în care găsești foarte greu o cameră disponibilă în Sibiu și în împrejurimi. Cum e perioada Festivalului Internațional de Teatru, care ocupă cazare pe un areal mult mai larg, cum e Târgul de Crăciun și altele. Trebuie însă subliniat și lucrul acesta: oamenii care pleacă de aici, în general, au o părere bună despre destinație, sunt satisfăcuți de lucrurile pe care le-au trăit și pe care le-au descoperit aici, dar avem încă de îmbunătățit partea de interacțiune cu clientul. Și asta vine și de la o forță de muncă insuficient calificată, care se plimbă foarte mult dintr-o parte în alta și pandemia nu a făcut decât să agraveze aceste lucruri. Din Horeca au plecat aproximativ 25 % din lucrători, care nu s-au mai întors în domeniu. Nu ai de unde să scoți peste noapte forță de muncă calificată. Aduceți-vă aminte că în 2019 nu exista restaurant și până și cei cu covrigii aveau afișe cu ”Angajă, angajăm”. Luai un om și nu mai aveai timp să îl formezi; îl puneai direct să servească clientul.

    Avem calitatea serviciilor la un nivel pe măsura turistului ”evoluat”?

    Bucur Bogdan: Nu, nu o avem. Nu putem vorbi despre aceasta, din punctul meu de vedere. Până nu ai școli de turism, nu poți să ai calitate.

    Adrian Bibu: Școli avem. Eu am terminat, de exemplu, o facultate de turism-servicii aici. Am terminat Liceul Economic. Dar dacă mă întrebați, la fel spun: trebuie ca oamenii să stea la masă. Haideți să mergem să o întrebăm pe directoarea de la Liceul Economic de câte ori a stat la masă cu reprezentanții HORECA, cu autoritățile locale și așa mai departe. Real Madrid nu ar juca bine dacă nu ar avea un antrenor. Dacă fiecare și-ar arăta talentele individual în joc, vă spun că ar bate-o și…, să spunem, o echipă oarecare. Dar ce vreau să spun e că trebuie să ne organizăm! E foarte important! Pentru că potențial avem! Hai să luăm exemplul Oradiei, cu Ilie Bolojan. Ilie Bolojan nu a stat pe gânduri când o celebră școală de pregătire a personalului în domeniul HORECA din Elveția a venit și a cerut o clădire unde să-și desfășoare activitatea. Vreți să vă spun că aceeași școală a fost înainte la Sibiu și a solicitat același lucru? Nu s-a găsit clădirea! Bun, poate trebuie să mai construim clădiri. O facem și pe asta. Dar Ilie Bolojan a înțeles că nu poate rata acea școală!

    Bucur Bogdan: Am fost în Portugalia, tot așa, cu un proiect pe turism, și acolo am văzut o școală unde elevii de liceu veneau, ne serveau, aveau deja practică și la 14-15 ani știau cum să așeze masa, cum să te servească…

    Foto: Sibiu 100%

    Adrian Bibu: Eu eram în clasa a IX-a la Liceul Economic și spălam perdele și geamuri la Silva, după ce înainte serveam la mese. Toate lucrurile acestea te pregătesc. Problema e însă că foarte mulți pleacă în afară și cred că trebuie să stăm cu toții la masă și să găsim soluții cum să îi ținem pe acești tineri în Sibiu. Că ajungem la evenimentele de care dvoastră ziceați. Și cum îi ținem pe tineri în Sibiu? Prin niște evenimente, pentru că avem nevoie și de o viață de noapte, și de evenimente pentru ei. De aceea e plin Clujul! De aceea e plină Timișoara! Noi degeaba zicem Fii smart! Rămâi în Sibiu! Eu sunt smart, dar vă întreb pe dvoastră: Câți sunteți smart și nu v-ați trimis copiii la facultate la Cluj și nu le-ați spus și să rămână acolo?! Trebuie să fim atât de smart – înainte de a spune Fii smart! Rămâi în Sibiu! –, încât să vedem cum îi ținem pe acești tineri în Sibiu.

    CITEȘTE prima parte a dezbaterii, aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Prejudecățile

    Prejudecățile nu sunt judecăți. Judecățile cer efort intelectual și verificări obiective. Prejudecățile nu cer nimic. De aceea prejudecățile sunt mai „accesibile”, nu au structură complicată, și sunt asumate cu ușurință.

    Paradoxul este că prejudecățile creează mai multă convingere decât judecățile de valoare. De aceea, susținătorii lor sunt mult mai agresivi. Prejudecățile mai pot fi asemănate cu buruienile, se înrădăcinează rapid, se elimină greu și n-aduc roade.

    Lumea în care a venit Hristos, era plină de prejudecăți. Cu acestea a luptat Hristos și tocmai de la ele i-a venit osânda.

    Poate că cea mai perfidă osândă adusă Mântuitorului o auzim în Evanghelia de astăzi: „Cu domnul diavolilor scoate pe diavoli”. Adică tocmai Cel Care a fost fără de păcat, a fost acuzat că este slujitor al păcatului. Ceva mai meschin nu se putea!

    Acuza venea din partea fariseilor, ajunși sclavi prejudecăților și formalismelor. Spunea Pr. Arsenie: „Iisus nu putea suferi încremenirea religiei în formalism, obiectivare și socializare. Aceasta era o decădere în Israel, permanent combătută de Iisus, căderea în literă, care ucide și confiscă duhul. Or, El aducea duhul care dă viață și face liber” (Cuvinte vii, p. 176).

    Din acest motiv, prin vindecarea a doi orbi și a unui mut, în realitate Hristos a vrut mai mult decât atât: a vrut să vindece oamenii de orbirea celor care pot să vadă, dar nu deslușesc nimic, de muțenia celor care pot să vorbească, dar nu știu ce spun.

    Lumea de azi, ca și cea de atunci, este plină de prejudecăți, de osânditori, de orbi, muți și surzi, care văd, vorbesc și aud. Fac zgomot mult, dar fără niciun folos.

    De aceștia trebuie să ne îndepărtăm. Da. Dar cum să-i depistăm? Ascultând de sfatul lui Iisus, Care zice: „După roadele lor îi veți cunoaște”! (Matei 7, 16). Pentru aceasta, să mai avem nițică răbdare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Octogoanele din Sibiu şi Budapesta. Intersecţie şi clădiri identice dispuse în celebra figură geometrică

    Sibiul a fost dintotdeauna un oraş european, indiferent că s-a aflat, de-a lungul istoriei sale, sub dominaţia habsburgică, austro-ungară sau în România Mare. Arhitectura urbanistică a oraşului a fost de fiecare dată poate cea mai importantă carte de vizită pentru așezarea de pe Cibin. Mai mereu privirile celor care au trecut prin oraş au fost aţintite asupra caselor şi instituţiilor din centrul istoric. Practic, tot ceea ce era mai important în arhitectura europeană din secolul XIX şi începutul secolului XX şi chiar şi înainte, se regăsea sub o formă sau alta construit şi în comunitatea sibiană.

    Imagine la zi de pe Google Maps cu cele două ansambluri arhitecturale din Sibiu și Budapesta, care rezistă de mai bine de un secol

    Pentru a întări valoarea arhitecturală a Sibiului şi această tendinţă de-a fi în rând cu lumea în ceea ce priveşte urbanismul, ne aplecăm astăzi asupra unui lucru mai puţin ştiut din istoria oraşului. Sibiul şi Budapesta au câteva lucruri materiale şi imateriale în comun, ambele aşezări reprezentând repere culturale şi arhitectonice importante în această parte a Europei. Unul dintre lucrurile care ne leagă se referă la arhitectura, urbanismul străzilor şi intersecţiilor din cele două oraşe. Este vorba despre octogoanele arhitecturale din cele două localități. Practic, o intersecţie de bulevarde din Budapesta şi o intersecție importantă din Sibiu, din apropierea centrului istoric, sunt realizate după aceleaşi principii şi seamănă izbitor, dacă nu sunt chiar la fel una cu cealaltă. Mai mult, clădirile construite în aceste intersecţii sunt identice pentru fiecare oraş, singura diferenţă fiind aceea că intersecţia din Budapesta este realizată la o scară mai mare. Totodată, intersecţia Bulevardelor Andrassy şi Terez krt din Budapesta şi intersecţia străzilor din Sibiu, Constantin Noica (fosta Moscovei) şi Independenţei sunt construite și ele pe aceleași principii arhitecturale. Şi clădirile din cele două intersecţii diferă, însă geometric sunt la fel, în formă de octogon, dacă privind ansamblu pe de-a întregul. Primul octogon a fost realizat în Budapesta, iar apoi replicat la Sibiu, de un influent om de afaceri local la începutul secolului XX. În Sibiu, octogonul este format din trei clădiri istorice identice, plus Spitalul CFR, construit pe aceleaşi principii când s-a amenajat intersecţia, în urmă cu mai bine de un secol. În Budapesta, cele patru clădiri sunt identice, fiind considerate şi ele istorice, iar acum găzduiesc firme multinaţionale.

    Cele trei case sibiene

    Care este explicaţia asemănării?

    Există o singură explicație pentru această replicare urbanistică între Budapesta și Sibiu: cele două intersecţii cu imobilele construite la fel sunt realizate după planurile unor arhitecţi ce provin din şcoala celebrului vizionar Otto Wagner. Acesta a fost un arhitect și planificator urban austriac. Stilul său artistic se încadrează puternicului curent artistic Art Nouveau, creând stilul Seccesion. De altfel, pe strada Constantin Noica mai este o clădire, în fapt fosta reşedinţă a comerciantului Julius Misselbacher, ridicată în 1903, după planurile arhitectului Otto Wagner din Viena. De menţionat este faptul că omul de afaceri din Sibiu a fost, probabil, unul potent financiar, în condiţiile în care a reuşit să amenajeze acest ansamblu de clădiri din Sibiu, aproape imediat după construcţiile din Budapesta.

    Una din legendele orașului referitoare la apariția în Sibiu, a ansamblului arhitectonic în discuție, spune că acesta ar fi fost construit, de fapt, de una dintre familiile reprezentative ale vremii de atunci, pentru cele trei fiice. Astfel, acesta ar fi comandat realizarea clădirilor la biroul arhitectului Otto Wagner. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Expoziţie foto şi film la Casa Francează

    Până în 14 august, sibienii şi turiştii care trec prin judeţul Sibiu pot viziona, la sediul Asociației de Prietenie Maison d’Ille et Vilaine din Sibiu, str. Konrad Haas, nr. 14, sau Casa Franceză, o expoziţie inedită realizată de fotograful sibian Ştefan Trihenea. Evenimentul este dedicat artei fotografiei, dar şi filmului, fiind intitulată „Călător prin Paris”. Totodată, cei care vor vizita Casa Franceză pot viziona şi un scurt metraj realizat tot în capitala Franței: “Orașul văzut de pe Sena”, cu un periplu la toate nivelurile turnului Eiffel, o vizită la Domul Invalizilor și o plimbare pe bulevardul Champs-Elysees, experienţe trăite de însuşi autorul expoziţiei. Expoziția de fotografie și scurt metrajul sunt realizate de cunoscutul artist Ștefan Trihenea, sibianul pasionat de film și fotografie.

    Vernisajul expoziţiei avut loc în data de 14 iulie, cu prilejul Zilei Naţionale a Franţei. Gazdele evenimentului au fost artistul Ştefan Trihenea şi Valentin Arvunescu, directorul executiv al asociaţiei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Suntem pe locul 4 în sudul Transilvaniei la bani europeni atraşi

    După 2010, Primăria Sibiu, Consiliul Judeţean Sibiu, instituţiile publice ale Guvernului și primăriile din judeţ, practic tot ceea ce înseamnă administraţia sibiană, dar şi mediul privat sibian, şi-au făcut un titlu de glorie din atragerea fondurilor europene. Şi, într-adevăr, a fost dezvoltată infrastructura judeţului Sibiu, în speţă drumurile, şcolile, reabilitate spitalele şi realizate alte investiţii în imobile care au făcut ca gradul de confort al sibienilor şi nivelul de pregătire a funcţionarilor din administraţia locală să sporească.

    Pe acelaşi trend s-a înscris şi mediul privat sibian, care a reuşit să atragă fonduri pentru dezvoltarea afacerilor, pentru pregătirea forţei de muncă şi pentru şcolarizarea tineretului. Am fost obişnuiţi în ultimii ani ca judeţul Sibiu să fie considerat un model în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene de către cei care ne administrează. În cazul în care presa îndrăznea să se îndoiască de preformanța conducătorilor de instituţii publice în atragerea acestor fonduri, ne trezeam cu o listă generoasă cu proiecte europene derulate sau în curs de accesare. Mai mult, am asistat din partea acestora la jocuri de imagine pe urma investiţiilor făcute, parade şi băi de mulţime, care să ne demonstreze profesionalismul celor pe care i-am votat. Ce-i drept, în mediul privat imaginea şi politicul contează mai puţin, spre deloc, pentru că acolo rentabilitatea firmei este primordială.

    Statisticile Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene au luat în calcul axele de finanţare propuse în cadrul exerciţiul de finanţare a Uniunii Europene 2014 – 2020: Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM), Programul Operațional Capital Uman (POCU), Programul Operațional Competitivitate (POC), Programul Operaţional Asistență Tehnică (POAT), Programul Operațional Regional (POR) şi Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA). Precizăm că analiza în discuție nu face referire la fondurile europene atrase prin PNRR, acesta nefiind inclus în exercițiul financiar al Uniunii Europene 2014-2020.

    Pentru a vedea exact cum stă judeţul Sibiu la atragerea banilor europeni spre Sibiu, am verificat datele Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în ceea ce priveşte ultimul exerciţiu financiar al Uniunii Europene, 2014 – 2020, ale cărui efecte le simţim cel mai bine în această perioadă, deoarece se află pe final de derulare.

    Sibiu 100% a făcut o comparaţie între judeţele din regiunea Centru, care cuprinde judeţul Sibiu, alături de Mureş, Alba, Braşov, Covasna şi Harghita. Iar concluzia nu este una chiar îmbucurătoare. Mureşul, Alba şi Braşovul ne iau faţa ca număr de proiecte finanţate de UE şi ca valoare a acestora. Suntem doar înaintea judeţelor Covasna şi Harghita şi aceasta din cauză că avem o administraţie locală mai numeroasă, de unde și şansa de a atrage mai multe proiecte. Pe lângă aceasta, și starea economică şi socială din cele două ţinuturi este sub cea din judeţul Sibiu. Deci, una peste alta, ideea, de multe ori invocată de aleşii noştri, că am fi cei mai performanți din regiune, este una cel puțin eronată.   

    Una credem noi despre Sibiu şi altceva ne spun cifrele şi statisticile: locul 4 din 6

    Regiunea Centru a fost creată în mijlocul anilor 2000, tocmai pentru ca fondurile europene să fie accesate mai uşor. Aceasta cuprinde judeţele din sudul Transilvaniei şi îşi propune să faciliteze atragerea banilor europeni cât mai rapid şi pe axe de finanţare cât mai accesibile pentru autorităţile locale. Cifrele şi statisticile nu mint, cum se spune, iar adevărul este incontestabil: suntem pe locul 4 din 6 judeţele în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene. Acest lucru demonstrează capacitatea scăzută a administraţiei judeţene de a atrage banii europeni, dacă ne uităm la media proiectelor obţinute de judeţul Sibiu. Deci, suntem departe de a fi cei mai performanţi în administraţie din sudul Transilvaniei, iar acest lucru ar trebui să ducă la mai mult realism din partea celor care ne conduc, în gestionarea resurselor implicate în accesarea proiectelor cu finanţare europeană. Şi, de ce nu, să tragă un semnal de alarmă pentru un sprijin şi mai consitent al primăriilor mai sărace din judeţ, care nu îşi permit să obţină proiecte majoare pentru dezvoltarea infrastructurii şi, în final, pentru îmbunătăţirea confortului cetăţenilor. Altfel, riscăm ca judeţul Sibiu să fie împărţit în două: în Sibiul urban, bine dezvoltat, şi Sibiul rural, fără perspective reale. Mulţi ar putea spune că Sibiul este dezvoltat economic şi că ar avea nevoie de fonduri europene mai puţine, pentru că judeţul Sibiu este în top atunci când trimite banii la bugetul de stat, însă niciodată nu putem afirma că am atras suficiente fonduri europene, în condiţiile în care tot timpul apar nevoi majoare, iar concurenţa între judeţe pentru banii europeni este acerbă şi loială. Scuza că județul stă bine economic acum poate fi cu dus şi întors, în condiţiile în care s-a văzut cum a fost recuperat decalajul faţă de noi de către Mureş, Braşov şi chiar şi Alba.

    Sibiul, la mică distanță de Harghita

    Potrivit Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene a Guvernului României, Sibiul se află pe locul 4 în ceea ce priveşte valoarea proiectelor atrase. Ultima statistică realizată de specialiştii ministerului a fost realizată la 31 martie 2023. Sibiul a atras în perioada exerciţiului financiar 2014 – 2020 în jur de 2,8 miliarde de lei din bani europeni, ceea ce înseamnă mai puţini bani decât Mureş – 3,24 miliarde de lei, Braşov – 3,22 miliarde de lei, şi Alba – 2,9 miliarde de lei. În schimb, suntem peste Harghita cu 1,7miliarde de lei atraşi şi Covasna, care a reuşit doar 904 milioane de lei.

    Şi în ceea ce priveşte numărul de proiecte atrase, judeţul Sibiu se află tot pe locul 4, cu 319 proiecte, după Mureş – 411,  Braşov – 399 şi Alba – 360. Suntem la mică distanţă de Harghita, care are, potrivit ultimei recenzii a ministerului, 310 proiecte cu bani europeni. Deci, nici poziţia a 4-a în clasamentul judeţelor din sudul Transilvaniei nu mai este atât de sigur, mai ales că ne află pe final de exerciţiu financiar al Uniunii Europene. Covasna încheie clasamentul cu 137 de proiecte. Cu toate că  adminsitraţiile  din Harghita şi Covasna au şi o facilitateîn plus în atragerea de proiecte. Pe lângă cele care pot fi atrase din bani europeni, şefii din administraţiile din cele două judeţe mai au şi o altă sursă de finanţare: banii peşi la dispoziţie pentru zonele din Diaspora de către guvernul maghiar, condus de Viktor Orban.

    Pretenţia de a fi capitală de regiune, pe undeva nerealistă

    În aceste condiţii, mult preconizata descentralizare administrativă şi economică naţională, care se lasă de cel puţin 10 ani mult aşteptată, nu ne găseşte în acest moment în postura de a fi capitală de regiune, din perspectiva atragerii de fonduri europene. Poziţia a 4-a în clasamentul judeţelor nu ne avantajează la  revendicarea titlului de capitală de regiune, în condiţiile în care nu suntem judeţul cu cea mai bună capacitate administrativă. Voci din Sibiu, în plan politic şi administrativ, au contestat în trecut faptul că Alba a fost aleasă ca sediu al Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, iar nereuşita noastră, a sibienilor, a fost în schimb o binefacere pentru Alba, care are acum prima informaţie referitoare la banii europeni. Practic, s-a văzut că oamenii politici din Alba au fost mai puternici la Bucureşti, în ceea ce priveşte influenţa politică, decât cei din Sibiu sau Braşov. Acum Alba dă ora exactă în ceea ce priveşte proiectele cu finanţare europeană, iar câştigul cel mai mare este, cel mai probabil, în plan de imagine, la care se adaugă numeroasele locuri de muncă create în urma acestui carusel al fondurilor europene.

    În altă ordine de idei, sibienii se plâng că nu avem instituţii regionale de forţă în municipiul Sibiu. Amintim în acest sens doar faptul că Curtea de Apel este tot la Alba, iar Direcţia Regională de Finanţe, la Braşov. Gurile rele ar putea acuza o anume mediocritate politică a senatorilor şi deputaţilor sibieni, ceea ce a dus la a avea instituţii publice de forţă în plan secund, lucru care pare să întărească încă o dată lecţia pe care am primit-o cu desemnarea judeţul Alba drept sediul ADR Centru. Trebuie menţionat că, în cele din urmă, descentralizarea şi regionalizarea României din punct de vedere administrativ se va face la un moment dat, chiar şi sub presiunea Uniunii Europene, iar pe acest fond concurenţa între judeţe pentru a atrage cât mai multe fonduri de la Guvern şi de la Uniunea Europeană şi pentru a-şi păstra instituţiile regionale sau a aduce altele, va fi tot mai acerbă. Iar bătălia se va da în plan politic şi administrativ. Să sperăm că în următorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene, 2021 – 2027, Sibiul îşi va creşte semnificativ capacitatea administrativă şi se va impune atât în ceea ce priveşte atragerea banilor de la Uniunea Europeană, dar şi în a face un lobby politic mult mai eficient la Bucureşti, astfel încât să devenim judeţ-lider în sudul Transilvaniei. Din păcate, acum Braşovul şi Mureşul ne-o iau înainte, iar Sibiul nu dă semne că va reveni în forţă, chiar dacă avem câteva avantaje care vor conta foarte mult în viitor: un aeroport modern, un posibil nou spital județean sau un turism cultural printre cele mai performante din ţară.

    Avem nevoie inițiative conjugate, de oameni cu perspective în administraţie, care să vină cu proiecte noi de dezvoltare şi în ton cu trendul european, pentru că trecutul şi prezentul Sibiului, unul de-a dreptul excepţional, obligă. Iar imaginea şi anvergura Sibiului în plan european (capitală culturală europeană, gazdă a summit-ului Consiliului Europei etc.) poate comporta erodarea firească, dacă nu e susținută cu eforturi adecvate și eficiente.

    Foto: Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene

    Judeţele din ADR Centru, ca număr de locuitori

    Sibiu – 376.000 locuitori

    Braşov – 550.000 locuitori

    Alba – 373.000 locuitori

    Mureş – 580.000 locuitori

    Covasna – 200.000 locuitori

    Harghita – 300.000 locuitori 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Valentin Leahu, jurnalistul care gândește în poeme și poetul care nu poate scăpa de gazetărie

    Acum 15 ani a ”descălecat” în Sibiu și, de atunci, trudește neostoit la moara unui vis pe care și-l împlinește cu îndărătnicie. Acela de a dărui altor incorigibili rătăcitori într-ale (ne)cuvintelor o revistă de cultură și civilizație: ”Cenaclul de la Păltiniș”. Un deceniu și jumătate de apariții și un popas la numărul 85.

    Valentin Leahu. Foto: Arhiva personală

    De la presa bucureșteană cotidiană, la revistă de cultură sibiană

    Valentin Leahu e un boem pur și simplu! Aceasta, dacă am îndrăzni să îl ”suspectăm” pe Valentin de a fi pur și, mai ales, simplu. El însuși se definește un dezordonat într-ale vieții și un artist într-ale neorânduielii clișeelor, stereotipiilor. A făcut ani și ani casă bună cu veselnice și bahice experimente petrecărețe, a avut afilieri conjuncturale sau durabile cu personalități de marcă din zona culturii sau gazetăriei, a dezamorsat proiecte la care unii au aderat doar cu un pregnant scepticism și disimulată servitute, de fiecare dată reușind să pună însă în mișcare un potențial mobilizator excepțional, care l-a așezat în rost. Iubirist incorigibil, confuz și realist până în măduva sufletului, Valentin Leahu și-a adus trecutul la prezent și se joacă de-a v-ați ascunselea cu capriciile sorții. Revista ”Cenaclul de la Păltiniș” stă mărturie pentru aceasta.

    Bucureștean de obârșie, face școala militară la Sibiu, pe care o absolvă în 1983. Lucrează o scurtă perioadă în domeniul militar. Se căsătorește în cetatea lui Hermann, se desparte și se reîmpacă după 25 de ani. Anii 1990 îl prind în București, pe baricadele presei centrale. Activează la principalele publicații care apăreau pe atunci în capitală, începând cu ”Românul”, ”Parlament”, ”Viitorul românesc” și până la ”Ziua”, ”România liberă”, ”Expres” etc. La momentul Pieței Universității, editează ziarul ”Golanul”, un adevărat manifest revoluționar pentru acea falie de istorie.

    Valentin Leahu. Foto. Arhiva personală

    ”Am vrut să intru în presă de dinainte de 90, ne spune Valentin. Am cochetat cu Ion Cristoiu, iar după 90 am lucrat la Românul, un săptămânal foarte cunoscut la acea vreme. Ulterior, în perioada Pieței Universității, lucram la Parlament, condus de Dan Mucenic. Eu am făcut ziarul Golanul, în Piața Universității. Pe frontispiciu aveam: A ieși din comunism înseamnă a intra în istorie, un citat dintr-un francez pe care nu îl suporta Vadim Tudor, care îmi și spusese la un moment dat: Ce, pe jidanii ăștia i-ai găsit să îi citezi? Era împreună cu Eugen Barbu. La care Eugen Barbu, superb, îmi spune: Tinere domn, vezi-ți de drumul dumitale în viață! Lasă-l pe Vadim, că el are nebuniile lui.

    Își amintește cu vădită nostalgie de oameni și vremuri de oarecând. Când îl întreb pe cine îi are mai cu drag pe răbăjul amintirilor prețuitoare, nu pregetă să îmi spună: ”Dan Mucenic. O mare capacitate de om. Roșca Stănescu, Horia Tabacu, oameni mulți și frumoști lângă care am fost aproape”. Lor și se alătură întâlnirile providențiale cu Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, Mircea Dinescu, Horațiu Mălăiele, cu ”artiști plastici, oameni înțelepți”. Confluența și pretextul acestor cunoașteri? ”Aveam Șarpele roșu, o locație superbă, o cârciumă unde veneau și ei. Așa cum era Capșa pe vremea lui Caragiale, așa era Șarpele roșu pentru noi și acele vremuri. Și mergeam acolo seară de seară. Pe vremea aceea eram consumator. Mergeai acolo să bei o bere și plecai dimineața. Viața mea de gazetar a fost una tumultoasă.”

    Între prieteni. Foto: Arhiva personală

    Păltinișul își face cenaclu prin Valentin Leahu

    În urmă cu 15 ani, revine la Sibiu. Și începe să dea ghes unui vis nici de el știut până atunci: editarea unei reviste de cultură. Mai ales că, dincolo de găzetărie, Valentin Leahu scrie dintotdeauna poezie, își dezgolește sufletul în cuvinte și își zugrăvește tumultul istovitor în frânturi de poem. ”Scriu de-o viață! Asta e viața mea, să mâzgâlesc câte ceva. E foarte important în viață să faci ce vrea Cel de Sus, ca să îți coloreze viața”, ni se confesează Valentin.

    Cum a apărut Cenaclul de la Păltiniș? ”Eram într-o duminică, acum 15 ani, în Păltiniș și Eugen Jitariu, unul din gazetarii buni și cunoscuți ai Sibiului, îmi spunea cum vrea să facă el o revistă, Transilvania Plus. Și i-am spus: Eugene, nu mai bine facem noi o revistă Cenaclul de la Păltiniș? Suntem aici, acasă la Noica! A fost de acord, însă nu credea că eu chiar sunt în stare și fac această revistă. Și că a doua zi voi fi la OSIM, să înregistrez marca, titlul. Asta am și făcut! Așa a pornit la drum Cenaclul de la Păltiniș, despre care un prieten drag îmi spunea că nu rezistă mai mult de 10 numere. Și iată că acum pregătim numărul 85!”

    Din echipa adunată în jurul acestei idei, amintim pe: Silviu Guga ”cel care a și fost în preajma lui Noica”, pe ”fostul meu profesor de la Facultatea de Jurnalistică, Ion Dur”, Ioan Topârceanu, Corneliu V. Mihail, Ovidiu Calborean, Elena Moisei, Ioan Tămâian, Ion Radu Văcărescu, Octavian Hoandră, Pr. Constantin Necula, Ioan Cărmăzan, Mircea Ștețiu, Dumitru Ban, Mirela Gruiță, Mihai Gagea, Constantin Ilea, Dumitru Augustin Doman etc.

    Revista, format A6, are 100 de pagini, o formulă grafică de excepție și o vastă larghețe în gestionarea ariilor culturale abordate. Cum rezistă cu apariția ei, având în vedere că nu beneficiază de nicio finanțare ”instituțională”? ”Sincer să fiu, nu știu! La început am avut un tiraj mare, 1.000 exemplare. Pentru o revistă culturală e enorm! A trecut apoi prin mai multe formate. Un format mare, apoi tabloid, format A 4 și, acum, A5. De ceea ce înseamnă editare, strângere de texte, posibili sponsori, mă ocup eu, cu mine, cu Leahu, cu Valentin! Am mulți prieteni din țară, colaboratori și prieteni buni, care scriu pentru mine”.

    Totodată, se înscrie la facultatea sibiană de jurnalism. ”Paradoxal, eu eram jurnalist de ani de zile în presa bucureșteană, și am făcut facultatea de jurnalistică la Sibiu, ulterior și un master în publicitate și brand”.

    Ultimul număr al Revistei ”Cenaclul de la Păltiniș”

    Poezie, versus gazetărie. În fond, dilema lui Valentin Leahu

    Valentin Leahu trădează permanent gazetăria pentru poezie și invers, într-o interdependență neviciată și interogație inofensivă. Primul său volum, Apusul vinului în călimară, este o carte de amintiri boeme, scrisă în București. ”Lucram la cotidianul Atac și Horia Tabacu mi-a propus să scriu o rubrică de amintiri zi de zi, ne spune Valentin. Să relatez un eveniment din viața mea. Și, timp de un an de zile, am scris aceste amintiri boeme. Și așa a apărut cartea. Titlul cărții a plecat de la un poem al meu: Boema nu-i o simplă epopee, / E o alunecare printre stânci, / E o bibliotecă luată-n brânci / Și o sticlă comparată c-o femeie. // Boema e o dragoste amară, / Fără de care viața n-are rost, / Boema e o zi de post, / Apusul vinului în călimară. Cartea a apărut la Ed. Semne, la București, în primul an când am venit în Sibiu”.

    Urmează un al doilea  volum de versuri, Poeme pe nota de plată, ediție bilingvă româno-germană, traducerea în germană fiind asigurată de Walter Johrend, ”un nume impus în topica poeziei sibiene”. Apoi, la Ed. Grinta, din Cluj-Napoca, îi apare volumul Cu sufletul seară.

    Valentin Leahu. Foto: Arhiva personală

    Cu siguranță, de Valentin Leahu se va mai face vorbire. Nelipsit de la evenimentele scriitoricești ale Sibiului ori de la prilejurile de a cunoaște oameni, destine, temeiuri, Valentin e o prezență, un personaj. Iar postura aceasta în care se complace și în care se simte cel mai bine, aceea de animator cultural și străjuitor de cenaclu, îi vine cu o neîndoielnică paternitate. L-am întrebat pe Valentin Leahu ce urzește la planuirile viitoare. Răspunsul, unul dezarmant de sincer: ”Planul meu de viitor e să trăiesc. Uite, am ajuns la 62 ani, mai am 3 ani până la pensie și am avut niște probleme grave de sănătate. De la viața dezordonată cred că mi se trage. Deci îmi propun să trăiesc…”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU Dr. ing. Cristian Călin, manager tehnic gaz, coordonatorul proiectului 20HyGrid

    Dr. ing. Cristian Călin, manager tehnic gaz, coordonatorul proiectului 20HyGrid:  
    Hidrogenul este un gaz curat, sigur de utilizat și are un potențial imens de a furniza energie verde pentru industrie, transport și pentru încălzirea locuințelor


    Delgaz Grid, compania de distribuție a grupului E.ON în România, și-a asumat, în premieră în țara noastră, realizarea primului proiect care are ca obiectiv testarea încălzirii sustenabile a locuințelor pe baza unui amestec de gaze naturale (80%) și hidrogen (20%).
    Proiectul denumit 20HyGrid se desfășoară în perioada noiembrie 2022 – octombrie 2024 și urmărește să demonstreze că, din punct de vedere tehnic, este posibilă și sigură adăugarea de hidrogen, în proporție de 20% din volum, în rețelele de distribuție și instalațiile de utilizare a gazelor naturale existente în România. Instalațiile de utilizare ale consumatorilor și elementele componente ale sistemului de distribuție nu vor fi modificate pentru acest proces. Rezultatele proiectului vor servi drept model de bună practică pentru viitoarele proiecte și pentru utilizarea hidrogenului în diferite domenii, inclusiv pentru încălzire, prepararea apei calde menajere și a hranei.

    1. În ultima perioadă auzim tot mai mult de hidrogen în discuțiile din zona energetică și numai. Ce este hidrogenul și care este legătura cu energia?

    Hidrogenul este cel mai comun element din univers; de exemplu, stelele sunt formate în cea mai mare parte din hidrogen, deci nu este ceva nou și, cu siguranță, nu este o „invenție”. Hidrogenul este un gaz sigur și curat care nu are miros și culoare. A fost descoperit încă din secolul XVIII-lea. Hidrogenul și energia au o istorie comună îndelungată. Poate nu multă lume știe că primul motor cu ardere internă nu funcționa cu benzină, ci cu un amestec de hidrogen și oxigen, aceasta în urmă cu peste 200 de ani. În România folosim hidrogenul de mai bine de 100 de ani în industria chimică, deci este un gaz cunoscut și știm cum să îl gestionăm, respectiv utilizăm.

    De regulă, hidrogenul nu se găsește ca atare în natură, liber, sub formă de moleculă de hidrogen, ci în combinație cu alte elemente. De curând, însă, cercetătorii francezi de la FDE (La Française d’Energie) au descoperit în bazinul Lorenei un depozit uriaș de hidrogen nativ sau alb. Îl găsim peste tot în jurul nostru, în gazul metan, alături de carbon, în apă împreună cu oxigenul, în compuși cu sulf, ca să dau doar câteva exemple. Ce legătură are asta cu energia? Păi, are! Îl putem extrage în cantități imense din apă, separându-l de oxigen, folosind în acest scop electricitate din surse regenerabile – electricitate verde. Avem, astfel, un gaz curat și verde, pe care îl putem stoca și transporta când și unde este nevoie. Și, cel mai important, atunci când îl ardem, nu emite dioxid de carbon și aproape nicio altă formă de poluare atmosferică, ci doar apă. Hidrogenul are un potențial imens de a furniza energie verde pentru încălzirea locuințelor, pentru industrie și transport.

    Amestecând hidrogen cu gaze naturale, într-o primă etapă, “înverzim” gazele naturale, creăm mai rapid o piață a hidrogenului și contribuim la dezvoltarea energiei regenerabile de care avem nevoie pentru producerea lui.

    2. De ce trebuie să folosim hidrogenul la încălzire?

    Gazul natural este un combustibil fosil care produce emisii de gaze cu efect de seră atunci când este ars. În 2020, încălzirea imobilelor și a apei au reprezentat patru cincimi (78%) din totalul consumului de energie în gospodăriile din Europa. Aceasta înseamnă că o proporție semnificativă a emisiilor provine din încălzirea locuințelor noastre bazată în mare măsură pe combustibili fosili, în România circa 3 milioane de locuințe fiind încălzite cu centrale termice pe gaz, de exemplu. Pentru reducerea emisiilor la zero, până în 2050, trebuie să găsim alte surse de combustibil care produc emisii mai scăzute sau zero.

    Un exemplu: în Țările de Jos există deja case încălzite cu hidrogen (100%), acesta înlocuind gazul natural dintr-o conductă existentă, pentru prima dată în această țară. Proiectul pe cinci ani (2018–2023) al operatorului local de gaz și electricitate implică apartamente dintr-un bloc rezidențial din Rotterdam și demonstrează că hidrogenul cu zero carbon poate ajuta la decarbonizarea încălzirii.

    Hidrogenul este deci o alternativă importantă care ne poate aduce mai aproape și mai repede de obiectivul de a atinge intele climatice și de a ne conserva lumea.

    În acest scop, infrastructura de gaze naturale a țării noastre, însumând circa 70.000 de kilometri, este crucială. Această infrastructură (care, în anumite condiții tehnice, poate fi convertită la rețele pregătite pentru hidrogen 100%) poate transporta cea mai mare cantitate de hidrogen la cele mai mici costuri, comparativ cu alte soluții de transport (rutier, naval, sub forma de compuși chimici).  Ca urmare, este o soluție fezabilă pentru decarbonizarea pe termen lung a sectoarelor economiei.

    Trecerea la sisteme de încălzire sustenabile va fi însă un proces de durată, iar centralele pe hidrogen, alături de pompele de căldură și sistemele alternative de termoficare – apele geotermale etc., sunt printre cele mai promițătoare soluții la momentul de față pentru încălzirea sustenabilă a locuințelor. Nu este posibilă pe termen mediu și chiar lung încălzirea locuințelor doar cu pompe de căldură, în principal pentru că rețelele de electricitate din România nu au fost proiectate pentru a susține încălzirea a milioane de locuințe, iar apoi din perspectiva costului ridicat al acestora.

    Hidrogenul gazos se poate produce la scară mare prin procesul de electroliză a apei, alimentat de energia regenerabilă produsă eolian, solar, hidro etc. și apoi stocat, pregătit pentru utilizare. De acolo, prin conductele de transport și distribuție, poate fi transportat eficient către stațiile de amestecare a gazelor naturale și hidrogenului și, ulterior, către punctele de ardere – CET-uri de cartier, de zonă, centrale de bloc, case/apartamente etc. – pentru a încălzi locuințele consumatorilor. Tranziția nu este una complicată, deoarece, în funcție de starea tehnică și de îndeplinirea condițiilor de conversie, se poate utiliza infrastructura existentă de gaze naturale.

    Pe de altă parte, hidrogenul ar putea fi soluția pentru a debloca cantități imense de energie regenerabilă. În zilele deosebit de însorite și cu vânt, multe parcuri eoliene și solare trebuie să reducă și, uneori, chiar să suspende producția, pentru ca rețeaua de electricitate să nu devină supraîncărcată. Producţia de hidrogen ar face posibil ca aceste facilități de producție să continue să funcționeze și ca energia verde produsă să fie transformată și folosită pentru procese industriale, mobilitate și încălzire. Deci, în loc să se piardă energia electrică regenerabilă produsă suplimentar și care nu poate fi preluată de sistemul energetic național, aceasta se poate transforma în hidrogen verde. Acest lucru ar permite României să valorifice mai mult din resursele sale regenerabile și, de asemenea, să își asigure independența energetică pe termen lung.

    3. Este hidrogenul periculos?

    Orice tip de combustibil are un grad de risc dacă nu este manipulat corect și nu se respectă regulile de utilizare. Chiar și atunci când alimentezi mașina cu benzină, la pompă, este un risc, dacă nu respecți anumite reguli.

    Hidrogenul verde s-a dovedit a fi la fel de sigur ca și alți combustibili precum gazul natural, amestecul din butelia de aragaz, benzina și motorina, într-o multitudine de situații.

    declară Dr. ing. Cristian Călin

    Spre exemplu, acesta este mult mai ușor decât alți combustibili reducând foarte mult riscul de aprindere la nivelul solului. Este de 14 ori mai ușor ca aerul și de 57 de ori mai ușor decât vaporii de benzină. Aceasta înseamnă că atunci când este eliberat, hidrogenul se va ridica și se va dispersa rapid.

    Hidrogenul degajă o căldură radiantă mai mică decât benzina convențională, ceea ce înseamnă că aerul din jurul flăcării de hidrogen nu este la fel de fierbinte ca în jurul unei flăcări de benzină. Prin urmare, riscul de incendii secundare cu hidrogen este mai mic.

    Nici comparativ cu gazul metan hidrogenul nu implică riscuri fundamental diferite.

    În Germania, de exemplu, în anii ’60, populaţia s-a încălzit, fără probleme, cu gaze de cocserie sau gaz orășenesc (obținut la gazeificarea cărbunelui) care conținea peste 55% hidrogen, utilizând conducte din materiale mult inferioare celor de azi. Cu atât mai mult, putem face acest lucru azi, după 60 de ani, când avem materiale ;i tehnologii superioare.

    Tehnologiile pentru manipularea în siguranță a hidrogenului au fost vreme îndelungată un apanaj, de ultimă generație, al aplicațiilor industriale. În prezent, însă, pentru transportul rutier, feroviar și pe apă, transportul prin conducte, depozitarea temporară în depozite de gaze sub presiune sau lichefiate, manipularea sigură a hidrogenului nu mai pune probleme deosebite.

    4. Este hidrogenul mai scump decât gazele naturale? Trebuie să schimbăm aparatele?

    Hidrogenul verde, care se produce folosind energie regenerabilă, este în prezent mai costisitor, deoarece se produce cu energie electrică al cărui cost încă este destul de mare și nu este stabil. Deja, hidrogenul verde devine tot mai competitiv pe piață, iar odată cu creșterea producției de energie regenerabilă vor exista premise pentru ca prețul lui să scadă la un nivel comparabil cu cel al gazele naturale.

    O prognoză optimistă este că trecerea la încălzirea cu hidrogen va începe să aibă loc în următorii 10 ani. Deci, nu se va pune prea curând problema costurilor pentru consumatori.

    O veste bună este că, pe termen mediu, până la depășirea unui procent de 30% hidrogen în amestec cu gaze naturale, nu va fi necesar să înlocuim instalațiile și aparatele din casă. Conform rezultatelor studiilor și proiectelor pilot realizate la nivel european, între 20-30% hidrogen este nivelul la care clienții nu sunt afectați în niciun fel de modificarea compoziției gazului.

    Acesta este și obiectivul nostru, ţinând cont de particularitățile din România, de a arăta că este fezabil și sigur să transportăm amestecul de hidrogen și gaze naturale pe rețelele actuale și să-l utilizăm în locuințele noastre la aparatele pe care le folosim în prezent.

    5. S-au mai făcut astfel de teste cu amestec de gaz și hidrogen în alte țări? Ce expertiză are Delgaz Grid? Ce veți face mai exact la clienți acasă?

    Dacă ne referim doar la Europa, o multitudine de astfel de proiecte au fost deja derulate în Germania, Olanda, Anglia, Franța etc. Echipa tehnică de proiect a Delgaz Grid a analizat mai multe proiecte realizate în Germania, cu 10%, 20% și 30% hidrogen în amestec cu gaze naturale. Toate rezultatele au fost conform așteptărilor.

    De exemplu, în decembrie 2021, filiala E.ON Avacon din Germania a început să adauge până la 20% hidrogen la o subrețea din Saxonia-Anhalt. Proiectul comun al Avacon și al Asociației Tehnice și Științifice Germane pentru Gaze și Apă (DVGW) este menit să demonstreze că este posibil, din punct de vedere tehnic, alimentarea cu hidrogen într-o rețea de gaz existentă la un procent semnificativ mai mare decât era prevăzut anterior în regulile tehnice ale DVGW. Dispozitivele și sistemele nu trebuie modificate pentru acest proces. Rezultatele proiectului servesc drept model pentru viitoarea utilizare a hidrogenului în rețelele de distribuție a gazelor.

    Germania chiar a introdus în legislație posibilitatea de a utiliza un procent de 20% hidrogen în gaze naturale și pentru procentul de până la 30% legislaţia este în curs de modificare, deoarece nu sunt necesare nici un fel de modificări asupra rețelei sau a aparatelor de utilizare ale consumatorilot și nici nu apar diferenţe în ceea ce privește siguranța utlizării.

    Specialiştii noștri, care vor efectua testele la clienți acasă, au acumulat experiența și competențe pentru efectuarea testelor, în cadrul instruirii efectuate in Germania, unde au testat la DVGW/EBI (Der Deutsche Verein des Gas und Wasserfaches/EBI Engler Bunte Institute) amestecuri de gaze naturale cu diferite adaosuri de hidrogen pe diferite sisteme de ardere: centrale termice, convectoare, aragaze, arzătoare din sobe de încălzit și gătit.

    De exemplu, a fost testat un arzător de sobă de teracotă dus din România, vechi de peste 45 de ani, care a funcționat perfect cu amestec de gaze naturale și hidrogen chiar și la o concentrație de 40% (volum hidrogen în gaze naturale), ceea ce este cu mult peste obiectivele urmărite de proiectul companiei în România (20HyGrid), respectiv utilizarea de amestec de gaze naturale și 20% volum hidrogen. Așadar, știm exact ce facem și mergem pe un drum cunoscut.

    Siguranța este pe primul loc întotdeauna în domeniul nostru. De aceea, în prima etapă, am efectuat teste în mediu controlat, în centrul nostru de instruire profesională de de la Mediaș, pe  o mini-rețea de distribuție, la care am racordat și testat mai multe tipuri de aparate de utilizare existente la consumatori, pentru a ne asigura ca totul funcționează în condiții de siguranță.

    De asemenea, în 6 iulie 2023 am realizat, în premieră, aceste teste într-o casă de locuit de langă Tg. Mureș, în locuința unuia dintre directorii generali adjuncți ai Delgaz Grid. S-au testat centrala termică și aragazul. Toate au funcționat foarte bune cu amestecul cu 20% hidrogen.

    La clienți acasă, etapă pe care o începem curând, vom replica practic exact ceea ce am făcut în poligonul de la Mediaș, pe fiecare casă în parte. Înainte de toate vom efectua o verificare/revizie riguroasă a întregii instalații de utilizare a gazelor naturale, inclusiv a aparatelor, pentru a ne asigura că aceasta este etanșă, că nu există scăpări și funcționează corespunzător și vom remedia toate micile neconformități, dacă acestea există. Adică ne vom asigura că instalația este etanșă 100%.

    După aceasta vom opri alimentarea cu gaze naturale, vom conecta la instalația de utilizare a clientului o butelie de amestec gaze naturale și hidrogen (80/20) gata pregătită și vom vehicula acest amestec prin instalație și aparate de utilizare. Vom verifica parametri de funcționare, vom măsura gazele de ardere în ordinea: teste cu gaze naturale, teste cu amestec gaze naturale și hidrogen, din nou teste cu gaze naturale, pentru a ne asigura că totul funcționează bine la revenirea pe gaze naturale și amestecul cu hidrogen nu a afectat cu nimic buna funcționare aparatelor. Testele durează câteva ore, iar după încheierea acestora vom reveni la alimentarea cu gaze naturale din rețea.

    Ulterior, vom introduce amestecul atât pe rețeaua stradală (conducte și branșamente) cât și, din nou, pe instalațiile și aparatele de utilizare pentru a analiza dacă arderea/combustia la aparate este afectată de antrenarea de posibile particule de impurități (praf, rugină) sau umiditate, din conducte.

    Apoi, vom repeta verificarea instalației de utilizare gaze naturale, inclusiv a aparatelor pentru a ne asigura că totul funcționează perfect. Delgaz Grid va suporta costul utilităților necesare pentru efectuarea testelor, gaze naturale, apă, electricitate.

    La final, rezultatele proiectului nostru vor fi puse la dispoziția instituțiilor abilitate și a altor părți interesate din România şi vor contribui la elaborarea de reglementări tehnice în domeniul utilizării hidrogenului pe scară largă.

    Despre Delgaz Grid

    Delgaz Grid, compania de distribuție din cadrul Grupului german E.ON, operează o reţea de gaze naturale de 25.000 km în 20 de judeţe din partea de Nord şi de Vest a României (Cluj, Bistrița Năsăud, Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Timiș, Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara, Mureș, Sibiu, Alba, Harghita, Iași, Botoșani, Vaslui, Suceava, Neamț şi Bacău) şi o reţea de electricitate de peste 81.000 km în şase judeţe din Moldova: Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui. De la intrarea pe piaţa locală, în anul 2005, E.ON a investit 2,1 miliarde de euro în principal pentru modernizarea reţelelor de gaze şi electricitate şi a virat către stat impozite şi taxe de 3 miliarde de euro.

    Raliului Sibiului Bilstein 2023 – macadamul care îi încurcă pe toţi

    Raliul Sibiului Bilstein 2023 începe, în această seară, la ora 20, cu startul festiv din Piaţa Mare. La ediţia din acest an participă 64 de echipaje care au spus „prezent” macadamului sibian. La conferinţa de presă, ce a avut loc la sediul partenerului principal al raliului începând din acest an, societatea Bilstein, Horaţiu Baltador, organizatorul raliului sibian, a declarat că este una dintre cele mai competitive ediţii din istorie şi s-au depus toate eforturile pentru amenajarea traseului, astfel încât să asistăm la o luptă acerbă pentru câştigarea competiţiei. La rândul său, Radu Betea directorul Bilstein Sibiu, a spus că parteneriatul cu Raliului Sibiului este un eveniment important pentru societatea sibiană, care de curând a aniversat 25 de ani de existenţă în oraşul nostru.

    „Din acest an, suntem alături de Raliului Sibiului. Vrem să continuăm colaborarea şi în ediţiile viitoare, pentru că este un eveniment important în Sibiu”

    a spus directorul Bilstein.

    La Sibiu, se află pentru ediţia din acest an, şi CEO Bilstein John Kuijpers, care spune că aşteaptă cu nerăbdare celebra probă pe Şanta de noapte, pentru a simţi atmosfera  reală a raliului. Georgiana Goţia din partea Continental Sibiu, celălalt partener important al întrecerii, a afirmat că în acest week-end Sibiul „respiră adrenalină”. În fine, pilotul sibian Raul Badiu speră că, în acest an, un sibian să cîştige Raliul Sibiului pentru a crea o emulaţie şi mai mare în rândul iubitorilor sporturilor cu motor din judeţ. La conferinţa de prezentare a ediţei din 2023 a raliului sibian a fost prezentă şi Daniela Cîmpean, preşedintele Consiliului Judeţean, instituţie care finanţează acest raliu. 

    Declarații

    Principala luptă pentru victoria etapei cu numărul 4 din Campionatul Național de Raliuri „Betano” pare să continue asemenea celor trei etape de până acum, cu un Simone Tempestini (Škoda Fabia Rally2 evo) aflat în cursa pentru al 8-lea titlu național, respectiv cu sibianul Sebastian Barbu (Škoda Fabia Rally2) care speră să-şi treacă în palmares o nouă victorie de etapă. La volanul unor mașini similare cu ale acestora, Andrei Gîrtofan și Mihai Manole se vor înfrunta în mod direct pentru al treilea loc pe podiumul general, însă din această bătălie nu trebuie să-i excludem nici pe localnicul Raul Badiu (Mitsubishi Lancer) sau Norbert Maior (Peugeot 208), ambii demonstrând în repetate rânduri că pot fi deosebit de competitivi chiar și cu mașini de specificație mai redusă. 

    VINERI – 14 IULIE 2023
    13:45 – START ZIUA 1 – Piata Mare
    14:38 – PS 1 GATUL BERBECULUI AUTOKLASS 1
    18:09 – PS 3 GATUL BERBECULUI AUTOKLASS 2
    15:26 – PS 2 CHEILE CIBINULUI SPARCO
    21:37 – PS 4 SANTA SCOALA DE SOFERI ELIT (noapte)
    08:00 – SHAKEDOWN – Dealul Gusteritei

    SAMBATA – 15 IULIE 2023
    11:13 – PS 5 RASINARI BUCUR TUNING 1
    11:56 – PS 6 SANTA SCOALA DE SOFERI ELIT 1
    15:42 – PS 8 SANTA SCOALA DE SOFERI ELIT 2
    14:59 – PS 7 RASINARI BUCUR TUNING 2
    16:30 – PS 9 CIRCUIT PARALEL BILSTEIN
    09:00 – START ZIUA 2 – Parcare Teatru
    20:00 – FESTIVITATEA DE PREMIERE – Piaţa Mare

    Valoarea Noului Spital Județean, actualizată

    Consilierii judeţeni au aprobat, în şedinţa extraordinară de astăzi, proiectul de hotărâre privind noii indicatori economici actualizați aferenți obiectivului de investiții ”Construire Spital Clinic Județean de Urgență Sibiu”. Proiectul a obţinut 26 voturi, fiind înregistrate şi 5 abţineri. Astfel, valoarea totală a investiției se ridică 2,421,558,849.75 lei fără TVA, respectiv 2,879,011,577.79 lei cu TVA.

    Obiectivul de investiții, respectiv noul Spital Clinic Județean de Urgență, va fi realizat pe terenul în suprafață de 179.368 mp, situat în intravilanul municipiului Sibiu, Calea Șurii Mici, FN, din care pentru construirea spitalului (clădirea principală) vor fi alocaţi 20.912,30 mp.

    Proiectul Noului Spital (construcție și dotări), realizat de Consiliul Județean Sibiu, are o valoare sub limita maximă de 500 milioane Euro, fără TVA, stabilită de Guvern și va putea fi finanțat integral din POS. Sumele vor fi asigurate din fonduri externe nerambursabile, contribuție națională asigurată inclusiv prin împrumut BEI – Banca Europeană de Investiții, iar contribuție CJ Sibiu va fi în valoare de 2%. Consiliul Judeţean Sibiu va depune proiectul spre finanţare, urmând ca în decembrie anul acesta să aflăm dacă va fi eligibil.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Florin Coșuleț: ”Dacă simți chemarea, fă-te actor sau actriță. Dar ascultă-ți și instinctul și lasă-te dus la Sibiu”. Școala de Teatru își turează motoarele

    Școala de Teatru din Sibiu a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu își întregește familia. Actorul Florin Coșuleț este cel care va prelua tânăra clasă de actorie.

    Florin Coșuleț se adresează tuturor celor care vor să opteze pentru una dintre specializările Actorie sau Coregrafie, Teatrologie și Management cultural și care vor avea certitudinea unui parcurs academic plin de experiențe deosebite. Pe lângă oferta educațională a Facultății sibiene de Teatru, candidații vor avea posibilitatea să participe la ateliere cu actori și dansatori apreciați în lumea artistică, să participe la festivaluri naționale și internaționale și la întâlniri speciale, mediate în fiecare an de FITS, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.

    Cei care vor să-și continue studiile la Artele spectacolului Actorie, sunt pe mâini bune: tânăra clasă de Actorie va fi preluată de actorul Florin Coșuleț: „Actorul este un om aparte, ce-și rupe bucăți din suflet, își rupe duminicile, își răscolește mintea, pentru a întoarce semenilor săi o oglindă a adevărului. Îți trebuie chemare pentru asta. Dacă simți chemarea, fă-te actor sau actriță. Dar ascultă-ți și instinctul și lasă-te dus la Sibiu.

    Ești pe mâini bune aici. Ești pe firul roșu al teatrului românesc, în vâlvătaia creativă a teatrului mondial.

    Te aștept cu drag, cu emoție, cu mânecile suflecate, să transformăm joaca în joc, visul în realitate și munca în succes”, transmite Florin Coșuleț.

    Foto: Facultatea de Teatru Sibiu

    E vremea pentru o carieră în teatru

    Înscrierile au început de pe data de 7 iulie și se vor termina pe 13 iulie, iar pe 15-16 iulie se vor desfășura probele eliminatorii și de aptitudini pentru Actorie, Coregrafie, Licență, iar pe 15 iulie, proba de aptitudini pentru Masterul de tehnici interpretative în artele spectacolului (TIAS) și de Management și Antreprenoriat Cultural (MAC).

    Cei care aleg zona artelor spectacolului vor opta pentru un parcurs universitar de 4 ani de studii de Licență, în Actorie sau Coregrafie. Pentru ambele specializări vor parcurge un concurs mixt: proba de aptitudini și media la Bacalaureat. Pentru cei care optează pentru filiera teoretică, vor alege un parcurs de trei ani la Teatrologie  și Management Cultural, unde admiterea constă în concurs pe bază de dosare, cu media obținută la bacalaureat.

    Toate specializările de licență pot fi continuate la cele două programe de Master. Pe data de 15 iulie va avea loc proba de aptitudini pentru Masterul de tehnici interpretative în artele spectacolului (TIAS) și interviul pentru specializarea  Management și Antreprenoriat Cultural (MAC).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sufletul

    Comoara cea mai de preț a omului este sufletul lui. Ca orice comoară, el trebuie bine „grijit”. Răul cel mai mare făcut omului este pierderea sufletului, iar bucuria cea mai mare este salvarea lui. Pentru aceasta Mântuitorul a pus întrebarea: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui?” (Matei 16, 26). Răspunsul este: nimic! Pentru că nimic nu este mai presus de sufletul uman.

    Dar v-ați întrebat vreodată cât am plătit noi pentru sufletul nostru? Nimic! De ce? Pentru că l-am primit în dar, de la Dumnezeu. Și pentru că este un dar, Dumnezeu nu cere nimic în schimb. Dar totuși așteaptă ceva: așteaptă să-I fim recunoscători cu iubire. Adică să-L facem să Se bucure de frumusețea darului Său, care știe să se uite înapoi, la Dăruitor.

    Dragostea lui Dumnezeu față de sufletele noastre nu dispare niciodată. Paradoxul este că Dumnezeu ne iubește sufletul mai mult decât ni-l iubim noi.

    Cu această iubire, Iisus, în timpul propovăduirii Sale, a trecut de cealaltă parte a mării, în ținutul păgân al gherghesenilor. Acolo Îl așteptau două suflete chinuite. Două suflete care nu putea fi salvate decât numai de El. Și le-a salvat! Chiar dacă pentru acestea a trebuit să fie sacrificată o turmă de porci. Sufletul nu are preț.

    Dar gherghesenii, răi de pagubă, Îl alungă pe Hristos din ținutul lor. Le-a lăsat în schimb două suflete vindecate. Cine le-a iubit mai mult?

    Sunt astăzi destui ghergheseni printre noi. Pr. Arsenie spunea: ”Unii Îi cer lui Dumnezeu socoteală de cum conduce lumea. Ar vrea să asculte Dumnezeu de ei. Ce nesocoteală! Alții Îi cer să tacă sau să nu existe. Altă socoteală de dat la reparat. Cred că cea mai deformată ființă din capul oamenilor a ajuns chiar Dumnezeu!…”

    Cu toate acestea, Hristos ne iubește, încă. Măcar noi, care ne numim creștini, să-L rugăm insistent, să rămână cu noi. Să rămână, căci ziua se înclină…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Interviu cu George Rotaru, Director General al Aeroclubului României: despre air show-urile de pe cerul țării

    Pasionații de aviație au putut urmări, astăzi, un superb show pe cer la Aeroclubul Teritorial „Constantin Manolache” Deva de la Săulești, cu ocazia Ziua Porților Deschise.

    Evenimentul Deva Air Show este organizat în închiderea Campionatului Național de Acrobație cu Avionul, clasa Intermediate, ce are loc în aceste zile. La spectaculosul show aviatic vor lua parte și „Șoimii României” – Hawks Of Romania.

    Pentru a afla mai multe detalii despre acest show, am discutat cu Directorul General al Aeroclubului României, George Rotaru:

    Cât de des se întâmplă astfel de evenimente?

    În țară realizăm anual, cel puțin 10 mitinguri aviatice, iar la Deva destul de frecvent, pentru că din 2015 aici organizăm campionate internaționale de acrobație cu balonul sau cu avionul. Este un loc foarte frumos pe care l-am modernizat și lumea vine cu drag aici.

    Care este cel mai mare aerodrom?

    Cel mai mare aerodrom este acela de la Clinceni, pe care l-am modernizat anul trecut și a primit o nouă pistă de asfalt și multă altă infrastructură: hangare, panou de control și alte facilități pentru desfășurarea activității.

    Ce se întâmplă la astfel de evenimente, pentru oamenii care nu au participat niciodată?

    La aceste evenimente prezentăm cei mai piloți și parașutiști, pentru că prin aceste evoluții îi aducem alături de noi pe tinerii care pot face școala gratuit la Aeroclubul României dacă au 16-23 de ani. Prezentăm întotdeauna cele mai bune evoluții.

    Câți piloți care se ocupă de acrobații aveți în echipă, în România?

    Suntem 20 de zburători care facem acrobații acum, pe diferite niveluri de pregătire, dar avem și alții care vor veni din spate. Avem o echipă foarte solidă care a crescut în 10 ani de zile și care aduce rezultate foarte bune, anul trecut am ieșit campioni europeni.

    Noi reprezentăm România la competițiile naționale, suntem în Lotului Național de Acrobație Aeriană.

    Când va avea loc următorul eveniment?

    Următorul eveniment va fi la Cluj, pe 29 iulie, la Aerodromul Dezmir, unde vom marca 85 de ani de la înființarea acestei locații.

    Video Deva Air Show – Interviu George Rotaru

    VIDEO. 90 de ani de la cel mai mare incendiu din istoria României. A avut loc la Sonda 5 Copşa Mică, ce exploata gaze naturale

    În 13 iulie 2023 se împlinesc 90 de ani de la una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din România şi poate cea mai mare din Ardeal. Oricum, este vorba despre cel mai mare incendiu din istoria României. Acesta s-a produs pe raza localităţii Copşa Mică, la sonda 5, la ora 15:45.  A fost nevoie de aproape 7 ani pentru ca autorităţile să găsească soluţiile pentru stingerea incendiului, în condiţiile în care s-a apelat şi la specialişti americani. Între timp, izbucnise Al Doilea Război Mondial în Europa. Flăcările au ajuns şi 150 de metri înălţime. Soluţia salvatoare a venit din partea forţelor militare, care au folosit 4.681 vagoane de noroi de foraj și 3.753 vagoane de apă, echivalentul unei garnituri de tren lungă de 126 km (distanța dintre București și Pitești). Acest incendiu a dus la crearea fabricii de negru de fum la Copşa Mică.

    Sibiu 100% vă prezintă o retrospectivă a evenimentelor din acea perioadă. Partener în realizarea acestui material este Dumitru Chisăliţă, şef Centru de Documentare şi Informare din cadrul Romgaz Mediaş.                        

    În anul 1909 se descoperă întâmplător gazele naturale pe teritoriul actual al României, la Sărmășel, în județul Mureș, fapt ce determină dezvoltarea în premieră europeană a unei noi industrii, industria de gaze naturale. Odată cu aceasta se începe explorarea de noi zăcăminte de gaze, între care și Zăcământul Copșa Mică. 

    Copşa Mică, sursă de energie pentru oraşul Sibiu

    Pe Valea Şomârtului, valea din apropierea orașului Copșa Mică, la „Apa sfântă” şi lângă casa pădurarului, pe pârâul Nicu, au fost semnalate din vechi timpuri emanaţii de gaz natural. În anul 1932 încep tratativele între Primăria Sibiu şi Societatea Anonimă pe Acțiuni pentru exploatarea gazelor naturale SONAMETAN, privind introducerea gazului la Sibiu. Tratativele dintre cei doi parteneri s-au prelugit foarte mult, iar când s-au hotărât să înceapă forajul s-a constatat că este necesară o cantitate mai mare de gaz care să fie disponibilizată de la Zăcământul Copșa Mică, cel care a fost desemnat ca bază de aprovizionare. Astfel, s-a inițiat realizarea imediată a sondei 5 Copșa Mică. Scopul acestei sonde era să exploreze în adâncime, până la 900 m, în zăcământul Copşa  Mică, să determine succesiunea straturilor şi natura lor, să stabilească conţinutul în gaze şi eventual în ape, al orizonturilor de nisip întâlnite. Odată explorarea terminată, sonda urma să fie transformată în sondă de exploatare.

    Stoparea forajului sondei 5 Copşa Mică din cauza inundaţiilor

    Având în vedere presiunile mari întâlnite, ca măsură de siguranţă s-a cerut, în 24 iunie 1933, Ministerului Economiei, permisiunea de schimbare a programului de lucru prin cimentarea imediată a unei coloane de burlane. Această aprobare nu a venit, iar în dimineaţa zilei de 8 iulie 1933, din cauza ploilor torenţiale, Târnava Mare a ieşit din matcă şi a inundat staţia de pompare apă, care se găsea pe malul Târnavei și care asigura necesarul de apă pentru forarea sondei nr 5. Din această cauză s-a oprit forajul, iar gazele s-au acumulat în gaura de sondă, la o presiune tot mai mare. Dacă birocrația ar fi funcționat, cimentarea solicitată ar fi evitat formarea craterului, survenită cu 17 zile mai târziu. În data de 11 iulie, la ora 19, presiunea în sondă s-a ridicat la 50 de atmosfere, când gazele au erupt cu violenţă la 750 metri nord de sondă. Gazele şi-au făcut loc pe lângă coloanele netubate, au pătruns în nisipurile de la 82-97 metri şi printr-un punct de mai mică rezistenţă, datorată ploilor torenţiale, au străbătut cuvertura de strate de cca 60 m grosime, răbufnind la suprafaţă. “O explozie, o detunătură puternică urmată de proiectarea la o înălţime de peste 100 metri a unei mari cantităţi de nisip şi marne. Pe o suprafaţă circulară cu un diametru de cca. 200 metri, terenul era acoperit de nisip fin cenuşiu sau galben, mobil, mai mult sau mai puţin, cimentat în bucăţi mari de peste 1 metru cub, lespezi de marnă cenuşie cu dungi albe calcaroase şi intercalaţiuni subţiri de tuf andezitic, bucăţi de teren vegetal şi, în sfârşit, elemente conglomeratice de pe vale”, descria un martor eruptia. A doua zi dimineaţa, craterul principal avea o formă aproximativ eliptică cu diametrul cel mare de 40 metri de-a lungul văii, iar diametrul transversal de 32 metri. “De-a lungul văii cu pereţii înalţi şi verticali, de o parte şi de alta a craterului principal, pe o distanţă de 130 metri, se puteau vedea mai multe cratere secundare. Din toate aceste cratere, de pe Valea Erlen erupeau gaze uscate, în craterul principal aveau loc erupţii intermitente cu proiectarea pământului ce-ţi făcea impresia că acesta fierbe. Nisip fin şi bucăţi de marnă clocoteau sub presiunea gazelor uscate”, apare în Raportul de Activitate al SONAMETAN. 

    Gara Copșa Mică la momentul incendiului

    13 iulie 1933 – ziua fatidică. Incendiu la Sonda 5 Copșa Mică

    13 Iulie 1933, la ora 15: 45, în urma unei explozii detonante, gazele s-au aprins, arzând cu o flacără de 100-150 metri înălţime. “Din când în când aveau loc erupţii violente care aruncau cantităţi mari de nisip cu bucăţi de marnă şi gresii. Un nor caracteristic provenit din vaporii de apă ieşiţi din crater persistă deasupra focului. Gazele care ies la crater ard cu o flacără luminoasă. Când iese apă din straturile superioare străbătute de crater sau se scurge apa strânsă pe talvegul văii Erlen, în urma ploilor, aceasta vine să împiedice combustia completă a gazelor şi nori negri de fum învăluiau flacăra”, scria academicianul geolog Augustin Vancea. S-a încercat înnoroirea sondei, dar gazele au continuat să se scurgă spre crater şi astfel operaţia n-a reuşit. De la data de 21 octombrie 1933 şi până la 4 octombrie 1934 s-au introdus în sondă, cu ajutorul unui lubricator, 4000 metri cub de pământ. Materialul introdus în sondă era antrenat de gaze, pulverizat şi aruncat până la mari distanţe în jurul craterului. Focul nu contenea.

    Sonda 6 Copșa Mică, prima sondă oblică din Europa, care a avut ca scop să oprească incendiul de la Copșa Mică

    Imposibilitatea stingerii incendiului de la Sonda 5 Copșa Mică a determinat forarea primei sonde oblice din Europa, Sonda nr. 6 (oblică) Copşa Mică cu scopul de a intersecta la 700 m adâncime Sonda 5 Copșa Mică și a capta gazele care alimentează focul. Pentru realizarea acestei sonde a fost angajat un specialist american, inginerul J. Eastman şi asistentul său, James. Din păcate, deși conectarea sondelor a reușit, s-a constatat că gazele care alimentau focul provin de la strate aflate mai la suprafață. 

    Imagine de la incendiu

    Aşa a apărut negrul de fum la Copșa Mică

    Din cauza imposibilității opririi incendiului de la Copșa Mică a început producerea negrului de fum. O altă metodă de a stinge focul de la Copșa Mică a fost ideea construirii mai multor fabrici de negru de fum la Copsa Mică, care consumau foarte multe gaze și astfel s-a considerat că se poate epuiza zăcământul și opri incendiului. Construcția fabricilor de fum de la Copșa Mică a fost astfel o rezultantă a incendiului și a dorinței de a salva, pe această cale, cât mai mult din gazul care se pierdea în atmosferă. Un jurnalist al vremii scria: „Cerul era roşu. Puteai citi gazeta la depărtări de kilometri. Iarna şi vara, ziua şi noaptea, pe ploaie, pe viscol, pe vânt – focul ardea”.

    Stingerea focului

    Ani de-a rândul s-a încercat stingerea focului de la Copșa Mică, fără a se reuşi. În anul 1940, după preluarea de către armată a zonei în care se găsea incendiul, s-a deversat în crater și pompat în sonda 5 echivalentul a 4.681 vagoane de noroi de foraj și a 3.753 vagoane de apă, echivalentul unei garnituri de tren lungă de 126 km (distanța dintre București și Pitești). După stingerea focului, a urmat o sistare a lucrului, din cauza opunerii autorităților militare de a se lucra în zona de gaz, din cauza pericolului reaprinderii focului, uşor reperabil de aviaţia inamică, operațiile de oprire a erupției reluându-se după 1944 și eliminând definitiv erupția de gaze în 1947. Erupția și incendiul de pe structura Copșa a durat 11 ani. Debitul de gaz estimat că s-a pierdut prin această erupție este echivalat cu jumătate din cât consumă într-un an de zile întreaga Românie.

    10 premiere europene în industria de gaze din România

    1. Prima conductă de transport din oțel a gazelor naturale Sărmășel – Turda (1914);

    2. Prima producție a hidrogenului din gaze naturale la Târnăveni (1922);

    3. Prima Stație de Reglare Măsurare a Gazelor Naturale de la Mediaș (1925);

    4. Prima Stație de Comprimare a Gazelor Naturale montată într-un câmp de gaze Sărmășel (1927);

    5. Prima sondă oblică Copșa Mică (1935);

    6. Prima producție de formaldehidă din gaze naturale (gaz incolor cu miros înțepător) la Copșa Mică (1941);

    7. Prima Stație de Comprimare a Gazelor Naturale montată pe o conductă de transport gaze naturale Râșnov (1947); 

    8. Primul export al gazelor Marghita (1958);    

    9. Primul depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale realizat la Ilimbav – Sibiu (1959);

    10. Prima Stație de Turbocompresoare a Gazelor Naturale Bâțani – Covasna (1965).

    Ce este negru de fum

    Negrul de fum este pulbere compusă din particule de carbon amorf, fin divizate, obținută prin depunerea, într-o serie de camere cu pereți reci, a fumului rezultat dintr-o ardere incompletă cu cantități insuficiente de aer, a gazelor naturale sau a unor materii prime specifice pe bază de hidrocarburi din industria petrochimică, precum în gudroanele de huilă. Negrul de fum este utilizat pe scara largă în industrie, în special în producția de anvelope, la fabricarea cauciucurilor, fiind un pigment folosit în industria lacurilor, vopselelor, maselor plastice, cablurilor. În Criminalistică, negrul de fum este folosit la descoperirea amprentelor digitale de pe obiectele cercetate. Este un posibil cancerigen pentru oameni, iar expunerea pe termen scurt la concentrații mari poate produce disconfort la nivelul tractului respirator superior, producând iritație mecanică. În trecut, se producea negru de fum în România la nivel industrial doar în localitatea Copșa Mică.       

    Urmărește Sibiu 100% în Google News   

    Trofeul Produs în Sibiu

    Produs în Sibiu nu se dezminte! Arhitecții campaniei au pregătit încă o surpriza-simbol pentru parteneri și colaboratori. Trofeul Produs în Sibiu a fost gândit de echipă ca încă un mod de a aprecia și răsplăti eforturile conjugate ale celor care aleg să sprijine autenticitatea și calitatea producțiilor sibiene.

    Astfel, lemnul atent selecționat și dăruit de ”Livada Rodiana” din Șura Mare a trecut prin portbagajul lui Lucian Vlad (Coordonatorul proiectului), s-a oprit pentru o vreme în atelierul meșteșugit al lui NOVAC Tâmplărie de la Săliște și, cu măiestria-i recunoscută, a ajuns parte din poveste. O idee cu suflet și… încă un produs 100% sibian. Cuibărit într-o cutie-cadou care răsfață privirea, trofeul și-a început peregrinarea către merituoșii destinatari. Parte din ei l-au primit deja, iar alți bucuroși beneficiari urmează să li se alăture în curând.

    O frântură de lemn circulară, cu inconfundabila amprentă locală, inscripționată cu celebrul dicton latin ”Facta, non verba” și marca ”Produs în Sibiu” se face ambasadorul și liantul campaniei pe mai departe.

    Gesturile simple, firești, ne ajuta să creștem proiectele mari. Trofeul Produs în Sibiu este pentru oamenii mari ai comunității care, prin micile lor afaceri, dezvoltă un oraș sănătos și asigură un viitor sustenabil. Și pentru cei care, ajunși la o anumita maturitate și dezvoltare a businessului în orașul nostru, înțeleg sa sprijine micii producători spre a li se alătura în drumul succesului către marile obiective.

    ”Trofeul Produs în Sibiu” prelungește proiectul de suflet al sibienilor către noua campanie, ce va debuta în curând. Stați aproape de Sibiu 100%, pentru surprizele pe care vi le pregătim pe mai departe!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Echipa Apă Canal Sibiu, câștigătoarea trofeului Forumului Regional al Apei „Dunăre-Europa de Est” 2023

    Apă Canal Sibiu are o echipă – formată în timp, cu responsabilitate și perseverență – de adevărați profesioniști. O certifică și ultima competiție, „Instalare Branșament sub Presiune”, desfășurată în cadrul Forumului Regional al Apei „Dunăre-Europa de Est” 2023 de la Sibiu. În cadrul Evenimentului, instalatorii Ioan Blaga și Vasile Macrea, alături de Nicu Cioran, Șeful Secției Apă din cadrul companiei Apă Canal Sibiu, au reușit să realizeze în cel mai bun timp, execuția unui branșament sub presiune, obținând trofeul ediției cu numărul IV. O reușită excepțională pentru sibieni, având în vedere că e și pentru prima oară când Apă Canal Sibiu câștigă locul I pe podiului Forumului Regional al Apei „Dunăre-Europa de Est”.

    Festivitatea de deschidere a Forumului Regional al Apei ”Dunăre-Europa de Est” 2023

    Cel mai mare eveniment din industria apei a avut loc la Sibiu

    Această manifestare e cel mai mare eveniment dedicat specialiștilor din industria apei, iar Apă Canal Sibiu a reușit, pentru a doua oară, să organizeze Forumul Regional al Apei la Sibiu. Cu o implicare remarcabilă și o organizare de referință, sibienii au reușit, și de această dată, să facă din #EXPOAPA o oportunitate fantastică pentru susținerea dezvoltării sectorului apei din România. Peste o mie de specialiști din domeniu, reprezentanți ai autorităților publice și locale, ai mediului academic, precum și producători, constructori și importatori de materiale și echipamente și-au dat întâlnire în orașul nostru în perioada 23 – 25 mai a. c., pentru a face din această ediție (a IV-a), una cu adevărat de excepție. Timp de trei zile, expoziția a fost vizitată de mii de sibieni (și nu numai), oferta de produse, dar și de soluții inovatoare strânind un interes surprinzător.

    ”Suntem onorați să fim din nou gazdele unuia dintre marile târguri europene din domeniul tratării și epurării apei. Acesta are o importanță deosebită atât pentru comunitatea locală, pentru companiile de apă din țară, cât și pentru oficialități și furnizorii de echipamente din întreaga lume. Sibiul și compania Apă Canal Sibiu au fost alese de către colegii din Asociația Română a Apei ca locație, respectiv organizatori, tocmai pentru că au toate calitățile și pregătirea necesară susținerii cu succes a unui astfel de eveniment internațional”, a declarat Directorul General Apă Canal Sibiu, Ing. Vasile Maier.

    Echipa sibiană în competiție

    Performanțe științifice și tehnologii de vârf

    În cadrul evenimentului au fost expuse soluții de viitor pentru captarea, tratarea, distribuirea și epurarea apei, în prezența unui număr generos de companii atât românești, cât și străine. De asemenea,la Sibiu au ajuns și cele mai inovatoare produse, adaptate cerințelor pieței. Printre acestea, excavatorul aspirator cu un debit de 40.000 mc/h, echipamente pentru întreținerea canalizării, combinate simple sau cu sistem de reciclare a apei, echipamente pentru inspecția canalizărilor, printre care și roboți dotați cu camere subacvatice, dar și soluții pentru managementul eficient al echipelor de tehnicieni din teren, ce ajută la optimizarea operațiunilor și a costurilor. Totodată, toți cei care activează în sectorul apei au avut acces la informații despre tehnologiile de vârf din domeniu, dar și despre ultimile tendințe științifice din această arie de interes. Aceștia au putut participa la Conferința Tehnico-Științifică internațională “Industria apei – provocări și perspective”, precum și la Seminarul „Finanțarea infrastructurii de apă prin fonduri europene și corelarea programelor de investiții din sector”. Tot acum au mai avut loc conferința: „Finanțarea infrastructurii de apă prin fonduri europene și corelare programelor de investiții din sector”, organizată în parteneriat cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) și concursul: „Instalare branșament sub presiune”, competiție în cadrul căreia s-au întrecut cele mai bune echipe de instalatori din țară.

    În cifre, Forumul Regional al Apei „Dunăre-Europa de Est” 2023 de la Sibiu a însemnat:

    • 3500 metri pătrați de spațiu expozițional;
    • peste 2000 de vizitatori pe zi;
    • 82 de firme expozante.
    Ing. Vasile Maier, Director General Apă Canal Sibiu

    Echipa Apă Canal Sibiu, câștigătorii de necontestat ai competiției

    Trofeul celei de-a IV-a ediții a competiției „Instalare Branșament sub Presiune”, desfășurată în cadrul Forumului, a fost câștigat de echipa Apă Canal Sibiu. Instalatorii Ioan Blaga și Vasile Macrea, alături de Nicu Cioran, Șeful Secției Apă din cadrul companiei Apă Canal Sibiu, sunt învingătorii care au reușit, în cel mai bun timp, să realizeze execuția unui branșament sub presiune. Profesionalism, muncă susținută în echipă, abnegație, emoție bine dozată și gestionată, încurajările unui public numeros, toate acestea au făcut din competitorii sibieni câștigătorii unei binemeritate gale a succesului.

    ”Îi felicit pe câștigători, pe colegii noștri Nicu Cioran, Ioan Blaga și Vasile Macrea, care au reușit să aducă acest merituos premiu pentru Apă Canal Sibiu. De asemenea, felicit întreaga echipă extinsă, care le-a fost alături în toată această perioadă și care au făcut posibilă această performanță. E un trofeu care ne onorează și, în același timp, ne obligă, pentru că încercăm, de fiecare dată, să fim profesioniști, să facem lucrurile să funcționeze cât mai bine și să oferim o calitate a serviciilor noastre la un standard pe care îl merită sibienii.”

    Ing. Vasile Maier, Director General Apă Canal Sibiu
    Trofeul Echipei sibiene Apă Canal

    Tot mai prezentă în viața comunității

    Apă Canal Sibiu și-a confirmat și demonstrat, în ultimii ani, capacitatea de a gestiona fonduri şi proiecte de anvergură pentru extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și canalizare, investind constant în calitatea apei. O altă componentă importantă a managementului instituției este cea a implicării tot mai susținute în viața comunității, prin inițierea diferitelor concursuri dedicate copiilor sau altor categorii de participanți, înscrierea, cu echipe proprii, în competiții diverse (Cursa Sponsorilor, turul ciclist al Sibiului, fiind cea mai recentă dintre ele), precum și prin creativitatea cu care își face tot mai atractive și ofertante serviciile. 

    Citește și: Sibiul, gazdă pentru o nouă ediție Expo Apa – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sfântul

    În urmă cu 19 ani, pe  1 Iulie, în seara dinaintea prăznuirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, în cetatea Sucevei am primit de la poporul român cea mai uimitoare lecţie de iubire, respect şi închinare veşnică şi care mi-a tăiat răsuflarea.

    Mulţime de popor umplea cetatea, pe ziduri străjerii cu făclii şi o boltă înstelată deasupra noastră. Se împlineau 5oo de ani  de când – cum zice  în Letopiseţul său  cronicarul Grigore Ureche –  “… pre Ştefan Vodă l-au îngropat Ţara cu  multă jale şi plângere în mânăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său… Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ştefan Vodă“. Adică cel sfânt, căci pentru popor încă de atunci Vodă Ştefan intrase în ceata sfinţilor!

    După jumăte de mileniu, la Suceava veniseră ţărani în preafrumoase straie strămoşeşti chiar şi de peste Prut şi de prin Ucraina, porniţi pe jos pe drumuri  numai de ei ştiute. Veniseră si capii ţării cu bodiguarzii lor, dar n-a fost chip să ţină vreun discurs, căci neamul românesc vroia altă rânduială: să cânte, să viersuiască, să-l vadă pe Vodă în “Apus de soare” şi să plângă. Plângeau femeile fără să-şi ascundă lacrimile, plângeau bărbaţii cu frunţile plecate, plângeam şi noi, echipa Radio România în transmisie directă, iar doi paşi mai încolo lăcrimau zdrahonii preşedintelui.

    Atunci m-am aplecat cu microfonul spre ţăranca mărunţică şi asprită de vremi şi vreme care plângea lângă mine şi am întrebat-o de ce. Mi-a răspuns: “Ni-i dor de Domnul Ştefan!”

    M-am întrebat atunci ce fel de Domn a fost acesta,  pe care românii l-au purtat în sufletul lor etnic timp de 5oo de ani şi plâng şi azi de dorul lui?

    Un Domn al Iubirii, al Iubirii de Hristos şi de neamul său, un Domn care a condus Ţara cu Dumnezeu, căci fără El nimic nu putea face. Doar l-a avut duhovnic pe Sfântul Daniil Sihastrul! Ţara i-a fost crucea pe care a purtat-o cu credinţă şi smerenie; pavăză creştinilor în calea păgânătăţii i-a fost misiunea încredinţată lui de Dumnezeu; iar sfintele biserici pe care le-a ctitorit au fost sigiliul  pe sufletul etnic şi destinul cosmic al românilor, pe care atât de mult i-a iubit.

    Sfântul ne apără încă şi azi, când iudele ne vând la bucată. Nu rareori am auzit spunându-se că dacă Sfântul Voievod Ştefan cel Mare nu ar fi fost înmormântat la Putna, hulpava Rusie ar fi muşcat mult mai adânc din trupul României.

    Cum să nu-ţi fie dor de un astfel de conducător de ţară?!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cetatea dacică Tilişca, construită înainte de Burebista şi mai veche decât Sarmisegetusa, readusă la viață

    Legiunea Romană a VI-a Ferrata a descins în cetatea dacică de la Tilişca după aproape 2000 de ani. Timp de două zile, sit-ul arheologic al cetăţii situat pe teritoriul localităţilor Tilişca şi Sălişte a fost scena unei reconstituiri istorice ce ne trimite în epoca războaielor daco-romane. Soldaţii romani din Legiunea VI Ferrata au luat parte la recrearea unor momente din bătăliile din antichitate, au readus la viaţă atmosfera din rândul soldaţilor romani de altădată, dar şi a dacilor pe alocuri, au fost filmate scene şi ritualuri din viaţa şi trăirile luptătorilor romani în campaniile de cucerire, dar şi detalii din viaţa de zi cu zi a romanilor în Dacia, în special ritualuri religioase şi momentele de dinaintea plecării la luptă. O idee minunată pusă la cale, week-end-ul trecut, de către reprezentanţii Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, cea care încearcă să revitalizeze  cetatea, şi cei ai Asociaţiei Veteres Milites Sibiu, membrii ce formează Legiunea Romană a VI-a Ferrata. Trebuie menţionat încă din start că toată acţiunea este marcă înregistrată sibiană.                        

    O atmosferă total diferită de cotidianul de zi cu zi

    Totul a început sâmbătă dimineaţa cu plecarea din Sibiu către cetatea dacică de la Tilişca, aflată imediat la ieşirea din comună. Soldaţii Legiunii VI Ferrata au descins în apropierea Dealului Căţănaş, acolo unde se află baza specialiştilor care gestionează sit-ul arheologic. Timp de câteva zeci de minute, cei care fac parte din Asociaţia Veteres Milites au lăsat grijile cotidiene de o  parte şi au început să recreeze atmosfera din taberele soldaţilor romani. Primul pas a fost instalarea cortului de luptă roman. Apoi şi-au aranjat echipamentele, costumele specifice epocii în care soldaţii romani erau principala forţă armată a Europei, un imperiu roman condus de Traian, ce se întindea din actuala Marea Britanie şi până la Marea Neagră, ajuns în această perioadă la apogeu. Au îmbrăcat celebrele uniforme romane, şi-au pregătit atent armele de luptă, armurile, coifurile şi scuturile ce purtau însemnele Legiunii Ferrata. Un adevărat spectacol să asişti la asemenea momente, practic era readusă la viaţă o istorie extrem de îndepărtată şi încă prea puțin cunoscută publicului larg. Încet-încet şi-au creionat şi planul acţiunii ce urma să se desfăşoare în cele două zile de popas la cetatea dacică. Aici s-au filmat mai multe scene, având în prim-plan soldaţii Legiunii VI Ferrata, între care un ritual al formaţiunii de luptă a legiunii, un moment în care soldaţii întâlnesc un senator roman, descinderea în cetatea dacică, defilarea legiunii şi o rugăciune a unui soldat roman înainte de a porni la luptă.

    După amiază urma să se petreacă evenimentul cel mai important al acţiunii şi anume: urcarea soldaţilor legiunii romane la cetatea dacică. Echipaţi pentru ascensiune cu toate echipamentele necesare, cei 13 soldaţi romani au pornit către cetatea dacică de pe Dealul Căţănaş. Am urcat pe un teren pe alocuri abrupt, timp de 15 minute. Pentru noi şi cei implicaţi colateral în acest proiect, adică echipa de filmare prezentă, a fost destul de uşor, pentru că am avut de dus cu noi doar echipamentele media, însă soldaţii romani au urcat dealul în echipamentul de luptă specific, care în mod normal cântăreşte destul de mult, adică peste 25 kg. Trebuie să menţionăm că şi vremea a ţinut cu organizatorii, în condiţiile în care aceasta a fost răcoroasă, mai ales că am urcat spre cetate la umbra pădurii, ceea ce a fost destul de confortabil. Soarele şi-a făcut apariţia sporadic, cerul a fost acoperit pe perioada expediţiei, însă ploaia nu a încurcat deloc planurile. De asemenea, trebuie spus că urcarea spre cetate este una de nivel mediu, în sensul că orice familie cu copii de peste 7 ani poate urca agale şi fără mari probleme dacă e echipată specific urcărilor pe dealurile mai înalte. Oricum, cetatea dacică de la Tilişca este  situată foarte aproape de localitate, spre deosebire de alte cetăţi dacice, care de regulă se află în munte, la o distanţă destul de mare de noile aşezări rurale. Potrivit specialiştilor, sit-ul de la Tilişca este cel mai accesibil dintre toate. În cele din urmă am ajuns la cetate. Aici, Christian Kaiser, din partea Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, ne-a făcut un scurt istoric al cetăţii, fiind completat de membrii Asociaţiei Veteres Milites, buni cunoscători ai acelei perioade istorice. Aceasta, în condiţiile în care membrii legiunii romane, cei mai mulţi dintre ei, sunt absolvenţi de Istorie. Practic, s-a înfiripat un dialog extrem de captivant, care a redat o lume fascinantă din istoria neamului românesc şi, mai ales, din istoria acestor meleaguri din Mărginimea Sibiului. A urmat filmarea scenelor propuse. La câţiva zeci de metri de ruinele turnului-locuință se află un platou înconjurat de pădure, dând senzaţia că suntem foarte aproape de cer, în speţă de zeii dacilor. În această poiană au fost filmate trei scene importante, una despre defilarea soldaţiilor romani, alta despre rugăciunea unui soldat roman care se roagă zeilor pentru a-şi apăra integritatea şi pentru a se întoarce la familie teafăr și o scenă de luptă între un dac și un grup de soldați romani. Odată filmate scenele istorice, vorbim despre cât de reuşite au fost, în ce cadru natural minunat ne aflăm şi la poveştile despre cetate.

    La coborâre folosim un alt traseu spre locul în care ne-am aşezat tabăra. Coborâm câteva sute de metri, chiar înainte de a intra din nou în pădure. În faţa ochilor ni se arătă o imagine spendidă: panorama de pe deal a localităţii Tilişca. Deși puţin istoviţi de efort, ne revine entuaziasmul lucrului bine făcut şi parcurgem destul de repede distanţa spre bază. Se încheie astfel prima parte a acţiunii programate în week-end la Tilişca.

    Spre seară, în jurul focului, încep discuţiile despre cum a decurs totul în prima zi, chiar şi o polemică despre luptele dintre romani şi daci, despre manipularea istoriei dacilor în perioada comunistă, din diferite perspective. Este un cadru perfect, în condiţiile în care avem de-a face cu oameni care cunosc istoria locurilor, chiar dacă fac parte din două asociaţii cu obiective diferite, dar cu un scop comun: readucerea la viaţă a cetăţii dacice de la Tilişca.

    A doua zi, una mai relaxantă, a fost dedicată unui atelier în care soldaţii romani şi-au etalat iscusinţa şi măiestria în restaurarea unor echipamente de luptă, un schimb de informaţii între veteranii legiunii şi mai tinerii lor colegi din formaţie, toatea acestea combinate cu poveşti despre istoria şi luptele duse de legiunile romane de-a lungul timpului. Bineînțeles, o lecţie de istorie orală bine documentată, completată cu experineţele din afara ţării trăite la diferite reconstituiri de lupte istorice şi festivaluri de către membrii Asociaţiei Veteres Milites Sibiu. O acţiune extrem de utilă, care ne face să ne gândim ce patrimoniu istoric şi cultural, mobil şi imobil, are judeţul Sibiu, dar care, din păcate, de multe ori, cel puţin cel din mediul rural, este dat pe nedrept uitării. Principala cauză este definititorie: lipsa fondurilor de restaurare sau reconstrucţie, chiar dacă autoritățile, încearcă să le țină în viață și să colaboreze cu asociațiile de profil. 

    Cetatea dacică de la Tilişca are un trecut unic

    De câţiva ani, arheologii şi specialiştii Muzeului Național Brukenthal care gestionează sit-ul arheologic menționat, împreună cu membrii Asociației Cetatea dacicăTilişca, încearcă să readucă în atenţia opiniei publice sibiene şi nu numai istoria acestei cetăţi, emblematică pentru sudul Transilvaiei. Din păcate, este nevoie de fonduri importante pentru continuarea săpăturilor, mulţi dintre cei care activează aici făcând muncă voluntară, sprijiniţi de elevi şi studenţi sibieni care vor să se implice. Cetatea a intrat în circuitul ştiinţific acum mai bine de şase decenii, cu toate că existenţa sa fusese semnalată încă de la sfârşitul secolului XIX, mai exact din anul 1892. Aşezările umane de pe Căţănaş aparţin ambelor epoci ale fierului. Turnurile-locuinţă au fost executate într-o tehnică adaptată de daci specificului local şi într-o manieră proprie, numită murus dacicus. Cele mai numeroase materiale arheologice descoperite în cetate sunt realizate din ceramică, la fel ca în majoritatea aşezărilor dacice. Descoperirea cea mai importantă o reprezintă ştanţele şi manşoanele monetare din bronz, respectiv fier. Cetatea dacică, datând de la mijlocul secolului II î. Chr. până la cucerirea romană (cu perioada de maximă înflorire în secolul I d. Chr), este una dintre cele mai importante din acestă zonă, ea constituindu-se, deopotrivă, într-un important centru meşteşugăresc, comercial, dar şi tribal, unde îşi avea rezidenţa o căpetenie locală, înainte de unificarea realizată de Burebista, fapt demonstrat prin prezenţa mormintelor, dar şi a ştanţelor monetare. Cetatea avea rolul de apărare şi supraveghere a drumului ce pornea din Depresiunea Sibiului spre Valea Sebeşului. A fost distrusă la începutul secolului II, în timpul războaielor cu romanii.   

    „Suntem în turnul-locuință, cel mai important punct, care a rămas în picioare și se poate vizita. Majoritatea vizitatorilor crede că aceasta este cetatea, dar de fapt este doar turnul-locuință. Acum două mii de ani dacii care locuiau în această zonă au fost cuceriți de către romani și de atunci nu a mai fost locuită. Ce se vede acum sunt cele mai palpabile și vizuale resturi. Cetatea era foarte mare și a fost locuită înainte de perioada lui Burebista. Probabil a fost centrul unei uniuni de triburi, datorită faptului că au fost găsite matrițe pentru bătut monede aici în zonă, unice în felul lor. Prin eforturile noastre, am încercat să facem acest monument cât mai accesibil publicului larg. Încercăm să găsim și sponsori care să ne ajute în continuare. Bineînțeles, noi facem cât putem să ducem lucrurile mai departe. E o zonă în care cu siguranță vă veți simți bine, datorită faptului că e una din cele mai accesibile cetăți dacice. Știm că dacii băteau monedă, dar aici am găsit și dovada! Controlau zona de la Ocna Sibiului, Depresiunea Sibiului, zona Secașelor și drumul peste Carpați, spre sudul României. Noi ne dorim ca acest prim eveniment sa fie continuat în anii următori”, ne-a povestit în câteva cuvinte istoricul Christian Kaiser, din partea Asociaţiei Cetatea Dacică Tilişca, care alături de arheologul Gheorghe Natea și un colectiv de cercetare al Muzeului Național Brukenthal gestionează sit-ul arheologic de aici.

    Legiunea a VI Ferrata şi Asociaţia Veteres Milites Sibiu readuc storia Sibiului la viaţă

    Ideea reconstuirii Legiunii Romane VI Ferrata a venit din partea conducerii Asociaţiei Veteres Milites, ce reuneşte câţiva istorici sibieni, un proiect ce se află în derulare de câţiva ani. Asociaţia participă la diferite reconstituiri istorice de bătălii, cele mai importante derulându-se în Vestul Europei. Asociaţia deţine un atelier în Sibiu, unde sunt realizate toate echipamentele soldaţilor romani, dar care este şi un loc de întâlnire pentru pasionaţi. Președintele asociației, istoricul  Augustin Ungureanu, spune că acţiunea de la Tilişca a avut ca scop promovarea istoriei şi civilizaţiei cetăţii dacice de la Tilişca, un patrimonu cultural extrem de bogat, dar prea puţin cunoscut publicului larg. Acesta crede că avem nevoie de astfel de momente, pentru a cunoaşte şi a înţelege şi mai bine istoria acestor locuri. „Inspirația pentru trupa de soldați romani a venit din zona britanică, unde încă din anul 1972 a luat ființa grupul Ermine Street Guard, unul din cele mai vechi grupuri de reconstituire istorică romană din Europa. Un exemplu ce l-am urmat în dezvoltarea si reconstituirea Legiunii a VI-a Ferrata. Atenția pentru fiecare element este foarte ridicată. Toate aceste lucruri se fac în atelierul nostru din Sibiu. Tot în cadrul atelierului se pot învăța lucruri noi de la prelucrarea metalului și lemnului până la cusutul manual al vestimentației”, spune Augustin Ungureanu, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul ULBS.      

    Vezi și VIDEO:

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    „Anghel Saligny” aduce alți bani în judeţ

    În cadrul Programului Național de Investiții ”Anghel Saligny”, la nivelul județului Sibiu au fost depuse spre finanțare un număr de 93 de proiecte, în valoare de 930.693.157,74 lei.

    Din data de 29.03.2023 și până la data de 29.06.2023, la nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, au fost semnate un număr de 16 proiecte, în valoare totală de 158.799.979,09 lei, după cum urmează:

    1. Reabilitarea și extindere poduri Peco șoseaua Alba Iulia – 25.681.732,46 lei;

    2. Modernizare străzi în oraș Cisnădie, județul Sibiu – pachet nr. 1 – 17.394.448,44 lei;

    3. Reabilitarea și modernizare străzi, construcția de rețele de apă pluvială în satele Chirpăr și Săsăuș – 8.000.000,00 lei;

    4. Extindere stație de epurare, Șura Mică – 10.473.360,00 lei;

    5. Construire pod pe drumul județean DJ 105G, Km. 20+500, Sadu, județul Sibiu și relocare utilități – 6.617.398,88 lei;

    6. Reabilitarea drum comunal DC 73 – Lotrioara, comuna Boița, județul Sibiu – 8.000.000,00 lei;

    7. Canalizare pluvială șoseaua Sibiului – UAT Mediaș – 6.029.325,95 lei;

    8. Modernizare strada Livezii pe o lungime de 600 m comuna Șura Mică, jud Sibiu – 2.491.313,26 lei;

    9. Construire pod nou pe DJ 104E: Șomartin-Arpașu de Jos, la km 4+739, Consiliul Județean Sibiu – 1.575.716,04 lei;

    10. Racorduri la rețeaua de canalizare menajeră stradală în localitățile Apoldu de Jos și Sângătin, comuna Apoldu de Jos, județul Sibiu – 4.192.180,92 lei;

    11. Înființare rețea de canalizare menajeră în satul Copșa Mare și retehnologizare rețea de canalizare menajeră în satele Biertan și Richiș, comuna Biertan, județul Sibiu – 10.707.705,84 lei;

    12. Modernizare strada Aleea Cameliei – cu rețele aferente, localitatea Șura Mică, județul Sibiu – 3.478.284,22 lei;

    13. Reabilitare drum comunal DC 27 și străzi în localitatea Țeline, comuna Brădeni, județul Sibiu – 8.000.000 lei;

    14. Extindere rețea de canalizare, comuna Alțina, județul Sibiu – 7.796.782,39 lei;

    15. Modernizare strada Bisericii din localitatea Ruși și strada Lungă de la km 0 + 870 – km 1 + 150 din localitatea Slimnic, comuna Slimnic, județul Sibiu – 5.013.894,93 lei;

    16. Dezvoltarea de sisteme inteligente de distribuție a gazelor naturale în comuna Rășinari din jud. Sibiu – 33.347.835,76 lei – proiect depus inițial pe Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM), aprobat ulterior prin Programul Național de Investiții ”Anghel Saligny”.

    Contractele semnate în cadrul Programului Național de Investiții ”Anghel Saligny” vizează modernizarea comunităților locale prin realizarea de investiții în infrastructura locală, drumuri județene și locale, infrastructura de apă și canalizare, stații de epurare a apei, extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale, construire, reabilitare si extindere poduri. Prin implementarea acestora se asigură creșterea calității vieții în localitățile de pe raza județului Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul a aderat la zona metropolitană Sibiu

    Aleşii locali au aprobat în ultima ședință a Consiliului Local Sibiu participarea Municipiului Sibiu, în calitate de membru fondator, la constituirea ADI POL DEZVOLTARE SIBIU, cu sediul zonei metropolitane Sibiu în comuna Şelimbăr, pe strada Mihai Viteazu.

    Este vorba despre proiectul de hotărâre privind aprobarea participării Municipiului Sibiu la constituirea ADI POL DEZVOLTARE SIBIU, precum și aprobarea Statutului asociației. Proiectul a fost iniţiat de grupul consilierilor locali PNL, condus de Adrian Bibu. Totodată, primarul Sibiului Astrid Fodor a fost împuternicită de Consiliul Local să voteze statutul noii zone metropolitate. Adrian Bibu a mulţumit primarului Astrid Fodor pentru sprijinul acordat iniţiativei PNL Sibiu de creare a statutului zonei metropolitane Sibiu.

    Ce e și ce reprezintă „ADI POL DEZVOLTARE SIBIU”

    În vederea dezvoltării durabile şi sustenabile a zonei metropolitane Sibiu prin realizarea unor proiecte de dezvoltare de interes zonal şi regional şi prin furnizarea unor servicii publice, Municipiul Sibiu şi unităţile administrativ teritoriale Cisnădie, Ocna Sibiului, Poplaca, Răşinari, Roşia, Şelimbăr, Şura Mare, Şura Mică, Avrig, Sălişte, Tălmaciu, Gura Râului, Loamncş, Ludoş, Orlat, Râu Sadului, Sadu, Slimnic şi Vurpăr şi-au exprimat intenţia de constituire a unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară. Denumirea asociaţiei este „ADI POL DEZVOLTARE SIBIU”. Asocierea are ca misiune stimularea şi sprijinirea creşteri şi prosperităţii zonei şi a bunăstării cetăţenilor acesteia, interesul comun ce stă la baza constituirii asociaţiei fiind interesul general al locuitorilor de pe raza tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre.

    Direcţiile strategice ale ADI POL DEZVOLTARE SIBIU sunt dezvoltarea economică şi investiţională zonală, urbană şi rurală, protecţia mediului înconjurător, ameliorarea şi dezvoltarea infrastructurii, precum şi a serviciilor oferite cetăţenilor în vederea creşterii bunăstării acestora, dar şi a prosperităţii unităţilor administrative membre, dezvoltarea resurselor umane şi combaterea excluziunii sociale. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Achiziţionarea Fabricii de Cultură va fi decisă în şedinţă extraordinară a Consiliului Local Sibiu

    Primăria şi Consiliul Local Sibiu amână adoptarea unui decizii privind achiziţionarea Fabricii de Cultură. Astăzi, la începutul şedinţei de Consiliu Local, primarul Astrid Cora Fodor, la propunerea grupului de consilieri PNL Sibiu, a retras de pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind aprobarea participării la licitația publică pentru achiziționarea de către Municipiul Sibiu a imobilului Fabrica de Cultură – teren cu construcții, inclusiv bunuri mobile, situat în Sibiu, str. Triajului, nr. 1-3.

    Adrian Bibu, liderul consilierilor locali ai PNL Sibiu, a făcut această propunere, susţinând că aleşii PNL mai au nevoie de câteva zile pentru a analiza proiectul, având în vedere sumele ce trebuie alocate prin proiect pentru achiziţionarea Fabricii de Cultură. Acesta a propus o amânare de câteva zile a proiectului, sugerând ca acesta să fie aprobat, ulterior, în cadrul unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local Sibiu. Adrian Bibu a declarat în plenul şedinţei că grupul de consilieri PNL este de acord cu achiziţionarea Fabricii de Cultură de către Primăria Sibiu, dar mai sunt anumite chestiuni de clarificat.

    Primarul Astrid Fodor a înţeles atitudinea aleşilor PNL Sibiu şi a retras proiectul de pe ordinea de zi, declarând că „vreau ca toată lumea să fie convinsă” atunci când se va aproba acest proiect. Potrivit proiectului retras din dezbatere, aleşii locali ar fi aprobat preţul de 5.290.000 euro plus TVA, pentru achiziţionarea întregului imobil-construcţii şi teren, inclusiv bunurile mobile, ca limită maximă a preţului oferit. Oferta peste valoarea maximă aprobată ar fi considerată fără mandat.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Dani Troancă, antrenorul lui Kiki Lăcrimioara Teodorescu: „Kiki este foarte puternică mental”

    Antrenorul atletei sibiene, Dani Troancă, consideră că performanţa obţinută de Kiki Lăcrămioara Teodorescu la întrecerea de half – Ironman de la Elsinore din Danemarca –, locul 24 la categoria sa de concurs, este una remarcabilă pentru sportul sibian. Kiki este prima atletă din judeţul Sibiu care a obţinut un succes important în întrecerile internaţionale de anduranţă, scriind o pagină importantă de istorie a sportului sibian, care nu s-a mai întâlnit cu astfel de performanţe niciodată până duminica trecută, în proba feminină.

    „Este foarte puternică mental şi are o genă foarte bună pentru randamentul sportiv. Antrenamentele şi experienţa au fost decisive în obţinerea performanţei, la care se adaugă rigurozitatea, disciplina, încrederea în forţele proprii, dar şi foarte multă muncă. De asemenea, contează foarte mult voinţa şi instinctul, abilităţi care o definesc pe Kiki. Un rol important a jucat şi sprijinul familiei”, ne-a declarat Dani Troancă, care este şi preşedintele Clubului Sportiv Comunitar Sibiu. Acesta o antrenează pe Lăcrimioara Teodorescu alături de un alt sibian, antrenorul Dani Scrob.

    Trebuie menţionat că atleta sibiană a participat la proba de Half-Ironman, după ce de-a lungul anilor a participat la concursuri de atletism şi de ciclism. Practic, a avut baza pentru un astfel de concurs de anduranță cum este Half-Ironman, în condiţiile în care pentru a concura la acest nivel este nevoie de 15 – 20 de ore de antrenament pe săptămână.

    Sibiul stă tot mai bine la triathlon

    Dacă în ceea ce priveşte probele feminine de Ironman Kiki Lăcrămioara Teodorescu scrie istorie în sportul sibian, în cele masculine Sibiul are deja o tradiţie. După 2000, acest sport a început să prindă în judeţul Sibiu. Oricum, tradiţia acestui sport, Triathlonul Ironman, este una recentă. A apărut în anii 80, în special în rândul trupelor americane, iar amploarea cea mai mare a cunoscut-o în anii 90, când şi-a făcut apariţia şi în România. După ce a fost introdus ca sport olimpic, a crescut numărul participanţilor şi notoritatea concursurilor. În judeţul Sibiu, primul concurs de Ironman, ce cuprinde trei probe: înot, ciclism şi atetism, a fost organizat la mijlocul anilor 2000, în zona Scoreiu – Bâlea Lac. Astfel, după 2006, numărul sibienilor care au practicat acest sport a început să sporească.

    Primii triathlonişti din judeţ au fost Tudor Oprea, Francisc Saroşi, Andrei Ianoş, Corina Popa, Dani Troancă, Mihai Mandeal. Apoi au apărut și primele participări sibiene la competiții de tip Iron Man: Dani Troancă, Mihai Mandeal, Tudor Buţu, Adi Mărginean şi Luci Todea. Trebuie spus că actualul Club Sportiv Comunitar, organizaţie care promovează competitiile de tip triatlon si Ironman, pregătește si triatlonişti, iar în judeţul Sibiu numărul sportivilor care îndrăgesc acest sport se ridică la aproape 30 de practicanţi. Totodată, Sibiul a ajuns un reper important pentru competițiile de triatlon în România, în condiţiile în care an de an în Sibiu sunt organizate două competiţii de acest fel: este vorba despre Sibiu Triathlon Challenge, ce are loc în luna august, şi Binder Lake Triathlon, ce se desfăşoară în două etape, respectiv iulie şi septembrie. De asemenea, Dani Troancă spune că triatlonul și mai ales Ironmanul este un sport destul de costisitor financiar, dar şi ca timp, în condiţiile în care trebuie să te antrenezi în jur de 2-4 ore pe zi, la care se adaugă şi suplimentele de efort ce trebuie achiziţionate. Dani Troancă are în plamares două participari la competițiile de Ironman, în Ungaria, în 2009 și 2010.
    În urmă cu două săptămâni, doi triatlonişti sibieni din Clubul Sportiv Comunitar Sibiu, Alexandru Furdui şi Oliver Bignel, au participat și terminat, cu rezultate frumoase, în competiții de tip half Iron Man și Iron Man: Alexandru la Oradea, în proba de Half Iron Man, iar Oliver în Austria în proba de Iron Man.

    CITEȘTE și: Kiki – Lăcrămioara Teodorescu scrie o nouă pagină de istorie în sportul sibian. Performanţă fără precedent în proba de Ironman – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News              

    Kiki – Lăcrămioara Teodorescu scrie o nouă pagină de istorie în sportul sibian. Performanţă fără precedent în proba de Ironman

    Atleta sibiană Kiki-Lăcrămioara Teodorescu rescrie istoria sportului sibian, îmbogăţind galearia marilor campioni pe care i-a dat Sibiul de-a lungul timpului. Sportul sibian are o tradiţie puternică şi onorantă în sport, iar din când în când asistăm la performanţe istorice pentru judeţul Sibiu realizate de sportivi de excepţie. Pe acest trend se evidenţiază şi Kiki – Lăcrămioara Teodorescu, care realizează performanţe fără precedent în sportul sibian. Aceasta a participat, în week-end, la cursa de half-Ironman din oraşul Elsinore din Danemarca, o competiţie de tradiţie în istoria acestui sport oarecum relativ nou în România. Atleta sibiană s-a clasat pe locul 24 la categoria la care a participat, încheind cursa în 5 ore şi 57 de minute. Performanţa este una remarcabilă pentru România, în condiţiile în care acest sport a apărut la noi abia după Revoluţie. În cursă s-au mai înscris doi români, cu rezultate bune. De acum, se poate afirma că Sibiul este un deschizător de drumuri în această întrecere pentru ţara noastră.

    Sportiva din Sibiu va continua să îşi trăiască visul în acest sport, în condiţiile în care în toamnă va participa la provocarea carierei sale şi anume la o cursă de FULL – Ironman. 

    Performanţă construită pe muncă, entuziasm, abnegaţie, dar şi pe încurajarea celor apropiaţi

    Lăcrămioara s-a întrecut în Danermarca cu competitoare în proba de Ironman din toată lumea, în condiţiile în care întrecerea din Danemarca este una tradiţională în lumea triatlonului şi reprezintă un reper important în calendarul internaţional din seria Ironman. Mai mult, aceasta este o competiţie reprezentativă pentru Danemarca, ținând cont că oraşul Esinore, situat în apropiere de capitala Copenhaga, îmbină cultura locală cu spiritul de competiţie, în speţă triatlonul. Competiţia este cotată printre cele mai bune din lume în acest sport.

    Duminică, sportiva sibiană a înotat 1,9 km, a pedalat în curs de ciclism 90 de km şi apoi a alergat 21,1 km adică, jumătatea distanţei din maratonul clasic. Practic, o competiţie de triatlon ce reuneşte 3 sporturi diferite: înot, ciclism şi atletism, fiind catalogată drept o întrecere de anduranţă. Totodată, trebuie menţionat că şi condiţiile de concurs au fost diferite pentru atleta sibiană în situația în care zona scandinavă a favorizat sportivele provenite din această parte a Europei. De altfel, favoriţii competiţiei, indiferent de categoria de vârstă, proveneau din Danemarca, Finlanda sau Suedia, ţări cu mare tradiţie în acest sport care testează voinţa, perseverenţa şi caracterul uman. Practic, cu alte cuvinte, condiţiile de concurs au influențat-o şi mai serios pe sportiva sibiană, în comparaţie cu sportivii din Scandinavia, care erau mai bine aclimatizaţi cu condiţiile  meteo şi de concurs. Cu toate acestea, Kiki a avut un parcurs exceţional în cele 5 ore şi 57 de minute de competiţie, etalând o formă fizică fără cusur, semn că pregătirea fizică şi mentală au fost principalele sale atu-uri. Trebuie menţionat încă din capul locului că Lăcrămioara sau Kiki, aşa cum îi spun cei apropiaţi, şi-a stabilit ca obiectiv să încheie cursa în intervalul a 6 ore de competiţie. În final, a coborât sub acest timp, cu 3 minute mai devreme. Rezultatul este o răsplată binemeritată pentru antrenamentele şi perseverenţa manifestată în pregătirea întrecerii.

    O familie de atleţi

    Lăcrimioara şi-a descoperit pasiunea pentru sport din postura de mamă şi soţie, iar pandemia de coronavirus a fost un moment ce i-a marcat viaţa. Şi-a descoperit abilităţi noi, care au făcut-o să îşi seteze alte obiective, iar sportul de anduranţă a devenit un scop în sine. Trebuie menţionat că fiul sportivei sibiene, Alexandru Teodorescu, este atlet de performanţă şi una dintre tinerele speranţe ale sportului sibian şi al celui românesc, fiind campion naţional la atletism în proba de 400 metri garduri. Visul său este să participe cât mai curând la un campionat mondial de atletism. Trebuie spus că acesta concurează şi în alte probe, fiind component al lotului echipei naţionale a României. În momentul în care a aflat rezultatul obţinut de mama sa, Alex a exclamat: „Supermama este la noi în curte”, manifestându-şi aprecierea pentru rezultatul obţinut de mama sa.

    Super mama susţine sibienii cu visuri îndrăzneţe

    Participarea Lăcrămioarei Teodorescu la această competiţie a fost posibilă datorită implicării lanţului de restaurante Super Mama, care a decis să o sponsorizeze. Cei de aici cred în puterea oamenilor de a-şi îndeplini visele prin muncă, prin perseverenţă, prin bucuria pe care o trăiesc şi, în final, prin rezultatele pe care le obţin. Super Mama ne îndeamnă să avem grijă de noi şi să ne îndeplinim visele. Super Mama a sprijinit şi susţinut acest demers al sportivei sibiene. Motivul este că 20 de ani Kiki Lăcrămioara Teodorescu este mamă, iar Super Mama împlineşte 20 de ani în acest an. Totodată, Super Mama va continua să se implice în proiecte şi să aducă în lumina comunităţii sibiene rezultate remarcabile.

    Kiki – Lăcrămioara Teodorescu este mamă de 20 de ani, exact momentul aniversar pe care îl sărbătoreşte în acest an Super Mama, adică 20 de ani de la crearea lanţului de restaurante.

    Vom reveni cu povestea performanţei sportivei sibiene din Danemarca, în momentul în care aceasta va reveni la Sibiu, în zilele următoare.

    CITEȘTE și: FOTO/VIDEO: Prima sibiancă la IronMan – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Antolin, parte din performanța și confortul mașinii tale

    Compania Antolin Sibiu este prezentă pe piața din Sibiu încă din 2008. Astăzi, 9 din cele mai bine vândute 10 mașini din lume SUNT echipate cu sisteme modulare produse de Antolin.

    Sediul Antolin Sibiu. Foto: Arhivă Antolin

    De 15 ani, alături și pentru sibieni

    Totul a început, așa cum se înfiripă realizările de suflet, atunci când o mână de oameni entuziaști au decis să se alăture la dezvoltarea acestui nou proiect, denumit la acea vreme CML Innovative Technologies. Au închiriat o hală și primele linii de asamblare nu au întârziat să apară. În aprilie 2008 s-a produs prima piesă, o lampă pentru portbagaj VW–Audi, urmând ca în același an să fie transferate o serie de proiecte noi către Sibiu. De altfel, fabrica din orașul nostru e și singura pe care compania spaniolă Antolin a deschis-o în România. Sucursala din Sibiu face parte din divizia de Lighting, Human Machine Interface & Electronics (Iluminat, ”Interfață” Om-Mașină și Sisteme Electronice) a companiei, iar în acest an celebrează 15 ani de activitate.

    Din 2008 și până astăzi, Antolin Sibiu a progresat extrem de mult. S-au construit două hale noi, de 25,000 m2. De asemenea, în secția de injecție au fost integrate 28 de mașini de injecție, Antolin impunându-se ca unul dintre cei mai relevanți furnizori atât în dezvoltarea luminii ambientale, în special pentru vehicule high-end, cât și în noua generație de sisteme de iluminat dinamic. In acest moment, compania are peste 850 de angajați. Divizia de afaceri Iluminat HMI și Sisteme Electronice este un factor cheie în atingerea obiectivelor strategice ale companiei, iar Antolin Sibiu demarează în acest an o serie de proiecte noi, ce vor crea noi locuri de muncă pentru comunitatea locală și va fi în continuare unul din cele mai importante site-uri de producție Antolin. Între acestea, merită menționate emblema cu radar pentru VW și proiecțiile cu lumină ambientală pentru Daimler, VW, Stellantis și Audi.

    Eveniment 15 ani de activitate Antolin în Sibiu

    De la atelier mecanic, la performanță globală

    Privilegiat poziționat la scară internațională, Antolin este o afacere de familie. Prima cărămidă a companiei a fost așezată în 1950, atunci când cei doi frați, Avelino și Jose Antolin, au deschis un mic atelier mecanic în Burgos, Spania, atelier ce a luat repede avânt, prin brevetarea fuzetei. Frații Antolin inventează articulațiile de direcție din cauciuc-metal prin plasarea unei inserții de cauciuc în articulație, prelungind astfel durata de viață utilă a acestei componente. La acea vreme, această invenție a rezolvat probleme importante de siguranță în direcția vehiculului. Acest brevet a fost cel care a condus la prelungirea duratei de viață a acestei piese din zona de direcție a mașinii și a propulsat totodată afacerea spre deschiderea primei fabrici Antolin din Spania: Antolin ARA. Astăzi, Antolin are 130 de fabrici și 27 de centre tehnico-comerciale la nivel global și, împreună cu o echipă de peste 24.000 de profesioniști, este prezent în 9 din 10 cele mai bine vândute mașini din lume.

    ”Antolin dezvoltă și produce astăzi o gamă largă de soluții de iluminat, de la console electronice și lămpi de lectură, până la lumini multifuncționale, DRL-uri, lumini de proiecție și sigle retro iluminate. Oferta largă de suprafețe decorative adaugă și mai multă valoare produselor, cu funcționalități suplimentare, cum ar fi iluminarea funcțională, comenzi tactile sau feedback-ul haptic. Tehnologiile noi de suprafețe active se joacă cu materiale, texturi și modele noi, dezvoltând produse care integrează tehnologii diverse ce combină iluminatul, electronica și suprafețele decorative și care lucrează transversal cu celelalte divizii ale companiei, pentru a consolida propunerea noastră de Integrator Inteligent”, ne-au declarat reprezentanții Antolin Sibiu.

    Activitate Antolin Sibiu. Foto: Antolin

    Un nou proces de transformare marca Antolin

    În acest an, compania continuă planul de transformare demarat în 2022, transformare care va permite o și mai mare eficiență, o cultură organizațională centrată tot mai accentuat pe client și asigurarea excelenței operaționale prin cele mai bune procese din cadrul companiei. Toate acestea, desigur, vor crea noi oportunități pentru angajații Antolin și pentru comunitatea locală, cei care sunt cheia pentru a face această transformare un succes. În cadrul transformării, a avut loc și un proces de rebranding. Noua siglă întărește ceea ce este acum Antolin și ceea ce vrea să reprezinte în continuare, schimbându-se pentru a se adapta la viitor, fără a-și lăsa însă rădăcinile în urmă. Elementul central al noului brand este un A în formă de triunghi, care reprezintă trecutul, prezentul și viitorul companiei: stabilitate, creștere și progres.

    Un atu important în activitatea și viziunea companiei este accentul pe promovarea internă, mulți dintre angajații Antolin croindu-și o carieră de succes, ajungând, de pe o anumită poziție, prin perseverență și profesionism, teamleaderi sau manageri de departament. Și aceasta, pentru că Antolin investește permanent în trainingul angajaților.

    Pentru noi, comunicarea nu este doar un “aspect de bifat” în anunțurile de angajare – comunicăm în mod real, deschis cu angajații noștri.

    În acest moment, Antolin caută angajați în Departamentele tehnic, calitate, logistică. Candidații pot contacta Antolin la numărul de telefon: 0758.715.940. Posturile disponibile pot fi accesate și pe pagina de cariere a companiei: https://careers.grupoantolin.com/

    Sărbătoare în familia extinsă. Foto: Arhiva Antolin

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Adrian Cucu: ”Sunt o specie rară, care se scaldă într-o bipolaritate de bun augur”

    Nu foarte multă lume știe că omul de teatru și televiziune Adrian Cucu este sibian. Plecat pe la vreo 18 ani la Cluj, să ”facă școală de actorie”, Adrian a ajuns unul din cei mai iubiți tineri artiști, regăsindu-se atât pe scena Teatrului Național clujean (unde figurează cu deja vechi state de plată), cât și în proiecte independente de film sau televiziune. De la prezența în unele din cele mai îndrăgite formate de televiziune (”Epic show”, ”Cenzurat”) la inconfundabilele roluri de film (din ”Mirciulică” sau din ”Băiat de băiat”, de pildă) sau la activitatea intens productivă în mediul on line, Adrian Cucu este cu adevărat un personaj. De aceea l-am rugat să rememoreze câte ceva despre copilăria sa în Sibiu, să ne deconspire puțin din ceea ce este omul Adrian Cucu și alte asemenea ”curiozități” de gen.

    Adrian Cucu. Foto: Arhiva personală

    ”În liceu am râs cel mai mult și cel mai bine”

    Ești născut, o vreme crescut în Sibiu. Care sunt gândurile, sentimentele cu care te întâlnești când interacționezi cu numele acestui oraș?

    Că orice om născut în orice oraș sau sat sau haltă, am un sentiment primordial familiar. Dar, acest sentiment se cam schimbă, pentru că am depășit perioada de 18 ani trăită în Sibiu, cu perioada trăită în Cluj. Rămân totuși la concluzia că Sibiul are printre anumite grupuri de oameni un umor mai special decât în orice alt oraș din țară. Și bineînțeles că el trebuie să dăinuiască, așa că l-am luat cu mine la Cluj.

    Cum a fost copilăria petrecută în această parte de devenire?

    O copilărie legată foarte mult de vremurile respective, adică cele în care copilăria se petrecea strict afară din casă, cu invenții de jocuri și cu multe povestiri sau socializare directă ca să zic așa, mai pe limbajul super contemporan de azi. Fiind afară toată ziua-bună ziua, acolo mi s-a întipărit foarte bine în minte ideea de libertate și independență proprie. Părinții lucrau foarte mult în vremurile alea, și nu știau parenting pe atunci, așa că pentru mulți dintre noi părinții erau mai mult musafiri în viață noastră. Dar nu regret, pentru că azi folosesc chestiunea asta ca pe un câștig. Spun asta doar pentru că văd prin comparație câți oameni de vârste mai mici sunt interior independenți și liberi, adică mai precis, cum predomină penuria în acest sens.

    Care sunt locurile, momentele preferate pe care le accesezi atunci când revii în orașul natal?

    Nu mai am locuri preferate, pentru că în locul lor s-au construit blocuri. În schimb, momente preferate am o grămadă, dar nu sunt legate de orașul natal, ci doar de oameni și întâlniri cu oameni din acest oraș.

    Care îți e cea mai dragă amintire pe care o păstrezi din aceste locuri?

    În principal liceul, pentru că acolo am râs cel mai mult și cel mai bine. Tot acolo mi-am descoperit și începutul în înclinația către actorie.

    Adrian Cucu. Foto: arhiva personală

    ”Feminist, comediant, cinic, cald, pufos, progresist, cinstit, onorabil, idealist, încăpățânat”

    Cum îți place să te descrii?

    Sunt sau îmi place să cred că sunt uman eclectic. Și ca să nu rămână ceață după această descriere scurtă și meteorică, am să explic… ateu, feminist, comediant, cinic, cald, pufos, progresist, cinstit, onorabil, idealist, încăpățânat, altruist, filantropist, răzbunător, cu speranța că ori AI ori extratereștrii vor echilibra această planetă.

    Care e proporția dintre Adrian Cucu omul și cel pe care îl știm ca actor?

    100% om și 100% actor. Sunt o specie rară, care se scaldă într-o bipolaritate de bun augur.

    Cum a fost începutul?

    Întâi a fost pământul, după care s a făcut lumina… A, stai, am înțeles altceva! Începutul pentru mine a fost simțirea, în orice. Când n-am ascultat-o, mi-am luat-o peste cap, la figurat, dar cam cum ți-o iei peste cap cu o lopata, la propriu. Când am ascultat-o, căutările au început să aibă sens, din nou, în orice.

    E vreun rol la care ții în mod special?

    Nu.

    Unde te simți cel mai confortabil: teatru, film sau televiziune?

    Viață.

    Se termină vreodată meseria asta?

    Sper. Că mai am un pic și nu mai știu cine sunt. Nu, nu se termină. E un coșmar și un vis frumos, amestecate, în același timp.

    Ți-ai împlinit visele?

    Unele stabilite dinainte da, altele apar pe parcurs, deci mai am, pentru că visele sunt ca o matrioșcă, nu se termină, dar devin din ce în ce mai mici și foarte consistente.

    Adrian Cucu. Foto: Arhiva personală

    Ce ți-a adus celebritatea?

    Nu sunt celebru, I m just doing my job. Și o fac bine. Și vreau să o fac și mai bine.

    Adrian Cucu

    Ce e spectatorul, ”consumatorul” produselor tale, pentru tine?

    Dacă e așa, atunci nu mă interesează. Îmi place când e victima voit neputincioasă a poveștilor lor interioare cauzate de mine.

    Ai vreun pont, o cheie a reușitei în viață? Sau cel puțin ceva ce ți s-a potrivit ție?

    Cheia e în mâna fiecăruia în parte. Îi zice sinceritatea în a fi cum ești.

    Adrian Cucu. Foto: Arhiva personală

    ”Nimic din ce faci rău altora nu dispare, totul ți se-ntoarce”

    Ce mai urzești ca planuri de viitor?

    Habar n-am. Am învățat cu greu că lucrurile trebuie luate așa cum vin, iar tu scoți din ele pe cât se poate ce-i bun. Ca ursul la care-i cade un copac în cap, dar după ce se enervează, observă că se poate scărpina de el și pe orizontală, ceea ce-i funny.

    Care sunt plăcerile tale (ne)vinovate?

    Povești cu anumiți oameni despre orice însoțite de alcool, ambele până răsare soarele.

    Ce te enervează cel mai mult la tine?

    Faptul că-mi pierd răbdarea tot mai mult și mai repede și s-ar putea din cauza asta să pierd chestiuni esențiale, care de fapt mă interesează.

    Dar la cei din jurul tău?

    Faptul că mulți se mint pe ei înșiși și, deci,  implicit pe mine. Din cauza asta mă învârt într-o bulă din ce în ce mai mică.

    Un cuvânt moștenire pentru urmăritorii tăi?

    Nimic din ce faci rău altora nu dispare, totul ți se-ntoarce. Există un ecosistem interior uman undeva într-un cloud… mark my words. Și asta știu din ce am văzut la alții, nu de pe pielea mea, că io n-am înclinații de astea. Nimeni nu scapă de pedeapsă într-un fel sau altul, cât e încă în viață. Vorba lui The Mandalorian, this is the way.

    VIDEO: Adrian Cucu și Mircea Bravo

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bani de la Guvern pentru sibienii afectaţi de inundaţii

    Guvernul se va reuni, astăzi, în şedinţă, urmând să aprobe o hotărâre privind acordarea de ajutoare de urgenţă populaţiei afectate de efectele fenomenelor meteorologice deosebite din acest an.

    Gospodării din judeţele Sibiu, Alba, Bihor, Caraş-Severin, Cluj, Hunedoara, Mehedinţi, Sălaj şi Teleorman au fost afectate în această lună de precipitaţii abundente şi alte fenomene meteorologice deosebite, fiind nevoie de sprijinul şi intervenţia pompierilor militari pentru înlăturarea efectelor negative generate de vremea rea. „Având în vedere experienţa anilor trecuţi, precum şi probabilitatea de producere în continuare în cursul anului 2023 de inundaţii şi fenomene meteorologice deosebite şi necesitatea de a interveni operativ pentru sprijinirea persoanelor afectate, prin proiectul alăturat de hotărâre a Guvernului, se propune instituirea acordării de ajutoare de urgenţă pe parcursul anului 2023, pentru sprijinirea populaţiei afectate de inundaţii, alunecări de teren, fenomene meteorologice periculoase. Ajutoarele de urgenţă se vor acorda în limita sumei de 7.000.000 lei din fondurile prevăzute cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale”, potrivit notei de fundamentare a proiectului de act normativ.

    „Multe familii sau persoane singure au locuinţele avariate, bunuri uzuale şi de folosinţă îndelungată deteriorate, animalele şi păsările din gospodării dispărute, în consecinţă fără elementele necesare traiului zilnic”, se evidenţiază în document, potrivit agerpres.ro. Conform acestuia, aprobarea unei hotărâri a Guvernului de acordare a ajutoarelor de urgenţă pentru situaţii de necesitate cauzate de inundaţii, alunecări de teren şi fenomene meteorologice deosebite, indiferent de momentul în care acestea se vor produce pe parcursul acestui an, va permite sprijinirea promptă a populaţiei şi va facilita combaterea rapidă a riscului de excluziune socială a celor afectaţi.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. Partea a II-a: Constantin Chiriac sau cum e posibil ca un Miracol să țină 30 de ani

    ”Da, Constantin. E adevărat! Sibiul este o utopie”

    Deconspirați-ne, vă rog, câte ceva de dincolo de scena festivalului. Despre forța și avantajul locului pe care îl ocupă Sibiul în această paradigmă de cetate-festival.

    Vă dau un exemplu. Era conducerea de la Nihon University, care e una din cele mai mari universități din lume, singura din Japonia care e gândită altfel. În general, universitățile sunt gândite piramidal. Ca structuri de forță, ca structuri de dezvoltare a unei comunități, dar și a ceea ce înseamnă zona de excelență academică. În Japonia, Nihon University este răspândită pe tot teritoriul țării. Și ei fac o chestie fără precedent în vreo altă țară: orice copil, de la trei ani în sus, este evaluat și i se dau niște linii de dezvoltare. Părinții știu ce abilități au copiii lor din punct de vedere al capacităților intelectuale. Copilul este testat apoi la cinci ani, la opt ani, la zece ani și sunt adăugate capabilitățile pe care le-ar putea dezvolta, în așa fel încât fiecare să poată avea o plajă bună de dezvoltare. E un lucru care uneori e posibil să limiteze, dar în mod cert sunt mult mai multe avantaje care decurg din aceasta.

    Domnul Shuji Kogi, care a venit la Sibiu, m-a invitat, de asemenea, și în Japonia. L-am cazat, bineînțeles, la Continental, într-un spațiu foarte bun, în apartamentul prezidențial. A fost la festival, după care m-a invitat, la rându-i, când am mers la festivalul de la Tokyo, să vizitez câteva din spațiile universității Nihon, atât în Tokyo, cât și în Kyoto și în Osaka. Și chiar am avut bucuria să stau în rezidența pe care el o are ca proprietate. Aceasta era la o oră și douăzeci și  cinci de minute de sediul central. Mergând vreo trei zile, o oră și douăzeci și cinci de minute dus, o oră și douăzeci și cinci de minute întors, cu trenul – e adevărat, un tren superb, cu toate oportunitățile, adică putea să lucrezi, aveai conexiune la internet, puteai să intri în orice zonă de informare, aveai masă, puteai să îți comanzi de mâncare –, i-am zis: ”Dragul meu, adu-ți aminte, la Sibiu erai la trei minute de Teatru. Am mers la Ocna Sibiului, inclusiv noaptea, și am făcut baie. 17 minute din fața teatrului până acolo. Am mers în Muzeul Dumbrava, cel mai mare muzeu din lume în aer liber. Cât făceam? 10-15 minute cu mașina, nu? Am mers la Păltiniș, 45 minute”. ”Da, Constantin. E adevărat! Sibiul este o utopie”

    Pentru că trebuie să știi, în negocierile pe care le faci, să arăți forța și avantajul locului pe care îl reprezinți și, în același timp, să știi să negociezi pe picior de egalitate. Fără astfel de lucruri, nu ai cum să te impui.

    Constantin Chiriac

    Vă dau un alt exemplu. Veți vedea, în festival, că vine un român. Despre care se știe prea puțin: Costin Mândrea. Care va primi un premiu special. El conduce Coca Cola Japonia. De nouă-zece ani, dacă nu chiar mai mult, Coca Cola Japonia plătește toate costurile pentru voluntarii care vin din Japonia. Și an de an, noi aducem între 15-20 de voluntari japonezi. Pentru locurile acelea e o bătălie între 4000-5000 de aplicanți. Iar când am primit, din mâinile actualului împărat, care era prințul moștenitor la tron, în 2015, cel mai înalt premiu din Japonia atunci, Japan Foundation, premiul Japonia, argumentul suprem a fost faptul că tot ce au dezvoltat voluntarii care au venit din Japonia la Sibiu, a dus la scăderea ratei suicidului în Japonia. Noi facem un training foarte serios cu voluntarii. Și s-a făcut cu Nihon University o evaluare și s-a constatat că grație tuturor inițiativelor celor care au venit din Japonia la noi, s-a redus suicidul cu 0, 92 %. Deci afară se știe a se face evaluare la modul cel mai serios.

    Ei bine, pe acest domn l-am invitat la festival anul acesta să îi dăm un premiu special pentru tot ce a făcut. Bineînțeles, structurii pe care o reprezintă și care a dat atâția bani. Noi am fost în octombrie în Japonia cu ”Prințesa deocheată”. Știți cât a costat? 1, 8 milioane euro. România a dat, în total, vreo 140.000 euro. În rest, au fost bani japonezi. Și mare sumă a fost dată de Coca Cola Japonia. Ei, domnul acesta mai vine cu două firme importante din Japonia! Care vor să investească în Institutul de Cercetări, în festival, în proiectele și programele pe care le facem.

    Nu întâmplător am luat ca partener NTT Data. Domnul Nishihata Kaz, CEO de la NTT Data, anul trecut a fost aici. Când am fost în turneu în Japonia, m-a așteptat în fața clădirii centrale! Au un oraș în spate! Este a doua firmă din lume pe ce înseamnă IT. Și ce vă spun acum, la nivel de Japonia, se replică în marile țări din lume.

    Acum, la sfârșit de aprilie, început de mai, am fost primul teatru și prima companie din lume care a ajuns în China. Am jucat ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?” Cum s-a întâmplat la fel și în Japonia, anul trecut.

    Deci toate drumurile acestea sunt bătătorite cu succes, cu muncă, cu relații personale. Și ați văzut că nu ies să spun: ”Fac aia sau fac aia…” Tot ceea ce facem, facem pentru ceea ce înseamnă crearea de structuri credibile și care să rămână. Pentru că credibilitatea tuturor numelor de pe alee, pornind de la Peter Brook, la Peter Steiner, la Barîșnikov și așa mai departe, este neîndoielnică! Bineînțeles că s-au copiat aceste modele, dar s-au copiat la modul derizoriu. Pentru că nimic nu e comparabil. Singurul loc unde, într-adevăr, și acolo chiar ne-am inspirat, este Aleea Celebrităților de la Hollywood. Iar noi nu am copiat de acolo, ci am adaptat la ceea ce înseamnă zona artelor spectacolelor. Și e o mare bucurie și cinste! Și sunt convins că de-a lungul timpului, acest loc nu numai că va deveni un loc strategic – anul acesta vor fi 63 de stele, dar loc mai este pentru încă o sută douăzeci de stele, deci încă vreo 40 de ani, de aici încolo, se va putea continua acest proiect. În același timp, și nu e un lucru simplu, de aproape doi ani muncesc să facem acest institut de cercetări al Academiei, în așa fel încât să putem folosi forța numelor de pe alee și tot ce au creat ei, având drept de exploatare pe zona educațională și pe cea de cercetare, în așa fel încât proiectul să aibă un mare impact asupra tinerilor. Pentru că vrem ca acest institut să facă un hub de proiecte pentru tineri. Și structurile de care vorbeam să poată să investească în tineri. Nu în ceea ce înseamnă un institut care este, vezi Doamne, e o instituție de recunoaștere la senectute pentru cineva. Nu, nu mă interesează asta! Mă interesează cum facem ca acest classter care s-a făcut, de bine-de rău, în zona IT, unde sunt 24 de companii care s-au asociat, să aibă rezultate. Și să poată să aibă impact asupra acestei comunități.

    Foto: Teatrul Național Radu Stanca Sibiu

    E vremea ca Fabrica de Cultură să devină un bun al comunității

    Sunteți un împătimit de poezie. Știm că artiștii au o relație personală, directă, cu nebuna casei, cum îi zic grecii imaginației. Până unde vă imaginați că veți duce acest festival? Și nu mă refer aici atât la longevitate, cât la profesionism, perfectibilitate? Sau cum va arăta peste 10 ani acest proiect?

    Sunt proiecte punctuale. Ne batem de atâta timp ca Fabrica de Cultură să fie un bun al comunității. Și sper din toată inima ca în timpul festivalului să se poată da hotărârea de Consiliu Local de cumpărare, efectivă. Deci, în primul rând, Fabrica de Cultură trebuie să devină și din punct de vedere administrativ, dar mai ales din punct de vedere al potențialului pe care îl are, realitate. Noi jucăm acolo din aprilie până prin octombrie. Pentru că e frig, nu există izolare, nu există un concept integrator. Și plătim o chirie, de o bună bucată de vreme. E drept că ceea ce am creat acolo e un conținut extraordinar! În clipa în care punem spre vânzare Faust-ul, în câteva minute se vinde pentru următoarele șase luni! Și întotdeauna am pus aceste reprezentații vineri-sâmbătă-duminică, în așa fel încât să existe un city break real. Pentru că sunt patru sute și ceva de locuri, iar acești oameni trebuie cazați, fiindcă 99, 9 % sunt turiști din afara Sibiului. Ei, lucrul acesta vrem să îl dezvoltăm întru cu totul alt fel.

    Faust-ul a creat până acum cinci centre extraordinare în Europa! Atunci când am creat Faust-ul pentru Capitala Culturală din 2007 nu am crezut vreodată că el va putea fi mutat, pentru că sunt 150 de oameni care merg în turneu. Sunt niște costuri uriașe! E vorba de forță economică pentru cei care vor să ia Faust-ul în turneu. Ei bine, am fost până acum în vreo 5-6 locuri în lume. Și aproape peste tot unde am fost s-a creat în spațiul respectiv un centru cultural unic. Prima dată am jucat într-un depozit de tramvaie la Frankfurt, la festivalul Faust. Acum acel depozit este unul din cele mai importante centre culturale ale Germaniei. După care am mers la Edinburgh. Și am jucat într-o hală de vite, uriașă, unde se vindeau vitele, se tăiau, o hală făcută în evul mediu, la modul serios, din piatră, puternică. O chestie de 140 de metri lungime și de 80 lățime. Noi am jucat pe lat. Pentru că toate halele unde am jucat până acum Faust-ul erau uneori de 70-80 metri. Acolo erau 80 m lățime! După ce am jucat aici, unde au fost titluri de articole de genul ”Mi-aș vinde sufletul să mai văd vreodată un astfel de spectacol!”, la trei ani după (noi am jucat în 2009), în 2012, când am făcut ”Călătoriile lui Gulliver”, Jonathan Mills, care era în continuare directorul artistic al festivalului, mi-a zis: ”Constantin, mâine îți rezervi ziua pentru mine, pentru că vom avea un moment de mare impact asupra presei”. Nu am știut despre ce e vorba. M-a luat la ora 9. 30 cu mașina și am ajuns unde jucasem cu trei ani înainte Faust. Construiseră un centru cultural în care era o sală cu scenă, cu tot ce trebuie, de 1100 de locuri, o altă sală, de 700 de locuri și o altă sală, de 400 de locuri! Perfect izolate între ele! Cu tot ceea ce înseamnă cabine, restaurant, spălătorie, tot-tot! Erau vreo 50-60 de echipe de televiziune! M-au scos din mașină și au zis: ”Din cauza acestui domn, noi am construit tot ce vedeți aici!”

    Mergând mai departe, am fost cu Faust la Bruxelles. Și am jucat în depozitele maritime de pe canalul construit special, pentru că nu am avut un spațiu suficient de mare. Teatrul Național Francez din Bruxelles nu a avut un alt spațiu, și atunci am căutat de jur-împrejurul Bruxellesului împreună. Și am luat acel depozit. Acum, acolo e centru cultural!

    Am jucat la Maribor. Într-o fabrică, exact ca la noi. Acum e cel mai mare centru cultural al Mariborului! Iar la Budapesta, în 2017, am jucat în gara dezafectată, făcută de Effel la începutul anilor 1900, într-un spațiu în care ploua! Erau găuri în acoperiș, pentru că era un spațiu dezafectat! Acum este cel mai mare centru al Budapestei și unul din cele mai mari din lume! Pe jumătate de kilometru de spații, au făcut o chestie incredibilă! Și am jucat ”Prințesa deocheată” exact în spațiul în care am jucat Faust.

    Vom face un film, cu fonduri europene, ca să arătăm României, Primăriei, tuturor, ce a construit Fabrica de-a lungul timpului și de ce, cât mai repede, aceasta trebuie să fie adusă comunității!

    Constantin Chiriac

    Pentru că noi avem conținutul, avem spectacolele… Nu e păcat să nu putem ca cele trei spații, plus spațiul outdoor, să le facem să devină, pe lângă spațiile de joc, un loc în care marii artiști din România și din lume să intre în dialog? Nu întâmplător am făcut și sezonul acesta sibian, în care am invitat toate instituțiile de spectacol și instituțiile de cultură să fie alături, pentru a crea un dialog și pentru a gândi ceea ce va însemna noul teatru, centrul de congrese și fabrica de cultură. Nu voi lua cu mine în mormânt nici clădirea noului teatru și Centrul de Congrese, nici Fabrica de Cultură! Ele vor rămâne spații ale acestei comunități, care vor aduce vizibilitatea și locul pe care Sibiul chiar îl merită, cu asupră de măsură! Suntem centrul țării! Și Sibiul vrea și poate să facă parteneriate pe picior de egalitate cu toată lumea! Deci avem Centrul de Congrese, avem Fabrica de Cultură, avem Institutul de Cercetări, avem Platforma Doctorală, care trebuie dusă mai departe pe proiecte, avem acest hub pentru tineri, în așa fel încât totul să fie dezvoltat. Va fi gata, probabil, și centrul pentru care m-am bătut, școala de pe Banatului, care va însemna un spațiu cu 140 de locuri. Și care va da dimensiunea aceasta academică de care avem nevoie. Ei, în clipa în care toate aceste structuri vor funcționa de sine stătător, prin calitate și competiție, în mod cert Sibiul va avea un alt destin!

    Constantin Chiriac. Foto: Teatrul Național Radu Stanca Sibiu

    Unul din cei mai mari arhitecți ai lumii, interesat de construcția noului teatru sibian

    Cum gestionați acest capital de celebritate, de performanță? Cum reușiți să păstrați un echilibru, fără excese media sau de altă natură? Celebritatea duce adesea către astfel de zone. Sunteți un om modest…

    Nu, nu sunt modest! Modestia este calitatea celor care nu au nicio calitate. Eu îmi știu valoarea. Numai că valoarea presupune o zonă de program și de normalitate. Eu am făcut astăzi o oră de antrenament. Pentru că sunt actor, în primul rând, care trebuie să răspundă la cele mai înalte standarde! Sunt o oră și douăzeci de minute pe scenă, spunând încontinuu poezie! Eu nu ies de acolo. Sunt atât de mari trecerile pe care le am! În același timp, mintea asta trebuie lucrată. Pentru că aici sunt toate bugetele, problemele… Să cauți soluții ca să poți să aduci toate companiile din Japonia, fără să plătești nimic… Știți cât costă să aduci o companie din Japonia la Sibiu? Eu nu știu cât costă să aduci Tokyo Metropolitan la Sibiu. Să reușești să în convingi pe doi din cei mai mari artiști ai lumii, nu numai ai Japoniei, să facă două spectacole omagiu pentru Faust, folosind metodele cele mai vechi de teatru din lume! Pentru că avem un Faust făcut în metodă kabuki de domnul Kushida, care este unul din cei mai mari artiști ai lumii și care a făcut ”Faust în lumina nopții”, care e deja sold out. A luat textul Faust și a făcut cu metodă kabuki un spectacol omagiu pentru Faust-ul de la Sibiu. Iar domnul Yamamoto, cel mai mare artist de no, a făcut Faust, un alt omagiu, în manieră no. Acum trei-patru zile, Yosua Ramos, unul din cei mai mari arhitecți ai lumii, cel care face pe locul Turnurilor Gemene cel mai mare Teatru al New York-ului, vine din nou la Sibiu; a mai fost în 2019. Și vine din nou la Sibiu, pentru că e interesat de acest proiect. Acestea sunt realități, nu vorbe! Și pot fi controlate.

    Ne-ați spus de bucurii. Care vă sunt tristețile?

    Doamne, sunt atât de multe! Pentru că pierdem mult timp să convingem politicienii. Dacă vedeți că am păr alb, e pentru că am lucrat cu toți miniștrii culturii, din 1993 încoace. Dacă aș aduna orele, zilele, lunile, nu știu dacă nu e an, în care a trebuit să stau, să conving, să mă bat pentru fonduri, pentru credibilitate. Gândiți-vă că anul trecut am dat 1.000 abonamente NATO. Știți cât de mult am stat pe la uși, să se găsească o formulă legală să pot să fac un dar?! Nu m-am dus pentru bani, ci pentru ceea ce înseamnă un parteneriat pe care am reușit să îl fac cu Academia Forțelor Terestre acum șapte ani, ca să se deschidă porțile unei unități militare. Pentru că am jucat tot acolo, în fosta sală de sport, ”Danaidele”, la începuturi, în 1995. Și nu am uitat acest lucru! Și am spus că dacă am reușit atunci, hai să deschidem porțile, pentru că și militarii au nevoie de emoție, de frumusețe, de miracol. Știind că avem totuși atât de mulți militari pe teritoriul României, și care apără acest teritoriu, am zis, hai să facem un cadou. Nu a fost ușor! Ei, acum suntem cu doi pași în avans, pentru că pe lângă cadou, vrem să găsim o formulă de parteneriat pe tot flancul estic. În așa fel încât să oferim abonamente și pe perioada festivalului, dar și abonamente de un an, pe Scena Digitală. Și în același timp să reușim să scoatem măcar costurile de investiție pentru producțiile pe care le facem.

    Știți câte evenimente sunt la ediția din acest an? 825 de evenimente, în 10 zile! Cam 82-83 pe zi. Pentru toate acestea ai nevoie de spații. Acestea trebuie administrate. Știți că nu mai e niciun loc de cazare în Sibiu. E mare lucru că Sibiul devine centrul lumii, că se vorbește despre asta, că peste tot e această vizibilitate, de care trebuie profitat și, care, în același timp, trebuie să fie argument pentru toate dimensiunile pe care Sibiul le are. Sibiul are instituții culturale foarte puternice! Muzeul Civilizației Populare Tradiționale  ASTRA, Muzeul Național Brukenthal, Filarmonica de Stat din Sibiu, Teatrul de Balet din Sibiu, Teatrul pentru Copii și Tineret Gong, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Teatrul de Balet Sibiu, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, toate vor fi în festival. Și vreau să permanentizez această legătură pe parcursul întregului an în așa fel încât să existe un model de cooperare, să existe rațiuni în care să mergem împreună, folosind credibilitatea fiecăruia. Fiecare instituție trebuie respectată și pusă în valoare. Și în clipa în care tu ridici ștacheta, de fapt pui într-o poziție privilegiată partenerul tău.

    Citește partea I a interviului aici: INTERVIU. Partea I: Constantin Chiriac sau cum e posibil ca un Miracol să țină 30 de ani – Sibiu 100

    Mesajul lui Constantin Chiriac, Directorul FITS, pentru sibieni și nu numai

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Prima sibiancă la IronMan

    Primarul Sibiului, Astrid Fodor, preşedintele Consiliului Judeţean, Daniela Cîmpean, Cătălina Costache- Președintele Fundației Polisano, Dr. Cotârlă Viorela – medic primar cardiopediatrie, Raluca Dumitra-Iosifescu, medic specialist pediatru, Maria Ciolan – Administrator – Aria Clinic, Manuela Vrancea – profesor înv. primar, Ioana Nechifor – floral designer, Liviana Dan – critic de artă, Mihaela Noroc – fotograf, Veronica Gaigher – președintele Lions Club Brukenthal, Andreea Miron – fondator KeepGiving, Alexandra Petria – medic specialist medicină internă, Oana Suciu – fondator Waldkinder, Adina Străjan – asociat în lanțul de restaurante Super Mama și-au dat întâlnire, astăzi, în Piaţa Mare, pentru a o susţine şi a o încuraja pe atleta sibiană Lăcrămioara Teodorescu. Aceasta va lua parte, în 25 iunie, la concursul de anduranţă – Ironman, de la Elsinøre din Danemarca.

    Lăcrămioara și-a descoperit pasiunea pentru sport din postura de mamă și soție, iar pandemia a înfruntat-o învățând să înoate. A demonstrat astfel că în sport, ca și în viață, nu este niciodată târziu să-ți depășești limitele.
    Lăcrămioara Teodorescu este o sibiancă ambițioasă ce vrea să schimbe regulile în sportul de anduranță, iar Ironman să fie și Ironwoman.
    Pe 25 iunie a.c., la Elsinore – Danemarca, Lăcrămioara va înota 1,9 km, va pedala alți 90 km, pentru ca, în final, să alerge 21,1 km. Toate acestea, într-un interval pe care-l estimează ca fiind cuprins între 6 și 7 ore.

    Cu participarea la această competiție, Lăcrămioara va lupta pentru ca Fundația Polisano să strângă bani pentru operațiile copiilor cu afecțiuni ale cordului. Sportiva va putea fi susținută până în luna decembrie la acest link.
    (Pagini fundraising – Angela – Lacramioara TEODORESCU: Sunt Sportiv Galantom pentru o cauza draga mie – Galantom – Comunitatea oamenilor de bine)

    Participarea Lacramioarei la IronMan este sponsorizată de lanțul de restaurante Super Mama. ”Pentru a ajunge aici am depășit provocări ca mamă, soție, educatoare, sportivă, dar provocarea cea mai mare acum începe, prin participarea la Ironman Helsinør 2023”, a mai adăugat Lăcrămioara Teodorescu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Opt europarlamentari au luat la pas Transilvania

    O delegație a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din cadrul Parlamentului European, condusă de Norbert Lins (EPP, Germania) s-a aflat pentru 3 zile în România, în perioada 19-21 iunie. În cadrul misiunii, deputații s-au întâlnit cu reprezentanții autorităților locale și naționale, cu grupurile de acțiune locală, cu fermierii și producătorii de lactate și vin, pentru a discuta ultimele evoluții în agricultură din România și alte subiecte, precum situația din sectorul cerealelor sau bunăstarea animalelor. Întâlnirile au avut loc la Cluj, Sibiu şi Jidveri, în judeţul Alba.

    Norbert Lins, cel care a condus delegaţia europeană, a declarat că a fost: „o misiune utilă şi interesantă în aceste zile. Am începutul cu sectorul fructelor, am vizitat o societate de fructe. Fermierii au probleme să-şi gasească o piaţă de desfacere şi locul unde să-şi vândă produsele. Costurile sunt mai ridicate decât preţurile pe care le pot obţine pe piaţă. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a-i sprijini. Totodată, în ceea ce priveşte sectorul ovine, pot spune că am văzut că numărul oilor este în scădere faţă de anii trecuţi când am vizitat România şi nu este bine. Problemele legate de birocraţie şi legislaţie, mai ales în ceea ce priveşte transportul animalelor vii, trebuie bine analizate şi găsite soluţii în favoarea fermierilor. Întotdeauna este nevoie de mai multi bani şi sperăm ca prin subvenţiile pe care le acordăm, numărul investiţiilor agricole să crească”.

    În cadrul discuţiilor a fost atins şi sectorul cerealelor. “Cea mai dificilă dezbatere a fost cea despre sectorul cerealelor. Nu este doar în România o problemă, dar cred că ţara dumneavoastră este foarte puternic afectată de importurile de cereale din Ucraina. Trebuie să alegem acele pârghii prin care să se depășească aceste perturbări ale pieței. Infrastructura României nu a fost pregătită pentru cantitatea mare de cereale din Ucraina, dar trebuie să o pregătim. Totodată, Portul Constanţa trebuie extins, iar căile de comunicaţii să fie mai numeroase şi mai moderne”, a spus Norbert Lins. În completare, europarlamenatarul Lins a declarat că situaţia pe care o trăieşte acum România cu populaţia excesivă de urşi, este asemănătoare cu cea din Germania referitoare la creşterea populaţiei de lupi şi speră că noile regulamente europene vor rezolva aceste probleme.

    Final de misiune la Apoş

    Președintele Comisiei pentru agricultură, Norbert Lins, a declarat: „Transilvania, destinația noastră, este un adevărat mozaic cultural și una dintre regiunile europene cu cea mai mare biodiversitate. Transilvania este un exemplu reprezentativ pentru modul în care agricultura și biodiversitatea se completează reciproc. Am vizitat ferme din întregul lanț de producție alimentar, de la cele de lactate și bovine sau fructe și legume, până la fermele vinicole. De asemenea, ne interesează schimburile de opinii privind viitorul agriculturii în Europa”.

    Delegația condusă de Norbert Lins a fost formată din următorii 8 membri ai Parlamentului European: Herbert Dorfmann (EPP, Italia), Tom Vandenkendelaere (EPP, Ţările de Jos), Juozas Olekas (S&D, Lituania), Jérémy Decerle (Renew, Franţa), Sarah Wiener (Greens/EFA, Austria), Bronis Ropė (Greens/EFA, Lituania), Daniel Buda (EPP, România) şi Dacian Cioloş (Renew, România).

    Astăzi, pe ultimul punct al agendei vizitei europarlamentarilor din cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Paralamentul European, a figurat o întâlnire cu antreprenorii din mediul rural, ce a fost găzduită de Villa Abbatis Equestrian din satul Apoş, comuna Bârghiş, judeţul Sibiu. Totodată, aici a fost organizată conferinţa de presă a oaspeților europeni, care şi-au prezentat concluziile consultărilor.

    Cum vede europarlamentarul Daniel Buda situaţia

    Daniel Buda, europarlamentar, şi membru în comisia de Agricultură, a declarat: „Realitatea din teren mi-a impus să vin aici, în Sibiu, și mulțumesc foarte mult colegilor implicați în organizarea acestor dezbateri, împreună cu europarlamentarii prezenți aici, pentru că să știți, prin ceea ce s-a discutat în aceste zile la Sibiu, s-au pus bazele, până la urmă, a ceea ce înseamnă oferirea în spațiul public a unui regulament, care să permită, mai departe, fermierilor din România, și de la Sibiu, să poată să-și facă transportul de animale vii către țările terțe sau spre unde vor aprecia ei ca fiind necesar. În acelaşi timp, vreau să vă spun că am avut discuții cu tinerii fermieri, care ne-au spus care sunt provocările lor, faptul că uneori fondurile europene sunt greu accesibile pentru ei, ceea ce pentru mine, desigur, este o preocupare, deoarece noi, de la Parlamentul European, lucrăm pentru a trimite fonduri europene în România. Dar, în același timp, este foarte important ca aceste fonduri să fie accesate de către fermieri. Și mă bucur foarte mult că ceea ce am găsit aici îmi dă speranța și, în același timp, curajul pentru a mă bate mai departe pentru a reprezenta interesele fermierilor. Spuneam, și într-un alt context, că le-am explicat fermierilor că noi, în Parlamentul European, suntem partenerii lor. După discuțiile din aceste zile, mai ales după cele de la Sibiu, le pot spune că suntem, în Parlamentul European, frații lor, pentru că ne vom bate pentru ceea ce înseamnă apărarea acestei familii mari, a agricultorilor, atât de la nivel național, cât și de la nivel european”. Acesta a continuat: “avem nevoie de investiții în toate domeniile, dar nu putem trăi fără mâncare. De aceea securitatea alimentară trebuie să fie garantată la nivel european, dat fiind faptul că ne confruntăm cu dificultăți în această zonă. În Uniunea Europeană sunt 33 de milioane de cetățeni europeni care nu-și pot asigura o masă caldă o dată la două zile și, în același timp, trăim într-o perioadă în care alimentele sunt din ce în ce mai scumpe și mai inapropiabile din punct de vedere financiar pentru consumator. Iată, deci, cele două mari provocări pentru noi în ceea ce înseamnă garantarea securitatea alimentare, din punct de vedere cantitativ, dar în același timp aceste alimente să fie accesibile din punct de vedere financiar pentru consumator. Și doar atunci vom putea discuta, într-adevăr, despre o societate bine ancorată, bine așezată, în așa fel încât să putem să dezvoltăm tot ceea ce înseamnă spațiile rurale”, afirmă Daniel Buda.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. Partea I: Constantin Chiriac sau cum e posibil ca un Miracol să țină 30 de ani

    ”Minunea” Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a devenit o salutară normalitate pentru orașul nostru. Vreme de 10 zile, an de an, Sibiul este o imensă scenă pentru marile culturi ale lumii și reper de bună practică în a transforma o idee într-un etalon de performanță, atât pentru zona culturală, cât și pentru Sibiu, ca entitate în sine. Acest miracol, care a schimbat fundamental imaginea orașului nostru în ultimii 30 de ani și care aduce, pe mai departe, mai multă notorietate decât Sibiu Capitală Culturală 2007, poartă un nume: Constantin Chiriac. L-am rugat pe Directorul FITS să zăbovească și să rememoreze, pentru cititorii noștri, câteva jaloane din această devenire.

    Mesajul Directorului FITS, Constantin Chiriac, pentru cititorii Sibiu 100% și iubitorii de artele spectacolului

    La început a fost cuvântul… Apoi garanția și infrastructura

    Sunteți la capătul unei zdroabe de aproape 30 de ani…

    Nu sunt la capăt. Sunt în continuitate.

    Cum sunteți la… continuitatea acestor 30 de ani? Avem de-a face cu un Constantin Chiriac terminat? Sau, altfel spus, nu sunteți epuizat după tot acest efort colosal al ”Miracolului” din acest an?

    Dacă aș fi epuizat, aș fi renunțat la ceea ce fac de 30 de ani. Mi-am asumat această construcție, care părea, în clipa în care am pornit-o, nebunească, imposibilă, într-un oraș pe care îl știm conservator. Nu sunt născut în acest oraș. L-am ales, în clipa în care am terminat șef de promoție la IATC, cum se numea atunci Institutul de Teatru de Artele Spectacolului, din București. Între timp, chiar la sugestia mea, i-am spus rectorului Florin Zamfirescu (care era și profesor la școala pe care am înființat-o grație acestui festival), să gândească universitatea națională de artă teatrală în ideea creării unui concept interpretativ. Dacă rușii au o formulă de interpretare, dacă italienii, nemții, francezii, englezii au un specific național al interpretării, pornind, nu știu, de la commedia dell`arte, până la Stanislavski, din păcate noi, românii, dincolo de ceea ce înseamnă această ingenuitate și spontaneitate uriașă care ne caracterizează, nu avem însă și un concept interpretativ. Și atunci am zis: ”Hai să reunim ideea de școală teatrală”! Pentru că am avut de-a lungul timpului forțe extraordinare, care s-au impus în multe din școlile pe care le-am menționat. Din păcate, lucrul acesta nu s-a împlinit. Și sper din toată inima ca în Institutul pe care îl fac acum împreună cu Academia Română – care va avea temelie cele 63 de stele de pe alee, la care am drepturile de autor, pe tot ceea ce înseamnă zonă educațională -, să putem să venim cu această dimensiune de diseminare teoretică și practică în cercetare.

    Apropo de eforturi… Cum au fost începuturile?

    E un lucru pe care mi l-am asumat de la început și pe care apoi l-am dezvoltat pe diverse paliere. Să nu uităm că festivalul s-a născut de la ceea ce însemna Capitala Culturală Europeană, pe care eu am anunțat-o în Tribuna Sibiului în 2 noiembrie 1994. Eram pe atunci un tânăr cu o claie mare de păr și care spunea că dorește pentru Sibiu Capitală Culturală Europeană. După aceea am făcut toți pașii necesari de-a lungul timpului, toate demersurile. Am făcut și un comitet de inițiativă, în 2000, când a venit noul primar ales atunci, și grație tuturor demersurilor, în primul rând internaționale, a fost posibil acel miracol. De aceea nu întâmplător tema din acest an este ”Miracol”. Nu e puțin lucru a avea capitală culturală europeană înaintea celor 10 țări care au intrat, în 2004, în Uniunea Europeană. Care avea și restricție de accesare a proiectului respectiv, până în 2010. S-a reușit, împreună cu asocierea cu Luxemburgul, acest miracol. Care a însemnat un avantaj reciproc, nu numai unul financiar, pentru Sibiu. Luxemburgul, care fusese în  1995 Capitală Culturală Europeană, a accesat pentru 2007. Din păcate, au fost respinși, pentru că nu ai cum să primești același titlu de două ori pentru același oraș. Și atunci s-au reinventat: s-a găsit soluția ”Luxemburgul și Marea Regiune”, printre care și Sibiul, unde sașii vorbeau o luxemburgheză în proporție de 80-90% similară cu cei de acolo.

    Acum câteva zile am avut un eveniment de familie la Pitești. Și am rugat asistenta să îmi caute un hotel bun, pentru că rămâneam peste noapte acolo. A venit și mi-a spus: ”Domnule Chiriac, e un singur hotel de 4 stele. Vă convine?” Piteștiul cred că e un oraș cel puțin similar ca mărime ca Sibiul. Nu știu dacă nu are chiar mai mulți locuitori. Să ai un singur hotel de 4 stele? Noi avem 29. Și aceasta cred că era cifra din 2019. Țin minte că atunci când am fost în fața juriului Comisiei Europene, în 2002, una din întrebările pe care le-am primit (pentru că toată lumea a fost încântată de discursul pe zona artistică și, de asemenea, de garanția pe care am adus-o) a fost: ”Cum puteți să asigurați faptul că într-o țară și într-o comunitate despre care nu știm când va intra în Uniunea Europeană, e posibil un astfel de eveniment pe parcursul unui an întreg?” Și atunci, în 2002, aveam 300 de evenimente ale festivalului. Și am spus: ”Iată, avem aproape un eveniment pe zi, dacă le împărțim pe parcursul unui an. Chiar credeți că nu poate o structură independentă să facă acest lucru, atâta timp cât a demonstrat până acum aceasta, din 1994?”. După o consultare și cu Comisia Juridică, venită și ea imediat la fața locului, au venit cu întrebări punctuale: ”Ce înseamnă Capitală Culturală Europeană? Bănuiesc că vreți turiști din toată Europa. Câte hoteluri de 5 stele aveți?” ”Nu avem…” „Câte hoteluri de 4 stele aveți?” ”Nu avem…” ”Câte hoteluri de 3 stele aveți?” ”Unul.” Atâtea erau în 2002. E vorba de Împăratul Romanilor. M-au întrebat: ”Aveți aeroport?” ”Da! Sigur” ”Câte curse aveți pe zi?” Atunci cred că era unape săptămână. Bineînțeles că am venit și am spus: ”Puneți toate aceste amendamente nu pe ceea ce înseamnă capacitatea noastră de a dezvolta un eveniment european din toate punctele de vedere. Ci puneți ca o datorie pentru comunitate, dar și pentru Guvernul României”.

    Și așa s-a instituit atunci, la Ministerul Culturii, poziția de Comisar European pentru Capitală Culturală Europeană, ceea ce a însemnat posibilitatea de a pune ministerele în dialog. Știți bine că a fost o datorie să se facă aeroportul, să se reabiliteze zona centrală a orașului și așa mai departe. Au fost acțiuni salutare, extraordinare, care s-au reușit grație acestui proiect în 2004. Inclusiv să obținem o hotărâre de guvern să transformăm Teatrul sibian în singurul Teatru Național în subordine locală! Mie mi se pare nefiresc, folosind un cuvânt drăguț, ca cele șase teatre naționale din România să fie în subordinea Bucureștiului, a Ministerului Culturii. Fiecare teatru trebuie să dea seama publicului și comunității căreia îi aparține.

    Dacă ne uităm în istorie, marile festivaluri ale lumii, în primul rând Avignon și Edinburg, au fost construite în 1946-1947 ca un răspuns și ca o nevoie firească a umanității după război, în care lumea avea nevoie de frumusețe, de creație, de dialog, de tot ceea ce înseamnă spiritualitate. Ca și longevitate, Jean Vilar, care a inventat Festivalul de la Avignon, a fost 24 de ani director și a putut să ducă festivalul.

    Din fericire, iată, suntem în acest moment de grație în care avem 30 de ani în slujba acestei comunități. O comunitate care s-a dezvoltat grație acestui proiect cultural.

    Constantin Chiriac
    Constantin Chiriac, Directorul FITS. Foto: Teatrul Radu Stanca Sibiu

    ”Lucrurile nu se nasc ușor. Și, mai ales, nu se continuă ușor”

    Nu obosiți?

    Nu, pentru că din bucuria aceasta, din puterea și forța de a dărui se naște plăcerea și, în același timp, toate proiectele. Spuneați la început de capătul organizării festivalului. Nu suntem la capăt, pentru că o ediție de festival niciodată nu începe după terminarea celeilalte ediții. Lucrăm acum pentru 2026, 2027… Numele mari le aducem cu foarte mare greutate. Mai ales când e vorba de personalități care nu au mai fost niciodată la Sibiu. Când l-am adus pe Mihail Barîșnikov, am lucrat la asta 9 ani! Și acum, Barîșnikov mă întreabă an de an: ”Dar pe mine când mă mai aduceți?!” Tim Robbins… Îl ținem în frâu. Îl aducem cu un spectacol lectură, dar nu pot să îl aduc an de an. Faptul că putem să aducem asemenea somități arată credibilitatea pe care festivalul a construit-o de-a lungul timpului. În aceeași vreme, tot ce a însemnat festivalul în istoria sa s-a tradus prin izvor de inspirație, dar și garanție pentru nașterea celorlalte structuri. Pentru că grație festivalului s-a născut Școala de Teatru de la Universitate, s-a născut Școala Doctorală, platforma doctorală. Anul acesta avem 49 de universități din lume! Este cea mai mare platformă doctorală a lumii! Și, credeți-mă, am proprietatea cuvintelor. Iar între aceste 49 de universități, sunt 34 situate în primele 300. România nu are nicio universitate în primele 1.000 din lume. UBB are câteva facultăți care sunt în primele 1.000. De asemenea, AS, Universitatea din București. Dar nu avem nicio universitate, în totalitatea ei, în primele 1.000. Faptul că noi avem platforma doctorală, în care avem 34 de universități din primele 300, asta înseamnă de fapt importanța pe care o are acest festival și credibilitatea de care se bucură.

    În 22 iunie sosește conducerea la vârf – directoarea generală și directoarea relațiilor internaționale – de la Kennedy Center. Conducerea acestei fundații, a acestui centru, este nominalizată și agreată de președintele Statelor Unite în funcție. Să ai  astfel de întâlniri strategice, credeți-mă, acestea sunt garanție a ceea ce înseamnă puterea de a continua și de a duce mai departe acest proiect. Atunci cum să obosești, când știi câte responsabilități îți revin? Nu e simplu, normal, pentru că trebuie să știi să delegi, să faci o echipă în jurul tău și, în același timp, să poți să găsești bucuria în ceea ce faci. În clipa în care, să spunem, ne uităm la soare, soarele ne dă lumină și căldură, fără să ne ceară nimic în schimb. Când vom ajunge și noi, oamenii, să putem să dăruim frumusețe, căldură, miracol, iubire, fără să așteptăm nimic în schimb, probabil că e un alt fel de a privi lumea. Și un alt fel de a reacționa și de a te odihni. Pentru că nu stai să te bați pentru bunurile tale și pentru dreptul tău.

    Și dvoastră, ca ziar, sunteți structura care probabil că are una din cele mai puternice legături cu comunitatea. Pentru că sunteți și ediție tipărită, și on-line. Și faptul că rezistați – și felicit toată echipa! – , că aveți curajul, bucuria și îndrăzneala, dar și asumarea de a duce mai departe un astfel de proiect, cred eu că e un lucru similar, care trebuie, de asemenea, menționat și prețuit. Pentru că lucrurile nu se nasc ușor. Și, mai ales, nu se continuă ușor. Ca să fii acolo, în top, uneori unii ajung. Dar ca să poți să reziști, este într-adevăr dificil.

    ”Eu, Chiriac, nu mă plătesc ca actor. De asemenea, nu mă plătesc pentru festival”

    Aș vrea să rămân puțin la emoția despre care vorbeați. Sunteți atât de prins în zona aceasta managerială, organizatorică, de administrare a oricărui detaliu din tot ceea ce înseamnă acest festival. Mai e loc de emoție? Consumați emoția sau o trăiți?

    Și, și. Cine mă cunoaște știe că eu, zi de zi, spun multă poezie. Colegii mei aud zilnic de la mine poeme. Iar poezia este o stare de sănătate. Știu să zic poezie, știu eu, câteva săptămâni, încontinuu. Și acest reazem pe care îl am înseamnă, de fapt, bucurie. Nu întâmplător ultimul spectacol pe care l-am făcut împreună cu Silviu Purcărete, cu Vasile Șirli, cu Dragos Buhagiar, ”Jocuri, vorbe, greieri”, a plecat de la această bucurie de a dărui. În clipa în care Silviu a venit și mi-a zis: ”Hai să facem un film” și am început să filmăm, am zis: ”De ce nu facem și un spectacol?”. Zice: ”Bun gând…” Și văzându-mă – pentru că am spus multe zile de poezie, în multe locuri, unde a filmat –, zice: ”Nu luăm și niște colegi, care vor să fie în spectacol?” ”Da.” ”Hai că fac niște teme, joacă de improvizație”, pentru că nu întâmplător e ”Jocuri, vorbe, greieri”. Și a lucrat câteva săptămâni improvizație. Și două zile după aceasta, m-a chemat și mi-a zis: ”Facem serbare. Uită-te ce am lucrat cu ei. Și în clipa în care îi vezi, zici ce vrei”. Și am spus vreo două zile de poezie, după care a luat ce am spus în aceste două zile, a gândit un scenariu și așa am făcut ”Jocuri, vorbe, greieri”. Care e un spectacol la care țin foarte mult și care va fi prezent în festival.

    Nu vă curtează tentația puterii? Vă mai rămâne niscaiva vreme și pentru vocația de actor?

    Bineînțeles că tentația puterii… Uitați-vă roată împrejurul României. Aproape toți directorii de teatre care sunt actori sau regizori, fac programul teatrului după chipul și asemănarea lor. În 2005 a venit Silviu Purcărete, după ce făcusem patru-cinci spectacole cu el, și mi-a zis: ”Eu nu mai pun în scenă spectacole la tine. Regret, tu nu ai încredere în mine. Nu ai vrut să joci în niciunul din spectacolele mele pe care le-am pus”.  Zic: ”Nu am avut când, Silviu! N-am putut”. ”Da, dar ai jucat la Zholdak.” Jucasem, într-adevăr, și în Otheloo, și în Idiotul. Zice: ”Hai să facem un recital de poezie!” Zic: ”Nu. Dacă vrei, mergem în alt teatru să facem un recital sau un recital”. Și atunci ne-a propus, mie și lui Virgil Flonda, ”Așteptându-l pe Godot”. Și acesta a fost primul spectacol pe care l-am făcut împreună cu Silviu Purcărete. Deci niciodată nu mi-am propus asta. Iar spre știință, am spus-o de mai multe ori sibienilor și tuturor: eu, Chiriac, nu mă plătesc ca actor. Deci de când sunt actor și director al acestui teatru, eu nu mă plătesc ca actor. Eu sunt plătit doar ca și conducător al acestei instituții. De asemenea, eu nu mă plătesc pentru festival. Toată lumea e plătită, pentru că muncește în plus. E un program care presupune o muncă uriașă.

    Dar în clipa în care îți faci un copil, nu te plătești că ai făcut un copil. Trebuie să îl crești. Cu toate greutățile, cu toate bucuriile…

    Constantin Chiriac

    Bineînțeles că făcând o asemenea dezvoltare, pentru că chiar e un miracol, sunt avantajele care vin din această dezvoltare uriașă. Sunt profesor în 16 universități în lume. Dar nici acolo nu îmi bat joc de munca mea, adică nu sunt visiting professor. Nu pot să fac asta! Sunt ori profesor emerit, ori profesor onorific, în așa fel încât să fiu invitat pe proiecte strategice. Și așa lucrez cu toate marile universități din lume.

    (citește mâine, 22 iunie, pe sibiu100.ro, partea a doua a interviului)

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Chemarea

    Chemarea la apostolat este mesajul Evangheliei din această duminică. Sigur că ne gândim la primii Apostoli, care au fost chemați, acum 2000 de ani, de Iisus.

    Dar chemarea aceasta sună astăzi pentru noi. Hristos Cel veșnic viu nu Se mai adresează Apostolilor Lui, ci acum ne cheamă pe noi, pentru că, în lumea de azi, El are nevoie de noi ucenici.

    Noi, însă, nu avem, ca primii Apostoli, posibilitatea găsirii istorice a lui Iisus. Nici nu căutăm neapărat aceasta. Noi avem deschisă întâlnirea spirituală, mistică, lăuntrică, dar în același timp și profund reală, cu Iisus Cel înviat.

    Pentru aceasta, spunea frumos Părintele Arsenie: „avem, între noi și Iisus, un munte, care trebuie trecut. Iar ce e mai greu, e că muntele se află în noi. Și n-ar trebui, după cuvântul lui Iisus, decât un grăunte de muștar credință, și-ar dispărea muntele” (Cuvinte vii, p. 50).

    El ne cheamă, noi trebuie să-L găsim, dărâmând muntele necredinței, care ne desparte. Așa are loc marea întâlnire din viața fiecăruia dintre noi. Fără această întâlnire rămânem singuri și ai nimănui. Dacă vom auzi chemarea, vom merge cu inima deschisă spre Hristos, iar El ne va răsplăti cu fericirea veșnică.

    Omul este pururea în căutarea lui însuși. Dar până nu-L găsește pe Dumnezeu, nu-și găsește sensul lui, nici sensul lumii. Întâlnindu-L pe Iisus, se salvează și se umple de bucurie. Și așa-i bucuria, aleargă cu ea ca să o împărtășească și altora. Strigă și cheamă pe alții, așa cum a fost căutat și găsit de Hristos.

    Chemarea lui Hristos, pentru cei care au urechi de auzit, cere răspunsul nostru. Împlinind chemarea, odată cu noi, vrem să aducem și alți ucenici.

    Tu, cel care citești, pe cine ai chemat la Iisus? Pentru asta, tot Părintele Arsenie avertiza: „până nu te aduci pe tine, nu poți să aduci pe nimeni”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul, locul perfect al mediocrităţii în politică. N-am contat niciodată cu adevărat în guvernele ţării

    Rotativa guvernamentală dintre PSD şi PNL a dus la formarea unui nou Guvern, ai cărui prim-ministru şi miniştri au depus joi jurământul. Această rotativă a prim-miniştrilor este o premieră pentru politica românească de după 1990, în sensul că este pentru prima dată când două partide aflate la conducerea ţării au stabilit rocada premierilor încă de la începutul alianţei de guvernare. De fiecare dată când vine vorba despre schimbarea sau numirea unui nou Guvern, jocurile, interesele, scandalurile politice, contestările, nominalizările controversate fac deliciul românilor, care se miră de cât de prost a ajuns România şi de lipsa de perspectivă, dar mai ales de calitatea slabă sau jenantă a clasei politice româneşti. De multe ori, avem prea puţine speranţe că noul Guvern ne va face să trăim mai bine sau mai demn. Noi, sibienii, la fel ca şi ceilalţi concetăţeni din celelalte judeţe ale ţării, ne întrebăm ce politician sau tehnocrat local va face parte din noul Guvern, iar în cazul în care este nominalizat pentru o funcţie de ministru, deja începem să-l catalogăm în ministru bun sau rău, mai ales că îi ştim trecutul din oraş. Şi de data aceasta, curiozitatea maximă, pentru noi, locuitorii burgului, a fost dacă vreun lider al PSD Sibiu sau PNL Sibiu va face parte din Guvernul Ciolacu sau dacă preşedintele Iohannis îşi va impune un ministru în guvernul nou creat. Ce-i drept, în mandatele lui Klaus Iohannis de la Cotroceni am avut mai multe speranţe că politicienii sibieni se vor impune în guvernele ce au fost create şi că aceştia vor “dirija” legal fonduri către investiţiile de stat din judeţul Sibiu. Dar am rămas doar cu aşteptările…

    Sibiu 100% vă propune o analiză a premierilor, vicepremierilor sau miniştrilor care au sau au avut legătură cu judeţul Sibiu în cariera lor politică. Din capul locului trebuie să afirmăm că numărul acestora  a fost extrem de mic în comparaţie cu celelalte judeţe din ţară sau măcar din Transilvania. În sudul Ardealului, Clujul şi Braşovul au luat mai mereu faţa Sibiului în ceea ce priveşte numărul miniştrilor în guvernele post-decembriste. Sibiul a dat din când în când, la câte un deceniu distanţă, câte un premier de conjunctură, câte un vicepremier din postura de protejat al preşedintelui sau al liderului politic naţional sau, răzleţ, câte un ministru, de multe ori, din postura de rezervă, după ce cei nominalizaţi anterior n-au făcut faţă scandalurilor politice în care au fost implicaţi or erau în echipe de premieri care au făcut de-a lungul timpului câteva remanieri guvernamentale. Profilul ministrului sibian este următorul: la început, parvenit în filiala judeţeană a partidului, unii chiar trecând prin mai multe partide, apoi lider de partid, de unde a continuat apoi ca parlamentar mediocru, în sensul că reuşitele parlamentare şi discursurile din Parlament au fost aproape inexistente.

    Pe alocuri a mai contat relaţia bună sau de familie cu premierul prin cumetrii sau faptul că a fost paraşutat, la Sibiu, pe listele eligibile la Camera Deputaţilor sau Senat la alegerile parlamentare. Prea puţini sibieni cu carieră politică au ajuns miniştri pe cont propriu. De obiciei, liderul politic sibian nu face parte din elita politicii româneşti, fiind mai mereu de mâna a doua şi fără capacitatea de a se impune în faţa liderilor de partid. Dacă au mai existat momente în care un sibian a contat în politica românească, a fost din întâmplare sau s-a aflat la momentul potrivit în siajul unui preşedinte al ţării. Că Sibiul are lideri politici mediocri o ştim de câteva decenii, iar acest lucru nu a putut fi schimbat nici măcar de actualul preşedinte Klaus Iohannis, care ar trebui să fie principalul om politic al Sibiului de după Revoluţia din 1989, dacă ne gândim la funcţia pe care o deţine în statul român.

    Cu toate acestea, sibienii de rând şi chiar şi administraţiile locale din judeţ îşi fac treaba zi de zi destul de bine, în condiţiile în care judeţul Sibiu se află între primele 5-6 judeţe din ţară atunci când vine vorba despre contribuţia economică a fiecărui judeţ la bugetul naţional de stat. Sibiul este considerat unul dintre cele mai dezvolate judeţe din ţară din punct de vedere economic, însă din păcate, atunci când banii de la bugetul de stat trebuie să se întoarcă în judeţul Sibiu, sub forma de alocări de fonduri de la Guvern sau investiţii directe ale ministerelor în judeţ, ne situăm pe un „meritos” loc 38 din 42 de judeţe. Acesta este etalonul definitoriu pentru judeţul Sibiu în ceea ce priveşte valoarea politicienilor pe care îi trimitem în Parlamentul României. În loc să aducă bani în judeţul Sibiu de la bugetul de stat, deputaţii şi senatorii de Sibiu se scaldă în mediocritate, aproape mandat de mandat, în ultimii 30 de ani, şi apoi ne mai mirăm de ce Clujul, Braşovul sau Oradea, dacă ar fi să ne comparăm cu judeţele din Transilvania, încep să ne depăşească din punct de vedere economic, după ce în urmă cu un deceniu erau sub noi economic şi investiţional. În altă ordine de idei, nu ne putem lăuda cu mari realizări în politica românească nici din partea FDGR Sibiu şi UDMR Sibiu, care nu au putut impune niciun ministru, nereuşind să numească decât secretari de stat în ministere.   

    Doi premieri din Sibiu: Radu Vasile şi Gavril Dejeu

    După 1990, Sibiul a dat doi premieri României. Este vorba despre ţărăniştii Radu Vasile şi Gavril Dejeu. Să-i luăm pe rând. Fostul premier Radu Vasile s-a născut în 10 octombrie 1942, în Sibiu, şi a murit în 3 iulie 2013, la Bucureşti. A fost un om politic şi istoric român, prim ministru al României între 1998 şi 1999, propus de PNŢCD. Legăturile sale cu Sibiu se referă doar la actele de stare civilă şi la vizitarea oraşului nostru, atât ca prim-ministru, cât și ca lider al PNŢCD. Guvernul Radu Vasile a condus România în perioada 17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999. În funcţia de prim-ministru, a fost confruntat cu Mineriada din ianuarie 1999, soluţionată prin aşa-numita „Pace de la Cozia“. Acesta este născut în judeţul Sibiu, dar a fost în trecere prin oraş şi nu putem să-l „acuzăm” de prea mult patriotism local pentru Sibiu atunci când a alocat banii de la vistieria ţării. Întreaga viaţă şi-a trăit-o în Bucureşti.

    Al doilea prim-ministru dat de Sibiu în guvernele ţării este Gavril Dejeu. Deşi nu este născut în judeţul Sibiu, a trăit aproape toată viaţa în oraşul de pe malul Cibinului. Gavril Dejeu a fost prim-ministru interimar al României în perioada 30 martie-17 aprilie 1998. Acesta s-a născut în 11 septembrie 1932, la Poieni, judeţul Cluj (interbelic). Este avocat, deputat PNŢCD în mai multe legislaturi, ministru de Interne în perioada 1996-1999. Este fratele lui Alexandru Dejeu, unul din liderii rezistenţei anticomuniste din Munţii Apuseni. Dejeu a deţinut portofoliul Internelor în guvernele Victor Ciorbea şi Radu Vasile. A demisionat din funcţia de ministru de interne în seara zilei de 19 ianuarie 1999, când minerii, angajaţi în Mineriada din ianuarie 1999, au trecut de barajele constituite de forţelor de ordine în Defileul Jiului. În legislaturile 1992-1996 şi 1996-2000, Gavril Dejeu a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 33 Sibiu, pe listele Convenţiei Democrate Române.    

    Trei vicepremieri care au venit şi s-au dus: Seculici, Turcan şi Barna

    Primul vicepremier sibian din istoria Sibiului de după 1989 este Gheorghe Seculici. Legăturile fostului preşedinte Traian Băsescu cu Sibiul au fost doar în plan politic. Acesta l-a promovat în funcţiile administrative ale ţării pe vicepremierul Gheorghe Seculici, născut în satul Rod, din comuna sibiană Tilişca. Din păcate, a trecut în viaţa sa doar vremelnic prin Sibiu, stabilindu-se în Vestul ţării, la Arad. Gheorghe Seculici s-a născut în 19 aprilie 1953, în satul Rod, judeţul Sibiu. A fost viceprim-ministru, însărcinat cu coordonarea activităţilor din domeniul economic, în anul 2005, în cadrul Guvernului Tăriceanu. Seculici a fost socrul lui Gheorghe Falcă, fostul primar al Aradului şi actual europarlamentar. Familia Falcă, Gheorghe şi Ela, fiica lui Gheorghe Seculici, au fost cununaţi de Maria şi Traian Băsescu. Ulterior, cei doi au divorţat. În 2004, a fost ales preşedinte al Consiliului Judeţean Arad, funcţie la care a renunţat în 2005, pentru a putea fi numit ministru de stat pentru coordonarea activităţilor economice în guvernul Tăriceanu, funcţie pe care a ocupat-o între 20 martie 2005 şi 22 august 2005. Gheorghe Seculici a fost timp de 15 ani preşedintele organizaţiei judeţene a PD-L Arad, până la 1 iunie 2013. 

    Au urmat Raluca Turcan, PNL, şi Dan Barna, USR, fost contracandidat la preşedinţia României, în primul mandat de preşedinte al lui Klaus Iohannis. Cei doi au fost vicepremieri în Guvernul Câţu, sub umbrela preşedintelui Klaus Iohannis, în primul său mandat. A fost, probabil, cea mai bună perioadă politică pentru judeţul Sibiu în guvernele post decembriste, ca notorietate, însă din păcate rezultatele nu prea se văd pentru Sibiu şi dovada cea mai clară este situaţia clădirii vechiului Tribunal de pe B-dul Victoriei, proiect de reabilitare mult trâmbiţat de Dan Barna, dar pentru care nu a făcut nimic concret.

    Raluca Turcan, liderul celei mai puternice organizaţii a PNL din ţară, după scorul de la ultimele alegeri parlamenatre, a fost numită, joi, ministrul Culturii în Cabinetul Marcel Ciolacu. Categoric, este un mare avantaj pentru Sibiu şi abia aşteptăm să vedem cum Guvernul Ciolacu, prin ministrul Turcan, va spriji proiectele şi dezvoltarea infrastructurii culturale ale Sibiului. Raluca Turcan, preşedintele PNL Sibiu, se află la cel de-al doilea post de ministru, după cel de la Muncă. 

    Din postura de vicepremier, Raluca Turcan a prins pandemia de coronavirus, cea mai amplă criză a României de după al Doilea Război Mondial. Raluca Turcan a ajuns acum aproape 20 de ani în Sibiu, cu sprijinul fostului premier Theodor Stolojan. A urcat politic, iar după câteva mandate de deputat a ajuns şi în postura de ministru. Din 14 noiembrie 2019 până în 23 decembrie 2020, Raluca Turcan, născută la Botoşani, a fost vicepremier al ambelor guverne, conduse de Ludovic Orban și Florin Cîțu. A fost, de asemenea, ministrul Muncii și protecției sociale în perioada 23 decembrie 2020 – 25 noiembrie 2021 în guvernul Florin Cîțu.

    La rândul său, Dan Barna putea juca un rol decisiv pentru Sibiu din postura de vicepremier, însă judeţul Sibiu nu s-a ales cu aproape nimic. Influenţa sa în Guvern nu a adus nimic bun judeţului Sibiu, decât doar un boom de imagine pentru acesta, chiar dacă România era în plină criză de coronavirus. Vorbe, fără fapte. Sibianul Ilie Dan Barna a fost vicepremier în Guvernul Florin Cîțu din 23 decembrie 2020 până în 7 septembrie 2021.

    Lista scurtă a miniştrilor sibieni sau a celor care au profitat de pe urmele sibienilor: Pantiş, Ariton, Trif, Costache şi Igaş

    Pe lângă miniştrii Dejeu şi Turcan, după 1990, Sibiul a mai dat cinci miniştri în guvernele ţării. Ce-i drept, foarte puţini, după aşteptările locuitorilor din Sibiu. Dacă ar fi să ne luăm după declaraţiile politicienilor sibieni, judeţul nostru contează foarte mult în politica românească, pentru a-şi justifica interesele, însă din păcate, guvernele pun Sibiul în coada listei de priorităţi.

    Sorin Pantiş, paraşutat de la Bucureşti de PNL, pentru a primi un loc eligibil pe listele pentru Parlamentul României, este unul dinspre transplantele controversate ale politicii sibiene. Acesta a ajuns deputat de Sibiu al PNL şi apoi ministru. Între 1996 și 1998 a deținut funcția de ministru al Comunicațiilor, în guvernele Victor Ciorbea şi Radu Vasile. Apoi au apărut problemele cu justiţia românească, fiind foarte aproape de a fi condamnat.

    PSD Sibiu nu a reuşit sub aripa protectoare a lui Ioan Cindrea să dea niciun ministru timp de 20 de ani; nici măcar acesta nu  a reuşit să ocupe o funcţie mai înaltă decât cea de secretar de stat în Ministerul Muncii. Imediat după debarcarea lui Ioan Cindrea, Bogdan Trif a ajuns ministrul Turismului, în perioada 29 ianuarie 2018 – 4 noiembrie 2019, în guvernul condus de Viorica Dăncilă, sub oblăduirea lui Liviu Dragnea. Trif conduce acum PSD Sibiu, însă nu a reuşit să promoveze niciun ministru din judeţ în Cabinetul Ciolacu. Trif este singurul ministru de stânga dat de Sibiu de la Revoluţie încoace.

    Ion Ariton, fostul preşedinte al PNL Sibiu şi fost senator de Sibiu în două mandate, este un alt sibian care ştie cum este să fii ministru într-un cabinet. A făcut parte din era Traian Băsescu. A fost ministru al Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri din 3 septembrie 2010 și până în 9 februarie 2012, într-unul dintre guvernele conduse de Emil Boc. Nici el nu a fost scutit de probleme cu justiţia românească.

    Victor Costache, un apropiat al Ralucăi Turcan într-o perioadă, a fost ministrul Sănătăţii. Victor Sebastian Costache, născut la Iași, dar stabilit pentru o perioadă la Sibiu, unde a activat ca medic la un cunoscut spital sibian, este un chirurg român și fost ministru al Sănătății în Guvernul Ludovic Orban. A lucrat în spitale din Marea Britanie, Danemarca, Germania, Canada și Statele Unite. A fost ministru al Sănătății începând cu 4 noiembrie 2019. În data de 26 martie 2020 a demisionat, după câteva proiecte, cel puţin, discutabile. 

    Un alt ministru sibian în acte, dar în fapt fără nicio legătură cu judeţul Sibiu în întreaga sa carieră politică, este Traian Igaş. Acesta s-a născut în 29 septembrie 1968, în comuna Cristian din judeţul Sibiu. Tatăl său lucra în acel moment în judeţul Sibiu, însă nu a rămas prea mult pe meleaguri sibiene. Ulterior, familia sa s-a stabilit în judeţul Arad. Traian Sebastian Igaş este un politician român, fost ministru al Administrației și Internelor din 27 septembrie 2010 din partea PDL în Cabinetul Boc 2. Şi-a încheiat mandatul în 9 februarie 2012, odată cu Ion Ariton, ambii fiind colegi în Guvern.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Nou terminal al aeroportului sibian construit în proporţie de 40 %

    Investiţia de modernizare şi extindere a Aeroportului Internaţional Sibiu este realizată în proporţie de 40 %, potrivit reprezentanţilor constructorului şi ai Consililui Judeţean Sibiu.

    Investiția derulată de Consiliul Judeţean se ridică la 271 milioane de lei fără TVA. Va fi extins terminalul de pasageri, dar și modernizată infrastructura de securitate a Aeroportului Internațional Sibiu.

    Terminalul va fi extins la 22.400 mp şi va putea asigura un flux de până la 2,5 milioane pasageri/an. Viitoarele dotări ale sistemelor de securitate vor asigura o scădere a timpilor de așteptare pe liniile de control și vor crește nivelul de siguranță pentru pasageri și personalul aeroportuar. Investiţia va fi realizată de societatea sibiană Con-A. Cea mai mare parte a finanțării este asigurată din fonduri europene nerambursabile, în proporţie de 75 %, restul banilor venind atât de la Bugetul de stat, cât și de la Consiliul Județean Sibiu și Aeroportul Internațional Sibiu.

    Extinderea şi modernizarea aeroportului este una dintre cele mai mari investiţii derulate după 1990 de Consiliul Judeţean. Investiția prevede, pe lângă extinderea terminalului de pasageri, crearea a 10 ghișee cu operator și 7 automate pentru check-in, dublarea filtrelor de securitate de la 3 la 6, creșterea numărului porților de îmbarcare de la 5 la 7, cât și instalarea unor sisteme de securitate ce vor ușura controlul pasagerilor în privința dispozitivelor electronice și obiectelor de vestimentație.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    CON-A va construi Noul Spital Județean

    Compania sibiană CON-A Operations a câștigat licitația pentru Noul Spital Județean. Cu o valoare licitată de 2.105.751.203,36 lei, fără TVA (aproximativ 428 milioane Euro), asocierea de firme condusă de CON-A Operations a câștigat licitația pentru atribuirea contractului de construire și echipare medicală a Noului Spital Județean de Urgență Sibiu, rezultatul procedurii fiind validat de reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice.

    Valoarea estimată a contractului scos la licitație pe data de 20 noiembrie 2022 de către Consiliul Județean Sibiu a fost de 2.222.428.800,82 lei lei, fără TVA (aprox. 451,7 milioane Euro), fiind înregistrate oferte depuse de către două asocieri de companii, conduse de CON-A Operations, respectiv Özaltin Insaat Ticaret Ve Sanayi AS din Turcia.

    Rezultatul licitației poate fi contestat în termen de 10 zile de la data comunicării rezultatelor prin intermediul Sistemului Electronic de Achiziții Publice.

    Comisia a fost formată atât din angajați ai Consiliului Județean Sibiu, Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cât și ai consultantului, ACC Infrastructure SRL, fiecare documentație însumând aproximativ 30.000 de pagini.

    Spitalul ar trebui să fie gata în aproape 3 ani

    „Noul Spital Județean de Urgență Sibiu este cea mai dorită investiție a sibienilor, lucru confirmat atât de un sondaj al Băncii Mondiale, cât și de starea generală a infrastructurii spitalicești pe care o administrăm. Deși reabilităm, modernizăm și dotăm în permanență actualele clădiri, majoritatea construite pe vremea Imperiului Austro-Ungar, județul Sibiu are nevoie de un spital nou, proiectat conform nevoilor actuale ale pacienților și ale medicilor. Lucrurile s-au legat și, după ce zilele trecute Guvernul a emis actul normativ ce ne permite să solicităm finanțare nerambursabilă la valoarea integrală a investiției, iată că astăzi suntem în fericita postură de a anunța că o firmă sibiană a câștigat licitația Noului Spital”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    Potrivit prevederilor din Caietul de sarcini, CON-A Operations va trebui să execute lucrările de construire a celor 4 corpuri de clădire ale Noului Spital, fiecare având 5 etaje și însumând 805 paturi destinate spitalizării continue pentru adulți și copii și 90 de paturi spitalizării de zi. La finalul acestora, va urma achiziționarea, instalarea și punerea în funcțiune a întregii aparaturi medicale.

    Proiectul este complex din punct de vedere al tehnologiilor medicale utilizate, are eficiență energetică ridicată și o infrastructură funcțională digitalizată.

    Suprafața desfășurată a construcției este de 120.570 metri pătrați, termenul de execuție, predare și recepție fiind de 35 de luni de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor.

    CON-A, un portofoliu încurajator

    Potrivit documentelor depuse, la asocierea condusă de CON-A Operations au aderat alte 62 de firme în calitate de ofertanți sau subcontractori. Între acestea se află și firmele sibiene CON-A, CON-A Productions, CON-A Mep, Condesign, Gama IT, Sobis și Electro-Con Impex.

    În portofoliul Grupului CON-A se află obiective de referință din domeniul medical (Spitalul Orășenesc „Sf. Spiridon” Mioveni, extinderea Spitalului Județean Alba-Iulia, Centrul Medical Ares Cluj-Napoca, Centrul de cercetare și producție soluții perfuzabile B. Braun din Sânandrei, Timiș) infrastructurii sportive (stadioanele din Sibiu, Craiova și Târgu Jiu, Cluj Arena și Sala Polivalentă din Cluj), business (Centrul de Afaceri Sibiu), turism (Hotel Ramada Sibiu), industrie (fabrici de componente în Sebeș, Jucu și Blaj) și comerț (Centrul Comercial Cora Constanța).

    De asemenea, CON-A Operations este liderul asocierii de firme care în prezent modernizează și extinde terminalul Aeroportului Internațional Sibiu, investiție a cărei valoare actualizată este de aproximativ 55,3 milioane Euro (fără TVA), cu termen de finalizare 29 decembrie 2023.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Primăria Sibiu este campioană în mediul virtual. Dar codașă la interacțiunea reală cu sibienii

    În faţă e vopsit gardul, iar în spate… celebrul elefant din încăpere, o expresie des uzitată şi la modă. Privită din afară, de la nivel naţional, în mediul on-line, activitatea Primăriei pare aproape impecabilă şi curată ca lacrima, precum şi exemplu de dat în ţară pentru bună practică şi transparenţă. Însă noi, sibienii, ştim cât de greu relaţionăm cu Primăria Sibiu atunci când vine vorba despre comunicarea cu funcţionarii municipalităţii, mai ales fizic. Lucrurile merg mai bine în online decât atunci când eşti nevoit să te deplasezi la sediul din Piaţa Mare.

    Credem că funcţionarii Primăriei Sibiu sunt cei mai fericiţi şi mulţumiţi de cariera în administraţie, dacă n-ar exista sesizările şi plângerile sibienilor pe tot felul de probleme. Dacă ar putea, funcţionarii Primăriei Sibiu ar lua şi exemplul lui Klaus Iohannis şi Astrid Fodor, în ceea ce priveşte lipsa cu desăvârşire a audienţelor acordate sibienilor. Mai nou, după pandemia de coronavirus, când primăria a investit masiv în digitalizare, pentru a fi în trend cu vremurile pe care le trăim şi pentru a nu fi criticată că pierdem timp şi bani din cauza birocraţiei excesive, interfaţa cu sibienii a trecut în proporţie covârșitoare din sfera fizică în sfera on line. Totodată, site-ul primăriei, sibiu.ro, a devenit, în opinia lor, calea perfectă pentru a comunica cu sibienii şi a le rezolva problemele. Aproape că, dacă s-ar putea, nici nu ar mai vrea să te vadă la faţă la ghişeele primăriei şi instituţiilor din subordine, iar prima indicaţie a lor dacă ai curajul de a te prezenta fizic la primărie şi să ceri explicaţii este că ”găsiţi totul pe site-ul primăriei”. În loc să te lămurească pe loc, ei te trimit la site. Ce-i drept, poate IT-iştii primăriei sunt printre cei mai buni din ţară, pentru că într-adevăr site-ul este funcţional, bine organizat, deși perfectibil încă. Oricum, site-ul  îi spoieşte pe funcţionarii primăriei şi pe primarul Astrid Fodor mai bine decât în realitate.  E bine că se fac paşi importanţi în comunicarea online cu sibienii, însă în ceea ce privește respectul față de cetățeni, funcţionarii municipalităţii ar putea să arate mai multă disponibilitate atunci când sibienii trec pasul primăriei. În spatele calculatorului te poţi ascunde, însă percepţia în comunitate poate fi cu totul alta, iar municipalitatea ar trebui să conştientizeze acest lucru.                

    „Oglindă oglinjoară, care e cea mai transparentă primărie din țară?”

    Funky Citizens a lansat o cercetare ce evaluează măsura în care primăriile unor orașe din România reușesc să respecte atât criterii minime de transparență stabilite de lege, cât și unele standarde mai înalte stabilite prin bune practici sau criterii de nivel internațional. Indicele Transparenței Locale 2023 este o analiză inedită care măsoară gradul în care primăriile respectă obligațiile legale ce țin de transparență, un studiu comparativ, independent și care va deveni un instrument regulat de măsurare a transparenței localităților. Cercetarea pornește de la premisa că transparența presupune atât publicarea de informații, cât și posibilități pentru participarea cetățenilor sau un cadru în care aleșii locali sau alte instituții cu rol de supervizare să își poată face treaba. Funky Citizens este un ONG românesc aflat la intersecția dintre buna guvernare și cetățenia activă care, începând cu 2012, s-a concentrat pe diverse acțiuni și inițiative pentru a ajuta democrația românească să funcționeze mai bine.

    Sibiu100% vă prezintă rezultatele cercetării pentru Primăria Sibiu. Dacă lucrurile bune sunt evidente şi de necontestat, noi vă propunem o analiză asupra lucrurile mai puţin bune şi chiar cele criticabile, pe care Primăria Sibiu ar trebui să le îndrepte pe viitor şi care ar trebui să ducă la o comunicare şi mai bună cu sibienii, mai ales în plan fizic, în condiţile în care nu toţi sibieni sunt aşi la folosirea laptop-ului. Trebuie să spunem că Primăria Municipiului Sibiu ocupă locul 4 în acest top naţional al transparenţei realizat de ONG-ul Funky Citizens. Nivelul de transparenţă a fost stabilit în urma evaluării site-urilor de primării, în cazul Primăriei Municipiului Sibiu – sibiu.ro, dar şi după răspunsurile primite de ONG la chestionarele trimise. Am plecat de la concluziile raportului Funkz Citizens, care spune că: “Primăria Municipiului Sibiu înregistrează punctaje crescute în comparație cu celelalte UAT-uri analizate în cadrul cercetării, cu câteva puncte slabe ce țin de răspunsurile la cererile formulate, în cadrul cărora nu am primit până în momentul prezent indicații clare asupra locației de pe site în care putem găsi informațiile. Referitor la capitole, subiectul întreprinderilor municipale nu este abordat din cauza absenței informațiilor pe site sau prin intermediul cererilor trimise. Un alt capitol ce înregistrează punctaje scăzute este asistența financiară a ONG-urilor, unde nu am găsit detalii concrete”.   

    Să le luăm la rând. Locul 4 în ţară, cu scorul obţinut de 5.72

    Principala critică o vizează pe primarul Astrid Fodor, care nu oferă informaţii despre planul de muncă zilnic sau săptămânal din primărie. Este foarte greu să afli dacă Astrid Fodor este în primărie sau nu, aceasta preluând o meteahnă mai veche a fostului primar Klaus Iohannis de a nu da ochii cu sibienii. La fel ca şi Iohannis, Fodor acordă cu rare excepții audienţe fizice sibienilor, aruncând întreaga responsabilitate asupra aparatului adminstrativ din subordine sau pe Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni.

    Vedeta studiului, Urbanismul!

    În altă ordine de idei, activitatea primăriei şi politica de urbanism şi construcţii au obţinut cel mai bun scor din partea Funky Citizens – 9/10, analizându-se site-ul sibiu.ro Însă ştim, noi cei din mass-media locală, că tocmai aceste servicii scârţie cel mai tare. Dacă Primăria Sibiu trimite regulat comunicate de presă privind activitatea Primăriei (şi este foarte bine aceasta), nu acelaşi lucru se poate spune când vine vorba de a răspunde mass-media locale când solicită punctual informaţii. Ce-i drept, multe dintre solicitări nu sunt pe placul primăriei şi atunci preferă să le îngroape în mailul serviciului Comunicare.

    Totodată, toţi ştim ce probleme mari sunt cu obţinerea avizelor şi certificatelor de urbansim de la Primărie, adică în serviciul unde activează arhitectul şef al instituţiei. De câţiva ani, funcţionarii de aici au plecat nemulţumiţi de atmosfera creată în acest serviciu, iar la concursurile organizate în mod repetat de primărie nu se prezintă aproape nimeni, pentru că s-a dus faima unui serviciu prost gestionat de arhitectul şef. Cu toate că primarul Astrid Fodor ştie exact situaţia, nu face nimic pentru a pune lururile în ordinea firească. La polul opus, printre cele mai slab cotate activităţi ale primăriei se regăsesc cele legate de transparenţa procesului bugetar, contractele publice de achiziţii făcute de municipalitate, dar şi cele referitoare la companii/ întreprinderi/ regii/ asociații municipale, care nu sunt mediatizate la fel de bine pe sibiu.ro. Informaţiile despre acest ultim aspect sunt puţin nedrept abordate din partea Funky Citizens, în condiţiile în care instituţiile din sbordinea primăriei Sibiu au propriile site-uri, iar informaţiile sunt actualizate în timp real, iar evenimentele destul de mediatizate în plan local.

    Dar scorul cel mic primit de municipalitatea sibiană din partea celor care au făcut cercetarea, adică 0 din 10, este obţinut la capitolul finanţarea ONG-urilor şi lipsa evaluării proiectelor din punct de vedere al transparenţei. Nu e de mirare că mai tot timpul au existat suspiciuni legate de finanţarea proiectelor de pe agendele locale de finanţare, fie culturale, fie sportive sau comunitare, în condiţiile în care mai mereu instituţiile oraşului au fost favorizate în dauna ONG-urilor sau asociaţiilor private. În rest, celelalte capitole se află la un nivel mediu de transparenţă.

    FunkyCitizens a analizat 12 criterii privind stabilirea transparenţei, iar Sibiu 100% vă prezintă scorurile obţinute de Primăria Sibiu pe fiecare capitol. În final, în topul realizat de cercetare, Sibiul ocupă locul 4 la nivel naţional, cu un scor de 5.72. Acest lucru arată că Primăria Sibiu mai are lucruri mari de îmbunătăţit în ceea ce priveşte transparenţa administrativă, sub toate aspectele, chiar dacă ocupă un loc fruntaş.

    Iată mai jos scorurile obţinute de Primăria Sibiu şi punctele slabe, adică întrebările la care municipalitatea nu a răspuns celor care s-au ocupat de cercetare sau cei care au făcut analiza nu au găsit pe site-ul sibiu.ro răspunsurile la problemele de transparenţă căutate, unde primăria Sibiu a primit scorul de 0 puncte. Aceasta este lista de întrebări analizate la primăria Sibiu, în care stă rău la transparenţă.            

    Punctaje detaliate. Foto: Funky Citizens

    Informații despre activitatea primăriei. Scor: 9 / 10
    Informații despre planul de lucru zilnic / săptămânal al primarului și organelor executive ale consiliului sunt publicate în detaliu pe site-ul oficial?

    Acces la informații și participare publică. Scor: 6 / 10

    Cât de des este accesat website-ul (număr de utilizatori lunari raportat la total populație adultă)?

    Există secțiune pentru comentarii / input în proiectele de hotărâri de consiliu?

    Agenda ședințelor de Consiliu local alături de lista completă a proiectelor este disponibilă pe site în timp rezonabil?

    Există disponibile ușor date privind notificarea adunărilor publice? Cât de simplă este exercitarea acestui drept?

    Există publicată o listă a datelor deschise disponibile?

    Sunt rezultatele publicate în urma evenimentului public privind includerea sau excluderea propunerilor pentru și comentarii cu privire la, proiecte de acte normative?

    Proces bugetar. Scor: 5 / 10

    PBS publicat înainte de octombrie cu oportunități de participare

    Programul de investiții publice al unității / subdiviziunii administrativ-teritoriale în maximum 5 zile lucrătoare de la aprobare.
    Mecanisme de feedback permanente pe buget?

    Citizens budget disponibil?

    Sunt implementate proiectele selectate prin bugetare participativă?

    Proiect de buget publicat în termenul legal

    Bugetare participativă disponibilă?

    Contracte publice. Scor: 4 / 10

    Folosește municipalitatea un anumit serviciu public sau o resursă web oficială alternativă pentru achiziții?

    Există un regulament sau alt document de reglementare privind achiziții sub pragul pentru toate organele executive ale departamentelor și întreprinderile, instituțiile și organizațiile municipale subordonate?

    Sunt anunțuri privind achiziționarea de bunuri, lucrări și servicii pentru fondurile de împrumuturi sau granturi oferite?

    Sunt publicate contractele publice pe site?

    Au fost publicate informații despre desfășurarea consultărilor preliminare ale pieței pentru ultimul an pe site-ul oficial?

    Este folosit un sistem de open contracting?

    Asistență financiară pentru indivizi și organizații. Scor: 0 / 10

    Sunt organizate competiții de proiecte pentru ONG-uri / granturi nerambursabile?

    Există reguli privind potențiale conflicte de interese / incompatibilități în acordarea acestor contracte (risc de a da nepotului)?

    Sunt documente disponibile privind acordarea de finanțare a organizațiilor societăților civile, fondurilor caritabile, asociațiilor de coproprietari de locuințe și asociațiilor locale de cetățeni pe site-ul oficial? Există informații despre beneficiari?

    Există informații disponibile pe site-ul oficial legate de decizia de refuz al finanțării?

    Sunt publicate evaluările proiectelor depuse?

    Nivelul de detaliu al alocărilor financiare (beneficiar, sumă, descriere proiect)

    Companii/ întreprinderi/ regii/ asociații municipale. Scor: 3 / 10

    Rapoartele financiare ale întreprinderilor/ regiilor/ asociațiilor municipale în care 50% sau mai mult este deținută de comunitatea teritorială și din subordinea consiliului orașului publică: а) un raport privind situația financiară (bilanţ b) un raport privind rezultatele financiare (venitul total c) un raport privind fluxul de numerar; d) un raport privind utilizarea fondurilor în capitalul autorizat al întreprinderii?

    Site-urile web ale autorităților locale de autoguvernare/ asociații sau site-urile web ale întreprinderilor municipale conțin CV-uri ale șefilor de CA și membrilor acestora?

    Membrii consiliului local și reprezentanții cetățenilor/ părinților/ elevilor etc sunt membri ai consiliilor de supraveghere ale întreprinderilor și companiilor în care 50% sau mai mult este deținută de comunitate?

    Se publică informații cu privire la salarizarea conducătorilor și a membrilor consiliilor de supraveghere ai întreprinderilor municipale și companiilor cu peste 50% din capitalul propriu deținute de comunitatea teritorială, și anume structura, principiile de calcul și cuantumul retribuției administrației (executivul)?

    Sunt publicate rapoartele anuale ale conducătorului și ale consiliului de supraveghere ale întreprinderilor municipale și ale companiilor cu peste 50% din participațiile comunitare?

    A fost efectuat auditul extern independent al ÎM (sau companiilor în care participația deținută de comunitate depășește 50%)?

    Sunt definiți KPI-urile pentru întreprinderile municipale sau companiile (inclusiv cele non-profit) în care participația deținută de comunitate depășește 50%?

    Sunt publicate informații cu privire la valoarea și calculul prețurilor pentru bunuri, lucrări sau servicii ale întreprinderilor municipale sau ale companiilor cu peste 50% din acțiunile comunitare

    Proprietate publică a municipalității. Scor: 8 / 10

    Există o listă a tuturor proprietăților deținute de municipalitate (fie în proprietate publică, privată, co-proprietate)?

    Resurse umane și politica de personal. Scor: 7 / 10

    Biografia sau CV-ul primarului, viceprimarilor sunt publice?

    Biografia sau CV-ul directorilor și conducătorilor de instituții executive sunt publice?

    Politica anticorupție, etică și integritate profesională. Scor: 8 / 10

    Există un instrument specific care poate fi folosit pentru raportarea unui comportament neetic, discriminare sau conflicte de interese ale funcționarilor, consilierilor sau altor angajați din primărie și instituții subordonate, coordonate?

    Există vreun ghid / politică / regulament privind gestionarea conflictului de interese?

    Climat investițional și dezvoltare economică. Scor: 5 / 10

    Există o secțiune separată pe site (sau un site special desemnat) în română și în engleză pentru potențiali investitori?

    Comisii de dialog social organizate?

    Sunt publicate informații cu privire la evaluarea ratingului de credit al orașului?

    A aprobat consiliul local un program de sprijin și dezvoltare a antreprenoriatului și este finanțat?

    Transparența procedurilor și numărul de zile necesare pentru a opera în municipalitate

    Servicii sociale, educație, locuire. Scor: 4 / 10

    Informațiile despre facilitățile rezidențiale aflate în proprietatea municipalității sunt disponibile fie pe un site oficial, fie pe un site alternativ și sunt aceste informații actualizate cel puțin o dată la șase luni? Și anume: a) numărul de unități rezidențiale închiriate, b) numărul de unități rezidențiale disponibile; c) numărul de camere în cămine/ locuințe sociale.

    Sunt anunţuri despre viitoarele şedinţe ale comisiilor publice care iau astfel de decizii de alocare?

    Este o formă de distribuire deschisă a locurilor (cum ar fi o listă de așteptare deschisă, înregistrare, loterie, randomizare etc.) ca metodă principală de distribuire a copiilor în instituțiile preșcolare?

    Site-ul oficial al primăriei sau un site specializat conține o opțiune de înscriere online la unitățile de învățământ municipale?

    Site-ul oficial sau un site specializat conține opțiunea de a depune o cerere online pentru a primi un loc într-o instituție municipală și un serviciu de asistență socială și pentru a urmări stadiul cererii?

    Există un sistem de înregistrare electronică a cererilor de locuințe și o listă de așteptare online?

    Au fost publicate documentele de raportare financiară ale instituțiilor de învățământ (liceale, preșcolare) pe ultimul an: a) fișa de cost; b) raport financiar; c) sponsorizări și donații (dacă există d) fonduri din alte surse, în special fonduri de grant (dacă există).

    Politica de urbanism și construcții. Scor: 9 / 10

    Este publicată pe site-ul oficial o listă exhaustivă a documentelor care trebuie depuse pentru cumpărarea sau închirierea terenurilor sau privatizarea terenurilor care sunt deja utilizate?

    Detaliile proiectului

    Prima ediție este o cercetare pilot care cuprinde două componente:  

    ➔ O analiză calitativă în detaliu pentru 50 de localități;

    ➔ O analiză cantitativă simplificată a 3.187 de unități administrativ-teritoriale (UAT-uri) din România, bazată pe chestionare transmise în baza Legii 544/2001. „Prima ediție a cercetării scoate în evidență o realitate în care obligațiile legale de transparentizare a procesului decizional devin opționale pentru decidenți, în special atunci când nu există presiune publică. Atunci când aceste obligații sunt respectate, absența unui format deschis al informațiilor devine un obstacol semnificativ pentru cetățeni în monitorizarea activităților primăriei.

    Într-un scenariu în care cetățenii nu au acces la informații despre schimbările din comunitatea lor și sunt excluși de la procesul de cheltuire a banilor publici, stabilirea unei relații cu cetățenii nu poate fi numită o prioritate pentru decidenți. Pe baza datelor și lacunelor identificate, dorința de transparență stimulează participarea publică și implicarea comunității în procesul decizional, două aspecte esențiale pentru cetățenia activă într-o democrație.”, spune Ana Mocanu, coordonatoarea proiectului „Indicele Transparenței Locale 2023” din partea asociației Funky Citizens. Indicele Transparenței Locale 2023 arată că transparența administrației locale are deficiențe structurale semnificative, punând astfel sub semnul întrebării utilizarea fondurilor publice sau alte decizii de guvernare locală din cauza opacității care poate ascunde interese particulare în locul interesului public.  

    Din cele 50 de localități analizate în detaliu, doar zece au suficiente sisteme de asigurare a transparenței și toate aceste localități sunt municipii mari sau Sectoare ale Bucureștiului. În rest, niciun oraș mic sau comună nu au reușit să obțină un scor peste 5/10, ceea ce ridică serioase dubii cu privire la implementarea unui standard minimal de transparență la nivel național, dar și privind înțelegerea rolului pe care publicarea unor date esențiale îl are, inclusiv în dezvoltarea economică și bunăstarea unei comunități. În schimb, există câteva domenii în care multe localități reușesc să performeze mai bine. Bugetul local și posibilitatea de trimite o solicitare în baza Legii 544/2001 apar pe site-urile a 44 din cele 50 de localități analizate în profunzime. Similar, 39 din 50 de localități oferă posibilitatea de plată a taxelor online. Peste 30 de localități au publicate informații privind execuțiile bugetare, hotărârile de consiliu local, date privind Legea 544/2001, politica de salarizare, instituțiile din subordine, dar și strategia de dezvoltare sau PUZ-ul.

    Echipa Funky Citizens își propune să extindă Indicele Transparenței Locale astfel încât să acopere, în timp, toate unitățile administrativ-teritoriale din România. Analiza este disponibilă aici. Puteți găsi informații specifice despre oraşe și regiuni de interes în analiză.

    „Republica Funky” este o rețea care se întemeiază pe dezideratul comun al membrilor săi: o Românie modernă, europeană, bine guvernată, populată de cât mai mulți cetățeni implicați. Rațiunea de a fi a rețelei este de a încuraja, consolida și desăvârși eforturi locale și naționale de participare publică. Membrii proiectului își doresc o calitate mai bună a vieții care înseamnă, în primul rând, servicii publice eficiente, livrate cu predictibilitate, pornind de la dialog între autorități, cetățeni și experți în politici publice.

    Proiectul „Republica Funky” este derulat de Funky Citizens în parteneriat cu Bjerkaker Learning Lab și Rise Project România și beneficiază de o finanțare în valoare de 246.000 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestei analize nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

    Studiul integral poate fi consultat aici: Indicele Transparenței (funky.ong)

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    INTERVIU. IFM a deschis a doua fabrică, certificată DGNB, la Sibiu

    Interviu în exclusivitate cu domnul Martin Buck, președintele Consiliului de administrație al grupului ifm, aflat în vizită la Sibiu cu ocazia deschiderii celei de-a doua fabrici ifm

    Felicitări pentru noua fabrică! Aș dori să vă întreb dacă fost o decizie bună să deschideți o fabrică în Sibiu, România, privind în urmă?

    M.B. Uitându-mă în urmă, sunt tare fericit cu decizia luată. În faza inițială a fost gândită să rămână doar producția, dar am descoperit că există o infrastructură foarte bună, oameni foarte pricepuți, deci ne-am decis rapid să adăugăm ramura de dezvoltare și acum planul nostru nu este doar de a crește producția ci și pentru a dezvolta produse inovative pentru piața mondială din Sibiu. Avem spațiu pentru a crește aici și vom crește, deci suntem fericiți cu decizia de a veni în Sibiu.

    Cea de-a doua fabrică din Sibiu este specială pentru că ați obținut medalia de aur, oferită de DGNB (Deutsche Gesellschaft für Nachhaltiges și înseamnă certificarea germană pentru clădiri sustenabile), practic un certificat verde pentru sustenabilitate. Ce înseamnă asta pentru România sau pentru grupul dumneavoastră, pentru grupul IFM, pe lângă costuri de construcție mai mari?


    M.B. Această fabrică este mai scumpă decât una normală dar cred că este responsabilitatea noastă să ne gândim la sustenabilitate așadar am decis sa aplicăm pentru acest standard de certificare și suntem tare mândri. Deci este prima fabrică din Europa care are medalia de aur și aceasta înseamnă ca avem foarte multe panouri fotovoltaice instalate pe acoperiș, dar nu doar acestea, și materialele din care este construită fabrica sunt certificate ca fiind sustenabile, pe întreg lanțul de distribuție. Pentru noi este o chestiune de responsabilitate și nu ne vom opri aici, doar la fabrica din România, ci oriunde vom construi aceste fabrici în lume vom păstra aceleași standarde.


    Care sunt caracteristile unice pentru România compartiv cu fabricile din lumea întreagă ale grupului IFM?

    M.B.Cred că în toate fabricile avem “sânge portocaliu” , dar ce este cel mai special aici în România este ifmily, cred că este afișat peste tot, și când vii aici te simți ca într-o mare familie românească și îmi place asta.


    Cât de des veniți în Sibiu și ce vă place aici?


    M.B. Eu vin de obicei de 2 sau 3 ori pe an, pentru ședințe și îmi place foarte mult pesiajul pe care îl văd încă din avion, cu foarte mult verde, munți frumoși și îmi place și orașul Sibiu.

    Interviu exclusiv, în limba engleză, cu domnul Martin Buck, președintele consiliului de administrație al IFM Grup.

    Investiţie majoră la Sibiu privind distribuţia energiei electrice

    Două contracte au fost semnate pentru realizarea şi modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, beneficiarul fiind Distribuţie Energie Electrică România, a anunţat, marţi, ministrul Energiei, Virgil Popescu.

    Unul dintre cele două proiecte vizează municipiul Sibiu. „Astăzi am semnat două contracte pentru realizarea şi modernizarea reţelelor de distribuţie energie electrică, beneficiarul fiind Distribuţie Energie Electrică România SA”, a scris ministrul, pe pagina sa de Facebook.

    Proiectul referitor la Sbiu este „Staţia de transformare 110/20kv Sibiu Vest, municipiul Sibiu”. Valoarea totală a proiectului este de 70,301 milioane lei inclusiv TVA, iar data limită prevăzută pentru finalizarea investiţiei este 30 iunie 2025. Totodată, valoarea maximă asigurată din Fondul pentru modernizare este de 45,168 milioane lei, reprezentând 80% din cheltuielile eligibile ale proiectului.

    Atenție sporită pentru Zona Industrială Sibiu Vest

    Conform sursei citate, prin implementarea proiectului „Staţia de transformare 110/20kV Sibiu Vest, municipiul Sibiu” vor fi realizate investiţii în infrastructura energetică pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă, securitate şi continuitate a serviciilor de distribuţie energie electrică. Obiectivele proiectului, corelate cu cele ale Fondului pentru Modernizare, sunt: asigurarea siguranţei în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor existenţi Zona Industrială Sibiu Vest, asigurarea posibilităţii de racordare a viitorilor consumatori din Zona Industrială Sibiu Vest prin extinderea reţelei de distribuţie a energiei electrice, precum şi extinderea reţelei de 110 kV cu LES 2×1,8 km, potrivit Agerpres.ro. Printre obiective se mai numără: extinderea reţelei de 20 kV cu LES m.t. cu 3,79 km, Realizare Staţie de transformare 110/20kV, precum şi digitalizarea reţelelor de distribuţie, automatizarea circuitelor de protecţii, comandă, telecomunicaţii necesare funcţionării staţiei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Grădinița Mălâncrav, Locul I la Concursul ”Deșeurile pot fi și artă”

    Grupa combinată, secția germană, a Grădiniței Mălâncrav (jud. Sibiu), aparținătoare Școlii Gimnaziale Laslea, e marea câștigătoare a Concursului ”Deșeurile pot fi și artă”.

    Peste 218 de exponate din deșeuri, confecționate de elevi și studenți din 56 de instituții de învățământ din 22 de județe au participat la cea de a XI-a ediție a concursului ”Deșeurile pot fi și artă”, organizat de Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului, din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.

    Concursul s-a desfășurat on-line în data de 1 iunie 2023, fiind înscriși participanți din județele: Brașov, Bistrița Năsăud, Botoșani, Cluj, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Galați, Iași, Harghita, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Timiș, Vâlcea. În total, peste 190 de cadrele didactice au coordonat echipe de elevi și studenți de la toate formele de învățământ: preșcolar, general, gimnaziu, liceu si universitate.

    Grădinița Mălâncrav, structură aparținătoare a Școlii Gimnaziale Laslea a fost marea câștigătoare a concursului. ”Pot spune că e o experiență extraordinară. Am participat din partea școlii cu 8 cadre didactice, cu lucrări colective, de la ciclul preșcolar, primar și gimnazial. Am mai participat, ca profesor coordonator, în 2017 și am câștigat locul 2. O apreciez foarte mult pe doamna Cristina Moise, pentru implicarea și devotamentul de care dă dovadă. Copiii noștri, care frecventează școala noastră, au fost foarte încântați! Au realizat într-o săptămână 8 exponate și au câștigat”, a declarant ing. Roth Kristian Otto, Directorul școlii.

    La rândul său, Wolff Roswita, educatoarea grupei câștigătoare, a spus, pentru Sibiu 100%: ”A fost o experiență foarte plăcută. Am participat prima data la acest concurs, prin intermediul domnului director. A fost foarte interesant, copiii foarte implicați. Și am fost nespus de bucuroși când am aflat că am câștigat, mai ales că e vorba de premiul I. Și cu siguranță, vom mai participa la astfel de concursuri”.

    Câștigătorii de la Mălâncrav. Foto: Arhiva personală

    Evenimentul s-a bucurat de o largă apreciere, atât din partea celor implicați, cât și a publicului. ”Popularitatea concursului nostru a adus un număr impresionant de vizualizări ale paginii de Facebook, 3.500 de aprecieri și peste 4.000 de urmăritori”, a declarat dr. Cristina Moise, Șef lucrări, coordonatorul proiectului.

    Pentru vizualizarea exponatelor, accesați pagina concursului:

    https://www.facebook.com/profile.php?id=100065281280588

    Concursul e cu atât mai important și salutar, cu cât eforturile de organizare au fost unele cu totul speciale, singurele entități implicate financiar, deși evenimentul s-a desfășurat sub egida Universității Lucian Blaga din Sibiu, fiind cele private. De aceea, cei care au făcut posibil acest eveniment mulțumesc sprijinului acordat pentru premii și desfășurarea optimă, S.C. Soma S.R.L., Unimat Sibiu și Nic-Metnef S.R.L., Râmnicu Vâlcea.

    Atelier de lucru, Grădinița Mălâncrav. Foto: Arhiva personală

    INSTITUȚII PARTICIPANTE

    1. Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului
    2. Școala Gimnazială „Dumitru Bădescu” Baile Olănești, judetul Vâlcea
    3. Liceul Tehnologic Justinian Marina Băile Olănești, judetul Vâlcea
    4. Liceul Tehnologic,,Mihai Eminescu,, Dumbrăveni, județul Suceava
    5. Scoala Gimnaziala Selaru, județul Dâmbovița
    6. Școala ,,Gimnazială Miron Costin,, Suceava
    7. Grădinița P.P. ,,Sf.Stelian”, Loc.Moldova Nouă, judetul Caraș-Severin
    8. Ṣcoala Gimnazială „S.Illyés Lajos”, Grădinița P.P., Sovata, judetul Mures
    9. Școala Gimnazială nr. 24, judetul Galați
    10. Liceul Tehnologic Topraisar, judetul Constanta
    11. Școala Gimnazială ,,Spiru Haret” Dorohoi, judetul Botoșani
    12. Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”, Mastacăn, județ Neamț
    13. Grădinița Kis Herceg, Miercurea Ciuc, judetul Harghita
    14. Colegiul „Carmen Sylva” Ploiesti, judetul Prahova
    15. Scoala Gimnaziala „Nicolae Iorga” Ploiesti, judetul Prahova
    16. Școala Gimnazială Nr.3 Moreni, judetul Dâmbovița
    17. Școala Gimnazială nr.22, Galați
    18. Colegiul Național Vasile Alecsandri, Galati
    19. Gradinita cu Program Normal Topraisar, judetul Constanta
    20. Liceul Tehnologic Topraisar, județul Constanța
    21. Scoala Nr. 13, Botoșani
    22. Seminarul Teologic Sf. Andrei Galați
    23. Liceului Tehnologic Băile Govora, judetul Valcea
    24. Școala Gimnazială Nr. 22, Galați
    25. Școala Gimnazială ,,George Poboran”- Slatina, judetul Olt
    26. Scoala Gimnaziala nr. 28, Galati
    27. Școala Gimnazială ,,ing. Anghel Saligny,, Banloc, Timiș
    28. G.P.N. Ion Creangă Balș, judetul Olt
    29. Școala Gimnazială „Apaczai Csere Janos”, Grădinița cu P. N. Apața, jud. Brașov
    30. Palatul Copiilor Galați
    31. Școala Gimnazială Dărmănești, Judetul Dâmbovița
    32. Școala Gimnazială Hodac, judetul Mures
    33. Grădinița P.N. Grănicerii, judetul Timis
    34.  Scoala Gimnaziala Răzvad, judetul Dâmbovița
    35.  Șc. Gimnazială ” S. Illyes Lajos” Sovata, judetul Mures
    36. Gradinita cu Program Prelungit, Nr. 34, BRASOV
    37. Scoala Gimnaziala ,,Apaczai Csere Janos”- Gradinita cu Program Normal din Apata, judetul Brasov
    38. Liceul Constantin Brâncoveanu,Horezu, judetul Vâlcea
    39. Școala Gimnazială Hodac, judetul Mures
    40. Scoala Gimnaziala nr. 8 Sibiu
    41. Școala Gimnaziala Masloc, judetul Timis
    42. Școala Gimnazială „Elena Cuza”, Iași
    43. Scoala ” Radu cel Mare”, Targoviste
    44. Liceil Teoretic Miron Costin Pascani, judetul Iasi
    45.  Colegiul Național Gib Mihaescu Dragasani, Judetul Vâlcea
    46. Școala Gimnazială Laslea, judetul Sibiu
    47.  Școala Gimnazială Mălâncrav, judetul Sibiu
    48. Școala Gimnazială Dumitra, judetul Bistrita Nasaud
    49.  Școala Primara Apoș, județul Sibiu
    50.  Colegiul Agricol D.P. Barcianu Sibiu
    51. Școala Profesională Poiana Turda, județul Cluj
    52.  Scoala Gimnaziala Varbilau, județul Prahova
    53. Colegiul Tehnic August Treboniu Laurian Agnita, judetul Sibiu
    54. Colegiul National George Cosbuc, Cluj
    55. Colegiul Tehnic Mircea Cristea, Brașov
    56. Grădinița cu Program Prelungit, Nr. 19, Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    În plină grevă, elevii fac artă din deșeuri

    Cadrele didactice iubitoare de natură au ”predat” copiilor lecții de bună conduită în relaționarea cu natura și, mai mult, i-au chemat acum la examenul refolosirii deșeurilor în redarea lor sub formă de artă.

    Astfel, peste 218 de exponate din deșeuri, confecționate de elevi și studenți din 56 de instituții de învățământ din 22 de județe participă la cea de a XI-a ediție a concursului ”Deșeurile pot fi și artă”, organizat deFacultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului, din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.

    Concursul se desfășoră on-line astăzi, 1 iunie 2023, fiind inscriși participanți din județele: Brașov, Bistrița Năsăud, Botoșani, Cluj, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Galați, Iași, Harghita, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Targoviște, Timiș, Vâlcea. În total, peste 190 de cadrele didactice au coordonat echipe de elevi și studenți de la toate formele de învățământ: preșcolar, general, gimnaziu, liceu si universitate.

    ”Popularitatea concursului nostru a adus un număr impresionant de vizualizări ale paginii de Facebook 3.500 de aprecieri și peste 4.000 de urmăritori. Mulțumim sponsorilor care au făcut posibil și anul acesta acordarea premiilor în bani: S.C. Soma S.R.L., Unimat Sibiu și Nic-Metnef S.R.L., Râmnicu Vâlcea, a declarat Șef lucrări dr. Cristina Moise, coordonatorul proiectului.

    Exponatele prezentate în concurs pot fi accesate pe pagina: https://www.facebook.com/profile.php?id=100065281280588

    INSTITUȚII PARTICIPANTE

    1. Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului
    2. Școala Gimnazială „Dumitru Bădescu” Baile Olănești, judetul Vâlcea
    3. Liceul Tehnologic Justinian Marina Băile Olănești, judetul Vâlcea
    4. Liceul Tehnologic,,Mihai Eminescu,, Dumbrăveni, județul Suceava
    5. Scoala Gimnaziala Selaru, județul Dâmbovița
    6. Școala ,,Gimnazială Miron Costin,, Suceava
    7. Grădinița P.P. ,,Sf.Stelian”, Loc.Moldova Nouă, judetul Caraș-Severin
    8. Ṣcoala Gimnazială „S.Illyés Lajos”, Grădinița P.P., Sovata, judetul Mures
    9. Școala Gimnazială nr. 24, judetul Galați
    10. Liceul Tehnologic Topraisar, judetul Constanta
    11. Școala Gimnazială ,,Spiru Haret” Dorohoi, judetul Botoșani
    12. Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”, Mastacăn, județ Neamț
    13. Grădinița Kis Herceg, Miercurea Ciuc, judetul Harghita
    14. Colegiul „Carmen Sylva” Ploiesti, judetul Prahova
    15. Scoala Gimnaziala „Nicolae Iorga” Ploiesti, judetul Prahova
    16. Școala Gimnazială Nr.3 Moreni, judetul Dâmbovița
    17. Școala Gimnazială nr.22, Galați
    18. Colegiul Național Vasile Alecsandri, Galati
    19. Gradinita cu Program Normal Topraisar, judetul Constanta
    20. Liceul Tehnologic Topraisar, județul Constanța
    21. Scoala Nr. 13, Botoșani
    22. Seminarul Teologic Sf Andrei Galați
    23. Liceului Tehnologic Băile Govora, judetul Valcea
    24. Școala Gimnazială Nr.22, Galați
    25. Școala Gimnazială ,,George Poboran”- Slatina, judetul Olt
    26. Scoala Gimnaziala nr. 28, Galati
    27. Școala Gimnazială ,,ing. Anghel Saligny,, Banloc, Timiș
    28. G.P.N. ION CREANGĂ Balș, judetul Olt
    29. Școala Gimnazială „Apaczai Csere Janos”, Grădinița cu P. N. Apața, jud. Brașov
    30. Palatul Copiilor Galați
    31. Școala Gimnazială Dărmănești, Judetul Dâmbovița
    32. Școala Gimnazială Hodac, judetul Mures
    33.  Grădinița P.N Grănicerii, judetul Timis
    34.  Scoala Gimnaziala Răzvad, judetul Dâmbovița
    35.  Șc. Gimnazială ” S. Illyes Lajos” Sovata, judetul Mures
    36. Gradinita cu Program Prelungit, Nr. 34, BRASOV
    37. Scoala Gimnaziala ,,Apaczai Csere Janos”- Gradinita cu Program Normal din Apata, judetul Brasov
    38. Liceul Constantin Brâncoveanu,Horezu, judetul Vâlcea
    39. Școala Gimnazială Hodac, judetul Mures
    40. Scoala Gimnaziala nr.8 Sibiu
    41. Școala Gimnaziala Masloc, judetul Timis
    42. Școala Gimnazială „Elena Cuza”, Iași
    43. Scoala ” Radu cel Mare”, Targoviste
    44. Liceil Teoretic Miron Costin Pascani, judetul Iasi
    45.  Colegiul Național Gib Mihaescu Dragasani, Judetul Vâlcea
    46. Școala Gimnazială Laslea, judetul Sibiu
    47.  Școala Gimnazială Mălâncrav, judetul Sibiu
    48. Școala Gimnazială Dumitra, judetul Bistrita Nasaud
    49.  Școala Primara Apoș, județul Sibiu
    50.  Colegiul Agricol D.P. Barcianu Sibiu
    51. Școala Profesională Poiana Turda, județul Cluj
    52.  Scoala Gimnaziala Varbilau, județul Prahova
    53. Colegiul Tehnic August Treboniu Laurian Agnita, judetul Sibiu
    54. Colegiul National George Cosbuc, Cluj
    55. Colegiul Tehnic Mircea Cristea, Brașov
    56. Grădinița cu Program Prelungit, Nr 19, Sibiu

    Cea mai mare performanţă din istoria tenisului sibian. Victor Cornea joacă azi în turneul de Grand Slam de la Roland Garros 2023

    Tenismanul sibian Victor Cornea continuă să scrie istorie pentru sportul sibian. Debutează în turneele de Grand Slam la Roland Garros 2023 şi se află în faţa celei mai mari performanţe din cariera sa şi a tenisului sibian din întreaga sa istorie.

    Victor Vlad Cornea se află pe tabloul de dublu de la Roland Garros 2023, al doilea turneu de Grand Slam al anului. Practic, cu această ocazie, tenismenul sibian evoluează, pentru prima dată, în cele mai tari turnee de tenis din circuitul mondial de tenis. Astăzi, în primul tur al probei de dublu, Victor Vlad Cornea, împreună cu partenerul său chinez Zhizhen Zhang, va întâlni perechea germană Kevin Krawietz-Tim Puetz. Cornea şi Zhang au ajuns pe tabloul de dublu din postura de Alternate, care urmare a retragerii unei perechi de dublu din cauza accidentării. Partida este programată în jurul orei 18 şi poate fi vizionată pe aplicaţia Eurosport (fostă Eurosport Player). Partida se anunţă una extrem de dificilă, în condiţiile în care perechea germană este favorită 11 la câştigarea titlului, iar sibianul face pentru prima dată în acest an pereche cu jucătorul chinez. Mai mult, Kevin Krawietz este dublu câştigător al trofeului la Roland Garros, împreună cu fostul său partener Andreas Mies. Cei doi au cucerit titlul de Grand Slam în 2019 şi 2020.

    Meciul se va disputa pe terenul 12 din complexul de la Paris, fiind programat ultimul în program.

    Victor Cornea ocupă locul 89 în clasamentul ATP de Dublu, fiind singurul tenisman român în Top 100 ATP, la simplu sau dublu. Paticiparea la Roland Garros vine să completeze evoluţiile din Ciupa Davis pentru naţionala României şi parcursul excelent din circuitul ATP Challenger Tour din acest an.

    Turneul de Grand Slam de la Paris este a doua participare pentru Cornea în circuitul mondial de tenis la dublu, în condiţiile în care a mai jucat în acest an la ATP Estoril, unde a ajuns în sferturi de finală.

    UPDATE: Rezultatul final al meciului a fost Kevin Krawietz / Tim Puetzz versus Victor Cornea /Zhizhen Yhang: 75-64

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vântul şi ceaţa au creat probleme în 2022. Însă a nins mai mult, iar 23 iulie 2022 a fost cea mai călduroasă zi

    Vântul cu rafalele cele mai puternice în judeţul Sibiu vine dinspre Valea Oltului şi s-a resimţit destul de puternic în municipiul Sibiu. Totodată, ceaţa a fost un fenomen meteorologic destul de prezent în judeţul Sibiu în ultimele patru luni ale anului trecut. 23 iulie 2022 a fost cea mai caldă zi a anului trecut. De asemenea, în 2022, la Bâlea, în Masivul Făgăraş, a nins mai mult decât media din perioada de referinţă 1991 – 2020.

    Aceste date au reieşit din raportul de activitate pe anul 2022 prezentat, astăzi, la Prefectură, de conducerea Centrului Meteorologic Transilvania Sud Sibiu, prin directorul Mioara Fodor.

    Din totalul de 555 de avertizări nowcasting emise de centrul regional Sibiu în cursul anului 2022, 182 au vizat și județul Sibiu. Avertizările s-au referit la fenomenele de instabilitate (asociate cu grindină, descărcări electrice), intensificări ale vântului, ceață, polei. Cel mai frecvent, intensificările de vânt au fost date pentru zona Valea Oltului, cu extindere spre municipiul Sibiu sau la trecerea unor fronturi, fiind asociate și cu fenomene de instabilitate.

    Cele mai multe avertizări de vânt au fost emise în lunile de iarnă – în număr de 55 față de 82 emise în total (67 %). Ceața a fost avertizată cel mai mult în ultimele 4 luni ale anului, cu un maxim de avertizări emise în luna noiembrie (77 din 254 în total – 30,3 %), apoi octombrie și decembrie. Avertizările nowcasting sunt emise pe o perioadă de 30 minute până la 6 ore și se emit atunci când se observă producerea inevitabilă a unor fenomene periculoase, care nu pot fi surprinse cu exactitate de avertizările sinoptice sau buletinele meteorologice. La emiterea lor se folosesc produsele radar, precum și cele satelitare, ținând cont și de variația parametrilor meteorologici măsurați la stațiile meteo (variația direcției și intensificarea vântului, variația presiunii aerului și a temperaturii, apariția fenomenelor orajoase, evoluția norilor… etc). În schimb, cele pentru ceață și vânt se pot emite pe o perioadă mai lungă (până la 6 ore) și cu anticipație mai mare, fiind mai ușor predictibile în anumite situații sinoptice. Avertizările nowcasting se emit printr-o aplicație care le trimite automat la beneficiari și la sistemul Ro-Alert.

    Cea mai caldă zi din 2022

    Potrivit specialiştilor sibieni, ziua cea mai caldă din vara 2022 la toate cele 6 stații meteorologice din județ a fost 23 iulie, când la toate stațiile de șes s-a depășit pragul de caniculă, respectiv de 35 de grade. În ziua respectivă cea mai ridicată temperatură s-a înregistrat la Dumbrăveni, de 36.7 grade, la Boița 36.1 grade, la Sibiu-zoo 35.7 grade, la Sibiu-Cristian 35.6 grade, iar la stațiile montane s-au înregistrat 28.2 grade la Păltiniș și 19.8 grade la Bâlea-Lac. În ceea ce privește comparația dintre temperaturile maxime înregistrate în cursul anului 2022 și media climatologică din intervalul 1991-2020, acestea au fost în general mai mari, dar au existat și perioade cu valori ușor mai scăzute față de medie. Abaterea față de norma climatologică 1991-2020 a temperaturilor maxime din 2022 a fost negativă în lunile martie, aprilie și septembrie la toate stațiile și pozitivă în lunile februarie, mai, iunie, iulie, august, octombrie, noiembrie și decembrie. La nivel anual, abaterea a fost pozitivă.

    Informaţiile meteo ajung rapid

    Conducerea Centrului Meteorologic Regional Transilvania Sud afirmă că există colaborări benefice cu ISUJ-rile din toate cele 6 judeţe pe care le avem sub supraveghere meteorologică în ceea ce priveşte fluxul informărilor şi atenţionărilor de producere a fenomenelor meteorologice periculoase, precum şi back-up-ul confirmării acestora. Totodată, în perioadele cu temperaturi extreme (caniculă vara şi ger iarna), colaborează bine cu DSP-urile (Direcţia de Sănătate Publică) şi ITM-urile (inspectoratele de muncă) din cele 6 judeţe, prin elaborarea de prognoze şi diagnoze referitoare la valorile temperaturilor maxime, indicelui de temperatură-umezeală, temperaturilor minime şi indicelui de răcire. În plus, instituţia are convenţii de colaborare cu instituţiile de învăţământ de toate categoriile (primar, gimnazial, liceal şi universitar), precum şi cu toţi cei care au solicitat sprijinul privind date şi studii meteorologice ce le sunt necesare în activităţile pe care le desfăşoară.

    Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud, cu sediul în Sibiu, a fost înfiinţat în aprilie 1999 şi este unul din cele şase Centre Meteorologice Regionale ale Administraţiei Naţionale de Meteorologie R.A Bucureşti. Activitatea de prognoză meteorologică s-a desfăşurat însă sub coordonarea Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti de peste 75 de ani. Centrul acoperă cele şase judeţe ale regiunii Transilvania-Sud, cu o suprafaţă de 34.015 km², având în componenţă: Serviciul Regional de Prognoză a Vremii Sibiu, Serviciul Meteorologic de Asigurare a Calităţii Sibiu şi Târgu-Mureş, radarul meteorologic de la Târnăveni-Bobohalma şi 27 de staţii meteorologice, din care 7 autonome (Batoș, Tâgu-Mureș parc, Odorhei, Dumbrăveni, Blaj, Boița, Sibiu-zoo), 5 de munte (Bâlea-Lac, Păltiniş, Lăcăuţi, Bucin şi Roşia-Montană) şi 7 staţii cu activitate de agrometeorologie (Sibiu-Cristian, Dumbrăveni, Sebeş Alba, Târgu-Mureş, Sărmaşu, Miercurea-Ciuc, Braşov).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maratonul Internațional Sibiu s-a încheiat. Poveștile alergătorilor continuă

    O nouă ediție a Maratonului Internațional Sibiu a ajuns la final. Cel puțin partea vizibilă, din Piața Mare și de pe traseele stabilite. Poveștile alergătorilor și ale proiectelor pe care le-au susținut continuă. Donațiile pentru toate cele 47 de cauze înscrise pot fi făcute în continuare, până în data de 30 iunie 2023.

    Dacă accesați maratonsibiu.ro, găsiți detalii despre toate acestea. Am consemnat câteva dintre poveștile alergătorilor, fiecare dintre ele fiind un exemplu de implicare pentru comunitate și pentru o lume mai bună.

    Cauzele celor înscriși și poveștile alergătorilor sunt diferite, bucuria participării e unică!

    Mircea Sărac, sau Legendaru’ Musashy, cum și-a scris pe numărul de concurs, spune râzând că a fost super ușor să alerge toată distanța maratonului. Îl vedeți în fotografia de mai sus, alături de cățelușa lui. ”Cât a fost? 42 de km. I-am împărțit în 42 și am făcut de patruzeci și două de ori o cursă scurtă, de câte un kilometru. Motivația mea a fost cauza. Cea a Asociației Copil Unicat, ”Fiecare pas contează”. Copiii au probleme locomotorii, ei nu se pot deplasa, nu pot să facă un pas, noi ne distrăm cu 42.000 de pași.

    Alerg și pentru a susține comunitatea, să fim cât mai mulți, să facem cunoscut Sibiul și prin acest eveniment. Pentru că este, din punctul meu de vedere, unul care atrage multă lume. Și e bine să atragă tot mai multă! Am mai alergat de două ori maratonul și o dată semimaratonul. Dar, nu am mai alergat în competiții în ultimii cinci ani. De regulă, alerg pentru copii.

    Ediția de anul acesta mi s-a părut foarte bine organizată, dar toate sunt așa. Chiar mi-a plăcut, foarte mulți voluntari. Îi iubesc, de fiecare dată te motivează, chiar dacă nu mai poți, tragi de tine și primești energie din partea lor și a publicului. Am avut oameni pe traseu, peste tot, în Muzeul Satului, Poplaca, Rășinari, peste tot, foarte mulți oameni. Și copii mici, la care te apleci să bați palma. Dar ei se bucură că pot să dea palma cu un alergător. Cățelușa am luat-o cu mine doar la final, nu ar fi putut alerga tot traseul. O mai iau cu mine, îi place la nebunie să alerge, ca și stăpânului ei!”

    Poveștile alergătorilor sunt cele ale cauzelor pentru care s-au înscris

    Cristian Cismaru. Foto Sibiu 100%

    Cristian Cismaru: ”Anul acesta am alergat pentru Prietenii Berzelor din Cristian. Doar semimaratonul de data aceasta, după mai mulți ani în care am alergat maratonul întreg. Am avut chef să savurez, să mă bucur de zilele de concurs și de faptul că toată lumea zâmbește, și pe traseu și după. M-am gândit, pentru că nu m-am antrenat așa de bine, să retrogradez, de la Super Ligă la Semi Ligă. A fost fain, exact cum mi-am închipuit. Mi-am luat timp să dau palma cu aproape toți voluntarii. M-am oprit la zonele de revitalizare. M-am uitat la oraș din două-trei perspective noi pentru mine. Îmi place foarte mult când văd zone din oraș închise circulației, te uiți altfel la ele.

    Pentru mine, care vin din sfera ONG-urilor, e un șoc câtă lume este fix la corporații și cât de puțină lume reprezintă aici în piață, binele comun. Evident că fiecare aleargă pentru un proiect. Dar să vezi 95% din șase mii de oameni cu tricouri de corporații, e un pic ciudat. Ar trebui să mai avem și firme mici, locale, să existe o industrie a noastră, a zonei. Poate sunt 2 firme locale, din 50 sau câte sunt. Mă întreb de ce nu vin și oameni din afara corporațiilor să alerge, să fie și ei, alți șase mii. Să fie un echilibru. Mi-ar plăcea și să fie mai mulți oameni, în afară de voluntari, care să susțină alergătorii pe traseu.”

    Ligia Anton a fost implicată ca organizator sau alergător în fiecare ediție a Maratonului Internațional Sibiu

    ”Am alergat pentru ”Radioul din școală”. Este un proiect al învățătoarei Alina Hoara, de la Liceul de Artă. În contextul actual, cu greva profesorilor, chiar cred că au nevoie de susținere. Mi se pare un lucru foarte mare că tot ce face este spre binele elevilor. Concursul a fost ok, vremea a fost super, organizarea, ca de obicei, jos pălăria! Au fost voluntari, mulți spectatori, mai ales pe centru. Felicitări organizatorilor, asociațiilor care au participat cu proiecte, concurenților.

    Ligia Anton. Foto Sibiu 100%

    Din punctul meu de vedere, este cel mai fain proiect al Sibiului. Pe orice nivel, cultural, social, sportiv, este cel mai fain. Cred că are cea mai mare vizibilitate. Știu foarte multă lume care s-a antrenat pentru că s-a înscris la Maraton. Știu exact pentru ce aleargă și de obicei susțin cauzele respective, cum ar fi Animal Life, sau alte asociații ce sunt mult mai cunoscute, dintre cele înscrise. E foarte greu să alegi cauza. La noi în familie am avut noroc, pentru că au alergat și copiii, și practic am avut trei cauze pentru care am alergat. Plus că am susținut și altele cu donații. De la prima ediție a MIS, am fost ori în organizare, ori am alergat. Prima oară am alergat în 2012, după ce tocmai născusem, de șase luni. După care am ajutat la cursele copiilor, apoi am reînceput să alerg, câte 5 km de fiecare dată. Nu am ratat nicio ediție. Celor care vor să încerce, le spun să o facă, pentru că la 5 km, e un pic greu, dar se poate!”

    Asociația de Poveste încearcă să dea copiilor din centrele de plasament șanse mai bune în viitor.

    Lucian Vlad. Foto Sibiu 100%

    Lucian Vlad: ”A fost un traseu frumos, prin orașul vechi, un pic dificil dar am încercat să păstrez același ritm și asta cred că m-a ajutat. Pe tot parcursul crosului, sibienii ne-au încurajat cu fluiere și aplauze. Vremea a fost frumoasă, cauza susținută m-a inspirat, iar Finish-ul a fost ”de poveste”. Organizarea a fost excelentă, voluntari entuziasmați peste tot – s-a simțit o energie pozitivă în tot orașul. M-am bucurat să văd o implicare puternică a companiilor sibiene, la Maraton, și promovarea produselor din Sibiu la corturile lor. Am alergat pentru cauza Asociației de Poveste. Cei de aici lucrează cu tinerii din centrele de plasament. Fondurile strânse la maraton îi vor ajuta să formeze voluntari specializați pe problemele cu care se confruntă tinerii din aceste centre. Probleme precum relațiile sănătoase, limitele personale, respectul față de corp. Sunt lucruri pe care trebuie să știi să le discuți cu acești copii, și cum să îi educi pentru un viitor cât mai bun.”

    Dacă v-au inspirat poveștile alergătorilor de anul acesta, este oricând un moment bun să deveniți unul dintre ei.

    Urmează și alte povești…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    S-a stabilit calendarul înscrierii în clasa pregătitoare

    Greva prelungită din învățământ a schimbat calendarul înscrierii în clasa pregătitoare. Potrivit Ministerului Educației, ordinul cu noile date a fost trimis spre publicare în Monitorul Oficial. Astăzi este a cincea zi de grevă generală în învățământ.

    Conform Ministerului Educației, în perioada 3-18 mai au fost depuse şi validate cererile de înscriere de către părinţi/tutori legal instituiţi/reprezentanţi legali, iar pentru următoarea perioadă au fost făcute modificări.

    Pentru prima etapă de înscriere în învățământul primar 2023 – 2024, în perioada 29 mai – 6 iunie 2023, vor avea loc:

    – procesarea, la nivelul unităților de învățământ, a cererilor prin care se solicită înscrierea la o altă unitate de învățământ decât școala de circumscripție, pe locurile rămase libere;

    – repartizarea, la școala de circumscripție, a copiilor ai căror părinți/tutori legal instituiți/reprezentanți legali au solicitat înscrierea la altă școală decât școala de circumscripție și nu au fost repartizați din lipsă de locuri și care au exprimat această opțiune în cererea de înscriere;

    – afișarea, în unitățile de învățământ și pe site-ul inspectoratelor școlare a listei copiilor înmatriculați și a numărului de locuri libere.

    A doua etapă de înscriere în clasa pregătitoare

    Pentru a doua etapă de înscriere, în perioada 6 – 12 iunie, vor avea loc:

    – depunerea, la unitatea de învățământ, a cererilor de înscriere pentru copiii care nu au fost cuprinși în etapa anterioară;

    – validarea cererilor de înscriere la unitatea de învățământ aflată pe prima poziție în opțiunile privind înscrierea copiilor.

    În perioada 13 – 19 iunie vor avea loc:

    – procesarea cererilor de înscriere, la nivelul unității de învățământ, în limita locurilor rămase libere;

    – afișarea la fiecare unitate de învățământ a listelor finale ale copiilor înscriși în clasa pregătitoare.

    În perioada 1 – 8 septembrie 2023 vor fi soluționate, de către inspectoratele școlare, cererile părinților/tutorilor legal instituiți/reprezentanților legali ai copiilor care nu au fost încă înscriși la vreo unitate de învățământ.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maratonul Internațional Sibiu, în cifre

    În 27-28 mai, Sibiul se pune în mișcare la cea mai mare ediție a Maratonului Internațional Sibiu de până acum. 6.560 de alergători, profesioniști și amatori, adulți și copii, își depășesc limitele la cea de-a douăsprezecea ediție a Maratonului Internațional Sibiu și lăsă urme pentru 47 de cauze din comunitatea locală. De-a lungul celor 42 de km, aceștia sunt încurajați de aproape 600 de voluntari.

    În acest an, pentru a douăsprezecea oară, evenimentul aduce împreună întreaga comunitate: cetățeni, organizații, companii și autorități publice. Pentru al doilea an consecutiv, Maratonul de la Sibiu se poziționează pe al doilea loc în rândul Maratoanelor din țară ca număr de alergători. În plus, ediția din acest an aduce la start cel mai mare număr de participanți – cu 1.000 mai mult față de ediția din 2019 și aproape 2.000 de alergători în plus față de cea din 2022.

    Până la momentul dat, cele 47 de cauze participante în 2023 au strâns peste 786.000 lei – cca. 80% din targetul cumulat al proiectelor -, iar 19 dintre ele au depășit targetul pe care și l-au propus. Cauzele abordează nevoi din domenii precum: sănătate, educație, protecția animalelor, artă contemporană, cursuri de limba română pentru imigranți, renovări și amenajări de spații ale școlilor și grădinițelor etc. Doritorii pot vizita și o expoziție în aer liber a cauzelor participante, până în data de 15 iunie, în Piața Mică din Sibiu. Toate cauzele pot fi susținute până în data de 30 iunie 2023, pe maratonsibiu.ro – și tot aici se găsesc mai multe detalii despre acestea.

    Cei 6.560 de alergători vin atât din Sibiu, cât și din afara județului și chiar a țării: de la Galați și Constanța la Baia Mare sau Arad și Oradea, Republica Moldova, Ucraina, Polonia, SUA, Austria sau Germania. De asemenea, 69 de companii din Sibiu și-au anunțat participarea la eveniment, atrăgând în jur de 3.000 de participanți din rândurile angajaților

    Traseul evenimentului traversează centrul istoric al Sibiului, după ce startul se dă în Piața Mare, ajunge în parcul Sub Arini și Complexul Național Muzeal Astra, iar cursa de maraton, cea mai complexă (42 km) ajunge până în Rășinari și Poplaca. Locuitorii Sibiului sunt invitați să ia mesaje de încurajare și fluiere și să vină la încurajat alergătorii de-a lungul traseului. 

    Companii de top. La număr de alergători înscriși și kilometri parcurși

    Sibiu 100 % a realizat un top 10 al companiilor partenere ale maratonului (din cele 69), ca total alergători și kilometri parcurși. Somarest conduce ca număr de persoane înscrise în competiție (387), urmat de Continental (331) și Bilstein (190). Ultimile două locuri din clasament sunt ocupate de Guntner (80 alergători) și Wisma (73).

    În ceea ce privește numărul de kilometri parcurși, Continental se detașează net ca ocupant al primului loc pe podium (2565 km), la destul de mare distanță de Bilstein (1116 km) și Somarest (1606 km). Locul 10 e rezervat de această dată de Joyson, cu 365 km parcurși.

    Sibiu 100% e în ton, la Maraton

    Sibiu 100 % s-a mobilizat, la această ediție, să susțină cauza Asociației De Poveste. Alături de A.L.E.G. (organizație care de peste 18 ani informează, susține prevenirea și combate violența de orice formă, în activitățile cu tinerii din centrele de plasament), Asociația De Poveste dorește să realizeze un îndrumar cu activități gata de implementat, care să sprijine voluntarii și educatorii din centrele de plasament în lucrul cu tinerii instituționalizați.

    Pe parcursul celor două zile, 27-28 mai, redactorii și colaboratorii noștri se vor afla la Cortul special amenajat pentru Sibiu 100% în Piața Mare. Sibienii sunt așteptați aici să ne viziteze și să își împărtășească impresiile de la maraton cu redactorii noștri.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    MARATON. Sibiu 100% aleargă pentru Asociația De Poveste

    La această ediție a Maratonului, Sibiu 100 % și Asociația Produs în Sibiu s-au mobilizat pentru o cauză… De Poveste. O echipă de 20 de oameni se alătură alergătorilor și susținătorilor Maratonului, pentru a fi parte din emulația și starea de bine a ceea ce înseamnă această competiție a generozității.

    Pe parcursul celor două zile, 27-28 mai, redactorii și colaboratorii noștri se regăsesc atât între alergători, dar și activând în zona special amenajată pentru Sibiu 100%, în Piața Mare, locul de start al Maratonului.

    Sibienii sunt așteptați, așadar, la cortul cu surprize, unde sunt invitați să ne viziteze și unde vor fi întâmpinați cu știri și ziare de ultimă apariție, surprize și, desigur, unde vor avea posibilitatea să își împărtășească impresiile de la maraton cu redactorii noi.

    De această dată, alergăm pentru limite sănătoase în relațiile cu cei din jur

    Cauza pentru care am decis să alergăm în acest an e cea a Asociației De Poveste care, alături de A.L.E.G. (organizație care de peste 18 ani informează, susține prevenirea și combate violența de orice formă, în activitățile cu tinerii din centrele de plasament), doresc să realizeze un îndrumar cu activități gata de implementat, care să sprijine voluntarii și educatorii din centrele de plasament în lucrul cu tinerii instituționalizați. Îndrumarul va aborda tematici care să răspundă curiozităților și nevoilor tinerilor legate de relațiile sănătoase, limite personale, respectul față de corp, consimțământ și sănătatea reproducerii. A.L.E.G. va forma minim 10 Voluntari De Poveste, astfel încât tot mai mulți tineri să beneficieze de atenția unor specialiști formați în acest sens.

    Despre Asociația De Poveste

    Asociația De Poveste este o organizație non-guvernamentală, înființată în anul 2017 cu scopul de a sprijini copiii și tinerii din centrele de plasament din județul Sibiu și de a contribui la integrarea lor în comunitate.

    Mijloacele prin care își îndeplinește scopul sunt prezența voluntarilor în patru centre de plasament și o căsuță de tip familial, cursuri de dezvoltare personală și orientare profesională, activități de conștientizare a situației copiilor și de implicare activă a membrilor comunității, ateliere de art-terapie și psihoterapie.

    În ultimii 6 ani, voluntarii acesteia au fost prezenți constant în centrele de plasament, lucrând în colaborare cu personalul acestora. Au fost și sunt martorii schimbărilor din cadrul centrelor de plasament și a felului în care aceste schimbări afectează întreg ecosistemul din ele.

    Asociația se implică activ în dezvoltarea de activități educative destinate copiilor tinerilor, întrucât este mai eficace să se formeze din start atitudini bazate pe respect și comportamente non-violente, decât să se intervină ulterior pentru demontarea tiparelor de violență. Anual, la Sibiu, desfășoară Festivalul Egalității de Gen, ajuns în prezent la ediția cu numărul XVIII. Dintre beneficiari au fost și tineri instituționalizați.

    Mai multe detalii despre această cauză, despre Asociația De Poveste și despre cum puteți susține acest proiect, puteți afla accesând: https://maratonsibiu.ro/corp-limite-si-responsabilitati-indrumar-de-sprijin-centre-plasament-23474/

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    VIDEO: Profesorii sibieni pichetează, în aceste momente, Prefectura

    Peste 1.000 de profesori și câțiva zeci de copii protestează în acest moment în fața Prefecturii Sibiu. Sunt dascăli de la toate școlile din oraș, cărora li s-au alăturat câțiva zeci de profesori din Mediaș și Agnita. Ei cer nu doar o salarizare decentă a sistemului de învățământ, ci și o atenție ceva mai asumată din partea Guvernului în ceea ce privesc investițiile și fondurile alocate școlilor, pentru ca actul educațional să poată fi desfășurat în condiții optime.

    De ce au ieșit în stradă

    Leonard Stancu, presedintele Sindicatului Preuniversitar Sibiu a declarat, pentru Sibiu 100%: ” În urma ședinței comune a colegilor, liderilor din cele trei federații care au organizat acest protest, adică greva și în urma discuțiilor cu reprezentanții Guvernului, oferta care ne-a fost prezentată a fost refuzată de colegi și, ca atare, greva generală continuă și la Sibiu, astăzi, avem acest miting. Sunt minim 1.000 de persoane, din tot județul Sibiu. Din zona Mediaș au venit trei autocare, de la Agnita un autocar, iar restul sunt din municipiul Sibiu și zonele limitrofe”.

    La rândul său, unul din profesorii prezenți la protest (profesor de geografie), spune că: ”Suntem în stradă, vedeți, într-un număr foarte mare, pentru că ne pasă! Nu de noi, în principal, ci pentru că o societate needucată, în scurt timp, se prăbușește! Noi nu dorim acest lucru. Deși nu ne interesează în mod special, ci copiii dvoastră, părinții, care sunt nemulțumiți de educație. Noi vrem o țară mai prosperă, vrem mai bine pentru națiunea noastră, pentru societatea noastră. Și așa vom face!”

    Diana Bradosu, profesor de biologie, cu 24 de ani vechime, susține că: ”Pe lângă salarii decente, dorim redarea demnității și respectul pentru profesia de dascăl”

    ”Avem nevoie de starea de bine pe care sa o transmitem la oră copiilor țării, ai noștri. Vrem să ne regăsim entuziasmul, să fim cu zâmbetul pe buze în fața elevilor”, adaugă și o profesoară de engleza, cu peste 25 de ani vechime. În același timp, o debutantă, profesor de istorie, adaugă: ”În demersul nostru vrem ca elevii să învețe ce înseamnă spiritul civic, ce înseamnă democrația și ce înseamnă să îți cer drepturile”.

    Protestul continuă în acest moment. Vom reveni cu detalii.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    De la cetăţean de onoare al Sibiului, la preşedinte al Germaniei. Frank Walter Steinmeier în vizită la Sibiu

    Preşedintele Germaniei, Frank Walter Steinmeier, s-a aflat, joi, la Sibiu, în cadrul vizitei oficiale de stat pe care a întreprins-o în ţara noastră.

    Frank Walter Steinmeier a spus că trebuie ca Sibiul să continue să creeze punţi între comunitatea germană, ţara noastră şi Germania, indiferent de domeniile de activitate. Acesta şi-a amintit că prima sa vizită la Sibiu a avut loc în 2007, când oraşul a primit titlul Capitală Culturală Europeană, iar atunci destinul oraşului întemeiat de saşi era în mâinile primarului Klaus Iohannis. „M-a fascinat de prima dată”, a declarat preşedintele Germaniei.

    Frank-Walter Steinmeier a lăudat contribuţia comunităţii germane din Sibiu şi România de-a lungul istoriei, dar a făcut referire şi la „comunitatea din ce în ce mai mare a românilor din Germania”: „Cred că trebuie să onorăm ambele părţi şi să ştim că aduc şi şi-au adus o contribuţie la îmbunătăţirea relaţiilor dintre ţările noastre şi la faptul că acestea sunt atât de strânse şi bazate pe încredere”, a fost mesajul preşedintelui Germaniei transmis la întâlnirea cu etnicii germani din Sibiu, de la FDGR.

    Frank Walter Stein Meier a mai vizitat Sibiul în 2015, când a participat la împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea FDGR. Tot atunci a primit din partea Sibiului şi a primarului Astrid Fodor titlul de cetăţean de onoare, îndeplinind funcţia de ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Germaniei.  

    Foto: Ovidiu Matiu & Sibiu 100%

    Programul vizitei                 

    Vizita înaltului demnitar german la Sibiu a început în jurul orei 11, când a fost întâmpinat în Piaţa Mare, la intrarea în Primăria Sibiu, de edilul oraşului, Astrid Fodor, şi de preşedintele României, Klaus Iohannis, în prezenţa câtorva zeci de sibieni curioşi. Apoi oaspetele german a semnat în cartea de onoare a oraşului Sibiu, în incinta Centrului de Informare Turistică.

    „De la ultima mea vizită, acum 15 ani, Sibiul mi-a rămas la inimă. Cu mulţumire mă gândesc la titlul onorific pe care l-am primit în 2015. Azi, revin în Sibiu în calitate de cetăţean de onoare al oraşului şi mă bucur pentru rolul important pe care Sibiul şi locuitorii săi mi l-au oferit pentru relaţiile strânse şi prietenoase între România şi Germania”, a scris preşedintele Germaniei.

    După o discuţie privată în biroului primarului Astrid Fodor, cei doi preşedinţi au străbătut Piaţa Mare şi s-au îndreptat spre sediul FDGR, pentru a participa la întâlnirea cu reprezentanţii etnicilor germani din Sibiu şi din Transilvania. Aici, au ţinut discursuri oficiale despre colaborarea dintre România şi Germania, pe toate planurile, gazda celor doi fiind Paul Jurgen Porr, liderul FDGR.

    La ieşirea de la consfătuire, preşedinţii României şi Germaniei au fost aşteptaţi de prima doamnă Carmen Iohannis împreună cu o parte dintre elevii săi de la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Au făcut poze, iar la un moment dat preşedintele Iohannis a spus: „Vă doresc o zi frumoasă! Vedeți că până și greva are ceva avantaje”, comentând faptul că ţara noastră se află în plină grevă generală a profesorilor.

    După întâlnirile oficiale, cei doi preşedinţi au străbătut la pas Piaţa Mare, au trecut pe sub Turnul Sfatului, au traversat Piaţa Mică şi s-au oprit pe Podul Minciunilor, înainte de a intra în curtea Liceului Brukenthal, dinspre Piaţa Huet. I-au salutat pe sibienii cu care au interferat în centrul oraşului, iar cei doi demnitari au făcut o poză simbolică pe Podul Minciunilor. Un alt punct pe agenda oaspetului german a fost vizitarea liceului german din oraş, pentru a afla mai multe lucruri despre situaţia învăţământului în limba germană din Sibiu şi România. În jurul orei 13, au revenit la aspectele protocolare ale vizitei, în condiţiile în care Hotelul Împăratul Romanilor a găzduit declaraţiile oficiale pentru presă. Vizita în judeţul Sibiu s-a încheiat în jurul amiezii, când preşedintele Germaniei, Frank Walter Steinmeier, împreună cu omologul său român au vizitat Biserica evanghelică fortificată  din comuna Cristian.

    Foto: Ovidiu Matiu & Sibiu 100%

    Fodor şi Iohannis, lobby pentru Sibiu

    Astrid Fodor, primarul Sibiului, onorată de vizita înaltului demnitar german, a spus în discursul oficial: ”Este o bucurie și o onoare pentru Sibiu să primească vizita a doi șefi de stat, care sunt legați de Sibiu și de istoria sa recentă. Excelența voastră, domnule președinte Frank-Steinmeier, această vizită onorează Sibiul într-un mod deosebit, pentru că avem plăcerea de a primi în vizită președintele unui stat european, care este și cetățean de onoare al municipiului. În anul 2015, când ați vizitat orașul nostru din poziția de ministru de Externe, ați acceptat cu eleganță și plăcere titlul de cătățean de onoare al Sibiului. Spuneați atunci că Sibiul este o punte între România și Germania. Iată că afirmația dvoastră continuă să fie adevărată. Atât economic, prin investitorii germani prezenți aici, dar și cultural, prin colaborări constante și consistente. Sibiul a fost și va rămâne legat de Germania. Prin istoria îndepărtată, dar și prin prezent. Fiind un oraș multietnic, multicultural și pluriconfesional, care știe să prețuiască, dar și să practice diversitatea în unitate. De altfel, am ținut ca astăzi în sală să fie prezenți reprezentanți ai comunității din toate etniile, din toate cultele, firmele românești, solide și de tradiție, cât și puternicul mediu german. Precum și reprezentanți ai mediului politic, al autorităților și instituțiilor publice locale și mediul academic, al educației și al culturii. În calitate de primar al Sibiului, mă bucur că puteți cunoaște o mică parte din acest oraș, care s-a trezit la viață și s-a dezvoltat semnificativ în ultimii 20 de ani. Astăzi, Sibiul este un oraș european modern, un oraș care, cu pași hotărâți și proiecte adaptate specificului său, devine mai prietenos cu mediul, prin încurajarea mobilității curate și a eficienței energetice. Sibiul este o locație culturală de excepție, cu instituții de nivel european și un program de evenimente care atrage comunitatea, dar generează și dezvoltare turistică. Este, deopotrivă, o locație economică puternică, atât datorită inverstițiilor străine, cât și a investițiilor românești. Are un mediu universitar stimulant, în care și învățământul militar este bine reprezentat, fiind și gazda comandamentului NATO. Sibiul de astăzi este dinamic și plin de viață, prin grija și eforturile administrației din ultimele două decenii, dar și prin forța și implicarea comunității noastre. Închei mulțumindu-vă încă o dată, domnule președinte, pentru această onorantă vizită, și totodată vreau să vă mulțumesc pentru ordinul acordat, Crucea Federală a Germaniei. Am fost emoționată și este o mare-mare bucurie. Excelența voastră, domnule președinte Iohannis, vă mulțumesc că și de această dată sunteți alături de Sibiu”.

    Preşedintele Klaus Iohannis a spus că Sibiul a fost și rămâne un model pentru conviețuirea diferitelor etnii în armonie: „Domnule președinte, doamna primar, doamnelor și domnilor, dragi prieteni! Mă bucur foarte mult să fiu la Sibiu, împreună cu oaspetele nostru de onoare, domnul președinte federal Frank Steinmeier. Sper că după București, vizita d-voastră la Sibiu, ca și cea de la Timișoara, unde veți merge mâine, să vă ofere o imagine cât mai completă despre România de astăzi. Ați mai vizitat România de-a lungul anilor și cred că aveți deja o imagine a transformărilor care s-au petrecut în anii de când ne cunoaștem. Ca fost primar al acestui frumos oraș, urmăresc, bineînțeles, cu mult interse evoluțiile de la Sibiu, care sunt, într-adevăr, spectaculoase. Sibiul a fost și rămâne un model pentru conviețuirea diferitelor etnii în armonie. De asemenea, Sibiul este și un oraș în care numeroși investitori germani au ales să vină și să creeze afaceri de viitor, care să aducă locuri de muncă. Calitatea investițiilor germane este foarte apreciată în România și sper că aceste investiții vor continua să se extindă în perioada următoare, nu numai aici, ci în întreaga țară. Aș dori să subliniez și importanța acordată cooperării pentru dezvoltarea pregătirii profesionale în sistem dual, domeniu în care firmele germane din România joacă un rol de pionier. Ele oferă un model valoros pentru întregul nostru sistem de educație și, respectiv, pentru cel economic, astfel încât să putem pregăti tineri cât mai competenți, și cu capacitatea de a se adapta provocărilor economiei viitorului.

    Înainte de a încheia, doresc să mai subliniez că prietenia româno-germană, cu o veche tradiție, a ajuns acum într-un punct de dezvoltare fără precedent. Avem o cooperare consistentă în plan politic bilateral și european și avem, mai ales, legături interumane puternice, care se datorează oamenilor, în special comunității românești din Germania și minorității germane din România. Este baza pe care construim împreună o Europă unită, care să ne asigure un viitor prosper în fața numeroaselor provocări globale”.  

    Foto: Ovidiu Matiu & Sibiu 100%

    Relaţie mai bună ca niciodată cu Germania

    Vizita preşedintelui Germaniei la Sibiu are loc fix cu un an înainte de alegerile locale pentru Primăria Sibiu, putând fi descrisă drept una strategică pentru comunitatea germană din Sibiu şi FDGR. Din acest punct de vedere în centrul atenției s-a situat primarului Astrid Fodor. Pe tot parcursul vizitei, cei doi preşedinţi au scos în evidenţă relaţiile diplomatice foarte bune dintre Germania şi România, în condiţiile în care Germania este, de mulți ani, primul partener comercial al României, anul trecut înregistrând schimburi bilaterale de peste 40 de miliarde de euro. Peste 25.000 de companii cu participație germană și peste 5,5 miliarde de euro aport de capital social fac din Germania al doilea mare investitor în economia românească. Practic, Sibiul a devenit principalul fief din România al investitorilor germani, lucru accentuat în discursuri de ambii demnitari. Totodată, s-a atins şi un punct sensibil, adică războiul din Ucraina. „Ne întâlnim şi astăzi în condiţii speciale, condiţii cu care nu a mai crezut nimeni că ne vom reîntâlni. Avem un veritabil război în Europa după atacul Rusiei asupra Ucrainei – atâta distrugere, atâtea victime şi asta deja de peste un an”, a spus Frank-Walter Steinmeier, potrivit traducerii oficiale.

    Foto: Ovidiu Matiu & Sibiu 100%

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Goana după panourile fotovoltaice

    Ministerul Mediului și AFM încurajează energia solară prin programul Casa Verde Fotovoltaice, oferind finanțare nerambursabilă de 20.000 RON pentru gospodăriile românești.

    Ministerul Mediului și Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) continuă înscrierile pentru programul Casa Verde Fotovoltaice, o inițiativă guvernamentală care încurajează utilizarea energiei solare în gospodăriile românești. Acest program oferă o finanțare nerambursabilă în valoare de 20.000 RON pentru persoanele fizice care locuiesc la casă și îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale programului.

    Programul Casa Verde Fotovoltaice este finanțat de Guvernul României prin Ministerul Mediului și de către AFM. Termenul de înscriere pentru sesiunea din 2023 a început în data de 19 mai și și se va încheia pe 26 iunie, iar înscrierile se fac conform calendarului stabilit de AFM și a fondurilor disponibile. Pentru a se beneficia de finanțarea nerambursabilă, solicitantul trebuie să îndeplinească cerințele și criteriile de eligibilitate prevăzute în ghidul de finanțare. Pentru a veni în sprijinul potențialilor beneficiari, au fost stabilite datele de înscriere pentru fiecare regiune în parte. Astfel, termenele anunțate până în prezent sunt: pentru județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu: 24 mai, 25 mai, 26 mai; pentru unitățile de cult: 27 iunie, 28 iunie, 29 iunie.

    Pentru Regiunea Centru (unde e încadrat și județul Sibiu), sesiunea de depunere a dosarelor s-a încheiat în 3 minute, interval de timp în care s-au epuizat toate cele 12.253 proiecte alocate.

    Documentaţia necesară

    Pentru înscrierea în programul Casa Verde Fotovoltaice, solicitantul trebuie să pregătească un dosar de înscriere care să conțină următoarele documente: Cererea de finanțare (anexa nr. 2 la ghidul de finanțare); Actul de identitate al solicitantului; Extras de carte funciară, din care să rezulte adresa de implementare menționată în cererea de finanțare. În cazul în care adresa nu este specificată în extrasul de carte funciară, se va prezenta un document emis de unitatea administrativ-teritorială care să confirme că imobilul este aferent adresei menționate în cererea de finanțare. În cazul unităților cu mai mult de două spații locative, este nevoie și de extrasul de carte funciară colectiv; Certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului, de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice. Acest document trebuie să fie în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de participare; Certificatul de atestare fiscală privind impozitele, taxele locale și alte venituri ale bugetului local. Acesta trebuie emis pe numele solicitantului, de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială își are domiciliul și să fie în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de participare.

    Beneficii şi costuri reduse

    Utilizarea panourilor fotovoltaice a câștigat o creștere semnificativă în ultimii ani deoarece țara noastră beneficiază de un climat favorabil și de o expunere ridicată la soare, ceea ce face energia solară una dintre sursele regenerabile de energie cu un potențial ridicat. De asemenea, utilizarea

    panourilor fotovoltaice aduce numeroase beneficii oamenilor și, implicit, proprietăților, printre acestea se numără:

    · Reducerea costurilor cu energia electrică: panourile fotovoltaice permit proprietarilor de case să genereze propria lor energie electrică, ceea ce reduce dependența de rețeaua electrică și duce la scăderea facturilor sau chiar la eliminarea lor completă;

    · Protecția mediului: energia solară este o sursă curată și sustenabilă, care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la combaterea schimbărilor climatice;

    · Independența energetică: instalarea panourilor fotovoltaice oferă proprietarilor mai multă autonomie energetică, reducându-și dependența de rețeaua electrică națională și asigurându-le un sistem de energie durabil și fiabil;

    · Creșterea valorii proprietății: proprietățile echipate cu panouri fotovoltaice pot avea o valoare mai mare pe piața imobiliară, deoarece potențialii cumpărători sunt atrași de beneficiile economice și ecologice asociate utilizării energiei solare;

    · Durabilitate și fiabilitate: panourile fotovoltaice au o durată de viață lungă și necesită puțină întreținere, oferind proprietarilor un sistem de energie sustenabil și fiabil pe termen lung.

    Prin promovarea utilizării energiei solare și facilitarea accesului la finanțare pentru instalarea panourilor fotovoltaice, programul Casa Verde Fotovoltaice contribuie la crearea unui viitor mai sustenabil și mai ecologic în România.

    Calendarul următoarelor regiuni pentru care se pot depune cereri de finanțare

    • 29 mai, ora 10:00 – Regiunea Nord Est (judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui) – 13.974 proiecte
    • 6 iunie, ora 10:00 – Regiunea Nord Vest (judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş) – 12.001 proiecte
    • 9 iunie, ora 10:00 – Regiunea Sud Est (judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea şi Tulcea) – 10.620 proiecte
    • 14 iunie, ora 10:00 – Regiunea Sud Muntenia (judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman) – 14.045 proiecte
    • 19 iunie, ora 10:00 – Regiunea Sud Vest (judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea) – 8.715 proiecte
    • 22 iunie, ora 10:00 – Regiunea Vest (judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş) – 10.024 proiecte
    • 27 iunie, ora 10:00 – Unități de cult – 875 proiecte​

    ​Citește și: Banii destinați programului Casa Verde pentru Sibiu s-au epuizat în 3 minute

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Banii destinați programului Casa Verde pentru Sibiu s-au epuizat în 3 minute

    Astăzi, 24 mai, începând cu ora 10.00, Administrația Fondului pentru Mediu a lansat sesiunea de depunere a documentelor în vedere finanțării persoanelor fizice și a unităților de cult pentru instalarea de panouri fotovoltaice, Regiunea Centru.

    Această  Regiune se adresează județelor: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu. Toate cele 12.253 proiecte alocate acestei regiuni au fost epuizate, pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu, în 3 minute de la deschiderea sesiunii de depunere a cererilor de finanțare.

    Reamintim că  în sesiunea Casa Verde 2023 beneficiarii se înscriu singuri (nu prin instalator, ca în edițiile precedente) în aplicația informatică a AFM pentru rezervarea sumelor. Abia după realizarea înscrierii și validarea instalatorilor, beneficiarii își vor alege instalatorul validat cu care vor să implementeze proiectul.

    Ce aduce nou în acest an Programul Casa Verde

    Conform bugetului alocat de la bugetul de stat în acest an pentru programul Casa Verde 2023, aproximativ 150.000 de locuințe pot intra în programul Casa Verde 2023. Beneficiarii vor primi finanțare prin intermediul Administrației Fondului pentru Mediu, pentru instalarea panourilor fotovoltaice pe locuințe.

    În acest an sunt și câteva reglementări noi privind Casa Verde 2023 sunt mai multe. Una dintre acestea este că bisericile pot primi finanțare, iar instalatorii au mai multe obligații: o garanție și o preanaliză a documentelor.

    În urma validării cererii de finanțare, cei care depun dosare în programul Casa Verde din acest an pot obține 90% din valoarea cheltuielilor dintr-un proiect eligibil. Limita ajutorului este de maxim 20.000 de lei pentru un proiect.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 


    Sibiul dă tonul în lumea culturismului european. Robert Frăţilă ţinteşte titlul mondial în 2023  

    Sibiul şi culturismul fac casă bună. Şcoala sibiană de culturism obţine performanţe de top în competiţiile europene şi mondiale de culturism. Sibianul Robert Frăţilă domină culturismul european la juniori.

    În această lună, la Santa Susanna, lângă Barcelona, în Spania, acesta a devenit dublu campin european, adugându-şi în plamares alte două medalii, bronz şi argint, plus un loc patru la seniori. Aceste performanţe au venit să competeze cele 5 titluri de vicecampion mondial obţinute anul trecut în Iran. Deşi are doar 19 ani, obiectivul său primordial a devenit titlul de campion mondial în 2023. Dar în spatele acestor performnaţe stau multe sacrificii, multă muncă, costuri mari, un antrenor extrem de profesionist, Felicia Popa, dar, din păcate, şi o acută lipsă de finanţare şi de sponsori. În tot acest interval, Robert a fost sprijinit de familie şi de câţiva parteneri care au intuit în el capacitatea de a deveni campion european şi vicecampion mondial. Un alt merit îi revine şi Clubului Sportiv Şcolar Sibiu, unde este legitimat. 

    Robert a dat fotbalul pe culturism            

    Cariera lui Robert Frăţilă a prins contur cu puţin înainte de venirea pandemiei de coronavirus. A jucat aproape 10 ani fotbal, pe post de fundaş, iar pregătirea fizică pentru el era primordială. Însă a venit pandemia de coronavirus, iar viaţa i s-a schimbat destul de abrupt. „Pe perioada pandemiei mi-am cumpărat echipament şi m-am antrenat acasă. Într-o zi, am fost invitat de un prieten la grătar, iar când m-a văzut tatăl său, m-a întrebat imediat dacă nu vreau să fac culturism şi să concurez. O cunoaştea pe doamna antrenoare Felicia. Am fost deschis la propunere şi în câteva zile m-am întâlnit cu doamna Felicia şi am început colaborarea. Am fost susţinut şi de părinţi în alegerea făcută”, mărturiseşte Robert. Practic, fotbalul a trecut în plan secund şi a început cariera în culturism. Rezultatele şi medaliile au venit imediat atât la întrecerile naţionale, cât şi la Cupa României.

    Robert Frățilă

    A trecut apoi şi pandemia de coronavirus şi lucrurile au devenit mult mai serioase şi aplecate spre marea performanţă. „În scurt timp am intrat în sală cu doamna Felicia, iar antrenamentele au devenit o obişnuinţă. Mai mult, am decis împreună să schimbăm categoriile de concurs, iar apoi toate s-au legat. Am câştigat Cupa României, rezultate notabile la naţionale şi performanţele de excepţie de la Campionatul Mondial din Iran”, afirmă sportivul sibian.

    În 2022, a fost desemnat de Federaţia Română de Culturism şi Fitness juniorul anului în România. „Participarea la Mondialele din Iran a fost una costisitoare pentru mine, însă mi-am asumat să merg acolo. Am depus toate eforturile pentru a mă prezenta. Pe lângă motivaţia necesară, a trebuit să rezolv şi partea financiară. Costurile s-au ridicat la 1.100 de euro, dar am avut un sponsor care m-a ajutat şi căruia vreau să-i mulțumesc. Acum, la Europene, situaţia s-a schimbat radical, deplasarea a fost suportată de federaţie”, spune Robert. Situaţia este simplă; cât timp se află la lotul naţional, la concurs, costurile sunt suportate de federaţie; când se află la Sibiu, aceste cheltuieli sunt asigurate de clubul CSŞ Şoimii. Un simplu calcul arată că Robert Frăţilă are nevoie de aproape 5.000 de lei pe lună pentru a face performanţă la cel mai înalt nivel, în condiţiile în care 800 lei costă susţinătoarele de efort suplimente, iar 2500 de lei se duc pentru alimentaţie sa pentru a rămâne în formă. Acesta locuieşte împreună cu părinţii, care la acest moment îi asigură aproape totul.     

    Cum decurge o zi din viaţa campionului european  

    Proaspătul campion european ne-a făcut zilele trecute o vizită la Redacţia Sibiu 100%. Ne-a povestit cum decurge o zi din viaţa sa. Robert este student la două facultăţi din Sibiu, Educaţie Fizică şi Sport şi Matematică – Informatică. „Mă trezesc dimineaţa, la ora 5.30, iar apoi la ora 6.30 începe antreanamentul la sală. Urmează apoi prima masă şi mă îndrept spre şcoală, la cursurile de la facultate. După cursuri, mă duc la masaj, iar reiau exerciţiile la sală. Pot spune că antrenamentul meu zilnic în sală durează o oră şi 45 de minute. Trebuie să spus că sunt situaţii în care la amiază dorm pentru că este cea mai bună recuperare”, povesteşte Robert Frăţilă. Totodată, acesta are o viaţă sportivă exemplară, iar alimentaţia sa este pe măsură. Alimentaţia necesară se compune din ovăz, orez, cartofi copţi sau fierţi, ouă, peşte slab, somon, piept de pui sau de curcan, vită şi salate. Toate, în funcţie de necesarul său zilnic de calorii. Spune că nu are probleme cu controlul greutăţii. La 19 ani, nu bea alcool, nu fumează şi nu merge în cluburi. Prietenii îi sunt alături şi îi înţeleg sacrificiile pe care le face.         

    Robert Frățilă și Felicia Popa

    Ochi de antrenor 

    Imediat ce l-a cunoscut antrenoarea lui Robert, Felicia Popa i-a transmis că poate ajunge în topul culturismului european. „Imediat ce l-am văzut, i-am spus că poate fi campion. Pregătirea tehnică şi antrenamentele sunt foarte importante. Robert mai are mult de urcat în acest sport. Este la început de drum, însă are câteva calităţi excepţionale şi native, genetice. Însă atuurile sale sunt structura osoasă şi musculatura. Acum, sălile din oraş sunt pline de tineri care vor să facă fitness, însă sportul de performanţă este un alt nivel”, ne-a declarat Felicia Popa. Aceasta spune că sprijin important a venit de la preşedintele Federaţiei Române de Culturism şi Fitness, Gabriel Toncean, care a transformat în ultimii ani în bine culturismul românesc. În plan local, un ajutor important a venit din partea judecătorului Marius Mazilu, un susţinător al acestui sport şi organizatorul celei dea zecea ediţie a Campionatului Naţional de Culturism şi Fitness, ce va avea loc în luna septembrie, la Sibiu. “Vreau să mulţumesc CSŞ Sibiu – director Florin Troancă, Universităţii Lucian Blaga, prodecan Iulian Stoian şi partenerilor Decathlon şi FitnessWelt – Simona Creţariu şi Adela Roman”, ne-a declarat Felicia Popa.     

    Titlurile aduc recunoaştere, dar nu şi siguranţă financiară 

    Performanţele obţinute în ultimii doi ani încep să-i aducă recunoaştere internaţională lui Robert. Sibianul va participa în Statele Unite ale Americii, la Las Vegas, la o competiţie prestigioasă în lumea culturismului. Este vorba despre IFBB PAN – AM International Championships, ce va avea loc 4 – 6 august 2023. România va fi reprezentată de Robert Frăţilă şi de cel mai bun sportiv senior din România  în 2022.

    Robert Frăţilă:

    „În încheiere, aş vrea să vă îndemn să nu vă daţi bătuţi în faţa dificultăţilor, să vă urmariţi mereu visurile voastre şi să nu vă lăsaţi niciodată înfrânţi. Succesul nu vine niciodată ușor, dar cu multă muncă și dedicare, poate fi obținut”.

    Sportivul legitimat la Clubul Sportiv Școlar Șoimii a luat două medalii de aur la Campionatul European desfășurat la Santa Susanna, în Spania, în mai 2023. El a mai obținut câte o medalie de argint și bronz.  Sportivul  pregătit de prof. Felicia Popa a obținut titlul de campion european la categoriile Junior Games Classic Bodybuilding și Junior Classic Bodybuilding. 

    Robert Frățilă mai are două clasări pe podium la Santa Susanna. În proba de Junior Bodybuilding a obţinut medalia de argint, iar la Junior Classic Physique, pe cea de bronz. Sibianul a concurat și la seniori, clasându-se pe locul al patrulea la categoria Games Classic Bodybuilding up to 175cm.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Maraton: Sibiu 100 % nu ALEARGĂ doar pentru știri!

    Sibiu 100 % s-a mobilizat, cu multă energie, bună dispoziție și tenacitate, pentru participarea la Maratonul Internațional de la Sibiu. O echipă de 20 de oameni, din Redacția Sibiu 100 % și Asociația Produs în Sibiu, se alătură, în acest an, alergătorilor și susținătorilor Maratonului, pentru a fi parte din emulația și starea de bine a ceea ce înseamnă această competiție a generozității.

    Sibiu 100 % își așteaptă cititorii la Cortul special amenajat

    Pe parcursul celor două zile, 27-28 mai, redactorii și colaboratorii noștri se vor regăsi între alergători, pentru diferite cauze, însă și activând în zona special amenajată în cadrul evenimentului, pentru Sibiu 100%. Și aici ne referim la cortul cu surprize, amplasat în Piața Mare, locul de start al Maratonului, unde sibienii sunt invitați să ne viziteze și unde vor fi întâmpinați cu știri și ziare de ultimă apariție, surprize și, desigur, unde vor avea posibilitatea să își împărtășească impresiile de la maraton cu redactorii noștri.

    De ce alergăm la Maraton

    Maratonul Internațional de la Sibiu bifează, în acest an, câteva premiere absolute. Peste 6.000 de alergători s-au înscris la linia de start la această ediție. 600 de voluntari, 40 de coordonatori, 47 de cauze. Toți aceștia, împreună cu susținătorii lor, vor face din Sibiu, vreme de două zile, un oraș al solidarității și generozității prin excelență.

    Sibiu 100 %  se alătură, ca parte activă și consecventă, acestui eveniment de anvergură a comunității sibiene, prin reprezentanții săi.

    Lucian Vlad. Foto: Sibiu 100%

    Lucian Vlad: ”Este prima data când particip, în calitate de alergător, la Maratonul Internațional Sibiu, împreună cu echipa noastră de la Sibiu 100% și Produs în Sibiu. Mă bucur că fac parte dintr-o comunitate care împărtășește aceeași pasiune pentru alergare și implicare activă pentru susținerea cauzelor care ne preocupă și ne ating sufletul. Prin participarea la acest cros, mă alătur unei echipe de oameni motivați și inspirați, care se sprijină reciproc și se încurajează în fiecare pas al drumului. Noi alergăm pentru: Corp, limite și responsabilități – îndrumar de sprijin pentru persoanele care lucrează cu tineri din centre de plasament. Hai să ne încurajezi și să susții și tu această cauză!”

    Ștefania Colpoș. Foto: Sibiu 100%

    Ștefania Colpoș: ”Maratonul Internațional Sibiu este o ocazie de a demonstra că încă există empatie și că prin lucruri mici imprimăm zâmbete pe chipurile celor aflați în suferință. Atunci când voi obosi, mă voi gândi că pașii mei vor aduce speranță în inima unui copil și îl vor face să conștientizeze că oamenii sunt mult mai frumoși decât ar crede. Noi, echipa ziarului Sibiu100%, credem că acest maraton este despre puterea de a face imposibilul posibil, despre comunitate și susținere. Încărcați cu energie, vom alerga pentru fericire și speranță”.

    Mihaela Wetscheza. Foto: Sibiu 100%

    Mihaela Wetscheza: ”Maratonul înseamnă pentru mine: contribuție și comunitate. Este al 5-lea an în care fiecare pas din cei 5 km alergați îi fac cu gândul că ajut pe cineva la nevoie. Fac frecvent donații, însă prin participarea activă la maraton, simt că implicarea mea este de 100%. Cauza pe care am ales-o anul acesta nu este doar despre și pentru copiii din centrele de plasament, însă și pentru voluntarii care aleg să petreacă timp cu acești copii. Eu însămi fiind voluntar în aceste centre, cunosc nevoile noastre în a găsi cele mai bune modalități de sprijin. Mă bucur ca anul acesta să alerg alături de echipa Sibiu 100%”.

    Anamaria Paștiu. Foto: Sibiu 100%

    Anamaria Paștiu: ”Susțin proiectul „Corp, limite și responsabilități – îndrumar de sprijin pentru persoanele care lucrează cu tinerii din centre de plasament” al Asociației de Poveste pentru că știu cât de important este să ai relații sănătoase și să pornești cu încredere pe acest drum. Copiii din centrele de plasament au nevoie de personal calificat, care să le ofere sprijin, îndrumare și răspunsuri la problemele pe care aceștia le întâmpină în privința relațiilor. Din cauza abuzurilor și traumelor suferite înainte de a ajunge în grija statului, tinerii instituționalizați au dificultăți în a pune limite sănătoase în relațiile cu cei din jur. Nevoia de a se simți iubiți și apreciați e mai puternică decât propria siguranță, astfel că ajung fără să conștientizeze în situații de abuz”.

    Apel la mobilizarea suporterilor!

    Maratonul Internațional de la Sibiu, organizat de Fundația Comunitară, este cel mai mare eveniment de alergare filantropic din țară. Și un lider al performanțelor. În ultimii ani a reușit să strângă, în total, aproximativ câte 150.000 euro pentru proiectele selectate, ca medie pentru fiecare ediție. O altă performanță pentru Sibiu e că a reușit să genereze aceste resurse, care să se ducă într-o asemenea varietate de proiecte. De asemenea, este o realizare cu totul specială că Maratonul Internațional Sibiu e unul dintre puținele maratoane din lume care s-au desfășurat și în plină pandemie, adică în anul 2020. Acestor performanțe, Sibiul îi poate adăuga încă una, pe care am identificat-o împreună cu organizatorii Maratonului. 

    În interviul acordat în exclusivitate pentru Sibiu 100 %, Ana Maria Bugneriu, manager general al Maratonului și Directoare Executivă a Fundației Comunitare Sibiu, menționa: ”Ceva ce se întâmplă mai puternic în alte orașe, ne-am bucura să fie mai prezent și în Sibiu. Alte orașe care organizează maratoane, de obicei au o deschidere foarte mare din partea publicului. Și la noi se întâmplă aceasta. Dar ce ne-am dori și sperăm încet-încet să se construiască și la noi, este cultura aceasta a suporterilor, care să vină, să iasă pe traseu să susțină participanții. Pentru că traseul nostru trece pe lângă case, pe lângă blocuri, prin tot felul de zone locuite. Și sunt situații în care oamenii chiar ies și îi aplaudă pe alergători, îi încurajează, mai fac câte o pancartă, ies la balcon și îi susțin. Dar asta ar fi fain să devină un obicei cât mai generalizat, pentru că e foarte semnificativ, ca alergător, să simți susținerea și implicarea celorlalți”.

    Sibienii sunt așteptați, așadar, în 27-28 mai, cu mic, cu mare, în centrul Sibiului, pentru a fi parte din acest demers major al comunității, acela de a se implica, fie ca alergători, voluntari, susținători ai cauzelor, cât și ca suporteri care să anime și să încurajeze performanța.

    2023 poate fi anul în care suporterii dau măsura și acestei performanțe! Ne întâlnim, așadar, în 27 și 28 mai, în Piața Mare și pe traseu!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Avocatul lui Eugen Iordănescu: ”Ce nu spune presa despre dosarul Iordănescu și ce a mai rămas din prezumția de nevinovăție”

    Șerban Moga, în calitate de avocat al lui Eugen Iordănescu, trimite Redacției Sibiu 100% un comunicat din perspectiva apărării în legătură cu aspecte care privesc dosarul de delapidare și corupție prin care Directorul general al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură (CCIA) Sibiu a fost trimis zilele trecute în judecată. 

    ”Zilele trecute a fost trimis în judecată dosarul Iordănescu. Clientul meu a aflat din presă, la fel ca în multe alte situații privind acest dosar. În acești doi ani de când a fost deschis dosarul, mi-au fost date să aud mai multe minciuni și informații prezentate trunchiat în mass – media, decât în toate celelalte dosare pe care le gestionez, cumulat. Văzând într-o singură publicație locală 65 de articole, cu privire la o singură persoană, unele voci rele ar spune ca e o campanie, dar eu mă abțin.

    Ce nu spune presa sau parchetul despre dosarul Iordănescu

    În iarna lui 2021 Parchetul Tribunalului Sibiu face public cu surle și trâmbițe faptul că s-ar fi delapidat 830.000 de lei de la Camera de Comert Sibiu, dar până a doua zi după emiterea comunicatului bombă, s-au răzgândit că de fapt suma nu putea fi decât maxim 338.000 (asta nu au mai zis mass mediei). Nu s-a spus nici în ce ar fi constat această delapidare. Nici nu cred că a fost cineva interesat. Probabil spre surprinderea multora, clientul meu nu e acuzat că și-ar fi băgat banii Camerei în buzunar, ci că ar fi plătit organizarea anumitor evenimente în cadrul proiectului Regiune Gastronomică Europeană 2019, la care Camera de Comerț era parte. Problema parchetului este cu faptul că evenimentele respective au fost plătite de Camera de Comerț și nu de ceilalti participanți la proiect (Consiliul Judetean Sibiu, Primăria Sibiu, Primăria Medias, Agentia Judeteană de Turism Sibiu s. a.). Parcă nu mai are același răsunet problema dacă este prezentată în întregime.

    Tot în decembrie 2021 afirmă Parchetul Tribunalului Sibiu, în mod public, că anumite bunuri ale Camerei de Comert ar fi ajuns în posesia unei săli de nunți deținute la acea vreme de fiul domnului Iordănescu. Faptul că acest lucru nu s-a confirmat și nici nu s-a mai urmărit nu a mai spus nimeni public. Mai penibil era dacă cineva recunoștea că sala respectivă de nunți nici nu exista faptic atunci când ar fi avut loc presupusa delapidare.

    Tot în aceiași lună, o publicație locală titra: ”de la recompensa polițistului care nu l-a mai amendat, la milioanele ”Regiunii Gastronomice”. În articol se încearcă a se acredita în mod tendențios ideea că un polițist din Vurpăr nu ar fi aplicat sancțiuni într-o anumită situație pentru a fi favorizat de dl. Iordănescu. Într-adevăr, au existat aceste acuzații, apar și în comunicatele parchetului. S-a renunțat la ele a doua zi după emiterea comunicatului, arătându-se în oficial și în clar că nu se confirmă. Publicațiile de presă prezintă însă și astăzi aceleași informații ca fiind certe când aduc în discuție dosarul, pentru că nimeni nu le-a informat despre contrar. Un comunicat onest din partea autorităților ar fi spus că nu a fost recompensat nici un politist și că nici nu s-a pus problema de neaplicarea unor sancțiuni. Este normal și  etic, ca atunci când faci o afirmație publică, să o retragi tot public atunci când realizezi (chiar oficial) că nu se confirmă. Oricine a citit acele afirmații a rămas în mod evident cu ideea greșită.

    Zilele trecute a apărut în presă că dl. Iordănescu Eugen a fost trimis in judecată, fiind întrebat cu urgență maximă președintele Camerei de Comerț de către presă, dacă în pofida acestor aspecte, domnul Iodănescu va continua să exercite funcția de director general al Camerei. Vin și mă întreb de ce nu ar fi continuat? Pentru infracțiunile vehiculate în presă referitoare la Camera de Comerț, nu a fost trimis în judecată. Aș fi surprins dacă din felul în care sunt prezentate lucrurile de parchet și presă, a fost de înțeles acest lucru.

    Peste 60 de articole de presă au apărut în cei doi ani de la deschiderea dosarului. Nu știu ce a mai rămas din prezumția de nevinovăție a acestui om sau ce diferență va mai face dacă la sfârșitul dosarului, un judecător va considera că e nevinovat.

    Mă miră scurgerile de informații nepublice și personale din dosarul penal, cum ar fi aceea că dl. Iordănescu a plecat în concediu, în Egipt, în cursul anului trecut, cu ”girul” procurorului, aspect prezentat în presă ca și când cineva ar fi evadat din țară. Nu este normal să anunți cu bună credință parchetul că pleci o săptămână în concediu de odihnă, în virtutea faptului că știi de existența unui dosar penal, ca mai apoi să afle toată țara unde, cu cine și când pleci și să fie prezentată situația ca și când ai evadat din Alcatraz.

    Timp de doi ani ne-au fost prezentate niște acuzații generale, construite să impresioneze. Când ți se spune că ai divulgat informații nepublice deoarece ai discutat cu nu stiu cine, dar nu ți se spune care anume au fost acele informații, sau că ai folosit în interes propriu funcția pe care o deții, dar nu ți se spune cum ai folosit-o, eu personal consider ca nici nu poti să te aperi.

    Ca să exagerez și eu la fel ca alții, am 100 de pagini de nelegalități si neregularități de invocat în camera preliminară cu privire la acest dosar (50 sunt sigur).

    Nu sunt adeptul justiției făcute în presă și am cântărit de mai multe ori dacă această replică la minciunile și dezinformările apărute în spațiul public cu privire la clientul meu trebuie dată sau nu. Niciodată presa nu deține toate informațiile care privesc un dosar, iar acest lucru duce la prezentarea trunchiată a unor situații și inevitabil la formarea unor opinii publice greșite despre anumite spețe. Cum au stat lucrurile de fapt nu poate spune asumat decât o hotărâre judecătorească definitivă.

    Consider însă că în această situație particulară, trebuie să existe un răspuns la informațiile trunchiate  care au apărut în spațiul public. Din păcate, o mare parte a publicului caută circ, informații senzaționale și un vinovat care să incorporeze propriile nemultumiri față de societate. Mai puțin interesant este adevărul. Este evident că demnitatea, reputaţia şi onoarea unei persoane sunt iremediabil afectate în momentul în care aceasta este înfăţişată în spaţiul public ca fiind vinovată de săvârşirea unor infracţiuni, mai înainte de a se fi stabilit acest lucru de către o instanță de judecată. Astfel, invit la mai multă cumpătare”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum se ”cultivă frumosul” în Țara Colibelor, la Râu Sadului

    Pe valea râului Sadu, la o altitudine de 750-800m, înconjurată de dealuri și munți înalți de 1000-1800m, se află comuna Râu Sadului. Satul cu același nume șerpuiește de-a lungul râului, pe o distanță de 7 km. Are o frumusețe aparte, alternând construcțiile cu livezi sau fânațe. Cei de la Asociația My Transylvania au gândit în această zonă proiectul ”Cultivarea frumosului în Țara Colibelor”.

    Inițiativa adună experiența echipei asociației și cea a comunității locale, cu scopul de a valorifica potențialul material și imaterial al zonei. Țara Colibelor este zona montană din Munții Cindrel cuprinsă între 900 și 1.400 de metri altitudine. Locul servește drept pășune și fâneață celor de aici. Perimetrul adăpostește, prin colibe, ciobanii cu turmele lor de oi. Aceștia petrec aici perioada dintre Paști și iunie, precum și din septembrie până în februarie.

    Programul lansat zilele trecute vine după mai mulți ani de când cei de la Asociația My Transylvania încearcă prin diferite acțiuni să pună în valoare potențialul zonei. ”Îl gândim de cinci, șase ani, de când suntem activi aici. Are legătură cu trei domenii: arhitectură și implicit conservarea lemnului, aici totul este făcut din lemn, transhumanță și gastronomie, ceea ce te duce imediat la gust și la bucătărie locală, și partea de patrimoniu imaterial.”, ne spune Cristian Cismaru, unul dintre membrii asociației.

    Etapa teoretică, de cercetare, va fi urmată de ateliere practice cu localnicii sau alte persoane interesate

    Acest program este finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prin măsura Creșterea accesului la cultură în zonele defavorizate din punct de vedere cultural. Este co-finanțat de Comuna Râu Sadului și derulat prin Administrația Fondului Cultural Național. Va exista o etapă teoretică, de cercetare în cele trei domenii de interes, urmată apoi de transpunerea acesteia în ateliere practice.

    Atelierele practice vor fi deschise, vor putea participa la acestea atât tinerii din sat, cât și oameni din afara comunității, care sunt interesați sau pasionați de anumite domenii și materiale tradiționale.

    Se va încerca valorificarea resurselor locale, lemn, lapte, fân, lână, într-un mod care să îmbine tradiția cu spiritul contemporan. Cristian Cismaru spune că își propun să improvizeze cu modul în care se folosesc ele. ”Ca să ajungem la niște concepte noi de folosire în beneficiul comunității, cu comunitatea.”

    Jurnaliștii invitați la prezentarea proiectului au putut să urmărească o demonstrație de lucru cu lemnul. Meșteșugarul Gyuri Szasz a reprodus câteva dintre modelele de pe bâtele cu care umblau cu oile ciobanii din Țara Colibelor. Din sfera gastronomică, bucătarul de origine italiană, Manuel Betti Pecori, a arătat cum se pot folosi cu succes ingredientele locale, pentru a pregăti delicii culinare.

    Țara Colibelor, în pericol să piardă construcțiile tradiționale

    Acest proiect va fi urmat de unul pentru restaurarea caselor tradiționale din zonă, ce a fost semnat săptămâna trecută, pe aceeași finanțare, prin PNRR. ”Vom avea probabil trei sau patru ani legați, în care comunitatea va cunoaște diverse mici schimbări. Noi le propunem pentru ca ei să își aprecieze mai mult valorile locale. Și să învețe să câștige, atât pe partea materială, cât și pe partea de notorietate, din aceste resurse locale”. (Cristian Cismaru)

    În zona Râu Sadului, cei de la Asociația My Transylvania au găsit 70 de colibe, 15 dintre acestea căzute, 20 deteriorate și 35 funcționale. Dintre acestea, doar 10 mai sunt folosite pentru activități tradiționale pe perioada verii și 2 iarna. Împreună cu Atelier Transylvanian Crafts, au realizat un proiect pilot în zonă. Au construit de la zero, o căsuță inspirată din arhitectura tradițională, integrată în specificul local.

    Aproape toate elementele de decor sunt realizate în apropierea Sibiului

    Atelierul Transylvanian Crafts din Șelimbăr a fost implicat în procesul de realizare a acestei case, precum și în procesul de renovare a colibelor din comună. Prin materialele alese, atât la interior, cât și la exterior își doresc să valorifice cât mai bine resursele locale. De la plăcile ceramice ale unui mic producător din Cisnădioara, la ideea de a folosi fânul din zonă pentru a realiza tapet. Reprezentanta Atelierului, Andra Simuț, spune că obiectele de decor folosite aici sunt produse în proporție de 90%-95% pe o rază de 30 km de Sibiu.

    Andra Simuț. Foto Sibiu 100%

    Construcția are două roluri. În primul rând, este cadrul unde se va desfășura programul. Aici se vor desfășura atelierele cu cei interesați, pentru a le arăta practic cum se pot folosi resursele locale într-un mod nou. Primele ateliere vor avea probabil loc în iulie. În al doilea rând, servește ca showroom pentru cei ce vor să le construiască atelierul unele similare, este deci un model pentru vânzare.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vechea aerogară a Sibiului a devenit istorie. Face loc unui terminal ultramodern şi în ton cu vremurile

    O nouă filă de istorie a Sibiului a fost scrisă, în această săptămână, când vechea aerogară a Aeroportul Internaţional Sibiu a fost demolată complet.

    Construită în 1959, aceasta a fost, de-a lungul timpului, una dintre porţile principale de intrare în Sibiu. „Trecutul lasă loc viitorului: vechea Aerogară a fost demolată”, a fost mesajul responsabililor Consiliului Judeţean, postat on-line. Recent, la începutul lunii aprilie, conducerile Consiliului Judeţean şi Aeroportului Internaţional Sibiu au organizat un moment aniversar, ce a marcat întreaga existenţă a vechii aerogări şi în urma căreia cei care au lucrat în aeroportul sibian şi-au luat la revedere de la vechea clădire. „Pasiune, profesionalism și camaraderie sunt cel puțin trei trăsături comune ale oamenilor alături de care am participat la un ultim tur al vechii aerogări și turnului de control. Sunt oameni cu ani mulți de activitate petrecuți aici, de-a lungul cărora nu au avut voie să greșească nici măcar o dată. Alături de conducerile Aeroportului Internațional Sibiu și ale Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian – Sucursala Sibiu, le-am mulțumit pentru profesionalism, oferindu-le câte un simbol al aprecierii noastre cât și binemeritate aplauze. Construite în 1959, vechea aerogară și turnul de control vor deveni amintire lăsând loc extinderii actualului terminal, la a cărui inaugurare dorim să-i avem din nou alături pe veteranii serviciilor aeroportuare sibiene”, afirma conducerea Consiliului Judeţean.

    Una dintre cele mai mari investiţii din judeţ

    În acest moment, Aeroportul Internaţional Sibiu se află în plină dezvoltare. Investiția derulată de Consiliul Judeţean se ridică la 272,4 milioane de lei. Va fi extins atât terminalul de pasageri, cât și modernizată infrastructura de securitate a Aeroportului Internațional Sibiu. Terminalul, care va fi extins de la 6.200 mp la 22.400 mp, poate asigura un flux de până la 2,5 milioane pasageri/an. Viitoarele dotări ale sistemelor de securitate vor asigura o scădere a timpilor de așteptare pe liniile de control și vor crește nivelul de siguranță pentru pasageri și personalul aeroportuar. Investiţia va fi realizată de societatea sibiană Con-A. Pe lângă extinderea terminalului de pasageri, investiţia prevede crearea a 10 ghișee cu operator și 7 automate pentru check-in, dublarea filtrelor de securitate de la 3 la 6, creșterea numărului porților de îmbarcare de la 5 la 7, cât și instalarea unor sisteme de securitate ce vor ușura controlul pasagerilor în privința dispozitivelor electronice și obiectelor de vestimentație. Cea mai mare parte a finanțării este asigurată din fonduri europene nerambursabile (164,5 milioane lei) și Bugetul de stat (25,1 milioane lei), cât și de Consiliul Județean Sibiu și Aeroportul Internațional Sibiu (82,6 milioane lei). Extinderea şi modernizarea aeroportului este una dintre cele mai mari investiţii derulate după 1990 de Consiliul Judeţean.

    Vechea aerogara Sibiu

    Istoricul Aeroportul Internaţional Sibiu

    2022

    Aeroportul Internațional Sibiu, alături de aeroporturi din Europa, a semnat în data de 4 februarie 2022 la Bruxelles „Declarația de la Toulouse”, întărind angajamentul industriei aviatice pentru un viitor durabil prin reducerea la zero a emisiilor de carbon.

    2021

    În anul 2021, marcat în continuare de provocările generate de apariția pandemiei de COVID-19, traficul aerian la Aeroportul Internațional Sibiu a înregistrat o redresare parțială, datorată și diversificării oportunităților de călătorie disponibile de la Sibiu, rutele nou lansate în anul 2021 susținând dezvoltarea traficului de pasageri.

    2020

    Pe fondul pandemiei COVID-19, Aeroportul Internațional Sibiu, alături de întreaga aviație, a suferit o reducere a traficului și a activității extrem de pronunțată. Efectele negative ale pandemiei COVID-19 se reflectă în cifrele înregistrate de Aeroportul Internațional Sibiu în anul 2020.

    2018

    În august 2018, se înregistrează un trafic record de pasageri la Aeroportul Internațional Sibiu, cu peste 85.000 de pasageri îmbarcați-debarcați într-o lună calendaristică. În anul 2018 se depășește pentru prima dată pragul de 700.000 de pasageri înregistrați în trafic la Aeroportul Internațional Sibiu într-un an calendaristic.

    2017

    În luna decembrie 2017, s-a depășit pentru prima dată pragul de 500.000 de pasageri înregistrați la Aeroportul Internațional Sibiu într-un an calendaristic.

    2013

    Sunt demarate procedurile pentru selectarea operatorilor care vor îndeplini serviciul de interes economic general. Aeroportul Internațional Sibiu celebrează cea de-a 70-a aniversare.

    2010

    Este modernizată parcarea de 300 de locuri a aeroportului. În luna septembrie, Aeroportul Sibiu primește statutul de aeroport internațional, fiind al treilea aeroport din România care s-a bucurat de acest statut, în urma îndeplinirii condițiilor prevăzute de noua legislație internațională în domeniu.

    2009

    Activitatea aeroportului crește cu 34% față de anul 2008 și cu 97,5% față de anul 2007.

    2007

    Încep lucrările de dezvoltare și modernizare a aeroportului.

    2004

    Începe să se contureze tot mai clar necesitatea modernizării, dat fiind că pista de decolare-aterizare betonată, de 2000 m lungime și 45 m lățime, precum și platforma de 300 m lungime și 70 m lățime, cu 5 locuri de parcare, permit numai operarea cu avioane de capacitate mică.

    1997

    Începând cu luna august, Aeroportul Sibiu este reorganizat ca Regie Autonomă cu specific deosebit, sub autoritatea Consiliului Județean Sibiu.

    1992

    Aeroportul este deschis traficului internațional de pasageri, primele destinații fiind Stuttgart și München.

    1975

    Devin operaționale clădirea Radar, împreună cu instalațiile aferente.

    1970

    Se construiește pista betonată care are 2000 m lungime și 30 m lățime, cu acostamente de 7,5 m și capacitate portantă de 17 tone. De asemenea, se dă în exploatare balizajul pistei și dispozitivul luminos de apropiere, făcând posibilă exploatarea aeroportului și pe timp de noapte.

    1959

    Se dă în exploatare clădirea aerogării, compusă din parter, etaj, turn de control, sală de așteptare (cu o capacitate de operare de 50 pasageri pe flux de îmbarcare-debarcare) și o magazie de mărfuri.

    1944

    Se introduc cursele civile interne către București, Brașov, Deva, Oradea și Târgu-Mureș.

    1943

    Inaugurarea Aeroportului Sibiu pe locația actuală. Activitatea de zbor se desfășura pe o suprafață de 174 ha, pe un teren înierbat situat la vest de hotarul comunei Turnișor. Primele aeronave, de tip Lockheed, aparținând companiei Lares, efectuau zboruri pe rutele București – Sibiu – Arad și București – Sibiu – Oradea.

    Vezi aici imagini de la momentul demolării: https://fb.watch/kuTUHCsO9F/

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Gabriel Tibori, sibianul care și-a sechestrat amintirile într-un garaj

    Articol de Romeo Petrașciuc și Cosmin Pal

    O străduță cochetă din Terezian. Și o discreție maiestuoasă, ademenitoare. O poartă roșie, indecisă spre oaspeți. Care dacă ți se deschide, îți face loc, cu largă inimă, în istorie. Și o invitație care te pune în încurcătură. Pentru că translația între oarecând și incisivul prezent e una abruptă, pe alocuri șocantă.

    Gabriel Tibori. Foto: Sibiu 100%

    Cel mai adesea, ne trezim în situația în care construim sau ne opintim să facem posibile visele celorlalți, uitând, mai mereu, de noi înșine. De faptul că e posibil să putem respira și prin propriile noastre încercări de zbor. Gabriel Tibori a ales să își construiască propriile vise. Și să nu își falsifice pasiunile, chiar dacă viața de zi cu zi nu îl absolvă de grijile cotidiene. Din lada cu zestrea de vise, și-a făcut o împărăție a sa, unde și-a adunat clipele ne oprit în loc.

    Garajul Art Studio Old School

    Inițial, fusese un garaj. Acum e un adevărat muzeu, un loc pentru prieteni, cum îl numește el. Însă o locuire pentru sumedenie de lucruri cu suflet. Mașini de oarecând de cusut, colecție de aparate de fotografiat de epocă, potcoave, măști de gaze, radiouri, ziare vechi, hărți ale Sibiului, vederi, sticle de sifon, ceasuri. Toate arondate pe pereți, improvizații neașteptat de izbutite și formule cu totul inedite, cu un simț estetic al gestionării lor de-a dreptul covârșitor. Pentru ca prietenii și iubitorii de artă să îl poată identifica mai ușor inclusiv ca locație, a denumit muzeul Art Studio Old School.

    Gabriel Tibori a terminat Liceul Energetic. Deși a încercat să cocheteze cu alte tentații profesionale, pasiunea pentru meșteșugul instalațiilor de iluminat, design interior și tot ce e legat de aceste preocupări l-a urmărit cu obstinație. ”După ce am terminat liceul, își începe el povestea, am făcut armata și apoi am intrat la facultate, aici, la Sibiu, la Inginerie, secția de Automatizări și Calculatoare. Și mi-am dat seama că nu prea e de mine. Eram mai mult pe partea asta artistică. M-aș fi dus mai degrabă la Litere sau la altceva de genul acesta. Am mers, cât am rezistat acolo, și mi-am dat seama că nu mă văd stând pe scaun într-un birou, toată ziua cu ochii într-un ecran și să programez. Dacă aș fi fost făcut pentru asta, probabil că asta reușeam să fac. Dar nu m-am văzut acolo. Sunt fascinat de corpurile de iluminat hand made. Și de reciclarea lucrurilor de demult, de care alții vor să scape. Totul e funcțional aici. A da o nouă viață unui obiect, să îl salvezi de la pieire, mi se pare cel mai minunat lucru”.

    Mașina familiei, obiect de muzeu. Foto: Sibiu 100%

    Într-un capăt al studioului, jumătatea din față a unei mașini de cândva s-a statornicit în perete. ”A fost mașina tatălui meu, a familiei. Am condus-o și eu, și sora mea. Și am zis că rămâne în acest fel o parte din ea aici. Am radiat-o, am dezmembrat-o, în două luni de zile, și am adus-o aici”, elucidează misterul prezenței ei aici Gabriel. Oriunde te miști, ești captivul unei epoci, a unei părți din povestea timpurilor: hărți ale Sibiului de pe la o mie șase sute și ceva, bancnote uitate de vremuire, sticle de sifon, cu care parte dintre noi și-au stins amăreala într-o vreme nu foarte de mult apusă, aparate de fotografiat pe post de proiectoare, colecții de vederi ale Sibiului întinse pe zeci de ani. Toate la un loc recreează o lume.

    ”Cred că de mic am început să colecționez, pentru că am o colecție de ambalaje de gumă de mestecat de dinainte de 1989. Am început prin a păstra mobila veche rămasă de la bunici, cu valiza din armată. Apoi am strâns abonamente, bilete, tot ce a fost pe la festivaluri, pentru că îmi plac e muzica rock și de peste tot pe unde am fost am adunat ce am găsit. Apoi bancnote, programe de meciuri de fotbal, baschet, volei, rugby…”, ne mai spune Gabriel Tibor.

    Cum a ajuns garajul locul în care să își adune, cu atâta pasiune și creativitate, amintirile? Ne spune tot Gabi: ”Are legătură cu ideea inițială. Eu aș fi căutat, acum câțiva ani, un spațiu unde, văzând că îmi ies niște lucruri și sunt apreciate de cei din jurul meu, să mi le expun. Un spațiu mai vizibil, fie într-o asociere cu cineva, fie o locație gen galerie. Nu am găsit. Și mi-am zis: Măi, dar eu am gărajul acesta, unde țin o mașină și, în rest, lucruri de tot felul. Am eliberat tot, așa, dintr-un elan foarte entuziast, și am zis: Trebuie să fac ceva aici! Am folosit totul din materiale reciclabile. L-am amenajat începând cu anul 2019. Practic, la debutul pandemiei. Ideea însă am avut-o mai înainte. Am tăiat, am curățat, am șlefuit, am inventat, adaptat și a ieșit ce vedeți. M-am tot gândit cum să concep spațiul acesta, după ce l-am golit. L-m despărțit printr-un perete, astfel câștigând încă un spațiu prețios de expunere, pe ambele părți. E un început care nu va avea sfârșit, pentru că ideea continuă. Primesc telefoane, oameni care vor să vadă ce e aici…”

    Valiza militară personală, devenită exponat. Foto: Sibiu 100%

    ”Dau o nouă viață acolo unde ea nu prea mai există”

    De unde își găsește exponatele? Într-o lume în care încercăm să ne rupem tot mai mult de trecut în care tehnica era una rudimentară pentru confortul vieții și renunțăm foarte ușor la obiectele ce ne-au făcut devenirea mai ușoară, Gabriel pare un prizonier al perpetuării pretextelor amintirilor din familie sau epocă.

    ”Spațiul acesta este viu, strict pentru prieteni. Nu e comercial, nu mă gândesc la a face un profit din asta. Am prieteni care, văzând ce am, îmi aduc sau mă cheamă să îmi aleg lucruri de care nu mai au nevoie. Primesc multe lucruri. Sunt oameni care stau la bloc și nu au unde să le țină. De pildă, îmi aduc aminte că aveau bunicii mei un radio vechi, pe care îmi pare foarte rău că nu l-am mai găsit. Și am zis că e păcat că se pierd și am început să strâng de la alții. Am prieteni care fac curat în pivniță și primesc și de la ei. Radioului acestuia i-am pus o mică stație modernă, dar prin ea sună muzica aceasta ambientală, prin niște difuzoare. Am o latură de simț artistic, am răbdare și am niște meserii în care am lucrat (electrician, instalator), și asta mă ajută la asamblare, dexteritate. Și dau o nouă viață acolo unde ea nu prea mai există sau e pe cale să se stingă”.

    Un colț al lăcașului-muzeu imortalizează memoria recentă. Fotografii cu prietenii care ajung aici, cu oameni dragi cu care Gabriel colaborează și cu care împărtășește aceleași ”patimi”: ”Consider că cea mai mare bogăție a unui om e să aibă prieteni, care apreciază ceea ce faci. Eu îi adun aici, pentru că de aceasta vreau să fie așa, spațiu viu și ceva să se întâmple. Vin, ne distrăm, povestim”. Arătând spre câteva fotografii din aceeași gamă, Gabi menționează: ”Aici e o formație din Sibiu, One Night Stand, care a filmat un videoclip aici și acestea sunt fotografii din timpul filmării clipului”.

    Cadoul făcut pentru Galeria FC Hermannstadt. Foto: Sibiu 100%

    Pe un perete generos, tronează un banner de 2 m X 2 m, dedicat galeriei de fotbal a FC Hermannstadt. O operă de artă pictată și definitivată de Gabriel: ”L-am făcut pentru pasionații de fotbal din Sibiu. O grupare de suporteri ai Sibiului îl vor lua cu ei pe stadioanele țării, începând de sâmbăta aceasta, la meciul de la Ploiești, cu Petrolul. Sunt tot prieteni de-ai mei și îl voi face cadou. Am avut aici inclusiv proiecții de meciuri”.

    În altă parte, o altă vedetă a garajului cu nostalgii: o bicicletă recreată atât la nivel tehnic, dar mai ales la mod de zburdalnică intuiție, expansivă punere în lucru a imaginației și bunei dispoziții profesionale.

    Bicicleta care refuză înstrăinările. Foto: Sibiu 100%

    ”Pasiunea aceasta este și terapie”

    L-am întrebat pe Gabriel Tibori cât de costisitoare îi este această preocupare. ”Pasiunea aceasta presupune în mod clar și investiții. Cauți, faci comenzi… La corpurile de iluminat ai nevoie de dulii, cabluri, becuri, materiale de tot felul. Financiar, mă completez cu celelalte meserii în care activez: instalații electricitate, design interior. Mă țin cu greu, pentru că sunt vremurile pe care le traversăm. Dincolo de orice altceva însă, pasiunea aceasta este și terapie. E bine pentru tine, pentru starea ta spirituală, să ai o pasiune”.

    Locul acesta este unul pentru prieteni. Doar că Gabi leagă foarte ușor prietenii. Amicii săi, fascinați de ce găsesc aici, revin cu prieteni de-ai lor, cu prieteni ai prietenilor, apoi prieteni cu copiii lor. Așa că ceea ce și-a dorit, poate chiar fără să aibă curajul să gândească cu voce tare, s-a unduit în împlinire. Studioul său a devenit pe nesimțite un loc foarte viu, un spațiu în care trecutul și prezentul își dau mâna cu plus de bucurie, în spiritul acelei prietenii pe care Gabi a impus-o ca ”mod de lucru” aici.

    În dreapta garajului, alte și alte lucruri, obiecte și exponate vechi așteaptă să treacă prin vămile rezistenței la timp. Gabriel le analizează atent, i se cuibăresc în suflet ca proiecții, iar mâine e foarte posibil să le regăsești pe un nou făgaș al studioului său, cu o nouă și cu totul neașteptată viață.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Primarul Biertanului, Mircea Mihai Dragomir, vrea să demoleze un monument al eroilor Primului Război Mondial

    Sesizarea vine din partea Col. rtr. Petru Bejenaru, Președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, filiala Sibiu. Potrivit acestuia, monumentul eroilor din Primul Război Mondial, unde sunt inscripționați pe frontispiciu, 38 de eroi din Biertan, urmează a fi înlocuit cu un altul, despre care însă nu prea știe nimeni cum arată. De asemenea, pe site-ul primăriei nu apare nicăieri o hotărâre sau propunere de dezbatere pe acest subiect, deși lucrările de demolare a gardului actualului monument ar fi început deja. Mai mult, se preconizează ca noul monument să fie inaugurat pe 21 mai, anul acesta.

    ”Nu există niciun proiect avizat”

    ”În comuna Biertan există un monument al eroilor din Primul Război Mondial. În momentul în care domnul primar a încercat să demoleze și să pună alt monument în loc, am încercat să îl sun de câteva ori, nu mi-a răspuns. Am sunat la Direcția Județeană pentru Cultură și urmează să ia și ei legătura cu primarul. Am vorbit și la Consiliul Județean, la Comisia de Cultură și mi s-a spus că au discutat cu primarul și li s-a zis că nu vor să demoleze monumentul. Or, din ce date am culese din zonă, știu că s-a distrus tot gardul împrejmuitor, care era din fier forjat, și se intenționează să fie făcut un altul din stejar. Lângă acest monument nu se pretează să faci un gard din stejar! Mai mult de atât, am studiat toate hotărârile documentelor din 2022-2023 ale Consiliului Local și nu există nicăieri o asemena hotărâre, prin care să se fi pus în dezbaterea consilierilor această propunere.

    Nu există niciun proiect avizat de cei de la Cultură, de Oficiul Național Cultul Eroilor… Iar Biertan este o localitate în UNESCO. Nu este admis așa ceva! Chiar dacă vrea să construiască un alt monument, și acesta trebuie să aibă avizele aferente. Operațiunile au început. Celălalt monument este gata. Pentru că vor să facă inaugurarea, în 21 mai anul acesta. Și mai e un aspect. Trebuie să știm ce fel de monument face. Nu putem pune un monument de piatră lângă unul din lemn. Nu cred că aprobă nimeni aceasta”, ne-a declarat Petru Bejenariu, Președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, filiala Sibiu.

    Col. rtr. Petru Bejenaru. Foto: Sibiu 100 %

    La un moment dat, primiarul localității Biertan i-a răspuns, in dimineața zilei de astăzi, domnului Bejenaru, reproșându-i scurt și nemanierat că el face noul monument și că Asociația Cultul Eroilor Regina Maria vrea să i-l demoleze.

    Primarul nu e de găsit nicicum

    Deși am sunat la Primăria Biertan și în cursul zilei de ieri, și astăzi, pentru un punct de vedere al primarului Mircea Mihai Dragomir, acesta nu a fost de găsit. De fiecare dată însă ni s-a spus că ne va suna domnia sa… Sperăm totuși că la un moment dat își va găsi timp și pentru a limpezi această situație, măcar pentru comunitatea pe care o reprezintă și care are dreptul să fie informată.

    Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, ce se dorește a fi demolat.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Raliul Harghitei. Sebastian Barbu și Bogdan Iancu au câștigat premiul cel mare

    Sebastian Barbu și Bogdan Iancu au început noul sezon din Campionatul Național de Raliuri Betano cu o victorie. Echipajul sibian s-a impus în Raliul Harghitei și este lider și în clasamentul general după prima etapă din 2023.

    Sebastian Barbu și Bogdan Iancu, copilotul său, au început sezonul 2023 la Rally Valdinievole e Montealbano, ca parte a programului de pregătire pentru un nou sezon în Campionatul Național de Raliuri Betano. Locul 5 din Italia a fost motivația perfectă pentru a începe în forță Raliul Harghitei, prima etapă din sezonul intern în 2023.

    Echipajul sibian a început ziua de vineri, prima a raliului, cu cel mai bun timp pe speciala Bucin, cu un avans de 13 secunde față de echipajul aflat pe locul secund. Sebastian Barbu și-a conservat acest avantaj pe următoarele două probe și a încheiat prima zi din Harghita în postura de lider.

    „Mă bucur că am reușit să începem sezonul cu un antrenament, într-un cadru organizat, în Italia, iar rezultatul de acolo ne-a motivat și mai mult să atacăm încă de pe prima probă specială din Raliul Harghitei. Încă din shakedown m-am simțit foarte confortabil la volan și asta s-a văzut și pe probe. A fost o zi bună pentru noi, dar sâmbătă mai avem încă nouă probe speciale așa că trebuie să rămânem concentrați”, a spus Sebastian Barbu, după prima zi din Raliul Harghitei.

    Foto: Berti Panaiot

    Un premiu de echipă

    Sebastian Barbu a început ziua de sâmbătă cu cel mai bun timp pe speciala Merești, apoi s-a impus și pe ultimele două treceri pe proba Lueta, asigurându-și victoria în Raliul Harghitei.

    „A fost o zi lungă cu un duel foarte strâns pe fiecare probă unde cea mai mică greșeală te puea scoate din joc. Am avut un ritm bun pe tot parcursul zilei cu un sprint pe final care ne-a ajutat să câștigăm raliul. Victoria din prima etapă a sezonului este recompensa pentru munca depusă de întreaga echipă de aproape patru ani. Această muncă susținută începe să dea rezultate și victoria obținută acum este meritul fiecărui membru al echipei noastre. Cu toate că sacrificiile pe care le facem sunt extreme noi o să mergem mai departe și îmi doresc să continuăm la fel și în etapele următoare. Aș vrea să le mulțumesc lui Bogdan Iancu, copilotul meu, lui Stefano Rafanelli și lui Alex Barbu pentru încredere, lui Cătălin Oancea, Octavian Târnovean și Zsolt Patakfalvi pentru răbdare și dăruire, dar și tuturor partenerilor, prietenilor și suporterilor care sunt alături de noi”, a spus Sebastian Barbu, după Raliul Harghitei.

    Foto: Berti Panaiot

    Echipajul sibian este susținut în sezonul 2023 de partenerii: Autosole2.0, Gorgandin, Foerch România, Terra Building, Jifa, EGLO Romania, Yiippi Adrenalin Travel Club, Comindustrial, NaceleUp.ro, Mindsoft și Indsoft.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Elevi de la Colegiul Economic George Barițiu premiați pentru cultură și educație financiară

    Prima ediție a Concursului de cultură și educație financiar-contabilă a avut loc vineri, 28.04.2023 la sediul Colegiului Economic George Barițiu din Sibiu.

    Elevii claselor a XI-a din învățământul preuniversitar au avut ocazia să concureze în etapa județeană a concursului organizat de către Ministerul Educației, prin Inspectoratele Școlare Județene, cu colaborarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR).

    Concursul s-a adresat elevilor de liceu, din clasa a XI-a, filieră tehnologică, profil Servicii, calificarea profesională Tehnician în activități economice.

    La această primă ediție a competiției au participat 24 de liceeni, reprezentanți ai Colegiul Economic George Barițiu din Sibiu și ai Liceului Teoretic Gustav Gundisch din Cisnădie.

    Elevii înscriși la competiție au beneficiat de sesiuni de pregătire financiar-contabilă susținute de către dna profesor Elena Ihora și de către dl Eugen Ghimiș, directorul executiv al CECCAR Sibiu.

    Festivitatea de premiere a elevilor a avut loc vineri 05.05.2023, la sediul CECCAR Sibiu, în prezența Inspectorului Școlar General dl Marius Novac, a Președintelui CECCAR Filiala Sibiu dl Florin Pop, a dnei director adjunct Cristea Elisabeta și a cadrelor didactice.

    Cine sunt premianții

    CECCAR a premiat performanța la nivel județean prin oferirea de diplome și premii în bani, astfel:

    Premiul I: 700 de lei – Cercel Alexandru Florin

    Premiul II: 500 de lei –  Jugărean Nicolae

    Premiul III: 300 de lei – Breje Daria Maria

    Mențiune: 200 de lei –  Creangă Eduard Petre, Eremia Ștefan Raoul, Maftei Cătălin Constantin, Jugaru Alexandra Ioana.

    Primii doi elevi clasați la faza județeană s-au calificat la etapa națională a concursului de cultură și educație financiar-contabilă, care va avea loc în data de 17 iunie, la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din București.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    De unde îşi cumpără sibienii autovehiculele rulate

    Sibienii au adus, în ultimii doi ani, maşini second-hand din Germania, Franţa, Austria, Italia şi Olanda. Acesta este topul primelor cinci ţări din care sibienii îşi cumpără autovehiculele, potrivit datelor solicitate de Sibiu 100% de la Registrul Auto Român, reprezentanţa Sibiu.

    Sibiul se înscrie în trendul datelor gestionate la nivel naţional de RAR. În anul 2022 și în primele trei luni ale anului în curs, pe primele cinci poziții în topul țărilor de proveniență pentru vehiculele utilizate se află:

    • Germania (2022 – 45,15% din totalul de vehicule utilizate / 45,36% din totalul de autovehicule utilizate, în primele 3 luni ale anului 2023);
    • Franța (2022 – 10,03% din totalul de vehicule utilizate în 2022 / 10,02% din totalul de autovehicule utilizate, în primele 3 luni ale anului 2023);
    • Austria (2022 – 8,8% din totalul de vehicule utilizate / 8,65% din totalul de autovehicule utilizate, în primele 3 luni ale anului 2023);
    • Italia (2022 – 7,8% din totalul de vehicule utilizate / 7,4% din totalul de autovehicule utilizate, în primele 3 luni ale anului 2023);
    • Olanda (2022 – 5,52% din totalul de vehicule utilizate / 6,33% din totalul de autovehicule utilizate, în primele 3 luni ale anului 2023). 

    Sfaturi utile când îţi cumperi o maşină rulată

    RAR vine şi cu câteva informaţii necesare pentru cei care vor să-şi cumpere o maşină second-hand, indiferent că este adusă din străinătate sau achiziţionată din ţară. „Principala recomandare a Registrului Auto Român pentru cei care urmează să achiziționeze un autovehicul utilizat, aflat la prima înmatriculare în România, este ca tranzacția să fie acceptată doar după ce vânzătorul a obținut în prealabil CIV (n. red., Cartea de Identitate Vehicul), în acest mod existând garanția autenticității elementelor de identificare ale vehiculului. Totodată, îi sfătuim pe cei care doresc să cumpere un vehicul utilizat să meargă la un service autorizat pentru o verificare amănunțită. Considerăm că nu prețul ar trebui să fie elementul care dictează achiziția, deoarece un preț scăzut poate ascunde un istoric încărcat de evenimente care pot aduce dezavantaje cumpărătorului”, susţin specialiştii RAR.

    Cum stăm în judeţul Sibiu la starea tehnică a mașinilor rulate

    Legislația din România prevede mai multe filtre tehnice prin care trec autovehiculele care ajung să circule pe drumurile publice, primul fiind chiar înainte de intrarea vehiculului în parcul național, la eliberarea cărții de identitate a vehiculului (CIV) în reprezentanțele Registrului Auto Român. “Astfel ne asigurăm că el corespunde normelor tehnice pentru a circula pe drumurile publice. Ulterior, mașina trece prin inspecția tehnică periodică și poate fi oprită în trafic pentru control tehnic de echipele mixte formate din polițiști rutieri și specialiști RAR. Nu trebuie omisă din vedere obligația legală ca deținătorul autovehiculului să mențină starea tehnică a acestuia între două prezentări la ITP. Apreciem că un vehicul utilizat nu înseamnă în mod obligatoriu unul cu probleme tehnice, dacă ținem cont de faptul că mașinile provin preponderent din țări în care educația, puterea financiară și conștiința utilizatorilor fac ca autovehiculul să fie îngrijit corespunzător pe perioada exploatării”, afirmă reprezentanţii RAR.

    Iată care sunt datele pentru judeţul Sibiu. În anul 2021, reprezentanța Sibiu a eliberat CIV pentru 10.218 vehicule utilizate, adică 2,08% dintr-un total de 490.666 de CIV eliberate la nivel național pentru vehicule utilizate. Această valoare a plasat județul Sibiu pe locul 23 în topul județelor, după numărul de vehicule utilizate pentru care s-a eliberat CIV. Un an mai târziu, în 2022, reprezentanța Sibiu a eliberat CIV pentru 9.346 de vehicule utilizate, adică 2,34% dintr-un total de 398.676 de CIV eliberate la nivel național pentru vehicule utilizate. Județul Sibiu s-a situat pe locul 19 în topul județelor, după numărul de vehicule utilizate pentru care s-a eliberat CIV.

    În primul trimestru din 2023, reprezentanța Sibiu a eliberat CIV pentru 2.381 de vehicule utilizate, adică 2,51% dintr-un total de 94.800 de CIV eliberate la nivel național pentru vehicule utilizate, iar județul Sibiu este pe locul 17. Pentru o bună înțelegere a ierarhizării, menționăm că pe primul loc în această statistică este județul cu cea mai mare valoare a numărului de CIV eliberate pentru vehicule utilizate, iar pe ultimul loc este județul cu cea mai mică valoare a numărului de CIV eliberate pentru vehicule utilizate. O explicație pentru valorile înregistrate în ceea ce privește vehiculele utilizate pentru care s-a solicitat CIV este și disponibilitatea redusă a mașinilor noi, situație generată de lipsa anumitor componente din industria constructoare de mașini.

    Second-hand, dar bune pentru sibieni

    Registrul Auto Român nu acreditează teoria că un autovehicul utilizat reprezintă, în sine, un pericol pentru siguranța traficului rutier, dacă acestuia i se oferă mentenanța corespunzătoare și i se fac reparațiile necesare în atelierele autorizate. În urma controalelor efectuate în trafic, în județul Sibiu s-au evidențiat date statistice care pot descrie fenomenul. În anul 2022, au fost verificate 1.470 de vehicule. Dintre acestea, 40,34% prezentau diferite neconformități tehnice sau legate de acte. Prin comparație, la nivel național procentul mediu al neconformităților a fost de 45,04%. Tot la nivel național, cele mai multe neconformități au fost constatate la instalația electrică de iluminare-semnalizare (27,62%), emisiile poluante (22,65%), punți, jante, anvelope și suspensie (13,86%) şi  vizibilitate (12,6%).

    În urmă cu doi ani, în 2021, au fost verificate în judeţ 1.456 de vehicule. Dintre acestea, 33,1% prezentau diferite neconformități tehnice sau legate de acte. Prin comparație, la nivel național procentul mediu de neconformități a fost de 45,61%. Totodată, cele mai multe neconformități au fost constatate la: instalația electrică de iluminare-semnalizare (27,7%), emisiile poluante (21,1%), punți, jante, anvelope, suspensie (12,9%) şi parbriz, geamuri laterale, lunetă (11,7%).

    “Atragem atenția că rezultatele controalelor desfășurate în trafic NU reflectă starea generală a parcului auto din județul Sibiu, deoarece echipajele mixte RAR-Poliție opresc pentru verificare doar acele vehicule care sunt susceptibile de a prezenta defecțiuni”, ne-au transmis reprezentanţii RAR.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Unde și ce poți vizita în Sibiu în Noaptea Muzeelor

    Noaptea Muzeelor din acest an, ajunsă la ediția a 19-a, va avea loc sâmbătă, 13 mai. Vine cu expoziții, ateliere educaționale, experimente artistice, proiecții, prezentări, spectacole. Vom avea și ateliere, animații stradale și interioare, concerte sau tururi interactive.

    Șapte muzee, între care, în premieră, Sinagoga Sibiu

    Sibiul participă la această ediție cu șapte muzee. O premieră notabilă între acestea e cea a Sinagogii, unde cei interesați pot vizita expoziția organizată de Muzeul Național Brukenthal despre istoria clădirii și a evreilor din România, în cadrul proiectului ”O cultură cu multe culori”.

    Celelalte instituții culturale implicate în eveniment sunt:

    Muzeul în aer liber ASTRA din Dumbrava Sibiului (18:00 – 01:00);

    Muzeul Bisericii Evanghelice C.A. (10:00 – 21:30);

    Muzeul Atelier Tipografie Sibiu (18:00 – 22:00); 

    Muzeul de Artă Contemporană (18:00 – 23:30);

    Muzeul Cinegetic August von Spiess (18:00 – 23:30);

    Sala cu frescă din Piața Mică, nr. 22 (18:00 – 23:30).

    Noaptea Muzeelor, brevetată în Germania și extinsă în toată Europa

    Noaptea Muzeelor este evenimentul anual cultural patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM). Prin această inițiativă, numeroase muzee, în parteneriat cu diverse alte instituții de cultură, își deschid liber porțile, simultan, până târziu în noapte, pentru vizitatori.

    Primul eveniment de acest gen l-a reprezentat cel desfășurat în anul 1997 în Berlin. Conceptul de acces gratuit a fost foarte bine primit, astfel că în scurt timp a crescut foarte mult numărul instituțiilor organizatoare, precum și numărul de vizitatori. Manifestarea a fost preluată în Franța, în 1999, sub denumirea de „Primăvara muzeelor”, desfășurându-se primăvara, într-o zi de duminică. Evenimentul a fost organizat ulterior (în 2001), în toate țările semnatare ale convenției culturale a Consiliului Europei, fiind pus sub înaltul patronaj al Secretarului său General și având ca public țintă în special persoane aflate în proximitatea muzeelor.

    În 2005, acest eveniment este mutat pe durata nopții și schimbă publicul țintă, adresându-se tinerilor și familiilor ce își fac program în această perioadă, atribuindu-i-se denumirea actuală, de „Noaptea Muzeelor”, și extinzându-se în toată Europa.

    Evenimentul este organizat în sâmbăta cea mai apropiată de data de 18 mai, data adoptată de ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor) drept Ziua Internațională a Muzeelor. Începând din 2011, ICOM se alătură UNESCO și Consiliului Europei în patronarea acestui eveniment.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Crucea Roșie Sibiu a primit microbuzul mult râvnit! ”Microbuz vechi, pentru fapte noi”, o campanie de succes, marca Sibiu 100%

    Ca urmare a campaniei ”Microbuz vechi, pentru fapte noi”, derulată de Sibiu 100% și Asociația ”Produs în Sibiu”, filiala sibiană a Crucii Roșii a primit microbuzul dedicat circuitului generozității. Cei pe care ”i-a ales” această cauză sunt oamenii de suflet de la Hipic Prod. O societate sibiană lider de top în domeniul marochinăriei, prin profesionalism, creativitate și seriozitate.

    ”Am donat mașina pentru a ajuta oamenii în nevoie și de a face o diferență pozitivă în comunitatea din care Hipic Prod face parte. Mașina poate fi folosită în scopul de a oferi servicii critice, cum ar fi transportarea alimentelor și a echipamentelor medicale. Ceea ce ajută astfel la îmbunătățirea vieții oamenilor și a rezolvării problemelor comunitatii din Sibiu. Până acum mașina a fost folosită pentru a transporta colegii nostri de la un sediu la altul. Sau la a aproviziona fabrica cu materiale necesare de lucru în producție. Iar acum poate fi folosită pentru exact același scop, însă cu o un obiectiv nobil, în serviciul comunității”, au declarat reprezentanții Hipic Prod.

    ”Voluntarii noștri vor avea un mijloc de transport demn de noblețea muncii lor”

    Raluca Morar, sufletul Crucii Roșii sibiene, a fost copleșită de generozitatea și rapiditatea cu care s-au derulat lucrurile. ”Campania Microbuz vechi pentru fapte noi a funcționat extrem de bine. Și le mulțumesc pe această cale prietenilor noștri de la Sibiu 100% și de la Produs în Sibiu. A fost minunat să vedem cât de repede s-a rezolvat problema noastră și cât de grabnic vom avea, în sfârșit, un microbuz al faptelor bune, cu care să putem înmulți binele, prin voluntarii noștri, în tot județul Sibiu. Și pentru aceasta le mulțumim celor de la Hipic Prod, lui Luigi Marasca și Carmen Becker, care au văzut Campania în Sibiu 100 % și au reacționat extrem de repede. Am fost foarte impresionați să aflăm că ei, inițial, au vrut să vândă acest microbuz. Dar când au văzut campania noastră, au zis că mai bine îl dau comunității. Și aceasta ne-a mișcat teribil!

    De asemenea, ținem să mulțumim Ocolului Silvic din Tălmaciu, care s-a alăturat campaniei, cu un sprijin financiar consistent. Abia așteptăm să avem microbuzul colantat, cu imagini cu Crucea Roșie, să îl personalizăm și să ne putem face activitățile în continuare cu microbuzul faptelor bune. Suntem foarte bucuroși că voluntarii noștri vor avea, în sfârșit, un mijloc de transport demn de noblețea muncii lor. Mulțumim!”

    Microbuzul Crucii Roșii. Carmen Becker (Hipic Prod), Raluca Morar (Crucea Roșie), Lucian Vlad (Asociația Produs în Sibiu / Sibiu 100%). Foto: Sibiu 100%

    Microbuzul, aproape de start

    Microbuzul urmează să fie colantat special pentru scopul propus, după care își va intra în atribuții.

    O campanie de suflet, care și-a găsit, încă o dată, rezonanță și implicare în rândul sibienilor. Și încă o dovadă că binele nu are un timp al lui, ci face parte din noi, dăruind de fiecare dată bucurie și împlinire. Le mulțumim tuturor celor care au înțeles să ne fie alături la înmulțirea binelui.

    Despre Campania ”Microbuz vechi pentru fapte noi”, citește aici.

    Crucea Roșie își primește microbuzul

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Scandal cu iz anti-semit în singurul municipiu guvernat de FDGR

    Articol de Romeo Petrașciuc și Cosmin Pal

    În ședința de vineri, 28 aprilie a. c., a Consiliului Local Sibiu, s-a aprobat un proiect de hotărâre privind schimbarea denumirii străzii G-ral Iosif lacobici, din Cartierul Veteranilor de Război, în strada G-ral Alexandru Hanzu.

    Modificarea a fost solicitată de către Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, proiectul fiind inițiat de primarul Astrid Fodor. Noua denumire a străzii, G-ral Alexandru Hanzu, ținând cont de specificul Cartierului Veteranilor de Război, a fost atribuită în urma propunerii formulate de către Asociația Cultul Eroilor ”Regina Maria”.

    G-ralul Iosif lacobici (n. 8 decembrie 1884Alba Iulia – d. 11 martie 1952Aiud) a deținut funcțiile de ministru de război și șef al marelui stat major al armatei române la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. În calitatea sa de ministru de război, a inițiat un plan “pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”. Planul a intrat în vigoare la 9 iulie 1941. Numele lui Iacobici e legat, în special, de masacrul de la Odesa, când, potrivit istoricilor, au fost asasinați 5000 de localnici civili, în cea mai mare parte evrei.

    Localizarea străzii G-ral Iacob Iacobici, din Cartierul veteranilor. Foto credit: Google Earth

    G-ral Iosif Iacobici și Klaus Iohannis

    O inițiativă lăudabilă și, mai ales, necesară a Primăriei Sibiu, într-o vreme în care nu suntem scutiți de manifestări politice extremsite de dreapta, iar anti-semitismul, cu și fără evrei, continuă să pericliteze democrațiile lumii libere. Unul din patru europeni și aproape jumătate dintre români sunt anti-semiți, trăgea un semnal de alarmă, în 2019, Anti Diffamation League (ADL), organizație evreiască non-guvernamentală din New York care oferă periodic un asemenea barometru, în urma un amplu sondaj realizat în 14 țări europene. E, de altfel, și ultimul sondaj relevant realizat la nivelul Europei.

    Vechea denumire a străzii datează din 2006, atunci când s-au atribuit, în bloc, denumirile a 30 de străzi, între care și cele din Cartierul Veteranilor de Război. În acest context, în care la conducerea Primăriei Sibiu era Klaus Werner Iohannis, actualul președinte și liderul comunității sașilor din România, un astfel de subiect nu e doar foarte sensibil, ci și unul extrem de periculos. Așa se face că vreme de 17 ani, administrația săsească a orașului, condusă de Klaus Iohannis și Astrid Fodor, a promovat, din ignoranță sau din lipsă de profesionalism a aparatului de specialitate din cadrul Primăriei, imaginea unui condamnat pentru crime de război.

    G-ral Iosif Iacobici

    Ezitări ale Primăriei Sibiu în furnizarea solicitării INSHR-EW

    Primăria Sibiu a încercat să minimalizeze şi să limiteze efectele acestui scandal cu iz de anti-semitism în momentul în care a făcut public proiectul de hotărâre privind schimbarea denumirii străzii din Cartierul Veteranilor de Război din G-ral Iosif Iacobici în G-ral Alexandru Hanzu de pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local de vineri. Proiectul a fost realizat foarte sumar şi succint, dar legal, fără să facă vreo referire la activitatea anti-semită a generalului Iosif Iacobici din perioada celui De-al Doilea Război Mondial. Totodată, a precizat că noua denumire a străzii a fost înaintată de Asociaţia Cultul Eroilor ”Regina Maria”, filiala Sibiu. Ceea ce surprinde cel mai mult în lipsa de transparenţă este faptul că primarul Astrid Fodor a iniţiat proiectul de hotărâre fără să dea dispoziţie ca adresa venită din partea ”Elie Wiesel” să fie făcută publică şi ataşată la proiectul de hotărâre.

    Sibiu 100%, în urma solicitării de presă către ”Elie Wiesel”, a obţinut, în exclusivitate, adresa Institutului trimisă în luna februarie către Primăria Sibiu. Mai mult, Sibiu100% a obţinut şi poziţia oficială a Institutului în legătură cu situaţia generalului Iosif Iacobici.

    Redăm mai jos textul adresei trimise de ”Elie Wiesel” Primăriei.

    Solicitarea Insitutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, către Primăria Sibiu

    De ce nu e bun G-ralul Iosif Iacobici

    „Aşa cum reiese din centralizatorul privind delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare publicat de către Autoritatea Electorală Permanentă în august 2022, în municipiul Sibiu există o stradă denumită General Iosif Iacobici. Vă aducem la cunoştinţă că în 1941 generalul Iosif Iacobici a făcut parte din guvemul Antonescu, fiind în funcţia de Ministru de Război, ulterior fiind numit şef al Marelui Stat Major. Regimul dictatorial şi genocidal al lui Ion Antonescu este responsabil pentru implementarea politicilor rasiste şi antisemite ce au culminat cu exterminarea a peste 300.000 de evrei şi 11.000 de romi. Ca urmare a activităţii sale în guvern şi a poziţiei de şef de Stat major al Armatei, Iacobici a fost condamnat pentru crime de război în 19 ianuarie 1949, prin Decizia penală nr. 123 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a penală. Având în vedere că Ordonanţa de urgenţă nr. 311/2002 incriminează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infiacţiuni contra păcii şi omenirii şi interzice acordarea numelor acestor persoane unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice, vă rugăm să luaţi măsurile necesare pentru redenumirea străzii respective.”

    La solicitarea Sibiu 100%, privind posibillele suspiuciuni care ar putea plana și asupra G-ralului Alexandru Hanzu (propunerea noii denumiri a străzii), având în vedere că și acesta a ocupat poziții cheie în armata română din perioada interbelică, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” ne-a răspuns că nu a fost consultat, până în prezent, de către Primăria Sibiu și că nu deține la acest moment informații relevante în acest sens.

    Demersul Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” vizează și alte orașe importante din țară, Sibiul fiind printre puținele localități care au și dat curs unor astfel de solicitări.

    A sosit și reacția Primăriei Sibiu, după o vreme

    UPDATE: La scurt timp după apariția articolului în ediția tipărită a Sibiu 100% și în mediul on-line, Primăria Sibiu a venit cu următoarea reacție:

    ”Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a solicitat schimbarea denumirii străzii General Iosif Iacobici din cauza activității acestui general care a făcut parte din guvernul Antonescu, ocupând mai întâi funcția de Ministru de război și mai apoi Șef al Marelui Stat Major.

    Această denumire a fost atribuită străzii printr-o regretabilă eroare, prin HCL 27/2006. Sibiul a fost și este un oraș în care diversitatea etnică și confesională este sărbătorită prin evenimente culturale care au rolul păstrării tradițiilor și identității, multe dintre acestea fiind sprijinite de Primăria Sibiu, această diversitate a culturilor și cultelor fiind parte din caracterul orașului. Prin urmare, este evident că, în cazul de față, este vorba de o eroare, care va fi îndreptată”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Şi liliecii sunt ghidaţi în zona autostrăzii Sibiu – Boiţa. O lucrare „perfectă” făcută de austriecii de la Porr Construct, caz unic în România post-decembristă

    Reprezentanţii firmei austriece Porr Construct au declarat, astăzi, la Prefectură, că nu au fost afectaţi de pandemia de coronavirus şi, apoi, de războiul din Ucraina, care au dus la explozia preţurilor la materialele de construcţii, deoarece organizarea şantierului tronsonului de autostradă Sibiu – Boiţa, deschis circulaţiei rutiere în decembrie 2022, s-a făcut din timp.

    Totodată, în paralele cu proiectarea tronsonului, firma austriacă îşi achiziţiona materialele pentru construcţia tronsonului de autostradă, astfel că criza economică care a urmat a avut un impact mai mic asupra costurilor investiţiei şi asupra situaţiei economice a firmei. De altfel, constructorul austriac s-a încadrat în suma care a fost impusă prin licitaţia oprganizată. Finalizarea lucrărilor la lotul 1 al autostrăzii Sibi – Piteşti, în speţă tronsonul Sibiu – Boiţa, cu aproape 5 luni înainte de termenul final, este o adevărată lecţie pentru ceilalţi constructori care au câştigat licitaţii în România, un exemplu aproape unic atunci când vine vorba despre respectarea termenelor construirii tronsoanelor de autostradă. Tronsonul Sibiu – Boiţa poate fi considerat, fără a se exagera, o „lucrare perfectă”, în condiţiile în care Primăria Boiţa, Prefectura, Consiliu Judeţean şi celelalte instituţii publice au avut o colaborare foarte bună cu constructorul austriac. Mai mult, recepţia lucrării din partea CNAIR s-a făcut fără nicio obiecţie sau problemă adusă constructorului. În plus, constructorul austriac a dat 10 ani garanţie pentru lucrări. Potrivit Porr Construct, în medie, 500 de angajaţi au lucrat pentru finalizarea tronsonului la timp. Austriecii şi-au propus să respecte termenul şi pentru tronsonul 4 al autostrăzii Sibiu – Piteşti, adjudecat în urma licitaţiei.

    Ghidarea liliecilor s-a finalizat

    Tronsonul de autostradă Sibiu – Boiţa a fost deschis circulaţiei rutiere în decembrie 2022, însă până în aprilie 2023, termenul final al investiţiei, au mai trebuit finalizate o serie de lucrări adiacente părţii carosabile. Astfel, în aceste zile, au fost terminate lucrările la Centrul de Întreţinere şi Coordonare de la Boiţa, dar şi lucrările de realizare de plantaţii şi aliniamente pentru ghidarea liliecilor. Plantarea copacilor, stânga – dreapta şi care formează coridoare, pentru ghidarea liliecilor s-a realizat conform avizului de mediu eliberat. După finalizarea lucrărilor rămase, în 27 aprilie, a fost convocată Recepţia la Terminarea Lucrărilor, care practic, închide investiţia. În altă ordine de idei, pentru o şi mai mare siguranţă rutieră şi pentru prevenirea evenimentelor nedorite, s-a luat decizia din partea CNAIR de a monta plase de siguranţă în punctele sensibile ale tronsonului, însă acestea nu fac parte din contractul adjudecat de Porr Construct, urmând ca, ulterior, să se facă această investiţie din bugetul instituţiei. Trebuie spus că circulaţia pe tronsonul Sibiu – Boiţa a fost deschisă în decembrie 2022 numai după ce s-a făcut un audit de siguranţă rutieră.

    La rândul său, prefectul Mircea Creţu a declarat că instituţia a depus toate eforturile pentru ca birocraţia să nu împiedice termenele investiţiei, un ajutor decisiv venit din partea Instituției Prefectului Sibiu fiind cel pentru rezolvarea problemelor legate de terenul forestier care urma să fie străbătut de autostradă. De asemenea, exprorierile de teren au fost realizate în graficul preconizat.

    Consultanţa a dat raportul

    Reprezentanţii firmelor de consultanţă, în speţă Asocierea TPF Inginerie SRL – Septembrie Consulting SRL, spun că lucrurile au mers fără vreun impediment important. Astfel, pe tronsonul Sibiu – Boiţa s-a construit 13,170 km, 3 viaducte şi 4 poduri, 21 de pasaje inferioare şi un pasaj superior, 21 podeţe pe autostradă şi 6 podeţe la noduri rutiere, două spaţii de servicii la km 8, două noduri rutiere şi un centru de întreţinere şi coordonare. Lotul din judeţul Sibiu este primul tronson inaugurat din autostrada Sibiu – Piteşti, cea mai aşteptată autostradă din România, de după Revoluţie. Bucata de autostradă a fost construită de austriecii de la Porr Construct, care au reuşit să predea tronsonul cu 5 luni înainte de termenul limită, care este martie 2023. Au fost primii kilometri de autostradă finalizaţi în 2022 în ţara noastră. Un lucru special este faptul că tronsonul de autostradă este dotat cu senzor de polei, câte unul pe fiecare sens, la intrarea pe viaduct. Acesta va trimite informații la centrul de control și de aici aceasta va apărea pe panourile informative de pe autostradă pentru a atenționa asupra pericolului și a reducerii vitezei. Totodată, lotul de autostradă cuprinde viaductul Tălmăcel, considerat una din cele mai spectaculoase lucrări de infrastructură din țară. Lucrarea are o lungime de 650 de metri și o înălțime a picioarelor de până la 30 de metri. Podul este casetat și executat în consolă. Primul lot al Autostrăzii A 1 Sibiu-Pitești permite șoferilor să conducă pe 188 de kilometri de autostradă fără întrerupere de la Boița (județul Sibiu), până la Holdea (județul Hunedoara). Contractul pentru proiectarea și execuția primului lot al Autostrăzii A1 Sibiu – Pitești a fost semnat în aprilie 2019, pentru 612.647.863,28 lei. La Boița, Autostrada se conectează cu DN 7 Valea Oltului printr-un sens giratoriu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Tomas Rinkevicius sfinţeşte locul şi salvează onoarea pătată a unei duble campioane naţionale

    Este o vorbă la noi: Omul sfinţeşte locul. Această maximă i se potriveşte de minune antrenorului echipei de baschet a CSU Sibiu, Tomas Rinkevicius. De când acesta a preluat echipa, rezultatele şi jocul spectaculos al team-ului sibian s-au îmbunătăţit constant, poate nesperat pentru cei mai mulţi dintre suporterii sibieni. Dintr-o echipă care tindea să devină decepţia sezonului în Liga Naţională de Baschet Masculin, Tomas Rinkevicius a transformat CSU într-o familie ce visează acum cu ochii deschişi la finala LNBM.

    Pentru prima dată din 2019, CSU s-a calificat în careul de aşi al LNBM. 2019 a fost ultimul an în care echipa sibiană s-a bătut pentru titlul de campioană naţională, fiind învinsă de CSU CSM Oradea, tocmai team-ul cu care sibienii se luptă în acestă perioadă în semifinalele Campionatului Naţional. Nu ştim cum a făcut, cum a antrenat echipa şi a mobilizat vedetele baschetului sibian, însă lituanianul a venit cu soluţiua magică şi ne-a readus mândria că putem spera să ne batem din nou la campionat. Jucătorii consideraţi la începutul sezonului nemotivaţi şi într-un formă sportivă precară au fost transformaţi peste noapte de priceperea lituanianului, iar aceştia au revenit la forma sportivă din trecut. Şi bineînţeles, având în spate magnifica galerie cât o sală a Sibiului.     

    Decepţia sezonului şi cerutul demisiilor     

    Cu toate că a fost numit în decembrie 2022, Tomas Rinkevicius nu a putut îndrepta lucrurile de la început. Nu putea repara, de Sărbători, ceea ce alţii au stricat toată toamna. Dar să facem o scurtă radiografie a ceea ce s-a întâmplat până la venirea lui Rinkevicius. Sezonul pentru CSU Sibiu a început mediocru şi, pe alocuri, dezastruos în urma înfrângerile jenante încasate, cu un antrenor nou, Miguel Angel Hoyo, care venea din poziţia de secund şi care a încercat să menţină linia rezultatelor realizate în mandatul fostului antrenor, sibianul Dan Fleşeriu. Dar din primele etape din sezonul regular s-a văzut că echipa nu joacă, iar mulţi se întrebau de valoarea actualilor componenţi. Aproape totul s-a prăbuşit, însă nu atinsesem limita de jos, aşa cum spuneau în ianuarie conducătorii echipei, Horaţiu Floca, directorul clubului, şi Laurenţiu Buduleci, preşedintele secţiei de baschet a clubului universitar sibian, pentru că, în opinia lor, au existat în istoria echipei rezultate şi mai proaste. Transferurile de jucători întârziau din cauza unei interdicţii la transferuri în plan administativ şi financiar, iar soluţia de pe banca tehnică nu venea, semn că era un vid de profesinalism şi în ceea ce priveşte conducerea clubului. Suporterii erau însă alături de echipă, cu speranţa că echipa va reveni. A venit acel meci cu Universitatea Cluj, de pe teren propriu din sezonul regular, în care sibienii, efectiv, au fost umiliţi de rezultatul întâlnirii, iar orizontul unei performanţe de top s-a prăbuşit sub aşteptările suporterilor. Atunci, unii suporteri s-au săturat şi au cerut chiar demisia lui Horaţiu Floca, considerat principalul vinovat pentru haosul care se instalase în club. Aflată sub mare presiune din cauza rezultatelor slabe, conducerea clubului, aceiaşi doi, au apelat în spaţiul public la profesorul Flaviu Stoica, fondatorul clubului şi aflat acum în etate, care prin mesajul său să calmeze spiritele, să unească din nou clubul şi să nu mai facă reproşuri conducerii clubului. Mai mult, cei doi responsabilii ai clubului declarau că situaţia financiară a clubului nu mai este cea de dinainte de pandemie şi că bugetul clubului este mai mic de cât cel din 2019, când ne-am luptat pentru titlu. Pentru a-şi găsi alibiuri, cei doi şefi spuneau că celelalte echipe, Oradea, Clujul şi cele din Capitală sau din jurul acesteia s-au întărit financiar, au bugete mai mari, fiind finanţate direct de către primării. În sensul, că au mai mulţui bani decât noi. Totodată, pe fondul rezultatelor slabe, un scandal atragerea atenţia în rândul suporterilor: disputa din instanţa baschetbalistică europeană dintre conducerea clubului sibian şi fostul antrenor Dan Fleşeriu, care şi-a dat demisia şi îşi cerea drepturile financiare în instanţă. Situaţia economică grea de după pandemia de coronavirus a şubrezit rău finanţele clubului, a făcut ca situaţia să treneze până la aflarea verdictului final. În cele din urmă, Fleşeriu a câştigat în instanţă, iar CSU a trebuit să plătească despăgubirile financiare stabilite de instanţă. Toate relele parcă se adunaseră la CSU Sibiu. Hoyo şi-a dat demisia, iar echipa a fost preluată temporar de Cătălin Vulc, fost jucător şi antrenor secund timp de mai bine de 25 de ani. Mulţi dintre suporteri, când au aflat de numirea lui Cătălin Vulc, se întreabau dacă nu a venit, în sfârşit, şi timpul lui la conducerea tehnică a echipei. Adică să devină antrenor principal şi să ne demonstreze toată experienţa acumulată în club şi să scoată echipa din pasa proastă. Era, de ce nu, momentul prielnic să facă pasul spre marea performanţă şi să nu mai păşească în umbra tatălui său, Mircea Vulc, cel cu care CSU câştigase titlurile de campioană naţioanală. Nu ştim ce decizii s-au luat în acel moment de către conducerea clubului, ce-i drept aflată tot în sfera de infleunţă a lui Mircea Vulc, însă conducerea clubului nu a riscat nimic, iar Cătălin a rămas secund. Deci încă ne putem întreba cât de valoros poate fi antrenorul secund Cătălin Vulc, nu? Cert este faptul că responsabilii clubului au apelat tot la un antrenor aflat în curtea clubului, şi anume: Thomas Rinkevicius. Acum, retrospectiv, ne întrebăm de ce acesta nu a fost numit de la începutul sezonului, dacă conducerea clubului se laudă acum că are un aşa fler salvator?     

    foto credit: BC CSU Sibiu, Razvan Spenchea

    L-au ţinut pe bară şi l-au scos de la naftalină. Când se ducea de râpă echipa

    Tomas Rinkevicius este cel de-al treilea antrenor al CSU Sibiu în acest sezon. „Tomas Rinkevicius a ajuns la Sibiu în 2021, când a devenit antrenorul coordonator al academiei clubului nostru. În același timp a pregătit echipa satelit din Liga I, cu care a obținut rezultate deosebite, cu un lot format doar din tineri formați la clubul nostru. Cu Tomas la timonă, BC CSU Sibiu 2 a încheiat stagiunea precedentă din liga secundă pe poziția a 3-a, după un Final Four disputat la Târgu Mureș și unde s-au aflat alte trei echipe care au vizat promovarea. Noul antrenor principal al echipei noastre are experiență la nivel internațional. Tomas Rinkevicius face parte din staff-ul tehnic al echipei naționale a Lituaniei. În vara lui 2022, el a participat cu naționala sa la EuroBasket 2022, alături de Kazys Maksvytis, antrenorul principal atât al Lituaniei, cât și al lui Zalgiris Kaunas. Staff-ul balticilor este neschimbat și după Campionatul European, iar Tomas a fost prezent la meciurile Lituaniei din calificările pentru FIBA World Cup 2023, adjudecându-și deja biletele pentru competiția organizată în Filipine, Japonia și Indonesia”, arată BC CSU Sibiu într-un comunicat de presă. Este incredibil cum conducerea clubului  nu l-a luat în calcul pentru numire după plecarea lui Dan Fleşeriu. Una peste alta, Tomas Rinkevicius a schimbat la faţă echipa sibiană. S-a calificat cu emoţii în TOP 10. Aici, echipa a fost în creştere şi s-a calificat în play-off, care era obiectivul clubului pentru acest sezon. În primul tur, CSU Sibiu a eliminat vicecampiona CSO Voluntari, care pornea favorită din start. Rinkevicius şi-a arătat măiestria în meciul 5,  fără cel mai bun jucător, Blumbergs, când a gestionat magistral ultimul sfert şi a adus o calificare neaşteptată pentru suporterii sibieni. Privind retrospectiv, Rinkevicius a salvat onoarea clubului sibian în acest sezon, a diminuat criticiile întemeiate la conducerea clubului, a readus speranţa în rândul suporterilor sibieni, a revitalizat o echipă descumpănită şi încheie sezonul cu un capital important de imagine. Practic, acum tot ceea ce s-a întâmplat rău în acest sezon poate fi dat uitării. Suntem în semifinalele Cupei Naționale şi putem privi cu încredere spre finală. Să învingem Oradea! 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Bilete epuizate la Festivalul „Lucreția Ciobanu”. Evenimentul începe astăzi

    Cea de-a VI-a ediție a Festivalului-Concurs „Lucreția Ciobanu” debutează astăzi, la Sibiu, reunind zeci de interpreți de muzică populară din întreaga țară, alături de Ansamblurile „Cindrelul-Junii Sibiului”, „Veteranii Junii Sibiului” și „Ceata Junilor”. Având în vedere faptul că biletele au fost epuizate, festivalul va fi transmis live pe facebook, youtube și livestreamromania.ro.

    15 tineri, provenind din diverse zone etnofolclorice ale României, urcă astăzi, 26 aprilie 2023, pe scena Festivalului-Concurs al Cântecului Popular Românesc „Lucreţia Ciobanu” de la Sibiu, încercând să dovedească juriului de specialitate și publicului că au calitățile artistice necesare pentru a deveni interpreți de muzică populară. Mâine seară, emoțiile tinerilor vor atinge cote maxime la Gala în cadrul căreia vor fi premiați laureații festivalului.

    Festivalul va fi transmis live

    Ca de fiecare dată, Concursul cu public și Gala laureaților vor fi urmate de spectacole pline de culoare, ce aduc în prim-plan Ansamblurile „Cindrelul-Junii Sibiului”, „Ceata Junilor” și „Veteranii Junii Sibiului”, alături de interpreți de renume ai cântecului românesc, mulți dintre ei laureați ai edițiilor anterioare ale festivalului.

    Spectacolele au loc la Centrul Cultural „Ion Besoiu” din Sibiu. Având în vedere că toate biletele puse în vânzare, în format fizic sau online, au fost epuizate, festivalul va fi transmis live, în 26 și 27 aprilie a.c., ora 18, pe paginile de Facebook: Centrul Creaţiei Junii Sibiu, Ansamblul Folcloric Profesionist Cindrelul-Junii Sibiului, Livestream România, pe canalul de youtube Ansamblul Cindrelul Junii Sibiului şi pe www.livestreamromania.ro.

    A VI-a ediție a Festivalului-Concurs al Cântecului Popular Românesc „Lucreţia Ciobanu” este organizată de Consiliul Judeţean Sibiu şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu; partener: Cricova.

    Foto: CJCPCT „Cindrelul-Junii” Sibiu

    PROGRAMUL FESTIVALULUI-CONCURS „LUCREŢIA CIOBANU” 2023

    26 APRILIE 2023

    · Concurs al tinerilor interpreți de muzică populară

    · Poftiți în șezătoare!

    Roberta Selagea, Andra Matei, Bogdan Firu, Simona Alexandru, Gabriel Treteag, Paula Medrea, Ionela Sterp, Luminița Dejan, Daria Gâdea, Ionuț Cocoș, Lucreția Goagea, Cosmin Bîrlan, Ilie Caraș, Adriana Anghel, Denisa Bărbat, Geanina Gavrilă, Ina Chiriac, Marcel Părău, Camelia Cosma Stoiță, Oana Tomoiagă, Gabriel Dumitru, Paul Ananie, Andreea Haisan, Alexandru Brădățan

    Ansamblurile Folclorice „Ceata Junilor” și „Veteranii Junii Sibiului”

    Coregrafia: Silvia Macrea și Alesea Sas

    27 APRILIE 2023

    • Gala Laureaților

    • Spectacol folcloric

    Ioana Ștefan, Robert Târnăveanu, Carmen Popovici Dumbravă, Dumitru Teleagă, Viorica Macovei, Sînziana Ștefan, Iulia Mihai, Codruța Rodean, Bogdan Cioranu, Oana Bozga Pintea, Tudor Furdui Iancu, Vasilica Tătaru, Ilie Medrea, Mirela Mănescu, Alina Bîcă, Adrian Neamțu, Alina Pinca, Răzvan Năstăsescu, Sebastian Stan, Traian Stoiță, Ovidiu Homorodean, Aurora și Săndel Mihai, Mariana Deac, Mariana Anghel, Ionuț Fulea Ansamblul Folcloric Profesionist „Cindrelul- Junii Sibiului”.

    Coregrafia: Theodor Vasilescu și Silvia Macrea; asistent coregraf: Alesea Sas

    Prezintă: Traian Stoiță

    Acompaniamentul orchestral este asigurat de Ansamblul Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului”.

    Dirijori: Gabriel Popescu și Cristian Obrejan

    Director festival: SILVIA MACREA

    Acțiunile CJCPCT „Cindrelul-Junii” Sibiu sunt posibile cu finanțare din partea Consiliului Județean Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Premieră la Sibiu: Charlie Ottley va promova Transilvania Tattoo Expo pe Netflix

    Prima convenţie internaţională de tatuaje din România, Transilvania Tattoo Expo, revine după pandemie, cu o premieră pentru Sibiu, cea de a 11- ediţie (26-28 mai), care va fi promovată pentru prima dată de celebrul jurnalist britanic Charlie Ottley, pe Netflix, în cadrul serialului documentar de succes, „Flavours of Romania”.

    „Anul acesta îl vom avea invitat pe Charlie Ottley, realizatorul emisiunilor “Wild Carpathia”, care se difuzează pe Neflix, pe Discovery Channel, iar anul acesta îl vom avea invitat la Transilvania Tattoo Expo şi ne bucurăm de faptul că vom fi incluşi şi noi într-unul din serialele lui. Mi se pare o oportunitate extraordinară pentru eveniment şi pentru Sibiu şi bineînţeles şi pentru scena tattoo, de a apărea într-un context inedit pentru noi şi a avea acces la un segment de public, la care până acum nu aveam aşa o deschidere. În afară de asta, prin faptul că Charlie va fi prezent la eveniment va aduce în atenţia vizitatorilor noştri, în special a celor străini, o mare parte din frumuseţile României, care sunt expuse în serialele lui, astfel încât oamenii care vin la noi de departe, vor pleca cu o imagine mult mai frumoasă despre România noastră”, a declarant organizatorul Transilvania Tattoo Expo, Ovidiu Popârţan.

    Ovidiu Popârţan, unul din pionierii tatuajului din România, a ales ca să organizeze pentru a doua oară, Transilvania Tattoo Expo, la Sala Thalia, unde se află Filarmonica de Stat, dar şi un reper pentru cultura noastră, pentru că aici în 1788 a fost primul sediu al unui teatru de la noi din ţară.

    Charlie Ottley, la Săla Thalia din Sibiu

    Charlie Ottley a mai promovat Sibiul, în campania „Discover România” difuzată de BBC World News în 2022, însă este pentru prima dată când a ales să vină pentru a filma la Transilvania Tattoo Expo, în sediul Sălii Thalia din Sibiu.

    „Sunt foarte încântat de eveniment (Transilvania Tattto Expo n.r.). Am dori să includem festivalul ca parte a noii serii „Flavours of Romania”, pentru Netflix, ca o oprire distractivă şi vibrantă, în lunga noastră călătorie la nivel naţional, în jurul acestei ţări incredibile”, a precizat Charlie Ottley.

    Ottley s-a dovedit în ultimii ani, un foarte bun ambasador al frumuseţilor României, prin realizarea documentarelor de succes „Wild Carpathia” şi „Flavors of Romania”.

    Programări la artiștii invitați

    Convenţia de tatuaje de la Sibiu este renumită nu doar în ţară, ci şi în străinătate, pentru că este „evenimentul unde, în fiecare an, unii dintre cei mai buni artişti internaţionali întâlnesc cei mai buni artişti români, într-un spectacol concurs unic prin diversitatea stilurilor abordate şi prin unicitatea şi originalitatea fiecăruia dintre participanţii veniţi din toate colţurile lumii”, a arătat organizatorul Ovidiu Popârţan. Publicul este aşteptat în perioada 26-28 mai, la Sala Thalia, la Transilvania Tattoo Expo. Pentru programări puteţi contacta artiştii invitaţi, pe care îi găsiţi pe paginile de Facebook şi Instagram ale evenimentului, transilvaniatattooexpo şi pe site-ul oficial, tattooexpo.ro .

    Partenerii media ai Transilvania Tattoo Expo: Rock FM, Zile şi nopţi, Good Time, Sibiu 100 %, Ora de Sibiu, Monitorul de Cluj, Monitorul de Mediaş, Mesagerul de Sibiu, Mesagerul de Alba, TV Eveniment, Radio Eveniment FM, Ştiri de Sibiu, Sibiu independent, Sibiul in imagini, Sibiul azi, Strada Cetăţii, Opinia de Sibiu, Sibiul bun.

    Vezi în video: OVIDIU POPARTAN DESPRE CHARLIE OTTLEY

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Ce mărci auto preferă sibienii. Câte mașini s-au înmatriculat în județ în ultima lună

    La început de 2023, în ianuarie 2023, salariul mediu brut a fost 6.831 lei, la nivel naţional, iar salariul mediu a ajuns la 4.254 lei, potrivit celor mai recente date de la INS. Totodată, potrivit eJobs, în România, la nivel de județe, cele mai mari salarii medii nete au fost în: București (cu o medie salarială de 5.000 de lei), Cluj (4.800 de lei), Timiș (4.700 de lei) şi Sibiu (4.500 de lei). Analizând aceste date, se poate afirma că sibienii au un nivel de trai ce îi situează în primele judeţe din ţară, iar acest lucru se poate observa şi din autoturismul pe care îl achiziţionează, indiferent că este vorba despre maşini noi sau second-hand.

    Printre mărcile preferate de autoturisme ale sibienilor s-au numărat, în luna martie 2023, potrivit datelor Direcţiei Generale Permise de Conducere şi Înmatriculări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cele de fabricaţie japoneză sau sud-coreană: Suzuki, Toyota sau Hyundai, ori de provenienţă germană, Volkswagen – Skoda, Audi sau BMW, cunoscute în limbajul popular ca fiind scumpe, dar care fac toţi banii. Dincolo de mărcile auto străine, mulţi dintre sibieni rămân în continuare fideli mărcii Dacia.

    Peste 2000 de autoturisme înmatriculate luna trecută

    Sibiu 100% a făcut o analiză a tendinţelor sibienilor pentru luna martie 2023 în ceea ce priveşte preferinţelor acestora atunci când vine vorba de achiziţia unui autoturism nou sau second-hand. În acest sens, vă prezentăm topurile cu mărcile auto care au rezultat în urma înmatriculărilor şi radierilor înregistarte în sistemul naţional efectuate în judeţul Sibiu. Astfel, potrivit drpciv.ro, în luna martie 2023, în judeţul Sibiu  au fost efectuate 162 de înmatriculări noi, 753 de înmatriculări second-hand prima dată şi 1272 de reînmatriculări.

    Situaţia la nivel naţional este următoarea pentru luna martie 2023: 12.251 – înmatriculări noi, 28.040 – înmatriculări second – hand prima dată şi 64.580 – reînmatriculată second-hand.

    Sibiu100% vă prezintă topul mărcilor auto agreate, achiziţionate sau radiate de sibieni în luna martie 2023. Datele vizează judeţul Sibiu.    

    Top 5 mărci auto  – înmatriculări noi      

    1. Dacia – 62 autoturisme
    2. Hyundai – 39
    3. Suzuki – 8
    4. Toyota – 7
    5. Skoda – 6

    Celelalte mărci de mașini incluse în această categorie sunt: Ford, Mercedes Benz, Renault, Volkswagen, Audi, Honda, Kia, Citroen, FIAT, JEEP, Mazda, Nissan, SEAT, Volvo, Peugeot. Acestea sunt singurele mărci de autoturisme comercializate în județul Sibiu în luna martie.

    Top 10 mărci auto – categoria Second-hand înmatriculări prima dată

    • 1. Volkswagen – 156 autoturisme
    • 2. Audi – 89 autoturisme
    • 3. BMW – 81
    • 4. Dacia – 45
    • 5. Mercedes Benz – 44
    • 6. Renault – 38
    • 7. Ford, Opel – 37
    • 8. Nissan – 29
    • 9. Skoda – 27
    • 10. SEAT – 21

    Statistica este completată de mărcile auto Chevrolet, Citroen, Honda, Hyundai, Jeep, Kia, Land Rover, Mazda, Mitsubishi, Porsche, Subaru, Suzuki, Toyota, Volvo, Alpha Romeo şi Peugeot .

    Top 10 mărci auto – Second-hand reînmatriculări

    • 1. Volkswagen – 278 autotursime
    • 2. BMW – 129
    • 3. Dacia – 113
    • 4. Audi – 111
    • 5. Opel – 83
    • 6. Mercedes Benz – 76
    • 7. Ford – 75
    • 8. Renault – 63
    • 9. Skoda – 61
    • 10. Hyundai – 31 

    Apar în statistică şi mărcile Chevrolet, Citroen, Fiat, Honda, Jeep, Kia, Land Rover, Mazda, Mitsubishi, Nissan, Porsche, Seat, Subaru, Suzuki, Toyota, Volvo, Peugeot şi Alfa Romeo.

    Top 10 mărci auto – toate înmatriculările realizate (înmatriculări noi, second-hand prima înmatriculare şi second hand – reînmatriculări)

    • 1. Volkswagen – 438 autoturisme
    • 2. Dacia – 220
    • 3. BMW – 210
    • 4. Audi – 202
    • 5. Mercedes Benz – 125
    • 6. Opel – 120
    • 7. Ford – 117
    • 8. Renault – 106
    • 9. Skoda – 94
    • 10. Hyundai – 77

    Restul poziţiilor sunt ocupate de mărcile auto menţionate anterior.

    Top 10 mărci auto – radieri autoturisme

    1. Volkswagen – 70 autoturisme
    2. Dacia – 50
    3. Ford – 46
    4. Opel – 43
    5. Renault – 25
    6. Mercedes Benz – 20
    7. Skoda, BMW – câte 16 autoturisme
    8. Audi – 15
    9. FIAT, Peugeot – câte 13 autoturisme
    10. Daewoo – 8

    Printre mărcile auto care apar în statistică se numără Chevrolet, Hyundai, Citroen, Nissan şi Toyota. În luna martie, în județul Sibiu au fost 405 autoturisme radiate, în condițiile în care, la nivelul întregii țări, pe parcursul aceleiași luni, au fost scoase din circulație 13.625 autoturisme.

    Studiu privind achiziţionarea maşinilor rulate – second hand

    Recent, site-ul auto specializat carvertical.com, a publicat rezultatele unui sondaj ce a vizat obiceiurile de cumpărare a mașinilor în România. “Astfel, 44,8% dintre cumpărătorii de mașini second-hand din România consideră că prețul este cel mai important factor în luarea deciziei de cumpărare. Majoritatea românilor (36,5%) își schimbă mașina la fiecare 4-6 ani. Este exact la fel ca în Franța (36,5%) sau Polonia (36,6%). De asemenea, cea mai populară categorie de preț pentru o mașină second hand în România este cea cuprinsă între 4.900 și 14.800 lei. Mai mult de un sfert dintre proprietarii de mașini (25,6%) decid să cheltuiască o sumă care se încadrează între aceste limite pentru următoarea lor achiziție. Atunci când aleg o mașină, majoritatea șoferilor români sunt îngrijorați de starea sa tehnică. Istoricul coliziunilor și prețul sunt de asemenea printre prioritățile principale”, sunt concluziile sondajului.

    Românii sunt printre europenii care cheltuie cel mai puțin pe mașinile rulate

    Pentru șoferii români, prețul este și mai important. 44,8% dintre cumpărătorii de pe piața auto second hand consideră prețul ca fiind cel mai important factor atunci când iau o decizie de cumpărare. În jur de 8,9% dintre șoferii români decid să-și achiziționeze un vehicul de până la 4.900 de lei. În același timp, în țări precum Polonia și Cehia, aproximativ 10% dintre șoferii se așteaptă să cheltuiască nu mai mult de 4.900 de lei pentru o mașină, în timp ce în Ungaria această pondere este de 10,3%.

    Totuși, cea mai populară categorie de preț pentru o mașină second hand în România este cea cuprinsă între 4.900 și 14.800 lei. Mai mult de un sfert dintre proprietarii de mașini (25,6%) decid să cheltuiască o sumă care se încadrează între aceste limite pentru următoarea lor achiziție. 15,5% dintre cumpărătorii de mașini second hand au un buget cuprins între 14.800 și 24.600 lei, în timp ce 16,8% dintre șoferi vizează mașini cu prețuri de 24.600-49.200 lei.

    Românii aleg ori mașini ieftine ori foarte scumpe

    Când vine vorba de vehicule mai scumpe, 12,2% dintre cumpărătorii de mașini cheltuiesc sume între 49.200 și 73.900 de lei. Capitolul la care românii excelează în raport cu restul europenilor este cel al mașinilor de lux – 5,1% dintre șoferii din România au declarat că aleg vehicule care costă între 221.600 și 295.400 de lei, iar 5,6% vehicule de peste 295.400 lei.

    Situația economică dintr-o anumită țară reflectă cât de mult doresc șoferii să plătească pentru un vehicul second hand. În România, Polonia, Ungaria și Cehia, majoritatea cumpărătorilor cheltuiesc până la 14.800 de lei pe mașini. Aceste cifre sunt mult mai mari în țările vest-europene, cum ar fi Italia, Marea Britanie și Franța, unde majoritatea se încadrează între  24.600 și 73.900 de lei când achiziționează un vehicul second-hand.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Olimpiada de Limba și Literatura Română a ajuns la epilog

    Sâmbătă, la ora 15.30, la Sala Thalia a avut loc festivitatea de premiere a Olimpiadei de Limba și Literatura Română pentru liceeni, competiție a excelenței desfășurată între 19-22 aprilie la Sibiu.

    Gazda festivității, ca și a momentului de deschidere, a fost inspector școlar Ioana Negrea. După un scurt moment artistic susținut de un elev al Liceului de Artă, a urmat acordarea premiilor.

    Au fost invitați pe scenă să onoreze câștigătorii Prof. Univ. Dr. Andrei Terian, Președintele olimpiadei, Daniel Georgescu, Inspector General în Ministerul Educației și Președintele Executiv al Olimpiadei Naționale, Anamaria Ciobotaru, din partea Comisiei Centrale, Emilian-Marius Novac, Inspector Școlar General Sibiu, Conf. Dr. Radu Vancu.

    ”Cinste învingătorilor, onoare tuturor participanților!”

    Prof. Univ. Dr. Andrei Terian a felicitat concurenții, declarându-i, desigur, pe toți câștigători: ”Sunteți deja câștigători, nu este un slogan. Vă spuneam la deschidere că un critic italian a observat că 99,5% din literatură e una mediocră. Doar 0,5% e literatură valoroasă. Ei bine, voi sunteți deja în cei 0,5% la nivelul elevilor și sunteți deja câștigători. Însă trebuie să vă mai spun un lucru. Cum spune un critic din generația 80, într-o formulă definitorie, competiția continuă”.

    Daniel Georgescu, Inspector General în Ministerul Educației, s-a adresat și el celor prezenți, felicitând elevii, gazdele, organizatorii: ”Mesajul e că și atunci când nu reușim așa cum ne-am dorit sau așa cum ne-am propus, nu abandonăm lupta, ci continuăm. Există, fără îndoială, elevi mulțumiți și elevi nemulțumiți de rezultat, profesori mulțumiți și nemulțumiți, dar trebuie să funcționeze speranța într-o viitoare competiție în care, ca la sport, atingem un record, ne depășim pe noi înșine și facem să fie și mai bine. Cinste învingătorilor, onoare tuturor participanților!”

    Premiile au fost acordate câte 3 la fiecare nivel de clasă (câte un premiu I, II și III), la care s-au adăugat mențiunile și premiile speciale.

    În cadrul evenimentului a fost acordat, pentru prima dată, un premiu special, Vladimir Streinu, în valoare de 2000 de lei, înmânat unei eleve ieșence de către Nicoleta Maier, director al Colegiului Național Octavian Goga din Sibiu.

    Sibiul și-a adjudecat un premiu II și un premiu special, ambele premiante fiind în clasa a X-a. De asemenea, au acordat premii speciale Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Revista Transilvania.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    EDITORIAL. Ignor la vârf „administrativ” pentru Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română de la Sibiu

    De miercuri până sâmbătă, Sibiul e acasa limbii române sau, cum ar zice năstrușnicul și preaplinul de ghidușii lingvistice Nichita, sărbătoarea limbii în care simțim, pentru că, nu-i așa, ”a vorbi despre limba română este ca o duminica”. Și aceasta, pentru că orașul nostru găzduiește faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română pentru liceeni.

    Carevasăzică, cei mai cei elevi de pe cuprinsul întregii țărișoare, aleși pe sprinceană și anexați unor dascăli cu totul remarcabili, au ajuns la Sibiu (oraș, după cum se spune de ceva anișori la tv, care dă pe de lături de cultură!) să ia exemplu de excelență și bune practici în materie de ospitalitate și profesionalism. Pentru că, bag sama, ospitalitatea are și ea oaresce conexiuni cu zona aceea de o numim cultură.

    Miercuri seara, la 18 trecute fix, în Sala Thalia a avut loc festivitatea de deschidere a Olimpiadei. Aproape 400 de elevi și profesori, invitați de seamă, o prezentare de gală ireproșabilă a evenimentului, plus de emoție și o șăgalnică bună-dispoziție. Cu discursuri inspirate, dozate destul de bine ca încadrare în timp(i), interacțiune cu sala (cu un Daniel Georgescu, Inspector General în Ministerul Educației și una bucată Pr. Constantin Necula, Prodecan al Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu, în mare formă), cu un Inspector Școlar General, Marius Emilian Novac, emoționat și cu cuvintele la el, bașca neașteptat de bună prezentare a mesajelor de bun venit ale ”trimișilor” administrației publice locale (viceprimar Alexandru Dumbravă și subprefect Sebastian Șebu). Și cu secțiunea de divertisment (mă refer strict la spectacol acum) bine înfiptă și ”desfiptă” pe scenă. Per ansamblu, chiar un moment reușit, pentru care organizatorii merită din plin felicitați.

    Ceea ce a surprins (și gândesc la oaspeți, în special, pentru că pe noi ne-ar fi amăgit destul de greu aspectul) a fost lipsa debordantă de la eveniment a principalilor actanți ai administrației locale. Și primarul, și prefectul, au ales să trimită la festivitatea de deschidere a unei competiții naționale, care are loc în orașul lor după (doar) 22 de ani, jucători din liga a doua. Și aceasta, în pofida faptului că o astfel de manifestare a fost anunțată, pregătită (ignorată), de luni bune de zile. Știm, agenda, multiplele responsabilități, alea-alea, invariabil și indubitabil mai importante decât imboldul de a onora, jumătate de oră-o oră, colo, pe cei mai buni elevi pe care îi are țara noastră în ceea ce ne definește pe toți, olimpici, neolimpici, para-olimpici, încadrați sau neîncadrați într-o formă sau alta de școlarizare sau profesionalizare: limba română!

    În 1996 participam, la Iași, la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română. Ca elev, rețin cu detalii uneori enervant de relevante, fiecare moment al acelor zile. Cu personalități ale culturii române cu care mă întâlnisem doar în cărți sau manuale ultimative, cu un primar și un prefect despre care aveam impresia că au orașul la purtător și ni-l împrumută pentru cele câteva zile, cu o responsabilizare absolut onorantă pentru fiecare dintre noi în parte, ca germene al unui viitor pe care îl puteam atinge pe atunci cu vârful degetului.

    La Sibiu, nu a fost să fie așa… Copiii aceștia, genialii noștri vectori de cultură și sănătate educațională, vor păstra amintiri cu vice-, sub-… Toată aprecierea pentru reprezentanții Primăriei și ai Prefecturii. Au fost acolo, erau din eveniment! Sobri și șarmanți, cu discursuri articulate și bine receptate. Dar nu ei (sau nu doar ei) erau așteptați la această deschidere! Mai lipsea din decor doar ca Inspectorul Școlar General, profesorul de carieră Marius Emilian Novac, să își trimită înlocuitor pe tanti sau nenea de serviciu (de care serviciu ar fi fost să se nimerească), pentru ca olimpiada să beneficieze de o abordare cu maximă responsabilitate.

    Cineva zicea despre cultură că aceasta este cam tot ce facem noi şi maimuţele nu fac. Nu știu exact ce a vrut să zică… Știu doar că sâmbătă are loc festivitatea de premiere a acestor copii minunați.

    Să zicem că prima dată nu se pune. Însă și sâmbătă?!

    Citește și: Așii limbii române se întrec la Sibiu. Aproape 400 de elevi și profesori participă la olimpiada națională – Sibiu 100

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Artişti cunoscuţi şi apreciaţi în ţară şi în străinătate, nebăgaţi în seamă, acasă, de administraţia culturală a Sibiului

    Artiştii contemporani sibieni au ajuns la limita răbdării. Sunt tineri, apreciaţi şi recunoscuţi în ţară şi în marile galerii de artă vizuală sau artă contemporană din străinătate, cu o stare materială acceptabilă pentru această perioadă a vieţii pe care o traversează, însă, din păcate, cu un mare of: în oraşul natal, adică Sibiu, sunt nebăgaţi în seamă de administraţia culturală a Sibiului. Constant și făr echivoc, li se închid uşile în faţa demersurilor artistice de către cei care împart banii pentru cultură în oraş şi judeţ.

    Sunt hotărâţi să întoarcă comunităţii sibiene, pentru că sunt născuţi şi s-au format în acest oraş, o parte din experienţa lor, din arta vizuală, în special pentru copiii şi tinerii talenţi care vin din urmă. În aceste zile, au pus piciorul în prag, cum se spune popular, şi vor să-şi facă vocea auzită. S-au adunat 11 artişti, care împreună cu apreciatul om de cultură Liviana Dan organizează, împreună, în vila de pe strada Dr. Ion Raţiu, nr. 2, expoziţia ”buget zero și câțiva metri pătrați”. Practic, în această seară, a avut loc deschiderea expoziţiei manifest legată de lipsa fondurilor şi a spaţiilor destinate artei contemporane din Sibiu. Între 20 și 30 aprilie, artiștii Casandra Vidrighin, Stefan Jammer, Adriana Chiruță, Anca Stătică, Sebastian Moldovan, Roxana Ionescu, Chris Balthes, Constantin Fîntînă, Iulian Bisericaru, Robert Simon, Alex Mirutziu și curatoarea Liviana Dan sunt autorii unei expoziții ce nu a mai văzut Sibiul până acum. Un grup de artisţi din Sibiu adunaţi în jurul aceleiaşi idei, cu ajutorul curatorului Liviana Dan, vor să schimbe mentalitatea învechită şi îmbuibată a unei administraţii locale ruptă de realitate şi care, efectiv, nu înţelege arta vizuală sau arta contemporană, aşa cum afirmă, la unison, artiştii sibieni prezenţi în expoziţie. Când spunem ”administraţie culturală a Sibiului”, ei se referă la primarul Sibiului, Astrid Fodor, la conducerea Muzeului Naţional Brukenthal, Consiliul Judeţean şi la cei care conduc instituţiile culturale sibiene şi judeţene.

    În Sibiu nu există o galerie de artă vizuală

    Administraţia locală sibiană şi judeţeană şi-a făcut un titlul de glorie din faptul că am devenit judeţul care trăieşte prin cultură, însă ascultând artiştii care au venit, în această seară, în faţa publicului sibian, am realizat cât de departe este Sibiul de restul ţării şi lumii în ceea ce priveşte sprijinirea artei vizuale sau a artei contemporane. Discursurile artiştilor au fost tranşante, corecte, fără implicaţi de orice fel. Şi-au spus doar păsurile. Lucrul cel mai elocvent este faptul că Sibiul nu are o galerie de artă contemporană, iar tinerii artişti sibieni trebuie să apuce pe alte căi, deoarece administraţia locală este refractară şi, efectiv, nu înţelege arta vizuală. „Nu există un spaţiu pentru arta vizuală în Sibiu, chiar dacă a fost Capitală Culturală Europeană în 2007. Nu avem galerii de artă comerciale şi nu avem spaţii conduse de artişti. Au existat mereu doar grupuri cu interese şi neînţelegeri între cei care se ocupă de administraţia culturală a oraşului. Există un deşert vizual în Sibiu. Arta vizuală îi sperie pentru că nu o înţeleg. Dar Sibiul are nevoie de artă vizuală. Arta vizuală este în folosul comunităţii, naşte evoluţie, emancipare şi dinamism. Sibiul poate deveni un oraş şi mai frumos din acest punct de vedere. Administraţia culturală manifestă intoleranţă, nu ştie ce este arta bună, nu cunoaşte artiştii şi nu merge la expoziţii. Explicaţia este clară: din necunoaştere”, au spus artiştii, la conferinţa de presă, care a precedat deschiderea expoziţiei.

    Mai bine mai târziu…

    ”Timpul în care ambiguitatea era tolerată a trecut. Înțelegerea critică și responsabilitatea individuală au devenit experimente radicale. Noi sentimente și o structură intelectuală transformă realitatea profundă într-o misiune extinsă, spirituală. Relația dintre artiști și locul unde trăiesc și lucrează devine un regim etic al imaginilor / un vârf de intensitate abstractă și de prezență socială. Discreția și candoarea pot fi plictisitoare. La limita criticismului tensiunile pot fi acute. Sintagma de creație ‘ca și cum ai zbura cu stelele’ a dispărut din contemporaneitate. Este tot mai prezent un ‘un mic cearcăn de modernitate’. Pe modelul acesta – arta are această consecvență și această implicare politică. În politică și în artă este important timpul real. Un vid de afectivitate poate eroda înțelegerea, poate genera indiferență și un timp înghețat. Un regim etic al imaginilor pe grila obsesie / speranță transformă locul unde ești în material de lucru. Istoria imaginilor, pentru Sibiu ‘imagini frumoase’ desigur, a dat mereu soluții pentru rezolvarea problemelor. Dar în ultimii ani cu o anumită aroganță, instrucțiunile teoretice despre imagine au uitat că arta este despre viață, că arta este despre artiști. Știe oare administrația culturală din Sibiu acest lucru? Se livrează mereu impresii, nu soluții… nu se poate, nu funcționează, nu sunt bani… Relaționat de context – conceptualul este mereu în suferință. Lipsa de deschidere față de arta contemporană aduce peste orașul ‘imaginilor frumoase’ o tristețe greu până și de imaginat. Adevărul este mai ciudat ca ficțiunea. În lumea artei puterea și controlul afectează percepția. Este o greșeală să crezi că această lume este democratică. Doar drepturile estetice rămân egale”, afirmă curatoarea Liviana Dan.

    Foto: Sibiu 100%

    Program expoziţiei-manifest

    21 aprilie

    ora 18:00 – ”Când ai buget zero, vremurile sunt foarte personale”, discuție moderată de Alex Mirutziu. Vor fi prezenți artiștii: Casandra Vidrighin, Stefan Jammer, Constantin Fîntînă, Iulian Bisericaru, Roxana Ionescu, Anca Statica, Adriana Chiruta, Robert Simon, Chris Balthes, Sebastian Moldovan și curatoarea Liviana Dan.

    22 aprilie

    ora 18:00 – Fitness for dreamers: atelier Adriana Chiruță

    24 aprilie

    ora 18:00 – Artă participativă: GENESIS | Roxana Ionescu, Anca Statica

    25 aprilie

    ora 18:00 – Artist talk: Cum se naște un concept artistic? | Roxana Ionescu, Iulian Bisericaru

    26 aprilie

    orele 12:00 – 16:00 – Tur ghidat cu elevii de la Liceul de Artă, Sibiu | Constantin Fîntînă

    ora 18:00 – Când ai buget zero, vremurile sunt foarte personale. Discuție cu Roxana Ionescu și Alex Mirutziu

    28 aprilie

    orele 12:00 – 16:00 – Tur ghidat cu elevii de la Liceul de Artă, Sibiu | Constantin Fîntînă

    ora 18:00 – 5 soluții performative de schimbare socială: atelier Adriana Chiruță 29.04.2023 ora 18:00 – Act performativ cu material auriu și efecte sonore | Casandra Vidrighin, Chris Balthes.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Așii limbii române se întrec la Sibiu. Aproape 400 de elevi și profesori participă la olimpiada națională

    370 de elevi și profesori au fost prezenți miercuri seară, în Sala Thalia, la deschiderea oficială a Olimpiadei Naționale de Limba și Literatura Română, clasele IX-XII, care are loc în acest an la Sibiu. Evenimentul, desfășurat între 19-22 aprilie, revine în orașul nostru după 22 ani. Sala Thalia va găzdui și premierea olimpicilor, sâmbătă, la ora 15.00.

    Organizată la Sibiu, de către Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, etapa națională Olimpiadei de Limba și Literatura Română pentru elevii claselor IX-XII este o competiţie naţională de excelenţă adresată elevilor din ciclul liceal, capabili de performanțe școlare înalte, creativi şi cu un orizont cultural adecvat vârstei. Aceștia s-au bucurat de un eveniment plin de emoție și surprize la deschiderea oficială a evenimentului, într-o sală arhiplină și cu invitați pe măsură.

    Viceprimarul Alexandru Dumbravă le-a transmis olimpicilor dorința administrației sibiene: aceea de a se ”îmbolnăvi de Sibiu”

    Întâlnirea a fost moderată de Prof. Ioana Negrea, Inspector de Limba și Literatura Română al I.Ș.J. Sibiu. După intonarea imnului național de către elevii Liceului de Ară din Sibiu, primul care a urcat pe scenă a fost Subprefectul Sebastian Șebu: ”Am să am eu parte de primul calup de emoții în seara aceasta, dar în același timp îmi revine și plăcerea de a vă saluta, pe toți cei care participați la olimpiada națională de limba și literatura română. Bine ați venit în minunatul nostru oraș! Sibiul este un oraș cultural, în primul rând. Deci sunteți oamenii potriviți, cu activitatea potrivită, la locul potrivit! Vă felicit că aveți aceste preocupări de performanță școlară. Vă urez succes și indiferent de rezultatele pe care le veți obține, sunteți niște olimpici!”

    Din partea Primăriei Sibiu a transmis un cuvânt de bun venit viceprimarul Alexandru Dumbravă: ”Este o onoare pentru Sibiu să vă găzduiască în această săptămână, să vă primească într-o Săptămână Luminată pe care d-voastră să o luminați și mai mult prin dragostea d-voastră de limbă, de învățătură și de tot ceea ce are mai bun tinerețea d-voastră. Eu nu vă îndemn să faceți lucrurile cât mai bine și să aveți rezultatele cele mai bune. Deja le aveți și sunt convins că dacă ați venit la Sibiu, ați venit cu gândul să dați tot ce e mai bun din voi. Vă transmit însă o dorință a mea și a administrației sibiene: aceea de a vă îmbolnăvi! De a vă îmbolnăvi de Sibiu, de a prinde un virus al Sibiului în voi care să vă aducă permanent aici. De ce nu, începând de anul viitor, să vă aducă la Sibiu ca și studenți ai unei prestigioase universități, cum este Universitatea Lucian Blaga. Să vă aducă la Sibiu ca și turiști sau ca și oameni care doriți să găsiți în Sibiu locul în care să vă simțiți acasă sau între prieteni. Sibiul vă așteaptă, străzile lui vă stau la dispoziție, iubiți Sibiu, îndrăgostiți-vă de Sibiu, îndrăgostiți-va la Sibiu și, plecând de aici, spuneți lumii că ați găsit un loc frumos, cu oameni frumoși, unde îi îndemnați și pe alții să vină”.

    De la stânga la dreapta: Daniel Georgescu, Andrei Terian, Emilian Marius Novac

    Lumini și umbre dinspre Daniel Georgescu

    Daniel Georgescu, Inspector General în Ministerul Educației, a ridicat sala în picioare, într-un reușit joc interactiv între scenă și elevi, cu un scurt moment în care a anunțat fiecare nivel de clasă, în aplauzele publicului. Aceasta, într-o bună coordonare cu ”complicitatea” specialiștilor de la tehnic din cadrul Filarmonicii sibiene, care au mutat luminile dinspre scenă înspre sală. În discursul său, Daniel Georgescu a făcut trimitere la corelația cu olimpiadele sportive, identificând spiritul de competiție, atitudinea responsabil asumată, imperativul performanței ca borne definitorii și pentru acest eveniment. ”Pentru oricine, elev, profesor, părinte chiar, participarea la olimpiadă ar trebui să fie un eveniment și aș îndrăzni să spun, oarecum orgolios, mai ales la olimpiada națională de limba și literatura română”, a adăugat Inspectorul General în Ministerul Educației.

    Totodată, acesta a transmis și mesajul Președintelui Comisiei Naționale pentru Organizarea Competițiilor Școlare, Secretar de Stat Florian Lixandru. După care a invitat-o pe scenă pe Prof. Anamaria Ciobotaru – vicepreședinte executiv al olimpiadei, cu o scurtă intervenție. Aceasta i-a îndemnat pe olimpici să descopere plăcerea de a scrie și a-și exersa șansa de a se cunoaște pe ei înșiși, în primul rând, pentru a descoperi apoi tot ce are de oferit limba română.

    Marius Emilian Novac, Inspector Școlar General Sibiu, i-a întâmpinat și el pe olimpici într-un mod foarte ”casnic”, familiar: ”Bine ați venit acasă, acasă la Gheorghe Lazăr! Bine ați venit acasă la Sf. Andrei Șaguna, la Badea Cârțan, Gheorghe Barițiu, la Ioan Slavici, la Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Vasile Aaron, Simion Bărnuțiu și Emil Cioran! Considerăm Sibiul ca o casă a acestor oameni de valoare a culturii noastre românești. Bine ați venit la Sibiu, un oraș încărcat de istorie, un oraș medieval, un oraș al tradiției, al culturii, dar și al modernității, în plină dezvoltare și afirmare”. În continuarea discursului său, Inspectorul General Școlar a ținut să atragă atenția olimpicilor că ”palmaresul acestui concurs este mai puțin important. Foarte importantă este dorința voastră de autodepășire, pasiunea voastră pentru studiul necontenit, înclinația spre performanță. Acestea sunt semnele unor valori reale, pe care le dețineți. Pentru asta noi vă considerăm pe toți învingători!”

    Andrei Terian, Președintele Olimpiadei de Limba și Literatura Română, clasele IX-XII, după cuvântul de bun venit adresat participanților și rememorarea unui episod amuzant de la olimpiada la care a participat el însuși, la Iași, în 1996, a făcut o provocare inedită publicului. Aceea de a identifica primul roman apărut în literatura noastră națională. Tot domnia sa a fost și cel care a ”deconspirat” rezultatul unei laborioase cercetări pe care a întreprins-o laolaltă cu câțiva colegi universitari: Romanul Elvira, atribuit, cel mai probabil, lui C. A. Rosetti.

    Pr. Constantin Necula, ”olimpic” la 53 de ani

    Un moment de excepțională emoție a fost cel al Pr. Prof. Constantin Necula, Prodecan al Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu. În aplauzele repetate ale sălii, acesta și-a început cuvântul cu mențiunea: ”Mulțumesc frumos! Îmi era dor de o oră de limba română ca de aer. Mă chinui din clasa a V-a să ajung la olimpiada națională de limba română. La 53 de ani am ajuns! (…) Vă rog frumos să onorați limba română! Sunt importante toate limbile, toate culturile lumii. Dar, vă rog frumos, nu uitați limba română! Nu e doar limba maternă, ci e limba în care îi spunem mamei Te iubesc! Iar te iubesc nu se conjugă niciodată la trecut. Mulțumesc!” Într-un reușit joc de cuvinte, Pr. Constantin Necula a situat limba română într-un continuu prezent al iubirii, într-o interdependență pe care doar ”olimpicii” într-ale spiritului știu să o descopere și să îi fie continuatori.

    Ansamblul „Purtata Avrigului” și solistul Sebastian Stan au încheiat evenimentul, cu un bine-primit moment de muzică și dans popular.

    Olimpiada de Limba și Literatura Română se va încheia sâmbătă, 22 aprilie, cu premierea de la ora 15.00, de la Sala Thalia.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vin banii pentru Spitalul Militar. Ministrul Rafila a semnat astăzi contractul de finanţare prin PNRR

    Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a semnat, joi, contractele de finanţare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă pentru infrastructură spitalicească nouă.

    Au fost semnate contracte de finanţare pentru mai multe spitale militare – Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Alexandru Augustin” Sibiu – pavilion politraumă, Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Ion Jianu” Piteşti – pavilion politraumă, Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Dr. Ştefan Odobleja” Craiova – pavilion politraumă, Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov – pavilion politraumă.

    Între investiţiile care au îndeplinit criteriile de eligibilitate conform Hotărârii de Guvern 1237/2022 privind aprobarea Programului naţional de investiţii în infrastructura de sănătate, obiectivul ”Realizare pavilion nou-bloc chirurgical politraumă din cazarma 1044 Sibiu” a figurat cu o finanțare de 15,736,421.25 euro (din cele 16,564,653.95 euro solicitate).

    Cum va arăta noul pavilion

    Noul pavilion va avea o suprafață desfășurată de aproape 8.000 mp, iar termenul de finalizare a investiției este de 2 ani. Cu banii din PNRR se va realiza o nouă construcție chiar în curtea Spitalului Militar de pe bulevardul Victoriei. Aceasta va avea o amprentă la sol de 1.400 de mp, fiind împărțită pe cinci paliere: demisol, parter și trei etaje. Suprafața desfășurată va fi de peste 7.000 de mp. La demisol sunt prevăzute spații tehnice și de depozitare, spălătoria, bucătăria și camera mortuară. La parter vor fi amenajate compartimentul de primiri urgențe, serviciul general de sterilizare și sectorul de investigații. Etajul întâi va fi ocupat de secția de anestezie și terapie intensivă, blocul operator cu șase săli de intervenție și unitatea de transfuzii sanguine. La etajele doi și trei sunt prevăzute saloanele de spitalizare pentru pacienții care au trecut prin secția chirurgie. La etajul trei vor fi și birourile echipei manageriale a unității medicale.

    Investiţii absolut necesare

    De asemenea, împreună cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, s-au semnat contracte pentru Centrul de diagnostic şi tratament al Tuberculozei Zerlendi, Bucureşti – spital nou, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, Centrul de Psihiatrie pediatrică în incinta Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, o policlinică municipală cu specializarea cardiologie şi oncologie la Constanţa, dar şi pentru construirea unui corp nou – Departament sănătatea mamei şi copilului – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Constanţa. Evenimentul a avut loc în Amfiteatrul Ambulatoriului Clinic Integrat al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” (SUUMC). „Este un moment important în drumul nostru început în anul 2022 de investiţii accelerate în sistemul de sănătate din România. Echipa Ministerului Sănătăţii a făcut tot ce a putut astfel încât toate aceste proiecte să fie finanţabile şi finanţate la timp nu numai pentru asistenţa medicală spitalicească, pentru toate tipurile de asistenţă medicală. (…) Programul de investiţii accelerate la Ministerul Sănătăţii este prioritar”, a afirmat Rafila, potrivit agerpres.ro.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Paștele (Pasha), între trecere și petrecere

    Sărbătoarea Paștelui reprezintă un moment de cotitură în viața creștinilor. Ea aduce, în fapt, argumentul ființial pentru care rămânem candidați, la rândul nostru, la nemurire, prin Învierea Celui ce ni s-a făcut ”începătură nouă”. Pentru că ”Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. I-am invitat pe Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga (Facultatea de Teologie Sf. Andrei Șaguna din Sibiu) și pe Pr. Dr. Constantin Totolici (Protoiereu Modena, Italia) să ne ”descifreze” câte ceva din tainele acestei sărbători, încercând să descoperim împreună măcar puțin din semnificația ei.

    Timp al Învierii sau timp al consumerismului?

    Romeo Petrașciuc: Paștele e o sărbătoare cu o îndelungată tradiție, care a comportat, de-a lungul istoriei sale, o multitudine de accepțiuni și dispute. Pornind de la perspectivele teologice diferite legate de data la care și felul în care e sărbătorit, aducând în discuție obiceiurile păgâne atașate, și până la componenta sa tot mai comercială, sărbătoarea aceasta a rămas însă una de referință în viața fiecăruia dintre noi. Aș vrea să vă întreb însă ce reprezintă, în esența sa, Paștele?

    Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga. Foto: Ovidiu Matiu

    Pr. Irimie Marga: Vă felicit pentru titlul ales: Paștele, între trecere și petrecere. E o alegere foarte inspirată. Fiindcă în aceste cuvinte găsim, de fapt, toată această evoluție a Sărbătorii Paștelui. Paștele, la început, a semnificat trecerea prin Marea Roșie, eliberarea poporului evreu din robia egipteană. De aceea și cuvântul ”Paște” vine de la termenul ebraic ”pasha”, care înseamnă trecere. Acesta a fost Paștele cel vechi, regăsirea omului aici, pe pământ. Însă Hristos ne-a adus Paștele cel nou. Ne-a făcut să ne regăsim nu numai aici, pe pământ, ci pentru veșnicie. Pentru aceasta a făcut ca trecerea care la nivel orizontal era pentru poporul evreu, să se transforme într-o trecere verticală, de aici, de pe pământ, la cer, o trecere de la viața trecătoare, la viața cea veșnică. Aceasta este semnificația deplină a Paștelui creștinesc: trecerea spre Împărăția Cerurilor.

    Felul în care creștinii își duceau viața, încă de la începuturi, se regăsea și în felul în care trăiau, de fapt, esența credinței creștine. Credința în Învierea lui Hristos, trecerea aceasta, prin Înviere, la veșnicie. Și creștinii și-au trăit viața lor duhovnicească într-un mod deplin, au serbat Paștele într-un mod cu totul deosebit și, mai mult decât atât, l-au petrecut într-un mod creștinesc cu totul deosebit. A petrece, inițial, avea o semnificație spirituală. Plecau de la trecerea aceasta de la pământ la cer și petreceau, împreună cu Hristos, acest drum către veșnicie. În această perspectivă, Mitropolitul Dosoftei, când a publicat pentru prima dată în limba română viețile sfinților, i-a dat titlul Viața și petrecerea sfinților. Când citești pentru prima dată titlul, te întrebi: ”Dar ce, sfinții au petrecut?” Nu. Ci sensul inițial al petrecerii era acesta, legat de serbarea pascală. Cum ne petrecem noi viața aici, pe pământ, cu Hristos, ca să trăim veșnic în Hristos?

    Cu timpul însă, petrecerea aceasta, încet-încet, s-a golit de spiritual, și am ajuns la sensul etimologic cel mai restrâns, gol, pe care îl avem astăzi, prin care înțelegem numai veselie, distracție, muzică și celelalte, pierzând toată încărcătura care vine din trecut și semnificația sa spirituală autentică. Iar Biserica are și această menire, de a-i învăța pe oameni să înțeleagă petrecerea adevărată a Paștelui. În sensul acesta istoric, teologic, și în sensul profund al cuvântului petrecere.

    Pr. Dr. Constantin Totolici (Protoiereu Modena, Italia). Foto: Arhiva personală

    Pr. Constantin Totolici: Asistăm la o desacralizare a lumii. Nu e vorba doar de o ieșire din înțelesul sărbătorii, ci pur și simplu de o desacralizare a vremurilor noastre și despre o sărbătoare comercializată. Se comercializează fiecare sărbătoare. Și nu mă refer doar la sărbătoare de Paște. De pildă, aici, în Occident, am înțeles că există anumite indicații prețioase date de către forurile superioare laice care impun ca de acum încolo, de pildă, sărbătorile Crăciunului, ale Anului Nou, Bobotezei, să se numească doar ”sărbători de iarnă”, fără nicio referire la semnificația lor profundă. Dacă în perioada comunistă noi am avut de-a face cu așa ceva, înlocuindu-l pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă, iată că a venit vremea ca și Occidentul să meargă pe aceeași linie. Când, de fapt, ce este Sărbătoarea Paștelui? ”Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!” Dacă noi credem aceasta, nu ne desacralizăm. Pentru că aceasta începe în momentul în care ieșim din înțelesul sacrului, dezbrăcăm misterul, desființăm sacrul din ziua respectivă și în loc să trăim într-un timp al Învierii, trăim într-unul al consumismului.

    Unde s-a produs fractura de sens, acest derapaj de la semnificația corectă a Paștelui?

    Pr. Irimie Marga: Răspunsul este complicat, dar este și simplu. Și aș porni de la cuvinte banale, arhicunoscute, din viața noastră creștinească. Orice ecfonis se încheie cu: ”Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Or aceste cuvinte vor să arate tocmai taina existenței noastre! Noi trăim între ”acum” și ne îndreptăm spre ”pururea”. Ei bine, viața pe care o ducem acum, în ultimul timp, din păcate pierde unul din cele două piloane: adică veșnicia. Se pune tot mai mult accent pe acum. Acum, acum, acum! Și când se întâmplă acest lucru, pierzi această viziune a veșniciei, a lui ”pururea”. În fond, în aceasta stă tot tâlcul. Ce ne dorim noi crezând în ceva, având un ideal? Ne dorim să nu murim, să trăim veșnic. Și atunci când vin Paștile, este ocazia de a-l scoate pe om din cotidian, din ”acum” și să-l îndrepte spre ”pururea”, spre viața veșnică pe care ne-o dorim. Iar acest accent pus pe ”acum” e născut din secularizare, ceea ce ne face să pierdem substratul adevărat al tradițiilor și să le vedem ca și cum doar ele ar trăi prin ele însele și că nu ar avea, de fapt, un scop mai înalt de înălțare. Numai că atunci când pierzi originea și ultimul scop al acestei tradiții, riști să ratezi tocmai sensul sărbătorii.

    Convertim iepurașul?

    Știm foarte bine că multe din sărbătorile, chiar practicile păgâne, au fost preluate de către creștinism și convertite. Am o dilemă. Încreștinăm, convertim iepurașul?

    Pr. Constantin Totolici: Doar dacă iepurașul îl aducem pe tavă, la biserică, în noaptea de Paști, spre a fi binecuvântat și servit apoi împreună cu familia sau cu credincioșii, așa cum se obișnuia în agapele lor primii creștini. Nu mi se pare firesc să înlocuim sărbătoarea cea mare a Învierii Domnului cu o credință comercială.

    Pr. Irimie Marga: Întrebarea e una foarte bună. Ce facem? Respingem sau încreștinăm? Problema aceasta nu e nouă în Biserică. Încă de la început, Biserica s-a lovit de păgânism. Nu era secularism, nu era consumerism, ca acum, însă era păgânismul. Și atunci păgânismul avea și el forța lui. Dacă creștinismul intra în conflict cu păgânismul, nu l-ar fi învins atât de ușor. Însă creștinismul a zis: nu trebuie să avem această atitudine, ci să căutăm să îi înțelegem și să le oferim adevărata învățătură, adevărata credință, iar toată experiența spirituală pe care ei, ca păgâni, au câștigat-o, să fie convertită într-una creștinească. Așa au fost încreștinate Floriile, care era o sărbătoare păgână. Creștinii nu au zis: ”Terminăm cu Floriile! E o sărăbătoare păgână, o desființăm!” Nu, ci au transformat această sărbătoare păgână în sărbătoarea care ne aduce aminte de intrarea lui Hristos în Ierusalim. La fel au făcut cu Rusaliile, care era o sărbătoare păgână a trandafirilor. Au convertit-o și, până în ziua de astăzi, atunci când spui Rusalii, spui Pogorârea Duhului Sfânt. Nici nu te mai gândești la ceea ce a fost înainte. Acum, noi ne aflăm în aceeași situație. Creștinismul e pus într-o societate modernă, care nu neaparat își dorește să fie păgână, ci pune accent pe acest ”acum”. Nu trebuie să ne punem în conflict cu ea. Cred totuși că trebuie să o convertim cu instrumentele ei. Ai zis de iepuraș. Cred că și pe iepuraș trebuie să îl convertim! Să ne gândim la vechile icoane cu nașterea Domnului! Ce frumos apare țăranul român, cu cojocul și cu oile. A fost țăranul român la Betleem, la nașterea lui Hristos, cu oile sale, acolo? Nu, e o convertire a elementelor noastre, regăsite și convertite cu elemente ale nașterii lui Hristos. Așa și iepurașului îi putem găsi un loc undeva sub crucea lui Hristos. Până la urmă, și el e creația lui Dumnezeu. Pentru că a încerca acum să îl elimini, dacă suntem un pic realiști, ne dăm seama că e o imposibilitate. În toate grădinițele se desenează numai iepurași și ouă, în toate școlile copiii sunt deja învățați cu acest șablon… Ideea e că interzicându-le, îi trumatizezi puțin pe copii. Pentru că lor le place! Ei iubesc animalele. Iar iepurașul e o ființă atât de atrăgătoare și plăpândă. Dar haideți să îi facem să înțeleagă că poate iepurele, ca și mielul și ca întreaga natură, suferă de patimile lui Hristos. Și că bucuria noastră e bucuria întregului cosmos, inclusiv a animalelor, pentru că a înviat Hristos.

    Am vorbit de semnificația de facto a Paștelui, despre vămuirile sale de către o mulțime de factori ce țin fie de consumerism, fie de exces de rutină a vieții de creștin căldicel. Să facem un exercițiu de imaginație. Vă bate la poartă cineva, spunându-vă că ar vrea măcar Paștele din acest an să îl petreacă într-un mod autentic. Ce l-ați sfătui? Cu ce ați începe?

    Pr. Constantin Totolici: Eu cred că trebuie să îl introducem pe om în bucuria Învierii, ca dar primit din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu ni Se dăruiește. Și aceasta e cea mai mare bucurie pe care o poate trăi un om. Bucuria de a fi nemuritor! Eu le spun deseori credincioșilor: ”Vrei să știi ce înseamnă postirea? Apucă-te și postește!” Nu poți înțelege ceva, dacă nu vrei să încerci să cunoști acel ceva. Postește și vei cunoaște bucuria postului. I-aș vorbi în primul rând despre bucuria Paștelui, nu despre suferința Patimilor. Pentru că Hristos, în fond, asta înseamnă: bucurie! Iar întâlnirea cu Hristos e taina îndumnezeirii noastre. Și a deplinei bucurii…

    Citește și: Exclusiv: Mihai Bobonete sau Sibiul ca o Înviere

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pastorala de Înviere a ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, este despre ”bucurie”

    În pastorala Învierii Domnului din acest an, așa cum precizează Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, atenția este îndreptată, cu precădere, asupra bucuriei acestei Sărbători.

    ”În fiecare an, în cuvântul nostru pastoral am încercat să descifrăm împreună în ce constă taina aceasta mare a sărbătorii Învierii și am insistat asupra unui aspect pe care l-am considerat important pentru înțelegerea semnificației acestui Praznic împărătesc. Anul acesta vom încerca să descriem și să înțelegem mai bine ce este bucuria noastră pascală, de unde vine ea, cui se datorează ea și cum putem noi să ne împărtășim mai cu adevărat”de ea, după cum suntem îndemnați prin frumoasele compoziții imnografice ale Penticostarului”, a menționat Mitropolitul Ardealului.

    Redăm, în continuare, cuvântul Înaltpreasfințitului Mitropolit Laurențiu Streza adresat credincioșilor din Ardeal:

    Iubiți credincioși,

    În tradiția creștinească a poporului nostru, sărbătoarea Învierii este cel mai important eveniment al anului bisericesc, fiindcă, astăzi, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur rostit la acest praznic, toți suntem așteptați la Cina de bucurie a lui Hristos, cei care am postit și cei care nu am postit, cei care am fost mereu la biserică și cei care nu am reușit să o facem. Astăzi, toți suntem primiți în atmosfera de bucurie a Bisericii și, astăzi, cu toții putem să cântăm cântările de biruință ale slujbei pascale. Din această bogăție a imnografiei noastre suntem încredințați că bucuria noastră este bucuria celei mai mari biruințe, și anume a biruinței Mântuitorului asupra păcatului, asupra diavolului și asupra morții. Iar bucuria noastră vine de la Hristos, căci El nu a fost biruitor pentru Sine, ci pentru noi. Biruința Lui nu L-a făcut pe El mai mare sau mai viu sau mai bogat, ci pe noi ne-a făcut astfel mai bogați. Biruința Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este stăpânire, ci dăruire. Domnul cel înviat ne dăruiește fiecăruia dintre noi această mare biruință a Lui și noi o gustăm, ne împărtășim de ea când participăm la fiecare Sfântă Liturghie din cursul anului bisericesc, și în mod special la Liturghia acestei sfinte zile, numită de Sfântul Ioan Damaschin, în Canonul Învierii, „una a sâmbetelor, Împărăteasă și Doamnă, al praznicelor Praznic și sărbătoare a sărbătorilor” [2].

    Important este pentru noi să reținem un fapt deosebit. Noi participăm la viața Bisericii nu pentru a ne întâlni cu trecutul, pentru a comemora liturgic evenimente din viața Mântuitorului, ci pentru a intra în comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos și pentru a trece, așa cum El a trecut, de la moarte la viață, de pe pământ la cer, de la bucuriile trecătoare ale lumii acesteia la bucuriile vieții veșnice din Împărăția cerurilor. Trecerea aceasta ne aduce bucurie, și nu orice bucurie, ci bucuria pe care El ne-o dăruiește, așa cum a făcut-o cu ucenicii Săi, cărora le-a promis că: „voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu” (In 14, 3) și că: „iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16, 22).

    Sărbătoarea Învierii Domnului este numită și Paști, termen care vine din limba ebraică și înseamnă trecere. Evreii prăznuiau bucuria unei treceri minunate, geografice, fizice prin Marea Roșie și a intrării lor sub povățuirea lui Moise în pământul făgăduinței. Noi însă sărbătorim bucuria unei alte treceri, a unei treceri tainice, nevăzute, pe care o facem împreună cu Mântuitorul de la moarte la viață, de la cele trecătoare la cele veșnice, așa cum cântăm în cântările Învierii. Bucuria noastră nu vine din rememorarea trecutului, ci din saltul, din trecerea pe care o putem face uniți cu Mântuitorul din lumea aceasta plină de dureri și necazuri spre o altă lume, spre lumea bucuriei veșnice a Împărăției cerurilor. Aceasta este adevărata bucurie a vieții noastre: a ști și a simți că există și o altă lume, o lume a vieții viitoare pe care o putem gusta și pentru care ne putem pregăti încă de acum. Bucuria noastră este că Îl cunoaștemÎl iubim și că putem să ne împărtășimcu Cel care ne-a deschis nouă calea spre această lume minunată a bucuriei iubirii Sale, cu Cel împreună cu care la fiecare Liturghie facem această trecere tainică de pe pământ la cer.

    Iubiți credincioși,

    Trecerea noastră tainică spre lumea bucuriei cerești pe care o trăim în această noapte de mântuire este atât de bine descrisă în imnografia acestui praznic. Cuvintele cântărilor ne deschid și ne sensibilizează și ne îndreaptă mintea spre cele cerești. Ele au menirea, dar și puterea să ne scoată din logica lumească, din grijile și necazurile acestei vieți trecătoare și să ne dăruiască copleșitoarea bucurie a vieții viitoare. Cântându-le, simțim o mare mângâiere, că oricât de multe încercări și strâmtorări avem în această viață, există o altă viață, o viață viitoare, o viață a bucuriei veșnice pe care o putem gusta încă din lumea aceasta.

    Un reflex al acestei bucurii pline de nădejde este și atmosfera pascală pe care de la biserică o ducem în casele noastre. În viața noastră de creștini, sărbătoarea Învierii este astfel un reper unic de bucurie și de nădejde și un izvor nesecat de putere duhovnicească. Această bucurie tainică pe care Hristos ne-o dăruiește este o putere a veacului viitor(Evr 6, 5), este o ancoră neclintită și tare a sufletului (Evr 6, 19), cu care corabia sufletului nostru este legată de patria noastră cerească, căreia îi aparținem și spre care tindem și pe care o căutăm în toate zilele vieții noastre pământești.

    Dar bucuria noastră este mare și pentru că noi nu primim această putere doar în ziua de Paști, ci la fiecare Sfântă Liturghie, căci, prin fiecare Liturghie, noi putem trece cu Mântuitorul, împărtășindu-ne de Trupul și Sângele Lui, în lumea veșnică a Împărăției Sale. Fiecare Liturghie este un Paște, fiecare Liturghie este Cina de Taină cea care se petrece veșnic în cer și la care luăm parte încă din lumea aceasta.

    Fiecare duminică este un dar al Învierii, este un dar al Mântuitorului pentru noi. Paștile le serbăm nu doar astăzi, ci mereu, neîncetat, până ne vom muta cu toții, dacă vom fi găsiți vrednici, în Împărăția iubirii Preasfintei Treimi. De aceea noi toți trebuie să cinstim nu doar acest mare praznic împărătesc, ci și toate duminicile și sărbătorile de peste an, ca unele care ne trec și ele, permanent, spre o altă lume, care ne dau suflul și puterea veacului viitor, prin care putem să depășim toate încercările acestei vieți.

    Să ne străduim fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie și, mai ales, să prețuim darul infinit și negrăit al dragostei Stăpânului nostru, Care vine neîncetat la noi ca să ne atragă la Sine, să ne treacă în patria Sa cea cerească.

    Șansa noastră în zilele grele pe care le trecem nu poate fi alta decât să ne întoarcem cu toată inima la Stăpânulnostru și la dragostea Lui. Ne trebuie multă răbdare în necazuri și pocăință înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, care așteaptă să-i dăruim inimile noastre, pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său cel Sfânt.

    Să ne străduim să punem în lucrare darurile Învierii și să nădăjduim că puterea lui Hristos cel răstignit și înviat ne va ajuta să trecem peste toate. Mai mult ca niciodată, greutățile ne apasă și știm că doar mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem stăruitor cu lacrimi, cu umilință și cu post, ne poate scoate din toate necazurile, ispitele și încercările ce ne împresoară. Nu avem altă nădejde decât prezența vie și lucrătoare a lui Hristos cel înviat în noi! Să nu o ignorăm, să nu o disprețuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos, în fiecare dintre noi.

    Să cultivăm relația noastră cu Dumnezeu, să ne îngrijim de frumusețea noastră interioară, să dăm Chipului pe cel după chip, să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, nu doar propovăduitori, pentru ca toți împreună să ne desfătăm de bunurile gătite în Împărăția cerurilor celor ce curat l-au iubit pe Dumnezeu.

    Iubiți frați creștini,

    Aceasta e noaptea și ziua Învierii Domnului – ziua veșnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea!

    Hristos cel înviat e șansa vieții noastre celei veșnice și doar El este scăparea și ajutorul nostru! Doar în El avem nădejdea noastră! Pentru aceasta, vă adresăm tuturor îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoțească mereu:

    „Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă!” (Flp 4, 4)

    „Privegheați! Stați tari în credință!
    Îmbărbătați-vă! Întăriți-vă!
    Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (1 Co 16, 13)

    Hristos a înviat!

    Sărbători Fericite! La mulți și binecuvântați ani!

    Al vostru, al tuturor,
    de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos, Învierea noastră,

    † Dr. Laurențiu Streza,
    Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Exclusiv: Mihai Bobonete sau Sibiul ca o Înviere

    De sărbătorile mari, de regulă și previzibil, invitam să ni se facă punte spre semnificație ”specialiștii” într-ale momentului aniversat. L-am rugat pe Mihai Bobonete, de această dată, să ne deconspire câte ceva despre Învierea Domnului petrecută între cei dragi în Oltenia, despre relația sa cu Dumnezeu și, inevitabil, despre ce crede el despre Sibiu.

    De la ”Las Fierbinți”, ”Românii au talent”, Mihai Bobonete poposește în paginile Sibiu 100%. După o întâlnire prelungită la București la sfârșitul săptămânii trecute, ne-am reconectat două zile mai târziu pentru acest interviu.

    Mihai Bobonete. Arhiva personală

    ”Sunt credincios, nu sunt ateu, cred în semnificațiile sărbătorilor mari religioase”

    Suntem în antecamera unei sărbători pe care, în afară de miei, oițe june, găini și alte oareșcâteva orătănii, o așteaptă cu bucurie tot omenetul. Cine e pentru tine Tipul acesta ce umblă înviat în astă săptămână prin lume?

    Pentru mine Paștele e total diferit față de Crăciun și este sărbătoarea care îmi aduce aminte de adolescență. Pentru că au fost, cred, primele ieșiri în libertate, fără ca părinții să comenteze într-un fel sau altul cât lipsesc de acasă. Era slujba de Înviere, dar și tot ce se întâmplă în Săptămâna Mare. Mergeam la denii și puteam să stăm până la 12 noaptea. Iar la slujba de Paște, de fiecare dată, puteam să stăm până dimineața, ca să luăm pască, lumină… Și atunci nu se comenta niciodată când ai venit acasă! Nu interesa pe nimeni când ajungeai acasă. Și pentru perioada aceea de adolescență, de 12-15 ani, era fabulos!

    În alt doilea rând, e faptul că majoritatea sărbătorilor mele, Paștele în special, le-am petrecut la țară. Atunci veneau de peste tot, la Giurgeni, din toate orașele, care cum aveau bunicii acolo, și am amintiri foarte frumoase.

    Pe lângă acestea, îmi aduc aminte și de ceva mese prin Oltenia, făcute cu ai mei, când se strângeau unii-alții pe la rude. De mirosul acela de ceapă verde, de ridichi, de saltată, totul din curte. Iar când se termina cu postul, de cum se înfuleca, așa, cum trebuie și se servea ce era mai bun.

    Apropo de mirosuri… Cu ce miroseală asociezi Paștele?

    Cu cozonacul, cred, drobul și friptura de miel. Acestea îmi vin în minte când mă gândesc la Paștele copilăriei, al adolescenței mele. Dar, pe de altă parte, îl asociez și cu tămâia sau cu mirosul acela de ceară topită…

    Mai regăsești Sărbătoarea aceea, de oarecând?

    Nicăieri!

    În mod normal cred că orice om ar trebui să spună că asociază Paștele cu mirosul de ou, dar cred că nu e politically correct și de aceea nu vrea să recunoască nimeni asta!

    Unii ar putea să te suspecteze de faptul că nu ești neaparăt un tip prea dus la biserică. Cum percepi semnificația profundă a Paștelui? Mergi la biserică?

    Nu e o percepție greșită. Mergeam. Nu prea mai merg. Mergeam. Am dus și copiii la început. Însă sunt genul de părinte care își crește copiii cu liberul arbitru, iar în partea aceasta de religie sunt liberi să creadă sau să facă ei ce vor așa cum cred. Eu le-am spus care este părerea mea și ei au dreptul să aleagă. Nu mai ajung la biserică din motive legate de timp și nu pentru că nu aș vrea să merg.

    Încă odată: sunt credincios, nu sunt ateu, cred în semnificațiile sărbătorilor mari religioase. Și, mai ales, cred că lumea are nevoie de momente de genul acesta, care sunt propuse de religie sau de credință ca să fie mai liniștită, să aibă măcar câteva zile de calm, de popas. Fiecare, în sinea lui, sau cu alții.

    Mihai Bobonete. Arhiva personală

    ”Când am încercat să fac glume despre religie, mi-a mers rău”

    Ești unul dintre puținii stand-up-eri români care evită glumele cu Doamne-Doamne. Există o motivație în asta?

    Și da, și nu. Poate veni dintr-un soi de respect față de cele sfinte și față de faptul că unii oameni, care sunt mai habotnici, aleg să se radicalizeze atât de mult, încât cred și consider că anumite glume ar putea să îi deranjeze. Iar eu nu vreau să mă depărtez de oameni, eu vreau să mă apropii de ei. Dar, pe de altă parte, am avut un pact nescris cu Doamne-Doamne și atunci când am încercat să fac ultimele glume, în general, despre religie, mi-a mers rău. Și am zis: ”Bă, dacă nici ăsta nu e un semn…”

    Crezi în semne?

    Bineînțeles!

    Se zice că iubirea și apartenența sunt întotdeauna incerte. Ce iubești cel mai mult?

    Cel mai mult îi iubesc pe copiii mei. Și iubesc faptul că exist, la vârsta asta și că la 42 de ani m-a ajutat Dumnezeu și sunt sănătos. Pare că acesta e un lucru simplu, dar nu e deloc așa, în zilele noastre. Nu știu dacă mă iubesc și pe mine sau pe Dumnezeu, dar e o dragoste împărțită și împlinită. Nu vreau să fiu acum acuzat de narcisism, dar e o dragoste de sine care de la an la an se tot amplifică, se mărește.

    Ca apartenență, te simți legat de un loc, de o stare sufletească, de un refugiu în care îți găsești liniștea în momentele în care simți că totul se năruiește în jur?

    Cred că în astfel de momente, cel mai bun loc este acasă, în sânul familiei. Alături de Cătălina, soția mea, de copii și, când lucrurile sunt mai grave sau, câteodată, când nu sunt atât de grave, Delta Dunării.

    Știu că întreții anumite prietenii distinse cu anumiți oameni ai Bisericii. Întâlnești și astfel de refugii, de oameni-liniște?

    Mihai Bobonete. Arhiva personală

    Da. A fost o perioadă mai cenușie în viața mea, nu legată de alți oameni, ci mai degrabă legată de mine și atât, în care l-am întâlnit pe Preasfințitul Paisie Lugojanu, de la Timișoara, care nu e cu mult mai mare decât mine. Sau am avut senzația asta poate și pentru că uneori barba sau hainele preoțești îmbătrânesc oamenii Bisericii. Preasfințitul este un tip extrem de inteligent, care mi-a dat încredere în mine și având discuții nesfârșite câteodată cu dânsul, m-a făcut să accept într-un mod plăcut și sfaturile altora. Lucru care era foarte greu la mine.

    Acolo, pe fundal, se aude ceva. E un câine sau e un miel cu apucături necuviincioase?

    Nu. Este un câine. Sunt într-una dintre puținele mele zile libere și sunt pe Moara Vlăsiei, la pescuit. O să îți trimit imediat și o poză. Înainte să mă suni tu, nu știu dacă are legătură cu subiectul propus, cu Biserica, dar am scos un crap de 15 kg! Pe care l-am și eliberat, bineînțeles, pentru că peștele, dacă vreau să îl mănânc, îl cumpăr.

    Mihai Bobonete și peștele cu pricina. Foto: Arhiva personală

    ”Nu are cum să nu îți placă Sibiul!”

    Știu că ești un mare iubitor al bucătăriei. Ce gătești de Paște? Sau ce îți place să mănânci în astfel de momente? Mă refer la Paște, nu la Moara Vlăsiei.

    Paștele acesta nu îl voi petrece în țară și mă voi lăsa pe mâna delicateselor culinare ale locului în care merg. Dar de Paște, să știi că nu sunt un mare priceput într-ale gătelilor. Adică, de obicei mama sau soacră-mea se ocupă de partea aceasta, cu friptură de miel, ouă și așa mai departe. Dar de ceva vreme, cum o fac și de Crăciun, nu prea mai dau iama prin bucate, că nu îmi place să fac exces. Atâta timp cât nu mănânc friptură de miel nici măcar o dată pe săptămână sau mai rar, nu pot să mănânc de Paște trei zile numai așa ceva, pentru că mă dau peste cap. Dar să știi că de Paști, de obicei, cel mai mult îmi place să mănânc verdețuri proaspete.

    Beutura, temelie?

    Nu neaparat…

    Nu ești chiar convingător…

    Hai, o sticlă de vin, acolo, un pahar de vin alb nu refuz niciodată.

    Ești foarte apropiat de Sibiu…

    Da, așa este.

    De unde simpatia asta? Ca să zicem și ceva de bine despre sibieni, că no, stricăciune de puțin orgoliu local nu se cade a face…

    Este primul oraș de care m-am îndrăgostit și am avut așa, o chemare către acest oraș. Am un loc preferat acolo, la Hilton, la Nicu Aron. Ne-am împrietenit și de câte ori veneam în Sibiu, trăgeam acolo. Iar mai târziu copiii mei au descoperit Sibiul, mergând pe jos, mergând pe la Marius Rafa, pe la Pardon, gătind, stând în bucătărie și plimbându-ne pe acolo la Târgul de Crăciun. Sau vara, făcând lucruri frumoase, plimbându-ne pe la Păltiniș sau pe jos, prin oraș. Sau prin muzeul ASTRA, care este absolut superb! Iar vara se întâmplă în fiecare weekend câte ceva pe acolo, legat de datini sau de artiști populari. Tot timpul e frumos în Sibiu și orașul oferă întotdeauna locuri foarte multe de liniște și interesante.

    Nu are cum să nu îți placă Sibiul! Plus că, trebuie să recunosc, am o atracție foarte mare față de Sibiu și pentru faptul că majoritatea funcțiilor de conducere din Sibiu sunt ocupate de olteni de-ai mei! (râde copios)

    Nu ai putut să nu o aduci și spre tine puțin!

    Nu, nu! Tu m-ai luat cu orgoliul sibian.

    Mulțumesc mult, Mihai! Și la bun reîntâlniș pe la Sibiu!

    Mihai Bobonete și autorul interviului. Foto: Sibiu 100%

    Citește și: EXCLUSIV. Tanti Lenuța de la Chinteni, bunica lui Mircea Bravo, se confesează pentru Sibiu 100%

    Sau: INTERVIU: Alex Dima, jurnalistul care și când face rău, face… bine

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Soția președintelui Franței a admirat lucrările artistului sibian Mircea Stănescu

    Brigitte Macron a vizitat Galeria bucureșteană Gaep, care a reprezentat România la Art Paris, unul din cele mai importante târguri internaționale de artă. Prima doamnă a Franței a admirat, cu acest prilej, lucrările artistului sibian Mircea Stănescu, singurul român care a expus în cadrul acestui eveniment.

    Lucrările sibianului Mircea Stănescu, o figură cheie a scenei românești în anii 1980, și ale artistului croat Damir Očko, au fost prezente la Paris grație galeriei Gaep din București. Galeria Gaep nu e nici ea străină de Sibiu, sediul social al societății comerciale în cadrul căreia își desfășoară activitatea fiind municipiul nostru. Mai mult, arhitecta Raluca Șoaita, soția proprietarului galeriei, Andrei Breahnă, este sibiancă.

    Cine este Mircea Stănescu?

    Mircea Stănescu este un artist conceptual, revendicat de generația opzecistă, are 68 de ani și locuiește în Sibiu. S-a remarcat la Sibiu, în anii 1980 și a fost și coordonatorul spațiului Atelier 35 din Sibiu, un spațiu de artă experimentală legat de Uniunea Artiștilor Plastici. A studiat tapiseria la Universitatea de Arte din București. Lucrările lui au fost expuse la Kunsthalle Bega (Timișoara, 2021), Muzeul Național de Artă Contemporană – MNAC (București, 2020), Granpalazzo (Chigi/Roma, 2017) și Muzeul Vargas (Manila, 2016). A participat la bienale precum Novi Sad Biennale (1999), Periferic 3 din Iași (1999) și Art Encounters din Timișoara (2017). 

    Este prezent constant în târguri internaționale importante. Mircea Stănescu lucrează cu medii variate: desen, fotografie, colaj, obiect, tapiserie, video, pictură. Este interesat să înțeleagă identitatea și subiectivitatea și propune perspective nuanțate asupra istoriei și memoriei. Colaborează de ani buni cu galeria Gaep. Ineditul participării cu lucrările sale în cadrul Art Paris este că acest proiect de restaurare s-a bucurat de o vizibilitate foarte mare, atât la nivel local, cât și internațional.

    Despre Galeria Gaep

    Galerie colaborează atât cu artiști români, cât și cu internaționali. A început inițial ca o platoformă de promovare a artiștilor din Europa Centrală și de Est și treptat s-a extins tot mai mult, reușind să acopere o plajă largă de opțiuni. Una dintre componentele cele mai importante ale galerie este participarea la târguri de artă.

    ”Reprezentăm o serie de artiști și expunem atât la nivel local, către publicul de colecționari locali, care este într-o creștere permanentă, cât și către publicul internațional. Participarea noastră la acest gen de târguri de artă este și o chestiune de validare, dacă vreți, de certificare a unei calități profesionale. Pe piața internațională avem, evident, un grad de competiție foarte ridicat și sunt foarte puține galerii care ajung să expună în astfel de contexte, raportat la numărul de galerii care există”, a declarat, pentru Sibiu 100%, Andrei Breahnă, proprietarul galeriei Gaep.

    Andrei Breahnă. Foto: Galeria Gaep

    Andrei Breahna a lucrat în informatică mai mulți ani, a făcut apoi un master în management cultural în Franța (unde a și locuit vreme de șapte ani) și, la întoarcearea în România, a detectat această oportunitate de a lucra cu și pentru artiștii români și nu numai. Și acesta pentru că, spune el, ”foarte multă lume nu avea niciun fel de operă de artă în casă, pe de o parte. Și pe de altă parte, foarte mulți artiști care făceau lucrări de calitate, interesante și care erau rezultatul unor cercetări foarte solide nu erau reprezentați într-un context de galerie”.

    Art Paris, la cea de-a 25-a ediție

    În ceea ce privește expoziția de la Paris, Andrei Breahna ne-a declarat: ”Am participat săptămâna trecută la acest târg de artă, care se numește Art Paris, un târg foarte cunoscut în Franța, care chiar anul acesta și-a sărbătorit cea de-a 25-a ediție; un eveniment cu foarte multe galerii franceze, dar și cu un număr de galerii internaționale. Am fost foarte încântați că am putut participa, mai ales că a fost o ediție aniversară, care se desfășoară întotdeauna sub patronajul președintelui Franței, a instituției prezidențiale, iar noi am fost singura galerie care am participat, din România.

    Am prezentat o serie de lucrări, de colaje de mari dimensiuni, produse la finalul anilor 1980, pe care noi le-am restaurat în cadrul unui proiect care a durat trei ani de zile. Am preluat întreaga arhivă a artistului Mircea Stănescu acum mai mulți ani și am restaurat aceste lucrări. Am făcut apoi o expoziție cu o parte dintre ele la noi, la galerie, în București, o expoziție nominalizată pentru premiul Expoziția Anului de către Radio România Cultural. În urma acestei expoziții, care a avut loc până în mai, anul trecut, timp de șase luni, ne-am gândit la cum am putea să promovăm aceste lucrări la nivel internațional. Este prima dată când aceste lucrări au fost expuse în afara țării”.

    Galeria Gaep o mai are în portofoliu pe artista sibiancă Raluca Popa, stabilită la Berlin, care la rândul ei va avea o expoziție personală în iunie.

    Art Paris. Foto: Galeria Gaep

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    În sfârşit, se naşte Zona Metropolitană Sibiu. Se numeşte ADI POL DEZVOLTARE SIBIU

    Primăria Sibiu a găzduit, luni, o întâlnire a primarilor din zona municipiului Sibiu cu privire la constituirea zonei metropolitane care se va forma în jurul municipiului reședință de județ.

    Alături de primarul municipiului Sibiu, la ședință au fost invitați să participe 22 de primari din localități din coroana 1 și 2 a municipiului, conform prevederilor Legii 246/2022. Au participat 18 primari, ai următoarelor localități: Municipiul Sibiu, orașele Avrig și Ocna Sibiului, comunele Apoldu de Jos, Cristian, Gura Râului, Loamneș, Orlat, Poplaca, Rășinari, Râu Sadului, Roșia, Sadu, Slimnic, Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică și Vurpăr, iar orașul Cisnădie a confirmat participarea prin administrator public. Din motive obiective, primarul orașului Săliște nu a participat fizic la ședință, dar a transmis în scris opțiunea de a face parte din membrii fondatori ai viitoarei zone metropolitane Sibiu.

    Prezidată de primarul Astrid Fodor și cu participarea lui Adrian Bibu, consilier local al municipiului Sibiu și a administratorului public Ioana Leca, în ședință primarii prezenți au fost invitați să își exprime opțiunea cu privire la aderarea la viitoarea zonă metropolitană, toți participanții exprimându-și acordul.

    S-a discutat și denumirea viitoarei zone metropolitane, primarii fiind de acord cu propunerea ca aceasta să se numească: ADI POL DEZVOLTARE SIBIU.

    O altă temă a fost stabilirea sediului Asociației, așteptându-se propuneri în acest sens din partea reprezentanților localităților menționate. S-a convenit și asupra constituirii patrimoniului inițial al acesteia de către fiecare UAT. De asemenea, primarii prezenți au fost invitați să își exprime eventuale obiecțiuni pe tema Statutului Asociației, al cărui draft le-a fost deja comunicat pentru analiză.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Carol al II-lea şi Sibiul. 70 de ani de la moartea regelui Carol al II-lea al României (4 aprilie)

    Legătura dintre regele Carol al II-lea şi Sibiul nu este una la fel de puternică precum cea existentă între judeţul Sibiu şi regii Ferdinand I Întregitorul şi Mihai I. Totuşi, există în istoria judeţului Sibiu câteva evenimente care au marcat momente importante din viaţa familiei regale, în speţă vizitele efectate de regele Carol al II-lea în Sibiu şi localităţile limitrofe. Sibiu 100% vă prezintă o retrospectivă a vizitelor făcute de Carol al II-lea pe tărâm sibian, începând din 1919 şi până în 1939.         

    Regele Carol al II-lea s-a născut la Sinaia, la 3 octombrie 1893, fiind primul copil al regelui Ferdinand I (1914-1927) şi al reginei Maria. În 1914, la moartea regelui Carol I (1866-1914) şi urcarea pe tronul României a tatălui său, Ferdinand I (1914-1927), Carol a fost declarat prinţ moştenitor. Apoi avea să devină rege al României.

    Regele Carol al II-lea a părăsit România la 7 septembrie 1940 şi a locuit, pentru un timp, în Mexic şi Brazilia, pentru ca după 1947 să se stabilească în Portugalia. S-a căsătorit cu Elena Lupescu în anul 1947. A murit la 4 aprilie 1953, la Estoril, în Portugalia, în urma unui atac de cord, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Bisericii ”Sao Vicente”, în necropola regilor Portugaliei.
    La 13 februarie 2003 a avut loc repatrierea osemintelor regelui Carol al II-lea, care au fost aduse din Portugalia, în cadrul unei acţiuni organizate de Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Afacerilor Externe. Evenimentul a prilejuit ceremonii care s-au desfăşurat la Lisabona şi Bucureşti, în ziua de 13 februarie 2003, respectiv la Curtea de Argeş, a doua zi, pe 14 februarie, când sicriul a fost depus într-o capelă de lângă biserica Mănăstirea Curtea de Argeş. La 9 martie 2019 sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea a fost înhumat, în cadrul unei ceremonii religioase şi militare, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş.

    Vizitele regale la Sibiu ale lui Carol al II-lea     

    8 aprilie 1919. Prințul moștenitor Carol vine pentru o scurtă vizită de trei zile în oraș pentru a inspecta regimentul de la Sibiu, fiind întâmpinat de membrii Consiliului Dirigen,t în frunte cu Iuliu Maniu, din partea armatei de generalii Moșoiu și Panaitescu, prefectul Nicolae Comșa, episcopul Teutsch ș. a. Prințul Carol vizitează bisericile tuturor cultelor, cimitirul Bisericii dintre Brazi, în care își dorm somnul de veci aleși bărbați ai neamului, Muzeul Asociațiunii ASTRA și Muzeul Brukenthal.

    16 iulie 1921. Prințul moștenitor Carol vine în oraș pentru o scurtă vizită, iar în perioada 13-15 august, Prințul moștenitor revine pentru a inspecta tabăra cercetașilor din Dumbrava Sibiului.

    21 iunie 1924. Regele George al Greciei și prințul moștenitor Carol vizitează orașul.

    24-26 iulie 1932. În prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai are loc la Sibiu cel de-al 10-lea concurs hipic. Au luat parte, de asemenea, la Jamboree, amplă manifestare cercetășească, organizată în cohorte și tabere amplasate în Dumbrava Sibiului. La orele 3 după amiază, trenul regal a sosit la Sălişte. Cortegiul regal a participat la serbările de aici, iar Mitropolitul Nicolae Bălan, în fruntea unui sobor de preoţi, a oficiat slujba de sfinţire a „Casei de Ocrotire“, ce poartă numele Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.

    6 august 1934. Au avut loc la Sibiu mari serbări cu prilejul punerii pietrei de temelie a noii locații ce se va ridica pe seama Școlii Normale „Andrei Șaguna” (vechea Preparandie), în prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea.  

    10 octombrie 1937. Are loc proba de apărare anti-aeriană la Sibiu, urmată de o paradă militară la care participă și regele Carol al II-lea. Încep manevrele regale în regiunea Sibiului.   

    13 octombrie 1937. Electrificarea a 15 comune din județul Sibiu. Suveranul României participă la inaugurarea electrificării în comuna Săcel și Miercurea Sibiului.

    Drumul Regelui inaugurat de Carol al II-lea. Astăzi este cunoscut drept Transalpina            

    Drumul Regelui a fost reconstruit de regele Carol al II-lea și a fost dat în folosință în anul 1939. Reconstrucția drumului a început în 1934. Carol al II-lea a parcurs traseul Sibiu- Novaci – Tg. Jiu în opt ore, la volanul unei mașini de teren, împreună cu suita sa și cu viitorul rege Mihai. Regele Carol dorea sa aibă un drum strategic care să facă legătura între Oltenia și Transilvania pentru artileria sa trasă de cai. La inaugurare a fost prezent şi primul-ministru Gheorghe Tatarescu si soția sa Arethia, pe lângă casa regală. După inaugurarea drumului a primit denumirea de “Drumul Regelui”, după ce înainte avusese denumirea populară de “Poteca Dracului”. Era o potecă folosită de păstorii din Mărginimea Sibiului care treceau cu turmele de oi în Țara Românească, fiind doar o cărăruie prăpăstioasă mai ales pentru cai, de unde și denumirea de ,,Poteca Dracului”. Potrivit legendei, aproximativ 200 de localnici din Jina (Sibiu), împreună cu preotul satului, au luat drumul bejaniei în trecut, atunci când le-a fost impusă religia catolică, traversând munții pe “Poteca Dracului” și stabilindu-se în localitățile de azi, Corbii de piatră, Novaci sau Vaideeni de dincolo de munți în județul Vâlcea.

    Detaliile vizitelor de la Sibiu şi Sălişte din aprilie 1919

    Una dintre vizitele memorabile ale lui Carol al II-lea în judeţul Sibiu datează din 11 aprilie 1919, când a ajuns în oraşul Sibiu şi localitatea Sălişte din postura de prinţ moştenitor. Mai mult, este perioada de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Vizita în Sălişte este redată în cartea, recent apărută,  „Familia regală, ambasadori, generali de armată, universitari, dascăli şi gazetari la Sălişte (1919-1920)”, scrisă de istoricul Marius Boromiz, directorul Liceului Ioan Lupaş din Sălişte.

    Redăm mai jos capitolul dedicat vizitei princepelui Carol în Mărginimea Sibiului: 

    Vizita Alteței Sale Regale,

     Prințul Moștenitor Carol  (11 aprilie 1919)

    Să trăiască dinastia

    şi să înflorească în veci iubita noastră Patrie română

    în deplinătatea şi întregimea ei firească!

    Dr. Ioan Lupaș

    La începutul lunii aprilie 1919, la patru luni de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Familia Regală a României efectua prima vizită oficială în Transilvania, prin Moștenitorul tronului – Alteța Sa Regală Principele Carol.

    A fost un moment deosebit de important pentru românii ardeleni care i-au organizat primiri triumfale în toate localitățile cuprinse pe agenda vizitei .

    „De mai multe zile  Principele Moștenitor A[lteța] S[a] R[egală] Prințul Moștenitor Carol se află în Ardeal, unde întâmpină o primire din cele mai călduroase și pline de entuziasm din partea fraților noștri. Prin această călătorie așa de mult dorită de ardeleni și care se poate numi triumfală. Prințul Carol a afirmat, după cum spunea N[icolae] Iorga că „acolo suntem și că acolo rămânem, chiar dacă numai singurele energii ale neamului românesc ar sta în sprijinul unui drept sfânt”

    Cu puțin timp înainte, pe data de 21 martie 1919, a fost proclamată Republica Ungară a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa, constituit după Revoluția din Octombrie 1917 din Rusia. Liderul socialist Sándor Garbai deținea, în același timp, funcția de președinte și pe cea de prim-ministru. Orientarea externă a noului regim maghiar era clară, având în vedere că în funcția de comisar al afacerilor externe a fost numit Béla Kun. Deși a ocupat numai postul de comisar al afacerilor externe pe toată perioada existenței statului comunist maghiar (21 martie – 1 august 1919), Béla Kun a fost liderul de facto al regimului.

    Am putut reconstitui atmosfera, traseul, primirile, cuvântările, anumite detalii și chiar amănunte ale vizitei în presa vremii, în publicații precum „Telegraful Român”, „Patria”, „Foaia Poporului”, Gazeta Poporului” și „Renașterea Română” din Sibiu,  „Unirea Poporului” din Blaj, în Raportul general al oficiului protopopesc ortodox-român cătră Sinodul protopopesc ordinar convocat pe ziua de 30 august 1919 cât și în lucrarea lui Vasile Bianu,  „Însemnări din Răsboiul României Mari. Tomul 2 – Dela Pacea din București, 24 April / 7 Maiu 1918, până la Încoronarea Regelui Tuturor Românilor din Alba Iulia, 15 Oct. 1922, apărută în 1926 la  Cluj.

    Pentru a putea reda entuziasmul cu care a fost primit Prințul Moștenitor în Ardeal, voi reda pasaje semnificative din presa vremii, regăsite în „Patria”, cu ocazia primirii din Sibiu. 

    Bine-ai venit, Alteță!

    Pe pământul Țării Tale ai pus piciorul, în mijlocul poporului Tău ai venit. E aceeași glie udată cu sângele și lacrimile neamului nostru ca și cea de dincolo de Carpați, e același popor pe care l-au cunoscut în copiii lui, în soldații lui, în cărturarii lui, în blânda și dreapta lui țărănime, pe care ai îndrăgit-o atât de mult, simțind înalta nobleță a sufletului său.

    Cerul către care s-au ridicat rugăciunile și nădejdile noastre, și sub care treci acum, e acelaș cer către care Ți-ai înălțat luminile albastre de atâtea ori în lungul și gloriosul calvar al fraților de peste Carpați. Pentru aceea nu numai poporul îți spune Bine ai venit…

    Noi, cu pământul și cu cerul nostru, Te-am așteptat de mult. De veacuri lungi așteptăm un fecior de Craiu, o odraslă de Domn român, să calce pe pământul nostru pentruca să-i putem închina inimile noastre, și întreaga noastră virtute, pentru a-l slugi și a-l apăra, pentru a nu lega destinul pentru totdeauna de El.

    Soarta Ți-a hărăzit, Alteță Regală, să fi Tu acest Făt frumos al basmelor noastre, întâiul Moștenitor al României întregite între vechile-i hotare traco-romane.

    În adâncă umilință mulțumim Proniei cerești, că ne-a învrednicit să ajungem acest ceas binecuvântat al Istoriei noastre, după atâtea veacuri grele de robie.

    Cu nesfârșită și duioasă dragoste Îți spunem: Bine-ai venit! În venirea Ta la noi vedem atenția înaltă de care ne învrednicește M[ajestatea] S[a] Regele Ferdinand, gloriosul, bunul și dreptul Stăpân al Neamului românesc; vedem dovadă nouă de gingașa purtare de grije a măritei noastre Împărătese; vedem legătura dragostei ce Te-a făcut una cu poporul nostru.

    Ai venit cu siguranța celui ce intră în mijlocul fraților săi. Și pentru nimic nu-Ți suntem mai mulțumitori decât pentru acest simțământ de siguranță.

    Credem să fim vrednici de el. Ardealul e o cetate de stânci, iar sufletul ardelenesc va fi totdeauna o cetate a Dinastiei, care a stat în fruntea luptelor pentru desrobirea noastră, iubindu-ne înainte de a ne cunoaște, jertfind totul pentru mântuirea noastră.

    Ai presimțit adânca venerație de care e înconjurată la noi Dinastia română, și dorința arzătoare de-a ne putea apropia de Ea.

    Și, când M[ajestatea] Sa Regele veghează neadurmit la așezarea definitivă a valurilor războiului ce nu s-au potolit încă deplin; când M[ajestatea] Sa Regina cu mâna fină oprește din balansare cumpăna prezentului, Tu care reprezinți viitorul, ai venit între aceia cari, liberi prin hotărârea lor și prin glorioasa armată română, se străduesc să pună bază organizării din care va porni viitorul nostru.

    Ai venit să-Ți vezi oștile cele vii, strașnica armată română, care stă mereu de veghe și gata la poruncă, și armata cea nouă ardelenească, mândră, fericită că-Ți va putea da onorurile militare.

    Dar, de bună seamă Te-au chemat și oștile Țării românești îngropate în pământul nostru.

    Moștenitorul României știe bine, că cei cari i-au deschis mai întâi drumul Lui de azi, sunt eroii căzuți în luptele pentru desrobire. Ei știau, că nu așteaptă în zadar în mormintele lor.

    Și, alăturea de ei, vor simți și frații noștri încă subjugați, că România e aproape, și că desrobirea lor nu va mai putea întârzia.

    Azi un singur glas răsună dincolo de Carpați.

    Trăiască M[ajestatea] Sa Regele nostru Ferdinand !

    Trăiască M[ajestatea] Sa Regina Maria !

    Trăiască A[teța] Sa Regală Principele Carol, moștenitorul tronului.

    Ca un Făt frumos din poveste, prinţul Carol al României a trecut Carpaţii şi a sosit pe pământul Ardealului dezrobit. Vine de la răsărit de soare, în haina de fală a eroilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti, ca să ne vadă şi să ne îmbrăţişeze la pieptul său clocotitor de celea mai aprinse simţeminte româneşti. Feciorul de crai al inimilornoastre, Alteţa Sa regală a ţinut să se avânte cel dintâi peste culmile plecate ale munţilor de veche graniţă, ca din bogăţia sufletului său mare să reverse strălucire peste plaiurile scăpate din jugul de asuprire ungurească. E Făt frumosul neamului nostru, icoana care ne umple de cea mai caldă şi mai fericitoare mândrie naţională. E fiul brav al Regelui românesc; chip visat cu atâta duioşie de moşii şi părinţii noştri, cari au murit obidiţi de dorul după asemenea chip de stăpânire românească.

    Bine-ai venit mărit Fecior de Crai, Ura!

    Trăiască Alteţa Sa Prinţul iubit al naţiei Noastre!

    Trăiască România Mare!

    Vizita oficială a Prințului Moștenitor Carol a cuprins sau traversat, oficial, următoarele localități: Brașov (7 aprilie), Făgaraș (8 aprilie), Sibiu (8 și 9 aprile 1919), Orlat, Miercurea Sibiului, Rahău, Sebeș, Lancrăm, Oarda, Podul Mureșului, Alba Iulia, Sântimbru, Mihalț, Cristei, Crăciunel (10 aprilie), Blaj (10 și 11 aprilie), Vințu de Jos, Orăștie, Săliște, Orlat, Sibiu (11 aprilie), apoi plecarea din Sibiu prin Brașov spre București (12 aprilie).

    În data de 11 aprilie, pe agenda oficială a vizitei era cuprinsă, după Săliște, localitatea Rășinari, la mormântului Mitropolitului Andrei Șaguna, însă datorită unei defecțiuni de automobil, vizitarea localității nu s-a mai putut realiza.

    Ca și detalii tehnice s-a călătorit cu trenul pe ruta București – Brașov – Făgăraș – Sibiu, cu automobilul pe Traseul Sibiu – Orlat – Miercurea Sibiului – Răhău – Sebeș – Lancrăm – Oarda – Podul Mureșului – Alba Iulia – Sântimbru – Mihalț – Cristei – Crăciunel – Blaj – Vințu de Jos – Orăștie – Săliște – Sibiu și din nou cu trenul, pe ruta Sibiu – Brașov – București.

    În ziua de 11 aprilie, la ora 2 ⅟2, Alteța Sa Regală Principele Carol a părăsit Orăștia.

    Drumul de la Orăștie până la Săliște și de aci până la Sibiu a fost ca peste tot locul un drum printre români insuflețiți și dornici de a vedea pe Prințul Carol. 

    Din cauza unei defecțiuni la automobil, sosirea la Săliște s-a putut face numai la ora 6.

    Din cauza unei întârzieri, Moștenitorul nu a putut rămânea mult în Săliște, deși cum a spus, îi pare foarte rău, că nu poate rămânea mai mult în cel mai neaoș sat românesc.

    Primirea săliștenilor a fost una din cele mai călduroase.

    „S[e]ara la ora 6 a sosit la Săliște, unde primirea a fost tot așa de entuziastă și înălțătoare. A vorbit primarul, apoi protopopul Dr. Lupaș, care a arătat importanța culturală a acestei comune curat românești. Prințul a mulțumit emoționat și după  aceea a vizitat biserica și școala, fiind întâmpinat pretutindeni cu ovațiuni entuziaste.”

    Detalii din  vizitei Alteței Sale Regale Principele Moștenitor  Carol la Săliște sunt redate în ediția din 19 aprilie 1919 a ziarului „Telegraful Român”, astfel:

    „Poate niciodată nu ni s-a dat nouă, săliştenilor şi mărginenilor, o mai înaltă cinste şi atenţie ca acum cu venirea A[lteței] S[ale] Regele a Principelui Carolîn mijlocul nostru.

    Deşi încunoştinţaţi numai în presară târzie, s-a făcut totul ca primirea să fie cu adevărat princială.

    Străzile, casele, porţile triumfale erau numai verdeaţă şi flori, steaguri, covoare şi ţesături, bătute în pitoreşti motive româneşti.

    Popor din întreg jurul. Emoţiunea şi însufleţirea de neatins. La intrare în piaţă, făcându-se drum prin mijlocul unui cordon format din tineretul şcolar, a fost acoperit de o ploaie de bucheţele, ce se desprindeau, pe lângă strigăte de „Ura” şi „Să trăiască”, din mânuţele nevinovate ale copilaşilor.

    Automobilul mergea pe flori. Această ploaie de flori se înteţeşte, când urcă tribuna triumfală.

    Primarul Săliştei, Nicolae Jurca, ţăran curajos şi luminat, îl bineventează în cuvinte scurte şi pline de flacăra iubirii curate şi-a credinţei adevărate. Mulţumeşte în numele poporului din adâncul sufletului, pentru cinstea înaltă de care s-a împărtăşit acest ţinut şi care îi zice din toata inima: Bine ai venit!

    A[lteța] S[a] R[egală] dând mână vorbitorului mulțumește pentru ovațiile călduroase de care se vede împărtășit. Adaogă, că nu putea să treacă pe lângă această comună curat românească, despre care i s-a spus atâtea lucruri frumoase, ca să nu o vadă.

    Corul cântă: „Imnul” și „Eroi au fost, eroi”.

    Frumos, ca totdeauna, vorbește părintele protopop Dr. I[oan] Lupaș. Reîmprospătează sărbătorile comemorative de la Putna, ale anului 1904 aranjate în memoria binecuvântată a marelui Voevod Ştefan cel Mare. Cum atunci, la mormântul Lui,  s-a aprins ca de-atâtea ori candela credinţei şi a nădejdii, a unui mare izbăvitor, ce mai curând sau mai târziu  va trebui să vină, să ne desrobească şi să ne mântuiască de jugul străin. În legătură aminteşte versurile din minunata poezie de O[ctavian] Goga, întitulată „De la noi”, care ca o rugăciune se îndreaptă cătră „arhanghelul bătrân”, ce-şi doarme somnul în „marmora rece” a mormântului dela Putna:

    „Acolo dormi şi tu, Arhanghel bătrân,

    Tu Ştefane, sfânt Voevoade,

    Ce-ai scris strălucirea norodului tău

    Cu sânge duşman de noroade…

    Potopul să treacă şi plaiuri şi munte

    Să spele oţelele tale

    Atunci, când în soare din nou străluci-vor

    De sus din a ta՚mpărăţie:

    Crai tânăr, crai mândru, crai nou să le՚ncingă,

    Trimite, rugămu-ne ţie!”

    Continuă spunând, că nădejdile de veacuri, ruga poetului s-a împlinit. În persoana Alteţei Tale, s-a trimis neamului românesc Crai tânăr, crai mândru, crai nou, care încingând sabia în decursul răsboiului european, deşi raportul Ţării româneşti faţă de duşmanii săi, a fost al lui David faţă de Goliat, te-ai arătat vrednic urmaş al lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.

    Stăruie apoi asupra importanţei culturale şi industriale, cu care au contribuit locuitorii Săliştei şi ai satelor mărginaşe în dezvoltarea şi propăşirea culturală-comercială şi industrială a României. Că nu e oraş în care să nu fie aşezate mai multe familii din această margine. Promite, că dacă ardelenii, au stăruit în trecut, cu atât mai mult se vor năzui astăzi să aşeze desvoltarea şi propăşirea României-Mari pe temeliile cele mai puternice, cari nu vor putea fi altele, decât: Religia şi Patria, Altarul şi Tronul. Cuvintele, de „Să trăiască”, sânt întărite de mii de glasuri, la adresa Regelui şi Reginei, a Prinţului Carol şi a României Mari.

    Strângând mâinile părintelui Lupaş, prinţul îi mulţumeşte cu căldură.

     Principele a răspuns mișcat, că nu putea să treacă peste vestita comună, fără s-o vadă ca pe una unde se păstrează cu sfințenie obiceiurile din vechime.

    În acoardele puternice ale cântării „Trompetele răsună”, vizitează biserica şi şcoala.

    Elevii clasei a V şi-a VI, cântă şi „recitează câteva poezii potrivite.

    A[lteța] S[a] R[egală] a fost însoţit de preşedintele Consiliului Dirigent, d[omnu] [Iuliu] Maniu, de miniştrii [Aurel] Vlad şi [Victor] Bontescu, de generalul [Ioan] Boeriu şi de alte înalte persoane, militare şi civile.

    Bătrânii cu lacrămi în ochi mulţămeau lui Dumnezeu, că au ajuns să vadă ceeace nu le mai venea a crede, o singură ţară românească mare, pe principele şi viitorul rege de mâne …”

    Consider că este oportun să redau, integral, cuvântul de întâmpinare a Prințului Moștenitor Carol, rostit la Săliște de Părintele Protopop Dr. Ioan Lupaș.

    Crai tânăr, Crai mândru, Crai nou

    Cuvânt rostit în Sălişte, la 11 Aprilie 1919

    Alteţa  Voastră  Regală !

    La 1904, când în sufletul tuturor românilor s-a aprins candela glorioaselor amintiri din timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, rugăciunea Ardealului nostru s-a îndreptat spre mormântul şi altarul mănăstirii Putna. Această rugăciune a fost tălmăcită prin cuvintele lui Octavian Goga „cântăreţul pătimirii”, care scria atunci în poezia „De la noi”:

    „Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrân,

    Tu Ştefan, Sfânt Voevoade

    Ce-ai scris strălucirea norodului tău,

    Cu sânge duşman de noroade,

    De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă

    Spun toate poveştile slovei,

    Să nu se ՚nfioare de numele tău

    Nu-i frunză în codrii Moldovei …

    …………………………………………………………..

    Am vrea să purcedem cu jertfele laudei

    Dar n՚avem nimic la casă

    Măria Ta ! – Toate străinii le duc

    Şi numai cu lacrimi ne lasă.

    Dar spunem cu toţii nevestelor noastre

    Să plângă cu lacrimi de jale

    Potopul să treacă şi plaiuri şi munte

    Să spele oţelele tale.

    Atunci, când în soare din nou străluci-vor,

    De sus din a ta ՚mpărăţie:

    Crai tânăr, crai mândru, crai nou să le ՚ncingă,

    Trimite, rugămu-ne ţie!”

    Rugăciunea aceasta rostită în numele şi din inima tuturor Românilor, chinuiţi în jugul robiei de veacuri, a fost ascultată şi împlinită de milostivul Dumnezeu în zilele noastre. Viforul răsboiului, potopul de sânge şi de lacrimi, a trecut în adevăr şi plaiuri şi munte, făcând să strălucească din nou slăvitele oţele încinse de tânărul, mândrul şi noul Crai, care păşi ca un desrobitor în fruntea glorioasei armate române într՚o luptă asemănătoare cu cea purtată de David împotriva lui Goliat.

    Înainte cu câţiva ani a pătruns până la noi vestea, că Alteţa Ta ai îngenuncheat şi Te-ai rugat cucernic înaintea mormântului de la Putna. De sigur rugăciunea Alteţei Tale a exprimat ca şi cea cuprinsă în versurile de la 1904, oftarea milioanelor de Români, cari aşteptau de veacuri ziua dreptăţii, ziua desrobirei şi a libertăţii naţionale.

    Atotputernicul Dumnezeu a împlinit rugăciunea Alteţei Tale şi rugăciunea noastră a tuturor. Dovadă că ea isvorîse din inimi curate şi smerite, din credinţă dreaptă, neşovăitoare.

    Mulţămita noastră pentru această bunătate şi milostivire a Tatălui Ceresc este nespus de mare în ziua aceasta, când poporul nostru dreptcredincios vede în persoana Alteţei Tale Regale pe craiul cel tânăr, atât de mult dorit în taina gândurilor şi aspiraţiunilor sale sfinte.

    Cu acest prilej îngăduiţi Alteţă, să vă împărtăşească prin rostul meu, că în trecutul de urgie s-a silit să-şi apere cu neclintită statornicie comorile vieţii sufleteşti: credinţa, limba, cultura şi datinele.

    Lupta aceasta de apărare i-a cerut adeseori grele jertfe muceniceşti. Le-a dat în credinţa şi nădejdea neclintită, care nu se sperie de nici un sacrificiu, fiindcă ştia că dreptatea, oricât de mult ar întârzia uneori, este totuşi sigură, precum sigură este existenţa lui Dumnezeu cel veşnic. Dar a ştiut în trecut poporul acesta să-şi îndeplinească şi o datorie naţională faţă de fraţii din Vechiul Regat şi chiar faţă de cei din Basarabia.

    Pentru episcopia Buzăului a dat poporul nostru din această comună, în persoana lui Dionisie Romano, pe unul dintre cei mai harnici şi mai luminaţi ierarhi ai bisericii române de dincolo de munţi. Iar în cuprinsul Vechiului Regat vor fi puţine târguri şi oraşe, în cari să nu se fi aşezat numeroşi credincioşi de ai noştri din satul acesta şi din satele învecinate, contribuind pretutindeni la naţionalizarea industriei şi comerţului, ducând cu ei şi răspândind în cercuri largi spiritual de tradiţională bunăcuviinţă, de ordine şi chiverniseală înţeleaptă întru toate. 

    Iar ciobanii din „Marginea” aceasta, trecând cu turmele lor în Basarabia, duceau cu ei dăsagi plini de calendare şi cărţi de rugăciuni. Am simţit adâncă mângăiere aflând că un deputat basarabean din “Sfatul Ţării” a scris cu recunoştinţă despre meritul ciobanilor ardeleni de-a fi răspândit în Basarabia cărţi româneşti, şi în timpurile cele mai grele. Spre această lucrare de progres cultural i-a îndemnat biserica noastră şi fiica ei, şcoala care funcţionează aici în Sălişte de la anul 1616 sub aripile ocrotitoare ale sfintei noastre biserici ortodoxe române.

    Pe ceice ne-a învrednicit milostivul Dumnezeu a sta acum în serviciul bisericei şi şcoalei noastre de aici, având o însemnată parte de răspundere pentru conducerea acestui popor curat orthodox, ne calcă datoria nu numai să urmăm bunele tradiţii de cultură ale ortodoxiei şi naţionalităţii noastre, dar să şi căutăm mijloacele potrivite cu cerinţele vremii şi cu necesităţile naţionale ale Patriei române întregite, spre a spori potenţa culturală a acestor instituţii sfinte, ca ele să poată trezi la viaţă nouă şi glorioasă toate comorile sufleteşti ale neamului nostru.

    Vă rog, Alteţă Regală, să binevoiţi a împărtăşi M[ajestății] Sale, Preaînălţatului nostru Rege Ferdinand şi M[ajestății] Sale Regina Maria, că din toate puterile sufletului nostru vom năzui, în orice împrejurări, ca Biserica şi Patria, Altarul şi Tronul să fie temeliile sfinte pentru educaţia naţională a poporului nostru dreptcredincios. Şi să le spuneţi, că poporul acesta doreşte să-şi poată desfăta cât mai curând privirea de prealuminatele feţe ale MM. Lor, după cum îşi desfătează astăzi sufletul de înalta prezenţă a Alteţii Tale Regale, întâmpinându-Te cu stâlpările înverzite ale acestei minunate primăveri, pe cari Te rugăm să le consideri ca pe nişte adevărate stâlpări ale credinţii, ale iubirii şi ale devotamentului nostru neţărmurit atât faţă de Alteţa Ta Regală, cât şi faţă de întreagă dinastia română.

    Să trăiască M[ajestatea] Sa Regele Ferdinand!

    Să trăiască M[ajestatea] Sa Regina Maria!

    Să trăiască tânărul şi mândrul nostru Crai, A[lteța] Sa Principele Carol!

    Să trăiască dinastia şi să înflorească în veci iubita noastră Patrie română în deplinătatea şi întregimea ei firească!

    La scurt timp după încheierea vizitei Prințului Moștenitor Carol în Transilvania, Regele Ferdinand îî scria, cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale, lui Iuliu Maniu, Președintele Consiliului Dirigent, următoarea telegramă, ca răspuns la felicitările adresate Majestății Sale Regelui și Familiei Regale:

    Din adâncul sufletului vă zic Adevărat a Înviat! mulțumindu-vă pentru urările de Sfintele Sărbători, ce-mi aduceți cu atâta căldură.

    Sunt fericit că trupele mele au putut aduce prin înaintarea lor cel mai frumos dar de Paști: liniște și ordine în multe sate, atât de greu încercate.

    Fiul meu s-a întors din Ardeal cu amintiri neuitate.

    Din partea Mea mulțumesc din inimă tuturor pentru frumoasa și călduroasa primire ce I s-a făcut. A fost foarte mulțumit de frumoasa ținută a regimentelor noi formate, care prin conlucrarea cu vechile regimente din Regat vor făuri un inel din oțel în lanțul Unirei.

    Vă urez la toți Sărbători fericite! Ferdinand”.

    Citește și: Azi aniversăm 100 de la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, la Alba Iulia

    Poate te interesează și: Regele Mihai şi-a început cariera militară la Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    NATO prinde rădăcini la Sibiu. Regimentul 46 Sprijin a primit Drapelul de luptă

    Ceremonia militară de înmânare a Drapelului de luptă Regimentului 46 Sprijin a avut loc, astăzi, cu ocazia aniversării a trei ani de activitate, la sediul unității din Garnizoana Sibiu.

    Regimentul 46 Sprijin a fost înființat la data de 1 aprilie 2020 în Garnizoana Sibiu. Regimentul este structură subordonată Statului Major al Forțelor Terestre, care asigură sprijinul de comunicații, informatică și logistic al acțiunilor desfășurate de Corpului Multinațional Sud-Est Nato. Aceste obiective sunt gestionate atât pe timp de pace, cât și în situații de criză și război. Totodată, structura militară are, între atribuții, și instruirea în vederea atingerii și menținerii nivelului de operaționalizare stabilit.

    Evenimentul a avut loc în prezenţa reprezentanţilor corpului militar al regimentului, a autorităţilor locale, în speţă prefectul Mircea Creţu şi viceprimarul Sibiului, Corina Bokor. Au mai fost prezenți la la ceremonie elevi şi cadre didactice sibiene invitate, apropiaţi ai soldaţilor şi efective militare gradate.

    Ce e Drapelul de luptă

    Drapelul de Luptă reprezintă nu doar o simbolistică militară, ci și o tradiție istorică și culturală a poporului român. Fiecare unitate militară are propriul său Drapel de Luptă. La data de 1 septembrie 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înmânat drapelele de luptă tricolore tuturor unităților militare ale Armatei Române. Astfel s-a marcat importanța acestui simbol în lupta pentru independența și suveranitatea țării.

    Evenimentul a debutat cu introducerea Drapelului de Luptă în formație, urmată de oficierea servicului religios de către un sobor de preoți din garnizoana Sibiu. În continuarea activității a fost citit Decretul prezidential de acordare a Drapelului de Luptă. Acesta a fost înmânat de către Comandantul Corpului Multinațional de Sud-Est, general-maior Dragos-Dumitru Iacob, locțiitorului comandantului Regimentului 46 Sprijin, colonel Daniel Gheondea.

    Momente aniversare

    Un moment emoționant în cadrul ceremonialului militar a fost reprezentat de sărutarea Drapelului de Luptă de către colonelul Gheondea și rostirea jurământului de credință, prin care militarii Regimentului au promis să păstreze și să apere Drapelul de Luptă. În discursul său, locțiitorul comandantului Regimentului 46 Sprijin a apreciat eforturile depuse de militarii din subordine pe parcursul celor trei ani de activitate. Totodată, i-a îndemnat pe aceștia să rămână la fel de implicați și devotați acestei structuri militare.

    Comandantul Corpului Multinațional de Sud-Est, general-maior Dragos-Dumitru Iacob, în alocuțiunea sa a transmis următoarele: „E o zi măreață pentru voi, pentru că astăzi, prin înmânarea Drapelului de Luptă, ați dobândit identitate militară completă. Vă felicit și vă cer să purtați în suflet și în minte deviza de pe Drapelul de Luptă: Onoare și Patrie”.

    Cadre militare premiate

    Militarii care s-au remarcat în decursul scurt al existenței acestei structuri au fost recompensați cu embleme de onoare și certificate de apreciere. Totodată, general-maiorului Dragoş Iacob i-a fost acordată placheta aniversară a Regimentului 46 Sprijin din partea colonelului Daniel Gheondea.

    Ceremonia s-a încheiat prin acordarea onorului și defilarea militarilor din cadrul Regimentului 46 Sprijin, spre încântarea persoanelor prezente, din care au făcut parte aproximativ 120 de elevi și preșcolari ai instituțiilor de învățământ din Municipiul Sibiu. Copiii prezenți au avut oportunitatea să viziteze cu această ocazie o expoziție statică în cadrul căreia a fost prezentată cea mai modernă tehnică din dotarea Ministerului Apărării Naționale.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Exclusiv: Pr. Mina Dobzeu, despre botezul lui Nicolae Steinhardt în temnița Jilava

    În 29 martie se împlinesc 34 de ani de la înveșnicirea lui Nicolae Steinhardt (Pr. Nicolae de la Rohia, cum i se mai spune).

    Nicolae Steinhardt este o personalitate complexă a culturii române (scriitor, eseist, critic literar, jurist). Autor al unei lucrări literare unice în literatura română (Jurnalul fericirii), acesta este convertit și botezat în închisoare de către Pr. Mina Dobzeu.

    În cele ce urmează, o mărturisire inedită a Pr. Mina despre întâlnirea, prietenia și botezul din celula Jilavei a lui Nicolae Steinhardt.

    Pr. Mina Dobzeu, nașul de botez, în pușcărie, al lui Nicolae Steinhardt

    ”Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii”

    A intrat în literatura română ca scriitor de calibru al grupului Noica. A trecut biruitor prin vămile manualelor de şcoală și autor de greutate al cotațiilor de carte românească (celebrul său „Jurnal al fericirii“ fiind o piesă de rară expresivitate în acest sens). Steinhardt este o personalitate ce a frapat prin destinul liber asumat de a-şi dedica viaţa mănăstirii şi convertirii scriiturii sale înspre spaţiul religios. Evreu de origine, se botează în celulele Jilavei, naş de botez fiindu-i Arhimandritul Mina Dobzeu, stareţ al Mănăstirii Sf. Ap. Petru (mutat și el la cele înveșnicite, la 7 iunie 2018).

    Între marii oameni convertiţi la Ortodoxia ultimelor decenii, Nicolae Steinhardt ocupă un binemeritat loc. Intelectual de marcă al spiritualităţii româneşti, evreu de origine şi lider de generaţie culturală, Steinhardt este un nume de rezonanță. În urma întâlnirii cu Pr. Mina Dobzeu în sinistrele celule ale Jilavei, se convertește la Ortodoxie și e botezat în temniță.

    „Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce-nseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii. (…) Va să zică este adevărat: este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există Sfintele Taine. Altminteri, fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge, nu putea fi atât de neînchipuit de minunată şi deplină. Linişte. Şi o absolută nepăsare. Faţă de toate. Şi o dulceaţă. În gură, în vine, în muşchi. Totodată o resemnare, senzaţia că aş putea face orice. imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngăduitor care se împrăştie pretutindeni, nu localizat pe buze…“

    (Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii, Ed. Dacia, Cluj, p. 84).
    Pr. Nicolae Steinhardt

    Cum s-a petrecut botezul din celula Jilavei

    Pe Părintele Părinte Arhimandrit Mina Dobzeu lumea mare îl cunoaşte, îndeosebi, drept naş al lui Steinhardt. El l-a botezat evreul Steinhardt, convertit la Ortodoxie în celulele Jilavei. Botezul s-a petrecut între gratii şi ochii extrem de vigilenţi ai caraliilor, de către călugărul vasluian. Mina Dobzeu este şi cel care, în vremea lui Ceauşescu, îi trimitea tovarăşului suprem scrisori de îndemn la pocăinţă şi bună purtare.

    Pe Părintele Mina l-am întâlnit la Huşi, la Mănăstirea Sf. Ap. Petru şi Pavel. Se întâmpla ani buni în urmă. ”Ce vă vine prima dată în minte şi în inimă – l-am întrebat pe Părintele – când vi se cere să evocaţi numele mărturisitorului părinte Nicolae de la Rohia?”

    „De câte ori mi se dă posibilitatea să evoc numele lui Nicolae Steinhardt, Părintele Nicolae de la Rohia – începe să bine glăsuiască Părintele Mina –, spun: Providenţa divină l-a chemat la creştinism. Dacă mâna mea a fost o mână întinsă pentru el de Pronia Dumnezeiască pentru a-l boteza, chemarea lui la creştinism a fost un mod al lui Dumnezeu de a Se adresa, în special, intelectualilor. Acestora le spunea: Starea pe care am trăit-o în urma Botezului nu se poate explica altfel decât că Botezul este adevărat, că Sfintele Taine sunt adevărate. Deci veniţi la Hristos. Iată, eu l-am cunoscut pe Hristos prin Botez.“ Prin aceasta, el se adresează, în special, intelectualilor care nu voiesc să-L caute pe Hristos. Voi, care aţi predat învăţământul ateist în şcoli, prin publicaţiile voastre aţi întreţinut sistemul comunist-materialist, veniţi la Hristos!

    S-a tot discutat şi scris despre botezul cărturarului Steinhardt în temniţele Jilavei. Undeva, odinioară, la început de primăvară, într-una din celule, interlocutorul nostru îi administra omului de carte şi de cultură taina botezului. Cum s-au petrecut lucrurile?

    „Eram pe la sfârşitul lui februarie 1960, la Jilava, imediat după condamnarea mea la şapte ani de închisoare. Nu după mult timp de la aducerea mea aici, efectivul de deţinuţi din celula noastră crescuse de ocupase toate paturile. Eu stăteam cu patul la etaj, căci erau paturi suspendate. Într-o noapte, între deţinuţii nou aduşi observ pe unul ce rămăsese fără pat şi îi fac semn. Zic: Urcaţi-vă aici la mine. Persoana respectivă s-a bucurat că îi dă cineva atenţie şi mi-a mulţumit. Mii de mulţumiri – zice –, cu multă afecţiune! După ce ne-am cunoscut mai bine am aflat că e Nicolae Steinhardt. Și că făcea parte din grupul Noica, alături de Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George şi alţi scriitori. Dintre ei însă, numai el era evreu.

    Ceva mai târziu, el m-a rugat, mi-a spus că vrea să fie botezat, pentru că, zice el: …condiţiile sunt grele aici şi nu voi rezista mult. Nu voi mai scăpa cu viaţă de aici: alimentaţia slabă, apa viermănoasă (cum scrie el), mizerie, bătăi… Vreau să mor creştin. Şi mi-a cerut să-l botez. Era în anul 1960, la Jilava, la începutul lui martie. I-am făcut o pregătire, o catehizare… El era un intelectual, cunoştea învăţătura creştină, nu era străin. A învăţat simbolul credinţei, am vorbit despre Vechiul Testament – ca lege pregătitoare pentru creştinism, pedagogul, cum zicea Clement al Alexandriei – şi, data de 15 martie a fost hotărâtoare. Pe cei din celula noastră ne-au scos la plimbare. El a rămas în cameră, pe motiv că e bolnav. Iar eu, când am venit de afară, am intrat primul în celulă, pentru a putea săvârşi Taina Sfântului Botez.

    Am făcut pregătirea pentru cele necesare botezului. Am pregătit şi un ibric de apă… Pe urmă, am intrat primii în cameră şi i-am administrat botezul cu formula consacrată şi cu apa, prin turnare. Se botează robul lui Dumnezeu Nicolae, în Numele Tatălui, Amin. Şi al Fiului, Amin. Şi al Sfântului Duh, Amin. Pe urmă, aflându-ne acolo între paturi (eram peste 60 de inşi în celulă), am cântat Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Și alte rugăciuni improvizate. Mai erau cu noi şi doi preoţi catolici. Și ei s-au mai ocupat de catehizarea lui, aşa că putem spune că botezul a fost într-un cadru ecumenic“.

    Nicolae Steinhardt. Foto: Arhiva CNSAS

    O prietenie dincolo de limitările vremelnice ale vieții

    A sosit şi ceasul eliberării. După ani de temniţă grea, cei doi pornesc fiecare pe drumul lor, un drum în care, însă, se vor intersecta. Părintele Mina Dobzeu se reîntoarce la mănăstire la Huşi, Nicolae Steinhardt, după o perioadă, se călugăreşte şi el şi ia drumul mănăstirii.

    „După o perioadă de timp am fost la el acasă, ne spune Părintele Dobzeu, trăia încă tatăl său. A venit şi el la mine la Huşi (eu eram stareţ) în 1975. Ar fi dorit să rămână aici, dar episcopul locului nu l-a primit, pentru că nu îngăduiau comuniştii să mai primim personal la mănăstire. Şi l-am trimis la Prea Sfinţitul Teofil, la Cluj, şi el l-a primit în mănăstirea Rohia. Şi acolo a fost tuns în monahism, s-a ocupat de biblioteca mănăstirii, a scris opere religioase, şi de acolo a şi trecut la Domnul.“

    Nicolae Steinhardt. Foto: Arhiva CNSAS

    Cei doi se vor reîntâlni apoi în preajma marii despărţiri. Bolnav, trudit de alergare şi suferinţă, Părintele Nicolae Steinhardt (Nicolae de la Rohia, cum i se mai spune) trimite grabnic vorbă înspre Mina Dobzeu să-l caute la spital la Baia Mare. „Un moment important a fost ultima noastră întâlnire, în penultima zi a suferinţei sale, la 28 martie 1989, înainte de a-şi da obştescul sfârşit în spitalul de la Baia Mare. Aşa a rânduit Dumnezeu, ca să merg şi să asist acolo la ultimele lui clipe. Trebuia să meargă la Bucureşti, la doctorul lui. Până la urmă ne-am dus la Baia Mare. Mi-a spus că se simte tare bolnav şi că vrea să ne întâlnim. Seara ne-am mai întreţinut în discuţii, în casa unui intelectual din Baia Mare. Se simţea puţin mai bine, de aceea ne-am despărţit. Am venit acasă şi, peste două-trei zile am primit o telegramă că a murit.“

    Dincolo de vreme, Părintele Mina Dobzeu povesteşte cu lux de amănunte toate momentele în care ei s-au intersectat în suferinţă, umilinţă, dar şi în bucurie. Întrebat ce apreciază acum cel mai mult la Steinhardt, el răspunde: „Mortificările. Eu zic că el a făcut trei mortificări, şi anume:

    Aceea când a acceptat să sufere pentru colegii săi, numai să nu-i trădeze. A preferat să sufere cu ei, deşi nu era român şi nici măcar creştin.

    A doua mortificare: a renunţat la credinţa lui mozaică, trecând la creştinismul ortodox.

    A treia mortificare: nu s-a oprit aici, ci a intrat în monahism, s-a lepădat de duhul lumesc şi a trăit o viaţă de evlavie, de rugăciune, până la sfârşit.“

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Naţionala de tineret va juca în faţa unui stadion aproape plin

    2

    Naţionala de tineret U21 a României a efectuat, în urmă cu o oră, antrenamentul oficial pe Noul Stadion Municipal, înaintea meciul cu Germania, campioana Europei, de mâine, de la ora 19. Au participat toţi jucătorii, iar selecţionerul Emil Săndoi este optimist înaintea partidei, mai ales că aproape toate bilete au fost vândute. Se anunţă o mare sărbătoare, iar selecţionerul Săndoi speră într-un rezultat favorabil, în condiţiile în care, în acest moment, partida de mâine cu Germania U21 este ultima înainte de turneul final Euro U21 România – Georgia, ce va avea loc în luna iunie, pentru români. Naţionala este cazată la Hotel Ramada, iar Germania la Hilton Sibiu.

    Istoria ultimelor două meciuri directe

    După un drum de cinci ore cu autocarul, tricolorii au ajuns, duminică seara, la Sibiu. EURO 2019 și 2021. “De aceste două turnee finale U21 sunt legate ultimele dueluri ale tricolorilor cu Germania. Primul, la turneul din Italia și San Marino, într-o semifinală de poveste, unde am fost conduși, am condus, am fost egalați, iar în minutul 90, la 2-2, nemții s-au dovedit mai buni. A urmat 2021, turneul final din Ungaria și Slovenia, unul în care am fost nevoiți să jucăm fără spectatori din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Victorie și două egaluri în grupă, 0-0 cu Germania, într-un meci în care am demonstrat că putem să ne luptăm cu oricine, dar mai depindem și de puțin noroc”, susţine site-ul FRF.ro.

    Despre meciul de mâine, citește și aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Astăzi, primul zbor direct spre București, de pe Aeroportul Sibiu

    Astăzi, 27 martie 2023, primii 32 pasageri au zburat din Sibiu la București cu cursa directă inaugurată și operată de pe aeroportul sibian. De azi, Sibiul va fi conectat cu Bucureștiul printr-un un număr de cinci frecvențe săptămânale, în zilele de luni, miercuri și vineri. Zborurile sunt operate de către AirConnect.

    Foto: Aeroport Sibiu

    Cursele vor fi operate astfel:

    Luni

    Otopeni – Sibiu: 06:00 – 07:00

    Sibiu – Otopeni: 07:30 – 08:30

    Miercuri

    Otopeni – Sibiu: 06:00 – 07:00; 19:00-20:00

    Sibiu – Otopeni: 07:30 – 08:30; 20:30-21:30

    Vineri

    Otopeni – Sibiu: 06:00 – 07:00; 19:00-20:00

    Sibiu – Otopeni: 07:30 – 08:30; 20:30-21:30

    Zborul inaugural a decolat azi, la 07:50

    Zborul inagural a decolat de pe Aeroportul Internațional Sibiu la ora locală 07:50. ”Primele impresii la cald din partea pasagerilor au fost unele încurajatoare. Încă de la primul zbor aceștia și-au exprimat susținerea, prin prezența pe primul zbor, pentru această conexiune aeriană. Aceasta e cea mai eficientă opțiune de călătorie spre București”, transmit reprezentanții aeroportului sibian.

    „Le doresc celor de la AirConnect cât mai multe zboruri de pe Aeroportul Internațional Sibiu! Le mulțumesc încă o dată că au ales județul Sibiu pentru această rută. Ca autoritate publică vom face tot ceea ce se poate pentru a sprijini companiile aeriene. Însă e nevoie ca această alternativă de călătorie să devină o opțiune pentru public”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    „Suntem fericiți să operăm astăzi primul zbor regulat pe ruta București – Sibiu – București. Sperăm că cele 5 frecvențe săptămânale pe care le oferim să satisfacă nevoile tuturor pasagerilor, atât celor care călătoresc în interes de afaceri, cât și turiștilor. Iar AirConnect e o alternativă de călătorie rapidă, confortabilă și sigură, durata de zbor fiind de doar 50 de minute”, a declarat Tudor Constantinescu, Director General AirConnect.

    Pasagerii zborului inaugural. Foto: Aeroport Sibiu

    Ce spune Directorul General al Aeroportului Sibiu

    „O conexiune mult așteptată de comunitatea pe care o deservim s-a materializat cu sprijinul reprezentanților AirConnect, care au identificat potențialul acesteia și au decis să îl exploateze. Reamintesc pe această cale faptul că deschiderea și menținerea unei rute este un efort comun. În primă fază, al aeroportului, concretizat prin abordarea și convingerea operatorului aerian de necesitatea operării serviciului aerian. Și ulterior validat de cererea și traficul generat de comunitate. Le mulțumesc pasagerilor de pe zborul inaugural operat astăzi de AirConnect, care prin numărul lor ne dau încrederea că această conexiune va fi una de durată”, a declarat Marius Ioan Gîrdea, Director General Aeroportul Internațional Sibiu.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul cutremurelor

    Sibiu 100% vă prezintă, în exclusivitate, situaţia actuală a judeţului Sibiu din punct de vedere seismologic. Judeţul Sibiu se află în apropierea zonei seismice Făgăraș – Câmpulung. Aceasta e situată în partea de răsărit a Carpaților Meridionali, caracterizată prin şocuri de până la o magnitudine de 6,5 pe scara Richter. Adică cele mai puternice cutremure care s-au produs în România, ne informează Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).

    În arealul judeţului Sibiu sunt funcţionale 4 staţii seismice, una dintre acestea fiind amplasată chiar în apropierea oraşului Sibiu. Ultimul cutremur major s-a produs în judeţul Sibiu pe 16 ianuarie 1916 (Mw=6.4). Mw înseamnă magnitudine moment. Totodată, Sibiu 100% vă prezintă istoria cutremurelor înregistrate în judeţul Sibiu din ultimii 150 ani. Toate acestea în contextul cutremurelor care s-au produs pe parcursul mai multor zile în luna februarie și martie 2023 în zona Olteniei. Mai precis, în zona Târgu Jiu, şi care s-au resimţit destul de puternic şi în municipiul şi judeţul Sibiu.

    Cât de expus este Sibiul unui cutremur catastrofal. Maxim de 6.5 Mw

    Județul Sibiu se află în apropierea zonei seismice Făgăraș – Câmpulung, situată în partea de răsărit a Carpatilor Meridionali. Această zonă este caracterizată de șocuri ce pot ajunge până la Mw ~6.5, cele mai puternice cutremure de suprafață înregistrate pe teritoriul României. Ultimul cutremur major s-a produs pe 16 ianuarie 1916 (Mw=6.4) și a fost urmat de o activitate de replici destul ridicată.

    “Distribuția epicentrelor pune în evidență două grupări semnificative: una localizată în partea de vest a zonei, care include șocurile cele mai mari puternice (Mw~6). Cealaltă e situată la est (regiunea Sinaia), cu evenimente mai mici (Mw<5). Mecanismele focale sunt de tip alunecare laterală și faliere normală, indicând un câmp de tensiune extensional. Falierile de tip alunecare laterală predomină, planele de falie fiind orientate NV-SE”, sunt informaţiie puse la dispoziţie de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului din Bucureşti. Informațiile au fost solicitate de redactorii Sibiu 100%.

    Istoria cutremurelor în judeţul Sibiu

    De-a lungul timpului, judeţul Sibiu nu a fost ferit de cutremure. Unele cu magnitutidine  şi intensitatea mai mare, iar alte aproape care nu au fost resimţite de sibieni. În urma informaţiilor primite de la INCDFP, am realizat un istoric al acestor cutremure în judeţul Sibiu.

    Conform datelor din Catalogul Romplus al INCDFP, în regiunea Sibiu s-au produs cutremure crustale foarte rar, iar acestea au avut magnitudini mici.

    Iată cele mai importante cutremure cu magnitudine ≥ 3 produse în regiunea Sibiu:

    – 1984, 16 mai, magnitudine 3.4 Mw, adâncime 15 km;

    – 1984, 20 mai, magnitudine 3.0 Mw, adâncime 15 km;

    – 1923, 5 iulie, magnitudine 3.5 Mw, adâncime estimată 10 km.

    De asemenea, conform datelor istorice, în catalog sunt menționate și cutremurele din:

    – 1550, 26 octombrie, produs în apropierea oraşului Sibiu, cu magnitudine estimată de 6.5 Mw;

    – 1569, 17 august, magnitudine estimată de 6.4 Mw;

    – 1571, 10 aprilie, magnitudine estimată de 6.5 Mw;

    – 1590, 10 august, magnitudine estimată de 6.5 Mw;

    – 1793, 8 decembrie, magnitudine estimată de 6.2 Mw;

    – 1826, 16 octombrie, magnitudine estimată de 5.5 Mw;

    – 1832, 19 februarie, magnitudine estimată de 5.6 Mw. 

    Sibiu, între zone cutremure

    “Chiar dacă în această regiune nu se produc cutremure semnificative, acestă zonă poate fi afectată de cutremurele crustale produse în zona seimică Făgăraș-Câmpulung. Ultimul cutremur semnificativ înregistrat în această zonă a fost cel din 16 ianuarie 1916, având o magnitudine Mw 6,4, produs la o adâncime estimată de 21 km. Epicentrul seismului a fost în apropierea actualului Baraj Vidraru (Argeș). Efectele cutremurului din 1916 au fost semnificative în județele Argeș, Vâlcea, Sibiu și Alba, după cum se poate vedea pe hărțile cu izoseiste (linii care delimitează zone cu valori de intensitate seismică similare).

    Intensitatea epicentrală a fost evaluată la VIII pe scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik) la 6,4. Cutremurul a fost urmat pe parcursul a patru luni de numeroase replici, majoritatea având loc la adâncimi chiar mai mici de 10 km. Două dintre ele au avut magnitudini de Mw = 5,2 și 5,0 și au avut loc la câteva minute după șocul principal. Intensitatea macroseimica epicentrală a fost de VIII. Întrucât cutremurul a fost de suprafaţă, intensitatea efectelor produse scade puternic cu distanţa. Oraşul Sibiu  este situat la o distanţă de aproximativ 70 km de epicentru, iar intensitatea raportată a fost de VI-VII grade.

    O altă zonă seismică care poate afecta oraşul Sibiu este zona Vrancea. ”În cazul cutremurelor vrâncene puternice de adâncime, intensitatea observată în Sibiu a fost de VI grade”, susţin specialiştii INCDFP Bucureşti.  

    Trebuie menţionat că diferența dintre magnitudinea și intensitatea unui cutremur este că magnitudinea este o valoare determinată cu ajutorul înregistrărilor seismometrelor și exprimă cantitatea de energie eliberată. În timp ce intensitatea este determinată pe baza observațiilor efectelor cutremurului asupra oamenilor, clădirilor sau suprafeței pământului. Pentru un cutremur magnitudinea este aceeași/invariabilă, însă intensitățile sunt diferite, în locații diferite.

    Sibiul în context naţional

    În regiunea județului Sibiu sunt instalate 4 stații seimice, una dintre acestea fiind chiar în apropierea orașului Sibiu. Per total, în ţară există 170 de staţii seismice.

    Reţeaua Seismică Națională, operată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului – INCDFP, a fost concepută să monitorizeze activitatea seismică de pe teritoriul României. Seismicitatea în România este dominată de evenimente de adâncime intermediară produse în zona Vrancea, cu adâncimi între 60 și 200 de km. Evenimentele de suprafață care se produc în România sunt generate de surse crustale prezente în mai multe zone seismice. Acestea sunt: Vrancea, Făgăraș-Câmpulung, Sinaia, Oltenia, Crișana și Maramureș, Banat, Moldova, Dobrogea.

    În prezent, Rețeaua Seismică Națională este formată din aproximativ 170 de stații seismice. Acestea sunt împărţite în două grupe. Prima e rețeaua de stații seismice digitale echipate cu senzori de bandă largă și de scurtă perioadă. Cea de-a doua e rețeaua de stații seismice digitale echipate cu senzori de accelerație instalată în câmp liber la scară națională. 

    Datele seismice se transmit în timp real către Centrul Național de Date (sediul INCDFP). Aici sunt prelucrate și analizate 24 de ore/ 7 zile pe săptămână de către seismologii de serviciu. 

    Hartă stații seismice. Foto: INCDFP

    Nu există, geografic, seismologi pentru Sibiu

    Regiunea judeţului Sibiu nu are arondaţi geografic seismologi. Activitatea de cercetare a Institutului se desfășoară în cadrul a cinci laboratoare. Acesrea sunt: Laboratorul de Seismologie și Structura Litosferei, Laboratorul Rețea Seismică Națională, Laboratorul Centrul Națioal de Date, Laboratorul Seimologie Inginerească şi Laboratorul Geofizică Aplicată, Prevenire și Educare. 

    Activităţile se desfăşoară pe direcţii specifice de cercetare care nu se referă la anumite zone geografice. Zonele particulare sunt incluse în diferite studii efectuate, precum cele de zonare seismică, hazard sau risc seismic. În cazul unor evenimente semnificative şi de impact (secvenţe de cutremure de exemplu) sunt efectuate şi studii focalizate pe zonele de interes.

    Despre cutremurele din Sibiu, vezi si aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Marian Urluescu, competența în karate la nivel internațional

    Când visele sunt luate în serios, cu multă muncă, perseverență și curaj, ai toate șansele ca ele să nu devină regrete. Ci odată mutate în planificări atente, se transformă în obiective, de cele mai multe ori pătimașe în determinare, și ajung indicii clare de preformanță. Marian Urluescu știe foarte bine aceasta.

    ”Îmi plăteam singur contribuția la sală, din alocație”

    Marian Urluescu. Un tânăr profesor de sport, care la 15 ani a început să practice karate, iar acum a ajuns unul din cei trei arbitri mondiali internaționali români și între cei aproximativ zece antrenori cu licență europeană de la noi din țară ai federației de karate Shito Ryu. Campion național, cu o cupă mondială la Barcelona, cu nenumărate medalii în diverse competiții de anvergură, sibianul Marian Urluescu antrenează de ceva ani copiii (și nu doar) din Ocna Sibiului, Șura Mică, Șura Mare și, până în pandemie, și copiii din municipiu, la o sală de pe str. Luptei. ”Prin 1995 m-am apucat de karate, din curiozitate mai mult. Făcusem handbal mai înainte, la Oltchim, Râmnicu Vâlcea. Vecinii de la bloc mergeau la karate. Nu mă luați și pe mine? Și așa a început nebunia. Ei s-au retras după trei-patru luni, și eu am continuat”, ne spune Marian.

    ”Sunt patru mari stiluri în federația mondială de karate: Shotokan, Shito Ryu, Goju Ryu și Wado Ryu, ne lămurește sportivul sibian. Toate cele patru stiluri își dau campioni și merg la competițiile internaționale. Doar că la campionatele europene și la cele mondiale participă un singur sportiv, pe țară, pe categorie. Asta înseamnă că pentru a ajunge acolo, trebuie să câștigi în țară campionatul național, cupa României și încă o serie de competiții, la care trebuie să participi și să le câștigi, pentru a acumula punctele necesare să fii primul, pe categoria ta, din țară. Mie mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă mi-a fost greu, pentru că a fost… Aveam și o vârstă la care conștientizam că eu îmi doresc asta, și nu părinții. Îmi plăteam singur contribuția la sală, din alocație. Cât era alocația, exact atât era și abonamentul. Am început cu shotokan. Pe urmă, în aceeași federație, am continuat pe stilul Shito Ryu”.

    Marian Urluescu. Foto: Arhiva personală

    E unul din cei trei arbitri români autorizați la nivel internațional

    A fost perioada în care au început competițiile, medaliile, titlurile naționale și internaționale, dobândirea centurilor, până la cea neagră, cu patru dani. A început, la rândul său, să antreneze pe alții. Întâi la Vâlcea și apoi, prin căsătorie, la Sibiu, unde activează în prezent. A înființat ACS Kazoku Karate, în 2016, un club în care dăruiește celorlalți din experiența sa. Și unde, majoritatea celor înscriși, sunt copii, cam până în 12 ani. Din 2013, e arbitru. Și aceasta, pentru că federația a impus opțiunea: continuarea ca sportiv sau ca arbitru. ”Am ales arbitrajul, ne spune Marian. Cei care sunt sportivi rămân și luptă. Cei care arbitrează, doar asta fac. Nu poți să participi la aceeași competiție și ca sportiv, și ca arbitru. E frustrant pentru sportivul adversar”. Așa a ajuns să reprezinte România, între cei trei arbitri avizați de federația sa, la nivel internațional: ”La nivel internațional, din Federația Olimpică, cea care a participat și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, suntem trei arbitri din România. Nu zic că celelalte federații nu au oameni la fel de buni. Toată lumea muncește, toată lumea are performanțe, dar aceasta a fost șansa noastră. Suntem trei arbitri mondiali internaționali din România. Și aproximativ zece antrenori cu licență europeană”.

    Când pasiunea doboară presiunea financiară

    Deși palmaresul e unul impresionant, sacrificiile sunt în continuare pe măsură. La majoritatea competițiilor pe care le arbitrează, e nevoit să participe pe banii săi. În principiu, sunt cheltuieli curente pe care ar trebui să le achite cluburile. Însă acestea abia reușesc să își susțină activitatea pe plan local. ”Sunt cluburi departamentale, de stat, care au un anumit buget. Dar în Sibiu nu avem un astfel de club. Banii nu mă motivează. Am fost acum, de pildă, la campionatul european, ca arbitru, pe banii mei. Satisfacția e să participi la finale, să arăți ce poți. Însă în tot ceea ce înseamnă suport financiar, trebuie să te descurci singur. Dar cu răbdare, cu muncă, e posibil să îți continui visul”, adaugă Marian. Cu toate aceste obstacole, sportivul nu a fost tentat să renunțe niciodată, în toți acești ani, la ceea ce face. Mai ales pentru că, spune el, ”e minunat să lucrez cu copiii. Îmi place mult ce fac. Și indiferent de ce probleme au ei sau părinții, găsim soluții de fiecare dată, spre binele copiilor, în primul rând. Iar când sunt copiii fericiți, atunci știi că are sens ceea ce faci”.

    Marian Urluescu. Foto: Arhiva personală

    De ce ai nevoie să practici karate?

    L-am întrebat pe Marian ce condiții trebuie să îndeplinești să practici un sport de genul acesta, de karate:

    ”Trebuie să îți placă ceea ce faci, să te disciplinezi, să înțelegi pe toată lumea, să te faci înțeles, să lucrezi în echipă. Să îți placă să lucrezi cu copiii. Pentru că, în general, vin copii și adolescenți la cluburile de karate. Copiii sunt buni. Dar dacă nu îi ascultă nimeni, nu îi vede nimeni, nu îi bagă în seamă, se pierd”. În ceea ce privește etapele, ”în primul rând, copilul trebuie să vină cu părintele la sală. Avem o primă discuție, în care vedem de ce își dorește copilul să practice acest sport, completează un formular de înscriere, cunoaște regulamentul de ordine interioară (care rămâne la sportiv) și îi prezint tot ce trebuie. Mai are nevoie de o adeverință medicală și de un acord al părintelui. Apoi antrenamentele au loc de două pe săptămână”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibienii sunt cei care au ofertat pentru licitația privind modernizarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor din județ

    Licitația a fost contestată de firma Terra Building SRL, demersul fiind respins de CNSC și catalogat ca fiind „neîntemeiat.”

    Con-A Operations și Total NSA AG Construct sunt liderii asocierilor de firme care au depus oferte la licitația de atribuire a Contractului „Proiectare (faza PT), asistență tehnică din partea proiectantului și execuția lucrărilor pentru componenta ”construire stații de transfer Agnita și Avrig și centre de colectare a deșeurilor cu aport voluntar la Avrig, Agnita, Sibiu, Mediaș și Cisnădie”, investiție promovată de Consiliul Județean Sibiu.

    Cele două asocieri sunt formate din:

    • Con-A Operations (lider): Finara Consult SRL, Con-A Mep, Total Business Land SRL și Condesign SRL;
    • Total NSA AG Construct SRL (lider): Pro Hart Group, Nord Construct SRL, Tehnimarket, Electric Servcom, Sitiline Technology, ABC Best painting SRL, ING Proiect management SRL și John System SRL.

    Documentația de licitație a fost încărcată în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) pe data de 12.02.2023, iar termenul-limită până la care au putut fi depuse ofertele a fost 21.03.2023.

    Terra Building SRL a făcut contestație

    Între firmele interesate să se înscrie la licitație s-a aflat și Terra Building SRL, care a înaintat o contestație Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), invocând aspecte ce țin de termenul de execuție și conținutul caietului de sarcini. În urma analizării documentelor existente, judecătorii CNSC au respins contestația depusă de Terra Building SRL, pe care au catalogat-o ca fiind „neîntemeiată”.

    Potrivit documentației publicate în SEAP, viitorul prestator va trebui să construiască:

    • 5 Centre de Colectare a Deșeurilor cu Aport Voluntar în Avrig, Agnita, Sibiu, Mediaș și Cisnădie;
    • 2 Stații de Transfer  în Agnita și Avrig (modernizarea celei existente)

    Ce lucrări vor avea de executat câștigătorii

    În linii mari, lucrările vor consta în:

    • Centre de aport voluntar: curățarea terenului; construirea  platformei betonate, construcția drumurilor interioare, achiziția de containere; împrejmuirea amplasamentului, construcția drumului de acces; lucrări de instalații sanitare, electrice, mecanice aferente funcționării obiectivului de investiții.
    • Stații de transfer: modernizarea construcțiilor existente (Stația de transfer Avrig); construirea rampei și a platformei inferioare, construirea silozurilor de transfer, construcția platformelor betonate, construcția drumurilor interioare, achiziția presei fixe, achiziția de containere de transfer; împrejmuirea amplasamentului, construcția drumului de acces; lucrări de instalații sanitare, electrice, mecanice aferente funcționării obiectivului de investiții.

    Valoarea estimată a contractului este de 84,16 milioane lei fără TVA, cu o durată de execuție a lucrărilor de 6 luni.

    „În luna februarie a acestui an am depus la Ministerul Investiților și Proiectelor Europene o cerere de finanțare din fonduri europene nerambursabile pentru acest proiect important atât pentru starea de sănătate a locuitorilor județului Sibiu, cât și a protecției mediului înconjurător. Avem deja un sistem de management integrat al deșeurilor funcțional la nivelul întregului județ, iar pentru ca acesta să corespundă cerințelor actuale ale legislației dar și ale cetățenilor, se impune a fi modernizat”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

    Ofertele depuse de cele două asocieri de firme vor fi analizate într-un interval maxim de 90 de zile lucrătoare.

    În perioada imediată, Consiliul Județean Sibiu va scoate la licitație un nou contract destinat îmbunătățirii infrastructurii județene de gestionare a deșeurilor, constând în achiziționarea de recipiente pentru colectare selectrivă, valoarea estimată a contractului fiind de 73,5 milioane de lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Atunci când îți plac, deopotrivă, senzorii și oamenii

    Interviu cu Herbert Oprea, Director General Wenglor, Sibiu

    Unul din cei mai credibili și competitivi investitori germani din Sibiu, și printre primii care au ales orașul nostru ca loc în care să își dezvolte businessul, vine să își împărtășească reușitele, provocările și emoțiile pentru cititorii Sibiu 100%. Wenglor, producător internațional de senzori, de peste 20 de ani asigură soluții și servicii complexe atât pentru cei mai mari clienți din România și nu numai, cât și pentru cei la început de drum, care doresc să își optimizeze activitatea. Peste 350 de angajați s-au regăsit în ”familia Wenglor” și, împreună cu Directorul Herbert Oprea, fac posibilă această poveste.

    Wenglor: o ”familie inovativă”

    Pentru noi, cei care poate nu suntem foarte avizați / informați cu ce mișcă pe piața și platforma industrială a Sibiului, cine sunteți voi, Wenglor?

    Așa acum ne place să spunem, suntem o familie inovativă, o companie din Germania, înființată în 1983, și suntem un producător internațional de senzori pentru automatizări industriale. La nivel mondial, Wenglor are undeva la peste 1000 de angajați, cu două fabrici în Germania și una în Sibiu (România). Aș menționa că locația din Sibiu este foarte importantă, pentru că peste 70 % din produsele companiei sunt manufacturate aici, la Sibiu, cu ajutorul celor aproximativ 350 de angajați. Suntem în Sibiu din 2001, deci printre primii investitori. Ne place aici, iar fondatorul nu pierde niciodată ocazia să spună ce decizie bună a luat cu deschiderea fabricii aici, la Sibiu. Și aceasta, în primul rând, pentru că aici a găsit oameni competenți, oameni cu care a putut crește foarte mult. Și, într-adevăr, se și vede: în cei 20 de ani, în strânsă legătură cu fabrica din Sibiu, Wenglor a crescut foarte mult.

    De ce Sibiu?

    Vorbim de anii 2000-2001. Cred că primul contact a fost în 2000. Au fost în discuție mai multe locații din țară, dar cred că în Sibiu domnul Dieter Baur s-a îndrăgostit și de munții Făgăraș, de peisaj (aducându-i foarte mult aminte de priveliștea de acasă) și, desigur, de oamenii pe care i-a găsit aici. Pentru el a fost foarte important să aibă cu cine discuta și lucra. E clar că în Sibiu era și este o tradiție în ceea ce privește limba germană. Sunt destul de mulți vorbitori de limbă germană, aici era deja o industrie (mă refer în special la platformele vechi, chiar dacă în 2000 erau mai mult niște rămășițe, dar și câteva companii funcționale), ceea ce l-a făcut să își dea seama că poate găsi aici oameni competenți. Și mă refer acum, în primul rând, la ingineri. Noi suntem o companie axată și în direcția aceasta, de proiectare, și nu doar de producție. Avem facultate de inginerie aici, o facultate bună la nivel național, aeroportul… Și Sibiul a îndeplinit oarecum toate condițiile, care între timp s-au și îmbunătățit. Vedem acum că Sibiul este legat, prin autostradă, aproape complet, de Vest. Sibiul era un oraș în expansiune, cu premisele de atunci, și se pare că a fost un pariu câștigător.

    Prin ce se diferențiază Wenglor de alte companii de gen?

    Cred că fiecare companie are un specific aparte. Chiar dacă sunt 10 companii, de pildă, care produc senzori, fiecare din ele e diferită. Vorbim aici, în primul rând, de cultura organizațională a fiecărei companii. Și voi face din nou referire la fondatorul companiei, care și-a pus destul de tare amprenta – așa cum se și întâmplă, de altfel, de multe ori – asupra specificului companiei. Cred că lui, pe cât de mult îi plac senzorii, pe atât de mult îi plac oamenii. E un om foarte atent la nevoile angajaților, de aceea încearcă să creeze o atmosferă foarte familială, după cum o spune și motto-ul: ”familie inovativă”. Cred că la Wenglor cei mai mulți dintre angajați vin cu drag la muncă. Și asta o pot spune din interior. Asta cred că ne diferențiază.

    Iar pe piață?

    Pe piață ne diferențiem prin faptul că încercăm să ținem un standard de calitate foarte ridicat. Testăm fiecare produs în parte înainte să iasă pe ușa fabricii. Deci ținem foarte mult la calitate și, bineînțeles, încercăm să venim tot timpul cu ceva nou. Avem un departament de proiectare foarte bine pus la punct și aici, în România, unde peste 40 de colegi ingineri lucrează în a dezvolta produse noi și peste 100 de colegi în Germania. O bună parte din angajați sunt implicați în inovare, pentru că este și genul de business în care trebuie mereu să vii cu ceva nou pe piață, mai inteligent, cu o comunicație mai bună, cu o viteză mai mare; pur și simplu concurența și vremurile ”împing” în direcția aceasta. Și cred că facem față. Sunt foarte multe companii de senzori care au ”ațipit” la un moment dat (o paralelă ar putea fi Nokia, în domeniul smartphone). De aceea noi mergem tot mai mult și în direcția de smart senzor și smart camera, sisteme vision de comparare de imagine și așa mai departe, pentru aplicații tot mai complexe. Ca astfel, clienții noștri să poată beneficia de ultimele tehnologii din partea noastră.

    Herbert Oprea. Foto: Sibiu 100%

    De ce să lucrezi, de aproape 20 de ani, la Wenglor

    Care crezi că sunt punctele forte, ca produse, ale companiei?

    Noi, în anii 1980, când s-a înființat Wenglor, ne-am consacrat ca specialiști pe senzori optici. Aceștia sunt de diverse tipuri, forme și cu diverse capabilități. Am fost, vreme de două decenii, specialiști pe partea aceasta. Dar suntem conștienți și că viitorul se bazează pe tehnologia axată pe camere. De aceea, în paralel cu partea de senzori optici, investim foarte mult și în această direcție. Am putea spune că suntem specialiști pe partea de senzori laser optici de mare precizie.

    Cât de ofertantă este Româniaîn acest sens? Există o piață considerabilă și aici?

    Sigur! Există o piață de senzori în România, suntem destul de bine poziționați, clar ajută și că suntem de 20 de ani cu producție aici. Nu ezităm să spunem partenerilor noștri că atunci când cumpără senzori Wenglor, dau de lucru și colegilor noștri. Drept urmare avem o cotă bună de piață. Clar, piața din România nu se compară cu piețele din Vest din simplul motiv că nu există atât de mulți producători de utilaje. Aceștia sunt și cei mai mari consumatori de senzori. Noi avem puține astfel de companii în țară. Cea mai mare parte din clienții noștri sunt cei care folosesc utilajele. Avem destul de mulți clienți din industria alimentară, din industria lemnului. Cea mai puternic automatizată industrie este, în continuare, industria automotive, și știm foarte bine că nu stăm foarte rău în România la acest capitol. Pe lângă cele două fabrici care fac autovehicule, sunt foarte mulți care sunt furnizori direcți ai acestor fabrici de automobile, care indiferent ce fac, au nevoie și ei de foarte mulți senzori. Este o piață destul de clară, mult focusată pe end useri, într-adevăr, pe consumatori finali, dar este o piață bună, constantă și în dezvoltare. În ultima vreme nu cred că au fost foarte multe investiții mari în direcția aceasta, dar văd acum un nou trend, ceea ce ne bucură.

    De când conduci Wenglor?

    Lucrez la Wenglor din 2006, iar director sunt din 2008.

    Care e filosofia de management, felul în care gândești afacerea, în raport cu oamenii și producția?

    Filosofia de management aș putea spune că e una participativă. Suntem foarte deschiși, comunicăm foarte mult și aș începe prin a spune că am avut mare noroc, pentru că am găsit în companie oameni deosebiți, oameni care încă sunt de ani buni împreună cu noi în companie și încercăm să luăm întotdeauna deciziile împreună. Trebuie spus din capul locului că nu vorbim aici neapărat de un management strategic. Noi suntem în mare parte operaționali și trebuie să avem grijă și să ne asigurăm că facem aceasta în cele mai bune condiții pentru angajați și cu cel mai mare grad de rentabilitate pentru companie. Nu este datoria noastră să gândim ce produs scoatem pe piață, cum creștem anul viitor, ci desigur, trebuie să ne asigurăm cum creștem producția, astfel încât să satisfacem nevoia companiei mamă.

    Care e profilul angajatului Wenglor?

    Profilul angajatului nostru e cel al omului care vine cu drag la lucru. Căutăm persoane deschise, persoane comunicative, cu energie, pe care le vedem din start că pot aduce un suflu bun, pozitiv, nou, pe oricare dintre poziții. Deci profilul angajatului Wenglor este angajatul energic și motivat. Și aceasta se vede în munca de zi cu zi. Iar noi încercăm să creem acest cadru, în care lumea vine cu drag la serviciu. Suntem cu toții la per tu, indiferent de poziție. Este așa, o regulă nescrisă în companie, avem discuții peste tot, la câte o cafea sau în ședințele oficiale, constructive…

    Funcționează acest mod de lucru?

    Da. Funcționează. Să știi că e amuzant că avem câțiva colegi care nu se pot debarasa și sunt tot cu ”șefu”, dar deja devine, așa, o adresabilitate la nivel de glumă: ”Șefu..”. Dar după aceea mă întreabă: ”Ce ai făcut în weekend?” Suntem tot la nivelul acela familiar, dar pentru că efectiv nu se pot obișnui sau nu le stă în putere să zică ”Ceau, Herbert!”, continuă să îmi spună: ”Salut, șefu!”

    Foto: Wenglor Sibiu

    Ce îl deranjează pe Herbert Oprea

    Ce ai făcut în weekend? Cum îți omori timpul?

    Să știi că nu am făcut mare lucru, pentru că am fost un pic răcit. În general, am fost pe acasă, mai ales în ultima vreme. În familie, de regulă, preferăm să ne relaxăm, cu fetița. Am o fetiță de 11 ani, facem diverse activități, ne întâlnim cu prietenii, mergem pe la câte o cabană… În mare, cam asta facem. Dar când am energie și vine și primăvara sau vara – pentru că nu sunt omul iernii -, mă mai joc de-a grădinăritul pe la țară. Îmi plac drumețiile. Și am ajuns să îmi placă să alerg, pentru că vine o vârstă…

    Și acum este…

    Da, eu în general sunt un om competitiv. Înainte mai jucam tenis, fotbal, dar în ziua de azi e aproape imposibil să strângi, măcar 10-12 inși, pentru fotbal.

    Reușești să disociezi munca de viața privată?

    De multe ori mă întreabă lumea: ”Cum ai stat 16-17 ani la Wenglor? Cum poți să stai atâția ani în același loc?” Răspunsul e chiar în întrebarea ta. Este job-ul în care îți poți găsi un echilibru. Și acesta e oarecum în filosofia companiei. Venim, muncim, ne facem treaba cât mai bine, dar avem și timp de calitate la îndemână pentru familii. E clar, sunt spike-uri, încărcări în timpul săptămânii, trebuie să știi să prioritizezi, să le rezolvi pe toate, dar de când sunt la Wenglor nu am multe weekenduri în care a trebuit să fac ceva pentru companie. Mai mult, avem și vinerea zi scurtă; noi la 14.00, vinerea, plecăm acasă. Nu întotdeauna, ca regulă, dar avem această opțiune și două zile și jumătate nu ne gândim la serviciu decât, bineînțeles, dacă avem diverse acțiuni. Pentru că mai avem și activități de echipă.

    Apropo, acțiuni pe care le oferiți angajaților, motivații extramonetare, găsim?

    Odată cu pandemia, au fost vremuri destul de grele din acest punct de vedere. De anul trecut însă, am început să reluăm aceste activități, care ne leagă, ne coagulează ca echipă. Am împlinit 20 de ani anul trecut; bineînțeles că am făcut un mega chef, avem teambuildinguri pe departamente (fiecare departament are buget, poate să iasă și să facă ceva frumos), la care se adaugă diverse acțiuni: maratonul, la care avem și cursa noastră, Wenglor 10 K, ne antrenăm împreună pentru eventul acesta… Acum vom planta niște puieți. Am zis, în 2021, că pentru fiecare angajat nou plantăm câte un copac. Și ne ținem de cuvânt.

    Aveți mulți angajați noi? Adică plantați mulți copaci?

    Nu, dar am zis că privim în viitor. Vor fi 400 de puieți. Nu am angajat 400 de colegi, dar, cum am zis, investim în viitor. Mai avem Ziua Porților Deschise, pe care nu am mai organizat-o demult. Și e o tragedie pentru copiii angajaților din Wenglor. Mă întreabă și fiică-mea, colegii: ”Când mai e ziua Wenglor?!” Pentru că noi chiar mergem și în direcția copiilor, le facem tot felul de tobogane, tiroliene… Anul acesta sigur facem! Încercăm, pe cât se poate, de fiecare dată când se ivește ocazia, să avem cât mai multe activități împreună.

    Ce ar trebui să facă un angajat să te scoată din sărite?

    De cele mai multe ori cred că mă deranjează neasumarea responsabilității și a vinei, într-un final. Avem, ca oameni, în general, tendința de a ne disculpa cumva, de a spune: ”Nu, nu știu ce s-a întâmplat…”

    Asta mă supără. Și cred că întotdeauna pentru a depăși o problemă trebuie în primul rând să o conștientizăm, să fim de acord că s-a întâmplat o greșeală, că este o eroare și să vedem de acolo de unde plecăm. Mă deranjează când cineva ascunde, minte, mușamalizează, ca să zic așa, o anumită chestie, o greșeală a lui sau a unui coleg, în loc să punem cărțile pe masă, să vedem care e greșeala și cum o îndreptăm împreună. Pentru că bineînțeles că e normal să și greșești.

    Cum reacționezi? Țipi, urli, apelezi la cuvinte buruienoase?

    Nu, nu, nu e ok asta! Trebuie să recunosc că îmi e destul de greu să mă reprim câteodată, dar sunt și rare cazurile când mă enervez. Întotdeauna încerc să nu reacționez cum aș vrea, să nu reacționez la cald, și de multe ori, dacă e ceva care efectiv m-a scos din pepeni, prefer să plec, mă duc în birou și mă gândesc cum abordez problema. După care, după ce m-am mai liniștit, încerc să o iau pe altă cale. În general, oamenii intră în defensivă foarte repede când se simt cu musca pe căciulă și atunci e binevenită o pauză pentru toată lumea. Și reluăm peste o vreme discuția, peste o oră, peste o zi, în funcție de cât e de gravă situația, mai calm, poate la o cafea și vedem cum o soluționăm. Dar despre asta ar trebui să zică mai bine colegii. E o atmosferă destul de calmă, de liniștită, și chiar te invit și pe tine să te convingi de aceasta. Oamenii își văd de treabă, fiecare știe ce e de făcut și e liniștea aceea de rânduială nemțească, cu fiecare lucru la locul lui.

    Pasiuni? Mai mult sau mai puțin vinovate…

    Eu sunt destul de activ, sunt omul hobby-urilor. Am avut multe pasiuni. Cred că am început cu pescuitul, la care am renunțat după ce s-a născut fetița. Nu neapărat în legătură directă, dar ca să mergi la pescuit trebuie să stai, să îți aloci timp. Am colecționat multă vreme radiouri, pe lămpi, împreună cu tata. Am renunțat de ceva vreme la această preocupare, pentru că nu mai avem spațiu unde să le adunăm. Dar recunosc că și acum, când dau cu ochii de vreun radio, îmi scapă câte o bătaie de inimă. În aceeași ordine de idei, am mai cochetat cu tâmplăria, trebăluind împreună cu tata, pe acasă, la țară… Dar în ultimul timp, ca pasiune, am rămas cu partea de alergat, cu cea a drumețiilor prin pădure…

    Vise neîmplinite? Să salvezi omenirea, să croșetezi apă în Oceanul înghețat?

    Să știi că nu am. Poate părea arogant, dar nu. M-ai luat prin surprindere. Sigur, toți avem chestii pe care am fi vrut să le facem și nu le-am făcut. Nu știu ce să zic. Probabil, să fac o casă așa cum mi-o doresc. Dar anul acesta mă apuc de ea! Pomi am plantat, copil am făcut… Clar că tot timpul te gândești: oare cum ar fi dacă… Dar pot spune că nu am remușcări, nu am regrete grozave, de genul: ”Ce rău îmi pare că…” Și sunt și genul care preferă să privească în viitor. În prezent și viitor, decât în termeni de cum ar fi fost dacă. Facem ce e mai bun cu datele pe care le avem.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Campania Produs în Sibiu a ajuns la final

    După șase luni intense de muncă, emoție, povești de viață și de succes ale unor oameni cu totul speciali, cea de-a șasea ediție a campaniei e la vreme de bilanț.

    Parte din Echipa Produs în Sibiu. Foto: Sibiu 100%

    Toată această odisee, întreaga implicare a echipei Produs în Sibiu, a partenerilor, a celor care au crezut și au aderat la acest proiect curajos nu ar fi fost posibilă fără ei, micii producătorii locali, în jurul cărora s-a construit totul. Au fost 19 astfel de pretexte de succes, de inițiative identificate și susținute în acest demers. Despre startul campaniei, citește aici.

    Din cele mai diferite domenii, de la agricultură la bunătăți cu gustul autentic de odinioară sau afacere sănătoasă și ”suculentă” de familie crescută cu dragoste sau când crinii se transformă  în prăjituri, iar un alt producător local pune pe masă ciocolata de oarecând, poți crede că ai găsit portalul secret spre bucuria aceea familiară cu care ne întâlnim uneori în nostalgiile și amintirile noastre, care ne așteaptă cu îmbietoarele povești ale copilăriei. Sau altădată, cu gândul la un sandviș, apuci pâinea de la Beleiu – cea de toate zilele – și cu două bucăți de mangalița de Racovița simți gustul de sărbătoare, dar nu înainte de a lua un boost de energie adus regulamentar de taxiul cu miere, toate acestea așezate în frumoasele piese de porțelan ale celor de la Lullula, pe care orice sibian ar trebui să le folosească acasă sau la birou. Dacă totuși e seară, poate mai bine deguști o băutură îmbuteliată a celor de la bere SB, sau mai poți să-ți așezi frumos cheile în noua poșetă Gamuza, pentru a ieși în oraș, obligatoriu la unul dintre restaurantele care prepară cu grijă doar ingrediente locale. Celor de la Atelier Novac – tâmplăria ca vocație și domesticirea lemnului pentru un viitor prietenos cu mediul sau Transylvania Blacksmithing –, o fierărie tradițională din Hosman, pasiunea irezistibilă a unei ”calfe călătoare, poți să le faci o vizită, doar dacă soarele primăverii e prea puternic afară, să nu stai prea mult, pentru a ajunge și la sera Cameliei, de unde să pleci  pregătit, cu mâinile pline, pentru a aranja jardinierele din jurul geamurilor. Despre ei, și nu doar despre ei, a fost această ediție Produs in Sibiu

    Foto. Sibiu 100% – Florin Coșuleț

    Ambasadorii Campaniei Produs în Sibiu

    O categorie specială, care a fost tot timpul gata să facă treaba grea, a fost cea a ambasadorilor noștri, care au das glas poveștilor și prin viu grai. Oameni frumoși, precum Oana Suciu, Mihaela Wetscheza, Octavian Isaila, Dr. Egri Eduard, Simona Maxim, Ana-Maria Micu, Andreea Aron Dobrotă, Cătălina Costache, Florin Coșuleț, Smaranda Bălan, Andreea Ciortea, Călin Han, Makcim Fernandez-Samodaiev, Cristian Cismaru, Raluca Morar sunt vocile din comunitatea noastră pe care le-am invitat să își aloce ore întregi pentru a călca pe proprietățile oamenilor gospodari din împrejurimi, împreună cu echipele video și redactori. Sunt cei care cred cu adevărat, promovează, și au în jurul lor tot timpul cel puțin un produs local.

    La Sibiel cu Cristian Cismaru

    Echipa Produs în Sibiu

    Echipa Produs în Sibiu s-a coagulat și adaptat și ea din mers, prinsă tot mai seducător în tăvălugul poveștii. De la idee la idei, de la subiecte la subiecți, din zona pragmatică în cea de creație, ne-am trezit cu o ”grupare” de temerari, gata să dea viață acestei noi aventuri. Adina Vintilă Străjan, președintele Asociației Produs în Sibiu, cu o teribilă forță inspirațională, l-a secondat pe Lucian Vlad, coordonatorul campaniei și incorogibilul ”încăpățânat” în a găsi de fiecare dată cele mai bune soluții pentru a-i face cât mai vizibili pe cei care sunt parte a dezvoltării comunității: micii producători sibieni. Anamaria Paștiu, din așezarea sa de Traffic Manager,  nu a stat o clipă, distribuind și optimizând orice informație despre campanie, împânzind cu povești, video și concursuri, atât mediul online, cât și cel outdoor (radio, cinematografe și evenimente). Și aceasta, în strânsă colaborare cu Romeo Petrașciuc, Redactor Șef și șlefuitor de povești captivante.

    Se lucrează și noaptea

    Sufletul materialelor scrise și zâna satelor și a orașelor care a deschis ușa micilor producători, pentru a scoate din afacerile, dar și din sufletele lor, povești veritabile, originale,  a fost Andra Marinescu, redactor Produs în Sibiu. Iar pentru ce a scris, de cele mai multe ori, Andra, de fiecare dată Sebi Sabo, graficianul nostru nepereche, a găsit cea mai fericită formă și identitate vizuală pentru reprezentarea atât în paginile ziarului tipărit, cât și pe canalele de comunicare on-line. Claudiu Boica și Bogdan Tătăroiu, videografii noștri și profesioniști de vocație, au făcut minuni de fiecare dată și au surprins cele mai inedite și spectaculoase cadre, creând, de cele mai multe ori, adevărate scurtmetraje magice. Toate acestea, în vreme ce Cristina Gândilă a gestionat fiecare resursă materială în parte și nu a obosit niciodată să atragă atenția la o gestionare foarte atentă a bugetelor, termenelor și obligațiilor.

    Eveniment Produs în Sibiu – Nocrich – echipa

    Partenerii Produs în Sibiu

    Desigur, această campanie nu ar fi putut ajunge la acest stadiu de performanță și vizibilitate fără ei, sponsorii și partenerii noștri, care ne-au fost alături sprijinind financiar toată această desfășurare de forțe angrenate în valorificarea producătorilor și produselor locale.

    1. Romgaz – cu o prezență pe piață de mai bine de 100 de ani și cu o vastă experiență în domeniul explorării și producerii de gaze naturale;

    2. Kendrion Automotive – care contribuie la modelarea viitorului mobilității și automatizării cu soluții inovatoare, personalizate, privind siguranţa, eficienţa şi confortul autoturismelor, vehiculelor comerciale şi aplicaţiilor industriale în viitor; 

    3. Regnolgy – lider global în tehnologie de supervizare;

    4. Retrasib – singurul producător de transformatoare de mare putere;         

    5. Hendrickson – companie americană de renume și tradiție, specializată în producerea de suspensii mecanice, elastomerice și pneumatice medii și grele;

    6. Soma Sibiu – principalul operator responsabil de gestiunea activității de colectare și transport a deșeurilor din județul Sibiu și administrarea Stației de Sortare și Compostare de la Șura Mică.

    7. Thimm – producător de carton ondulat şi ambalaje din carton, cu soluții personalizate, conform solicitărilor clienților;

    8. IFM – companie care dezvoltă, produce și distribuie senzori, sisteme de control și sisteme de automatizare industrială la nivel mondial.

    9. Wenglor – producător de senzori, tehnică de siguranţă şi camere de inspecţie optică, destinate automatizării industriale;

    10. CBS – fie că vorbim despre instalații de încălzire, sanitare, despre instalații de ventilație și climatizare, instalații electrice sau curenți slabi, despre protecție la incendiu și securitate, instalații de automatizare sau că vorbim despre instalații industriale, răspunsul este același: CBS;

    11. Porotherm  WIENERBERGER – cel mai mare producător de blocuri ceramice din lume, furnizor de cărămidă aparentă şi placaj ceramic, lider de piaţă în Europa pentru ţiglă ceramică şi pavaje de beton;

    12. Simpa – companie locală, care oferă sibienilor, zi de zi, pâine, produse de patiserie și cofetărie de cea mai înaltă calitate;

    13. Super mama – alegerea perfectă pentru o masă caldă, proaspătă și la un preț accesibil și un concept foarte familiar sibienilor, prin serviciile de calitate oferite și un meniu sănătos, bogat și diversificat;

    14. Euchner – companie de familie, înfiinţată din dorinţa de a proteja operatorii la locul de muncă.

    15. FdC – firmă cu experiență și un generos portofoliu în accesarea fondurilor nerambursabile;

    16. Kromberg & Schubert – unul din principalii furnizori de sisteme electrice, cablaje, componente de plastic şi componente mecatronice pentru producătorii auto premium şi soluţii inovatoare în cercetare-dezvoltare, IT, achiziţii, logistică, HR, audit;

    17. Moara Cibin – lider în morărit, cu produse de înaltă calitate și performanță prezente de ani buni pe mesele fiecărui sibian.

    Pentru mai multe detalii privind Campania Produs în Sibiu, citește aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Pr. Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, conferențiază azi la Sibiu

    Astăzi, 16 martie 2023, începând cu ora 18:00, va avea loc în Aula Magna a Facultății de Medicină din Sibiu, conferința cu tema „Iubirea, de la tinerețe până la bătrânețe”, susținută de Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului, informează Organizația Tinerilor din Sibiu (OTS).

    Cine e Părintele Nicolae Tănase
     
    Părintele Nicolae Tănase, pe lângă faptul că este tată a șase copii, găzduiește și hrănește zilnic aproape 300 de suflete în cadrul așezământului construit la Valea Plopului. După Revoluția din 1989, părintele Nicolae a început să predice pentru viață, vorbind deschis avorturi. Conștient de faptul că unele tinere nu-și permiteau un copil din motive socio-economice a înființat, în 1994, asociația Pro Vita. Pentru Viață! Această asociație a primit în grija ei, pentru un timp sau definitiv, copiii salvați de la avort, dar și orfani și copii ai străzii. Uneori, după o perioadă în care și-au rezolvat problemele de natură socială, emoțională, financiară, mamele și-au luat copiii acasă. În alte dăți, copiii au crescut la Valea Plopului, au studiat, și-au format familii și, la rândul lor, ajută noi și noi generații născute Pentru Viață. La Valea Screzii, părintele Nicolae Tănase a construit un așezământ pentru copii care include, pe lângă locuințe, și un dispensar medical, o biserică, o brutărie. De-a lungul timpului, mii de suflete au fost ajutate de comunitatea din Valea Plopului și Valea Screzii. 
     
    Iubirea nu este doar cel mai puternic sentiment pe care îl resimțim, ci este și cea mai mare virtute prin care ne împodobim. Mai mult decât atât, iubirea este virtutea tuturor vârstelor, este cea care ne însoțește și ne călăuzește din vremea tinereții până în cea a bătrâneții, și chiar dincolo de ea. Cu toții am simțit lucrarea iubirii în viețile noastre, dar ea rămâne în sine o taină, izvorâtă din Taină. Părintele Nicolae Tănase ne va deschide câteva căi de pătrundere în marea taină a iubirii.
     
    „Prietenia este un început, iubirea este o continuare, prietenia în iubire este o stare, iar iubirea este o consecință.”. Pe tema iubirii s-au spus multe, însă subiectul nu s-a epuizat. Dimpotrivă, continuă să aibă tot mai mare rezonanță. În mod cert, o viață este plină de sens dacă e trăită în iubire. În esență, ce avem dacă ne lipsește iubirea? Ce ne lipsește dacă avem iubire? La aceste întrebări și multe altele, Părintele Nicolae Tănase va încerca să ne răspundă în cadrul conferinței „Iubirea, de la tinerețe până la bătrânețe”. Totodată, în cadrul conferinței vom organiza și o strângere de fonduri pentru copiii de la Valea Plopului.
     
    Pentru mai multe detalii legate de eveniment și de activitățile Organizației Tinerilor din Sibiu, pot fi accesată pagina:
    https://www.facebook.com/otsibiu/

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Preşedintele CJ promovează Portal Medical Sibiu în Italia

    Politicile de coeziune și provocările sistemelor regionale de sănătate au fost zilele acestea dezbătute la Trieste, la inițiativa ProMIS – rețea ce înglobează regiuni, provincii autonome, Ministerul Sănătății și Agenția Națională pentru Servicii Regionale de Sănătate din Italia. La eveniment a fost invitată Daniela Cîmpean, preşedintele Consiliului Județean Sibiu.

    „Am acceptat invitația de a vorbi, în cadrul acestui eveniment amplu, despre Spațiul european al datelor privind sănătatea #EHDS în calitate de raportor pentru Avizul din partea Comitetului European al Regiunilor și am avut ocazia de a prezenta și modelul local din județul Sibiu în ceea ce privește implementarea platformei #PortalMedical. Un dialog excelent între actorii direct interesati de provocatorul domeniu al sănătății și care confirmă nevoia, dar și beneficiile fundamentării politicilor publice prin consultarea acestora”, a declarat Daniela Cîmpean, Președintele Consiliului Județean Sibiu.

    Spațiul comun al datelor privind sănătatea a fost extins de la Sibiu la nivelul întregii Uniuni Europene

    În calitate de președinte al CJ Sibiu, Daniela Cîmpean a fost numită în anul 2020 membră în Comitetul European al Regiunilor (CoR), instituție care este vocea regiunilor și orașelor în Uniunea Europeană. Membrii CoR formulează opinii (avize) cu privire la acte legislative care au impact asupra regiunilor și orașelor din UE, cum este şi spaţiul european al datelor din sănătate. Portal Medical este o platformă digitală care oferă locuitorilor județului Sibiu acces la propriile date medicale, putând fi utilizată și de medici, care au la dispoziție întreg dosarul medical al pacientului, fapt ce ușurează diagnosticarea și prescrierea de tratamente. În acest moment, Portal Medical Sibiu stochează în deplină siguranță datele medicale a peste 6.000 de pacienți, iar 90 de medici le utilizează în interesul pacienților înscriși în platformă din Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Gheorghe Preda” Sibiu, Spitalul Municipal Mediaș, Spitalul Orășenesc Cisnădie, Spitalul Orășenesc Agnita, Spitalul de Pediatrie Sibiu, Clinica „Polisano”, Clinica „Misan Med” și Clinica „Diamed”. În urma parteneriatelor pe care Consiliul Județean Sibiu le-a încheiat cu reprezentanții spitalelor și clinicilor private din proiect, prin Portal Medical pacienții au posibilitatea de a împărtăși datele lor medicale cu medicii curanți în vederea celor mai bune diagnostice și tratamente.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Dezbatere Sibiu 100%: Ele ne fac viața mai luminoasă. ”Succesul femeii în dezvoltarea Sibiului”

    Sibiu 100% a lansat o nouă dezbatere, desfășurată în cadrul mai larg al ”Punctului de intersecție”. Subiectul acestei luni: ”Succesul femeii în dezvoltarea Sibiului”. Întâlnirea a avut loc vineri, 03. 03. 2023, la sediul Redacției Sibiu 100%.

    Am invitat, de această dată, femei care au ales să fie decidentele propriilor lor destine și au hotărât să își pună în valoare abilitățile și profesionalismul lor pentru a fi parte din succesul pe care Sibiul îl are ca oraș european și comunitate model. Vorbim aici de Csilla Kató (de care se leagă reușita Astra Film Festival), care a moderat discuția, și de cele cinci femei de succes care au răspuns provocării noastre: Comisar Mihaela Huzoaica (Compartiment Analiză și Prevenirea Crinimalității din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu), Maria Agârbiceanu (Director SC SIMPA SA), Elfrid Deorr (teolog și pedagog), Cătălina Costache (Director Executiv Fundația Polisano) și Ortun Rhein (Director Asociația Dr. Carl Wolff).

    Csilla Kató a fost cea care a lansat discuția în jurul următoarelor întrebări:

    Cum funcționează fiecare dintre voi în comunitatea locală, cu ce vă confruntați, ca femei, la locul de muncă, în societate, acasă și cum faceți față acestor provocări?

    În care etapă a carierei dvoastră ați avut cele mai mari dificulțăți în obținerea / exercitarea funcției, ca femeie?

    Care este specificul vieții ca femeie în Sibiu, din punctul de vedere al avantajelor și dezavantajelor?

    Comisar Mihaela Huzoaica. Foto: Ovidiu Matiu

    ”Am simțit că am aceleași șanse,

    atâta vreme cât am obiective”

    Mihaela Huzoaica: Activez ca specialist în domeniul prevenirii criminalității, coordonator al Compartimentului de Prevenire din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Sibiu. Pot spune că fac parte din categoria norocoșilor. Adică nu am avut de-a face cu niciun fel de reticență din punct de vedere al poziției pe care o am, femeie fiind, într-o astfel de instituție. Deși inițial am lucrat la București, după care am venit la Sibiu – eu fiind sibiancă; aici sunt rădăcinile și, de aceea, am zis că aici îmi e locul în care pot face ceva –, parcursul meu a fost cumva firesc, fără niciun fel de impedimente. Am simțit, făcând o retrospectivă a lucrurilor, că am aceleași șanse, egale cu toată lumea, pentru a ajunge acolo unde îmi doresc, atâta vreme cât am obiective. Am lucrat și lucrez într-o structură unde chiar am avut posibilitatea să îmi exersez toate abilitățile, toate cunoștințele acumulate și să fac lucrurile să funcționeze pentru oameni. E un domeniu pe care l-am simțit de la început ca pe o mănușă, călduroasă, confortabilă. Neavând obstacole în cariera mea, pot să spun că nu am avut o viață grea. Din contră, cred că am avut cumva uși deschise oricând am avut inițiativa și dorința de a face ceva. Și în 14 ani, de când sunt în Ministerul Afacerilor Interne, pot spune că am realizat multe lucruri datorită faptului că am vrut să le fac, pe lângă celelalte obiective care erau sarcini de serviciu. Iar fiecare lucru pe care am vrut să îl pun în practică a fost realizabil și susținut, ceea ce cred că extraordinar. Parcursul profesional a fost unul firesc, normal, potrivit regulamentelor. Adică atunci când a fost momentul pentru avansare, ea s-a întâmplat, fără să existe alte probleme. Deci lucrurile au mers foarte bine, au tot evoluat într-o direcție bună și am reușit, după 10 ani, să facem în Sibiu lucruri despre care aș putea spune că nu s-au mai făcut, sau cel puțin nu am mai participat eu la astfel de inițiative. Lucruri pentru oameni și atragerea unor parteneri care până acum stăteau mai în umbră ca implicare. Or, am reușit să ne întâlnim la o masă rotundă și să facem ca acest gen de colaborare să funcționeze și să aibă continuitate.

    Maria Agârbiceanu. Foto: Ovidiu Matiu

    ”Care e secretul să te ridici?

    Munca! Eu nu văd altul”

    Maria Agârbiceanu: Eu reprezint Simpa, lucrez în firmă din 1991 și mi s-a potrivit minunat ceea ce fac. Pregătirea mea e economică, dar s-a îmbinat foarte mult cu plăcerea, cu domeniul. Am venit de acasă cu această aplecare, iar cel mai greu moment a fost atunci când am terminat facultatea. Am lucrat un an în bancă, după care am venit în Sibiu și nu am mai găsit loc în acest domeniu. Nu am găsit o ușă deschisă și probabil acela a fost momentul în care mi s-a deschis o ușă spre partea astalaltă. Lucram într-o fabrică de pâine, la Întreprinderea de Morărit și Panificație. Mă tot întrebam ce caut eu într-o fabrică de pâine. Care e locul meu? Ce să fac eu acolo? Însă lucrurile nu au fost întâmplătoare. Pentru că au fost foarte multe coincidențe. Fabrica s-a născut odată cu anul în care m-am născut eu. E doar una din coincidențe. La început am lucrat într-un birou financiar contabil, după care s-a întâmplat un moment de scindare al firmei. Noi am rămas în locul cel mai greu și cu cea mai puțină experiență. Eu am fost cea mai tânără. Aveam 27 de ani. Nu mă consider o femeie puternică. Vremea aceasta nu e a oamenilor puternici. Eu spun că e a oamenilor creativi, a oamenilor cu inspirație, a oamenilor care știu să lucreze cu alți oameni, care știu să deschidă ușile oamenilor, să îi ”împingă” în față, să le dea încredere, curaj. A fost o provocare pentru mine. La început am lucrat cu o conducere formată tot din femei, care erau la vârsta mea de acum, dar care s-au pensionat conjunctural mai repede. Atât mi-a spus doamna directoare, la momentul respectiv: Este foarte greu să lucrezi cu oamenii. Într-adevăr, provocările au fost mari pe parcurs și de toate felurile. Am preluat o firmă pe structura comunistă, după care a trebuit să lucrăm în toate direcțiile, într-un moment în care piața era foarte concurată, și să o aducem la ceea ce e astăzi. Care e secretul să te ridici? Munca! Eu nu văd altul. Muncă, muncă și iar muncă! De la început și până cât mai poți. Desigur, nu reușim să facem tot ce ne propunem. Dar încercăm permanent să venim cu idei noi, să ne mișcăm, să ne uităm la ce se întâmplă în jurul nostru, să ne adaptăm. E frumos! E foarte frumos! Și eu zic că e un domeniu care chiar se potrivește femeilor, pentru că e partea aceasta specifică, pe care orice femeie o face în casă. Sau ar trebui să o facă. Din cei cu care lucrăm, de pildă, din 400 de oameni, 75 % sunt femei. Femei care au o capacitate de sacrificiu extraordinară. Bărbații sunt buni, îi susținem, au locul lor și nu se poate fără ei! Construim împreună. Și e important să știi să asculți. Ascultă oamenii, pentru că de cele mai multe ori ei vin cu soluțiile. Atu-ul meu cred că e faptul că îmi plac oamenii. Îmi place să lucrez cu ei, îmi plac tinerii, de aceea am încercat permanent să aduc în colectiv tineri și facem ca lucrurile să funcționeze. Pe de altă parte, acasă solicitările sunt și acolo maxime. Fiica a crescut, a lucrat și lucrează cu noi, am două nepoțele și facem tot ce trebuie să avem o viață plină și frumoasă.

    Elfride Deorr. Foto: Ovidiu Matiu

    ”Vreau să fac vizibile femeile”

    Elfride Deorr: Sunt de formație teolog și pedagog. Lucrez în Biserica Lutherană, unde am început ca preot, și după ce mi-am terminat lucrarea de doctorat, am continuat în funcția de consilier culte. Aria mea de lucru este formarea continuă a preoților și relațiile externe. Acest dublu portofoliu într-un singur departament este posibil pentru că biserica în care activez este o biserică mică, minoritară. Pe de altă parte, Biserica Evanghelica C.A. din România face parte din Federația Lutherană Mondială, care reprezintă 77 milioane de creștini lutherani.

    Pe linia de formare de preoți, avem o întâlnire inedită de 8 martie. Din 32 de preoți, 5 sunt femei hirotonite. Și ne-am gândit să facem un program mai altfel, cu tema axată în jurul rolului de conducere, a ceea ce presupune o conducere bună. Drept urmare, avem un moment în timpul întâlnirii noastre unde colegele prezintă figuri biblice feminine care le inspiră pentru funcția lor de conducere.

    În ceea ce privește rolul femeii în zona noastră de lucru în biserică, eu consider că încă mai e loc de mai bine. În context internațional este deseori mai ușor să activezi ca femeie, decât în contextul bisericii proprii. Am activat mulți ani în conducerea Conferinței Bisericilor Europene, al unei organizații ecumenice. Și acolo, vreau să spun, nu era nicio problemă de discriminare între bărbați și femei. În cadrul acestei organizații am fost des invitată ca tânără femeie protestantă, am ținut prelegeri împreună cu cardinali catolici sau cu mitropoliți ortodocși, fără nicio problemă. Dar când veneam acasă eram mai mult sau mai puțin invizibilă. Ani de-a rândul aveam experiența că sunt aceeași persoană, dar tratată altfel în străinătate decât la mine acasă, în biserică. De aceea cred ca merită să merg pe această linie, să fac vizibile femeile în biserica noastră.

    Cătălina Costache. Foto: Ovidiu Matiu

    Plafonul de sticlă și propriile limitări

    Cătălina Costache: Am ascultat cu foarte mare atenție și mă regăsesc în fiecare dintre voi. Sunt director executiv al Fundației Polisano și am intrat în cel de-al optulea an de activitate la fundație. Suntem foarte asociați, ca fundație, cu spitalul. Există această confuzie, pe care, în special la sponsori și la parteneri trebuie să o demontăm, fără să neg, în același timp, istoria noastră comună. Dar nu aceasta este discuția. Am adus acest aspect în discuție ca să punctez că nu a fost ușor, nu am primit nimic pe tavă, cu toate că ne numim Polisano, un nume care încă inspiră putere și se pare că vom fi singurii care vom duce mai departe acest nume. Eu nu am o poveste a copilăriei legată de Sibiu. Sunt ieșeancă, am stat 14 ani în Franța și, legat de tema de astăzi, m-am gândit care au fost principalele dificultăți pe care le-am resimțit eu, din punct de vedere personal. Și pe podium le-aș pune, la egalitate, ”plafonul de sticlă” (cum îl numesc francezii atunci când se referă la propriile limite pe care ni le fixăm noi însene) și maternitatea. Am suferit foarte mult de sindromul impostorului. Oricâte studii aș fi făcut, inclusiv doctoratul, a fost foarte greu să depășesc acest sindrom. Probabil și doctoratul a fost tot în această idee de a demonstra că pot face asta. Plafonul de sticlă și propriile limitări au fost cele mai mari provocări pentru mine, mult mai mult decât limitările pe care le-am simțit din partea partenerilor, colegilor și așa mai departe. În al doilea rând, dar aș zice că vine la pachet, este maternitatea. Probabil că majoritatea dintre voi sunteți mame. Eu am resimțit maternitatea ca pe o adevărată frână în cariera mea, deși, sigur, e minunat să fii mamă și ține de alegerea personală. Eu primul copil l-am avut în Franța, acum adolescent, și sunt și mamă a unui băiețel de trei ani și jumătate. A fost foarte dificil în Franța, pentru că părinții erau departe, încă în câmpul muncii și eu îmi doream cu disperare cumva să avansez în carieră. Am făcut ASE la Iași, un master în Franța, am plecat cu un Erasmus în Franța și acolo mi s-a deschis un cu totul alt univers. A fost dușul acela rece, în care a trebuit să mă descurc singură cu toate. Nu am crescut într-o familie bogată, nu ne-au lipsit prea multe lucruri, mama era o femeie eroină și am crescut așa, într-un glob de sticlă. Dar, în fond, totul se rezumă la a munci mai mult. E vorba de mult efort și educație. În fundație, în zona ONG, eu mă simt ca peștele în apă, vreau să îmi cresc echipa și sunt în acel punct de scalare unde mă lovesc iar de propriile limitări. Am început în Sibiu, lucrăm cu cinci spitale din țară și cu echipe din străinătate și cred că mie, și multor femei, le este frică să gândească la proiecte mărețe.

    Ortun Rhein. Foto: Ovidiu Matiu

    Respectul,

    normativ pentru armonia dintre bărbați și femei

    Ortun Rhein: Sunt directoare la Asociația Dr. Carl Wolff, unde avem trei instituții: un cămin pentru vârstnici, un hospis pentru persoane cu cancer în fază terminală adulți și un hospis pentru copii. Am început cu un cămin de bătrâni, a urmat hospisul pentru copii, iar acum pot zice că suntem un centru pentru trei generații, care au un numitor comun: nevoia de ajutor. Aceasta ne definește, în mare. Nu ne definește neapărat în activitatea noastră așa de mult cum lucrăm cu bărbații, cu femeile, mai ales că e un domeniu în care femeile sunt cel mai mult cerute, respectate și dorite. Dar trebuie să spun, în același timp, că la noi locatarii căminului sunt fericiți că au un domn doctor și o doamnă doctor și pot alege ei acest lucru. Eu am văzut asta de mulți ani, de când suntem acolo, că dacă vrem să funcționăm bine, nu trebuie să ne impunem o imagine. Adică eu poate gândesc cu totul altfel și trebuie să duc și casa într-o direcție. Dar oamenii care locuiesc acolo fac parte dintr-o generație care a crescut într-un fel, și nu e dreptul meu, nu e obligația mea, nu sunt centru de educare care să le schimbe felul lor de a fi. Trebuie să le găsesc doar un climat care să le fie plăcut. Și asta merge doar dacă ne respectăm, deopotrivă bărbați și femei. Și asta consider că ne poate face și viața noastră frumoasă sau urâtă. Dacă ai o anume armonie, poți și lupta pentru anumite țeluri pe care le ai. Eu nu fac un câmp de luptă din această posibilă competiție între bărbați și femei. Eu sunt de părere că lumea avansează, noi cu ea și lucrurile se schimbă. În viața particulară e foarte greu, dar în domeniul în care profesez eu nu este problema de bază cu care mă confrunt.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Părintele Constantin Necula s-a întâlnit astăzi cu Igor Grosu, Președintele Parlamentului Republicii Moldova

    Întrevederea a avut loc în biroul Președintelui Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.

    Părintele Constantin Necula, Prodecanul Facultății de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu, s-a aflat astăzi, 6 martie, la Chișinău, unde a susținut conferința ”Dumnezeul iubirii care ne unește”. Invitația a fost făcută de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM). Sala Centrului Mediacor din cadrul Universității de Stat din Moldova a devenit neîncăpătoare pentru sutele de tineri care au venit să îl asculte și să îl provoace la dialog pe Părintele Constantin Necula.

    Foto. Sibiu 100%

    ”Conferința susținută astăzi de Părintele Constantin Necula a fost un eveniment foarte mult așteptat, dovadă sala arhiplină de tineri dornici să îl asculte pe Părintele, să îl vadă și să absoarbă din învățăturile și înțelepciunea sa. M-am bucurat foarte mult că am reușit să organizăm acest eveniment și faptul că Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova susține astfel de evenimente la Chișinău este pentru că ne dorim să aducem cât mai aproape tot ce are România de valoare, să aducem aici, în stânga Prutului, tot ce are România mai bun. Iar Părintele Constantin Necula a demonstrat că atinge inimile tinerilor, în mod special, ceea ce este de mare nevoie mai ales în această perioadă. Sunt convins că evenimentul de astăzi a fost doar începutul și că Părintele va reveni la Chișinău, se va întâlni mai des cu tinerii din Chișinău și din întreaga Republică Moldova”, a declarat, în exclusivitate pentru Sibiu 100%, Adrian Dupu, secretarul de Stat al DRRM. Adrian Dupu este și cel care, de altfel, a moderat conferința.

    Adrian Dupu, Secretar de Stat al DRRM și Pr. Constantin Necula. Foto: Sibiu 100%

    Cu această ocazie, în prima parte a zilei, Părintele Constantin Necula a răspuns invitației Președintelui Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, cu care a avut o fructuoasă întrevedere în biroul demnitarului din Parlamentul Moldovei. În cadrul discuției, a fost abordată problema limbii române ca limbă de stat, s-au trasat linii de colaborare culturală, teologică și educațională între românii din Moldova și cei din România și posibile coordonate de lucru între reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române din ambele țări.

    De asemenea, Părintele Constantin Necula s-a întâlnit în sesiuni de lucru cu Igor Șarov, Rectorul Universității de Stat din Moldova și cu ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Aeroportul Sibiu își găsește culoarul de zbor spre o nouă etapă de dezvoltare

    Interviu cu Marius Ioan Gîrdea, Directorul General al Aeroportului Internațional Sibiu

    A plecat inițial din Baia Mare spre București, s-a îndeletnicit o viață cu trebăluiala într-ale aeropurtatelor și, de aproape un deceniu, este la cârma Aeroportului sibian. A prins perioade de glorie, a căutat soluții la provocarea pandemiei, s-a trezit cu operatori aerieni care l-au lăsat de izbeliște sau cu alții care s-au întrecut în promisiuni neonorate. Acum a demarat unele din cele mai impozante investiții la dezvoltarea aeroportului sibian. Despre acestea și multe altele, despre omul din spatele fotoliului de director, am discutat cu Marius Ioan Gîrdea. O întâlnire reconfortantă, jovială, în care s-a lăsat prins, în biroul său, la o cafea aburindă a bună dispoziție.

    Marius Ioan Gîrdea

    Despre investiții. Și de ce se retrag operatorii aerieni din Sibiu

    Suntem într-o perioadă cu investiții majore în dezvoltarea aeroportului Sibiu. Terminal extins, clădiri noi, cele mai moderne tehnologii în materie de infrastructură a traficului aerian… Acum, că ne-am împrietenit, cum putem face să am și eu acces, să zicem, la oarece bănet ce se învârte prin zonă? Știu și eu, vreo licitație ceva mai preferențială, un artificiu, în dulcele stil românesc de lucru cu instituțiile statului…

    Nu înțeleg întrebarea. (râde) Nu face parte din procedurile de lucru ale aeroportului, din zona de achiziții.

    Am înțeles. Ce trebăluiți acum, din perspectiva dezvoltării?

    Ne uităm pe geamul biroului și putem vedea că lucrurile evoluează într-un ritm destul de susținut. Chiar dacă faza inițială de pregătire a documentelor a fost una care a consumat o bună perioadă din timpul alocat implementării proiectului, constructorii au reușit să se mobilizeze și să recupereze. Ne-a ajutat și vremea, pentru că nu am avut o iarnă grea, și asta înseamnă că au putut să lucreze, mai ales că în această perioadă lucrările sunt cele de infrastructură, partea de fundații, turnat beton, structură de rezistență… Și, după cum se vede, eu zic că suntem în grafic și sperăm să nu fie nici de acum încolo probleme.

    Proiectul dezvoltării aeroportului e, desigur, unul din cele mai ambițioase. Ce ne facem însă cu restul problemelor? Cu operatorii aerieni care, din câte bag sama, se tot retrag, nu ne găsesc prea atractivi pentru dânșii.

    Lucrurile sunt într-o evoluție. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii nouă ani, de când sunt eu aici, aeroportul Sibiu, prin ceea ce am făcut noi, a fost, în general, ca procent de creștere, de la an la an, peste media națională. Aș zice că lucrurile pe care le-am făcut au fost lucruri bune, care au dat și rezultate. A apărut apoi elementul acesta al pandemiei, care cumva a cernut ceea ce înseamnă operatori aerieni. Adică a reușit să separe operatorii puternici, din perspectivă financiară, de cei care nu o duceau foarte bine înainte de pandemie. Drept urmare, uitați, Blue Air, care este un exemplu nefericit pentru noi. Odată cu ieșirea Blue Air din piață, Wizz Air, care e principalul operator din România, a ajuns să dețină mai mult de jumătate din cota de piață la nivel național. Ce trebuie să înțelegem în această logică? Aeroporturile regionale se bazează pe tipul acesta de trafic, generat de low-cost carrier. De ce? Pentru că pentru celălalt gen de operatori aerieni, de tip ”legacy”, cum ar fi Lufthansa sau Austrian Airlines, noi nu reprezentăm decât un punct de plecare în alimentarea hub-urilor lor principale. Noi suntem pe post de feeder-i, să zic așa. Pentru ceilalți operatori, de tip low-cost, care zboară și conectează zonele unde simt că există nevoia de călătorie, acolo generează trafic și putem fi de interes pentru ei. Chiar am pregătit, în 2019 – când, la Sibiu, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Aeroporturilor din România -, un material în care am arătat un fenomen care nu se întâmplă doar la noi, ci peste tot în Europa. Respectiv, procentul de creștere al pasagerilor transportați de low-cost carrier a crescut în România, în perioada 2010-2018, de 400%, în contextul în care procentul de creștere al traficului de tip legacy a crescut cu vreo 16 %. E clar că creșterea traficului de pe aeroporturile regionale s-a datorat, în special, acestui tip de transportator, de tip low-cost. Acum, revenind în zilele noastre, ieșirea Blue Air de pe piață a debalansat puțin echilibrul acesta, care exista în zona aeroporturilor regionale. Drept urmare, suntem, vrem-nu vrem, la mâna Wizz Air-ului, și mă refer aici la politica lui de dezvoltare. Pentru că orice operator aerian are politica lui de dezvoltare a operațiunilor, în care își stabilește, desigur, niște aeroporturi pe care se focusează mai mult decât pe altele. Și, dacă ne uităm la Transilvania, e evident că aeroportul Cluj, pentru Wizz Air, e aeroportul unde el își capacitează și maximizează operațiunile. Acolo unde mai există loc de creștere, alocă capacitate și pentru celelalte aeroporturi, unde operează și are bază, respectiv la Timișoara și la Sibiu. Bineînțeles, mai operează, fără a avea însă bază, și de la Târgu Mureș și Satu Mare. Decizia Ryanair nu e o surpriză, desigur. Nu suntem primul aeroport de unde se retrage. Și la noi s-a retras din operațiuni, fără să aibă bază alocată. Dar rapiditatea cu care Ryanair ia decizii de business e fantastică! Ei au luat anul trecut decizia și au închis operațiunile de pe patru aeroporturi (de la noi, de la Suceava, de la Craiova și de la Timișoara) și s-au concentrat pe cele trei aeroporturi principale din România (București, Cluj, Iași). E evident de ce au făcut-o. Înceacă să intre în piața dezvoltată de Wizz Air. Dacă stăm să ne uităm la ce spune Michael O’Leary, în viziunea lui, în următorii ani în Europa vor rămâne patru mari operatori aerieni. Din care trei de tip leagacy, și unul low-cost. Cei trei de tip leagacy sunt așa: Grupul IAG (format din British Airways și Iberia, alaturi de încă câțiva operatori aerieni), Air France-KLM, Lufthansa Group și Ryanair. Bineînțeles, poate fi și o strategie de marketing, pentru a transmite niște mesaje de forță, dar de obicei Michael O’Leary are gura aurită.

    CITEȘTE: Despre modernizarea și dezvoltarea aeroportului sibian, aici.

    Vă rog să mă lămuriți în câteva ”suspectări” locale privind retragerea operatorilor de trafic aerian. Tarifele cerute de Sibiu sunt prea mari pentru operatori, în comparație cu alte aeroporturi?

    Nu. Dacă ne uităm cum arătăm noi astăzi din perspectiva tarifelor practicate, în comparație cu celelalte aeroporturi, suntem extrem de competitivi. Ei bine, există diverse modalități de a aplica tarifele. La noi, în general, logica este următoarea: se stabilește un tarif și, în funcție de diverse elemente legate de volumul de trafic generat, operatorii aerieni  pot beneficia de discounturi. Dacă ne uităm strict la cuantumul tarifului, suntem, repet, extrem de competitivi. În funcție de volumul de operare de pe alte aeroporturi și de discounturile aplicate de acestea, lucrurile încep să devină, pentru operatorii low-cost, un pic mai echilibrate. Adică aeroporturile mai mari din jurul nostru aduc tarife ceva mai aproape de ale noastre, dacă nu chiar suntem în aceeași logică tarifară. Drept urmare, eu nu cred că tariful aeroportuar este un element de natură determinantă în decizia de a aloca sau nu capacitate de operare pe un aeroport, ci mai degrabă e vorba de bazinul de colectare.

    Faptul că va fi comandament NATO la Sibiu influențează în vreun fel frecvența curselor?

    Asta a fost inițial și senzația mea. Am zis: ”Mamă, gata, ne-am căpătuit, din perspectiva numărului de pasageri!” Adevărul este altul. Numărul de oameni care urmează sau sunt deja angrenați în operarea acestui comandament nu este unul semnificativ din perspectiva traficului aerian. Mai mult, majoritatea din cei care activează, din câte am înțeles, sunt cetățeni români. Cetățenii străini, prin urmare, nu reprezintă un număr mare, deci și numărul de pasageri care beneficiază de serviciile aeroportului nostru nu suferă modificări majore.

    Restricții pentru spațiul aerian sau limitate cursele prin prezența aceluiași Comandament NATO?

    Nu cred. Nu a existat niciodată vreo astfel de discuție. Nu mi s-a pus în față un astfel de scenariu prin care, din acest motiv, al prezenței Comandamentului aici, ar putea să apară restricții. Ba din contră! Eu zic că în deciziile de mișcare de trupe – pentru că nu vorbim numai de Comandamentul NATO aici, ci și de proximitatea de Cincu, unde cu toții știm că este o bază militară de antrenament utilizată destul de intens de către Statul român și de către partenerii NATO -, o mare parte dintre operațiunile care se desfășoară acolo vor beneficia de serviciile aeroportului, pe lanțul acesta de transport, atât al trupelor, cât și al mărfurilor. Sintetizând, suntem un element de infrastructură prezent în această discuție.

    Deschiderea aeroportul de la Brașov pune bețe în roate Sibiului?

    E clar că va exista un element de infrastructură care odată utilizat, în regiunea în care e el locat, respectiv zona Brașov, va avea pasageri. Acei pasageri, indiferent din ce motiv s-ar urca la aeroportul Brașov în avion, înseamnă că nu se vor urca de la noi.

    Necesitatea de călătorie însă nu depinde de prezența sau absența unui aeroport. Necesitatea există. Și dacă cineva din mijlocul Brașovului dorește să călătorească mâine undeva în Europa, în lume, nu contează, ceea ce făce este următorul lucru: se uită la primul aeroport care asigură conexiunea. Și care poate fi, în ordinea șanselor, aeroportul București (care are cele mai multe frecvențe), aeroportul Cluj (numărul doi la frecvențe și destinații din România) și după aceea cred că se uitau la Sibiu, ca și opțiune. Acum, odată cu deschiderea aeroportului Brașov, acolo unde vor exista conexiunile care să fie oferite de pe acest aeroport, va fi și el un element în analiza personală a fiecărui călător. Și dacă se vor alinia mai multe elemente, îl va alege pe acesta ca punct de plecare.

    Din experiența mea, am concluzionat că sunt patru criterii importante în decizia de unde călătorești. Primul lucru pe care îl cauți este destinația, ca aceasta să existe. Dacă de pe aeroportul București sau Cluj există, și de la Sibiu și Brașov nu, ultimele două aeroporturi nu sunt luate în calcul. După aceea, dacă există destinația de pe toate cele patru aeroporturi, următorul lucru analizat va fi frecvența. Pentru că în funcție de tipul de călătorie pe care urmează să îl accesez (și aici vorbim de business sau interes personal; cel de business înseamnă în general călătorie pe termen scurt, te-ai dus, ai rezolvat problema și într-o zi, maxim două te-ai întors), dacă tu ai conexiune la o frecvență de zbor de două ori pe săptămână, la un interval de 3-4 zile, în acel moment aeroportul care nu oferă un serviciu de regularitate sau o frecvență necesară tipului de nevoie pe care îl ai tu, iarăși dispare. Ulterior, zic că apare prețul. Dacă sunt diferențe semnificative, vei merge la aeroportul unde este mai ieftin, și biletele mai ieftine sunt acolo unde este concurență, deci iarăși aeroporturile din București și Cluj sunt în avantaj din perspectiva asta. Și abia al patrulea element e distanța de călătorie. Adică dacă primele trei sunt cât de cât acceptabile, fără diferențe majore, te vei uita: ”Ok, nu mai vreau să merg o oră jumătate până la Sibiu, la București, sau două ore până la Cluj”, vorbim de cel care ar pleca din Brașov, și va decide să meargă de pe aeroportul Brașov. Nu cred că traficul va scădea. El e într-un trend de creștere la nivel național. Noi suntem la coada Europei, ca țară, din perspectiva numărului de pasageri. Dacă puterea noastră de cumpărare nu va fi afectată major de inflație și ne vom permite să călătorim, atunci creșterea numărului de călători va fi împărțită între aeroporturi. Dacă nu ne vom permite să călătorim, atunci poate exista un element de scădere. Dar, ceea ce nu știm noi astăzi, e de unde zboară brașovenii. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că cei mai mulți zboară de la București. Pentru că e aeroportul care are frecvențele cele mai multe și prețurile cele mai competitive, datorită concurenței care există pe aeroportul respectiv între operatorii aerieni. Plus că există un transport de serviciu rutier în comun foarte bine pus la punct între Brașov și aeroportul Otopeni.

    Marius Ioan Gîrdea

    Vom avea cursă directă Sibiu-București

    Pe când vom putea zbura la București, fără a mai bântui ca escală prin München sau Viena?

    Da. Dacă vrei neapărat să zbori din Sibiu la București astăzi, singura soluție este să o iei spre vest, nu spre est sau sud-est. Adică trebuie să te duci ori la München, ori la Viena, și de acolo să zbori către București. Dar la sfârșitul lui martie, odată cu începerea sezonului de vară, va începe operarea acestei rute de către un operator român nou – se numește Air Connect -, care va asigura, eu cred, un serviciu așa cum trebuia să îl asigure oricine a mai operat înainte pe această rută.

    Va fi o rută ocazională?

    Eu sper ca, prin toate demersurile pe care le facem, să convingem operatorul aerian nu doar să mențină cursa, ci chiar să întețească numărul de frecvențe pe care îl operează. La acest moment, operatorul aerian a alocat pe sezonul de vară cinci frecvențe săptămânale.

    CITEȘTE: Despre poziționarea aeroportului Sibiu în topul național în traficul de pasageri și transporturi marfă, aici.

    Profesional, ce vă nemulțumește?

    Sincer, eu nu privesc lucrurile că m-ar nemulțumi. Nu sunt nemulțumiri. Sunt provocări. Și de provocări am parte întruna. A durat mult să reușesc să îmi dezvolt așa, cred, un sistem de apărare propriu în fața problemelor. Am avut de multe ori senzația că iau lucrurile atât de personal, încât nu mă puteam detașa de ele. Ajungeam acasă și eram în continuare conectat la problemele de la muncă. Dar am ajuns la înțelepciunea să fac un declick și să încerc să îmi aloc timp, cât pot, pentru familie și alte activități personale. Sunt un practicant de tenis, am descoperit tenisul în Sibiu…

    Cu mister president?

    Nu, domnul președinte a plecat la câteva luni după ce am ajuns eu la Sibiu. Sunt mai degrabă un entuziast al sportului și ori de câte ori mi se oferă ocazia să ies să fac mișcare pe terenul de tenis, o fac cu mare plăcere. Chiar dacă asta implică, uneori, ca soția să mă ”urecheze” puțin că iar lipsesc de acasă, dar eu zic că la final lucrurile se așază cumva.

    De ce tenisul?

    Tenisul e un sport care, datorită complexității lui și necesității de a fi atent la ce se întâmplă pe teren, te decuplează de la alte probleme. Că altfel, nu poți să joci. E o metodă de a mai curăța sistemul de provocările despre care vă spuneam mai devreme.

    Mai aveți și alte metode de a evada de acasă, scuze, am vrut să spun… de a vă decongestiona?

    Da. (râde) În sezonul de toamnă-iarnă merg la vânătoare. Nu foarte des, pentru că nu îmi permite nici programul și pentru că, în general, vânătorile sunt organizate în weekend-uri, în câte o zi, și deci nu e o activitate pe care o pot accesa oricând, ca la tenis.

    Ce vânați?

    În principiu, se vânează mistreț, mai ales în zonele din județul Sibiu. Mistreț, pentru că sunt păduri. Se mai iese la fazan, la iepure, însă acestea sunt așa, activități mai rare.

    Alte activități cronofage și, totodată, relaxante?

    Merg la sală. Dar asta e o chestie de opțiune personală.

    Cum reușiți să gestionați eficient, fără prea multe ”daune colaterale”, partea de muncă cu cea de familie, de imperative casnice și de alte cele de gen?

    Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că bine. Dacă o întrebați pe soția sau pe copii, s-ar putea să spună că lipsesc cam mult de acasă. De aceea la sală merg doar în momentele în care restul familiei doarme. Adică ora 5 dimineață, iar la ora 7, când mă reîntorc acasă, se trezește familia. Deci cumva nu simt lipsa mea când îmi fac și această dambla.

    Cum să îți gestionezi starea de disconfort

    Munca: plăcere sau obligație?

    Sunt momente și momente. Dar de obicei vin cu drag la muncă. Eu pentru asta m-am pregătit. Am făcut, ca facultate, aeronave. Pentru mine, în sine, domeniul de transport aerian a fost domeniul în care mi-am dorit să activez. Faptul că am ajuns să activez la acest nivel e o chestie care ține și de șansă. Ține și de modul în care te raportezi și la muncă, desigur, dar am și colegi, la fel de pregătiți, la fel de muncitori ca și mine și care profesional ar fi avut competențele necesare să fi putut accesa, la un moment dat, o astfel poziție, dar nu au avut această șansă sau, într-un limbaj colocvial:
     nu s-au aliniat planetele.

    Vă vedeți pensionat din această branșă?

    Din această branșă, da! Nu neapărat din această funcție.

    Sunteți băimărean, adoptat vreme generoasă de București. Cum vi se pare Sibiul?

    Când am venit aici, acum 9 ani, inputurile mele despre oraș erau toate pozitive. Dar erau inputuri furnizate de turiști. Adică de oameni care veneau două-trei zile în Sibiu, aveau ce să facă, totul era frumos, Sibiul era pe val. Ce-i drept, trecuseră vreo șase-șapte ani de când Sibiul fusese Capitală Culturală, însă siajul evenimentului respectiv își făcea simțită încă prezența. Venind aici, m-am scufundat în muncă. Ce pot să vă spun acum, cu siguranță, e că atunci când mă întorc la București, eu văd acel oraș cu alți ochi. Când stăteam acolo, nu vedeam nimic. Mi se păreau lucrurile atât de terne, că nu vedeam o statuie, nu vedeam bulevardele largi, lucruri care azi, ori de câte ori ajung în capitală, îmi sar în ochi… Același lucru se întâmplă și aici. Una este optica turistului, alta este optica celui care locuiește aici. Pentru mine, ce a fost cel mai complicat de gestionat – sau a fost inițial, aș putea zice, o dezamăgire, remediată între timp, în 2019 – a fost lipsa unui cinematograf în oraș. Eu la București, pe o rază de 5-10 minute de mers cu mașina, aveam patru cinematografe de tip multiplex. Și mergeam des la cinematograf. Îmi place să văd filme de calitate. Am venit aici, și nu am găsit niciun cinematograf! Singura soluție pe care o aveam era să urc în mașină și să mă duc la Deva sau la Alba. Dar în 2019 au apărut două cinematografe și acum sunt extrem de mulțumit și din această perspectivă.

    Profesionist în ceea ce faceți, sportiv, tanisman și vânător amator cu ”apucături” spre perfecționism. Ce mai adăugăm la listă?

    Muncă, și atât.  Mie și așa mi se pare că activitățile acestea extra muncă îmi umplu viața suficient de mult, încât să îmi mai trebuiască și altceva.

    Cât de des zburați?

    Rar. Destul de rar. Cred că în ultimii 3-4 ani, am zburat de 5 ori. Nu zbor pentru că, de obicei, în concediu nu plec foarte departe, merg cu familia, iar mașina e mijlocul preferat de transport în locul avionului, în principal datorită volumului mare al bagajelor.

    Sunteți foarte pozitiv, jovial, cu o aliură a discuției seducătoare. Ce vă irită?

    Dar de ce să ne încărcăm de energii negative? (râde) Nu mă irită. Pentru că, repet, depinde de cum privești lucrurile. Dacă ajungi la concluzia că nimeni nu e perfect, și că nici viața pe care o trăim nu are cum să fie perfectă, e clar că la un moment dat apar lucruri care îți creează o  stare de disconfort, de iritare. Dacă reușești cumva să depășești momentele respective – nu îmi iese tot timpul -, nu ai decât de învățat. Și data viitoare, când te întâlnești cu o situație mai mult sau mai puțin asemănătoare, lucrurile devin mult mai ușor de gestionat. Adică nu mai ești deranjat, nu mai ești iritat, le iei așa cum vin și știi ce să faci.

    V-ați scos și de data asta… Știm, din practica instituțiilor publice, de situația aceasta, desigur, absolut ipotetică: sună telefonul, aflat în posesia lui X, care vă roagă să îi angajați fiul / fiica, nepotul / nepoata,  soția /amanta la aeroport. Cum reacționați la astfel de ”rugăciuni”?

    Acum, dacă mă uit în aeroportul Sibiu, nu cred că există vreo familie angajată. Vorbesc de astăzi. Poate înainte vreme au mai existat persoane de sex masculin la nivel de tată-fiu angajați, dar credeți-mă, la un moment dat chiar aveam o problemă de angajare, mai ales în zona aceasta de muncă la platformă, unde munca nu era una ușoară (să încarci și să descarci bagaje în cala unui avion e o muncă solicitantă fizic, în care trebuie să ai o anumită rezistență). Nivelul de salarizare nefiind unul extrem de atractiv, aveam o problemă în a atrage resursă umană în acest domeniu. Și dacă au existat, să zicem așa, ”recomandări” din partea unui membru al familiei, că mai poate aduce pe cineva, am acceptat recomandarea cu brațele deschise. Și știți de ce? Scoteam trei locuri la concurs, la care venea un singur candidat, și acela se întâmpla uneori să fie înrudit cu cineva din aeroport. Ce să îi zic? ”Nu te angajăm că ești rudă cu ăla?” Când nouă ne ardea buza să avem oameni cu care să ne putem desfășura activitatea! Nu sună telefonul! Poate avem și un avantaj în dezavantajul acesta de a nu fi atractivi în zona de salarizare. Pentru că nu prea vrea lumea să vină să se angajeze la aeroport pentru ce salariu i se oferă. Poate dacă eram la vreun alt aeroport, se putea întâmpla. Nu contest, și eu am lucrat în aeroporturile din București, citim presa, au existat diverse încrengături de acest fel. Dar la mine chiar nu e stilul. Eu cu soția sau alte rude ale mele nu am lucrat niciodată în același câmp al muncii.

    Marius Ioan Gîrdea

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    CSC 1599 Şelimbăr – Dinamo. Călăreţii roşii vs Câinii roşii, pe Noul Municipal

    CSC 1599 Șelimbăr și Dinamo București se vor întâlni, sâmbătă, de la ora 12, pe Noul Stadion Municipal din Parcul Sub Arini.

    Meciul este unul pe viaţă şi pe moarte în condiţiile în care şelimbărenii au nevoie de victorie în perspectiva plaz-out-ului, iar Dinamo se bate pentru un loc de play-off ce îi asigură lupta pentru promovarea în Superliga. Mai mult, presiunea este majoră pe Dinamo în condiţiile în care trebuie să câştige pentru a nu depinde de jocul rezultatelor. În fapt, va fi primul joc al unei echipe din afara municipiului Sibiu pe Noul Municipal, de la momentul inaugurării arenei. Stadionul din Şelimbăr este în curs de construire, echipa lui Claudiu Niculaescu evoluând în ultimele două sezoane de Liga 2 la Avrig şi Râmnicu Vâlcea. Sunt aşteptaţi în jur de 8.000 de spectatori pe arenă.

    ”Ne așteaptă un meci extrem de dificil. Întâlnim un adversar puternic care este într-o formă foarte bună și care își joacă ultima șansă pentru accederea în play-off. Pentru noi a fost o săptămână grea după rezultatul de la Iași, dar am trecut cu toții peste și privim cu încredere la meciul de mâine. Băieții sunt conștienți de importanța partidei de sâmbătă și sunt convins că vor da totul pe teren pentru a câștiga punctele puse în joc. Am mare încredere în ei și sper că mâine, la finalul jocului, să ne bucurăm de o victorie mare” a declarat Antrenorul Principal, Claudiu Niculescu.

    Peste 3000 de suporteri dinamoviști

    În schimb, trupa lui Ovidiu Burcă depinde numai de ea pentru a prinde un loc de play-off. Fanii echipei s-au pregătit să ia cu asalt noul stadion din inima României. Suporterii din Peluza Cătălin Hîldan au anunțat că din estimările lor vor fi peste 3000 de suporteri ai lui Dinamo care vor face deplasarea la Sibiu. De altfel, până acum, din biletele repartizate în sectoarele destinate fanilor oaspeți, „câinii” au cumpărat peste 1500 online, cu două zile înainte de meci.

    “Lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Viitorul nostru nu doar că s-a luminat, dar toate speranțele s-au retrezit în lumina reînvierii. În mai puțin de o săptămână, al nostru Dinamo rănit s-a ridicat din pat și a început să alerge cu un puls pe care l-am pierdut inclusiv mulți dintre noi care am crezut că 2023 va fi anul fatal. Suntem mai pregătiți ca niciodată să ne facem din nou vocea auzită în deplasare. Până acum, peste 3000 de Câini și-au anunțat prezența la Sibiu pentru meciul de sâmbătă! Ardealul, Muntenia, Moldova, toate punctele cardinale aduc câinii în centrul țării pentru ceea ce poate fi meciul în care Dinamo renaște ca forță spirituală. Vom umple peluza și tribuna a 2-a și vom cânta de dimineață până seara, iar din Cibin va curge bere rece!”, este mesajul PCH.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Guşterland nu va arăta ca Prater

    Sibienii vor avea mai multe posibilităţi pentru a-şi petrece timpul liber în anii care vin, după ce decenii la rând s-au putut relaxa doar în Pădurea Dumbrava, la Muzeul ASTRA şi Grădina Zoologică, această ofertă fiind completată doar cu ieşirile în natură în Parcul Sub Arini sau vizitarea obiectivelor turistice din Sibiu şi din jurul acestuia.

    Foto: Primăria Sibiu

    După deschiderea complexului sportiv şi de agrement Lacul lui Binder, acum municipalitatea se pregăteşte pentru prima mare investiţie majoră în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber, atât din punct de vedere financiar, cât şi ca suprafaţă prevăzută, de după Revoluţia din 1989. Cap de listă în acest sens este de departe Zona de eco-tursim şi agrement Guşterland, din cartierul Guşteriţa. Municipalitatea dă forma finală a viitoarei zone pentru ecoturism şi agrement în această perioadă. Cine se aştepta ca Guşterland să aducă cu celebrul parc de distracţii Prater din Viena, este pe o pistă greşită, deoarece Guşterland va fi definit ca zonă de ecoturism şi agrement. Din păcate, mai avem de aşteptat până când Sibiul va avea un parc de distracţii care să se apropie de Prater din Viena sau Europa Park din Strasbourg.

    Foto: Primăria Sibiu

    Parc aventură, zone cu locuri de joacă cu tematică “Circuitul apei”, leagăne, tobogane, tiroliene

    Cu toate că proiectul este în faza proiectare, au apărut câteva indicii despre cum va arăta viitorul parc în natură Guşterland. Potrivit municipalităţii, Gușterland este catalogat drept o zonă pentru ecoturism și agrement, care va fi amenajată într-un cadru natural, cu piste pentru biciclete pe deal și amenajări care înglobează și pun în valoare natura. „Nu se poate face o comparație cu Prater din Viena. În ceea ce privește asemănarea Gușterland cu alte proiecte din țară și străinătate, Primăria Municipiului Sibiu a căutat mereu să implementeze proiecte adaptate specificului orașului. Chiar dacă ne inspirăm și analizăm proiecte similare realizate deja, cum este normal, proiectul Gușterland este gândit special pentru zona respectivă și pentru a îndeplini funcțiunile dorite și exprimate de sibieni”, susţine municipalitatea. Primăria Sibiu nu menţionează ce proiecte similare din ţară au fost luate spre comparaţie.

    Prin studiul de fezabilitate a fost propusă o zonă cu spații de joacă mixte. În mare parte, sunt prevăzute locuri de joacă modulare, cu diferite tipuri de activități (zone tip parc aventură, zone cu locuri de joacă cu tematică “Circuitul apei”, leagăne, tobogane, tiroliene etc.) pentru diverse grupe de vârstă. La momentul realizării proiectului tehnic se vor stabili detaliile privind modul în care acestea vor fi poziționate și amenajate. „De asemenea, proiectul prevede o clădire care include și spații pentru alimentația publică. Funcțiunile acestei clădiri se vor detalia prin proiectul tehnic, ținând cont de oportunitățile sau constrângerile liniei de finanțare prin care se vor asigura fondurile necesare acestui proiect. În ceea ce privește alte funcțiuni economice, prin acest proiect administrația locală creează cadrul în care mediul economic să dezvolte liber alte facilități, în funcție de modul în care va percepe această investiție ca o oportunitate”, se arată în răspunsul Primăriei Sibiu remis redacţiei.

    Foto: Primăria Sibiu

    Paşii următori

    Primăria Sibiu a elaborat deja documentațiile tehnico-economice pentru două căi de acces spre viitorul complex Gușterland, ce urmează a fi create prin modernizarea străzii Salcâmilor și a străzii Mălinului (cea din urmă doar pentru acces pietonal și velo). În interiorul zonei de agrement sunt propuse accese velo și pietonale. Astfel, zona pentru ecoturism și agrement Guşterland din cartierul Guşteriţa începe să capete contur. După ce va fi finalizată partea de documentaţii, proiectul va fi depus spre finanţare din fonduri europene. Indicatorii tehnico -economici ai viitoarei investiţii, la nivelul studiului de fezabilitate, au fost aprobați de Consiliul Local în 2022. În prezent se lucrează la finalizarea documentației pentru procedura de achiziție a serviciilor de proiectare și a execuției lucrărilor. Precizăm că acest proiect va fi corelat cu prevederile Programului Regiunea Centrul 2021-2027, Primăria Sibiu intenționând să solicite fonduri europene nerambursabile pentru realizarea investiției.

    Valoarea estimată a proiectului a fost aprobată prin HCL 473/2022, fiind de 46, 1 milioane lei. Această valoare va fi actualizată după etapa de proiectare tehnică, ce va stabili, mai concret decât studiul de fezabilitate, amenajările necesare și valorile estimate. Totodată, în faza de proiectare se va actualiza analiza cost-beneficiu pe baza unor date mai exacte, iar apoi Primăria Sibiu va decide soluția optimă, așa cum a făcut-o și în cazul administrării și mentenanței altor obiective precum Stadionul Municipal Sibiu sau Lacul Binder.

    Foto: Primăria Sibiu

    Cu cine ne comparăm

    În contextul amenajării zonei eco-turistice şi de agrement Guşterland, oferta municipalităţii privind petrecerea timpului liber, în special cea referitoare la parcurile din oraş, se diversifică. În acest moment, în municipiul Sibiu există Parcul Belvedere din zona Tilişca, Parcul Sub Arini, Parcul Cetăţii, Parcul Natural Dumbrava Sibiului, Parcul Tineretului, Parcul ASTRA, Parcul Bulevard, Parc Piaţa Tălmaciu, plus parcurile de joacă din cartiere. În altă ordine de idei, într-un top al celor mai căutate parcuri de agrement şi de distracţie din România, printre cele mai căutate se află Parcul de distracție Edenland din București, Parc Aventura din Brașov, Parcul de distracție Club Aventura din Salina Praid, Arsenal Aventura Park din Orăștie, Parcul de aventură Balu Park din Harghita, Parcul de aventură Adrenalin din Cluj, Extreme Park Cernica, Escalada Park din Gura Humorului, Parcul de distracție Hamak din Iași, Parcul de aventură din Cheile Grădiștei, Parcul de aventură Arka din Păltiniș, Parcul Club Aventura din Băile Tușnad şi Parcul de aventură Sinaia. Cel mai probabil, dintre acestea s-au inspirat reprezentanţii Primăriei Sibiu şi cei care gestionează proiectul Guşterland.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul se pregătește să primească răniții de pe front. Pavilion Politraumă la Spitalul Militar Sibiu

    Armata Română își face patru pavilioane „Politraumă“ pentru tratarea răniților pe front, unul dintre acestea va fi la Spitalul Militar Sibiu, potrivit adevarul.ro.

    Este vorba despre pavilioane separate care vor avea un regim de construcție demisol, parter și patru etaje. Aceste pavilioane vor fi ridicate în cadrul spitalelor militare din Sibiu, Pitești, Craiova și Brașov, iar investițiile vor beneficia parțial și de fonduri europene prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă. Costurile legate de construirea celor patru pavilioane „Politraumă” se ridică la un total de 400 de milioane de lei. Cel mai avansat pare să fie spitalul militar din Piteşti. Conform unui document guvernamental care face referire la „Lucrări de investiții și intervenții în cazarma 705 Pitești”, pavilionul „Politraumă” își „va exercita autonom macrofuncțiile de urgență, diagnostic ambulatoriu și tratament chirurgical”. Nota de fundamentare explică și care va fi misiunea noii secții a Spitalului Militar de Urgență „Dr. Ion Jianu” Pitești. „Realizarea proiectului de investiții va asigura servicii medicale operaționale, inclusiv în caz de politraumă și va permite realizarea misiunii de bază a spitalului, asigurând totodată sprijin și protecție medicală efectivelor, în vederea conservării capacității de luptă prin prezervarea forței vii și a minimalizării sechelelor fizice consecutive”, se arată în document.

    Demersuri la Sibiu

    Proiectul Ministerului Apărării Naționale (MApN) privind construirea unui bloc operator nou la Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” din Sibiu a fost inclus pe lista preliminară a spitalelor eligibile pentru finanțate din PNRR. Potrivit listei publicată de Ministerul Sănătății, proiectul MApN ”Realizare pavilion nou – bloc chirurgical politraumă din cazarma 1044 Sibiuˮ ar putea fi finanțat în proporție de 95%, cu 15,7 milioane de lei din PNRR. Proiectul presupune construirea unui nou corp de clădire în incinta actualei unități medicale și este destinat operațiunilor chirurgicale.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Paiaţino

    Pe vremea când generaţia mea se afla pe băncile liceului, oferta pedagogică cuprindea:

    1. O istorie unică a României (nu manuale alternative), întemeiată pe marile momente de demnitate naţională ale străbunilor noştri. Ce-i drept istoria modernă sărea de la Războiul de Independenţă din 1877 direct la primul război mondial şi la Marea Unire, trecând peste regalitate, şi apoi la cel de-al doilea război mondial, cedarea Ardealului şi direct în comunism. Mai aflasem câte ceva despre Regatul României şi România Mare de la bunici şi părinţi, aşa că, într-o bună zi am întrebat-o pe mama – care trăise nemijlocit cedarea Ardealului, războiul şi năvala comunismului dinspre răsărit – dacă poate să-mi spună într-o frază, cum a fost posibil ca România, ţară profund creştină, să ajungă un stat comunist. Şi mi-a spus aşa: „O lamă uriaşă de plug a brăzdat adânc România creştină şi toate valorile naţionale – preoţi, militari, dascăli, studenţi, ţărani şi intelectuali de înaltă ţinută morală – au intrat sub pământ, iar râmele au ajuns deasupra”.

    2. O geografie complexă a ţării în care trăiam… Nu exista munte sau apă, cetate sau toponim să nu-i cunoaştem poziţia şi legendele, integrată în geografia universală şi susţinută de geofizică şi astronomie.

    3. O limbă şi literatură română exhaustive, predate de profesori de elită. Îmi aduc şi acum aminte de profu’ de română care a intrat triumfal în clasă spunând că s-a dat liber la Blaga (interzis o perioadă) şi că un timp manualele să rămână în bănci, pentru că vom pătrunde în universul unui mare filozof care, dacă nu era român ci englez, „ar fi rupt gura târgului” internaţional de filozofie.

    4. Şi altele: fizică în laboratoare, chimie aşişderea, anatomie la fel, biologie în natură, matematică mai puţină, că eram la secţia umanistă, două limbi străine plus latina, psihologie şi bineînţeles LOGICĂ !!! Aceasta mult mi-a fost de folos în viaţă.

    Cam asta-i temelia din liceu a generaţiei pe care alde Ursula von der Leyen, preş. al Comisiei europene (citeşte fără punct) sau alde Christine Lagarde, iguana din fruntea Fondului Monetar Internaţional o vor lichidată azi de pe faţa pământului prin orice mijloace: vaccinare, prelungirea vârstei de pensionare, otrăvire chimică pe faţă, terorism medical, orice, numai să dispară generaţia care GÂNDEŞTE! De ce? Pentru că „pe aici nu se trece” uşor cu perversele lor campanii de manipulare. Iar unii tineri mai pleacă şi ei urechea la glasul bunicilor. Şi atunci cum să implementezi în fruntea statelor pregătite pentru acceptarea PUŞCĂRIEI ELECTRONICE MONDIALE noul model de „lider”: Paiatzino!

    Sau nu vi se pare că alde Boris-ul (fost) al englezilor, Macron-ul (încă) al francezilor, nestăvilitul Joe american, ve(n)deta mondială , comediantul Volodimir şi alte „creaţii” de pe scena politică fac parte dintr-o bufonerie internaţională? Haioşi, ca să zic aşa, dar extrem de periculoşi ! Nu vreau să merg mai la răsărit, că acolo dăm de filonul încrâncenării stupide şi, ceva şi mai la răsărit, de „Ţara cu un singur gras”, cum zice Adelin Petrişor, unde circoteca a atins apogeul.

    Iar dacă ar fi să ne uităm mai întâi în ograda noastă – că aşa ne învaţă Scriptura, să vedem mai întâi bârna din ochiul nostru şi abia apoi paiul din ochiul altuia – ce să vezi , paiaţino este un model internaţional, urmat cu acrivie atât de politicianul, cât şi de mafiotul român.

    Paiaţino – fie el autohton, european sau universal , tot un drac – are de jucat după mofturile regelui, căci la curtea lui se regizează spectacolul. Dar cine o fi regele? Pentru cei care au avut în orar la liceu Logica, nu-i greu de aflat!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Sibiul, între cutremure. Motive de îngrijorare?

    Cutremurele produse în Sibiu în intervalul de timp 13-15 februarie au creat îngrijorare în rândul sibienilor, însă, din fericire, aceştia şi-au păstrat calmul şi au acţionat cu mintea lucidă. Nu au existat cazuri în care starea fizică a acestora să fie pusă în pericol, chiar dacă în unele zone din municipiile Sibiu şi Mediaş, cutremurele s-au resimţit destul de bine. Acest lucru reiese şi din faptul că sibienii nu au sunat la 112 să ceară ajutor, aceasta însemnând că au ştiut cum să reacţioneze în faţa unei astfel de situaţii. Însă toate acestea nu pot fi trecute uşor cu vederea, mai ales că în orice moment cutremurele se pot declanşa. Şi atunci, fiecare dintre noi trebuie să ştie cum să reacţioneze, iar instituţiile statului să intervină prompt şi fără a strârni şi mai multă panică în rândul populaţiei. Sibiu 100% vă propune o radiografie a ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută în judeţ, cum ar trebuie să ne comportăm în caz de cutremur sau dezastru natural şi cum stăm din punct de vedere a infrastructurii imobiliare în asemeanea situaţii  limită. Totodată, vă propunem o retrospectivă a cutremurelor care au avut loc în ultimii 10 ani în judeţ, dar şi modul în care autorităţile locale şi judeţene sunt pregătite pentru astfel de momente şi care ar trebui să conducă populaţia.

    Sibiul se află între două zone seismice imporatante, zona Vrancei şi cea a Munţilor Făgăraş, plus una nouă apărută acum, cea a Văii Jiului. Din fericire, din punct de vedere al reliefului suntem situaţii  într-o zonă cu intensitate seismologică mai scăzută, dar acest lucru nu trebuie să ne „culce pe o ureche” (n. r., vezi replicile cutremului din Oltenia) şi cu atât mai puţin pe responsabilii instituţiilor statului din judeţ. Un alt lucru care pare să dea bătăi de cap autorităţilor este multitudinea de imobilele istorice din Sibiu şi judeţ, dar, din păcate, odată cu acest cutremur din februarie, se pare că nici cartierele noi de locuinţe nu sunt atât de sigure pe cât ne-am fi aşteptat. Dovadă, controalele dispuse de Guvern în cazul dezvoltatorilor imobiliari care au relaţii comerciale cu constructorii turci.     

    S-o luăm cu începutul…

    Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a anunțat, în 13 februarie, după-amiază, un cutremur semnificativ, cu magnitudinea de 5.2, la adâncimea de 15 km., în județul Gorj. Era al doilea mare seism înregistrat în România în ultimii doi ani. Cutremurul s-a produs la 102km SV de Sibiu, 107km NV de Craiova, 179km S de Cluj-Napoca, 183km SE de Arad, 196km V de Brașov. Din fericire, nu s-au înregistrat pagube însemnate, iar la 112 nu au fost înregistrate apeluri.  A doua zi, în 14 februarie, un alt cutremur, cu magnitudinea de 5,7 pe scara Richter, s-a produs la ora 15:16, la nord de Târgu Jiu. Potrivit INFP, cutremurul s-a produs la 120km SV de Sibiu. Seismul venea la nici 24 de ore după producerea unui alt cutremur, cu magnitudinea 5,2, în aceeaşi regiune. Efectele cutremurului au fost înregistrate în 22 localităţi din cinci judeţe: Gorj, Dolj, Hunedoara, Mehedinţi şi Vâlcea. Ambele cutremure au produs replici şi în judeţul Sibiu, dar au generat doar sperieturi în rândul locuitorilor.

    „În ceea ce priveşte cele două cutremure care au avut, în zona Olteniei, în data de 13, respectiv 14 februarie, care s-au resimțit şi în judeţul Sibiu, Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgența ”Cpt. Dumitru Croitoru” al judeţului Sibiu a efectuat patrulări de recunoaştere în teren. Din fericire, nu au fost identificate pagube materiale sau victime. De asemenea, nu au fost înregistrare nici apeluri pe numărul unic de urgenta 112 care să semnaleze pagube sau victime. În ceea ce priveşte modul de comportare al cetăţenilor înainte, în timpul şi după un cutremur, pe platfonna www.fiipregatit.ro/ghid/cutremur se regăsesc toate aceste informaţii. Imobilele care prezintă riscuri în eventualitatea unui cutremur sunt expertizate şi întră în evidenţele primăriilor pe raza cărora se află. De asemenea, din datele centralizate de instituția noastră, de la înfiinţarea acesteia şi până în prezent, la nivelul judeţului Sibiu nu au fost identificate cutremure care să producă pagube majore”, a fost răspunsul ISU Sibiu, la solicitarea Sibiu 100%. Trebuie menţionatcă ISU-urile în ţară s-au înfiinţat în 2004, deci în urmă cu aproape 20 de ani.  

    Intensitatea cutremurelor produse în Sibiu în ultimul deceniu

    Istoricul recent al cutremurelor în judeţul Sibiu. 3 în aproape un deceniu, în afara celor din februarie 2023

    Într-adevăr, în ultimii 10 ani nu s-a înregistrat un cutremur care să producă pagube majore materiale în judeţ, însă din păcate cutremure au existat. Mai mult, în ţară, în luniile iulie, noiembrie şi decembrie 2022, s-au produs cutremure, dar cu intensitate mică, ce nu au avut replici şi în judeţul Sibiu, dar s-au produs în vecinătate. Acestea au variat între 4,4 şi 4,7 că intensitate pe scara Richter. Cel mai mare seism din acest an s-a produs în data de 16 ianuarie 2022 şi a avut magnitudinea de 4,4, iar anul 2021 a fost înregistrat pe data de 26 mai un cutremur cu o magnitudine de 4,7. Ultimul, din 16 decembrie 2022, s-a resimţiți totuşi şi în jurul Sibiului. Institutul Naţional pentru Fizica Pământului anunța că un cutremur cu magnitudinea 4,1 s-a produs în România în data de 16 decembrie 2022, la ora 01:47, în zona seismică Vrancea, mediu cu magnitudinea ml 4,1, la adâncimea de 88km. Cutremurul s-a produs la 196 km de Sibiu.

    În judeţul Sibiu, în ultimul deceniu s-au resimţit 3 cutremure. Pe lângă cel din decembrie 2022, au mai existat altele două cu replici simţite în judeţ. Unul dintre ele s-a resimțit și la Sibiu, în 28 decembrie 2016. Cutremurul cu magnitudinea 5,4 grade pe scara Richter avea epicentrul în Vrancea. S-a simțit și la Sibiu, însă destul de uşor. Ulterior, Institutul Naţional de Fizică a Pământului a revizuit cutremurul produs la ora 1,20 în zona Vrancea, de la 5,4 la o magnitudine de 5,3 pe scara Richter şi o adâncime de 98,9 km. La ora 5:00, cutremurul a avut și o replică, de 2,9 grade, care s-a produs la o adâncime de 91,1 km, în Zona seismică Vrancea.

    Al treilea cutremur resimţit în judeţul Sibiu a avut o magnitutide de 4,2 grade pe scara Richter şi s-a produs în ziua de 29 decembrie 2015. Iată cum au decurs evenimente de atunci, consemnate de ziarul nostru, Sibiu 100%: „Un cutremur de 4,2 grade pe scara Richter s-a produs marţi seara în zona seismică Făgăraş-Câmpulung, judeţul Vâlcea. Seismul a avut epicentrul la aproximativ 32 de kilometri de Cisnădie şi s-a simţit puternic în mai multe localităţi din zonă, dar şi în Sibiu. „În urma acestui cutremur, la dispeceratul Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgență Cpt. Dumitru Croitoru al județului Sibiu nu au fost semnalate victime sau pagube materiale. Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgență recomandă cetățenilor, că în situaţii  de urgență, să apeleze numărul unic de urgență 112”, a declarat la acel moment Bianca Sabău, purtător de cuvânt al ISU Sibiu. Cutremurul a avut o magnitutine de 4,2 grade pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime de doar 2 kilometri.

    Centrul istoric, mereu în atenţie şi problemă istorică

    Centrul istoric al Sibiului, dar şi din alte zone ale judeţului, se află mai mereu în pericol, în caz de cutremur, din cauza degradării. Încă din ianuarie 2015, ziarul nostru atrăgea atenţia acestui fapt şi sperăm că primăriile din judeţ să fi făcut progrese vizibile în acest sens, pentru că, Doamne, fereşte! de un cutremur catastrofal pentru municipiul Sibiu şi nu numai. Până acum, din fericire, județul Sibiu este situat într-o zonă cu activitate seismică scăzută, dar, în municipiul reședință de județ, zona centrală în special, compusă din monumente istorice vechi, este în pericol în caz de cutremur mare.

    Clădirile din centrul istoric al Sibiului reprezintă aproximativ 15% din imobilele din oraş și sunt, din cauza vechimii şi a lipsei de intervenţii, într-o avansată stare de degradare, iar calcanele, ornamentele şi coşurile de fum ar fi primele care ar cădea. „Când au fost construite aceste case nu exista beton armat, iar anumite elemente nu sunt legate corespunzător. Din cauza lipsei centurii armate, calcanele nu ar putea rezista în cazul unui cutremur. De asemenea, coşurile de fum sunt foarte înalte deoarece casele sunt construite cu şarpantă foarte mare, de aceea, în ultimul timp, s-au putut amenaja mansarde la majoritatea acestor case. În plus, ornamentele, pe vremuri, erau realizate din ipsos sau chiar sculptate în piatră, iar prinderea lor de clădire s-a rodat în timp. Vă daţi seama ce înseamnă căderea acestora, pentru că sunt foarte grele”, trăgeau un semnal de alarmă, în 2015, în Sibiu 100%, reprezentanţii Compartimentului de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii din Sibiu.

    Vechimea, eroziunea, mucegaiul, infiltraţiile şi alunecările de teren au făcut că multe case din centrul istoric să fie nesigure. Mai mult, şi experții din cadrul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu spun mai mereu că „starea de degradare a tuturor clădirilor din centrul istoric este avansată”, iar în cazul unui cutremur puternic, de centrul orașului s-ar alege „praf și pulbere”.

    Conform hărților seismice, Sibiul se află în zona 6, considerată drept având cel mai mic risc seismic. Starea clădirilor vechi din Sibiu este în general bună

    Revenind în actualitate, potrivit unui raport al Primăriei Sibiu din această lună, a anului 2023, pe lista cu imobilele expuse unui cutremur se află 13 imobile. Clădiri cu risc seismic (mediu către mic) de pe teritoriul Municipiului Sibiu (februarie 2022): Piaţa Huet nr. 3 (Turn de apărare al scărilor), 5 (Biserica Evanghelică „Sfânta Măria”), nr. 6,  Piaţa Mare, nr. 2 (Parohia Romano-Catolică casă particulară), Pasajul Scărilor, Strada Vopsitorilor, nr. 13, Piaţa Aurarilor, nr. 6, Piaţa Mică, nr. 21 (Casa Artelor, Edificiu Cultural), numerele 22, 24, 25, Strada Avram Iancu, nr. 11 (Casă ce înglobează resturi de fortificaţii), Strada Azilului, nr. 1 (Biserica Azilului), str. Timotei Popovic, nr. 9. 

    Ghidul de informare pe pagina de internet a CJ

    Acum, instituţiile locale se întrec să ne sfătuiască cum să reacţionăm în caz de cutremur. Realizat de către Departamentul pentru Situaţii  de Urgență (DSU), Ghidul de informare în caz de cutremur poate fi accesat și de pe pagina de internet a Consiliului Județean Sibiu, www.cjsibiu.ro. În acest fel, cetățenii, companiile și autoritățile au la dispoziție informații clare cu ceea ce trebuie să facă înainte, în timpul, cât și după producerea unei mișcări seismice. În cadrul Ghidului există și o secțiune de materiale informative destinate copiilor ce pot fi utilizate atât de profesori, cât și de părinți în a le explica, într-un format simplu și atractiv, care sunt pașii de urmat în caz de cutremur.

    De asemenea, Ghidul conține o listă a bunurilor care nu trebuie să lipsească din trusa de supraviețuire, de la alimente și apă, până la saci de dormit, medicamente, lanterne și aparat de radio. Ghidul de informare în caz de cutremur poate fi accesat și de pe pagina de internet a Consiliului Județean Sibiu, însă, în scurt timp, acest material informativ fi oferit de paginile tuturor instituțiilor aflate în subordine.

    Istoric exerciţii de posibil cutremur

    Potrivit unei statistici realizate din ziarul Sibiu 100%, din 2010 încoace, în judeţ s-au făcut 5 mari exerciții în caz de cutremur gestionate de ISU şi de celelalte instituţii cu atribuţii în acest domeniu.

    Primul a avut loc în cazul unui cutremur de 8 grade Richer, în 5 august 2022. Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgență “Cpt. Dumitru Croitoru” al județului Sibiu a desfășurat, în august 2022, un exercițiu la un centru comercial din municipiul Sibiu, pe strada Lector. Scenariul care a stat la baza exercițiului s-a referit producerea unui cutremur cu magnitudine de 8 grade pe scara Richter, la adâncimea de 100 km în zona seismică Vrancea, unda seismică afectând și municipiul Sibiu. La acest exercițiu au participat peste 65 de pompieri militari din cadrul ISU Sibiu, în sprijinul cărora au intervenit și membri ai Serviciului Privat pentru Situaţii  de Urgență al operatorului economic, 3 echipaje SMURD, dintre care unul cu medic, două echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Sibiu, un echipaj de intervenție din cadrul IPJ, unul de la Jandarmeria Sibiu și Poliția Locală Sibiu, 5 persoane din partea Crucii Roșii și un echipaj din cadrul Centrului Chinologic Sibiu. Pompierii militari sibieni au intervenit, conform scenariului, pentru salvarea unui număr total de 20 de victime ale cutremurului.  

    A urmat al doilea, cu un presupus cutremur de 7,5 grade pe scara Richter, în octombrie 2019. Ar fi fost în discuţie clădirea Colegiului „Independența” Sibiu, grav „avariată”: „Clădirea Colegiului Tehnic Independenţa Sibiu a fost avariată prin prăbuşirea parţială a unor elemente de construcţie şi blocarea căilor de evacuare în urma unui puternic cutremur. A fost scenariul unui exercițiu organizat de către ISU Sibiu. Totul s-a desfășurat după un scenariu bine pus la punct: joi dimineața, la ora 10:50, s-a produs în România un cutremur de mari proporţii, cu magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, la adâncimea de 140 de kilometri. Cutremurul a avut epicentrul în zona seismică Făgăraş, iar durata acestuia a fost de 57 secunde. Unda seismică a avut ca axă de deplasare direcţia sud vest (Bucureşti – Alexandria) şi zona de centru a ţării (Braşov – Sibiu). În acest context, clădirea Colegiului Tehnic Independenţa a fost avariată prin prăbuşirea parţială a unor elemente de construcţie şi blocarea căilor de evacuare. Astfel, cadrele didactice şi elevii sunt evacuaţi din incinta unităţii de învăţământ. Peste 150 de pompieri militari au fost organizați în echipe mixte de căutare-salvare”, consemna Sibiu 100%.

    A venit apoi rândul Mediaşului să se pregătească în caz de dezastru, în octombrie 2018: ”Cutremur de 7,1 Richter în Munţii Făgăraş. Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgenţă Cpt. Dumitru Croitoru al Judeţului Sibiu a desfășurat un exercițiu în municipiul Mediaş. La sfârşitul lunii octombrie s-a produs un cutremur de proporţii majore cu epicentrul în Munţii Făgăraş, având magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter. Pe lângă pierderile de vieţi omeneşți şi zeci de persoane rănite sau dispărute, se adaugă pagubele materiale, înregistrate la imobilele administrative şi de locuit, la reţele de comunicaţii, alimentare cu energie electrică, apă şi canalizare, căi de transport rutiere şi feroviare, sisteme de transport şi distribuţie carburanţi. Pe lângă clădirile administrative, şi locuinţele individuale din centrul vechi al oraşului au fost afectate în proporţie de 40%. De asemenea, reţeaua de telecomunicaţii funcţionează la 60% din capacitate. Echipele de căutare salvare au identificat un grup de 9 persoane (7 adulţi şi 2 copii) blocat sub dărâmături într-o clădire administrativă de 2 etaje”.

    Dând timpul înapoi, a existat un exerciţiu şi în noiembrie 2013. Pentru a marca primii 20 de ani de la înființarea Serviciului (SMURD), s-au pregătit o serie de evenimente. Astfel, duminică, 17 noiembrie, de la ora 11:00, se declanșează un exercițiu demonstrativ cu forţe şi mijloace în teren, care are la bază scenariul unui cutremur semnalat în judeţul Sibiu. Este vorba despre producerea a numeroase pagube la Shopping City Sibiu, aflat pe DN 1, în zona administrativ-teritorială a localităţîi Şelimbăr, cu victime multiple, fum și cu posibilitate de incendiu.   

    Însă cel mai amplu exerciţiu de cutremur la Sibiu a avut loc în decembrie 2010 şi a implicat cei mai mulţi oameni. Din păcate, concluziile din acea vreme nu au fost chiar liniştitoare, însă tragem nădejde că lucrurile s-au îmbunătăţit considerabil. Iată cum prezentau reporterii Sibiu 100% acest moment extrem de important acum, în contextul cutremurelor din februarie 2023: „Inspectoratul pentru Situaţii  de Urgenţă Cpt. Dumitru Croitoru al judeţului Sibiu a desfăşurat joi, de la ora 9.45, cel mai mare exerciţiu de alarmare-evacuare din ultimii 20 de ani, la toate unităţile de învăţământ preuniversitar. Obiectivul principal al exerciţiului a fost însuşirea de către copii şi cadrele didactice a regulilor de comportament înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur. La acţiune au participat peste 18.200 de elevi. Cu această ocazie, s-a depistat că în 18 unităţi de învăţământ sistemul de alarmare nu se aude deloc, în alte 30 de unităţi sistemul de alarmare se aude încet şi doar în 13 unităţi se aude bine şi foarte bine. De menţionat este şi faptul că sistemul de înştiinţare-alarmare al municipiului Sibiu se compune din sirene cu puteri de 3,5 şi 5,5 KW, produse în anii ’70, care, datorită uzurii fizice, nu mai emit semnalele la intensitate iniţială”. ,,Construcţiile înalte şi foarte înalte împiedică propagarea sunetului de alarmare. În contextul celor menţionate mai sus, chiar şi în cazul funcţionării la capacitate maximă a sistemului de înştiinţare-alarmare al municipiului Sibiu, propagarea sunetului nu ar fi acoperit la parametri maximi suprafaţa administrativ-teritorială”, se arată în concluziile ISU la exerciţiu. Altfel spus, alarma nu s-a auzit în multe zone din oraş. Concluzia: ”Nu suntem pregățiţi cu sisteme de alarmare performante şi în caz de dezastru foarte mulţi sibieni nu vor putea fi atenţionaţi prin aceste sisteme. Autorităţile locale trebuie să investească urgent în aceste sisteme”. Oare ne-am învăţat minte? Să sperăm că nu vom afla prea curând din cauza vreunui alt cutremur… În final, putem spune că exerciții s-au făcut, dar nimeni nu-ţi oferă nicio garanţie în fața acestui dezastru. Mai mult, Asociația Energia Inteligentă lansează cea de-a doua ediție a proiectului „Zilele Prevenirii Dezastrelor”. Pe parcursul anului 2023, vor avea loc patru acțiuni de informare și responsabilizare a comunităților locale cu privire la diverse situaţii  care pot pune în pericol vieți omeneșți, precum incendii, dezastre naturale, cutremure sau dispariții de persoane. Prima era programată la Sibiu – martie 2023, Alba Iulia – iunie 2023, Brașov – septembrie 2023 și Oradea – octombrie 2023. Dar cutremurul le-a luat-o înainte…   

    Exerciții desfășurate în Sibiu în caz de cutremur, între anii 2010-2023. Pentru primele două exerciții nu a fost specificată intensitatea cutremurului pe scara Richter. În acest context, am notat cu cifra 1 intensitatea posibilelor cutremure.

    Există şi reversul medaliei

    Vorbe seci, dar adevărate, spuse de seismologi. Iată cum au sunat comunicatele de presă din 13 şi 14 februarie 2023: „În ziua de 19.02.2023, 13:54:25 (ora României), s-a produs în Oltenia, Gorj, un cutremur slab, cu magnitudinea ML 3.5, la adâncimea de 9.1 km, intensitate macroseismică epicentrală ÎI. Cutremurul s-a produs la 112km SV de Sibiu, 186km S de Cluj-Napoca, 207km V de Brașov. A fost ultimul cutremur produs în această perioadă. Seismul din data de 14 febraurie 2023 a avut o magtitudine de 5.7 ML, intensitatea macroseismică epicentrală VI și s-a produs la ora 15:16:52, la adâncimea de 6,3 km. A fost cel mai mare cutremur produs în această zonă seismică. Au fost raportate pagube la nivelul clădirilor, constând în principal din căderi de tencuială și țiglă de pe acoperișuri. Cutremurul a avut loc în apropierea contactului dintre Depresiunea Getică și Orogenul Carpaților. Depresiunea Getică se află în fața Carpaților Meridionali, fiind mărginită la sud de falia Pericarpatică, la contactul cu Platforma Moesică. Tectonica regiunii este caracterizată de două sisteme de falii. Primul sistem este de tip transformantă, orientată NV-SE, ce se intersectează cu un al doilea sistem de falii, orientat E-V. Cutremurul a fost înregistrat cu un raport semnal zgomot bun la un număr de 109 de accelerometre ce aparțin Rețelei Seismice Naționale. Valoarea accelerației maxime a terenului a prezentat un trend descrescător cu creșterea distanței epicentrale. Cea mai mare valoare a fost înregistrată la stația Gura Zlata, județul Hunedoara (105,25 cm/s*s), iar cea mai mică valoare a fost înregistrată la stația Târgușor, Constanța (0,05 cm/s*s). Până în acest moment au fost localizate 200 de replici ale acestuia, cea mai mare având magnitudinea de 4.1 ML”.

    Cutremurul anterior, din data de 13 februarie 2023, s-a produs la ora 16:58:07 și a avut magnitutidine de 5.2 ML, intensitate macroseismică epicentrală V şi adâncimea de 16 km. Acesta a avut 16 replici, cea mai mare având magnitudinea Ml de 3.4. Pentru cutremurele de suprafață, efectele resimțite scad semnificativ în intensitate odată cu creșterea distanței epicentrale, spre deosebire de cutremurele de adâncime intermediară, precum cele din zona Vrancea.

    Zona în care au avut loc aceste cutremure este cunoscută printr-o activitate seismică slab-moderată, cu evenimente cu magnitudine peste 5 foarte rare. Ultimul cutremur estimat cu magnitudinea de 5.2 Mw a fost produs 1943, la adâncimea de 9,9 km.

    Alte cutremure mai semnificative produse în zonă au fost:

    – 1912 – 4.5 Mw, adâncime 10 km.

    – 1916 – 3.9 Mw, adâncime 10 km;

    -1962 – 4 Mw, adâncime 16 km;

    -1963 – 4.5 Mw, adâncime 10 km.

    Cele două cutremure au fost resimțite pe o arie extinsă, cuprinzând Oltenia, Banat, Hunedoara, partea de nord-est a Serbiei și de nord-vest a Bulgariei. ”Efectele cutremurelor au scăzut semnificativ cu distanța. Sistemul de tip dublet seismic înregistrat zilele acestea reprezintă cea mai intensă activare a zonei de când avem date despre această regiune”, a comunicat Institutul Naţional de Fizica Pământului.    

    Seismologi: ”Nu există nicio metodă de a face predicție pentru cutremur”

    ”Aparatura nu poate prezice un cutremur şi nicăieri în lume nu există o metodă de a face predicţie”, au declarat seismologii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. Directorul ştiinţific al INCDFP, Mircea Radulian, a explicat că zona Oltenia este una cunoscută de seismologi, care are o activitate în general slabă şi moderată. „Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat ieri şi alaltăieri este o intensificare deosebit de mare a acestei activităţi în zonă. Este, practic, cea mai mare activitate seismică înregistrată în decurs de vreo 200 de ani, de când avem noi înregistrări. Din acest punct de vedere, a reprezentat o surpriză, să zicem, în sensul că pentru această zonă calculele noastre indicau o magnitudine maximă în jur de 5,5. Deci, practic, s-a depăşit această magnitudine şi în acelaşi timp a fost şi un şoc dublu. Au fost două cutremure cu magnitudini mari, peste 5. S-a mai întâmplat o singură dată în istorie, acum vreo 80 de ani, în 1943, când un cutremur a fost înregistrat în zonă, de 5,2. Deci, pentru viitor vom avea în vedere cutremure mai mari decât cele pe care le ştiam noi”, a spus Radulian.   

    Ce poţi face… înainte de cutremur

    Execută lucrări de reparaţie şi întreţinere la clădirile / locuințele care necesită acest lucru.

    • Nu face modificări la clădiri – măriri sau micşorări de spaţii, care afectează structura de rezistenţă a acestora;

    • Nu monta obiecte grele (antene, instalaţii de ventilaţie/climatizare etc.) pe elementele structurale sau nestructurale ale clădirii, dacă acestea afectează structura de rezistenţă;

    • Pregătește-ți rucsacul de urgenţă: rucsacul pentru situaţii  de urgenţă conţine lucruri care te ajută să supravieţuiești timp de 3-5 zile;

    • Analizează spațiul unde îți petreci mult timp (locuinţa, locul de muncă, școala etc.)

    – obiecte (grele) care ar putea cădea / s-ar răsturna;

    – lucruri care s-ar putea sparge (ferestre, geamurile de la ușile interioare etc.);

    – recipiente cu diverse lichide / substanțe periculoase care s-ar putea vărsa / sparge;

    – obiecte / instalații care pot produce incendii;

    În timpul cutremurului

    Adăpostește-te imediat într-un loc sigur şi rămâi calm până la încetarea cutremurului.

    ATENŢIE! Pe timpul cutremurului, obiectele pot să se răstoarne sau să alunece, tencuiala din tavan se poate desprinde, iar geamurile se pot sparge.

    Dacă ești / te afli:

    • în interiorul unei clădiri

    – nu încerca să ieşi afară, nu te duce pe balcon, nu folosi liftul.

    – adăpostește-te sub o masă / birou, lângă o piesă solidă de mobilier sau sub tocul unei uși fără geamuri.

    – dacă ești pe un hol, aşează-te în poziţie ghemuit lângă un perete interior.

    – protejează-ți mai ales capul şi faţa.

    – îndepărtează-te de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobilier înalt, aparate de iluminat.

    – dacă ești în scaun cu rotile, blochează rotilele şi protejează-ți capul şi ceafa.

    •  în lift

    – apăsă butonul de urgenţă.

    – când liftul se opreşte, ieşi cât mai repede (dacă este posibil) şi adăpostește-te într-un loc sigur (atenție la scări!).

    • într-un loc public (un magazin)

    – stai cât mai departe de ferestre ori de raioane cu obiecte grele plasate mai sus de 1 metru.

    • în exteriorul unei clădiri

    – stai departe de ferestre, clădiri / balcoane, poduri, cabluri electrice sau stâlpi.

    – stai la cel puţin 10 m de cablurile electrice rupte sau căzute.

    • într-un vehicul

    – rămâi în interior.

    – oprește într-un loc sigur, fără a bloca drumul, mai departe de clădiri, poduri, stâlpi.

    – după cutremur, nu ieşi din vehicul dacă au căzut în jur cabluri electrice. Aşteaptă forţele de intervenţie.

    • pe munte

    – fii atent în jur şi caută un loc sigur, departe de pantele instabile.

    – sunt posibile căderi de pietre, copaci ori alunecări de teren.

    După cutremur

    Încearcă să rămâi calm. Liniştește persoanele speriate şi copiii.

    • Verifică dacă ești rănit, vezi şi persoanele din jur. Dacă există răniţi în jur, acordă primul ajutor, doar dacă știi cum.

    • Dacă ești blocat sub dărâmături sau în incinte, la anumite intervale de timp, dacă este posibil, lovește cu un obiect tare în partea cea mai compactă a locului în care eșți blocat, pentru a transmite semnale ce pot fi identificate şi localizate de aparatura specială de căutare-salvare.

    • Nu vorbi la telefon mult timp – rețelele sunt afectate. Sună doar pentru a semnala o urgenţă sau anunță scurt pe cineva despre tine.

    • Poartă încălţăminte şi haine rezistente, pentru a evita să fii rănit de bucăţile căzute, în special cele de sticlă.

    • Verifică starea instalaţiei de gaz doar cu emulsie de apă şi săpun. Dacă sunt / simți emisii de gaz, deschide fereastra, apoi închide robinetul de gaz și îndepărtează sursele de foc.

    • Dacă alimentarea cu apă funcționează, umple cada şi alte recipiente, pentru rezervă (s-ar putea opri ulterior).

    • Verifică dacă locuinţa a suferit pagube majore.

    • Dacă trebuie să părăseșți locuinţa pentru că nu mai este sigură, ai grijă la scări / lift (posibil să fie afectată rezistenţa acestora) și nu uita rucsacul de urgenţă!

    •  Dacă nu mai poţi ieşi din locuinţă și ai nevoie de ajutor, semnalizează sau scrie cu litere foarte mari la ferestre: A J U T O R sau S. O. S.

    • Verifică / ascultă instrucţiunile autorităţilor (radio, tv, internet, aplicații mobil).

    • Nu folosi maşina decât în situaţii extreme.

    • În unităţile de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial, profesorii îndrumă copiii şi asigură protecţia acestora până la sosirea unui adult din familie.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Hipic Prod Impex, de la buni, la ”cei mai buni” în marochinărie

    1

    Industria marochinăriei se axează, la Sibiu, pe câțiva antreprenori redutabili, care fac diferența între inițiativele firave, insulare și business-urile care au ajuns la masa marilor jucători. Hipic Prod Impex, fondată la Sibiu în 1994, a fost preluată în proporție de 100 % de un gigant italian de profil, iar acum vine cu o nouă și ambițioasă etapă de dezvoltare. Despre Hipic Prod Impex, filosofia de lucru, gestionarea relației cu angajații, planuri de viitor, în interviul realizat cu domnul Luigi Marasca

    Am creat un mediu familial, deschis implementării unor noi metode de lucru

    ne spune Luigi Marasca, director general

    Hipic Prod Impex Sibiu s-a impus pe piața sibiană ca unul din cei mai  performanți jucători în zona marochinăriei. Prin investiția de peste 19 milioane de euro în dezvoltarea noii fabrici și preluarea businessului de către un important grup italian (care îl controlează, acum, în proporție de 100 %),  Hipic Prod Impex parcurge o etapă majoră.

    Care e stadiul actual al acestei investiții și, implicit, al noii fabrici?

    Este vorba despre o investiție semnificativă, făcută prin prisma potențialului de dezvoltare al zonei industriale din Sibiu și a tradiției locale demonstrate în domeniul marochinăriei.

    Luigi Marasca, director general

    Societatea noastră activează în domeniul marochinăriei din 1994 și s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani: primului atelier mic activ în acest domeniu, i s-au mai adăugat două, cu un total de trei ateliere, active până la jumătatea anului 2022. Ulterior, ne-am mutat într-un sediu nou, în Zona Industrială Vest din Sibiu, unde am construit o fabrică cu aparatură de ultimă generație, pe o suprafață de 30.000 mp, dedicată producției de componente pentru realizarea de poșete de lux. În prezent, în fabrică lucrează 460 de persoane și estimăm un plan de creștere a numărului de angajați cu peste 40% în următorii 3 ani. Este vorba despre o investiție semnificativă, făcută prin prisma potențialului de dezvoltare al zonei industriale din Sibiu și a tradiției locale demonstrate în domeniul marochinăriei. Sectorul este deosebit de interesant din punct de vedere al experienței forței de muncă și credem că se poate dezvolta și mai mult pe viitor, garantând oportunități serioase de angajare în regiune. Clădirea a fost proiectată în conformitate cu cele mai înalte standarde în materie de sustenabilitate și deține un spațiu verde de 7.000 mp pentru a garanta un echilibru între spațiile interne și natura înconjurătoare, favorizând astfel bunăstarea persoanelor care lucrează în fabrică.

    Sunteți o companie specializată în producerea de articole de lux, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În ce măsură aceste produse acoperă și piața românească de gen?

    În prezent, producția este destinată doar piețelor din străinătate. Ne așteptăm ca pe viitor și piața din România să devină atractivă pentru industria produselor de lux, ceea ce poate duce la o dezvoltare ulterioară a producției.

    poze Sibiu 100% – Luigi Marasca

    Pe ce atu-uri se bazează compania dvoastră în competitivitatea sectorului în care vă desfășurați actitivitatea?

    Produsele noastre respectă standarde calitative foarte ridicate, o caracteristică esențială pentru clienții noștri. Lucrăm constant la optimizarea proceselor de producție și ne concentrăm atenția la formarea și dezvoltarea personalului nostru, în vederea sporirii eficienței și a garantării calității ridicate a produsului finit. Investim, așadar, în personalul nostru, îmbogățindu-i competențele, inclusiv în domeniul artizanal. Motivația personalului devine fundamentală în acest context competitiv: obiectivul nostru este să păstrăm un număr cât mai mare de persoane talentate, iar pe de altă parte să dezvoltăm și să atragem noi resurse pentru a ne continua procesul de dezvoltare și excelență.

    Cât de ofertant este Sibiul, ca oraș-gazdă, pentru activitatea dvoastră?

    În teritoriu există 5 companii de dimensiuni mici și medii și 2 companii mari care continuă să producă pentru export.

    Luigi Marasca, director general

    Industria marochinăriei are o tradiție bine înrădăcinată în România, iar acest lucru este demonstrat de prezența unor grupuri importante care activează în teritoriu. Producători locali, ateliere mici și fabrici care continuă să investească, să reinvestească și să se modernizeze, păstrând un echilibru constant între respectul pentru tradiție pe de o parte și nevoia de inovație, de cealaltă parte. Sibiul este un județ cu un potențial fantastic de dezvoltare. În teritoriu există 5 companii de dimensiuni mici și medii și 2 companii mari care continuă să producă pentru export. Acest lucru înseamnă că există interes și oportunități de dezvoltare în acest domeniu.

    Capitalul uman este esențial pentru orice industrie și, cred, mai cu seamă pentru marochinărie, în contextul în care România nu excelează, neaparat, cu producători de top la nivel internațional. Cum vă descurcați cu forța de muncă?

    Va fi necesară o colaborare strânsă între firmele în domeniu și comunitatea locală

    Luigi Marasca, director general

    În Sibiu există încă mulți artizani cu experiență în domeniu, însă interesul tinerilor pentru această profesie a scăzut, fapt care pe termen mediu și lung va reduce posibilitățile ca noile generații să se dedice prelucrării pielii. Va fi necesară o colaborare strânsă între firmele în domeniu și comunitatea locală, pentru a stârni din nou interesul pentru aceste profesii și va fi la fel de important să redeschidem școli tehnice profesionale de marochinărie.

    Am demarat un proiect de pregătire profesională în cadrul companiei noastre în vederea atragerii de tinere talente, chiar și fără experiență, care să poată învăța meseria; acest lucru ne permite să oferim oportunități de dezvoltare și parcursuri profesionale.

    Considerăm necesară această investiție: rezultatele vor fi vizibile atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu-lung. Nu este suficient să ne limităm la căutarea de personal deja pregătit pe piață, lucru care este tot mai dificil. Este important să investim în pregătire, pentru a face față nevoii de o dezvoltare constantă a competențelor profesionale și pentru a fi un angajator mai atrăgător. Acest lucru îmbunătățește inclusiv rata de retenție a angajaților. 

    În același timp, toate investițiile în pachete salariale și avantaje competitive pe care le oferim, ne ajută să atragem noi persoane, să fim relevanți pe piața muncii și să ne creăm o imagine pozitivă, asigurându-ne o poziție de angajator de top în regiune.

    Care e filosofia de lucru a companiei pe care o reprezentați?

    Traversăm un proces de transformare, dorindu-ne să devenim cel mai bun angajator în domeniu

    Director general, Luigi Marasca

    Începând de anul trecut, traversăm un proces de transformare, dorindu-ne să devenim cel mai bun angajator în domeniu, fapt ce presupune ridicarea societății noastre la standardele internaționale atât în ceea ce privește spațiile de lucru, în materie de management al resurselor umane, cât și de leadership. Am creat un mediu familial, deschis implementării unor noi metode de lucru, însă ne dorim ca aspectul prin care ne diferențiem de ceilalți să fie calitatea produselor noastre. 

    Această filosofie presupune o cultură organizatorică ce tolerează greșelile, transmite feedback-uri continue și încurajează învățarea permanentă. Întrucât este o societate alcătuită în mare parte din artizani, munca noastră necesită foarte multă atenție, dedicare și competențe, dar și o verificare atentă a produselor pe care le realizăm. Modul în care primim și oferim feedback-uri este un aspect asupra căruia încă lucrăm și de care ne ocupăm în cadrul sesiunilor noastre de dezvoltare și comunicare internă.

    Ce l-ar determina pe un aspirant la angajare să vină către dvoastră?

    Luigi Marasca în fabrică. poze Sibiu 100%

    Începând cu luna septembrie a anului trecut am demarat un program de pregătire în cadrul căruia instruim persoane cu și fără experiență în domeniul marochinăriei. Aici pot învăța toate fazele de dezvoltare a produselor. Avem formatori dedicați, cu îndelungă experiență în domeniu și care primesc cu drag noi colegi pe care să îi pregătească. Personalul instruit în cadrul acestui program poate ajunge să lucreze în liniile de producție, după ce va fi dobândit o bază solidă de cunoștințe, pe care și-o poate perfecționa într-un mediu dedicat și sigur.

    Cum gestionați performanța angajaților?

    Avem un sistem de evaluare a performanțelor bazat pe obiective de producție, eficiența și calitatea angajaților noștri, care reprezintă un pilon important pentru atingerea obiectivelor strategice ale societății. Prin acest proces ne dorim să ne implicăm în mod direct toți colegii în procesul de producție, să eficientizăm fluxul de producție și să ne îmbunătățim continuu rezultatele, care reprezintă o parte variabilă a pachetului salarial, pe lângă salariul de bază și se achită lunar în funcție de atingerea obiectivelor echipei.

    Sunteți un jucător de top în producerea de poșete. La modul personal, ca director al fabricii din România, de unde pasiunea pentru produsele din piele naturală?

    Dintotdeauna am fost pasionat de domeniul modei. Sunt mândru că am știut să profit de această oportunitate. Pasiunea pe care o punem în muncă trebuie să fie motorul nostru, pentru că doar astfel putem obține rezultate extraordinare și putem îndrăzni să fim din ce în ce mai buni.

    Dacă ar fi să descrieți, în câteva cuvinte, Sibiul, cum l-ați susprinde ca oraș, loc în care vă petreceți, bănuiesc, cea mai mare parte a timpului?

    Poți să te plimbi în natură în fiecare zi, poți să schiezi iarna și să pescuiești vara

    Luigi Marasca

    Sibiul este orașul central al României, este bine conectat cu restul țării și cu Europa. Este un important centru cultural și economic, cu o peisagistică deosebită. Îmi place foarte mult arhitectura medievală din această zonă și sunt bucuros că orașul traversează o perioadă extraordinară de dezvoltare. Poți să te plimbi în natură în fiecare zi, poți să schiezi iarna și să pescuiești vara, iar dacă ești o persoană dinamică, sunt multe locuri unde te poți vedea cu prietenii în oraș la un film sau la o piesă de teatru. Este un oraș frumos și energic, unde se respiră aer curat de munte, cu multe tradiții și activități variate.

    Care este cea mai mare provocare pentru anul 2023?

    Pentru echipa Hipic, cea mai mare provocare este aceea de a se dezvolta, de a obține cele mai bune rezultate și de a fi cât mai atrăgătoare pentru noii angajați pe o piață a muncii cu o rată a șomajului aproape de 0%. Să ai ca obiectiv pe termen lung să devii cel mai bun angajator, necesită multă muncă zilnică, și în special implementarea proiectelor stabilite împreună cu colegii noștri, pentru a face diferența atât la nivel intern, în cadrul societății, cât și la nivel extern, sporindu-ne notorietatea în regiune.

    poze Sibiu 100%

    ”Nu stricăm iubirea cu căsătoria?” Dragostea, între facere și (des)facere (III). Dezbatere Sibiu 100%

    Luna iubirii a reunit, la Redacția Sibiu 100%, vineri, 10 februarie 2023, unii din cei mai îndrăgiți interlocutori, care au taifasuit pe tema dragostei. Pr. Prof. Constantin Necula (Prodecan al Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu), actorul Conf. Univ. Dr. Florin Coșuleț (Prodecan al Facultății de Litere și Arte, secția Teatrală), sociolog Lect. Univ. Dr. Felicia Morândău și, în intervenție on line, scriitorul Mihail Neamțu și Pr. Francisc Doboș, au fost invitații noștri. Tema propusă spre dezbatere: ”Dragostea, între facere și (des)facere”. Întâlnirea a fost moderată de Romeo Petrașciuc.

    Redăm astăzi, ca un dar de Dragobete pentru cititorii noștri, partea a III-a (și ultima) a acestei dezbateri, situată generic sub egida ”Punctului de intersecție Sibiu 100%”.

    ”Nu stricăm iubirea cu căsătoria?”

    Romeo Petrașciuc: La modul reducționist, iubirea se transformă în căsătorie. Nu stricăm iubirea cu căsătoria? Sau ne dăm seama, la un moment dat, că mai iubim încă o dată, și încă o dată. Cum ne descurcăm în situații de genul acesta?

    Mihail Neamțu. Foto: Arhiva personală

    Mihail Neamțu: Sunt Stan Pățitul la acest capitol, așa că nu aș insista. Dar dacă vorbim de instituția căsătoriei, îmi vin minte vorbele acelea, cred că ale lui Balzac: ”E frumoasă căsătoria ca o instituție, dar cine ar vrea să stea toată viața într-o instituție?” Nu, există mai mult decât atât într-o căsătorie, un contract. Oricum, căsătoria nu mai e atât de populară astăzi. Acum avem doar contact, fără contract, și riscăm să avem contract fără contact. Sunt cele două extreme. Mă întâlnesc cu tine și nu îți promit nimic: ”Dacă vrei, bine, stai cu mine, dacă nu, la revedere”. Și aceasta este eroziunea deplină a responsabilității. ”Nu îmi cere să îți dau explicații. Vin când vreau și plec când vreau.” Aceasta este forma, repet, de eros sărăcit de legământ și responsabilitate. Și avem cealaltă formă extremă, în care contractul devine un idol și uneori anulează și relația. Odată ce între bărbat și femeie intervine căsătoria, există obligații, dar există și infinite ocazii de a se reinventa pe ei înșiși în actul acesta de tandrețe, de tovărășie, de solidaritate pe care iubirea îl presupune. Nu îmi place platonismul, care sugerează că iubirea e doar un concept. Ea trebuie să treacă prin carnea fiecăruia dintre noi. Astăzi ni se propune un eros fără ritual, fără sacrament și fără legăminte. E un eros infantil, capricios, cred, un eros fără măreție. Adică digitalizarea erosului, contactele care se întâmplă astăzi pe tot felul de platforme virtuale, au devenit astăzi o întreagă industrie. Înțeleg că România participă bine-mersi la această industrie videochat. Se vorbește de 300.000-400.000 de persoane angajate, în România, în această acțiune. Pe mine mă înspăimântă că am normalizat acest tip de interacțiune între bărbat și femeie. Pentru că la un capăt poate este un bărbat de 70 de ani din Dubai, și la celălalt capăt este o fată de 16-17 ani din Botoșani, care vrea să-și cumpere și ea o geantă Louis Vuitton. Cum s-a ajuns la această globalizare a poftei, a dorinței, fără logos?

    Dar dragostea nu are frontiere, vârstă…

    Mihail Neamțu: Nu are vârstă, așa-i? (râde)

    Pr. Constantin Necula. Foto: Ovidiu Matiu

    Pr. Constantin Necula: Dragostea nu, îndrăgostitul da!

    Mihail Neamțu: E un cod de bare, un Card Visa care, în general, facilitează această ”îndrăgostire”. Cardul, monetizarea aceasta, cred că afectează dimensiunea profundă a iubirii. Fiindcă atunci corpul devine o marfă. În esență, despre asta e vorba. E o prostituare a ființei umane. Fata care este invitată, la 17-18 ani, să nu investească în mintea ei, să nu își îmbogățească sensibilitatea, nu să citească, ci mai degrabă să își botoxeze chipul, această fată, pusă uneori în situația de a alege sub presiunea contextului și a mediului, va avea nesfârșite regrete la 40 de ani.

    Florin Coșuleț, avem nevoie de căsătorie? Să plec și eu acasă măcar cu o problemă lămurită!

    Florin Coșuleț. Foto: Ovidiu Matiu

    Florin Coșuleț: Într-adevăr, lucrurile și-au pierdut din esență, sunt golite de sens. Și nu știu cum s-a ajuns aici. Te duci la o nuntă cu tot dragul și te plictisești îngrozitor. Mama zicea așa: ”Când te cheamă cineva să cununi, să fii naș, să dai de trei ori roată casei și pe urmă să te duci. Când te cheamă să botezi, să îți scoți mâinile din aluat și să te duci să botezi”. De aceea golirea aceasta de sens duce la plictis. Și de aceea când te cheamă cineva la nuntă la el, prima reacție e să te gândești la bani, la cheltuială. Nu e niciunul căruia să îi dea lacrimile: ”Măi, ăsta se cunună! Își întemeiază o familie!” Îmi e dor de nunțile copilăriei, când totul avea sens! De săptămâna aceea, când se lua sala mare unde se făceau nunți, și când se făcea clacă cu cele 30 de femei care împleteau sarmale! Acolo era un ritual care umplea totul de sens, un drum inițiatic, până la duminica în care se făcea cununia. Și participa tot satul. Nu știu unde s-a găurit vasul acesta al căsniciei. E, de fapt, o oglindă a societății în care trăim.

    Părinte Francisc, de ce avem nevoie de căsătorie?

    Pr. Francisc Doboș. Foto: Arhiva personală

    Pr. Francisc Doboș: Ca nimeni să nu rămână nepedepsit. Eu doar celebrez căsătoriile (râde).

    Felicia Morândău: Da, căsătoria este o instituție, este construită social și clar că are niște finalități. Nu s-a născut întâmplător. Ci face parte și din modul de a ne organiza viața mai eficient, până la urmă. Și a fost gândită destul de bine. Biserica a fost cea care s-a gândit să…

    Pr. Constantin Necula: Și înainte, pentru că Dreptul Roman prevede matrimoniul fundamental pozitiv. Ca și grecii, de altfel.

    Felicia Morândău. Foto: Ovidiu Matiu

    Felicia Morândău: E clar că e ceva ce a făcut viața oamenilor mai ușoară. Chiar și căsătoria economică i-a făcut pe oameni să trăiască mai bine împreună. Astfel s-au creat și ritualuri, și norme, și modele. Apropo de ritualuri, de ce nu mai funcționează… Acum avem facebook, avem alte activități cu care să ne umplem timpul, decât să ne gândim la nunți, la sărbători! Putem avea și o viziune pesimistă asupra căsătoriei, și una optimistă. Cea pesimistă o găsim și la Dostoiesvki: ”Căsătoria este moartea oricărui suflet moral”. Francezii zic și ei: ”Lanțurile căsătoriei sunt atât de grele, încât e nevoie de doi, uneori chiar de trei, ca să le purtăm”. Iar viziunea optimistă e că nu putem trăi totul singuri. Și viziunea modernă și asupra iubirii, și asupra căsătoriei, și asupra familiei, este aceea a relației dintre doi oameni care reușesc să se simtă împliniți și să își ofere unul altuia ceea ce au nevoie din punct de vedere emoțional. În ceea ce privește ratele de căsătorie, acestea au scăzut destul de mult în ultima vreme, dar aceasta pentru că vârsta la căsătorie a crescut foarte mult. Dacă în anul 2000 fetele se căsătoreau la 23 de ani, bărbații undeva pe la 25, în 2020, vârsta bărbaților la prima căsătorie e de 28, a femeilor, 26. Dacă ne referim la țările nordice, avem 35-36 vârsta la prima căsătorie. Dar ca idee, rata căsătoriei în Uniunea Europeană, în 2019, era de 4,3 la 1000 locuitori, iar în România, 6,6. Semn că încă mai ținem la această instituție destul de mult. Rata divorțurilor în Uniunea Europeană e de 1,8 la 1000 locuitori, în România, 1,6. Deci avem o stabilitate ceva mai mare a căsătoriilor. Avem și fondul cultural aici, sunt mai multe explicații. Iar se poate discuta de ce amânăm căsătoria. De ce aceasta nu mai e, neapărat, ceva ce ne asigură totul în lumea aceasta. Nu, pentru că avem școala deja, avem presiunea pe partea profesională, pe carieră, pentru că acum nu mai suntem definiți prin familie, ci prin carieră, prin profesie. Și atunci presiunea aceasta care vine din jurul nostru clar că ne influențează în decizii. Mai demult, a fi în rândul lumii însemna să te căsătorești.

    Pr. Constantin Necula: Asta a dus și la creșterea vârstei maternității la femei foarte mult, undeva cu 10 ani mai mult și aceasta, implicit, la scăderea natalității ca atare, fizice. Pentru că după ce și-au adus aminte că au făcut carieră, cel care era ultimul pe listă trece primul pe listă. O carieră poate fi desfăcută într-o fracțiune de secundă prin voința unei singure persoane, care este liderul de grup al carierei respective.

    Florin Coșuleț: Dincolo de această relație, căsătoria e foarte importantă pentru că e cel mai bun cadru în care copiii pot să se manifeste, să trăiască cu cei doi poli, feminin și masculin, cu această prezență plină! Ea poate exista în fel și chip, dar aici, cu aceste limite între care se balansează, se și desăvârșește.

    Felicia Morândău: Și aici învață, de fapt, și iubirea.

    Florin Coșuleț: Eu văd la mine. E o relație atât de diferită între copil și mamă, și între copil și tată!

    Pr. Constantin Necula: Da, pentru că iubirea prin definiție este alteritate. De aceea zic că e un Cine, nu e un ce. Nu îți dă alteritate guguștiucul de pe gard. Că ăla nu are ce să îți dea.

    Apropo de guguștiuc. Cum facem să păstrăm sentimentul acesta frumos al iubirii, să îl conservăm și primenim tot mai mult în cadrul dat al căsătoriei? Ce ne facem dacă, să zicem, în cazul instituției căsătoriei, te mai inflamezi din nou și mai trăiești încă o dată sentimentul iubirii? Nu că s-ar întâmpla vreodată asta la modul real, însă noi suntem creativi și putem face tot felul de supoziții… Și oricum nu are legătură cu guguștiucul, dar mi-a plăcut remarca.

    Florin Coșuleț: Dacă ai răbdare și reușești să te așezi pe o cale interesantă, aceasta nu se compară cu nicio iubire din aceasta înflăcărată, ocazională.

    Pr. Constantin Necula: Cu preoția se compară. Căsătoria se aseamănă foarte mult cu preoția. În februarie a acestui an am făcut mai mult de 29 ani de preoție. Eu nu am știut atunci, când am fost făcut preot, că singurul mod în care poate fi căsătoria e preoția. Ambele sunt o mucenicie continuă. Cu bune și rele. Cu înfrângeri și biruințe. Cu statul cu cununa pe cap, cu pierdutul cununii de pe cap. Cu alergat după alte cununi ruginite, cu opritul din alergat și stabilitatea în cununa aurită. În esență, se vede, cum ar zice Pr. Francisc, un sacrament.

    Florin Coșuleț: De aceea te căsătorești, că cineva trebuie să te mântuiască! (râde)

    Pr. Constantin Necula: E imaginea aceea a sfinților Timotei și Mamvra, cu răstignirea față în față pe cruce. Mi se pare fabuloasă! Când unul scădea în credință, celălalt îl întărea.

    Florin Coșuleț: E amețitor când rămâi pe poziție și, la un moment dat, îți revelează căsătoria un anumit tip de iubire. Pe care nu poți să îl întâlnești în niciun fel de iubire din aceasta adolescentină sau din prima tinerețe, plină de sentimente din acestea arzătoare, care zici că nu se vor sfârși niciodată. Nici nu poți descrie iubirea din cadrul căsătoriei! Intri într-o zonă suprarealistă, în care nici nu mai poți să îi explici celuilalt cât de frumos poate fi într-o căsătorie, stând împreună cu acel cineva.

    Pr. Constantin Necula: Mâna soțului agonic, ce caută mâna soției care-l însoțește. Sau a soției agonice, care caută mâna soțului care o însoțește. E fabuloasă imaginea aceasta! Te doare până în suflet, dar înțelegi ce înseamnă spusa aceea că doar iubirea biruiește moartea! De aceea și e necesară căsnicia. Unii scriu căznicie, cu ”z”, în loc de căsnicie. Îmi pare rău să o spun. Dar orice am inventa în afara căsătoriei, în afara încununării, mâinile nu se întâlnesc cu alte mâini.

    Pr. Francisc Doboș: Iubirea care nu te introduce sau care nu îți dă mâna – apropo de mâna care caută –, nu te introduce în veșnicie sau nu aduce în veșnicia pe pământ. Dincolo de cazne și de alte încercări sau provocări, acesta este și rolul iubirii în căsătorie, în căsnicie, în iubirea dintre bărbat și femeie. Și aici, părintele Giorgio Mazzanti, când făcea cursurile – un curs despre taina căsătoriei, se întâmpla la Roma, în Italia -, ne întreba pe fiecare: ”În limba voastră, cum se spune la casătorie?” În italiană e matrimonio. De ce e matri- și nu e patri-monio? Nu mă gândisem până atunci. Dar în limba română, terminologia fiind din limba latină,  iubirea dintre un bărbat și femeie, în taina căsătoriei, sau civil, dacă vrem, e formată din ”caza” și ”torus”. Și casă, și torus, de la patul conjugal. Însăși terminologia definește foarte bine termenii căsătoriei. Dar ceea ce știm de la Sfinții Părinți, de la Hristos, de la începutul Scripturii, de la crerea bărbatului și femeii, până la încheierea Scripturii, cu Nunta Mielului, e că toți suntem chemați la o iubire care să devină veșnică. În orice formă. Dacă acea iubire, orice formă de iubire – fie ea prietenie, colegialitate – nu ajunge să mă lege de veșnicie, să Îl aducă pe Dumnezeu în diferite forme (fie prin voce, fie prin glas, care să îmi aducă aminte de o chemare la veșnicie), atunci nu putem vorbi, cu adevărat, de iubire. E ceea ce generațiile tinere fac, de fapt, apelând la stupefiante, la droguri, la altceva, adică la mai mult decât ceea ce este aici, pentru că după ce tot repeți, și tot repeți, dacă nu Îl ai pe Dumnezeu sau dacă până și iubirii trupești, carnale, nu îi dăruiești veșnicie, profunzime, spiritualitate, te plictisești și ai nevoie de stupefiante, ca să te scoată din lumea asta tristă și să te ducă… nu știu unde. Creștinismul ne introduce în veșnicie fără să părăsim această lume. Astăzi am fost să spovedesc pe cineva născut în 1935. Nu se mai spovedise de ani de zile. Și mi-a fost dat să aflu că, de fapt, oamenii nu au fost obișnuiți să li se vorbească despre iubire. Nici de către creștinism, nici de Biserică. Fiindcă în accepțiune creștină, iubirea era mai mult o datorie, o obligație. Și am ajuns să ni se spună acum că ceea ce au trăit ei la un moment dat era cu adevărat iubire. În accepțiunea multor tineri, iubirea e mai mult despre sentimente, despre trup, despre a se consuma repede și gata. Iar pentru o altă generație, am ajuns să descopăr că ei trăiau mai mult iubirea ca pe o datorie, din obligație, într-o instituție. Și aici trebuie să vedem cum îi provocăm? Și avem nevoie de provocări, ca să ieșim din anumite șabloane. Să descoperim prezența lui Dumnezeu în sentimente care devin veșnice.

    Va salva iubirea lumea, până la urmă? Va rezista ea vremuirilor? Mihail, ne poți ajuta cu o concluzie?

    Mihail Neamțu: ”Nu știu dacă există concluzii la tema aceasta. Există doar introduceri. Întrebarea pe care o pune Mântuitorul e câtă dragoste va mai găsi Fiul omului la revenire, la parusie. Și cred că există, din păcate, și diminuarea dragostei și, de fapt, discuția noastră a sugerat că asistăm la o fragilizare a erosului, asistăm la o sărăcire a exprimării lui. De pildă, am scos poezia, am scos lectura din sfera preocupărilor noastre. Dacă am citi puțin mai mult, inclusiv literatura de secol XIX, și am vedea cum au gestionat cuplurile europene din veacul trecut și chiar cu 150 de ani înainte, am avea câteva lucruri de învățat de la cei de odinioară. Și cred că am putea să ne asumăm o asceză. Și când spun asta, mă gândesc, de pildă, la alternanța dintre permanență – căsătoria este o permanență – și varietate. Anume, ce îți poți permite să faci cu soțul, cu soția ta, pentru a ieși din rutină, din monotonie. Carisma aceasta a căsătoriei este amenințată de instituție, care rutinizează, birocratizează, și pentru asta ai nevoie de insule de poezie, de creativitate, de varietate, de alternanță, care să stimuleze cumva imaginația celor doi. Pe vremuri, oamenii citeau împreună o carte. Pe vremuri, oamenii mergeau la teatru mai des împreună. Pe vremuri, consumau produse culturale, nu doar experiențe egoiste. Și această participare la un orizont cultural foarte bogat, îi țineau în viață. Eu am citit câteva epistolare la viața mea, care m-au impresionat. Și am și scris o carte – nu puteam să nu am și un moment de marketing (râde) –, ”Vârstele iubirii”, tradusă și în italiană, și ”Cum transformăm întâmplarea în destin”, ”Geneză și Înviere”, un comentariu la facerea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Spuneam că citind aceste scrisori de îndrăgostiți de secol XX, eu am fost foarte impresionat și recomand tuturor, dacă v-ați plictisit de iubirea-instituție, de iubirea-căsătoriei, să recitiți povestea de dragoste a lui Dinu și Nelli Pillat. Acest gen de povești ar trebui să fie ecranizate, ar trebui spuse și occidentalilor, pentru că eu nu știu dacă ne lăudăm cu multe autostrăzi, care iată, se surpă, dar ne mai lăudăm cu niște destine individuale ieșite din comun! Iar povestea unui asemenea personaj, cum a fost Dinu Pillat, merită spusă, și pentru că el l-a inspirat pe Steinhardt să scrie ”Jurnalul fericirii”, alt îndrăgostit, de data aceasta de carte, un slujitor al prieteniei ca sacrament și, până la urmă, un convertit la credință. Așa că trebuie să le spunem celor din jurul nostru cât mai multe povești, spre îmbărbătare, spre edificare și poate, la finele vieții, noi înșine vom avea câte o poveste și în urma noastră va rămâne un parfum delicat, de măcar noblețe, dacă nu sfințenie.

    Mai e profitabilă investiția în iubire?

    Felicia Morândău: Eu zic că da. Categoric, da! Și în iubire, și în căsătorie. Pentru că oricum, întotdeauna niște legăminte vor fi între oameni. Întotdeauna oamenii vor alege ceva prin care să se simtă legați unii de alții. Că se va numi căsătorie, că se va numi, nu știu, cuplu consensual, uniune nu știu de care, în iubire e cea mai sigură investiție.

    Pr. Constantin Necula: Ne-au dovedit-o soldații ucrainieini. Care continuă să se căsătorească, chiar dacă nu mai au picioare și mâini. Sunt luați în brațe și iubiți de soțiile lor, și purtați ca niște biruitori. Câtă vreme există gesturi de genul acesta, care arată că înaintea lui Dumnezeu, dacă îți pierzi brațele pentru țară îți cresc aripi dinspre soție, nu e totul pierdut! Nicio altă instituție nu vindecă o cădere a unui popor, cum o face, în sine, cununia oamenilor din poporul respectiv. 

    Florin Coșuleț: Iubirea e, din punctul meu de vedere, un dat. E ca un râu care curge, pe unde vrea el. Uneori curge pe sub oraș și urcă muntele. Și trebuie să fim idioți să nu ne așezăm din când în când cel puțin pe valul acesta al iubirii. Ne ratăm trecerea noastră prin lume dacă nu, măcar din când în când, nu ne poziționăm pe acest val. Cu cât stai mai mult pe albie, cu atât ești prins de îndoieli, de tot felul de sclipoceli din stânga sau din dreapta și ratezi plimbarea aceasta unică și, probabil, singurul rost al nostru pe acest pământ: iubirea. Numai că unii din noi o ratăm. Stăm pe mal și ne tot întrebăm: ”Mă bag, nu mă bag?” Iar căsnicia e podul care unește malurile. Și e tare fain când stai pe albia aceasta a iubirii cu cineva!

    Mulțumesc! Și spor la iubit!

    Puteți citi prima parte a dezbaterii, aici. Și a doua parte, aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Vot în unanimitate în Consiliul Local Sibiu pe tema scumpirii preţului deşeurilor. Cât contează politicul în această situaţie sau disputa FDGR – PNL

    Consilierii sibieni sunt împotriva creşterii prețului depozitării deşeurilor în judeţ. În şedinţa Consiliului Local Sibiu, aleşii au votat, joi, 23 februarie, în unanimitate, ca reprezentantul Sibiului, în speţă unul dintre viceprimari, în adunarea ADI ECO Sibiu, for decizional la nivel de judeţ, să voteze „împotrivă” majorării preţului depozitării deşeurilor în judeţ. Solicitatarea majorării prețului vine din partea Societății TRACON, cea care administrează depozitul de la Cristian.

    Aleşii au mers pe mâna primarului Astrid Fodor, care susţine că această majorare nu se justifică, aceasta iniţiind şi proiectul de hotărâre dezbătut de aleşii locali. Din motive obiective, primarul Sibiului a lipsit de la şedinţa de joi a Consiliului Local Sibiu.

    Tracon a solicitat ADI ECO Sibiu majorarea preţului, invocând propriile argumente economice. Acum, Primăria Sibiu, Consiliul Judeţean şi celelalte primării din judeţ ce formează ADI ECO Sibiu trebuie să-şi exprime poziţia privind această solicitare. Ulterior, Adunarea Generală a ADI ECO Sibiu îşi va prezenta poziţia în urma votului.

    Majorarea preţului solicitată de TRACON este de aproape 45 %, potrivit Consiliului Judeţean. În hotărârea Consiliului Local Sibiu, nu s-a specificat nivelul procentual al majorării.

    În acest context, poziţia aleşilor sibieni este în total dezacord cu proiectul Consiliului Judeţean, care susţine că preşedintele Consiliului Judeţean, Daniela Cîmpean, reprezentantul Consiliul Județean în Adi Eco Sibiu, trebuie să voteze „pentru” majorarea preţului. Consilierii judeţeni vor lua decizia finală, luni, în şedinţă ordinară. Aşadar, poziţiile Primăriei Sibiu şi a Consiliului Județean se bat cap-n cap. Cine ne lămureşte care dintre cele două entități are dreptate? Probabil, votul din ADI ECO Sibiu.

    Primăria Sibiu şi Consiliul Județean pe poziţii divergente

    Modificarea tarifului de depozitare a deşeurilor de la tariful actual, de 90 lei/tonă, fără T.V.A., la tariful de 130,25 lei / tonă, fără T.V.A este miza confruntării. Primarul Sibiului, Astrid Fodor, şi Daniela Cîmpean, preşedintele Consiliului Judeţean, se află pe poziţii diametral opuse pe tema propunerii creșterii prețului depozitării deşeurilor în judeţ. Cererea de creştere a tarifului e solicitată de societatea Tracon, cea care operează depozitul de la Cristian. Creşterea ar fi potrivit Consiliului Județean de 45 la sută. Astrid Fodor este categoric împotrivă, în timp ce Daniela Cîmpean susţine argumentele pentru scumpire ale societăţii Tracon. Fiecare aduce argumente clare în favoarea poziţiei sale. Primarul Sibiului critică şi atitudinea conducerii ADI ECO Sibiu, acuzând-o că face jocurile societăţii TRACON, în condiţiie în care ADI ECO şi conducerea Consiliului Judeţean se află pe aceeaşi poziţie, sprijinind demersul societăţii care operează depozitul de deşeuri de la Cristian. Unul dintre motivele invocate de Tracon este creşterea preţului pentru consumul de carburanţi, însă Astrid Fodor a făcut calculele şi susţine că invocarea acestui argument nu se justifică. „Nu am contestat nivelul preţurilor carburanţilor, ci doar modalitatea de creştere artificială a consumului”, se afirmă în proiectul lui Astrid Fodor, votat de aleşii locali. Din păcate sau fericire, nu depind toate deciziile de ele în această speţă, în condiţiile în care votul decisiv aparţine atât consilierilor locali, cât şi celor judeţeni, însă din păcate votul politic poate fi decisiv, în condiţiile în care PNL deţine controlul în Consiliul Local Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu. PNL Sibiu dă, de asemenea, şi preşedintele CJ Sibiu,în persoana Danielei Cîmpean.

    Până acum, consilierii locali PNL din Consiliul Local Sibiu îi dau dreptate lui Astrid Fodor, urmând să vedem cum votează aleşii judeţeni PNL în Consiliul Judeţean. Dar este de aşteptat să suţină poziţia Executivului Consiliului Judeţean, în totalitate PNL. Există situaţia în care PNL Sibiu ar vota într-un fel în Consiliul Local Sibiu şi în alt fel în Consiliul Judeţean. Nu ar strica nişte lămuriri din partea PNL Sibiu pentru aceste decizii.

    Totuşi, în final, Asociaţia ADI ECO Sibiu, care reuneşte toate primăriie din judeţ şi CJ, va decide dacă va acceapta sau nu majorarea tarifului solicitat de Tracon. În această dispută, primarii din judeţ par să decidă poziţia judeţului şi să se interpună între Primăria Sibiu şi Consiliul Judeţean. Cei mai mulţi primari vin din PNL Sibiu. Aşadar, PNL Sibiu poate tranşa subiectul politic şi chiar administrativ. Dar să fie în folosul sibienilor, adică în folosul celor care i-au votat…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Fodor şi Cîmpean se contrează pe gunoaiele sibienilor

    Primarul Sibiului, Astrid Fodor, şi Daniela Cîmpean, preşedintele Consiliului Judeţean, se află pe poziţii diametral opuse pe tema propunerii creșterii prețului depozitării deşeurilor în judeţ. Cererea de creştere a tarifului e solicitată de societatea Tracon, cea care operează depozitul. Astrid Fodor este categoric împotrivă, în timp ce Daniela Cîmpean susţine argumentele pentru scumpire ale societăţii Tracon. Din păcate sau fericire, nu depind toate deciziile de ele în această speţă, în condiţiile în care votul decisiv aparţine atât consilierilor locali, cât şi celor judeţeni. Totuşi, în final, Asociaţia ADI ECO Sibiu, care reuneşte toate primăriie din judeţ şi CJ, va decide dacă va acceapta sau nu majorarea tarifului solicitat de Tracon.    


    Consilierii locali vor analiza şi vor vota, joi, în şedinţa Consiliului Local Sibiu, un proiect de hotărâre privind mandatarea reprezentantului Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare lntercomunitară ECO Sibiu să voteze cu privire la solicitarea Tracon S.R.L., modificarea tarifului de depozitare a deşeurilor. Potrivit proiectului, „se mandatează reprezentantul Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare lntercomunitară ECO Sibiu să voteze împotriva solicitării TRACON S.R.L. de modificare a tarifului de depozitare a deşeurilor de la tariful actual, de 90 lei/tonă, fără T.V.A., la tariful de 130,25 lei / tonă, fără T.V.A. Se împuternicește Primarul Municipiului Sibiu să nominalizeze, prin Dispozitie, unul dintre viceprimarii Municipiului Sibiu, să îndeplinească prin vot mandatul acordat conform art. 1 din prezenta hotărâre”.

    Primarul Astrid Cora Fodor propune Consiliului Local respingerea cererii de majorare a preţului, din mai multe motive. „A.D.I. ECO Sibiu a solicitat supunerea spre aprobarea Consiliului Local a unui proiect de hotărâre având ca obiect mandatarea reprezentantului Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară ECO Sibiu să voteze cu privire la solicitarea TRACON S.R.L. de modificare a tarifului de depozitare de la 90 ei/tonă, fără T.V.A., la 130,25 ei/tonă, fără T.V.A., conform deciziei luate în cadrul şedinţei Consiliului Local al Municipiului Sibiu. S-a precizat, de asemenea că, în cazul în care, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării, Consiliul Local nu se pronunţă asupra hotărârii privind acordarea mandatului special anterior menţionat, se va prezuma că mandatul este acordat tacit. În urma analizei documentaţiei primite au fost constatate o serie de neconformităţi asupra cărora au fost solicitate clarificări A.D.I. ECO Sibiu, prin adresa nr. 329/10.02.2023, astfel:

    I. Comparând Fişa de fundamentare pentru modificarea tarifului transmisă de Tracon S.R.L. în ianuarie 2023 şi Memoriul tehnico-economic justificativ, întocmite în baza Ordinului A.N.R.S.C., nr. 64012022, cu Fişa de fundamentare pentru modificarea tarifului transmisă de Tracon S.R.L., în 16.09.2021 cu nr. de Înregistrare 4345 şi Fişa de calcul pentru fundamentarea modificării tarifului, întocmite în baza Ordinului A.N.R.S.C. nr. 10912007, fişa de fundamentare şi Memoriul tehnico-economic justificativ din februarie 2022 sunt întocmite pentru ajustarea tarifului şi nu detaliază elementele de cost), au rezultat diferenţe astfel:

    a) modificarea structurii personalului

    2021: 15 – salariaţi Tracon, 7 – personal pază Breitling, 15 – personal Brixen

    2023: 10 – salariaţi Tracon, 9 – personal TESA,  20 – personal Brixen, 8 – personal pază Breitling (la capitolul Alte servicii executate de terţi).

    Vă rugăm să explicaţi diferenţa de 10 persoane din anul 2023, faţă de decembrie 2021. În fundamentarea din anul 2021, cheltuiala cu diurne era calculată la 261 de zile/an, iar în anul 2023 este calculată la 342 de zile/an. Vă rugăm să ne explicaţi diferenţa. În fundamentarea din anul 2021 nu sunt incluse cheltuieli cu masă şi transport. În anul 2023 sunt incluse cheltuieli cu masa pentru 20 de angajaţi, pentru 342 de zile/an. Transportul este calculat pentru 20 de angajaţi, 12 luni/an, deşi operatorul prezintă în fundamentare 3 auto pentru transport personal.

    b) modificarea structurii utilajelor şi a tipurilor acestora

    2021: 2 Încărcător frontal, 1 Excavator şenile,  2 Autobasculantă, 2 Auto transport personal;

    2023: 1 încărcător frontal, o excavator şenile, 3 autobasculantă, 3 auto transport personal.

    Deşi se utilizează un număr mai mic de utilaje (15 în anul 2023, faţă de 16 in anul 2021), în fundamentarea transmisă în 22.12.2021, cu nr. de înregistrare 1637, apare un consum total de motorină de 291.165,00 litri/an, iar în ianuarie 2023 cantitatea este de 393.260,00 litri/an. Cum se justifică diferenţa de peste 100.000 de litri la consum? De exemplu, în fundamentarea din anul 2021, buldozerul Liebherr cu nr. de inventar 30688, are un număr de ore de funcţionare de 1252 în anul 2021 şi 2400 de ore în anul 2022. Acelaşi lucru este valabil şi pentru buldozerul sau buldoexcavatorul Komatsu cu nr. de inventar 30728. Având în vedere cele de mai sus, considerăm necesar să se stabilească elementele de cost prezentate în memoriul tehnico-economic şi fişa de fundamentare de către operator, astfel încât acestea să reflecte costurile reale ale activităţii, să poată fi comparate la fiecare solicitare de ajustare sau modificare de tarif, iar toate elementele modificate faţă de fundamentarea anterioară ar trebui aprobate de A.D.I. ECO Sibiu, înainte de a fi efectuate astfel de cheltuieli (de exemplu, numărul şi tipul utilajelor, numărul şi structura personalului). De altfel, cheltuiala cu amortizarea investiţiilor trebuie să respecte prevederile Ordinului 64012022 (cheltuielile cu amortizarea anuală se iau în considerare la nivelul rezultat din planul de amortizare aferent mijloacelor fixe destinate prestării serviciului de salubrizare. Operatorii au obligaţia să evidenţieze poziţiile din planul de amortizare care s-au luat în calcul la fundamentarea amortizării anuale – inclusiv să precizeze, în situaţia în care anumite mijloace fixe care sunt utilizate în mai multe activităţi – cheia de repartizare a amortizărilor respective între tarifele activităţilor), aceasta însemnând că orice investiţie nouă trebuie iniţial aprobată de A.D.I. ECO Sibiu, pentru a putea deveni eligibilă ca element de cost.

    II. De asemenea, ţinând cont de prevederile Ordinului A.N.R.S.C. nr. 64012022 în ceea ce priveşte facturile emise de operatori şi faptul că, în modalitatea 2 de plată prin taxă, nu se emit facturi între operatori pentru prestarea activităţilor de salubrizare desfăşurate pe fluxul deşeurilor municipale, plata acestor servicii fiind asigurată de către autorităţile administraţiei publice locale/A.D.I., vă rugăm să ne precizaţi dacă, în urma modificării tarifului de depozitare se va modifica şi tariful operatorului de colectare şi transport, Soma S.R.L. sau se va proceda la scoaterea tarifului de eliminare finală şi a contribuţiei la economia circulară din tariful operatorului de colectare şi transport deşeuri”. A.D.I. ECO Sibiu a răspuns, prin adresa nr. 172/14.02.2023, astfel:

    I. Referitor la comparaţia între Fişele de fundamentare şi Memoriile tehnicoeconomice din 16.09.2021 şi cele din 16.01.2023, se subliniază faptul că solicitarea nr. 4345116.09.2021 de modificare a tarifului, de la 79, 74 lei/tonă fără T. V.A. la 103,3 lei/tonă fără T. V.A. , a fost respinsă de A.D.I. ECO Sibiu, motivat de faptul că cheltuielile erau fundamentate pentru cantitatea de 68000 tone/an, fără să se ţină cont că în anul anterior s-au depozitat de DEDMI Cristian 112. 500 tone de deşeuri.

    A.D.I. ECO Sibiu concluzionează că propunerea de modificare a tarifului de depozitare din 16.01.2023 este fundamentată corect de către operatorul depozitului pentru cantitatea de 114.177,42 tone/an şi este evident faptul că cheltuielile solicitate de operator în data de 16.09.2021 sunt raportate la cantitatea de 68.000 tone/an.

    Analizând răspunsul, facem următoarele observaţi:

    La momentul analizei documentaţiei, au fost avute în vedere Fişele de fundamentare şi Memoriile tehnico-economice din 16.09.2021, întrucât aceste documente erau ultimele transmise de către operator, care conţineau detalierea elementelor de cost, fiind similare cu cele depuse în anul 2019 în ceea ce priveşte resursele tehnice şi umane. Precizăm faptul că nu s-a pus în discuţie nivelul cheltuielilor operatorului, deşi acesta şi-a fundamentat şi modificarea anterioară a tarifului (în 2019) prin raportare la cantitatea de deşeuri programată (70.000 tone), şi nu la cea real depozitată (anul 2019 -114.036 tone). Faptul că operatorul a raportat toată cheltuiala la cantitatea de 70.000 tone, iar în realitate a depozitat peste 100.000 tone anual, reprezintă un avantaj pentru acesta (conform formulei de calcul prevăzută în Ordinul ANRSC nr. 109/2007, creşterea cheltuielilor totale ca urmare a modificărilor intervenite în costuri, la care se adaugă cota de profit a operatorului, se împart la cantitatea programată, determinată de condiţiile concrete în care se prestează activitatea). Precizăm faptul că, în cazul operaţiuni de ajustare a tarifelor, cantitatea la care se împart costurile este cea stabilită prin fundamentarea anterioară, iar în acest caz era corectă raportarea la 70.000 de tone. Dar, la modificarea tarifelor, costurile totale se împart la cantitatea real depozitată”, se arată în proiectul de hotărâre.

    Calculele Primăriei Sibiu sunt riguroase

    Specialiştii Primăriei Sibiu vin cu date concrete şi contestă poziţia ADI ECO Sibiu, dar şi a celei  prezentate de Tracon: „Referitor la cantităţile depozitate în anii anteriori, conform Studiului de Fezabilitate – Investiţii complementare Sistemului de Management Integrat al deşeurilor în judeţul Sibiu, întocmit la nivelul Consiliului Judeţean Sibiu, cantităţile de deşeuri municipale depozitate la DEDMI Cristian în anii anteriori se prezintă astfel:

    Deşeuri depozitate judeţul Sibiu: 2018 – 114.036, 2019 – 112.544, 2020 – 123.226, 2021 – 114.322.

    După cum se poate observa, cantitatea de deşeuri real depozitată de către operator nu a suferit modificări semnificative, care să determine ceşterea substanţială a resurselor implicate.

    Deşi au fost solicitate clarificări cu privire la modificarea structurii personalului faţă de fundamentarea anterioară a operatorului (precizăm că în anul 2019 fundamentarea a fost efectuată tot pentru un număr de 37 de angajaţi), numărul de zile pentru care este calculată diurna şi adăugarea cheltuielilor cu masă şi transport, A.D.I. ECO Sibiu se referă la majorarea cheltuielii cu personalul, menţionând că a aplicat corect prevederile art. 36 alin. (5) lit. c) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 640/2022, care specifică faptul că: „cheltuielile cu personalul se iau în considerare prin raportare la nivelul cheltuielilor cu salariile, cheltuielilor cu tichetele acordate salariaţilor şi cheltuielilor cu asigurările şi protecţia socială rezultate din ultimul stat de plată, anterior datei solicitării modificării tarifului, precum şi, după caz, pe baza documentelor justificative de aprobare a unor drepturi salariale stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru care nu s-au Întocmit statele de plată”.

    De asemenea, Asociaţia face referire la răspunsul operatorului care menţionează că numărul personalului se suplimentează în funcţie de lucrările desfăşurate, masa acordată salariaţilor reprezintă cheltuieli sociale acordate în baza Codului Fiscal, iar cheltuielile cu transportul sunt justificate de mobilitatea personalului la punctele de lucru ale societăţii. Cu privire la solicitarea de clarificare a modificării structurii utilajelor şi a tipurilor acestora, precum şi diferenţa de consum de carburant şi numărul de ore de funcţionare, A.D.I. ECO Sibiu se referă la majorarea cheltuielilor cu aceste elemente de cost, menţionând din nou cantitatea de deşeuri depozitată în anul anterior (114.177,42 tone/an) şi volumul mare de lucrări desfăşurate în anul 2022 şi continuate în anul 2023 (execuţie celulă 5, închidere provizorie celulă 3, închidere definitivă celulă 2, deschidere şi acoperiri periodice celulă 4).

    A.D.I. ECO Sibiu precizează: „Cu alte cuvinte, suplimentarea personalului atât direct productiv, cât şi TESA, cheltuielile aferente acestora şi anume diurne, transport, dar şi normările şi consumurile utilajelor au crescut semnificativ, motivat de faptul că din anul 2022 se efectuează lucrări de construcţii la 4 din cele 5 celule existente. Toate utilajele desfăşoară lucrări de manipulare a deşeurilor, cât şi lucrările adiacente, fiind folosite uniform pentru ambele tipuri de activităţi”.

    Referitor la aceste afirmaţii, facem următoarele precizări:

    1. Cu privire la justificarea creşterii necesarului de resurse umane şi tehnice datorită creşterii volumului de deşeuri, aceasta nu are susţinere, întrucât cantităţile depozitate începând cu anul 2018 sunt apropiate, ba chiar în anul 2020 depăşesc 123.000 tone.

    2. Referitor la personal şi cheltuielile suplimentare introduse în anul 2023 (10 angajaţi în plus), cheltuieli cu diurna de la 261 de zile/an la 342 de zile/an, cheltuieli cu transportul pentru 20 de angajaţi şi cheltuieli cu masa angajaţilor, nu contestăm nivelul costurilor, ci faptul că acestea nu erau cuprinse în fundamentările anterioare. Art. 54 din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 640/2022 prevede la alin. (2) lit. e) faptul că operatorul care solicită modificarea tarifului transmite la autorităţile administraţiei publice locale dau, după caz, la asociaţia de dezvoltare intercomunitară, o documentaţie care cuprinde, printre altele, şi „alte date şi documente justificative necesare pentru analiza şi verificarea modului de fundamentare al nivelului fiecărui element de cheltuieli propus, precum: (…) organigrama şi statul de funcţii aprobate (. . .)”. Menţionăm că toţi operatorii din sistemul de salubrizare au organigramă şi stat de funcţii aprobate anterior de către A.O.I. ECO Sibiu sau de către U.A.T.

    3. Referitor la consumurile de combustibili şi lubrifianţi, am constatat faptul că, pentru anul 2020, timpul de funcţionare utilizat este de 1250 de ore pentru utilaje şi 1044 de ore pentru autobasculante, la o cantitate de deşeuri depozitată de 123.226 tone de deşeuri, iar în anul 2021, timpul de funcţionare este de 2400 de ore pentru utilaje şi 1500 de ore pentru autobasculante, la o cantitate depozitată de 114.322 tone. Reiterăm că nu am contestat nivelul preţurilor carburanţilor, ci doar modalitatea de creştere artificială a consumului.  

    4. Referitor la afirmaţia A.D.I. ECO Sibiu că pe amplasament se desfăşoară 2 activităţi, constatăm că această afirmaţie nu se susţine pentru motivele expuse în cele ce urmează. Operatorul afirmă că, fiind la bază firmă de construcţii, a realizat investiţiile prezentate în regie proprie, însă investiţiile au un regim separat de recuperare a costurilor, prin amortizare. Astfel, dacă lucrările pe amplasament au fost realizate cu aceleași resurse tehnice și umane, atunci acestea ar trebui foarte clar delimitate de activitatea de depozitare finală a deşeurilor”, se argumentează în proiect.

    Lecţia de administraţie a Primăriei Sibiu

    Primăria Sibiu acuză ADI ECO Sibu că nu cunoaşte legea. „În mod eronat, A.D.I. ECO Sibiu afirmă că articolul 36 alin. (5) lit. a) din Secţiunea a 3-a a Ordinului A.N.R.S.C. nr. 640/2022 intitulată Modificarea tarifelor pentru activitătile specifice serviciului de salubrizare se referă doar la situaţia tarifelor operatorilor de colectare-transport, unde o maşină poate fi folosită pentru colectarea şi transportul mai multor fracţii de deşeuri”. De fapt, norma invocată precizează: „Operatorii au obligaţia să evidenţieze poziţiile din planul de amortizare care s-au luat în calcul la fundamentarea amortizării anuale, inclusiv să precizeze, în situaţia în care anumite mijloace fixe care sunt utilizate în mai multe activităţi, cheia de repartizare a amortizărilor respective între tarifele activităţilor. După cum se poate observa, concluzia Asociaţiei că această prevedere nu este aplicabilă situaţiei de faţă unde se propune spre aprobare un singur tarif de depozitare”, nu este fundamentată. Afirmaţia A.D.I. ECO Sibiu că „nu are competenţe legale sau contractuale (Convenţia nr. 1115.12.2014) să impună operatorului Tracon S.R.L. numărul şi tipul utilajelor şi numărul şi structura personalului nu se susţine în condiţiile în care AD.I. ECO Sibiu are încheiată o convenţie cu Tracon S.R.L., în care sunt precizate condiţiile de ajustare şi modificare a tarifului operatorului. Chiar şi în situaţia în care nu ar exista o fundamentare anterioară de la care să se facă analiza comparată, pentru aprobarea tarifelor, operatorul ar avea obligaţia, conform art. 26 alin. (6) din Legea nr. 101/2006, de a prezenta nivelul cheltuielilor realizate în ultimele 12 luni anterioare solicitării. De altfel, pentru situaţia în care nu există contract de delegare încheiat cu operatorul, O.U.G. nr. 133/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 958/30.09.2022, prevede că, în termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, U.A.T. sau, după caz, A.D.I., au obligaţia ca, pentru activităţile de sortare, tratare şi/sau depozitare, prin eliminare, a deşeurilor municipale, să atribuie contracte de delegare a gestiunii activităţii/activităţilor respective, în vederea conformării la noile prevederi legale conform cărora „este interzisă prestarea de către operatori a activitătilor de sortare, tratare şi sau de eliminare prin depozitare, a deşeurilor municipale, fără contract de delegare încheiat cu unitatea/subdiviziunea administrativteritorială de pe raza căreia provin deşeurile” şi „Garda Naţională de Mediu, prin comisarii şi persoanele împuternicite cu atribuţii de control, propune autorităţii competente pentru protecţia mediului suspendarea autorizaţiei de mediu/autorizatiei integrate de mediu, în condiţiile legii, în cazul în care titularul autorizatiei desfăşoară activităti de sortare, tratare şi/sau depozitare prin eliminarea deşeurilor municipale, fără contract de delegare a gestiunii încheiat cu unitatea/subdiviziunea administrativteritorială de pe raza căreia provin deşeurile municipale”.

    Potrivit Ordinului A.N.R.S.C. nr. 640/2022, modificarea tarifelor reprezintă operaţiunea de analiză şi verificare a nivelurilor tarifelor aprobate anterior, aplicabilă în situaţiile în care intervin schimbări în structura costurilor şi/sau modificări ale nivelului elementelor de cheltuieli care conduc la recalcularea tarifelor existente, determinate de modificări legislative, modificări ale cantităţilor programate şi/sau creşteri ale elementelor de cheltuieli peste nivelul rezultat din aplicarea parametrului 5 de ajustare, pe baza metodologiei de calcul din normele metodologice aprobate prin acest act normativ. Normele metodologice aprobate prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 640/2022 se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, la aprobarea tarifelor pentru activităţile de salubrizare, invocându-se de către Primăria Sibiu şi alte prevederi legale. 

    Luând în considerare aspectele prezentate în cuprinsul prezentului raport, propunem adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Local al Municipiului Sibiu privind mandatarea reprezentantului Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară ECO Sibiu să voteze împotriva solicitării Tracon S.R.L. de modificare a tarifului de depozitare a deşeurilor de la tariful actual de 90 le tonă ără T.V.A. la tariful de 130,25 lei /tonă fără T.V.A.”

    Funcţionarii Primăriei Sibiu care au semnat raport de specialitate ce însoţeşte proiectul de hotărâre iniţiat de primarul Astrid Fodor, susţină că „certificăm în privinţa realităţii, valabilităţii şi legalităţii datelor înscrise în conţinutul acestuia. Documentaţia poate fi promovată spre analiză şi dezbatere în şedinţa Consiliului Local”. 

    Citiţi aici şi reacţia Consiliului Judeţean, care printr-un proiect iniţiat de vicepreşedintele CJ, Marcel Luca o mandatează pe Daniela Cîmpean, preşedintele Consililui Judeţean, să voteze „pentru” în Adunarea Generală a ADI ECO Sibiu. Consilierii judeţeni se întâlnesc, luni, în şedinţă, pentru a vota sau respinge proiectul.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    UTA – Batrâna Doamnă ne poate trimite… în groapă în locul ei

    Imaginea Sibiului şi a clubului FC Hermannstadt în fotbalul românesc s-a făcut ţăndări. Şi nu ne-a ajutat nimeni să ajungem aici, ci ne-am făcut chiar noi de râsul Superligii.

    Situaţia pe care o traversează FC Hermannstadt este una care îi umple de frustrare pe suporterii sibieni şi îi arată cu degetul pe cei care au condus clubul prin insolvenţă şi creditorii echipei. După ce au învins primele două clasate, Farul şi CFR, în meciuri unul după altul, am visat cu ochii deschişi la play-off. Apoi a venit pauza şi lucrul cel mai prost pentru toată lumea fotbalului sibian: penalizarea de 9 puncte de la FRF şi pierderea procesului de la TAS din Elveţia. De aici, toate au luat-o la vale, iar acum echipa lui Măldărăşanu este pe loc de baraj. În mai puţin de două luni, am trecut de la agonie, inaugurarea stadionului şi forma sportivă care ne îndreptăţea să sperăm la play-off, la agonie, în sensul că suntem candidaţi cu şanse reale la retrogradare. Probabil este şi vina echipei şi a antrenorului, pentru forma sportivă pe care o traversează, însă să nu uităm că nenorocirea clubului vine de la administratorii clubului aflat în insolvenţă. Mai mult, preşedintele Dani Coman, a declarat, recent, că am fost penalizaţi cu 3 puncte din cele 9 din cauza unei datorii neplătite, de 1.500 de lei. „Trei puncte s-au pierdut pentru mai puţin de 1500 de lei? Dar dacă legea insolvenţei nu îţi permite, cum să faci astfel de plăţi?”, a spus Dani Coman, preşedintele FCH la Prima Sport. Păi, cum să rezistăm în Superliga cu un asemenea management la echipă şi la club, care în loc să caute soluţii, s-a văitat toată săptămâna pe canalele de sport? Probabil, nici nu au specialişti în legea insolvenţei şi aşa, din răsfăţaţii Superligii, care ne-a dat titulatura de revelaţia sezonului, am ajuns prăpădiţii campionatului. Se pare că în acest sezon, la Sibiu, mergem pe principiul una bună, zece rele, dar sperăm să trecem peste necaz şi să ne salvăm de la retrogradare la finalul sezonului. Pentru că am fi din nou proştii proştilor, dacă ne uităm la prima retrogradare a lui FC Hermannstadt din Liga 1. Vă mai amintiţi episodul Mioveni? Nu ştiu, oare, cei care se ocupă de destinul echipei, că îşi bat joc de propria muncă şi investiţie sau vor să scape de povară pe seama clubului?

    Lecţia pe care ne-o dă UTA, Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc

    Titulatura respectabilă şi onorantă de ”Bătrâna Doamnă” în fotbal le-a fost conferită de iubitorii fotbalului şi mass-media doar lui Juventus Torino şi UTA. Până să reapară CFR în prim-planul fotbalului românesc şi să pună stăpânire pe fotbalul autohton, UTA din Arad a fost intitulată Campioana Provinciei, datorită celor 6 titluri de campioană naţională. Legendara echipă a baronului Neumann reuşise chiar în trecut să elimine pe Feyenoord Rotterdam, deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni, într-un sezon al celei mai puternice competiţii europene intercluburi, devenită în anii 90 UEFA Champions League. UTA este un club imens, păstrând proporţii în comparaţie cu Juventus, extrem de iubit de suporterii arădeni şi o legendă care a crescut an de an, chiar dacă performanţele echipei UTA nu s-au mai ridicat în ultimii aproape 50 de ani la cele din trecut. Însă respectul şi faima echipei, dar şi notorietatea şi istoria clubului, au fost întreţinute de suporteri, astfel că tradiţia unuia dintre cele mai frumoase cluburi din Ardeal se bucură de respect în tot fotbalul românesc. UTA, alături de Universitatea Cluj, cândva Sibiu, după Dictactul de la Viena din 1940, sunt de departe cele mai frumoase şi legendare echipe ale Ardealului. În schimb, noi, fotbalul sibian şi echipele care au apărut şi apoi s-au destrămat, chiar foarte repede unele – vezi Inter Sibiu sau FC Sibiu -, ştim prea puţin de unde venim în fotbalul românesc şi nici încotro ne îndreptăm, iar performanţele de-a lungul timpului au fost vremelnice şi ştiute doar de adevăraţii iubitori de fotbal din Sibiu. Lecţia pe care ne-o oferă UTA în acest zile, cea de statornicie în fotbalul românesc, povestea baronului Neuman care şi-a investit aproape toată averea în acest club şi vechiul stadion, dând numele stadionului, la iniţiativa suporterilor arădeni, atmosfera pe care o creează susţinătorii clubului din Arad, chiar şi rivalitatea celebră pe care o au cu POLI Timişoara, este una dintre care avem toţi de învăţat, mai ales cei care finanţează sau conduc clubul. Poate la nivel de suporteri să ne apropiem de ultraşii lui UTA, în rest parcă suntem amatori în toate celelalte… Sâmbătă, pe Municipal, jucăm cu UTA, aflată şi ea în luptă directă pentru evitarea retrogradării. Însă dacă te uiţi cum este susţinută echipa din Arad şi, în comparaţie, vedem cum noi, comunitatea fotbalistică sibiană, ne scufundăm în subsolul clasamentului Superligii, dar ne dăm seama că suntem la ani distanţă ca implicare, experienţă în fotbal şi crearea unui spirit competitiv. Nu avem nici răutatea bună a suporterilor arădeni şi nici o conducere şi finanţatori care să ne dea încredere, ba mai mult, îi putem suspecta chiar de lipsă de profesionalism chiar pe banii lor… E clar, cine pierde sâmbătă (n. r., meciul este programat de la ora 14.30) dintre FCH şi UTA, îi va fi tot mai greu să răzbată, iar fiecare meci se va tranbsforma într-o finală pentru supravieţuire, în condiţiile în care play-out bate la uşă. Practic, riscăm să devenim din echipa frumoasă a campionatului, team-ul care se îneacă la mal. Vorba unor cititori, mai răi şi mai glumeţi: poate la meciul cu UTA ar trebui să ne plătească FCH biletul pentru a asista la partida de pe Noul Municipal şi nu ei, suporterii, pentru ca FCH să mai compenseze din preţul biletelor la meciurile cu Farul şi FCSB şi orele pierdute la casa de bilete şi on-line pentru a intra în posesia biletului mult dorit… Pentru că oricum, noi, suporterii, suntem alături de FCH şi la bine şi la rău, numai că, uneori, şi noi mai ajungem la limita suportabilităţii. Sibiul are fotbal, numai că ne lipsesc cam multe…     

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Anul şcolar 2023-2024 încurcă pe toată lumea

    2

    Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a declarat astăzi, la Sibiu, că în anul şcolar 2023-2024 va fi o situaţie deosebită cu privire la vacanţa de primăvară, care va fi între Paştele Catolic şi cel Ortodox, având în vedere că este o distanţă mare, de peste o lună de zile, între cele două sărbători şi că această structură a fost stabilită şi cu actorii – elevi, părinţi, sindicate ale cadrelor didactice, reprezentaţi în Comisia pentru dialog social.   

    „Pentru anul şcolar următor avem o situaţie deosebită. În anul respectiv, avem o distanţă mare între sărbătorile pascale catolice şi sărbătorile pascale ortodoxe, este cam o lună de zile. În logica împărţirii echilibrate a modulelor, adică să avem un număr de săptămâni comparabile, vacanţa de Paşte pică fix la mijloc. Da, deci există zilele libere legale pentru cele două sărbători, iar vacanţa de primăvară pică undeva la mijloc”, a precizat ministrul Educaţiei, informează Agerpres.ro.

    Ea a fost întrebată de jurnalişti cu privire la nemulţumirile exprimate de unii părinţi şi elevi în legătură cu faptul că această vacanţă nu se va suprapune cu perioada sărbătorii Paştelui şi a răspuns că în Comisia pentru dialog social a fost cerută şi părerea reprezentanţilor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice cu privire la această soluţie, iar argumentele care au fost expuse au ţinut de organizarea olimpiadelor şcolare, egalitatea de tratament între confesiuni şi echilibrarea modulelor din punct de vedere pedagogic.”Unul dintre argumentele pe care le-au adus pentru a păstra acea săptămână aşa cum am propus-o iniţial este nevoia de spaţiu în timpul vacanţei pentru organizarea diferitelor etape ale olimpiadelor şcolare. Acesta au fost unul dintre motive, dar motivul principal pentru care această vacanţă se află între cele două sărbători pascale, pe lângă egalitatea de tratament între confesiuni, este şi echilibrarea modulelor din punct de vedere pedagogic. Este normal ca ele să nu fie dezechilibrate din punct de vedere al numărului de săptămâni. De aceea am rămas pe această variantă”, a explicat ministrul Ligia Deca.Proiectul de ordin al ministrului Educaţiei privind structura anului şcolar 2023-2024 a fost avizat, marţi, în Comisia de dialog social, în forma pusă în dezbatere publică, a anunţat Ministerul Educaţiei pe pagina de Facebook. Perioada prevăzută pentru vacanţa de primăvară, între modulele de cursuri patru şi cinci, este 13-22 aprilie.
    În 2024, Paştele Catolic se sărbătoreşte pe 31 martie, iar Paştele Ortodox în 5 mai.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Premierul Nicolae Ciucă, la Hilton Sibiu, despre finanţarea noului spital: „Ca atare, va fi finanțat prin POS”

    Prim-ministrul României, Nicolae Ciucă, a declarat, astăzi, la Hotelul Hilton din Pădurea Dumbrava, că noul Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu va fi finanţat din fonduri europene, prin programul european de Sănătate POS, 2021 – 2027.

    Totodată, va fi accesat şi un credit de la Banca Europeană de Investiţii, la acest moment singura variantă posibilă aflată pe masa Executivului de la Bucureşti. Premierul liberal a explicat, totodată, de ce proiectul noului spital nu a prins finanțarea din PNRR. ”În PNRR nu a putut fi inclus un astfel de spital pentru că am avut condiție impusă, cel puțin 3 să fie mari și celelalte să fie mici. Ca atare, am luat decizia să ne încadrăm prin PNRR și, prin Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, am stabilit ca prin Programul Operațional de Sănătate să asigurăm fondurile necesare, inclusiv prin împrumut de la BEI, astfel încât spitalele care au rămas în afara listei aprobate din PNRR să poată fi finanțate. Ca atare, va fi finanțat prin POS. Era absolut incorect dacă era doar un singur spital și le vitregeam pe celelalte județe care au nevoie de construcții similare”, a declarat Nicolae Ciucă.

    ”Decizia pe care noi am luat-o și pe care ne-am asumat-o, și cred că suntem oameni responsabili când venim în fața oamenilor și le spunem asta, este soluția pe care am găsit-o. Nu avem alta în momentul de față”, a mai promis sibienilor premierul Ciucă. În acest moment, Nicolae Ciucă adoptă tactica fostului premier liberal Ludovic Orban, în ceea ce privește finanțarea Noului Spital Judeţean Sibiu, cu un fel de gentleman agreement cu Consiliul Judeţean, însă să nu uităm că vine rotierea de premier mult discutată. Din nou, pe hârtie, Noul Spitalul Clinic Judeţean Sibiu este în cărţi.

    Premierul Nicolae Ciucă s-a aflat joi în vizită de lucru la Sibiu, unde a participat la Adunarea Generală a Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România (UNCJR), desfăşurată la Hotel Hilton. În programul vizitei de astăzi de la Sibiu au fost incluse și vizite scurte la Aeroportul Internațional Sibiu și la producătorul de conserve Scandia.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Mircea Sandu Bîrs: Gospodarul care ”nu bate apa în piuă”. Sau despre cum ajunge apa în casa fiecărui sibian

    Interviu cu Ing. Mircea Sandu Bîrs, Directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Sibiu

    Pe Mircea Bîrs l-am întâlnit în biroul său de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Sibiu, instituție unde a agonisit, ca director, vreo 15 anișori. SGA, între altele, administrează apele din domeniul public ale statului aflate pe teritoriul județului din Bazinul Hidrografic Olt, se îngrijește de lacurile de interes public, de  diguirile de apărare împotriva inundațiilor și, mai ales, de monitorizarea calitativă și cantitativă a surselor de apă. Iar dacă fiecare dintre noi avem apă la robinet, aceasta se datorează în cea mai mare măsură SGA care, prin barajul de acumulare de la Gura Râului, asigură alimentarea Sibiului și a localităților din aval.

    La o cafea (apropo, făptuită cu apa din rețea) tihnită și îmbietoare, s-a legat o discuție savuroasă cu / despre omul din spatele funcției, în care am descoperit un interlocutor cu un fin simț al umorului și cu o vitalitate debordantă.

    Apa din Sibiu e una din cele mai bune”

    Domnule director, fiindcă mai trebuie să bem din când în când și apă, d-voastră… de unde consumați apa?

    De aici, de la robinet.

    Cât e de sănătoasă această practică, de a consuma apa de pe țeavă, din Sibiu, încât să reununțăm la a mai cumpăra apă de pe cine știe unde?

    Asta e o întrebare pentru operatorul de apă. Noi, prin lege, livrăm apă brută către operatorii de apă. Ca să fiu mai concret, din barajul din Gura Râului, aflat în administrarea SGA Sibiu, printr-o conductă de 1000 mm, aflată în administrarea SGA Sibiu, și pe una de 600 mm, în administrarea Apă Canal, apa ajunge la uzina de tratare. Noi facem analize chimice și biologice pentru apa care pleacă din baraj și vă pot confima că apa pe care o consumăm e una de calitate foarte bună. Ce se întâmplă după stația de tratare, aș vrea să să vă spună specialiștii. Rezultatul e că eu beau apă din 1964 din Sibiu și nu am nimic. Poate necazul mai mare e că nu ai după ce bea apă, și nu calitatea apei. Deci apa din Sibiu, îmi spun prietenii din alte părți, e una din cele mai bune. Apa se tratează în spații de tratare profesioniste, cu echipamente de ultimă generație, după care, prin folosință, prin consum, se întoarce în râu. Iar noi monitorizăm chimic, chiar de două ori pe lună, cele câteva stații de epurare.

    Ați avut probleme remarcabile în ultima perioadă la calitatea apei?

    Din punct de vedere al calității apei, nu. Au fost instituite programe de cantitate. Știți bine că în toată țara, în vara lui 2022, pentru o perioadă destul de scurtă, e drept, a fost problema secetei. Din fericire, dintre cei care au avut apă centralizată, doar un singur operator, pe Valea Hârtibaciului, a instituit și program de furnizare a apei. În schimb, seceta s-a simțit la cei care au individual fântâni, care au rămas fără apă. Deci nu calitatea, ci cantitatea a fost problema ultimilor, să zicem, 20 de ani. Calitativ nu au fost probleme generale.

    Ca să înțeleg mai bine ce trebăluiți pe pe aici, v-aș ruga să îmi spuneți când are nevoie omul de rând de d-voastră? Sau cu ce fel de probleme vă calcă prin bătătură?

    Cu tot felul de probleme. Începând cu obținerea avizelor, autorizațiilor de funcționare. Orice firmă care are legătură cu apa sau folosește apa în scop industrial este obligată să se autorizeze din punct de vedere al gospodăririi apelor. Dumneata, ca investitor, vrei să îți faci o spălătorie, o casă, de pildă. Obții certificatul de urbanism. În acest certificat, organul emitent, primăriile de regulă, solicită avizul de apă. Și sunt specificate în legislație o mulțime de detalii. Concret, vrei să îți faci casă pe malul Cibinului. Este sau nu zonă inundabilă? Asta trebuie să îți spun eu. Aceștia sunt primii care ni se adresează.

    De reținut. Apa pentru consum propriu, o fântână, să zicem, pentru consumul domestic (propriu și pentru animale), dacă nu trece de 0, 2 litri pe secundă, nu se taxează. Deci toate fântânile din Țara Românească nu plătesc apa la Apele Române. Dar dacă dumneata casa ți-o transformi într-o frumoasă pensiune, aceasta nu o mai faci în scop propriu, ci în cel economic. Și atunci legislația prevede să obții autorizație de gospodărire a apelor. Or, cu aceasta ne ocupăm noi la SGA Sibiu.

    Sunt destule cazuri însă când aceste autorizații le dă ABA Olt (Administrația Bazinală de Apă Olt) sau chiar Bucureștiul. Sibiul are două bazine, Mureș și Olt. Să vă dau un exemplu. Primăria Poiana, să zicem. Are apă și de pe un bazin, și de pe altul. Ca să își modernizeze rețeaua de canalizare, nu face un aviz la ABA Olt și altul la ABA Mureș. Și atunci acest aviz este emis de ANAR (Administrarea Națională a Apelor Române), adică de forul nostru superior.

    Pe de altă parte, sunt societăți comerciale care aleg să facă la noi analiză de laborator. Acesta e un alt gen de activitate, care ne solicită. Și o altă categorie este aceea a petițiilor, pe care le primim și on line. Mai avem apărarea împotriva inundațiilor. Procedura e următoarea. Dacă Doamne ferește se întâmplă – și se întâmplă – să iasă apa, din varii motive, primarul are la dispoziție serviciul voluntar de situații de urgență. Și e obligat, prin lege, ca în maxim 24 de ore, să facă raport operativ către noi. După aceea, noi transmitem mai departe, pe fluxul operațional, Prefecturii, Ministerului. Nu a transmis primarul în 24 de ore, poate să uite că îi mai dă cineva vreun leu pentru reparațiile survenite în urma viiturilor! Și nu a fost an în care să nu avem evenimente, de mai mică sau de mai mare amploare. Din punctul acesta de vedere, Sibiul stă cel mai bine printre celelalte județe. Nu că nu ar fi loc și de mai bine. Dar raportat la valoarea lucrărilor și pagubele, acestea sunt foarte reduse. Din 2009, din cauza inundațiilor, nu a murit nimeni!

    Sistemul de Gospodărire a Apelor Sibiu. Foto: Sibiu 100%

    ”Sper ca anul acesta să înlocuim conducta de aducțiune de apă brută de la Gura Râului, la Sibiu”

    Cum stăm cu balastierele?

    Avem două tipuri de balastiere. Sau ar fi trebuit să avem. Dar, din păcate, nu avem, practic, decât un tip. Sunt balastierele constituite pe cursurile de apă în vederea decolmatării cursurilor. La acest moment, nu e niciuna funcțională. Sunt, însă doar ca diferite faze de avizare. Am închis ultimele puncte de lucru în decembrie 2022. Celălalt gen de balastiere, care funcționează, binișor, în județul Sibiu, sunt cele așa numite ”în terasă”.

    Deci nu vă plictisiți…

    Mă plictisesc de multe ori și nu mai știu ce să mai lucru… (râde)

    Vă sugerez vreun joc pe calculator?

    Spre rușinea mea, nu mă prea știu juca.

    Avize, decident în a da undă verde sau nu unor construcții, societăți comerciale… Vă faceți și prieteni în meseria asta, bag sama!

    O, Doamne! Da, amenda cea mai mică pentru persoanele fizice e de 5.000 lei. Iar la firme se pleacă de la avertisment, până spre declinarea către Parchet. Avem ”prieteni” destui.

    De unde vine pasiunea asta pentru apă?

    Nu e nicio pasiune, e un serviciu.

    E un serviciu, dar alegerea ați făcut-o dvoastră.

    Eu am ales, da. Probabil că nu a vrut cineva din familie să fac școală…

    De când vă îndeletniciți cu acest domeniu?

    Aici am vreo 15 ani. Ca director.

    Nu obosiți?

    Nu. Deocamdată. Mai am până la pensie. Astăzi, când vorbim, am 39 de ani de serviciu.

    La 40, dau eu cafeaua.

    Păi la 23 august, la anul, vă aștept să onorați promisiunea.

    Să îmi fac un nod la batistă, să nu uit… Unde mai pui că e și Ziua Muncii!

    Lucrez de dinainte de armată. Am terminat liceul în 83, facultatea în 90. Prima, aici, la Sibiu, inginerie, TCM. Ultima a fost postuniversitar, la Facultatea de Hidrotehnică Timișoara. Deci sunt obișnuit cu munca.

    Cea mai mare provocare profesională?

    Sper ca anul acesta să înlocuim conducta de aducțiune de apă brută de la Gura Râului, la Sibiu. 26 milioane de euro. A trecut de avizare, prin PNNR. Doar am spus că nu ne plictisim.

    ”Nici soția, și nici fata, nu lucrează la Apele Române”

    Ce faceți când nu faceți ceea ce faceți?

    Mă odihnesc. Citesc, mai ales în concedii. Beletristică de orice fel.

    Când nu puneți mâna pe carte, ce altceva faceți? Stați la țară?

    Am și casă la țară, da.

    Fântână aveți?

    Nu. Nu mi-a trebuit. E pe malul apei casa. Îmi mai place să merg cu ATV, să lucrez pomicultură, agricultură. Bine, nu de genul culturilor de porumb, de grâu…

    Nu lucrați cu ziua?

    Dacă mă dau afară și nu mă mai angajează nici paznic, eu știu?… Îmi place să văd de un pom, să îl  sădesc, să îl văd cum crește, să, să… Și nu am decât vreo 200 de pomi. Bine, în mai multe locații. Pruni, meri, peri, cireși, vișini…

    Ce vă liniștește?

    Nu am un hobby anume. Ne-a ținut Dumnezeu mintea, mie și soție, când ajungem acasă, să nu amestecăm problemele de serviciu, indiferent de ce natură ar fi acestea. Și asta e liniștitor.

    Familie?

    Soție, copii… Am o fată, la casa și rânduiala ei; nu e în Sibiu, dar ne vedem când avem chef și ne permite timpul. Soția e de aceeași vârstă cu mine și ne vom duce frumos bătrânețile. Iar dacă Doamne-Doamne ne va da un dram de noroc de un nepot, atunci chiar nu mă voi plictisi nici la bătrânețe… Deocamdată nu avem vreme să ne gândim la ce va fi mâine. Și aș vrea să mai adaug ceva: nici soția, și nici fata, nu lucrează la Apele Române.

    Vai! Sigur lucrați în cadrul unei instituții de stat?!

    Nu au nicio legătură cu Apele, așa după cum nici eu nu am nicio legătură cu ce lucrează ele.

    Ceva ce ați fi vrut să faceți și nu ați făcut?

    Da, o grămadă! De pildă, aș fi vrut să zbor pe lună, să văd cum e pe acolo.

    Nu e târziu, îl trecem la proiecte prioritare! Altceva?

    Să particip la Formula 1 ca șofer. Dar nu cred că mă mai primesc ăștia.

    Pasionat de șofat?

    Am permis din 1987. În schimb, nu am șofer angajat. Am șoferi care conduc utilaje. Dacă sună telefonul că mâine trebuie să fiu în București, mă sui în mașină și mă duc. Am preferat ca astfel de posturi să le transform în execuție.

    Apropo de dus, ne-am luat cu taifăsuiala și ni s-a cam dus timpul… Vă mulțumesc! Și la cât mai multă apă. Cantitaviv și calitativ…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Daniela Cîmpean, raportor în sesiunea plenară a Comitetului European al Regiunilor, azi, la Parlamentul European

    Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, se află pentru două zile, 8-9 februarie, a. c., la Bruxelles, unde participă în calitate de raportor la sesiunea plenară a Comitetului European al Regiunilor. În aceste momente e dezbătut și votat proiectul de aviz pe tema Spațiului European al Datelor privind Sănătatea.

    Digitalizarea datelor medicale, proiect pilot al Consiliului Județean Sibiu, lansat în aprilie 2021, pe platforma www.portalmedical.ro, e pe cale să fie extins ca model de bune practici la nivelul întregii Uniuni Europene.

    Foto: Sibiu 100%

    Ce face Daniela Cîmpean la Bruxelles

    Trimisul nostru special la Bruxelles, Lucian Vlad, are cele mai proaspete informații despre acest eveniment. În exclusivitate pentru Sibiu 100%, Daniela Cîmpean a declarat: ”Astăzi este o plenară specială pentru mine, ca membru în Comitetul European al Regiunilor, pentru că astăzi se votează proiectul de aviz pe marginea unui regulament extrem de important pentru sănătatea cetățenilor UE. Vorbim de spațiul european al datelor medicale, un cadru în care datele medicale sunt conectate și folosite, atât pentru pacient, în primul rând, care poate să le acceseze într-un mod mult mai facil și să le partajeze cu specialiștii din sănătate, cât, mai ales, pentru forurile specializate din Sănătate. Ce aduce în plus acest cadru este că datele în discuție reprezintă practic pentru sistemul de sănătate ceea ce sângele reprezintă pentru corpul omenesc. Adică aceste date vor fi folosite în cercetare, în inovare, în implementarea politicilor publice de către guvernanții locali sau naționali. Este un potențial extraordinar pe care datele medicale îl dețin și în situația în care vor fi folosite pentru toate scopurile pe care le-am enumerat, nu greșesc atunci când spun că acest regulament va duce la salvarea de vieți omenești”.

    În ceea ce privește nivelul la care a ajuns acest regulament și așteptările Danielei Cîmpean cu privire la această întâlnire, Președinta Consiliului Județean a precizat: ”Din momentul în care am preluat acest proiect de aviz au trecut câteva luni. Am fost foarte bucuroasă să fiu raportor la acest aviz, având în vedere că la nivel mai mic, Sibiul, ca județ, deține un dosar medical digital, ceea ce se urmărește practic, prin acest regulament, să se facă la nivel european. Din acel moment am avut întâlniri cu stakeholderi din Portugalia, din Suedia, cu raportorul din Parlamentul European care urmărește același regulament, întâlniri cu colegii din comisia din Resurse naturale din cadrul Comitetului European al regiunilor, comisie în cadrul căreia am fost numită raportor și la momentul de astăzi suntem la situația în care vom vota, practic, proiectul de aviz. Se va da în plenul Comitetului European al Regiunilor votul pentru acest proiect de aviz. În forma în care este regulamentul, s-a adus aportul acestor stakeholderi, s-a adus aportul colegilor din comisia NAT și colegilor din Comitetul Regiunilor. Practic, este o formă consolidată a regulamentului, care este mult mai sensibilă și la nevoile efective ale comunităților locale. Pentru că acest Comitet European al Regiunilor această misiune o are, să-și spună un punct de vedere cu privire la legislația europeană, care are impact asupra comunităților locale”.

    Foto: Sibiu 100%

    Spațiul comun al datelor privind sănătatea, extins de la Sibiu la nivelul întregii Uniuni Europene

    În calitate de președintă a CJ Sibiu, Daniela Cîmpean a fost numită în anul 2020 membră în Comitetul European al Regiunilor (CoR), instituție care este vocea regiunilor și orașelor în Uniunea Europeană. Membrii CoR formulează opinii (avize) cu privire la acte legislative care au impact asupra regiunilor și orașelor din UE.

    În cadrul CoR funcționează comisii pe tematici specializate care analizează propunerile și inițiativele legislative ale UE, elaborând avize asupra acestora. Avizele sunt, apoi, dezbătute și votate în sesiuni plenare ale CoR.

    Daniela Cîmpean este membră în două comisii:

    • Comisia pentru Resurse Naturale (NAT)
    • Comisia pentru Politică Economică (ECON)

    În Comisia NAT, președinta CJ Sibiu a fost desemnată, în vara anului  2022, raportor pentru avizul pe tema Spațiul European al Datelor privind Sănătatea (EHDS), document ce va sta la baza  legislației europene în ceea ce privește implementarea, la nivel european, a unui spațiu comun al datelor privind sănătatea – politică de sănătate care stabilește norme, standarde și practici comune pentru ca toți cetățenii să își poată accesa și gestiona datele medicale electronice în siguranță. Totodată, implementarea EHDS sprijină cercetarea, inovarea, industria medicală și factorii de decizie – autoritățile – pentru ca acestea din urmă să poată implementa eficient și informat politici de sănătate publică.

    În pregătirea avizului, doamna Cîmpean a cooptat doi specialiști: dl. Laszlo Lorenzovici – expert în servicii medicale și dl. Alexandru Bârsan, specialist în digitalizarea serviciilor medicale, cu care a colaborat inclusiv în elaborarea unei părți importante a documentației ce vizează realizarea Noului Spital Județean Sibiu și la implementarea platformei Portal Medical.

    Până în acest moment, pentru elaborarea avizului EHDS coordonat de către Daniela Cîmpean, au fost parcurși următorii pași:

    • Consultări cu Comisia Europeană și cu părțile interesate  (reprezentați ai structurilor de sănătate, autorități naționale din statele membre etc) – perioada septembrie – octombrie 2022.
    • Prezentarea și dezbaterea proiectului de aviz în ședința Comisiei NAT, cu vot pozitiv din partea membrilor (noiembrie 2022) și discuții cu reprezentanți ai Parlamentului European (ianuarie 2023).

    Proiectul de aviz pe tema Spațiului European al Datelor privind Sănătatea este dezbătut și votat în sesiunea plenară a Comitetului European al Regiunilor din 8-9 februarie, după care va fi trimis celorlalte instituții UE implicate în procesul legislativ.

    Ce este Portalul Medical?

    Portal Medical este o platformă digitală care oferă locuitorilor județului Sibiu acces la propriile date medicale, putând fi utilizată  și de medici, care au la dispoziție întreg dosarul medical al pacientului, fapt ce ușurează diagnosticarea și prescrierea de tratamente.

    În acest moment, Portal Medical stochează în deplină siguranță datele medicale a peste 6.000 de pacienți, iar 90 de medici le utilizează în interesul pacienților înscriși în platformă din Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Gheorghe Preda” Sibiu, Spitalul Municipal Mediaș, Spitalul Orășenesc Cisnădie, Spitalul Orășenesc Agnita, Spitalul de Pediatrie Sibiu, Clinica „Polisano”, Clinica „Misan Med” și Clinica „Diamed”. În urma parteneriatelor pe care Consiliul Județean Sibiu le-a încheiat cu reprezentanții spitalelor și clinicilor private din proiect, prin Portal Medical pacienții au posibilitatea de a împărtăși datele lor medicale cu medicii curanți în vederea celor mai bune diagnostice și tratamente.

    Interviul video cu Daniela Cîmpean, aici.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News 

    Cum se facturează consumul de energie începând cu 1 ianuarie 2023

    De la 1 ianuarie 2023 și până la 31 martie 2025, conform prevederilor legii 357/2022, se schimbă modul de facturare pentru consumul de energie.

    Pe baza acesteia, toți clienții casnici Enel Energie si Enel Energie Muntenia beneficiază automat de plafonarea prețului final la energie electrică și gaze naturale, în funcție de consumul lor, astfel:

    Energie electrică:

    👉 Clienții cu un consum lunar cuprins între 0 și 100 kWh inclusiv – plătesc maximum 0,68 lei/kWh (cu taxe incluse)

    👉 Clienții cu un consum lunar cuprins între 100,01 și 300 kWh inclusiv – plătesc maximum 0,80 lei/kWh pentru consumul lunar cuprins între 100,01 și 255 kWh și maximum 1,3 lei/kWh pentru consumul cuprins între 255 kWh și 300 kWh (cu taxe incluse)

    👉 Clienții cu un consum lunar care depășește 300 kWh – maximum 1,3 lei/kWh (cu taxe incluse)

    Dacă prețul din contractul în vigoare la energie electrică este mai mic decât prețul final rezultat prin legislația în vigoare (Legea 357/2022), se aplică prețul din contract.

    Este foarte important de știut că, începând de la 1 ianuarie 2023, pentru calcularea plafonării prețului final facturat, se ia în calcul consumul de energie electrică realizat în luna pentru care se efectuează facturarea.

    Gaze naturale:

    Toți clienții casnici beneficiază în continuare de un preț final facturat plafonat de 0,31 lei/kWh (cu taxele incluse).

    Cine trebuie să depună documente pentru a se încadra în prima categorie de plafonare?

    Sunt în continuare trei categorii de consumatori care este nevoie să depună diverse documente pentru a beneficia de plafonarea prețului la energie electrică de 0,68 lei/kWh, indiferent de consum:

    1. Familiile monoparentale

    Familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta, copil cu vârsta de până la 18 ani; limita de vârstă se prelungește până la 26 de ani în cazul în care copilul major urmează o formă de învățământ.

    Este necesar să depună:

    • Cerere
    • Declarație pe propria răspundere
    • Clienții casnici care au în întreținere cel puțin 3 copii cu vârsta de până în 18 ani; limita de vârstă se prelungește până la 26 de ani în cazul în care copilul major urmează o formă de învățământ.

    Este necesar să depună:

    • Cerere
    • Declarație pe propria răspundere
    • Clienții casnici care au nevoie de aparate medicale

    Aceștia sunt clienții casnici la al căror loc de consum locuiesc persoane care utilizează dispozitive, aparate sau echipamente medicale alimentate de la rețeaua electrică.

    Este necesar să depună:

    • Cerere
    • Confirmare din partea medicului specialist

    În cazul acestei categorii de clienți, depunerea documentelor de mai sus nu înlocuiește procedura prevăzută de Legea 226/2021 privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil de energie.

    Pentru toate cele trei categorii de mai sus, confirmarea din partea medicului, cererea și declarația pe propria răspundere se depun o singură dată, nu este nevoie să fie depuse în fiecare lună. Documentele pot fi transmise furnizorului de energie electrică oricând, însă prețul final facturat plafonat se va aplica de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au depus documentele menționate.

    Clienții casnici Enel Energie și Enel Energie Muntenia care se înscriu în categoriile enumerate pot trimite documentele pe adresa [email protected] sau le pot depune în magazinele Enel.

    Consumatorii pot fi încadrați într-o categorie de plafonare într-o lună și în altă categorie, în altă lună?

    Încadrarea în categoriile de plafonare poate varia de la lună la lună. De exemplu, dacă într-o lună consumul se încadrează între 0 și 100 kWh (inclusiv), atunci clientul va beneficia pentru luna respectivă de un preț final facturat plafonat de 0,68 lei/kWh (cu taxele incluse). Dacă, în luna următoare, consumul de energie electrică se încadrează între 100,01 și  255 kWh, consumatorul va beneficia pentru luna respectivă de un preț final facturat plafonat de 0,80 lei/kWh (cu taxele incluse).

    Mai multe informații actualizate despre noile măsuri în energie pot fi accesate pe site-ul enel.ro, secțiunea Plafonare.

    Consumul de energie electrică din decembrie, facturat pe baza unor măsuri legislative diferite

    Deoarece, începând cu data de 16 decembrie 2022, au intrat în vigoare noi prevederi legislative legate de modul de calcul al plafonării prețurilor la energie electrică, consumul din perioada 1-15 decembrie 2022 este facturat de către Enel Energie și Enel Energie Muntenia pe baza OUG 27/2022, în vigoare pentru acel interval. Astfel, pentru prima parte a lunii decembrie, facturile emise au luat în calcul consumul estimat prin convenția de consum agreată de client.

    Pentru a aplica in mod corect plafonarea, conform legii, furnizorii Enel implementează în prezent cele mai noi prevederi în sistemul informatic. Ca urmare, consumul din cea de-a doua jumătate a lunii decembrie 2022 se va regăsi pe factura pe care clienții o vor primi în luna februarie, odată cu consumul de energie electrică pentru luna ianuarie 2023, în acord cu Legea 357/2022 și OUG 192/2022.

    Foarte important! Plafonarea se va aplica pentru fiecare lună în parte, nu se vor cumula consumurile! Asadar, pentru luna decembrie se va efectua regularizarea și se va aplica plafonarea corespunzătoare, ținând cont de măsurile legislative care au fost în vigoare pe parcursul acelei luni. În mod asemănător, pe factura pe care clienții o vor primi în luna februarie se va regăsi, pe o linie separată, și consumul corespunzător lunii ianuarie, împreună cu plafonarea lunii ianuarie.

    Bani pentru actualul Spital Clinic de Urgenţă Sibiu

    Proiectul Noului Spital al Consiliului Judeţean nu a reuşit să obţină finanţare din PNRR de la Guvernul României. În schimb, actualul Spital Clinic de Urgenţă Sibiu se află în graţile Guvernului, obţinând din partea fonduri PNRR pentru reabilitarea energetică a pavilionului administrativ.

    Consiliul Judeţean Sibiu a reuşit să obţină, astăzi, 10 ianuarie, două noi contracte de finanţare din PNRR. Este vorba despre renovarea energetică a pavilionului adminstrativ al Spitalului Clinic de Urgenţă Sibiu şi a sediului instituţiei judeţului. În total, Consiliul Judeţean Sibiu a reuşit să atragă în jur de 15 milioane de lei cu TVA. Totodată, bani pentru renovarea energetică a blocurilor vor ajunge la Sibiu şi Mediaş, în urma proiectelor depuse pentru finanţare.

    Ministrul Cseke Attila

    Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, a semnat, astăzi, 104 noi contracte de finanțare prin componenta C5 – Valul Renovării din Planul Național de Redresare și Reziliență, PNRR. Contractele, în valoare totală de 980.320.216,76 de lei, au fost încheiate între Ministerul Dezvoltării și autoritățile publice locale din 54 de unități administrativ-teritoriale și vizează lucrări de intervenție pentru creșterea performanței energetice a unor blocuri de locuințe și a unor clădiri publice. Până în prezent, prin cele trei componente ale PNRR, au fost semnate 2.979 contracte de finanțare, în valoare totală de 20.743.634.310,68 de lei, a precizat ministrul.

    Proiecte semnate azi pentru judeţul Sibiu

    Consiliul Judeţean – Utilizarea eficientă, durabilă şi incluzivă a energiei în sediul Consiliului Judeţean Sibiu – 10 milioane de lei cu TVA.

    Consiliul Judeţean – Renovarea energetică a pavilionului administrativ din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Sibiu – 4,1 milioane de lei cu TVA.

    Agnita – Renovare energetică moderată a cădirilor rezidenţiale multifamiliale – 1,5 milioane de lei cu TVA.

    Sibiu – Renovare energetică a 8 clădiri rezidenţiale multifamiliale – 25 milioane de lei cu TVA.

    Mediaş – Renovare energetică moderată a blocului de locuinţe 12, str. George Topârceanu, bloc 3, strada Geologiei şi blocul 11, str. Clujului – 7,6 milioane de lei cu TVA;

    Mediaş – Renovarea energetică moderată a blocului de locuinţe nr. 48, strada Govora, blocul de locuinţe din strada 1 Decembrie nr. 22 – 9,4 milioane de lei cu TVA.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Pavilionul Central al Spitalului de Psihiatrie din Sibiu va fi renovat prin PNRR

    Ministrul Cseke Attila a semnat astăzi, 9 ianuarie, 25 de noi contracte de finanțare prin componenta C5 – Valul Renovării din Planul Național de Redresare și Reziliență.

    Contractele, încheiate între Ministerul Dezvoltării și autoritățile publice locale din 14 de unități administrativ-teritoriale, au o valoare totală de 222.523.550,34 de lei și vizează creșterea eficienței energetice a unor clădiri rezidențiale multifamiliale și a unor clădiri publice. Până în prezent, prin cele trei componente ale PNRR, au fost semnate 2.875 contracte de finanțare, în valoare totală de 19.763.314.093,92 de lei, a precizat ministrul.

    Bani pentru Sibiu

    Unul dintre cele 25 de contracte semnate azi de ministrul Attila se referă la renovarea energetică a două clădiri rezidenţale multifamiliale din Municipiul Sibiu. Valoarea proiectului se ridică la 15,1 milioane de lei cu TVA.

    Al doilea contract pentru judeţul Sibiu, ce va fi derulat de Consiliul Judeţean, este în valoare de 70,6 milioane de lei cu TVA şi vizează „Renovare Energetică Pavilion Central din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Dr. Gheorghe Preda Sibiu”. Ambele contracte au fost semnate azi de autorităţile guvernamentale.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Palatul Brukenthal se închide

    În perioada 09.01.2023 – 31.01.2023 Palatul Brukenthal (Galeria de Artă Europeană și Galeria de Artă Românească) este închis pentru lucrările anuale de curățenie și conservare, anunță reprezentanții muzeului.

    Rămân deschise însă, în regim normal de vizitare (miercuri – duminică, orele 10.00-18.00), Casa Albastră, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Contemporană, Muzeul de Istoria Farmaciei și Muzeul Cinegetic.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Cei mai inspirați sibieni pot da numele parcului Tilișca. Denumirile, alese prin vot, premiate

    În ședința extraordinară de astăzi, 6 ianuarie, a Consiliului Local al Primăriei Sibiu, Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu, supune aprobării regulamentul pentru desfășurarea unui concurs destinat sibienilor, prin care aceștia sunt invitați să dea numele cel mai inspirat parcului din Tilișca. “Lucrările la cel mai nou parc al Sibiului, din zona Tilișca, se apropie de finalizare și îl vom deschide publicului în această primăvară. Prin urmare este timpul să ne gândim și la o denumire care să reprezinte al doilea parc ca mărime al orașului. Îi vom invita din nou pe sibieni să participe la acest demers, prin intermediul unui concurs de idei, dotat cu premii”, a declarat Astrid Cora Fodor.

    Cum se va desfășura concursul, conform Regulamentului propus aprobării

    • În perioada ianuarie – februarie 2023 (perioada exactă urmând să fie anunțată public de Primăria Sibiu), sibienii vor fi invitați să propună o denumire pentru acest parc prin intermediul unui formular electronic Google. Poate propune denumiri orice persoană cu vârsta peste 18 ani, cu domiciliul sau reședința în municipiul Sibiu.
    • Un juriu format din 7 persoane, inclusiv membrii ai Comisiei de organizare și dezvoltare urbanistică, realizarea lucrărilor publice, protecția mediului înconjurător, conservarea monumentelor istorice și de arhitectură din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu, va selecta din toate propunerile 5 denumiri pe care le consideră reprezentative pentru proiect și pentru Sibiu.
    • Într-o a doua etapă a concursului, denumirile selectate vor fi supuse votului sibienilor. Cea care întrunește cel mai mare număr de voturi va fi numele noului parc.
    • Sibienii care au propus primele 3 denumiri clasate vor primi premii din partea Primăriei Sibiu, pentru faptul că s-au implicat și au fost inspirați.

    Locul I: o bicicletă și dreptul de a-și alege un arbore din parc pe care să îl adopte și care să fie identificat printr-o plăcuță cu numele câștigătorului.

    Locul II: un abonament Sibiu Bike City valabil pentru 6 luni.

    Locul III: un set de materiale vegetale de plantat acasă, conținând un arbore ornamental sau o plantă de interior (la alegere), un mix de 5 plante perene și o cutie cu gazon.

    Odată regulamentul aprobat de Consiliul Local, Primăria Sibiu va anunța în următoarea perioadă calendarul concursului și va face public link-ul către formularul Google pe care se vor putea înscrie propuneri de denumiri.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Buget în creștere pentru Consiliul Județean Sibiu în 2023, dar tot cu deficit

    Conducerea Consiliului Județean Sibiu a publicat pe site-ul instituției proiectul de buget pentru 2023. Astfel, pentru acest an sunt prevăzute cheltuieli de 576.285.200 de lei, în timp ce veniturile se cifrează la 542.375.000 lei, ceea ce înseamnă un deficit bugetar de aproape 33.909.820 lei.

    Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, când în 11 ianuarie 2022 era supus informării publice proiectul de buget pentru anul 2022, deficitul bugetar era de 37.948.760 lei. Practic, în acest an, autoritățile județene au reușit să reducă deficitul bugetar, confom proiectelor de buget pe ultimii doi ani, cu aproape 4 milioane de lei. În 2022, veniturile prognozate erau de 493.848.660 lei, în timp ce cheltuielile luate în calcul erau de 531.797.420 de lei. Mai mult, veniturile așteptate în 2023 sunt mai mari cu aproape 50 de milioane de lei decât se prefigurau în 2022.

    În 2023, cei mai mulți bani se duc pe Asistență Socială (cum se întâmplă în mod tradițional de aproape 20 de ani), Cultură și Sănătate. Cele trei capitole vor cheltui, potrivit proiectului de buget, în jur de 330.000.000 de lei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Stadionul Municipal, povestea unui vis împlinit (I). În 4 ani s-au întâmplat lucruri cât într-o viaţă

    Sibiu 100% vă propune o retrospectivă a celor patru ani care au trecut de la demolarea vechiului stadion Municipal şi până la inaugurarea noului stadion din Parcul Sub Arini. În tot acest timp, suporterii sibieni şi FC Hermannstadt au trecut prin multe încercări şi necazuri, însă în cele din urmă sperăm că am ieşit mai puternici, iar spiritul fotbalului sibian va renaşte. Totuşi, să nu uităm prin ce-am trecut şi să învăţăm…

    Cea mai mare investiţie publică a Primăriei Sibiu de după 1990 – noul Stradion Municipal – a fost inaugurat. Acesta a fost redat fotbalului în 10 decembrie, la meciul cu Farul Constanţa, liderul campionatului, după o victorie categorică, 4-0, pentru FC Hermannstadt. Stadionul a fost construit în totalitate din banii sibienilor, în condiţiile în care finanţarea a venit exclusiv de la bugetul primăriei. Mai mult, se poate numi stadionul construit în pandemia de coronavirus, deoarece lucrările s-au suprapus cu cele mai grele vremuri pentru sibieni, de după al doilea război mondial.     

    Povestea noului stadion       

    2017-2018 rămâne un sezon fabulos pentru fotbalul sibian şi a fost începutul revigorării fotbalului din oraş. În acel sezon, FC Hermannstadt, echipa condusă de Teodor Birţ şi finanţată de câţiva oameni de afaceri locali, între care Claudiu Rotar şi Ştefan Băcilă, juca finala Cupei României şi reuşea promovarea în Liga 1. În acel an, era un entuziasm molipsitor în rândul suporterilor fotbalului sibian, în condiţiile în care Sibiul era pus din nou pe harta fotbalului românesc. O echipă venită de nicăieri, un antrenor, Alex Pelici, considerat unul de-al casei de către suporterii sibieni, după promovarea cu Voinţa în Liga 1, şi ambiţia unor oameni de afaceri dornici să revigoreze fotbalul sibian şi, în acelaşi timp, nostalgici după vremurile de altădată, în speţă după performanţele din trecute ale echipelor FC Inter şi Şoimii, au făcut ca pasiunea suporterilor sibieni să se reaprindă. După un sezon istoric, cu o performanţă fără precent în fotbalul sibian, calificarea în finala Cupei României, FC Hermannstadt urma să dea piept cu Liga 1. Un alt moment, poate emblematic pentru suporterii sibieni, care a făcut ca starea de spirit să renască fără echivoc, a fost acea partidă cu FCSB din sferturile de finală ale Cupei României, de pe Municipal. Atunci, FCH s-a impus cu 3-0, într-o atmosferă uluitoare, ce amintea de vechea atmosferă pe care suporterii sibieni au trăit-o în trecut la meciurile lui FC Inter. O vorbă celebră la acea vreme şi promovată intens de conducerea de atunci a lui FCH spunea: ”Sibiul are fotbal! Din păcate, nu aveam stadion”. Toată lumea era conştientă că starea precară a bătrânului stadion Municipal era dezonorantă pentru Sibiu, chiar dacă la promovarea unei alte echipe în Liga 1, FC Voinţa Sibiu, în 2011, fostul primar de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, a cosmetizat cât de mult s-a putut arena din Parcul Sub Arini, leagănul fotbalului sibian. Într-un fel, ca suporter, te durea sufletul când vedeai Stadionul Municipal în ce stare umilitoare ajunsese, după ce în anii 70, 80 şi 90 era cel mai drag loc de promenadă pentru microbişti. În timp ce în 2018 FC Hermannstadt se pregătea de promovarea şi pusă în faţa faptului împlinit că stadionul Municipal din Sibiu nu va îndeplini omnologarea pentru Liga 1, comunitatea fotbalistică sibiană a adus în discuţie construcţia unui nou stadion în oraşul de pe Cibin. Speranţele erau mari pentru noua echipă a Sibilui, un spirit nou şi puternic, însă oraşul rămăsese repetent la capitolul infrastructură sportivă, fiind depăşită din toate punctele de vedere. Un lucru era cert la acel moment: sibienii nu o vor vedea pe FC Hermannstadt în Liga 1, acasă, pe stadionul Municipal, din cauză că arena nu putea fi omologată pentru meciurile de prima ligă de către FRF. O durere mare pentru suporterii sibienii, care investiseră foarte mult suflet în noua echipă. Era frustrant să nu îți poţi vedea echipa favorită jucând acasă, pe Stadionul Municipal, locul nostru din totdeauna. Erau vehiculate tot felul de variante: ba Mediaş, ba Tg. Mureş, sau Piteşti.

    Primarul Fodor a cedat presiunii şi a luat decizia istorică

    Chiar dacă nu se încheiase sezonul 2017-2018, presiunea unui nou stadion era o povară grea pentru conducerea echipei FCH şi Primăria Sibiu. Rezultatele, aproape de nimeni aşteptate; vă amintiţi parcursul fenomenal al lui FCH din Divizia D în Liga 1, după ce echipa fusese înfiinţată abia în 2015. Probabil nimeni nu a anticipat această ascensiune fulminantă a fotbalului sibian, poate nici conducerea şi finanţatorii de atunci ai lui FCH, însă rezultatele au fost extraordinare pentru o comunitatea fotbalistică ce până atunci lâncezea în subteranele fotbalului românesc. Bineînţeles, Primăria Sibiu a susţinut echipa financiar, în limitele legii, însă, cu siguranţă, nu a luat în calcul modernizarea stadionului imediată. Le-a venit pe cap o mare belea exact de unde se aşteptau mai puţin. Pusă în faţa acestor rezultate onorante pentru noi, suporterii, Primăria a dat din coate o perioadă, motivând că se caută soluţii pentru modernizarea stadionului, că se încearcă identificarea unor surse de finanțare de la bugetul local şi atragerea unor fonduri de la Guvern (vedeam cum se construiesc Cluj Arena, Stadionul Ion Oblemenco din Craiova). Toate aceste lucruri sub o presiune care făcea municipalitatea neputinciasă în faţa aspiraţiilor suporterilor sibieni, mult prea dornici de fotbal. Toată lumea vorbea despre un nou posibil stadion la Sibiu, însă nimeni nu își asuma tranşant această decizie, dacă ne referim la Primăria Sibiu. Conducerea FCH, apropiată de primărie, susţinea cu jumătate de gură necesitatea unui nou stadion. Echipa sibiană evolua excelent, astfel că la presiunea suporterilor, primarul Astrid Fodor a făcut anunţul important: Stadionul Municipal va fi reconstruit, exceptând tribuna principală. Tribuna oficială se prezenta într-o stare bună, fiind finalizată spre sfârşitul anior 80, pentru celebrul meci de pe Municipal din primăvara lui 89, România – Italia. 

    În acea perioadă, primarul Sibiului, care nu avea nicio legătură cu fotbalul, dar bine sfătuită, probabil, de conducătorii şi finanţatorii lui FCH (unul dintre ei câştiga pe bandă rulantă licitaţiile privind modernizarea străzilor din Sibiu, povestea ce se continuă şi în ziua de astăzi) şi-a asumat o responsabilitate mare în condiţiile în care alegerile locale din 2020 băteau la uşă. Astrid Fodor a simţit perfect pulsul fotbalului sibian şi al suporterilor, intuiind perfect şi un mare capital de imagine. Mai mereu, fostul primar Klaus Iohanins era acuzat că lasă de izbelişte sportul sibian, în special fotbalul, acuze ce s-au perpetuat şi asupra lui Astrid Fodor, după ce Iohannis a ajuns preşedintele României. A considerat atunci că este cel mai bun moment pentru ca Primăria Sibiu să ne astupe gura şi să ia o decizie fundamentală pentru sportul sibian: construcţia noului stadion. În plus, în acea perioadă, 2018-2020, Primăria Sibiu avea cel mai mare excedent bugetar din istoria post decembrie 1989 al municipalităţii şi în dese rânduri era acuzată că nu ştie să cheltuie bani pe mari proiecte cu reale perspective. Cert este că Astrid Fodor şi-a riscat cariera politică în Sibiu şi a început derularea celei mai mari investiţii în municipiu de după 1990. În sfârşit, Primăria investea în sport, mai atenuând din frustrarea unora că banii municipalităţii se duc doar pe festivalul de teatru şi alte evenimnete culturale suprafinanţate din bugetul local.

    Revenind, mai erau câteva etape de jucat din sezonul de Liga 2, în timp ce FCH se pregătea de finala Cupei României, când municipalitatea a anunţat că stadionul municipal va fi reconstruit. Un moment plin de speranţă pentru suporterii sibieni, în condiţiile în care FCH juca pe Stadionul Municipal în meciurile de liga 2, iar buldo-escavatoarele erau cocoţate pe peluza dinspre Hotel Parc şi lucrau intens la demolarea peluzei. Cealaltă peluză era închisă, iar la tribuna a doua nu se mai înghesuia nimeni. Dacă nu mă înşel, această imagine a fost proiectată în mintea suporterilor locali la meciul de acasă cu Metaloglobus. Conducerea FCH încerca să mute meciurile rămase pe final de campionat la Cisnădie, însă fără succes.

    Momente frumoase, dar a început coşmarul suporterilor

    Într-adevăr, fotbalul sibian trăia momente sublime, cele mai frumoase de după 2000. Mai mult, FCH savura promovarea în Liga 1, după meciul de la Târgovişte, şi apoi sărbătorea de acasă. Totodată, să nu uităm de semifinala Cupei în care FCH a eliminat Gaz Metan Mediaş în dublă manşă, încă un moment unic în istoria fotbalului sibian. În jur de 8.000 de sibieni luau, apoi, calea Arenei Naţionale din Bucureşti, pentru disputarea finalei Cupei României, împotriva Universităţii Craiova. După zeci de ani, FCH putea istorie istorie pentru fotbalul românesc şi anume: o echipă de Liga 2 să câştige Cupa României. În plus, suporterii trăiau momente frumoase şi cu gândul la cum va arăta noul Stadion Municipal. Acum Sibiul va intra pe lista puţinelor oraşe din ţară care vor avea stadioane noi de fotbal. Dar suporterii trăiau şi momente de nostalgie după vechiul Municipal, fiecare dintre noi povestindu-şi între prieteni cele mai frumoase momente petrecute pe vechiul stadion. Cu un ochi râdeam, cu un altul plâgeam, deoarece stadionul pe care am crescut începea să dispară încetul cu încetul.

    Am pierdut finala Cupei României, însă speranţele erau mari pentru sezonul următor 2018-2019.    Echipa îşi vedea de drumul ei, municipalitatea semna contractul pentru demolarea şi modernizarea stadionului. În acest sens, primul obiectiv major al proiectului era modernizarea tribunei oficiale a vechiului Municipal, care putea numără în jur de 5.000 de locuri. FCH lua drumul pribegiei la revenirea în prima ligă a fotbalului românesc, jucând meciurile considerate acasă la Tg. Mureş. Era cea mai bună variantă pentru echipă, însă numărul suporterilor s-a redus de la un meci la altul. Încet-încet, atmosfera de Municipal din sezonul trecut era înlocuită cu frustrarea cheltuielilor pe care suporterii trebuiau să le facă la fiecare meci, iar fotbaliştii şi conducerea clubului se vedeau fără surse reale de finanţare. Pierderi pe toate planurile. Toată lumea trăia cu speranţa că lucrările la noul stadion, în speţă modernizarea tribunei principale, nu vor dura foarte mult. Chiar dacă rezultatele nu erau foarte bune, echipa se menţinea onorabil şi se lupta cu ardoare pentru evitarea retrogradării. Din păcate, societatea de construcţii care se ocupa de stadion tărăgăna inexplicabil situaţia lucrărilor, mai mult bătând pasul pe loc şi cu întârzieri foarte mari. După replici dure între municipalitate şi societatea de construcţii, SC Construcţii SA Sibiu, lucrurile păreau că se mişcă mai bine, însă la intrarea în play-off era nevoită să joace tot la Tg. Mureş. Mai mult, suporterii, supăraţi pe situaţie, au organizat chiar un miting la stadion împotriva constructorului, pentru ca echipa să revină acasă. O situaţie jenantă pentru toată lumea, în timp ce Sibiul era criticat din toate părţile în lumea fotbalului, iar suporterii sibieni treceau de la agonie, resemnare cu situaţia, până la frustrare, ruşine şi vorbe grele la adresa administraţiei sibiene şi a constructorului cu care Primăria a semnat contractul pentru refacerea tribunei oficiale a stadionului. Faima Sibiului cu cel mai rapid ritm de creştere economică din Ardeal şi din ţară, dezvoltarea evenimentelor turistice şi culturale fără precedent sub adminsitraţia Iohannis – Fodor, păleau acum în ochii sibienilor amatori de fotbal din cauza neputinţei în ceea ce priveşte sprijinirea sportului local. În tot acest interval, echipa părea a fi a nimănui, fără suporteri, părăsită, fără sprijin financiar, dar rezista datorită unor finanţatori care creditau clubul în speranţa că revenirea la Sibiu îi va face să uite de toate aceste probleme, pentru că Sibiul are fotbal, iar suporterii abia aşteptau să vadă din nou fotbal pe stadionul din Parcul Sub Arini.  

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Ce (cum, cât) mâncăm de Revelion? Recomandările specialistului

    Sărbătorile vin la pachet, de fiecare dată, cu un comportament compulsiv de a devora tot ce ne stă la îndemână în materie gastronomică. Cum putem gestiona excesele? Ce și, mai ales, cât e recomandat să mâncăm de Revelion? Răspunsurile le are Teodor Boantă, consultant principii alimentare & stil de viață, cu 4 ani de experianță în consultanță wellness. Antrenor personal și coordonator proiecte de educație nutrițională și stil de viață echilibrat, Teodor Boantă a experimentat el însuși ceea ce recomandă acum altora, fiind unul din cei mai activi consultanți în principii alimentare din Sibiu, constant prezent pe Facebook, Instagram, TikTok.

    E o perioada „grea” pentru toți românii, și nu numai, aceasta pe care o traversăm. Cumva, am scăpat de masă de Crăciun. Însă imediat ajungem la provocarea Revelionului. Cum facem să mâncăm de toate și, în același timp, să avem o abordare sănătoasă a mesei de Revelion?

    Cel mai important este să menținem echilibrul. Să nu uităm că, deși este o perioada de sărbătoare, corpul nostru are aceleași nevoi nutriționale că într-o zi obișnuită. Ar fi bine ca pe masă, în noaptea de Revelion, să avem produse bogate în proteină, multe legume și cât mai puține grăsimi săturate. Dacă suntem fani carne de porc, atunci putem opta pentru mușchiuleț sau cotlet, care vin cu mai puține grăsimi. Carnea de pui, de curcan sau de pește reprezintă, de asemenea, variante bune pentru aportul de proteină. Cei care nu consumă carne, au opțiuni de proteină vegetală: soia, linte, năut, mazăre.

    Cum ar fi bine să ne pregătim pentru masa de Revelion?

    În condițiile în care petrecem acasă și ceea ce vom avea pe masă depinde 100% de noi, atunci sunt câteva lucruri de care să ținem cont: să ne stabilim un buget în care să ne încadrăm, apoi să gândim meniul, să alegem ingredientele și plănuim fiecare masă, să știm exact ce vom pregăți. În acest fel, ne vom putea păstra în limitele pe care ni le dorim. Și încă un truc ce poate fi eficient: să purtăm haine mai stramte; în acest fel vom avea un disconfort în cazul în care vom depăși anumite limite la mâncare.

    Mâncăm compulsiv, mare parte dintre noi, cu ocazia Sărbătorilor. De ce ajungem să devorăm tot ce ne stă la îndemână în aceste zile?

    Este un obicei la noi, la români, «să fie masă plină» de Sărbători. În plus, avem mai mult timp liber, mergem în vizite la rude, la prieteni și toată lumea ne primește cu masă pusă. Mai sunt și persoanele care au ținut post și acum își doresc să «recupereze», dar riscurile sunt destul de mari, din punct de vedere al sănătății.

    Care sunt riscurile unui astfel de comportament?

    În primul rând, acumulăm grăsime. De obicei, oamenii trec de Sărbătorile de iarnă cu un surplus de 5-7 kg., ceea ce este foarte mult, mai ales acolo unde există deja kilograme în plus. Dar pot apărea și probleme mai grave, care ne pot duce direct la spital și știm cu toții că una din știrile de după Sărbători o reprezintă numărul persoanelor ajunse la spital din cauza excesului de mâncare și/sau alcool. Ar fi bine să ne gândim fiecare că nu ne-am dori să fim parte din acele statitistici.

    Teodor Boantă. Foto: Arhiva personală

    Farfuria ideală trebuie să conțină 25% proteină, 25% carbohidrat sănătos și 50% legume și grăsimi sănătoase

    Ce ați constatat în obiceiurile alimentare ale românilor, din experiență acumulată până acum? De la ce ne e cel mai greu să ne abținem când vine vorba de mâncare?

    Problema nu este să ne abținem de la ceva, ci doar să consumăm echilibrat. Putem să gustăm din toate – jumări, cârnați, salată de beuf, sarmale, cozonac etc. –, dar să știm când să ne oprim. Să ne facem poftă, nu să mâncăm de toate, ca și când ar fi ultima oară când vedem acele preparate. Și iarăși, să nu uităm de legume și să ne hidratăm foarte bine.

    Băutura… Ce ne facem cu ea?

    Dacă vorbim despre aclool, iarăși, este bine să fim cumpătați. Unul-două pahare de vin, o bere, un pahar de șampanie, nu este nicio problema dacă le consumăm. Dar să nu facem exces. Un mit este legat de tăria dinaintea mesei, care ne face poftă de mâncare și ajută să se ardă grăsimile. Cum spuneam, este un mit. Este recomandat să nu consumăm alcool cu cel puțin o jumătate de oră înainte și după masă. Dacă bem alcool în timp ce mâncăm, ficatul va metaboliza ceea ce este mai nociv pentru organism – adică alcoolul –, iar macarea va fi transformată în grăsime și se va depune.

    Care sunt alimentele pe care nu le recomandați?

    Aceleași care ar trebui evitate în orice zi a anului: grăsimile săturate și cele hydrogenate, care sunt extrem de dăunătoare organismului. Apoi, toate produsele prăjite, cele de patiserie preparare cu făină albă, dar și băuturile carbogazificate.

    La modul practic, cum ar trebui să arate masă din seară trecerii între ani?

    Ideal este să avem o masă echilibrată, cu proteină, fibre, carbohidrat și grăsimi sănătoase. Fiecare ce preferă: carne albă, peste, legume, iar lângă putem avea o sursă de carbohidrat sănătos (cereale integrale, orez integral). Farfuria ideală trebuie să conțină 25% proteină, 25% carbohidrat sănătos și 50% legume și grăsimi sănătoase.

    Dar masă de prânz?

    La fel și la masă de prânz. Păstrăm proporțiile, dar putem schimba preparatele. În acest fel ne vom simți bine și ne vom putea bucura cu adevărat de sărbători.

    Pâinea… Ne-o facem prieten sau dușman?

    Ne-o putem face aliat. Avem nevoie de pâine (care este un carbohidrat sănătos), în condițiile în care avem pâine neagră, integrală sau de secară. Pâinea albă nu ne aduce niciun beneficiu din punct de vedere nutrițional.

    Obezitatea este sursă pentru boli cardiovasculare, diabet și mai multe tipuri de cancer

    Cum să evităm să fim „fițosul” de la masă de Revelion, care nu se aliniază la comportamentul generalizat al cercului de prieteni în care ne regăsim?

    Așa cum am spus, putem gusta din orice preparat care ne place, dar fără să exagram. Însă, trebuie să înțelegem că există persoane care, din anumite motvie, nu pot sau nu doresc să consume anumite alimente. Ar fi bine să respectăm opțiunile fiecăruia.

    Recomandări de dulciuri?

    Atâta timp cât mâncăm o prăjitură și nu un platou, este ok. Dar dacă dorim să fim în echilibru și din acest punct de vedere, atunci ne putem pregăti noi prăjiturile fără zahăr (avem înlocuitori sănătoși, cum ar fi ștevia) și fără grăsimi în exces.

    Ce ne facem cu cei care nu facem mișcare, sport?

    În general, raportul este 80% nutritive – 20% mișcare. Dacă le combinăm pe ambele, atunci vom fi sănătoși pe termen lung. Dacă nu facem nici mișcare și nu avem grijă nici la ceea ce mâncăm, atunci nu avem nicio soluție de compromis și nici vreo pastilă magică. Rezultatul va fi, mai devreme sau mai târziu, vizite la medic și un raft plin de medicamente.

    Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aroape 60% dintre români sunt supraponderali. 30% dintre copiii în vârstă de 7 – 9 ani, de asemenea, se află în aceeași situație. Cum ar trebui să arate masă pentru copii?

    Obezitatea, în general, este o problemă extrem de gravă și da, cifrele pe care le-ați amintit sunt corecte, sunt recente – de anul acesta – și sunt extrem de îngrijorătoare. Dar ele nu se rezolvă la masa de Revelion, ci este nevoie de o schimbare a obiceiurilor alimentare pe termen lung. Iar cei care trebuie să înceapă să facă schimbările sunt părinții. Obezitatea este sursă pentru boli cardiovasculare, diabet și mai multe tipuri de cancer. Din nefericire, puțini oameni înțeleg riscurile la care se supun și la care își supun familiile.

    Ce ar trebui să facă oamenii după sărbători?

    Niciodată nu este prea târziu pentru a-ți schimbă stilul de viață, așa că este bine și din ianuarie, deși amânarea este cea mai sigură cale către renunțare. Oamenii au tendința ca după Sărbători să înceapă cure de slăbire și tot felul de diete. Le recomand să apeleze la persoane cu experianță, care pot să îi ajute, să nu facă lucrurile după tot felul de idei găsite pe internet. Nu există rețete minune pentru a slăbi sănătos. Este nevoie de disciplină, consultanță și suport permanent pentru a reuși. Nici mersul la sală nu va avea efectele dorite dacă nu este completat de o nutriție corectă. Și încă un lucru extrem de important: fiecare persoană are propriile nevoi, obiceiuri și obiective și, în consecință, de un plan personalizat. Și, pentru că statisticile arată că 96% din oamenii care încep singuri un program de slăbit eșuează înainte de a atinge rezultatul, accesul la o comunitate cu același obiective este esențial într-un proces de schimbare a obiceiurilor alimentare.

    Teodor Boantă a experimentat mai întâi pe el însuși un stil de viață echilibrat. Foto: Arhiva personală

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Pr. Constantin Necula: ”Crăciunul e pentru oameni cu fruntea sus!”

    Suntem în miez de Crăciun. După două mii și ceva de ani, nu vi se pare că această Sărbătoare a devenit, așa, mai mult un reflex al unui eveniment pe care îl marcăm într-un fel sau altul, fără însă să îl mai și înțelegem destul de bine?

    Poate că este un reflex și poate că nu e rău că e un reflex. Dar din punctul meu de vedere, el rămâne cea mai mare noutate a lumii. M-am gândit zilele acestea cum ar fi fost dacă nu S-ar fi născut Hristos. Ar fi fost o lume imposibilă. E grea și cu nașterea lui Hristos în mijlocul ei, cu prezența lui Hristos în mijlocul ei, dar fără Hristos ar fi fost o lume imposibilă.

    De ce s-ar fi întâmplat aceasta? E destul de multă lume care trăiește și în afara Evangheliei.

    Pentru că nu am fi avut axul, reperul, orizontul, azimutul… Noi tot încercăm să cucerim alte planete, dar ne pierdem sufletele și ne pierdem propriile țări. Nu ți se pare ciudat că pe măsura în care am încercat să expandăm cercetarea dincolo de limitele pământului, ne pierdem țările, ne pierdem națiunile, ne pierdem patriile? Or, Nașterea lui Hristos ne arată, o dată în plus, că suntem cetățeni ai unei Împărății care este deasupra noastră, fără să ne piardă în lăuntrul ei. Este singura propunere care nu ne ucide sufletul, ca să putem merge mai departe. Ceilalți ne vor tehnologizați întru toate și asumând o tehnologizare a libertății care nu e libertate.

    Cât mai e Nașterea lui Hristos și cât mai e marketing în această bucurie a Crăciunului?

    E mult marketing, dar rămâne și extrem de mult Nașterea Mântuitorului Hristos. M-am uitat la ochii copiilor și la modul în care au intrat în biserică de fiecare dată, de Sf. Nicolae, de exemplu, sau de sărbătoarea Sf. Spiridon. Sau în zilele acestea ale Crăciunului. Copiii nu sunt străini de Hristos. Și Hristos știe asta! De dragul lor ne va salva Dumnezeu și ne va dărui reper adânc în ceea ce avem de făcut. Cred că e momentul ca părinții, oamenii maturi, să-și vină în fire și să nu confunde planurile. Fără îndoială, e important și bradul, și cadourile, toate sunt importante. Dar excesul de consumare duce la lipsa comuniunii. Și asta ne va costa.

    Cum putem recupera Sărbătoarea Nașterii Domnului?

    Cu răbdare și cu întoarcerea spre Biserică. Cu întoarcerea spre tradiții. Nu prea mai avem spre ce ne întoarce. Pentru că ne cad satele, ne-au murit bătrânii, ”a intrat tradiția în mormânt”, ca să citez dintr-un colind. Până și întoarcerea la mormintele bunicilor în vreme de Crăciun cred că e un semn bun în recuperare. Merg pe înțelepciunea, țin la înțelepciunea celor care au rămas și vor să meargă mai departe cu fruntea sus. Crăciunul e pentru oameni cu fruntea sus!

    Care ar fi cheia în care, creștini fiind, să petrecem Crăciunul? Să simțim sărbătoarea…

    Pe de o parte, dincolo de participarea la tainele Bisericii (spovedanie, împărtășanie), atât de hulitele taine ale Bisericii, să stăm aproape de bucuria aceasta de a gusta, laolaltă de Hristos, Nașterea Lui. În fiecare parohie este câte o iesle a Betleemului. Acolo se petrece minunea și sub ochii noștri pâinea și vinul duse la Liturghie se întorc către noi Trup și Sânge. Și ne arată, o dată în plus, cum Se naște Hristos. De fiecare dată, la ”plinirea vremii”… Fiecare clipă în care are loc Liturghia e ”plinirea vremii”, care mântuie, într-un fel sau altul, comunitatea.

    ”Binele și bunul este o Ființă”

    Ce sunt colindele?

    Colindele sunt reflexul adânc în cântare populară a teologiei înalte. Uneori colindele, îndrăznesc să fiu atent la ce spun, colindele sunt mai atente decât predicile noastre.

    O colindă preferată?

    ”O, ce veste minunată!” rămâne, așa, imn național.

    Cum era Crăciunul de oarecând, din inima copilăriei?

    Era liniștit și destins. Pentru că părinții știau să facă din puținul lor, foarte mult pentru noi. Era un Crăciun sărac, fără mall, fără nimic de genul acesta, ba îndrăznesc să spun că nici televizor nu am avut, multă vreme, și ce bine a fost. Nu am invidiat însă niciodată Crăciunul nimănui. Mama și tata ne-au învățat să nu invidiem Crăciunul nimănui și să ne bucurăm de Crăciunul nostru. Mie acesta mi se pare cel mai important exercițiu de bucurie a Crăciunului la care am participat vreodată.

    Cel mai minunat dar primit?

    Nu am în minte un dar anume… Știu doar atât, că într-un an, mama era în spital, foarte bolnavă, iar tata a ”negociat” cu Moș Crăciun la sânge ca să poată să îmi cumpere cărțile pe care mi le doream și le-a așezat acolo, la momentul potrivit și la locul potrivit.

    Ce putem dărui celorlalți?

    În primul rând căldura noastră sufletească, bucuria de a fi împreună. O masă bună poate fi un dar, o strângere de mână poate fi un dar, o îmbrățișare cinstită poate fi un dar, o carte bună, de ce nu o cafea bună, dacă e nevoie, unuia care bea cafea. Îndrăznesc să spun că orice dăruim din inimă e un dar de Crăciun. Și nu doar de Crăciun… O, ”ce minunat ar fi, Crăciunul dac-ar fi, în fiecare zi”! E valabil…

    Ce putem dărui Dăruitorului?

    Mântuitorului trebuie să îi dăm inima noastră. E lucrul care mi-a luat mult să îl înțeleg, dar până la urmă m-am lămurit. Dacă nu ești lipit cu inima de Hristos, te spulberă toți și toate. Toți vor ceva de la tine, fără să țină cont de nimic din ceea ce ești. Și îți speculează toate slăbiciunile, în speranța că te vor putea ucide. Hristos îți vede slăbiciunile și te întărește, pentru a putea să te mântuiască. E o diferență majoră! Lumea e construită să expună neputințele tale. Hristos este ”construit”, dacă vrei, prin Întrupare, ca să vindece neputințele tale.

    Cum putem păstra taina Nașterii și dincolo de acea zisă, ca să ne exprimăm prozaic, de a fi mai bun de Crăciun?…

    Eu cred că nu e logică această sintagmă, ”De Crăciun, fii mai bun!”, dacă nu ești bun în tot anul. Binele și bunul este o Ființă, nu o poziționare în algoritmul virtuților. Eu cred, personal, că dacă ești cu Hristos, ești bun tot timpul, încerci să fii bun tot timpul. Nu îți iese, asta e clar. Te rănește, rănești alți oameni, rănești prea adânc câteodată, dar în mod cert e singura noastră soluție, aceea de a fi cu Hristos tot timpul. Nu e o glumă că dacă nu ești cu El tot anul, nu simți nimic de Crăciun. Poate că pedeapsa pentru cei care nu cred în Hristos e chiar faptul că nu Îl simt pe Hristos.

    ”Nu ne putem permite să ratăm Crăciunul”

    Cum își petrece Pr. Necula în acest an Crăciunul?

    De obicei, slujind și apoi încercând să mă odihnesc. Mă apuc de scris, de obicei, la prima carte a anului care urmează.

    Apropo de cărți. De curând a ieșit de sub tiparnițe acest nou volum personal, ”Biblia copiilor”. Despre ce este vorba?

    A fost o încercare de a le spune copiilor, în limbajul lor, liniștit și cuminte, că Dumnezeu privește spre ei. Desenele lui Cezar Mandă sunt ca și cum Dumnezeu S-a uitat la ei și le face cu mâna. Am primit fotografii cu copii pupând coperta, înțelegându-se cu personajele, mulți dintre ei creând un alt text decât al meu, pentru că unii nu știu încă citi. Partea de citit e pentru cei care știu citi. Îndrăznesc să spun că e o carte, în primul rând, pentru părinți, o catehizare spusă pentru cei maturi.

    Deci Se naște și anul acesta Hristos…

    În fiecare clipă Se naște Hristos. Anul acesta cu atât mai mult. Cu cât mai mult avem nevoie de ”pace întru cei de Sus, lui Dumnezeu, și pe pământ”. E o nevoie de atât multă pace, încât nu ne putem permite să ratăm Crăciunul.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Pr. Francisc Doboș: ”Dacă fiecare își face propria parte, lumea se schimbă…”

    Părintele Francisc Doboș e una din vocile cele mai puternice și mai hăruite de Dumnezeu să comunice ”pre limba” vremurilor. Preot paroh la Biserica „Sacré Cœur” din București, el este și o prezență tonică, lucidă, în media și pe rețelele de socializare, aducând de fiecare dată gând de bucurie și îmbărbătare pentru mulți din cei care își caută un sprijin în zona spirituală. Cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului, l-am rugat pe Părintele Francisc să împărtășească un gând, în exclusivitate, cititorilor Sibiu 100%.

    Părinte Francisc, am o dilemă: cât mai e de actuală Nașterea Domnului pentru lumea de azi?

    Nașterea Domnului este la fel de actuală ca și pe vremea când s-a născut Mântuitorul. Nu prea era loc nici pe atunci pentru El în oraș, în Betleem, și S-a născut acolo, la margine, într-o iesle. Este exact la fel și astăzi. Ne uităm la orașele noastre. Toată lumea aleargă. Orașele, multe dintre ele (poate Sibiul mai puțin…) sunt pline de luminițe. E toată această agitație, oamenii cumpără, aleargă… Și, din cauza multor luminițe, riscăm uneori să nu mai vedem Lumina. Adică motivul real al Sărbătorii: Hristos. Și intervine și acum aceeași misiune profetică a noastră, a Bisericii: să nu Îl sufocăm pe Dumnezeu sau să nu Îi dăm acea prospețime pe care trebuie să o aibă în inima fiecăruia dintre noi. Ca bucuria de care vorbește toată lumea – de cadouri, de Moș Crăciun – să își găsească motivul real, adică venirea lui Dumnezeu Întrupat între noi. Pentru că nu suntem aici doar pentru 50, 80, 100 de ani; fiecare cât trăiește, cât îi este dat de la Dumnezeu. Și mai apoi ce se alege de noi, care este sensul vieții, dacă Dumnezeu nu ne mântuiește, prin Întrupare, evident?

    Foto: Arhiva personală

    ”Venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră”

    Nu simți așa, un sentiment de aparentă inutilitate, când constați că după atâtea sute și sute de ani, te afli exact în aceeași situație, în care Hristos e tot necunoscut pentru mare parte din lume sau, mai ales, ignorat?

    Mă gândesc aici la începuturile Bisericii, nu doar la momentul Nașterii Domnului. Toate aceste momente, încă de la începutul creștinismului, de la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, par să fie legate de aceeași aparentă constatare a inutilității. Deci cu cine te lupți? Cu o lume întreagă. Hristos nu a venit cu trupe, nu a venit cu marketing,â de genul: cum faci să ajungi în inimile oamenilor. Calea lui Dumnezeu este aceea personală. A mea, care ajunge la altă inimă. Nu mergem prin marketing la nivel mondial, ca să Îl ”vindem”, ca să Îl facem cunoscut pe Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu nu este ce a convertirii în masă, ci convingerea fiecărei inimi. Care înseamnă o convertire lentă, mică, o flacără aprinsă firav undeva. De la Iisus Hristos au plecat 12 apostoli. De la cei 12, din care unul L-a trădat, s-a ajuns la întreaga lume. Și constatăm din nou că lumea se întoarce cu fața către pământ, și nu către Cer. Desigur, la nivel general de constatare. Și din punctul de vedere al păstorului Bisericii, da, este ispita aceasta a inutilității: ”Oare mai are rost?” Lumea aleargă după consumerism, cadouri. Și noi suntem cei care avem misiunea, plină de bucurie, de a da mărturie – și nu doar vocal, nu doar prin cuvinte și nu doar prin moralizare, prin strigăte spirituale, așa, de genul: ”Haideți înapoi la Dumnezeu!”, – de viață, că ceea ce trăiesc eu este real! Și dacă cineva vede în jurul meu că bucuria mea este reală, este îmbibată de Dumnezeu, de Duh Sfânt, atunci vor veni mai mulți. Nu trebuie să vină toți. Dacă fiecare își face propria parte și este păstor autentic, nu un birocrat al sacrului, lumea se schimbă. Evident că ispita este mare. Dar venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră.

    Există cumva un manual de bune practici prin care putem să punem început bun vieții noastre, să recuperăm, cumva, din Nașterea Mântuitorului, bucuria aceasta a Sărbătorii?

    În primul rând, recunoștința și smerenia. Pentru că fără recunoștință, fără sentimentul că avem cui să îi mulțumim, ajungem să ne transformăm noi înșine în mici idoli. Neputincioși și frustrați, mai apoi, pentru că vedem că nu reușim să ne schimbăm nici pe noi, darmite pe persoanele din jurul nostru.

    Recunoștință și smerenie. Ca să pot să trăiesc recunoștința, am nevoie de smerenie. Am nevoie să ies din dimensiunea idolului. Să nu mai stau mereu în centru. Să nu mai ocup centrul. Să pot să stau puțin pe margine și să îl pun pe fratele meu, familia mea, persoanele dragi, comunitatea, în centru, pentru ca acolo să Se nască Dumnezeu.

    Pr. Francisc Doboș

    Și atunci Dumnezeu Se va naște și în mine. Dar fiecare, când nu va mai ocupa centrul, va ști să se bucure de el. Pentru că va vedea centrul în jurul său, peste tot, și în felul acesta va trăi comuniunea și iubirea adevărată a lui Dumnezeu ca pe un dar.

    Foto: Arhiva personală

    Crăciunul ca o portocală

    Găsim o amintire desprinsă măcar puțin din Crăciunul copilăriei?

    Îmi aduc aminte cu mare drag de Crăciunul copilăriei, pentru că ceea ce ne aduna, pe lângă celebrarea Sfintei Liturghii, era așezarea laolaltă cu cei dragi. Așa cum se făcea în timpul comunismului, familia, care mergea la biserică, se întorcea acasă și se punea împreună. Cei care s-au născut înainte de 1989 poate își aduc aminte. La mine Crăciunul era marcat de portocale. Cine avea în perioada Crăciunului portocale? La noi era ca un ritual: o portocală pe care mama o împărțea cu noi. Eram trei frați. Mama desfăcea o portocală și o împărțea cu fiecare dintre noi. Nu era vorba neapărat de sărăcie, pentru că toți eram, plus-minus, în aceeași situație. Dar era vorba de comuniune. Împărtășirea, care vine de la Liturghie, împărtășirea cu Hristos, se prelungea în acea comuniune, împărtășire între noi.

    Să nu mai trăim în formă egoistă. Aceasta este bucuria pe care o putem descoperi în familiile noastre. Fiecare stăm, unul legat de o tabletă, unul de un telefon și fiecare poate să trăiască într-un univers al lui în aceeași casă. Or Crăciunul e și bucuria de a redescoperi tihna împreună.

    Cum să gestionăm acest raport de ”concurență” între Moș Crăciun și Nașterea Mântuitorului?

    Să nu ducem o luptă și să ne plângem de Moș Crăciun. Să facem în așa fel încât să crească mărturia noastră, nu să ne plângem că Moș Crăciun i-a luat fața lui Hristos. Să-L aducem pe Hristos în față. În forme creative, nu cu muștruluială și mereu spunându-le oamenilor că ”Ce faceți? Ați uitat de Nașterea Domnului!” Să evităm să îi certăm pe oameni că ei aleargă după Moș Crăciun. Să fim noi atât de bucuroși, încât să nu mai simțim nevoia să ducem o luptă cu cineva. Cu nimeni! Pentru că și în vremea în care a venit Hristos erau atâtea probleme; era Imperiul Roman, erau zeloți, erau oameni care făceau răscoale. Hristos nu a fost împotriva nimănui. El nu a dus o luptă cu sistemele. Ci a dus o luptă cu inima omului. Dacă plecăm de la inima noastră și ajungem să atingem inima altor oameni, ei singuri vor vedea că nu este suficient un Moș Crăciun, că nu este suficient un cadou, că nu sunt suficiente luminițele de Crăciun, ci că au nevoie de o Lumină care cuprinde întreaga lor viață și care nu se termină odată cu Crăciunul.

    Știu că ești un împătimit al gătitului, al delectării în bucătărie cu tot felul de bunătăți. Ce gătești de Crăciun?

    Probabil voi găti pește. Asta mi-aș dori. Chiar dacă nu e la modă. La noi, învingător este porcul. Însă, ca să evităm devoțiunile clasice la sfinții Colebil, Triferment, e bine să fim prudenți, să fim tot timpul pe moderație.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    ÎPS Dr. Laurențiu Streza: ”Sfatul meu este ca toți adevărații credincioși să renunțe, măcar pentru această perioadă, la orice informații… dezinformatoare”

    Crăciunul e o sărbătoare a bucuriei. E momentul în care peste tot și de către toți ni se spune să fim mai buni, mai generoși, mai iubitori. Însă în goana pregătirilor pentru acest moment special din an, ”uităm”, adesea, tocmai motivul real al Sărbătorii. De aceea l-am rugat pe ÎPS Sa Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, să resemnifice, pentru cititorii Sibiu 100%, rostul acestei bucurii.

    ”Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar”

    Cu toții ne pregătim, în aceste zile, de Sărbătorile de iarnă. Și totuși, mai știm, cu adevărat, ce sărbătorim de Crăciun? La ce se referă, în fond, Crăciunul?

    Sărbătoarea Crăciunului nu este o simplă sărbătoare tradițională, ci este o sărbătoare pur creștină, și se referă la Nașterea Domnului sau la Întruparea Sa. Sărbătoarea are, în primul rând, un suport teologic, o motivație teologică. Și aceasta pornește de la creație. Dumnezeu l-a creat pe om din iubire. I-a dat posibilitatea să ajungă la asemănarea cu El, după ce a primit, din creație, chipul. I-a dat posibilitatea omului să rămână, ca și El, nemuritor, dacă nu păcătuiește. I-a dat însă și o poruncă, una singură. Și aceea a fost încălcată. Pierzând raiul, primii oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Dumnezeu a păstrat totuși legătura cu poporul ales, pe două căi. Întâi de toate, pe calea aceasta directă, prin profeți, prin împărați. Dar și pe cale indirectă, prin reminiscențele creației din revelația primordială. Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, în special, ca să Își creeze un context din care să ia El un trup. Dar a lucrat și cu celelalte neamuri, care se îndepărtaseră de El, cu lumea păgână, prin aceste reminiscențe ale revelației primordiale.

    În logica firească a lucrurilor, dacă omul a fost cel care a căzut, fie și doar în virtutea atributului lui Dumnezeu de  Drept Judecător, nu tot el, omul, trebuia să plătească și prețul răscumpărării?

    Dar putea omul, singur, să facă aceasta? Desigur că nu. Mai eles că a trecut mult timp de la acel moment. În Evanghelia din ziua Nașterii Domnului se spune că atunci când a venit plinirea vremii, ”a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei din lege să îi răscumpere”.

    Ce e plinirea vremii?

    Plinirea vremii însemnează timpul pe care l-a urmărit Dumnezeu. În duminica de dinainte de Naștere, în Biserica noastră se citește Evanghelia cu genealogia Mântuitorului, adică pasajul scripturistic cu cele câte 14 generații. Deci omul a greșit, de aceea trebuia să plătească. Dar el singur nu putea. De aceea Dumnezeu S-a făcut om. Dacă Dumnezeu a creat lumea din iubire, și răscumpărarea este tot un act al iubirii. Pentru că nu poate fi exprimată mai puternic iubirea decât prin faptul că Tatăl ”L-a trimis pe singurul Său Fiu, ca răscumpărare, Care să Se jertfească pentru întreaga omenire”. Deci a venit plinirea vremii. S-a urmărit evoluția aceasta, alegerea firii umane, și s-a găsit fecioara. Fecioara Maria, care să ia trup, ca din ea să Se întrupeze Hristos. Iar Întruparea aceasta s-a făcut prin ceea ce teologii numesc chenoză. Sau micșorare. Deci Dumnezeu, pe Care noi nu Îl putem defini decât prin atributele Sale (iubire desăvârșită, atotștiință, nemărginire, necuprins), de bună voie S-a micșorat pe Sine, spune Sf. Ap. Pavel, ”chip de rob luând, întru asemănare omenească făcându-Se”. Părintele Stăniloae are o explicație foarte interesantă legată de această ipostază. Spune el: așa cum un părinte se micșorează pe sine, se reduce la nivelul de percepere al copilului său, ca să se joace cu el (dar părintele rămâne tot părinte, deși el, pentru un moment, s-a jucat după forma de percepere a copilului), Fiul lui Dumnezeu a suportat aceasta, S-a micșorat de bună voie pe Sine, pentru ca să intre în timp Cel Care e atemporal. Să intre în pântecele unei femei, pentru a uni firea dumnezeiască a cu firea omenească; cea care nu a fost a unei persoane anume, ci chintesență a ființei umane. O fire omenească menită să ne cuprindă pe noi, pe toți. Pe cei de dinainte, pe cei din timpul lui Hristos și pe cei de după Hristos. Deci S-a întrupat Fiul, adică a luat un trup al oamenilor, devenind Dumnezeu-Omul. Adică acel Mesia vestit și cuprins în cărțile Vechiului Testament. Prin urmare, Dumnezeu a ales, a găsit forma aceasta deplin omenească, pentru a intra cu totul în condiția umană. S-a întrupat din femeie, a ales forma aceasta de exprimare, mult mai puternică și mai umană, a iubirii dumnezeiești, prin iubirea maternă. Părintele Stăniloae precizează lucrul acesta, că Tatăl ne-a iubit, prin Fiul, prin iubirea de mamă, prin iubirea maternă a Maicii Precurate. Noi serbăm Nașterea Domnului, adică Întruparea, care s-a realizat prin naștere. Acum, dacă vorbim despre naștere, neapărat trebuie să spunem că Fecioara Maria, care a fost aleasă pârgă a creaturii, din care să Se întrupeze Hristos, a fost înainte, în timpul nașterii și după naștere, fecioară. Pururea fecioară! Noi vorbim de naștere, dar Nașterea lui Hristos nu Se aseamănă cu nicio formă din aceasta de naștere normală. Sunt unele reprezentări cinematografice cu viața lui Iisus, în care Maica Domnului este prezentată în durerile nașterii. În niciun caz! Noi avem în icoana Nașterii scena aceasta a iubirii depline, a smereniei iubitoare, care cuprinde întreaga făptură și la care participă întreg cosmosul. Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar, care este începutul mântuirii noastre. Așa că nu ne putem bucura deplin de praznicul Nașterii Domnului dacă încercăm o simplă comemorare a unui eveniment istoric. Crăciunul este doar un început al unei perspective pe care noi o așteptăm și o vedem deja. E adevărat, noi ne amintim și urmărim, inclusiv liturgic, toți pașii aceștia, evenimentele care au concurat la realizarea acestei lucrări dumnezeiești. Totuși, noi avem în centrul comemorărilor noastre liturgice Sf. Liturghie. La Sf. Liturghie Hristos este prezent în mod real.

    Care etapă din viața Mântuitorului este prezentă, mai exact?

    Viața Sa, în întregime. El este și Prunc Care Se naște, dar și Cel care Se jertfește. Deci Hristos aduce cu Sine întreg trecutul, întreaga Sa activitate în perspectivă eshatologică, în perspectiva viitorului. El actualizează tot ceea ce s-a săvârșit pentru noi în istoria mântuirii. De aceea, atunci când intrăm  în Postul Crăciunului, prima stihiră a canonului se cântă la timpul prezent. Acesta de numește teologic sau liturgic ”prezentul continuu”: ”Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul!” Totul e la prezent. Nu ni se spune că Hristos S-a născut. Și în colinde se adaugă: ”Astăzi S-a născut Hristos…” În momentul în care toată lucrarea aceasta comună liturgică a Bisericii se împlinește, noi devenim contemporani cu evenimentul respectiv. Pentru că evenimentul este adus spre noi. Acesta e realismul liturgic, comemorarea acestor evenimente în mod spiritual.

    ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Foto: Ștefan Mărculeț

    De ce Crăciunul e o sărbătoare a familiei?

    Pentru că Hristos S-a născut într-o familie. S-a născut dintr-o mamă, care a rămas însă Pururea fecioară, iar Iosif a fost ocrotitorul Maicii Preacurate. Și este greșit să spunem că a fost soțul Maicii Domnului. El a fost o persoană în vârstă, care a ocrotit fecioara, și când a văzut că s-a întâmplat un eveniment pe care el nu l-a înțeles, pentru a nu o supune oprobiului public, a vrut să se retragă. Și atunci îngerul i-a spus: ”Iosife, ceea ce se află în pântecele ei e de la Duhul Sfânt”.

    Cum trebuie să ne raportăm noi la acest dar al lui Dumnezeu, care este Nașterea Sa și începătură mântuirii noastre?

    Crăciunul e un praznic al bucuriei, dar și un praznic ce ne obligă pe noi la un răspuns la bucuria lui Dumnezeu. Iar răspunsul îl dăm prin mulțumire. Trebuie să fim euharistici. Euharistia însemnează mulțumire. Și euharistia o facem la Liturghie. Deci orice am face și pe oriunde am merge, tot la centru ajungem, la Sf. Liturghie. În centrul vieții noastre spirituale se află Sf. Liturghie. Ne-am pregătit prin post, rugăciune, spovedanie, să fim părtași cu adevărat la Liturghie, la împărtășire, la euharistie, și prin aceasta noi am mulțumit în mod deplin lui Dumnezeu. Nu după puterea noastră, ci tot prin harul lui Dumnezeu I-am mulțumit pentru darul făcut nouă, pentru începutul mântuirii noastre.

    Deci depinde acum doar de noi cât de pregătiți suntem ca să deschidem sufletul nostru ca să Se nască și în noi Hristos. Provocarea vine tocmai prin pregătirea aceasta, de dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului.

    ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului

    ”Curaj! Să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu”

    Vă rog de un cuvânt pentru sibieni, pentru cei apropiați ai noștri care așteaptă sfat, povățuire pentru această plinire a vremii ce stă să vină.

    Suntem pregătiți acum, în acest an, să împărătășim împreună această bucurie, alungând din inima noastră, din mintea noastră, din viața noastră, tot ceea ce ne împiedică să trăim cu adevărat această Sărbătoare a Nașterii Domnului. În primul rând frica, spaima, groaza, pe care le vedem promovate pretutindeni. Sfatul meu este ca toți adevărații credincioși (și toți doresc să fie credincioși cu adevărat) să lase, măcar pentru această perioadă a bucuriei, orice informații… dezinformatoare. Noi avem în credința noastră o certitudine. Am venit în lume când a rânduit Dumnezeu, suntem în mâna Lui pe tot parcursul vieții (și nu știm cât este de lungă sau scurtă viața noastră) și plecăm când ne cheamă El. Deci dacă suntem în mâna lui Dumnezeu, de ce să ne temem? Ne temem de moarte? Tot așa murim. Numai că dacă noi negăm sau ne îndepărtăm de Hristos, negăm și diminuăm credința în Dumnezeu, contribuind astfel la scurtarea vieții noastre. Pentru că frica este pricinuitoare de moarte.

    Curaj! Să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu și să nu credem că suntem noi autorii bucuriei. Să nu credem că dacă ne-am făcut daruri reciproc, dacă am pregătit o masă frumoasă, dacă ambianța e una sărbătorească (cu colinzi, cu pom, cu cântări frumoase), acestea ni se datorează. Toate sunt îngăduite de Sus. Toate sunt îngăduite de Dumnezeu. Așa cum sunt îngăduite și suferințele. Pentru că și boala, și suferința, și războaiele, vin din cauza păcatelor oamenilor, nu datorită virtuților noastre deosebite. Aceasta este șansa vieții noastre: să avem încredere, să avem speranță că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Și că El Își împlinește întru toate făgăduințele, lăsându-ne și nouă libertatea de a-L iubi, de a-I răspunde iubirii Lui sau nu. În schimb, va fi și Dreptul Judecător la sfârșitul vieții noastre sau la sfârșitul lumii.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    RAR a dat amenzi de peste 800.000 de lei în două luni

    Registrul Auto Român este cu ochii pe cei care prestează activități de reparații auto în afara legii și în condiții care nu pot garanta siguranța lucrărilor de reparație. Peste 650 de acțiuni de control ale inspectorilor departamentului de supravehere a pieței s-au desfășurat în octombrie și noiembrie. Au fost dispuse 143 de sanctiuni complementare cu oprirea sau suspendarea activității.

    În cadrul unor acțiuni complexe, au fost verificate ateliere de reparații din toată țara, ateliere tahografe și limitatoare de viteză, stații ITP, dar și persoane neînregistrate fiscal. Sancțiunile au depășit 820.000 de lei, potrivit unui comunicat al RAR. 10% dintre procesele verbale intocmite au fost la persoane neînregistrate fiscal care desfășurau activități de reparații auto. Inspectorii noștri au găsit neconformități legate de efectuarea de activităţi de reparaţii fără autorizație tehnică; efectuarea inspecţiei finale care să demonstreze conformitatea lucrărilor de reparații (una dintre condițiile legale privind admiterea și menținerea în circulație a autovehiculului, ulterior intervenției asupra unui autovehicul); păstrarea şi respectarea condiţiilor iniţiale de autorizare şi prestatorii de servicii care nu au pregătirea necesară de a interveni la sistemele de securitate ale autovehiculului.

    RAR atrage atenția că reparațiile efectuate în ateliere care nu respectă legea sunt calea cea mai sigură spre riscul de a primi servicii de o calitate îndoielnică.  

    Atenţie la calitatea serviciilor

    ”Dacă alegeți să vă reparați mașina pe principiul “ieftin și rapid”, într-o unitate improvizată, rețineti că NU aveți cum să verificați calitatea reparațiilor făcute, și aveți șanse zero ca ulterior să rezolvați pe cale amiabilă eventualele inconveniente cauzate de calitatea slabă a lucrărilor”, susţine Mihai Dogarescu, șef Departament Supraveghere Piață (DSP) – RAR.

    Registrul Auto Român atrage atenția că intervențiile în sisteme de siguranță ale autovehiculului sunt complexe și necesită obligatoriu piese și componente omologate. Controalele RAR au rolul de a stabili o stare de normalitate și legalitate în sfera serviciilor oferite posesorilor de autovehicule și de a-i încuraja să intre în legalitate pe cei care desfășoară activități de reparații în mod neautorizat.

    De asemenea, Registrul Auto Român recomandă ca achizițiile de componente auto din mediul online să se facă din surse sigure iar piesele să fie omologate. Vânzătorul trebuie să ofere garanție pentru produsele comercializate. Conform reglementărilor europene, în cazul în care piesele respective nu se potrivesc, cumpărătorul are dreptul să le returneze, evident fără ca acestea să prezinte urme de uzură.

    Lista service-urilor autorizate, dar și categoria de lucrări pentru care este autorizat atelierul respectiv se regăsește pe site-ul Registrului Auto Român https://www.rarom.ro/?page_id=889.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Alex Măgdoiu conectează Sibiul la piața mondială

    Sibiul e un oraș generos și ofertant pentru afacerile sănătoase, durabile și competitive. De peste 15 ani, ifm este una din prezențele cele mai dinamice în orașul de pe Cibin. Povestea a început în 2005, când ifm electronic, divizia de vânzări a companiei, având sediul central în Sibiu, a început să vândă senzori în țara noastră. În 23 noiembrie 2015, ifm efector, care produce și dezvoltă senzori industriali, a asamblat primul senzor în fabrica din Sibiu iar, peste un an, pe poarta fabricii a ieșit senzorul cu numărul un milion. În anul 2017 cea de-a doua divizie a ifm, ifm prover, s-a alăturat fabricii din Sibiu. Astăzi, ifm Sibiu găzduiește peste 700 de angajați, ocupând un rol important pe piața marilor dezvoltatori din zona Industrială de Vest.

    Cartea de vizită IFM

    Alex Măgdoiu, manager general al ifm efector și ifm prover România, prezent în Redacția Sibiu 100%, ne-a mărturisit cum e să gestionezi o astfel de afacere. Printre punctele pe care le-am atins, am vorbit despre filosofia și strategia de lucru în ifm și cum poți face performanță în România atunci când obiectivele trebuie integrate într-un context socio-economic.

    ifm este o companie de familie germană, înființată acum mai bine de 50 de ani, mai exact în 1969. Cei doi membri fondatori s-au întâlnit la un târg din vremea aceea; unul activa în domeniul vânzărilor și avea nevoie de senzori, iar celălalt era un inginer bun, care a zis că ar putea produce și dezvolta senzorii ceruți de piață. Așa a început povestea ifm. Ambele familii au rămas până în prezent la conducerea afacerii. Familia Buck este responsabilă de partea tehnică, dezvoltare și producție senzori industriali iar, familia Marhofer, este responsabilă de partea de business și de tot ceea ce înseamnă comercializarea senzorilor pe piața mondială. Printr-o dezvoltare constantă și stabilă, ifm a ajuns astăzi la peste 8.000 de angajați, cu o prezență în peste 180 de țări și o cifră de afaceri la nivel mondial de peste 1 miliard de euro. Partea de dezvoltare și producție este prezentă în Germania, România, Polonia, America, Singapore și India”- povestește Alex Măgdoiu.

    ifm a pornit de la ideea senzorilor industriali, a crescut și astăzi se numără printre liderii mondiali în tot ceea ce înseamnă senzori de poziție, senzori de proces pentru presiune, temperatură, flux și nivel de umplere, senzori pentru controlul miscarii (Motion Control), sisteme de identificare (RFID), precum și soluțiile moderne Vision (senzori 3D, camere, ecrane și sisteme de afișare)”- adaugă Alex Măgdoiu. ”Avem ca parte principală de portofoliu produsele de catalog însă deținem și produse dezvoltate în funcție de cerințele clienților. Ceea ce ne diferențiază de restul competitorilor, este faptul ca ifm nu produce pentru un singur tip de industrie ci alege să furnizeze senzori pentru o  multitudine de clienți din segmente diferite. Industriile precum cea metalurgică, alimentară, logistică, mașini unelte, robotică industrială, farmaceutică sau energie eoliană reprezintă principalele domenii în care regăsim soluții ifm.”

    Sibiul, alegerea perfectă

    Alex Măgdoiu a împărtășit cu noi cum ifm a ales Sibiul. ”După 2010, presiunea pe costurile de fabricație în domeniul senzoristicii s-a amplificat. Atunci a fost momentul când ifm și-a pus problema reală de a internaționaliza atât dezvoltarea cât și producția senzorilor. Pentru a menține calitatea premium dar și un timp de reacție scăzut în ceea ce privește livrările către clienți, a apărut ideea unor locații best cost, astfel luând naștere fabricile din Polonia și România. În 2014 a fost prima data când ifm a analizat potențialele regiuni ale României pentru dezvoltarea unei noi fabrici. Locația de aici a plusat atât prin sediul de vânzări deja existent, cât și prin aeroportul internațional, universitatea tehnică și vorbitorii de limba germană. Astfel, s-a luat decizia că Sibiul este alegerea potrivită.

    Primii pași în deschiderea noului sediu din Sibiu, au început în 2014 cu: alegerea zonei, achiziționarea terenului cu o priveliște spectaculoasă, în proximitatea aeroportului. În noiembrie 2015 a început producția în Sibiu cu primii 30 de angajați care au pus bazele creșterii viitoare. Astfel, în 7 ani s-a reușit atât o creștere sănătoasă, cât și menținerea fluctuației de personal la un nivel foarte scăzut.

    Astăzi, în România funcționează trei mari entități ale ifm: ifm efector SRL, ifm prover SRL, și ifm electronic SRL. La începutul acestui an, ifm prover SRL a început construcția unei noi fabrici pe un teren achiziționat tot pe platforma Industriala de Vest a Sibiului. La final de an va avea loc recepția de finalizare a lucrărilor, urmând ca în primăvara 2023 toate cele trei entități să se unească pe platforma Vest.”

    ifm investește în dezvoltarea angajaților”

    L-am întrebat pe Alex Măgdoiu cum ar descrie stilul său de management. ”Fiind o companie de familie, ifm a mers mult pe o politică apropiată de angajat. Sloganul companiei, ifm close to you! Aproape de tine! – este mottoul nostru, pentru că la ifm, oamenii stau la baza succesului, fie că ne referim la angajați sau la clienți. Dar close to you este mai mult decât un simplu motto, este modul în care ne comportăm ca într-o familie, fiind aproape unul de celălalt, ajutându-ne. Punem foarte mult accent pe comunicare și transparență astfel, echipa de management încearcă să fie aproape de fiecare angajat, să nu aibă o agendă ascunsă. Da, o locație best cost, presupune printre altele o optimizare a costurilor de personal și asemănător altor multinaționale venite în România, partea de motivare financiară nu se ridică la nivelul din Europa de Vest. Pentru noi devine important – cum facem mediul de lucru cât mai plăcut? -pentru ca cele 8 ore pe care le petrecem la serviciu să nu îți lase o amprentă negativă în viața privată. De aceea încercăm să creăm un echilibru între viața privată a fiecărui angajat și locul de muncă. Pe lângă asta sunt o suită de acțiuni în acest sens pe care le-am reunit sub umbrela #ifmily. #ifmily este format din colaborarea cu oameni onești, cu spirit de echipă, integri și cu inițiativă, valori pe care compania și-ar dori să le regăsească și în viitorii colegi. E un slogan care a pornit în ifm Sibiu. Colegele din echipa de resurse umane au venit cu această idee, care acum este preluată și de grup, iar sub acest slogan avem un calendar anual de activități. Toate acțiunile de motivare sunt îndreptate în acest sens. Astfel, fiecare lună marchează câte un eveniment intern, menit să construiască o atmosferă prietenoasă și relaxantă în cadrul companiei, unind astfel atât angajații, cât și copiii sau familiile acestora. În paleta activităților am putea vorbi despre evenimente dedicate pasionaților de bucătarie, până la evenimente cu tematică sportivă.

    Avem mult mai multe acțiuni decât lunile din an iar, spre surprinderea noastră, avem de fiecare dată un grad de participare bun la toate aceste acțiuni. Ceea ce definește politica de management a ifm, este faptul că aceasta nu penalizează greșeala, ci o previne prin investirea în dezvoltarea personală și profesională a angajaților.  Nu am fost orientați spre performanța obținută printr-o disciplină riguroasă, dacă lucrurile nu merg bine, ne bazăm pe – ce învăț eu din greșeala aceasta?  Cum facem ca următoarea dată greșeala să nu se mai repete, să fim mai buni! – ” mai completează Alex Măgdoiu.

    Profilul angajatului ifm

    Care e profilul angajatului ifm? ”În cei 7 ani de activitate în România nu ne-am conturat un tipar de angajat ideal. Având la bază oameni bine pregătiți, iar cu timpul ne-am dat seama că cei care ne devin colegi, se aliniază în mod natural culturii ifm. Suntem o companie tânără unde media de vârstă este undeva în jurul a 34 de ani. Nu este un criteriu pe care l-am căutat, dar fiind o firmă nou înființată în Sibiu, cu siguranță am atras o forță de muncă mai tânără, mai dinamică pe piața muncii. Datorită profilului companiei, oferim locuri de munca de la muncitor necalificat până la roluri în domeniile IT sau dezvoltare hardware, software și mecanică. Cu siguranță în producție, fiind nevoie de atenție la detalii, am putea preconiza că femeile sunt mult mai deschise înspre astfel de posturi, însă avem o  repartiție foarte bună pe cele două sexe. Ne mândrim cu o rată de retenție foarte bună a angajaților. Faptul că foarte puțini colegi aleg să părăsească ifm, e un rezultat a tot ceea ce facem noi. Analizăm de fiecare dată motivele care au condus la o plecare din firmă, pentru a înțelege de ce s-a întâmplat acest lucru. În ceea ce privește motivația financiară, aceasta este la nivelul corect al pieței din Sibiu. Pe lângă asta, venim cu un pachet extins de beneficii menite să aducă un plus angajaților ifm. Printre acestea se numără o cantină, în care se servește o masă bună, caldă, la un preț subvenționat la jumătate de către companie, o asigurare medicală privată cât mai completă, servicii stomatologice, diferite pachete pe parte de mișcare, cu abonamente avantajoase la săli de sport (unde firma suportă o mare parte a costurilor), bilete la cinematograf și altele. Pachetele sunt pentru toți angajații ifm, pentru că noi considerăm că toți colegii sunt parte a #ifmily.”

    Alex Magdoiu. Foto: Arhiva personală

    Cine este Alex Măgdoiu dincolo de ifm?

    Am vrut să îl cunosc pe Alex Magdoiu și dincolo de omul puternic, de succes, care gestionează una din cele mai mari afaceri din Sibiu și care, la doar puțin peste 40 de ani, știe să facă, zi de zi, performanță. ”Eu mă simt împlinit personal”, ne răspunde Alex. ”Am o familie frumoasă, sunt un om de familie, născut și crescut în Sibiu. Am plecat la facultate în București (acesta fiind singurul moment în care nu am stat pe acasă) și de acolo în Germania. În timpul facultății am întâlnit-o pe Laura, soția mea, și mai mult de jumătate din viață ne-am petrecut-o alături unul de celălalt, cu foarte multe momente frumoase. După studii am revenit în țară și m-am angajat la una din firmele mari prezente pe piața locală. În paralel cu munca nu am renunțat la studii și am continuat cu încă un master, după care cu studiile doctorale. Am investit o parte considerabilă din viață în educație, dar consider că nu aș fi ajuns unde sunt astăzi fără această bază. Din acest punct de vedere mă simt foarte împlinit, cu siguranță fiecare dintre noi trebuie să ne dezvoltăm toată viața. Prin urmare, eu mai am multe de învățat, dar în linii mari sunt mulțumit cu ceea ce am reușit. După studii și primii pași din carieră a venit și momentul să ne crească familia. Tudor, băiatul meu, va face în curând 6 ani și în fiecare seară când ajungem acasă, ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună, în familie. Pe lângă soție și copil, am aproape de casă părinții, socrii, prietenii care vin și ne ajută în tot ceea ce este nevoie și atunci pachetul – viață personală – se completează foarte bine.”

    L-am întrebat pe Alex care îi sunt vulnerabilitățile, micile sale plăceri (ne)vinovate. ”Timpul liber la mine a fost cam întotdeauna nesănătos”, ni se confesează. ”Dar asta a fost problema mea de când mă știu. M-a atras foarte mult monitorul,  de tânăr am petrecut destul de mult timp cu jocurile pe calculator. Împreună cu vârsta, a mai scăzut apetitul și timpul pentru jocuri, însă îmi face plăcere să mai pornesc din când în când câte un joc. Acum vine și cel mic lângă mine, pentru că a ajuns la vârsta la care ne putem juca împreună. Recunosc, asta este partea nesănătoasă a mea”. Alex ne-a mai spus despre el ca – timpul liber îl petrece întotdeauna cu familia și prietenii, alegând să schieze de fiecare dată când are ocazia, participând, în tribune, și susținând galeria sibiană la meciurile de baschet, înotând sau meșterind prin casă. Călătoriile în țară și în afara acesteia sunt o mare plăcere a familiei și profită de fiecare ocazie pentru a vedea ceva nou. Sărbătorile Crăciunului sunt întotdeauna în familie, acasă, în Sibiu, de peste 40 de ani – cu excepția unuia singur, când a fost în ultimul an de studii din Germania iar, Revelionul se întâmplă să îl găsească între prieteni, cel mai probabil din acest an făcând echipă și cu Tudor.   

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Porumbeii se autoservesc de pe tarabele cu dulciuri din Târgul de Crăciun

    Ne scriu sibienii despre porumbeii care ”participă” la Târgul de Crăciun din Sibiu

    Imagini cu porumbei devorând bunătățile pregătite pentru Sărbătorile de iarnă, de pe tarabele căsuțelor comercianților din Târgul de Crăciun Sibiu.

    ”Aș dori să ofer niște imagini triste legate de Târgul nostru de Crăciun din Sibiu, ne scrie un cititor. Porumbei care consumă nestingheriți din dulciurile de vânzare in mare parte pt copii. Poate doriți să le publicați ca să se ia măsuri din partea celor responsabili cu taraba respectivă, poate să fie mai bine protejată mâncarea.”

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Ziua Națională a României. Sibienii de alte naționalități sărbătoresc România

    Articol de: Romeo Petrașciuc și Cosmin Pal

    În urmă cu 104 ani, în 1918, Alba Iulia aducea românilor de pretutindeni cel mai important moment din istoria lor: o Românie Mare, unită, un vis de neatârnare împlinit după atâtea şi atâtea generaţii. Ziua Națională a României a fost stabilită pe data de 1 decembrie imediat după Revoluție, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Același act normativ stabilea că Ziua Națională pe 1 decembrie este și o sărbătoare publică şi, prin urmare, declarată zi naţională liberă. Suntem obişnuiţi, ca români, ca 1 decembrie să ne fie sărbătoare de suflet, să ne reconfirmăm apartenenţa la un popor care, trecut prin bune şi rele, a reuşit să îşi facă loc în istorie şi să se impună demn şi cu o identitate clară în rândul celorlalte popoare.

    Sibiul a jucat un rol important în Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, fiind centrul românismului în Ardeal. Iar după 1989, a cunoscut unul dintre cele mai mari ritmuri de creștere economică, socială și culturală din țară. După 2000, a atras investitori străini din toate colțurile lumii. În mai mult de 20 de ani, Sibiul a devenit casă și pentru familiile investitorilor și turiștilor care s-au îndrăgostit de orașul nostru și care au devenit parte integrantă din viața cetății. Acum întâlnim Sibiul multicultural și multietnic la fiecare pas, cu o viață integrată, în care toate minoritățile își găsesc locul. Sibiul a avut întotdeauna această deschidere, însă în aceste vremuri este considerat modelul cel mai viabil în ceea ce privește unitatea și diversitatea în viața de zi cu zi, devenind unul din orașele port-drapel ale țării. De fiecare dată, sărbătoarea de 1 Decembrie a atras foarte mulți români și turiști străini la Sibiu, datorită abilității comunității de a-și cinsti înaintașii și a privi cu rost spre viitor. Un rol important în acest sens l-a jucat valorile expuse și promovate de sibienii de diferite naționalități.

    Ce e România pentru naționalitățile ”adoptate” de Sibiu

    În acest an, de Ziua Națională a României, am vrut să discutăm cu oameni frumoși, de alte naționalități, stabiliți de ceva vreme în Sibiu, care să ne spună ce înseamnă pentru ei România și cum sărbătoresc această zi.

    Ștefan Orth. Foto: Arhiva personală

    Ștefan Orth (etnic maghiar) este unul dintre cei mai apreciați artiști din Sibiu. A realizat, între altele, o mulțime de afișe pentru festivalul de jazz local și sigla Universității Lucian Blaga din Sibiu. Însă artistul este cel mai cunoscut şi apreciat pentru istoria Sibiului desenată: „Eu nu vorbesc foarte mult, pentru mine vorbesc pereţii. Ziua Naţională de 1 Decembrie este un moment important. De cele mai multe ori, am petrecut această zi la diferite expoziţii şi vernisaje împreună cu alţi colegi din UAP şi alături de pritenii din Sibiu. În perioada pandemiei evenimentele au fost mai puţine şi chiar mai restânse de Ziua Naţională, însă sperăm ca de acum încolo să revenim la normal şi să fie organizate mai multe manifestări. Din păcate, eu nu vorbesc foarte mult, însă pentru mine vorbesc pereţii. În deceniile trecute, multe momente le-am petrecut şi la Bucureşti, în cadrul unor expoziţii importante, înconjurat de artişti şi în preajma studenţilor. Sunt amintiri plăcute. Aştept să particip la evenimnetle din acest an de Ziua Naţională de la Sibiu”.

    Sunhild Galter. Foto: Radu Nechit

    Sunhild GALTER (etnic german), conferențiar universitar la Facultatea de Litere si Arte, ULBS: ”România este țara mea, Transilvania este locul unde trăiesc, unde m-am născut, unde s-au născut părinții mei, bunicii, străbunicii… de 850 de ani încoace, eu fiind etnic german, mai exact săsoaică din Transilvania. De Ziua Națională a României, dacă ține vremea, sărbătorim cu o ieșire în natură. Avem o țară atât de frumoasă, care ne oferă și în noiembrie priveliști superbe.

    Doresc tuturor locuitorilor acestei țări să fie uniți, românii și cele 19 grupuri etnice minoritare recunoscute de stat, să ne păstrăm împreună patrimoniul natural și cultural al minunatei noastre țări. Și mi-aș dori ca tânăra generație să nu mai plece așa masiv din țară, să-și găsească aici locul, unde pot trăi împliniți”.

    Luminița Cioabă. Foto: Arhiva Personală

    Luminița Cioabă, scriitoare și reprezentantă a comunității romilor: ”România este țara noastră și va fi mereu țara noastră. Romii aparțin României pentru că suntem și vom fi mereu cetățeni români care ne-am născut și trăim în România și chiar și atunci când nu vom mai fi vom aparține pământului românesc în glia străbună. 1 Decembrie – Ziua Națională a României e moementul în care țara se îmbracă în straiele Tricolorului românesc și se aud clopotele vestirii întregirii neamului românesc la Alba Iulia în cetate și sufletul oricărui român indiferent de etnie se închină cu reverență aducându-și aminte că 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, totodată creionându-se un singur stat naţional. Romii din România sarbătoresc 1 Decembrie – Ziua Națională a României alături de poporul român din care și ei fac parte împreună cu toți minoritarii din România. Tatăl meu, Regele Internațional al Romilor, începând din anul 1990 și 1997 a fost invitat întotdeauna alături de delegația prezidențială a lua parte la sarbătorirea Zilei Naționale a României de 1 Decembrie la Alba Iulia. La fel și fratele meu Florin Cioabă era invitat să participe la parada Zilei Naționale de la Alba Iulia. Uneori și eu am participat alături de ei și eram foarte mândră și bucuroasă. Romii își iubesc țara și pământul românesc. Ei sunt patrioți și iubesc poporul român lângă care trăiesc. Romii nu își părăsesc țara pentru un trai mai bun. Chiar dacă acum mulți și dintre romi lucrează dincolo, ei se întorc în țară pentru că România este țara lor. De ziua Națională a României, Dumnezeu să reverse pacea Sa peste conducătorii ce sunt puși în fruntea țării ca să fie garanții poporului și a României”.

    MAkcim Fernandez Samodaiev. Foto: Cristina Bobe

    Makcim Fernandez Samodaiev (ucraineano-cubanez) este binecunoscut sibienilor, mai ales din aşezarea de solist în cadrul Filarmonicii de Stat din Sibiu. S-a născut la Stalingrad (actualmente Volgograd), mama sa fiind ucraineancă (din Harcov), iar tatăl cubanez. Copilăria şi-a petrecut-o în Cuba, iar vacanţele la familia din Rusia. La 17 ani s-a mutat cu familia în Odessa, apoi după câţiva ani în Mexic. Conservatorul l-a parcurs în Anvers, Belgia. Este căsătorit cu pianista Monica Florescu. În 2015 s-a stabilit la Sibiu, după ce a locuit o perioadă în Bucureşti: „Am călătorit mult cu familia şi, la un moment dat, într-o răscruce a vieţii, eram în Mexic şi mi-am dat seama că, din cauza insecurităţii de acolo, Mexic nu e o opţiune pentru copiii mei. Şi mai apoi, nici Belgia, unde s-au născut fetele, pentru că sunt foarte conştient că pentru copil e foarte important să aibă un stâlp cultural. Un stâlp cultural pe care ei se pot sprijini oricând. În momentele dificile din viaţă, în acele momente dificile care ne definesc, este foarte important exact acest stâlp cultural, care ne face să ne regăsim într-o societate sau alta. Pentru că am observat că atunci când le lipseşte acest stâlp, această rădăcină, copiii sunt foarte uşor manipulabili, influenţabili. Nu au un reper la care să se raporteze. Şi după multe gânduri, am luat o foaie A4 şi am ales România. Pentru că România este un stat tânăr, un stat cu multe posibilităţi de dezvoltare, dacă vii cu ceva pozitiv, evident. Cu acest gând am venit în România şi deja suntem aici de 8 anişori, un an la Bucureşti şi de 7 ani la Sibiu. Şi pot să zic cu mâna pe inimă că nu regret. Iar cu Sibiul a fost o chestie de vibraţie. Am venit să cânt ca solist la Sibiu şi îmi amintesc că era 21 ianuarie 2015. Eram în Piaţa Mare cu soţia mea, iarna, piaţa luminată şi i-am zis soţiei: „Uite, ăsta e oraşul unde putem creşte copiii noştri!” Şi am avut marea ocazie apoi să colaborez cu Filarmonica, cu Teatrul de Balet şi totul a mers în crescendo. Dar este şi un merit al sibienilor, pentru că ei m-au încurajat: Makcim, fă! Asta e foarte important, pentru că dacă nu ai o susţinere morală, nu reuşeşti. Dar sunt încă sibieni care iubesc acest oraş, care au grijă de un patrimoniu cultural foarte important. Iar acest patrimoniu cultural nu există de la sine. El trebuie să fie cultivat, să ai grijă de el. În ceea ce priveşte Ziua Naţională a României, de când sunt aici, eu o sărbătoresc la Filarmonică. Avem concerte extraordinare de fiecare dată de 1 Decembrie. Este foarte interesant să observi această sărbătoare, cum este alcătuit acest concert, pentru că alcătuirea şi forma în care este el reprezentat este, de fapt, un indicator sau o expresie a spiritului care l-a creat. Adică societatea noastră. E foarte interesant să faci acest concert în fiecare an şi de fiecare dată diferit. Eu consider că orice instituţie culturală a oricărei societăţi este, în primul rând, obrazul acelei societăţi.

    Wang Jiong. Foto: Arhiva personală

    Wang Jiong e de mai bine de cinci ani în Sibiu. E directoarea din partea chineză a Institutului Confucius din cadrul Universității Lucian Blaga: ”Odată cu venirea zilei naționale a României, în orele de chineză noi dorim să comparăm ziua națională a României cu ziua națională a Chinei. Să identificăm care sunt tradițiile, care sunt culturile și ce fac oamenii de obicei pentru a sărbători ziua națională. În România, profesorii noștri se pot alătura activităților din Sibiu. De exemplu, unii profesori vor lua parte la festivitățile de Ziua Națională din Sibiu. Eu am luat parte la festivități formale ce au avut loc în centrul Sibiului de cel puțin 3 ori până acum.Desigur, noi am descoperit diferențe în modalitățile de sărbătorire, iar studenții sunt interesați să compare modul de sărbătorire al zilelor naționale în China și în România. Este foarte interesant. Cred că suntem undeva la vreo 20 de chinezi în Sibiu. Suntem 11 profesori, dar am mai întâlnit și alți chienzi aici. Ca locuitori ai Sibiului, suntem fericiți să vedem spectacolele militare din fața Universității Lucian Blaga. Am participat, de asemenea, la o festivitate de Ziua Națională a României la Sala Transilvania, unde am văzut cu multă plăcere cântece și dansuri populare tradiționale românești. A fost minunat! Am fost invitată de o familie de români care îmi sunt prieteni. Este o experiență frumoasă. E foarte furmos să putem să știm mai multe despre istoria României, dar și despre cultura românească de Ziua Națională”.

    Evelin Peresh. Foto: Arhiva personală

    Evelin Peresh (Ucraina) are 24 de ani, s-a născut în localitatea Berehovo, regiunea Zakarpatia, foarte aproape de granița cu Ungaria. Mama este ucraineancă, tatăl este maghiar. Tatăl a învățat-o limba maghiară, mama și bunicul matern au învățat-o rusa. Vorbește rusă, ucraineană, maghiară, engleză și acum, limba română: ”Eu consider că oriunde te naști, aceea nu înseamnă absolut nimic. M-am născut în Ucraina, dar în familia mea se vorbea maghiara. La 7 ani, când am mers la școală, am învățat ucraineana. Niciodată nu m-am simțit acolo acasă pentru că era și această diferență de limbă și obiceiuri. De când am venit aici, i-am spus și soțului meu, parcă am ajuns acasă, simt aici că sunt acasă. Nu am știut absolut deloc limba română când am venit, dar am avut ambiția să învăț. La început a fost greu, nu aveam prieteni, cu cine să povestesc, nu puteam să merg la magazin să cer nimic. Să merg undeva, să cumpăr un bilet de autobuz, să plătesc o factură, era mare lucru. România este patria mea acum. Nu mai vreau să mă întorc în Ucraina, nu mă simt acasă; singurul lucru care mai contează de acolo este mama mea. Aici oamenii sunt mai prietenoși, mai deschiși, sunt niște locuri extraordinar de frumoase, aici oamenii sunt foarte centrați pe familie, cu masă plină, au grijă de tine, povestesc la masă, cu voce tare, sunt curajoși. De 1 decembrie nu vom face ceva diferit, nu știu, nu am văzut oameni în jurul meu să facă altceva, am văzut că oamenii pun steaguri pe case sau parada militară la televizor. Aș vrea să fac ceva pentru copiii dintr-un centru de plasament. E important pentru mine, pentru că focusul este prea pe ucraineni acum, toată lumea îi ajută. E foarte frumos lucrul acesta dar, mai sunt și copiii de aici. E ca și când eu m-am stabilit aici și simt că aparțin acestui loc, simt că sunt unul dintre voi și vreau să ajut unul dintre voi”.

    Miguel Angel Hoyo. Foto: Arhiva personală

    Miguel Angel Hoyo (Spania), ex-antrenor principal al echipei de baschet CSU Sibiu: ”Pentru mine, România înseamnă țara care mi-a dat șansa să îmi continui cariera și să muncesc, dar și posibilitatea de a cunoaște o altă cultură, cu toate tradițiile și obiceiurile sale și mă bucur să fiu într-o țară minunată. Ziua națională o voi petrece, cel mai probabil, pe terenul de baschet, petru că trebuie să pregătim meciul echipei noastre, din 3 decembrie. Cu siguranță vom aloca timp și pentru a sărbători cu echipa, dar voi merge și în centrul orașului pentru a mă bucura de atmosfera de sărbătoare.

    La multi ani, România! La mulți ani, români! Fiți sănătoși, bucurați-vă și continuați să creșteți ca persoane!”

    Max Overduin. Foto: Arhiva personală

    Max Overduin (Olanda) are 14 ani și pentru el România e țara copilăriei: ”Pentru mine, România este o țară plăcută și liniștită  în care în continuare îmi petrec copilăria. În acest an, ziua de 1 Decembrie o petrec cu familia din partea tatălui meu olandez și o să mă bucur de prezența lor deoarece îi văd doar de câteva ori pe an. Românilor le doresc să se gândească mai mult unul la altul și să fie un pic mai pozitivi și optimiști”.

    Fawzia G. Rehejeh. Foto: Arhiva personală

    Fawzia G. Rehejeh (Siria) este absolventă a masterului „Publicitate și brand” în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS). Este licențiată în „Comunicare și Relații Publice” la aceeași universitate. De curând, a înființat Centrul Cultural Arab din Sibiu și este directoare al Festivalului Culturii Arabe 2022: ”La Mulți Ani, România, de Ziua Națională 1 Decembrie! România trebuie sărbătorită în fiecare zi: însă nu festiv, cu steaguri și mâncare tradițională, adică printr-un patriotism de o singură zi. Ci prin patriotism de zi cu zi. Doar așa putem construi, împreună, o societate inclusivă și diversă, dar integrată și solidară, bazată pe bunăstare, echitate și încredere reciprocă. Românii merită o Românie pe care să o sărbătorească în fiecare zi!”

    Jamous Hani. Foto: Sibiu 100%

    Jamous Hani (Palestina), cu mamă româncă, cea mai mare parte a vieții s-a derulat în țara tatălui, adică Palestina. De aproape 15 ani în România, simte și trăiește ca un român autentic: „Sunt din 2008 stabilit aici și am observat că oamenii sunt altfel. Am cunoscut mulți oameni de treabă, și îmi place Sibiul, România. Eu m-am născut în Palestina, am trăit copilăria acolo și veneam în vacanțe și în România, când eram mici. Mama e româncă, iar tatăl palestinian. Mama e din București, dar am ales Sibiul din cauză că… e Sibiu. Nu se compară cu niciun alt oraș. Nu am avut nicio legătură cu Sibiul, dar am ales Sibiul pentru că mi-a plăcut. Am venit aici cu un an înainte de Sibiu Capitală Europeană, mi-a plăcut foarte mult. Oamenii sunt de treabă aici, sunt altfel. România e o țară foarte frumoasă, oamenii nu sunt atât de reci, te înțeleg, chiar dacă ești de afară, te respectă. Nu am avut probleme cu nimeni și îmi place. Le doresc românilor, cu ocazia Zilei Naționale, tot binele din lume și îmi doresc să fie și clasa politică mai conștientă și mai responsabilă. În rest, lucrurile sunt foarte frumoase în România”.

    Francesco Capuzzo. Foto: Sibiu 100 %

    Francesco Capuzzo (Italia) este de 18 ani în România. A venit în vizită aici și s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră: ”România pentru mine este casa, dulce casa. Este casa la care m-am întors, după ce am și încercat să revin în Italia, după prima mea vizită aici. M-am simțit străin în Italia și a trebuit să mă întorc de dorul casei, deși toate rudele mele sunt în Italia. La început, am observat și diferențe, care nu îmi plăceau, între România și Italia, și îmi era mai greu să mă obișnuiesc cu cele. Dar, în același timp, aveam plăcerea de a descoperi lucruri care îmi dădeau bucurie și liniște. Și aceste lucruri bune au fost mai multe și mai importante pentru mine și m-au motivat să rămân, să îmi construiesc un viitor aici. Și am fost bine primit, aproape tot timpul, de oameni, de colegi, de prieteni. Așa că am rămas, în mare parte, cu prietenii noi din România, în afara celor din Italia, cu care mă mai aud câteodată. Ziua Națională a României o sărbătoresc mai mult în suflet. Simt că țara este în sărbătoare, am gânduri bune față de viitorul României, am așteptări, am o profundă senzație de apartenență, mai mult decât în celelalte zile. Simt că românul din mine, care crește tot mai mult procentual pe zi ce trece, se bucură de Ziua României”.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    City FM, vocea sibienilor din octombrie 2020. De ce alegem acest post de radio

    Din octombrie 2020 vocile sibienilor se aud la City FM Sibiu pe frecventa de 98,3 MHz.

    Echipa Produs în Sibiu a discutat cu Adriana Iuga, manager la City FM Sibiu, despre ce presupune munca de radio și de ce alegem să ascultăm acest post.

    Printre obstacolele pandemiei, City Fm, postul de radio din Sibiu, a avut menirea să mențină starea de bine a ascultătorilor și să informeze în permanență sibienii.

    Specificificul radioului City fm Sibiu este Contemporary Hit Radio (Generalist), iar „Radioul orașului tău” a luat naștere din dorința de a le oferi sibienilor un radio mai aproape de comunitate. Tot din aceeași familie face parte Radio Mediaș, înființat în anul 1993, pe acea vreme primul radio privat din Transilvania și al șaptelea din Romania.

    Cum v-a venit ideea să deschideți un Radio nou în Sibiu?

    ”Având în spate o experiență de aproape 30 ani cu Radio Mediaș, în momentul în care am luat decizia și am venit  la Sibiu, am constatat că pe piața de aici lipsește un radio local cu muzica Contemporary Hit, care să se adreseze în special tinerilor, să ofere informația locală caldă in timp util”, ne spune Adriana.

    Matinalul City Fm este cea mai așteptată emisiune a radioului

    ne spune Adriana Iuga

    Ce a adus nou City FM în Sibiu?

    ”City Fm Sibiu, a adus pentru sibieni, un nou concept de radio, un radio care reflectă orașul, un radio dedicat ascultătorilor cu multe premii și concursuri.”

    De ce să ascultăm City FM și nu alt radio?

    Radio City fm este un radio local, un radio al sibienilor, care oferă muzică de calitate și informații proaspete de la sursă, în cel mai scurt timp.

    Care au fost cele mai mari provocări în acești 2 ani de emisie LIVE?

    ”Una din cele mai mari provocări pentru noi au fost restricțiile impuse de pandemie, la nici 5 luni de la începerea emisiei în noul format, iar o altă mare provocare a fost lipsa personalului cu experiență, deoarece în Sibiu nu au mai fost radiouri de acest gen de foarte mult timp”, afirmă Adriana.

    Puterea de emisie a antenei este de 400 W, radioul putând fi ascultat on air pe frecvența de 98,3 MHz, pe o raza de 40-50 km în jurul Sibiului, sau oriunde în lume prin intermediul sitului nostru www.city-fm.ro

    , aceasta se poate asculta de la 7-10 de luni până vineri, fiind o emisiune în care predomină glumele și voia bună alaturi de informații de actualitate și invitati din toate domenile de interes local.

    City Fm este ascultat de aproximativ 20-25 k ascultatori unici pe zi.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    INTERVIU: Alex Dima, jurnalistul care și când face rău, face… bine

    0

    Pe Alex Dima l-am cunoscut… la pușcărie. Se întâmpla acum mai bine de 10 ani, la penitenciarul de la Bacău. Îl secondasem atunci pe Pr. Constantin Necula, la o filmare marca ”România, te iubesc!”, realizată în acel penitenciar. De atunci, drumurile noastre s-au tot intersectat, fie la câte o filmare pentru celebra emisiune ProTv, fie la câte o cafea sporadică pe câte undeva… De curând, l-am reîntâlnit la Sibiu. Venise invitat la o conferință, în cadrul Astrafilm Festival. Și de aici s-a legat povestea…

    ”Acesta e răul pe care îl fac: să îi opresc din a mai face rău”

    Alex, știu că nu e treaba mea, dar… cum mai stai cu dragostea?

    Bine! (râde copios) Cu dragostea stau bine, cu șalele începe să fie o problemă.

    Te-ai readaptat cu rolul de tătic?

    Nu a fost readaptare. A fost resuscitare. E din nou o poveste în care pur și simplu plutim în aceste momente. Și ne dorim să stăm pe norul acesta al poveștii cât mai mult. Bine, nu dormim, e drept… Ne-am dori ca în povestea asta să ne mai și odihnim. Eu ca eu, dar Georgiana nu prea reușește. Individul nostru doarme ziua, și noaptea stă de strajă. Probabil că e american sau ceva de genul acesta. Oricum, vine din altă parte și l-a lăsat barza pe partea asta a pământului și doarme ziua, iar noaptea e treaz. Pe mine mă protejează într-un fel Georgiana și mă lasă să mă duc la muncă. Dar îl aud noptea, are treabă omul, vorbește, face gălăgie! Și mă mai duc și preiau din atribuțiile de părinte… Ieri dimineață, la cinci jumătate, mă pregăteam să vin aici, la Sibiu, am intrat în cameră și i-am zis Georgianei: ”Du-te în camera cealaltă și rămân eu cu el”. ”Nu, că tu pleci…” ”Oricum nu dorm.” Atât de fain a fost! Că am dormit cu el în brațe, îl țineam și îl strângeam așa la piept… E tare bine! Și da, suntem pe un nor plutitor de bine.

    Ai imaginea asta, de multă vreme, de haiduc. Faci rău unora, să faci bine altora.

    Da. Sper să nu îi încurc… (râde) Eu asta mă rog, să nu îi încurc, să fac rău celor buni. Rău… Eu nu îmi propun să fac rău. Ce îmi propun eu e ca pe oamenii care fac rău să îi dau în vileag, să fie văzuți, să fie cunoscuți și să se oprească din a mai face rău. Ăsta e răul pe care îl fac eu: să îi opresc din a mai face rău. 

    Cum e cu binele ăsta? Faci binele pentru că simți nevoia să faci bine sau pentru că dă bine?

    A, nu! La un moment dat da, poate fi senzația asta, că binele dă bine. Dar asta e altă poveste. Însă știi cum e? Eu întotdeauna încerc să iau jumătatea plină a paharului. Poate sunt un optimist așa, incurabil. Măcar să facem bine să dea bine. Ce frumos ar fi dacă în țara asta toți am face bine să dea bine! Tot ar fi un început! De multe ori, stăteam de vorbă cu colegii mei pe această temă. Văzându-i pe toți oamenii care fac bine și pe care noi îi filmăm și cu care stăm de vorbă, între care sunt mulți voluntari, ne-am întrebat: de ce se duce un voluntar să stea la căpătâiul unui bolnav cu zilele, cu lunile? De ce se duce un voluntar să își rupă din timpul lui? Clar, discutăm de altruism. Însă cred că există o formă egoistă de altruism. Faci bine pentru că te simți tu bine. Știi, când eram mic, era o poezie: „Când te duci seara la culcare, să pui o mână sub obraz / Și să te-ntrebi cu-ngrijorare: Ce-am făcut eu oare azi?” Ei, cam asta e povestea. În momentul în care te-ai pus în slujba binelui, cumva ai să vezi că viaţa ta capătă sens.

    Cât e meserie şi cât e vocaţie în ceea ce faci?

    Nu ştiu. Asta chiar nu ştiu, cât e meserie şi cât e vocaţie. Păi, practic meseria am furat-o, am învăţat-o.

    Cum au fost începuturile?

    Au fost haotice. Pentru că nu aveam nicio treabă cu televiziunea, cu presa. Când am început eu, în 2001, când am plecat din învăţământ şi m-am dus în televiziune, nu ştiam nimic!

    Cu ce te-ai îndeletnicit, ce ai predat?

    Am predat religie, un an, după ce am terminat facultatea. Nu ştiam nimic! Când am intrat acolo, la primul interviu, le-am spus şi eu celor de acolo ce mi-a dat mie prin cap. Că aş vrea să fac o emisiune de turism religios. Mă visam călătorind prin ţară şi…

    Era vorba de Protv?

    Nu, asta era Realitatea, care de fapt încă nu exista. Se spărgeau pereţi pe acolo şi se amenaja la firma de salubritate a lui Prigoană. Asta credeam eu că aş putea face, pentru că nu aveam habar de nimic! Şi oamenii de acolo, pe care i-am întâlnit şi cu care am început să învăţ cumva să scriu o ştire, să o gândesc, să o montez, mi-au zis: „Tu rămâi aşa cum eşti tu!”. Eu le ceream cărţi, să învăţ, să văd cum se face. Şi au zis: „Nu, nu! Nu ai nevoie de cărţi. Tu trebuie să rămâi cum eşti tu construit şi ai să furi meseria asta şi ai să înveţi”. Şi cumva, am şi inventat. Nu ştiu, dacă stai şi te uiţi în urmă la ce am făcut, cred că multe au venit pentru că aşa sunt eu.

    Multe pleacă de la bunica. Am mai povestit treaba asta. Bunica zicea: „Cu un ochi să râzi şi cu un ochi să plângi în viaţă”. Nu plângi în aşa fel încât la un moment dat să ajungi să dai într-un pesimism negru şi să îţi tai venele. Nu râzi să dai într-o hăhăială prostească şi să o ţii aşa toată viaţa. Şi atunci, practic ce înseamnă asta, „cu un ochi să plângi şi cu altul să râzi”? Să ţii un echilibru, o bună măsură.

    În materialele mele asta încerc să pun: să râzi cu un ochi, să plângi cu un ochi, să balansezi dintr-o parte în alta în aşa fel încât materialul să te plutească, să te ducă, să te ţină. Şi asta am învăţat-o în timp, am furat meserie.

    Alex Dima

    Am avut şi șansa să am în jur oameni care chiar ştiau şi stiu meserie şi m-au învăţat. ProTv a fost şi este în continuare o echipă de buni jurnalişti, meseriaşi şi de la ei am învăţat…

    Ce face diferenţa între un jurnalist bun şi un jurnalist excepţional?

    Iar nu ştiu… Audienţa! (râde)

    Atunci avem câteva posturi de televiziune cu totul şi cu totul excepţionale!

    Nu, glumesc! De fapt, care-i diferenţa între un jurnalist bun şi unul excepţional?

    Uite, îţi dau un exemplu din zona didactică, că tot făcurăm vorbărie despre asta. Poţi fi un profesor bun, foarte aplicat, şi poţi fi un profesor cu adevărat hăruit, creativ, harismatic.

    Da, nu ştiu. Vorbind despre mine, nu ştiu în care dintre categorii mă încadrez.

    Asistăm la un episod de strașnică modestie, marca Alex Dima!

    Da, modestia e o haină pe care o ţin în dulap şi o îmbrac din când în când. (râde) Nu, nu ştiu. Cred că munca. În momentul în care faci un material eşti ca un bucătar care merge la piaţă. Şi tu, ca jurnalist, la fel faci. Te duci în stradă, adică în piaţă. Îţi alegi ingredientele. E acelaşi lucru. Şi începi să pui în material. Mai pui sare, mai guşti, reiei, refaci, reîncălzeşti, arunci oala şi te apuci din nou. Au fost multe materiale la care m-am chinuit zile în şir să le dau de capăt. Zile în şir!

    Foto: Arhiva personală

    ”România, te iubesc!”, bunica și țăranul român

    Care e proporţia între munca de documentare, între cât lucrezi la un material şi cât intră pe post?

    E foarte simplă proporţia asta! 60 la 1. Hai să zicem, între 40-60 la 1. Adică de cele mai multe ori eu am 40 de ore de material brut. Cred că dacă e să nu îmi placă ceva, aceasta e vizionarea a ceea ce am filmat; mă doboară. Să vizionez secundă cu secundă. Eu nu pot să fac altfel! Eu trebuie să văd tot ce am filmat, tot ce am filmat să trec într-un word, şi se adună zeci de pagini. La un moment dat am avut şi 80 de pagini de word de vizionare. După care, cu tot materialul ăsta brut în cap, încep să creionez povestea. Poveste pe care oricum o am în cap dinainte de a pleca la filmare, pentru că ştiu cam care e filonul şi unde vreau să mă duc cu povestea respectivă. Şi din 60 de minute, ajungi să dai unul pe post. Am 40 de ore de filmare brut, emisiunea are 40 minute. 59 de minute le dai la o parte, ca să păstrezi un minut. Cam asta e proporţia.

    Îmi place să cred că în viața fiecăruia dintre noi există oameni boltă, oameni reper. Pomeneai mai devreme de bunica. Şi mereu faci referire la ea. Ce au însemnat pentru tine anii aceia ai copilăriei? Faptul că ai avut mereu în acea vreme bunicii aproape.

    Pe bunica. Pentru că bunica a fost singură. Vorbeam de bucătari. Ea cumva a pus ingredientele în oală şi a început să facă ciorba asta lungă pe care o ai în faţă (râde). Sau supă, cremă, ce a ieşit…

    Cremă á la bunica…

    Da. Ea gătea la nunţi şi la pomeni şi acolo m-a crescut şi pe mine. Ea a pus şi cu bune, şi cu rele, şi cu râs, şi cu plâns. Tot ce a însemnat copilăria mea, acolo s-a petrecut, la mica ei bucătărioară, de mâna ei arsă şi crăpată. Şi în colectiv, eu o aveam pe bunica, dar în jurul meu. De când eram mic, de 2-3-4 ani, cam de pe acolo, am nişte flash-uri aşa de amintire, cum mă ducea la colectiv. Şi acolo erau mai multe bunici şi mame. Una din ele era Tanţa, nu mă lăsa să îi zic altel: ”Ori îmi zici mama Tanţa, ori direct Tanţa. Dar nu tanti”. Şi la Tanţa lui Costel Crachină…

    A, exact! Tocmai mă gândeam la el!

    Acolo toţi aveau un nume, aşa… „a lu Arghir”, „Paul a lu Dilică”, „Mia lu Vâlcu”. Fiecare era a cuiva. Noi nu avem ca la voi, în Bucovina, „Apetrei” sau „Amariei”. Noi chiar accentuăm aparţinătorul de acasă. Şi la Tanţa tot timpul aveam mâncare caldă, ceva dulce… Dacă nu avea bunica, mă duceam la Tanţa. Acolo am crescut. Şi eu cred că am fost norocos. Că dacă te uiţi aşa în urmă… Am mai povestit. Depinde acum cum vrei să mă vezi în copilărie. Copilăria mea e luminoasă, dar depinde… La colectiv, acolo, cum stăteteam toată ziua cu ei…

    Ai fost pionier?…

    Am fost, dar eu stăteam cu ei înainte de a fi pionier. Eram nimeni în drum. Încă nu aveam grade. Şi le căram apă. Ei luau rânduri, oamenii aceia, şi se duceau cu sapa şi la un moment dat mă trimiteau pe mine după apă. Apă care rămânea în urmă şi pe care o îngropau în pământ. Şi eu mă duceam după apă, dar nu mă duceam gratis. Adică: ”Ce îmi daţi?” Şi se făcea că atunci când se punea masa, adunam 10 ouă, brânză… Fiecare trebuia să-şi plătească serviciile prestate de mine.

    Antreprenor de mic!

    Da. Am abandonat însă la un moment dat. Că uite, dacă mergeam pe treaba asta, Ţiriac era pistol cu apă acum! (râde) Îmi aduc aminte că îmi luasem la un moment dat nişte teneşi, nişte bascheţi, îi desfăceam, le legam şireturile şi îi puneam după gât, ca să nu se murdărească prin glodul ăla şi mergeam desculţ. Mă mai întreb acum de ce mă dor tălpile!

    De pe atunci anticipai criza.

    Ascultam ieri un podcast. Şi cineva recomanda acolo, zicea că toate şcolile gimnaziale ar trebui să îşi desfăşoare activitatea la ţară.

    Mai regăseşti ”ţara” aceea?

    Da, o regăseşti. Depinde unde o cauţi. Dar o găseşti. Eu cred că nu suntem chiar atât de pierduţi. O găseşti. Depinde însă ce vrei să vezi. Viaţa la ţară e ca un tablou cu artă abstractă. Dacă vrei să vezi ceva în el, vezi, dacă nu vrei, iarăşi… Sunt oameni la ţară. Încă îi mai găseşti. Bătrânul de la ţară. Ascultam un alt podcast, cu Neagu Djuvara. Care spunea că primul impact când avenit în România, a fost că l-a găsit pe ţăranul român – pe care el îl lăsase în 47-48, în cămaşă albă, pălărie -, în tricou, soios… Ei bine, am prins şi eu din vremea aceea, a țăranului român în cămașă albă. Chiar dacă era o cămaşă extrem de purtată şi de tocită, ţăranul de oarecând şi-o spăla şi şi-o îngrijea. Îl făcea şi mai suplu albul ăla. Aia era imaginea ţăranului cu care a plecat și Djuvara. Sunt atât de bătrân, că l-am prins pe ţăranul lui Neagu Djvara! Străbunicul meu umbla la vestă, cămaşă şi pălărie. Deci avea vestă peste cămaşă, o vestă cu o cataramă aşa, în spate… Eu aşa mi-l aduc aminte pe străbunicul meu! Chiar și când mergea la colectiv. Dacă mă duc acum acasă, la ţară, încă mai sunt oameni care umblă la cămaşă şi la pălărie. Şi asta zic! Cred că mai găseşti încă ţăranul acela curat şi frumos. Dar am şi partea cealaltă, a ţăranului pe care l-am întâlnit cu gadget-uri, care face agricultură pe 1000 de hectare, urmărind din satelit tot ce înseamnă fiecare metru patrat de brazdă şi care se consideră ţăran. Şi tare mi-e drag să mă uit şi la ţăranul ăla! Şi slavă Cerului, cred că am tot făcut materiale cu astfel de oameni. Şi oamenii aceştia tot cresc. Tare mult îmi place genul acesta de ţăran! Ţăranul care îşi ghidează agricultura din tabletă.

    Foto: Arhiva personală

    ”Hai să ne uităm către bine, către lumină!”

    ”Din vorbele tale vei fi osândit…”, cum se zice pre limba vechilor cazanii. Ai şi tu o anumită vârstă acum, ai trecut prin viaţă…

    Nu uita întrebarea! Am filmat anul trecut aici, la Sibiu. Și sus, într-o târlă de stână, într-o seară stăteam de vorbă cu o bătrânică și îmi povestea ea tot felul și nu știu cum a venit vorba de ce fac eu, copiii mei și zice: „Dar câţi ani ai, mamă?” Zic: „Am 45”. Şi zice: „Mm.. Ai ceva!”

    ”Cum mă, mamaie?!” (râde) La un moment dat se petrece trecerea asta… Până acum ceva vreme, ziceam: „Am atâţia ani…” „Păi dar eşti tânăr!” Şi îți dai seama la un moment dat că începi să zici câţi ani ai şi te trezeşti că ţi se zice: „Păi, ai ceva…”

    Ai acumulat atâta experienţă, ai bătut ţara la pas, i-ai luat şi îi iei mereu pulsul. Ne mai facem bine?

    Eu zic că da. Iarăşi depinde unde vrei să te uiţi. Dacă te uiţi la gri, nu ne facem bine. Şi nu te faci bine tu, ca individ. Dacă te uiţi la gri, la murdar, la lucrurile care nu funcţioneză, atunci nu te mai faci bine. Dar dacă vrei să te vindeci tu, pe tine, în primul rând, totul porneşte de la tine şi, până la urmă, tu contezi. Tu, cu carcasa pe care o ai şi cu sufletul tău. Şi atunci, dacă te uiţi la lucrurile frumoase şi care se întâmplă, şi încerci să înveţi ceva din ele şi să imiţi ceva din activitatea oamenilor care fac lucrurile acelea, eu zic că ne facem bine. Aici e cheia! Depinde de direcţia în care te uiţi. Acum, nici nu trebuie să stai toată viaţa şi doar să te uiţi! „Bine, dar eu mă uit! Dar nu fac să se întâmple nimic.” Nu, te uiţi şi încerci să faci şi tu. Atunci te faci bine!

    Dacă stai însă şi te lamentezi… Noi avem darul ăsta. Noi doi, dacă ne vedem la un suc, la o bere, începem să ne văităm. Aşa suntem cumva setaţi, să ne plângem. „Aia nu merge, aia nu merge… S-a întâmplat aia, mă doare aia…” Cred că ar trebui la un moment dat să abandonăm abordarea asta. Şi să discutăm şi despre lucruri mărunte. Nu ştiu, să vorbim despre cum dai gaură într-o scândură şi cum să o aşezi să stea la unghi… Habar n-am! Şi lucruri din astea. Cumva, depinde de noi să ieşim din starea asta. De noi! Nu depinde de altcineva! Am fost în Franţa la un moment dat. Şi am avut mai multe zile în care am putut să mă uit la oameni. Pentru că aveam acolo un program care îmi permitea asta. Mă uitam la oamenii care treceau pe stradă. Erau îmbrăcaţi altfel decât ne îmbrăcăm noi. Atitudinea era alta. Zâmbetul era larg… De ce oamenii ăia acolo pot? În general, în Occident şi în lumea civilizată… Pentru că e vorba, în primul rând, de cultură şi de cum abordezi lucrurile. Sunt optimişti. Intrai în magazin, cum deschideai uşa: „Bonjour, monsieur…” Cu un zâmbet mare pe faţă. Umblam pe acolo, vedeam cât costă o pereche de nădragi, 2000 euro, plecam, şi la ieşire mă saluta…

    E vorba de direcţia în care te uiţi. Hai să ne uităm către bine, către lumină! Ca să te simţi bine.

    Alex Dima

    Cu cine te mai războieşti acum? Ce mai pregăteşti?

    Am clienţi! Balta are peşte! Eu ca să fac bine trebuie să fac rău. (râde)  Acum am un material filmat prin nordul ţării. Îl montez, îl vizionez la momentul ăsta şi mă tot minunez.

    Ce mai fac prietenii tăi de prin păduri?

    S-au mai cuminţit, unii dintre ei. Alţii au ajuns acolo unde le e locul…

    Ce înseamnă să le creezi vizibilitate, să îi faci cunoscuţi!

    Da, da, dacă îi faci cunoscuţi, lumea îi caută! (râde) Încă sunt locuri unde au activitate, însă nu atât de tare pe cât aveau acum 10-15 ani, când m-am apucat eu de treabă să mă iau de ei.

    Cum defulezi, cum elimini stresul ăsta? Croşetezi, stai în cap?

    Trag cu praştia! Am povestit-o şi o tot povestesc. Şi sper ca oamenii să înţeleagă ce trebuie din povestea asta. La un moment dat mă dobora gastrita. Nu îi dădeam de leac. Pe lângă râcâiala asta permanentă pe care o simţeam, mă durea şi capul, era o stare foarte aiurea… Şi săraca doamnă, profesor emerit, creier luminat în domeniu, mi-a băgat tuburi, m-a căutat, dar nu mi-a găsit mai nimic… Mi-a zis într-o zi: „Uite, ia numărul ăsta de telefon, sună-l pe băiatul ăsta…” „Dar cine este?” Eram în noiembrie. Zice: „Are programări până pe la începutul verii. Dar sună-l din partea mea şi spune-i să te primească”. Credeam că vrea să scape de mine. „E psiholog.” Şi zic: „Dar sunt nebun, doamnă?!” „Dar nu, domnule, că nu doar nebunii au nevoie de psiholog.” Şi mi-a zis: „Cel ce te râcâie pe tine este al doilea tău creier; acolo trebuie să lucrezi şi eu nu mai am ce să îţi fac”. Şi m-am dus la psiholog. Şi psihologul, printre alte lucruri pe care a apăsat, m-a întrebat: „Ce îţi plăcea să faci în copilăria asta despre care vorbeam puţin mai devreme? Eşti în copilărie şi imaginează-ţi ce făceai tu ca să te relaxezi. Ce îți plăcea să faci?” „Să trag cu praştia pe gârla Dării, la ţintă.” Şi a zis: „Ai praştie?” „Nu, nu am. De unde, Doamne iartă-mă, să am?” Şi a zis: „Du-te şi cumpără-ţi praştie! Şi du-te pe gârlîă şi trage cu praştia. Şi ne mai auzim!” Genial mi s-a părut! Atunci am zis: „Da` bine, mă!” Totuşi m-am dus şi mi-am cumpărat o praşite. Şi dacă mergi acum cu mine la maşină, îţi arăt o cutie în portbagaj în care am mai multe tipuri de prăştii, cu bile, cu ochelari de protecţie… Adică am o cutie, în portbagaj, şi atunci când simt nevoia, trag cu praștia. Uite, de pildă, plec acum spre Bucureşti, trag undeva lângă o gârlă, îmi iau un pet, pun la ţintă, trag câteva minute, dobor sticla aia de câteva ori – o iau, nu o las acolo – şi îmi văd de treabă. Ei, chestia asta pe mine mă relaxează. De fapt, asta e morala: să îţi faci timp pentru tine. Am filmat cu Înaltul Iustinian de la Maramureş şi îmi zicea că noi am uitat să trăim în ”pasul boului”. Ce înseamnă asta? Să ai timp să gândeşti, să te aşezi, să ai timp tu pentru tine. La un moment dat tot aşa, într-o perioadă, am avut nişte probleme, şi un domn m-a luat şi m-a dus în Franţa, la fel, la un creier luminat, să mă aşeze. Că mai am şi eu deviaţiile mele. Şi de cum am intrat la omul ăsta, mi-a zis: „Bună ziua! De unde sunteţi?” Eu mă aşteptam să mă ia, să mă întindă, să mă tragă, să mă aşeze şi să plec de acolo vindecat. Şi mi-a zis: „Am o întrebare pentru dvoastră”. „Da, hai să începem!” „Dormiţi 8 ore, munciţi 8 ore, vă relaxaţi 8 ore?” Zic: „Nuu…” Şi a zis: „Păi şi de ce aţi venit la mine?” „Pentru că am această problemă! Pentru că, uitaţi…” „Nu, domnule! Mă înţelegeţi ce vă zic eu?” „Faceţi asta, 8-8-8?” „Nu…” „Mergeţi în ţară, faceţi asta şi ne mai auzim.” De fapt, despre asta este vorba! Mă întrebi cum mă încarc. Ar trebui să ne dăm mai multă atenţie nouă. Pentru că, până la urmă, tu cu tine rămâi. Şi tu cu tine rămâi la bătrâneţe. Şi aseară, la festival, le-am zis oamenilor: „Noi tot dăm vina pe sistem, pe stat!… Dar tu, pentru tine, ce faci?” Cred că de aici ar trebui să înceapă trezirea noastră. Şi dacă vrem totuşi să schimbăm ceva, cu noi trebuie să începem! Noi când auzim cum sună sintagma asta, ”începe cu tine!”, de cele mai multe ori zicem: ”Hai, mă laşi?!” Dar chiar aşa este! Începe tu să faci ceva pentru tine, în primul rând; un pic de grijă de tine. Acolo e cheia. Un om care se neglijează pe el şi ajunge într-o funcţie publică sau şef undeva, e clar că va neglija şi ce se întâmplă acolo, în postul acela. Îi va neglija pe oameni. Dacă nu îţi pasă de tine, de ce ţi-ar păsa de mine? Ţi se rupe ţie acum sufletul să mă ajuţi pe mine? Nu! E clar! De pe acolo trebuie să începem.

    Foto: Arhiva personală

    Ce îl enervează pe Alex Dima

    Nu ne aude nimeni. Îmi poţi şopti la ureche, dacă vrei…

    Tot mă uit prin cameră după microfoane, de când am intrat!

    Ce te enerveză cel mai mult la tine?

    La mine, ce mă enervează cel mai mult? E bună treaba asta! Ce mă enervează… Că încep de multe ori chestii pe care după aceea îmi e foarte greu să le duc la capăt.

    Spui prea uşor DA.

    Da, asta e. Da, da, da, şi ajung să mi se pară ziua prea scrută şi ajungi la un moment dat să fii neserios, pentru că nu mai reuşeşti să le faci pe toate. Asta mă enervează foarte tare, la mine. Și pe de altă parte mă enervează tare mult atunci când mă surprind că a trecut ziua degeaba. Atunci am, aşa, un sentiment de frustrare. Mă enervez foarte tare că nu am reuşit să îmi pun PIN-urile acolo unde mi-am propus. Şi mai sunt lucruri. Vrei să ţi le zic? Stăm aici, facem o listă şi mă distrug! Plec pe jos la Bucureşti! (râde). Dar tocmai ce ţi-am explicat: „Uită-te, domnule, către lumină! Uită-te către bine!” Şi tu vii şi mă întrebi: „Ce te enervează la tine?” „Uite, sunt aşa, sunt aşa, trebuie să dau şi 4 kg jos şi nu mai reuşesc. Îmi propun să le dau jos de fiecare dată şi astă noapte, la 11, am comandat o tocăniţă de miel cu mămăligă şi murături şi toți de la masa aceea după aia a zis: ”Apăi, ne luăm şi noi!” Şi am nenorocit 10 oameni! Eu vorbesc de jumătate de oră despre lumină şi tu mă aduci iar la întuneric! Şi eu am fost astă noapte la întuneric cu un miel! (râde)

    Ce rol joacă Dumnezeu în viaţa ta?

    Păi, eu ştiu că e acolo. De fapt, nu că e acolo, ci că e aici. Întotdeauna le-am zis, mai ales colegilor mei cu care am studiat şi care acum sunt îmbrăcaţi în preoţi: sper că Dumnezeu are simţul umorului. Se uită aşa la noi, Îşi mai pune mâna la ochi, mai pufneşte în râs… „Ce aţi făcut, măi? Iar? Păi nu ai zis, măi, că nu mai faci, tembelule?! Iar ai făcut?” „Iar am făcut…” E aici! E în mine, e în tine, e în oameni. Revenind… Dacă vrei să Îl vezi şi să Îl simţi, trebuie să… Trebuie să!

    Nu te încurcă?

    Dumnezeu nu încurcă pe nimeni. Noi ne încurcăm. Noi ne legăm singuri şireturile. Şi iar cred că Dumnezeu se uită la noi şi zice: „Ce-ai făcut, măi? Iar ţi-ai înnodat şireturile? Bă, dar bătut în cap eşti! Nu ai văzut că te împiedici şi cazi?!” Noi suntem cei care ne încurcăm foarte mult! Că dacă te uiţi la oamenii care au o relaţie cu Dumnezeu şi ce e Dumnezeu pentru ei – pentru că sunt oameni în jurul nostru care trăiesc într-o relaţie permanentă cu Dumnezeu -, pe ei nu îi încurcă deloc. Iarăşi, ce ar trebui să înţelegem… Dumnezeu nu are un caiet pe care ponteză. Că se uită ţintă la tine şi abia aşteaptă ca tu să o dai strâmb, să calci strâmb, ca El să îţi facă acolo un x cu roşu, ca un profesor din ăla exigent. Tu te chinui aşa şi El îţi face caietul roşu-roşu-roşu…

    Tu vrobeşti de un Dumnezeu anacronic, cu caiet, unde ne trece pe datorie… Gadget-uri, Alex!

    Da. Îţi tot taie acolo: „Pe asta iar ai făcut-o, iar…” Ar trebui să fim mai relaxaţi în relaţia cu Dumnezeu. Şi să nu mai fim formali în relaţia cu Dumnezeu. Şi să nu mai mergem la Dumnezeu cu delegaţii din astea: „Doamne, uite, am problema asta, hai, rezolvă-mă şi pe mine!” Cumva, încercând să Îl înşeli. „Hai, că Te-am păcălit şi de data asta!” Te-a rezolvat şi apoi ai uitat. Te mai întorci tu, peste jumătate de an, când te dor iar şalele sau ce te mai doare şi iar: „Îţi mai aduci aminte de mine? Eu sunt ăla cu… M-ai rezolvat atunci. Mai am una…”

    ”Ţi-am aprins şi câteva lumânări…”

    Exact! Da! ”Ţi-am aprins şi eu nişte lumânări, şi am fost şi la Arsenie Boca între timp. Sper că mi s-a punctat asta.” Nu! Nu acolo e. Dumnezeu nu are un caiet. Caietul acela suntem noi. Şi tot ce însemnăm în caiet, de fapt, noi însemnăm, cu pixul. Şi cu roşu, şi cu negru, şi cu albastru, şi cu toate culorile pământului. Hai să scriem frumos pe caieţelul ăla!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Transylvanian Grand Prix – Dans la superlativ

    0

    Azi a debutat la Sibiu, la Sala Transilvania, renumita competiție de dans, Transylvanian Grand Prix, organizată de clubul sportiv Fantasy Dance. De la prima ediție, din 2015, și până astăzi, publicul sibian a avut ocazia să participe la nu mai puţin de 7 Campionate Mondiale şi Europene. Competiţia a devenit una dintre cele mai importante competiţii de profil din Europa.

    Anul acesta, Transylvanian Grand Prix vine cu o nouă premieră, trei campionate mondiale şi un campionat European urmând să se desfăşoare în acest weekend la Sibiu, Campionatul Mondial de Sub 21 Latino, Campionatul Mondial de Senior I Standard, Campionatul Mondial de Showdance Standard şi Campionatul European de Tineret Standard. În competiția de la Sibiu vor evolua peste 700 de perechi de dansatori, printre cei mai buni din lume. 

    Foto Sibiu 100%

    Sportivi din peste 42 de ţări vor concura pentru titlurile mondiale şi titlul european, dar şi la secţiunile de Open Standard şi Latino, structurate pe categorii de vârstă, Primele finale de astăzi au fost cele la Open Basic Standard 12 – 15 ani și Open Standard 6 – 11 ani. Competiţia este arbitrată de oficiali din 29 de ţări, 60 de arbitri internaţionali şi peste 50 de arbitri şi oficiali români.

    Foto Sibiu 100%

    Ovidiu Lipan Țăndărică: Am trăit permanent cu un dor de țară inexplicabil

    – interviu cu maestrul Ovidiu Lipan Țăndărică –

    E considerat cel mai mare baterist român al tuturor timpurilor, care a sedus și uimit de fiecare dată cu talentul său inconfundabil. A cântat pe marile scene ale lumii, alături de nume sonore din industria de gen. Un om luminos, cu o energie fantastică, pe care știe nu doar să o conserve rostuitor, ci mai ales cu care reușește să îi ”contamineze” și pe cei care intră în confluență cu el.

    Pe Ovidiul Lipan Țăndărică l-am reîntâlnit nu cu multă vreme în urmă la Apoldu de Sus (Sibiu). Venise pentru un eveniment acolo și, cu câteva ceasuri înainte de spectacol, și-a găsit răgaz de o poveste. Ovidiu Lipan Țăndărică, în exclusivitate pentru Sibiu 100%.

    Încărcătura ”spațiului liber”

    Aș vrea să îl surprind puțin pe Ovidiu Lipan Țăndărică în ipostaza de proaspăt bunic. Așa-i că-i fain?

    E o întrebare care încă mă surprinde, da… Încerc să fiu aproape în ceea ce privește senzația aceasta de bunic, dar încă nu am procesat toate aceste elemente.

    Sunteți mereu pe drumuri, cu o mulțime de spectacole, evenimente, dintr-o parte într-alta a țării șoi dincolo de hotarele ei. De unde această debordantă energie?

    Eu am mereu o energie și o formă de continuitate care mă trimite în continuu în viitor. Multe din evenimentele care s-au întâmplat în viața mea au însemnat pentru mine o bază. Dar tot timpul sunt cu un pas înainte. Nu știu ce mă împinge să mă încarc cu energia ”spațiului liber”, să mă echilibrez energetic de fiecare dată cu sinele meu și să am posibilitatea să privesc lumea dintr-un punct de vedere personal. Suntem mereu bulversați de toate știrile, de acea fericirea care ni se propune în tot ce înseamnă promovare de frumusețe, de modă, de noua formă de muzică. Fericirea aceasta însă îți induce o formă superficială; e o bulă în care trăim în momentul acesta cu toții, nerealizând că nu are fundament. Este indusă și este pentru a face comerț. Adică mamona a câștigat.

    E o lume suferindă, cea pe care o identificați ca habitat al nostru comun?

    Suntem într-o perioadă a omenirii în care, într-adevăr, s-au creat diferite elemente pentru a ne simți bine, pentru a ne ajutora în lucrul, dar în esență noi suntem suferinzi. Suferim de lipsă de iubire, suferim de lipsă de umanitate, de lipsa căldurii dintre oameni, de socializare, de forma aceea de respect care te readuce în esența a ceea ce înseamnă a fi om, a fi cu ochii deschiși prin lume și de a te bucura cu sufletul și spiritul. Trăim într-o formă în care suntem adăpați cumva cu tot ceea ce înseamnă informație și cu bucuria aceasta indusă, care este de o falsitate totală. De aceea și căderea este cu atât mai grea. Oamenii nu se mai regăsesc, nu se mai cunosc pe sine, nu mai au un moment de meditație, de a se întâlni cu Divinitatea, de a gândi câteva minute măcar pe zi la Dumnezeu. Totul este o alergătură, goană după a realiza ceva, rămânând într-un final fără valoare și fără esență.

    Cum reușiți să vă feriți de aceste maladii?

    Încărcătura ”spațiului liber”. Trăiesc foarte mult afară, conectat la natură, încerc să îmi golesc mintea de fiecare dată. Pentru că toate aceste intruziuni ți se induc subliminal și ele răbufnesc la un moment dat în niște stări inexplicabile. De aceea foarte multă lume e cu depresie. Am spus de fiecare dată și o repet: eu Îl las pe Dumnezeu să lucreze. Soluția e să îți lași timp, să ai răbdare. Numai cu răbdare ai și așezare, care este binecuvântare. Și să Îl lași pe Dumnezeu să lucreze. Ți-ai propus un proiect, poți sta și în cap: dacă nu e binecuvântat de Dumnezeu, nu iese! Și cu atât mai mult te îndârjești, te întristezi, ajungi la suferința aceasta lumească. Eu dăruiesc foarte multă energie. Și sigur că mă și încarc în acele momente. Pentru că e și nici nu știi când ți se întoarce o vorbă bună, pe care ai dat-o cândva și ai creat un filon energetic pozititv.

    Sunteți un spirit mereu liber. Care sunt principiile de nenegociat pentru dvoastră?

    Din nefericire, capitalismul și democrația s-au înțeles greșit. Sunt două paralele, există una agriming: cine ia primul floarea depe masă, ăla trebuie respectat. Din păcate, oamenii își dau la geoale, se distrug, floarea aceea se strică, nu ajunge nici la unul, nici la altul și trăim într-o confuzie totală. Trebuie să dăruiești, în primul rând. Eu sunt și un multiculti. Îmi plac diferențele acestea de cultură. Care s-au întrepătruns în timp. Trăiesc în România 18 etnii, vezi Moldova, Dobrogea, chiar și Banat. Sigur, e plăcut când toate acestea se întâlnesc și creează o stare plăcută. Asta ne lipsește nouă, tuturora, o unitate românească ce să creeze iarăși o anumită bunăstare. Bunăstarea și fericirea nu e neapărat să ai mulți bani. Iar confortul acesta care ți se oferă strălucit, în profunzime e o goliciune. Să fii fericit cu tine și să poți să stai cu tine, să poți să creezi filonul acesta spiritual care să te încarce energetic, este cheia. Să îți vină idei noi, să trăiești efectiv, să ai o stare de spirit cât mai puternică și, zic eu, cât mai reală de a fi om. Mintea îți joacă de foarte multe ori farse din cauza inducerii acesteia, tot timpul să interacționezi cu tot felul de fake-uri care te bulversează. Lumea nu mai știe care este adevărul, în ce direcție să meargă. Am ajuns la o stare limnitativă, nu mai știm cum stăm, ce se întâmplă și ce să alegem. Șiu cred că asta s-a dorit cu globalizarea. Dar acesta este, pe undeva, un sindrom al evoluției. Noi trebuie să Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze și să ne regăsim pe noi înșine. Acolo e esența.

    Foto: Arhiva personală

    Muzica este Dumnezeu, în primul rând

    Într-o lume de genul acesta, haotică în dinamica ei, cum credeți că ajunge mesajul dvoastră către oameni?

    Merg cu ochii deschiși prin lume și mă încarc cu tot ce înseamnă identitate, spiritualitate, obiceiuri, datini românești. Am foarte multe proiecte, cu multe elemente interculturale care, într-adevăr, au o esență românească și reprezintă un fior și o energie de care Occidentul are nevoie. Noi venim cu averea noastră spre Occident, cu ce avem noi aici, doar că trebuie pus în valoare. Nu se investește în cultură, în educație. Ruralul este ținut parcă într-o anumită boare, nu cumva să primească prea multă informație. Trăim în mod cert în două lumi: România secolului XXI și România, cumva, a Evului Mediu. Și poate că discrepanța aceasta face ca mulți dintre noi să sufere, pentru că nu suntem unitari. Nu avem o linie de continuitate cumva și să sperăm la ceva care, într-adevăr, să fie palpabil.

    Ce este muzica?

    Muzica este primul pas. Muzica este Dumnezeu, în primul rând. Este transmitere, este emoție. Ca și dansul, baletul, filmul. Îți creează niște stări cu totul speciale. Trebuie doar să știi să selectezi. Noi trăim într-o lume în care efectele acestea acustice, cu cât sunt mai brutale și mai agresive, cu atât mai mult le reții. Iar acestea îți încarcă mintea. De aceea ai nevoie să ai mereu oameni pozitivi pe lângă tine, cu care să poți conversa, să ai o discuție care să îți pice bine, și nu oameni care să te tragă în jos… Cântând pe scenă am o transmitere mult mai mare și am o liniște, o bucurie colectivă. Se întâmplă un fenomen acolo. Cum cobori de pe scenă și intri în lumesc, ești îngrădit, împins… Și e vorba de același om care, înainte cu două minute, era aplaudat. Ai coborât de pe scenă, ai intrat în lumesc. Și poți fi chiar călcat în picioare. Este foarte dificil, mai ales acum, să poți să fii egal cu tine însuți… Dar cum spuneam, prin răbdare și continuitate, reușești! Având posibilitatea să vezi lucrurile numai dintr-un punct aparte de vedere. Nu din punctul de vedere de cap de locuitor, de 5, 5 oțel pe an. Să vezi lumea personalizat, să poți să selectezi și să tragi o concluzie. Sigur că îți dirijezi și energiile, te epuizezi, ești mai cumpătat și mai curat, și astfel știi ce să alegi. Și, într-adevăr, acesta este un lucru foarte benefic pentru suflet. Dacă nu îți pui în echilibru mintea cu sufletul, mintea îți joacă farse încontinuu. Te duce pe niște cărări pe care nicicum nu ți le poți imagina. De aceea tot timpul trebuie să fim într-un echilibru. Cu tine însuți, cu recunoașterea de sine, să te analizezi din când în când. Ești o părticică din Divinitate, care poate să facă bine. Să încerci să alegi partea bună. Să te întrebi mereu unde e lumina.

    Hm… Să te gândești la lumină, în aceste momente, nu o poți face și fără apel la factura de după…

    Daa. Lumina și la propriu, și spiritual. O veioză, într-un colț de casă, poate fi ieșirea din întuneric… Am impresia că nu mai avem aura aceea de oameni care să caute lumina.

    Cu ce ați dori să rămână spectatorii după ce coborâți de pe scenă?

    Asta se întâmplă de fiecare dată și primesc mereu niște mesaje de la oameni care m-au văzut cu ani în urmă, care de pildă știu exact cum eram îmbrăcat la concertul acela, că am venit călare pe stadion sau pe scenă sau ce știu eu, detalii de genul acesta. Oameni cu greutăți, cu problemele lor de viață, care chiar după ani de zile rămân în memorie cu niște momente, cu niște piese, cu conservarea unor stări anume. Asta cred că înseamnă să te naști pentru asta și să fii atins de aripa lui Dumnezeu. Altfel nu îmi explic. Contextul în care trăim e o cloacă, până la urmă, o mocirlă. E îngrozitor. Am ajuns să ne urâm unii pe alții. Trăiesc niște momente în care nu îmi vine să cred că se întâmplă aievea. Dar încerc cu tot dinadinsul să mi le explic și să trăiesc prin ce fac eu, prin ce transmit eu, și prin muzică să creez momente benefice.

    Considerați că v-ați împlinit visele?

    Aici e o filozofie foarte puternică. Iar dacă o apropii apropii de Dumnezeu, se face și mai mică. Oricât te-ai strădui, tot un păcătos rămâi, în lumesc. Dar sunt momente în care te întâlnești cu tine, poți să ai rugăciunea interioară. Și în momentul acela ai câștigat. Știi să te apropii, să ai gândul la lucrul bun, să simți minunea. Minunea… Mulți nu o mai simt și nu mai cred în ea. Nici nu mai o văd. Eu de multe ori o simt și sunt convins că minunea există.

    Foto: Sibiu 100%

    Ce e Dumnezeu pentru dvoastră?

    Bunica mea a fost o sfântă. Cred că a spălat păcatele câtorva generații. Noi am trăit aproape de biserică. Ascultam toaca duminică, la Toma Cosma, la Iași. Acolo am fost și botezat. Și bunica a fost o femeie cu totul specială și ne-a indus spiritul acesta. Te naști cu el, iar apoi depinde de tine ce parte alegi: partea întunecată sau lumina. Cel mai interesant însă e când din întuneric iese lumina. Pentru că lumina separată de întuneric o poți realiza. Dar lumina în întuneric dislocă energia pozitivă.

    Cum ați reușit să păstrați apropierea aceasta de Dumnezeu, într-o viață foarte tumultoasă?

    Minunea. Exact ce spuneam. Și acum, în fiecare zi, eu mă minunez. Eu cum am trăit și la viața tumultoasă de care zici, în toate direcțiile, cu proiecte diferite, cu oameni diferiți… Toate acestea țin de minune.

    Ce rezonanță are toaca în sufletul dvoastră?

    Toaca este chemarea la rugăciune, este Dumnezeu. Toaca sunt bătăile inimii, toaca este apropierea de lumină. Și are un ritual creștin-ortodox foarte puternic. Am prezentat toaca la Paris, într-o biserică evanghelică și, să vezi, până și francezii când au auzit lemnul cum sună cu vibrația sufletului, și ce transmite, au fost de-a dreptul fascinați! A fost un succes extraordinar. Marian Zidaru mi-a construit o orgă de toace, cu diferite sonorități și am fost cu un cor de călugări pe care i-am ales eu.

    Nu v-a încurcat niciodată Dumnezeu în cariera dvoastră?

    Nu, niciodată. Mulți sunt de părerea că trebuie să dai un tribut și ”celuilalt”. Și el a fost foarte aproape de Dumnezeu, până s-a scufundat din lumină în întuneric. Ortodoxia e foarte-foarte profundă, e un eppur si muove, o renaștere continuă a spiritului. Asta mă ține și îmi dă o energie enormă. Sunt un om, aș spune eu, care nu accept lumescul, încărcăturile care vin de peste tot. Le simt ca o antenă parabolică, le diger, le trăiesc, apoi le selectez și în acest fel am continuitatea mea. Trebuie să te bucuri de orice. Și să te bucuri de trăirea veșnică de după aceea. Să nu ai nicio teamă de momentul final, așteptând să îți lași sufletul în mâna lui Dumnezeu. Atunci El lucrează și simți emoția, trăirea din lucrurile pe care le faci. Ai o altă transmitere, o altă energie. Muzica pe care o faci, creația este altfel transmisă. Poate că acesta este un mister prin care capacitezi atât de mult public. Sunt 20 de oameni pe scenă și toți se uită la tine. E o supra-alimentare energetică pozitivă, care creează o lumină. Sigur, păcatul e la fiecare pas, dar tu crede în bine, crede în a face binele și în a fi bătăios cu lucrul rău.

    Tu crede în bine, crede în a face binele și în a fi bătăios cu lucrul rău

    De unde până unde toba?

    Bunicul a fost percuționist. Eu m-am născut cu instrumente de percuție în casă. Cu tobe, pe care în vremea aceea nu aveai de unde să le cumperi. Bunicul meu le făcea, punea piele și mă învăța cum se pune piele, cum se strânge pielea, cum e cu sonoritățile. Și am învățat să merg ținându-mă de tobele de prin casă. Și lovindu-mă, sprijinindu-mă de ele, auzind acele sunete pe care le provocam din atingere, inevitabil s-a creat o legătură cu muzica, percuția.

    De aceea la 9 ani deja am început să cânt, la 12 ani eram deja în ”Roșu și Negru”, cântând jazz-rock, o muzică foarte progresivă. Și am continuat cu activitatea aceasta. Dar să am harul acesta să compun și așa o deschidere, o viziune, nu am anticipat niciodată… Stau câteodată eu cu mine și îmi spun: ”Dumnezeu ți-a dat atâtea. Tu trebuie să dai înapoi până la jertfă, până la epuizare și să transmiți bucuria de a fi aproape de lumină, de a fi sănătos, de a fi dârz, de a fi drept! De aceea, să nu te lași să lingușești, să nu te lași să periezi, să nu te apleci spre toate lucrurile lumești, pe care le întâlnești la fiecare pas”. Cred că asta mi-a creat și continuitatea și liniștea pe care le am.

    Nu vă simțiți așa, un kamikaze în această zonă?

    Eu mă simt foarte bine cu mine. Și am foarte multă lume lângă mine. Eu pot să stau cu mine, cu un grup de oameni, și să socializez, să ascult, să vorbim… Dar să îmi păstrez și o anumită stare, care îmi este mie benefică.

    Care vă sunt neîmplinirile?

    Ce să spun?… Nu aș vrea să Îl mânii pe Dumnezeu. Aș vorbi mai degrabă de împliniri. Mulți spun că și din suferință iese o împlinire. Din jertfă. De aceea am doar împliniri. Și niciodată nu mi-a fost frică. Că nu o să fac bani mai mulți, sau că o să pic, sau că nu o să mai am succes. Niciodată! Atâta timp cât ai oameni lângă tine și vibrezi laolaltă cu ei, și simți că ești plăcut, nu poți avea astfel de frici… Până la urmă suntem energii, fiecare din noi. Și fără cuvinte, noi ne putem apropia sau depărta unul de celălalt. Destinul, Divinitatea, este acolo… Care e drumul în viață? De aici încolo suntem în prag de poarta a noua, unde nu vom intra niciodată. Numai Dumnezeu știe.

    Să înțeleg că ați găsit calea…

    Măi, nu știu cum să spun. E foarte greu să te exprimi în acest sens. Atâta timp cât ai liniște sufletească, cred că da. Eu cred că zbuciumul, starea aceasta de alertă permanentă te transpune într-o fiară, într-o junglă și asta te duce pe niște cărări străine, inimaginabile. Când reușești însă să te echilibrezi și să fii fericit, atunci da, cred că poți spune că ai găsit calea.

    Foto: Sibiu 100%

    Să gătești de dragul copilăriei

    Știu că gătiți. Ce vă e cel mai aproape de suflet (sau de stomac, mă rog), ca bunătățuri de delectat atunci când vă pică bine ceva anume?

    Da, gătesc… Hai să îți spun ceva. Eram în Germania. Și purtam cu mine istovitor dorul acesta de casă, de România, de cei șapte ani de acasă, de anii care m-au format. Un dor puternic de bunica, de familie… Nemaiavând pe nimeni acolo, am constatat că mă pot apropia de casă printr-o mâncare, prin gustul mâncării pe care o făcea mama-mare. Mirosul acela, gustul acela…

    Ați fugit în Germania din România comunistă. Și atunci, tot muzica v-a salvat. Boxele, să fiu mai exact.

    Da, am fugit trei persoane, în boxe de chitară. Am scos difuzoarele și fiecare dintre noi aveam greutatea boxelor, 70 kg. Boxele aveau doar pânză neagră, atât, în față. Iar noi dezbrăcați în ele. Am trecut România, Iugoslavia, Austria, Germania. Am fost călăuziți acolo de Divinitate, altfel nu îmi explic. Era o lumină permanentă alături de noi. Am fost sub ocrotire divină. Să treci din România în acea perioadă, ascuns în niște boxe în care granicierii băgau baionetele, ține doar de minune! S-au  disclocat, efectiv, toate și s-au deschis drumurile! Ca Moise. Am simțit aceste minuni pe pielea mea ți cum m-au călăuzit în viață.

    E și motivul pentru care nu ați rămas în Germania, de altfel.

    Eu m-am întors în țară imediat după Revoluție. Am trăit permanent cu un dor de țară inexplicabil. Dacă aveam posibilitatea de a avea vize pentru toate contractele pe care le-am avut, nu aș fi fugit în viața mea din România. M-am întors imediat după Revoluție. Imaginează-ți cum e să trăiești într-o închisoare în libertate. O închisoare spirituală. Eu am avut tot acolo. Dar gândul meu, care îmi sufla mereu în ceafă, a fost mereu România. Mirosul României, spiritul românesc… Inexplicabil atunci, a fost pentru mine o încarcerare. Cu toate că m-am adaptat, vorbesc germană… În momentul în care s-a întâmplat Revoluția însă, în ianuarie eu deja eram în România. Și veneam în țară și cântam, aveam concerte cu Phoenix și iar plecam, până în 2000, când am decis să las totul acolo și m-am întors în România.

    Revenim la gustul mâncării de acasă…

    Eu spun că Dumnezeu gătește cu mine. Altfel nu ar ieși gustul acela! Gătesc și am în cap cum o să iasă mâncarea. Gustul îl am înaintea mâncării. Așa mă apropiam atunci de casă. Așa mă apropii și acum. Să gătești de dragul copilăriei și de gustul de acasă e extraordinar! Aceasta mi se întâmplă atunci când fac o fasole, când fac o varză, o pastă, niște ciperci. Sau când gătesc mai vegetal…

    Sarmale faceți?

    Nu chiar. Fac alte combinații, dar toate cu gustul de acasă și aceasta mă apropie, îmi dă o anumită nostalgie și am un alt imbold de a merge mai departe.

    Dorul… E și motivul pentru care nu ați rămas în Germania, de altfel.

    Eu m-am întors în țară imediat după Revoluție. Am trăit permanent cu un dor de țară inexplicabil. Dacă aveam posibilitatea de a avea vize pentru toate contractele pe care le-am avut în afară, nu aș fi fugit în viața mea din România. M-am întors imediat după Revoluție. Imaginează-ți cum e să trăiești într-o închisoare în libertate. O închisoare spirituală. Eu am avut tot acolo. Dar gândul meu, care îmi sufla mereu în ceafă, a fost mereu revenirea în România. La mirosul României, la spiritul românesc… Inexplicabil atunci, Occidentul a fost pentru mine o încarcerare. Cu toate că m-am adaptat, vorbesc germană… În momentul în care s-a întâmplat Revoluția însă, în ianuarie eu deja eram în România. Și veneam în țară și cântam, aveam concerte cu Phoenix și iar plecam, până în 2000, când am decis să las totul acolo și m-am întors în România. Reveneam după 23 de ani. Nu mai era țara mea. Trebuia să o iau de la capăt. Dar și aici a fost o minune. Eu când am venit, eram Țăndărică. Era ca și cum nu am fost plecat. Este inimaginabil ce s-a întâmplat. Și am reluat activitatea. Pur și simplu. Ca să vezi că Dumnezeu există. Sunt minuni!

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Azi aniversăm 100 de la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, la Alba Iulia

    1

    Articol de Cosmin Pal

    Astăzi, 15 octombrie, se împlinesc 100 de la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari, la Alba Iulia. Este unul dintre momentele cele mai importante din istoria României, mai ales că data de 15 octombrie 1922 este considerată o dată importantă în desăvârşirea statutului unitar român, adică reîntregirea României Mari.

    Chiar dacă în acea zi traseul regelui Ferdinand nu a inclus şi Sibiul, deoarece a venit direct cu trenul de la Bucureşti, trebuie menţionat că oraşul nostru a fost de-a lungul timpului, în ultimul secol, un loc important pentru familia regală a României, mai ales în perioada interbelică, imediat după 1918. Până la moartea sa, Ferdiannd a vizitat în mai multe rânduri oraşul de pe Cibin, la fel cum au făcut-o şi urmaşii Casei Regale a României.

    Sibiu 100% vă propune o retrospectiva a vizitelor regale în judeţul Sibiu din ultimul secol, 1922 – 2022. Am fost ajutaţi în acest demers jurnalistic de istoricii sibieni Dan Nanu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu, Răzvan Pop, directorul Bibliotecii ASTRA şi lect. univ. dr. Daniel Creţu, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

    Sibiul, un punct de plecare pentru Ferdinand I Întregitorul

    “Este interesant să studiem relația Casei Regale cu Sibiul. Un oraș nou în Regat, dar un oraș atât de important pentru emanciparea românilor și pentru drumul spre Marea Unire. Sibiul a fost orașul gândirii române. Regele Ferdinand I, împreună cu membrii familiei regale, vor pași la Sibiu an de an. Aici era un centru militar, un centru cultural și religios. De aici trebuie să înțelegem și să pornim studierea acestui frumos capitol din istoria orașului nostru”, afirmă istoricul Răzvan Pop. 

    Vizitele regale la Sibiu an cu an

    La rândul său, istoricul Dan Nanu a studiat îndeaproape vizitele familiei regale a României la Sibiu. Aceste informaţii au fost incjuse în studiul Vizitele regale la Sibiu – o cronologie succintă”, recent publicat. Sibiu 100% va prezintă mai jos, cronologic, cum s-au petrecut lucrurile în acele zile de sărbătoare pentru sibieni şi nu numai.

    8 aprilie 1919. Prințul moștenitor Carol vine pentru o scurtă vizită de trei zile în oraș pentru a inspecta regimentul de la Sibiu, fiind întâmpinat de membrii ai Consiliului Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu, din partea armatei de generalii Moșoiu și Panaitescu, prefectul Nicolae Comșa, episcopul Teutsch ș. a. Prințul Carol vizitează bisericile tuturor cultelor, cimitirul Bisericii dintre Brazi, în care își dorm somnul de veci aleși bărbați ai neamului, Muzeul Asociațiunii ASTRA și Muzeul Brukenthal.

    31 mai 1919. Perechea regală sosește în oraș cu un alai mare și este primită cu mare fast. În Piața Mare se desfășoară un marș festiv al populației rurale din comitatul Sibiu. În clădirea ASTREI sunt întâmpinați de președintele Asociațiunii, Andrei Bârseanu, care propune ca regele Ferdinand să devină președinte de onoare pe viață a acesteia, seara încheindu-se cu un banchet organizat la restaurantul Unicum. De 1 iunie, familia regală depune flori la mormintele eroilor căzuți în  Bătălia Sibiului din septembrie 1916, apoi vizitează Săliștea, ocazie cu care Dr. Ioan Lupaș ține memorabila sa cuvântare. Regele Ferdinand donează o sumă consistentă (20000 de lei) săracilor orașului.

    26 martie 1921. Prințul Nicolae a vizitat școala militară, unde a asistat la defilarea și exercițiile elevilor executate în lunca Poplăcii. A mai vizitat Muzeul ASTREI și Muzeul Brukenthal, împreună cu mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a fost și gazdă, oficiind și serviciul divin la Catedrala Ortodoxă, asistat de părintele arhimandrit Dr. Eusebiu R. Roșca, profesor seminarist Dr. Aurel Crăciunescu și diaconul S. Morar.

    23 iunie 1921. De Ziua Cavaleriei, Regele și Regina sosesc din nou la Sibiu pentru inspectarea Școlii de cadeți și sunt primiți cu mare fast. Au participat la concursul hipic organizat pe platoul din fața cazărmii. Regele Ferdinand a participat la slujba religioasă, iar Regina Maria a vizitat comuna Cisnădie.

    16 iulie 1921. Prințul moștenitor Carol vine în oraș pentru o scurtă vizită, iar în perioada 13-15 august Prințul moștenitor revine pentru a inspecta tabăra cercetașilor din Dumbrava Sibiului.

    21 iunie 1922. Cuplul regal sosește pentru o scurtă vizită în oraș. Regele și Regina sunt însoțiți de principesa moștenitoare Elena (soția prințului Carol), principesa Irina a Greciei, infantele Alfons și infanta Beatrice a Spaniei.

    7-20 iulie 1923. Comemorarea celor 50 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna este celebrată în prezența majestăților sale, a întregii curți regale, a patriarhului și a miniștrilor.

    21 iunie 1924. Regele George al Greciei și prințul moștenitor Carol vizitează orașul.

    27 iunie 1924. Perechea regală participă la întrecerile hipice din cadrul Școlii ofițerilor de cavalerie.

    1 iulie 1926. Regele Ferdinand participă la dezvelirea unui monument dedicat ofițerilor căzuți în Primul Război Mondial.

    27 iulie 1926. Regina Maria a României participă la întrecerile hipice de la Școala ofițerilor de cavalerie.

    27 iunie 1928. Regele Mihai și Regina Mamă Elena sosesc cu alai în Sibiu pentru a asista la concursul hipic de călărie de la Școala de ofițeri de cavalerie.

    6 august 1928. Prințul regent Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, vine într-o scurtă vizită în oraș.

    28 iunie 1929. Regele Mihai I și Regina Mamă vin, din nou, în oraș, pentru a asista la parada hipică de la Școala ofițerilor de cavalerie.

    24-26 iulie 1932. În prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai are loc la Sibiu cel de-al 10-lea concurs hipic. Au luat parte, de asemenea, la Jamboree, amplă manifestare cercetășească, organizată în cohorte și tabere amplasate în Dumbrava Sibiului. La orele 3 după amiază, trenul regal a sosit la Sălişte. Cortegiul regal a participat la serbările de aici, iar Î.P.S.Sa Mitropolitul Bălan, în fruntea unui sobor de preoţi, a oficiat slujba de sfinţire a „Casei de Ocrotire“, ce poartă numele Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.

    6 august 1934. Au avut loc la Sibiu mari serbări cu prilejul punerii pietrei de temelie a noii locații ce se va ridica pe seama Școlii Normale „Andrei Șaguna” (vechea Preparandie), în prezența Majestății Sale Regele Carol al II-lea.

    25 mai 1936. Marele Voievod Mihai, însoțit de colegii săi de clasă, a sosit la Sibiu, unde a vizitat Catedrala Ortodoxă, Muzeul ASTREI (Asociațiunea la 75 de ani de la înființare), Muzeul Brukenthal, Biserica Evanghelică și Movila lui Mihai Viteazul din Șelimbăr. A doua zi au plecat la Păltiniș.

    10 octombrie 1937. Are loc proba de apărare anti-aeriană la Sibiu, urmată de o paradă militară la care participă și regele Carol al II-lea. Încep manevrele regale în regiunea Sibiului.

    13 octombrie 1937. Electrificarea a 15 comune din județul Sibiu. Suveranul României participă la inaugurarea electrificării în comuna Săcel și Miercurea Sibiului.

    6 martie 1940. Sub președinția Majestății Sale Regele are loc dezbaterea asupra planului agricol pe 5 ani.

    23 aprilie 1942. Regele Mihai și Regina Mamă Elena sunt prezenți la serbarea Cavaleriei de la Sibiu.

    18 iulie 1943. Vizita Regelui Mihai I și a Mareșalului Ion Antonescu, la Sibiu.

    28 aprilie 1997. Regele Mihai I a vizitat Sibiul după 54 de ani.

    27 august 1997.  Majestatea Sa, Regele Mihai, vizitează județul Sibiu.

    3 noiembrie 1998. Alteţa sa Regală Prinţul Charles de Wales vizitează Sibiul; „Rămâneţi în sufletul meu”, a declarat înaltul oaspete.

    11 octombrie 1999. Editura Unitext UNITER a lansat la Biblioteca „Astra” volumul „L’ame du masque”, de Radu Duda. La eveniment au participat ASR Principesa Margareta a României şi AS Principele Radu de Hohenzollern-Veringen.

    18 decembrie 1999. Cu ocazia sărbătoririi a 35 de ani de la înființarea Școlii generale nr. 7, prințul Paul de România și soția sa, prințesa Lia, au oferit participanților câte un volum al cărții Regele Carol al II-lea, În zodia Satanei, și aparatură de 500 dolari.

    10 aprilie 2003. În jurul orei 15.30, Regele Mihai a poposit la Sibiu pentru o jumătate de oră (Majestatea Sa a servit masa la Hotelul Continental, în drum spre Săvârșin, Arad).

    5 iunie 2006. Prinţul Paul şi Prinţesa Lia fac o vizită la Grupul Şcolar de Construcţii „Carol I”.

    16 octombrie 2006. Majestatea Sa Regele Mihai I  a vizitat Sibiul. La Muzeul Național Brukenthal a fost întâmpinat de prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, directorul muzeului și de maestrul Ion Câlțea, pictor, care și-a prezentat lucrările expuse la muzeu. În cadrul vizitei neoficiale, Majestatea Sa a mai avut o întrevedere cu ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

    23 aprilie 2007. Pentru o zi, Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana, ASR Principesa Margareta și AS Principele Radu De Hohenzollern-Veringen, s-au aflat la Sibiu. Membrii Casei Regale au fost însoțiți de ASR Principele Jean d’ Оrleans, invitat special. Vizita a fost ocazionată de participarea la Gala UNITER, ediția a XV-a (Fundația Margareta acordă premiul pentru cea mai bună piesă românească a anului).

    9 octombrie 2007. Alteţele Lor Regale Frederik şi Mary – prinţii moştenitori ai coroanei daneze, au vizitat pentru câteva ore Sibiul; au semnat în Cartea de Onoare a orașului, s-au plimbat prin centrul istoric şi s-au arătat interesaţi de zidurile vechi ale cetăţii şi de covoarele româneşti tradiţionale din Muzeul Brukenthal.

    9 iulie 2009. Regele și regina Belgiei (Albert al II-lea şi Paola) au fost primiţi cu entuziasm la Sibiu. Primarul Klaus Iohannis a fost decorat de rege cu distincţia „Ofiţer al Ordinului Coroanei Belgiene”. Din suita regală au făcut parte şi ministrul de externe belgian, Karel De Goucht, ministrul culturii român, Teodor Paleologu, ambasadorul Belgiei în România, Excelenţa Sa Leo D’Aes şi ambasadorul României în Belgia, diplomatul Ovidiu Dranga, precum şi reprezentanţi ai Casei Regale.

    Încoronarea lui Ferdinand la Alba Iulia în urmă cu exaat 100 de ani

    În data de 15 octombrie 1922 avea loc la Alba Iulia unul dintre cele mai simbolice evenimente din istoria României. Regele Ferdinand și regina Maria s-au încoronat în cadrul unei ceremonii fastuoase, ca suverani ai României Mari. Locul de încoronare nu a fost ales întâmplător la Alba Iulia. Micul orășel de provincie amintea de unirea înfăptuită de Mihai Viteazul la 1600 și de proclamarea Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România la 1 decembrie 1918. Special pentru momentul încoronării din 1922 a fost construită Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia, care mai poartă denumirea și de „Catedrala Reîntregirii”. Construcția lăcașului a început în luna martie 1921 și a fost ridicată într-un timp record de numai 10 luni.

    Regina Maria și regele Ferdinand au venit cu trenul regal de la București în dimineața zilei de 15 octombrie 1922. Au fost întâmpinați la gară de premierul Ionel Brătianu și primarul orașului din Alba Iulia. De la gară, familia regală a fost transportată în două calești trase de cai până la catedrală, unde erau așteptați de zeci de mii de oameni.

    În cadrul ceremoniei de încoronare, regele Ferdinand a primit coroana regală de la președintele Senatului şi și-a așezat-o singur pe cap. În acel moment miile de oameni aflați în fața catedralei au izbucnit în ovații pe fundalul Imnului Național, cântat de fanfarele militare. Suveranii României au urcat apoi la un balcon de unde au salutat oamenii.

    După festivitate a urmat un dineu oficial cu aproximativ 400 de invitați, la care au participat reprezentanți ai caselor regale ale Angliei, Italiei, Spaniei, miniștri plenipotențiari din diverse țări, figuri militare de talie europeană. După terminarea dineului, regele Ferdinand și regina Maria au ieșit la paradă militară în partea de vest a cetății de la Alba Iulia, unde au dat onorul celor peste 50.000 soldați participanți.

    A doua zi, pe 16 octombrie 1922, festivitățile au continuat la București. S-a trecut pe sub Arcul de Triumf. A urmat Te Deum-ul de la Mitropolie și apoi defilarea prin Piața Universității, în fața statuii lui Mihai Viteazul. 

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Viața și cariera după Presă. Cristina Jurca după 16 ani de Știrile ProTV

    Pe Cristina am avut bucuria să o cunosc încă de pe băncile facultății de jurnalistică din Sibiu, atunci când, în urmă cu 20 de ani, începea să cocheteze cu televiziunea. Întâi în studioul de oarecând al facultății, exersând primele știri, apoi migrând spre Timișoara, unde începe colaborarea cu TVR și stația regională a Pro Tv. De aici ajunge la București, unde își adjudecă un loc bine meritat între reporterii Știrilor Pro TV, în special pe zona de sănătate.

    Ani de zile, Cristina Jurca este prima care vine cu cele mai bune informații și exclusivități din domeniul sanitar. Am rugat-o să rememoreze și jaloneze pentru Sibiu 100 % câteva momente din acest împlinit parcurs profesional.

    Începuturile carierei pe sticlă

    Un moment special din activitatea ta de început de carieră, din Timișoara?

    Simpla mutare din Sibiu, după ce am terminat facultatea, într-un oraș mai mare, a fost un moment special. Ca absolvent la Sibiu, visai să ajungi la București, Timișoara sau Cluj. Momente speciale au fost multe: primul contact cu oamenii de la TVR Timișoara, prima emisie de la TVR Timișoara, selectarea mea ulterioară ca membru în echipa de la ProTv Timișoara, primele știri filmate în Banat și trimise la programele de știri naționale. Mi-e greu să selectez un singur moment, aș simți că le neîndreptățesc pe celelalte, era un farmec aparte, începuturile meseriei în orașe mari. Pot să-mi amintesc, de exemplu, că atunci când eram pe tură de noapte, au fost incidente la care am ajuns în același timp cu Salvarea, Pompierii sau echipajele de poliție. 

    Cui datorezi primele succese?

    Nu am să răspund explicit la această întrebare, dând nume. Viața este o înșiruire de situații, unele complexe, unele simple. E vorba despre alegeri pe care le faci – unele sunt bune, unele sunt mai puțin bune, altele sunt de-a dreptul inspirate. Efectele sunt că ai de-a face cu alți oameni, alți colegi, alți prieteni, alt context. Ar fi total nedrept să spun despre cineva anume că mi-a influențat cariera sau că îi datorez primele succese. De la Sibiu din liceu, apoi la facultate, de la TVR Timișoara, la ProTV Timișoara, a fost o succesiune de întâmplări bune, cu oameni care – într-un fel sau altul – m-au făcut să fiu astăzi ceea ce sunt. Ce pot să spun este că le mulțumesc în primul rând profesorilor de la Facultatea din Sibiu și apoi colegilor mei de la TVR Timișoara, ProTV Timișoara și ProTV București, ultimul fiind locul în care m-am împlinit ca om și ca profesionist. Sunt sigur că cei care vor citi acest răspuns își vor aminti cu drag de timpul petrecut împreună la muncă și vor ști că le datorez multe. 

    Ce te-a făcut să perseverezi, când totul în jurul tău se năruia?

    Am avut rareori impresia că totul se năruia în jur. Sau poate nu mai am această percepție. Cred că o senzație că totul se năruie poate avea cu adevărat un jurnalist din Ucraina, care vede la propriu cum clădirile cad în jurul său sau o rachetă dărămă o școală în care se află elevi. Sau când vede gropi comune cu oameni torturați înainte de a muri. Pot să spun că am avut momente mai grele, dar am reușit să văd tot timpul binele, să mă alimentez cu energie din reușite, din oameni care se făceau bine, din operații care salvau pacienți, din transplanturi care ofereau o a doua șansă altora. Asta m-a făcut să perseverez. Și colegii, pentru că-i vedeam și pe unii dintre ei în momente mai grele și mergând apoi mai departe.

    Cristina Jurca. Arhiva personală

    Îmi amintesc și mirosul de pe teren în momentele care m-au marcat

     Ce înseamnă mirajul sau experiența Pro Tv pentru tine?

    Cea mai frumoasă călătorie profesională pe care o poate avea un jurnalist. Un loc în care înveți în fiecare zi – și nu sunt cuvinte goale -, o redacție în care sunt minți strălucite, o competiție inteligentă de profesionalism și creativitate, un management unic al celor mai importante programe de știri din România, care sunt pe primul loc în fiecare zi. Înveți să-ți faci surse, înveți să verifici informațiile, înveți să-ți păstrezi și protejezi acele surse, înveți mult din greșeli pe care ți le asumi. ProTv este – dincolo de școală de jurnalism – o școală bună pentru viață. Și mai înveți ceva: credibilitatea ta ca ziarist și credibilitatea instituției pe care o reprezinți sunt printre cele mai prețioase valori ale meseriei.

    Gura lumii jurnalismului bucureștean te definea la un moment dat ca fiind omul de presă cu cele mai multe surse. Deții un secret al performanței în a obține cele mai noi informații?

    Nu aș spune că eram omul de presă cu cele mai multe surse. Aveam colegi pe care îi invidiam. Care săreau de pe scaun câteodată, iar după 1 minut de discuție la telefon luau echipa de cameraman și șofer și fugeau la filmare. Sunt mulți, sunt în mai toate redacțiile, oameni care află primii totul. Pe domeniul sănătate, acolo unde am lucrat cel mai mult, pot, da, să spun, că aveam foarte multe surse. Nu știu dacă cele mai multe, dar sigur erau foarte multe. Secretul? Credibilitatea, cum spuneam mai devreme, încrederea acestor oameni că nu le dezvălui identitatea. Faptul că eram corectă și nepărtinitoare. Sau încercam să fiu. Aveam și am încă telefonul plin cu angajați din spitale, de la portari la femei de serviciu, de la asistente și infirmiere la medici și profesori. Cred că înainte de a fi mândră că aveam multe surse (nu e important numărul lor), cel mai mult mă interesa să-mi răspundă la telefon și să mă aibă în agenda lor. Să știți că am avut șansa de a construi aceste relații cu sursele cum poate angajații din redacții nu o au astăzi. Îmi luam timp să stau la o cafea cu unii, aveam răbdare și câteva ore să fiu primită într-un birou pentru a cere informații sau un interviu  împreună cu cameramanul, aveam timp să cultiv acea încredere cu oamenii. Mă tem că astăzi, în goana aceasta după difuzarea știrii cât mai curând, demersurile de modă veche sunt cu adevărat mai dificil de făcut.

    Rememorezi, te rog, câteva episoade care ți-au jalonat cariera? Sau momente cu „povestea de dincolo de sticlă”, pe care le-ai trăit în spatele ştirilor, în sine. 

    Sunt multe. O viață de om. Inundațiile de la Vadu Roșca; atunci am rămas ore bune pe acoperișul unei case cu cameramanul pentru că nu aveam cu ce să ne deplasăm peste apa de câțiva metri. Mult timp am auzit mugetele vacilor abandonate pe mici insule înconjurate de ape. Tentativa de suicid a unui fost premier – atunci am fost singurul jurnalist care a obținut schema grafică a locurilor atinse de glonț. Colectiv, un moment extraordinar în carieră, pentru că aveam zilnic de a face cu neputința și disperarea rudelor și pacienților – atunci eram însărcinată cu primul copil și am fost foarte afectată emoțional. Transplanturile, oamenii bucuroși, copiii salvați, primele interviuri în exclusivitate cu supravietuitori ai avionului prăbușit în munții Apuseni (o echipă ce urma să preleveze organe de la o persoană în moarte cerebrală). Dincolo de sticlă sunt multe, e ca un șirag din acela pe care întâmplările stau ca mărgelele de toate culorile. Le am în minte cu cele mai mici detalii, îmi amintesc și mirosul de pe teren în momentele care m-au marcat.

    Cristina Jurca. Arhiva personală

    Copilăria de la Sibiu

    Cum îți place să te descrii în acest moment al existenței tale?

    Nu-mi place să mă descriu într-un fel sau altul. Am să spun doar atât: aș crede că fetele mele mă descriu cel mai bine. Sunt într-un alt moment al evoluției personale și profesionale. Nu mă grăbesc să spun că știu exact care este destinația din punct de vedere al carierei. Presa rămâne dragostea vieții mele profesionale. 

    Care e cea mai dragă amintire pe care o ai din copilăria petrecută la Sibiu?

    Orașul, orele petrecute cu surorile mele, una care-mi lipsește mult pentru că este astăzi cetățean neozeelandez, alături de soț și copil. Vacanțele petrecute cu verișorii mei la bunici. Am avut o copilărie frumoasă, plină de momente dragi.

    Ce mai urzești ca planuri de viitor?

    Am prea multe planuri pentru viitor, ca să le dezvolt aici. Iar acestea includ în primul rând copiii, educația lor, cauze speciale în care mă voi implica. Cel mai important este să fim sănătoși toți, să fie pace, să fim atenți la resursele acestei planete pentru cei care vin după noi. Fără toate acestea, niciun plan nu poate deveni cu adevărat realitate.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Cursuri on-line la Universitatea „Lucian Blaga”?

    – Interviu cu Prof. Univ. Dr. Habil. Sorin Radu, Rectorul ULBS –

    Luni, 26 septembrie, studenții sibieni încep cursurile universitare. Cum s-a pregătit ULBS pentru noul an universitar? Predarea la iarnă: față către față sau cursuri on line?  Din ce zone ale țării vin cei mai mulți candidați la Sibiu? La toate aceste întrebări ne răspunde Rectorul ULBS, Sorin Radu, într-un interviu în exclusivitate pentru Sibiu 100%.

    Facturile la gaz și curent se vor deconta în predarea on line?

    Ultimii doi ani, marcați de pandemie, au fost unii nu chiar favorabili pentru un învățământ previzibil anticipativ, tradițional, să îi spunem așa. Suntem la momentul unui nou an studențesc. Cum stăm cu adaptabilitatea la nivel de predare fizic? Intră Universitatea Lucian Blaga cu motoarele turate în acest an universitar?

    Universitatea noastră a început procesul de adaptare on site  cu mai multe luni în urmă, având în vedere că am trecut la activitățile de predare față în față încă de la începutul semestrului II al ultimului an universitar 2021-2022. ULBS s-a numărat printre puținele universități din România care a luat decizia de revenire în bănci, la sistemul de predare față în față, cu mult înainte ca Ministerul Educației să decidă acest lucru. Mai mult decât atât, în ultimii doi ani de pandemie am alternat predarea față în față cu predarea online, adaptându-ne la condițiile impuse de reglementările autorităților și la evoluția și involuția pandemiei. Prin urmare, noul an universitar nu ne găsește fără experiență din acest punct de vedere și putem spune că revenirea în forță în sălile de curs, sub toate aspectele ei, se bazează, pe de o parte, pe acumulările anterioare, dar în egală măsură pe o organizare a procesului didactic care să țină cont și de câștigurile sau învățămintele pe care predarea on line le-a adus. Nu putem ignora faptul că predarea on line a generat și o serie de avantaje, de aceea nu dorim să renunțăm total la acestea. Spre exemplu: utilizarea platformelor educaționale, ca element suport în procesul de predare, ceea ce ne face să reflectăm asupra utilizării în continuare a acestui sistem, acolo unde se pretează.

    Impredictibilitatea aceasta a costurilor legate de energie, gaz, venită dinspre zona de utilități imediate, nu poate ocoli nici ULBS. Pot duce aceste facturi, cel mai probabil, foarte ridicate, la reluarea sistemului de predare on-line?

    Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), instituția care stabilește standardele de calitate și acreditează învățământul superior, a creat standarde specifice de predare on-line pentru fiecare domeniu și program de studiu în parte, reglementându-le diferențiat, în funcție de specificul fiecărui program. Astfel, în acest moment sunt în vigoare norme care permit derularea de activități on-line în procente diferite, de la 10-20 %, până chiar la 50 % per program de studiu. Sigur, sunt și excepții, precum Facultatea de Medicină.

    Având o bază legală pentru derularea activităților on-line, în această perioadă facultățile, în baza autonomiei de care beneficiază, analizează posibilitatea de a implementa un sistem mixt de predare. O asemenea preocupare, într-adevăr, este determinată și de contextul crizei energetice în care ne aflăm și de creșterea exponențială a prețurilor.

    Este evident că ne așteaptă o toamnă și o iarnă complicată și aceasta ne obligă să reflectăm cu seriozitate la cum vom acoperi costurile generate de întreținerea infrastructurii universității. Dar pot să vă asigur că adoptarea unui sistem mixt de predare (față în față și on-line) va ține cont de nevoile studenților și de asigurarea unei activități didactice de calitate.

    Sună puțin bombastic această centrare declarativă pe student. Până la urmă, trebuie să recunoaștem, și procesul de învățământ este normat de resursele financiare pe care le aveți la dispoziție. Credeți că vă permiteți să vă asumați o astfel de abordare centrată pe student?

    Trebuie să ne-o asumăm. Nu e bombastică. Nu putem pune deasupra procesului didactic, a pregătirii studenților, chestiunile economice. Am avut momente de criză și iarna trecută. De exemplu: cheltuielile universității cu plata utilităților au crescut de aproximativ patru ori. Mai mult, a fost imposibil să găsim furnizori stabili pentru contractarea serviciilor de livrare a gazului și energiei electrice. Cu toate acestea, am reușit să asigurăm condiții optime pentru derularea activităților didactice, de cercetare și administrative. Sigur, a trebuit să reducem cheltuielile la alte capitole, investițiile în infrastructură fiind afectate.

    Cum stăm la acest capitol în anul universitar ce stă să vină?

    Suntem aproape în aceeași situație și în acest an, situația din anul precedent se repetă, dar căutăm soluții de optimizare. Universitatea, din punct de vedere financiar, a fost și este stabilă. Dar trebuie să mărturisesc că în acest an ritmul investițiilor, al îmbunătățirii infrastructurii universității, a scăzut foarte mult, din cauza crizei energiei.

    Căminele studențești?

    În momentul actual, capacitatea de cazare a scăzut ușor față de anul trecut, în condițiile în care Căminul 7 este în proces de reabilitare integrală. Acest cămin a intrat în modernizare totală în luna ianuarie, dar lucrările se vor finaliza abia la sfârșitul acestui an. Urmează apoi partea de dotare cu echipamente, mobilier etc. Deci nu va putea fi dat în funcțiune mai devreme de începutul semestrului II al anului universitar 2022-2023. Infrastructura de cazare a universității oferă condiții foarte bune pentru studenți. Spre exemplu, Căminul 6 l-am modernizat integral și l-am dat în funcțiune anul trecut.

    „Universitatea noastră are studenți din absolut toate județele țării

    Constatăm că numărul candidaților la studiile universitare a scăzut considerabil în ultimii ani. Ce soluții ați identificat sau le practicați pentru a face oferta educațională cât mai atractivă?

    Este adevărat că în ultimii ani numărul studenților a scăzut. Cauzele sunt multiple: scăderea natalității, emigrarea, abandonul școlar la nivelul studiilor liceale etc. ULBS încearcă în fiecare an să ofere, pe de o parte, programe atractive, iar pe de altă parte să propună pachete de activități care să genereze o atractivitate mai mare pentru candidații noștri. Asta ne provoacă să gândim uneori într-o manieră nonconformistă și să propunem o serie de proiecte care, aparent, nu au de-a face cu universitatea. Apreciez că Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu oferă studenților mai mult decât o pregătire formală. Oferă oportunități de dezvoltare personală, oferă posibilitatea de ați construi o carieră și de a te forma ca om și specialist într-un mediu academic deschis și preocupat de performanță. Partenerii noștri instituționali, fie că ne referim la instituțiile publice, fie că ne referim la partenerii din mediul de afaceri oferă studenților oportunități generoase de pregătire și formare prin stagii de practică, voluntariat, intership-uri, locuri de muncă part-time etc. Viața universitară capătă un alt sens în acest oraș frumos și modern, plăcut pentru studiu și care oferă studenților o gamă extraordinar de largă de evenimente culturale și posibilități de relaxare. Altfel spus, ULBS și Sibiul oferă studenților noștri posibilitatea unei cariere și a unei vieți frumoase.

    Din ce zone vin preponderent candidații la studenție spre Sibiu?

    Preponderent, din județele limitrofe. Dar din statisticile pe care le-am făcut în ultimii ani, am observat că universitatea noastră are studenți din absolut toate județele țării. Vin studenți din Suceava, vin studenți din Constanța, vin studenți din București. Sigur că ponderea cea mai mare aparține studenților din județele limitrofe: Vâlcea, Hunedoara, Alba, Mureș, Brașov, Argeș, dar și din Gorj, Olt, Dolj, Covasna, Harghita, Bistrița Năsăud etc.  Aproximativ 60-70 % dintre studenții care provin din afara județului Sibiu vin din aceste județe. Deci nu ne putem numi o universitate regională. Suntem o universitate națională și acesta este și argumentul, între altele, pentru care universitatea noastră a fost acceptată în Consorțiul „Universitaria”.

    Avem și studenți din alte țări?

    Da, suntem în creștere la acest capitol. La capitolul internaționalizare, am schimbat oarecum paradigma și ne-am orientat spre Europa, intrarea în consorțiul universităților europene FORTHEM susținând această direcție. Am constatat că, pe lângă mobilitățile din cadrul programului Erasmus+, care sunt în creștere extraordinară (probabil că știți că universitatea noastră a câștigat în acest an cel mai mare proiect din istorie sa în acest domeniu), au început să se înscrie candidați din Europa.

    Un exemplu grăitor este noul program de studiu medicină în limba engleză.

    Dar trebuie să mărturisesc că la acest capitol avem încă de lucru, deoarece numărul de programe de studii în limbi străine nu este așa cum ne-am dori.

    Ce vă nemulțumește, ce nu funcționează așa cum v-ați propus?

    Nu aș spune că ceva nu funcționează. Aș spune doar că nu funcționează încă toate departamentele, structurile administrative la parametri optimi. Au fost o serie de aspecte de reglat în ceea ce privește aparatul administrativ, aparatului birocratic, pentru că au rămas împământenite mentalități și comportamente pe care nu le-am și cu care nu am fost și nu sunt de acord, dar schimbările în această zonă nu sunt deloc ușoare. Pe de altă parte, pandemia ne-a obligat să ne schimbăm prioritățile. Prin urmare, prioritățile așa cum erau definite în planul managerial atunci când am preluat mandatul au trebuit regândite, amânate. La o săptămână de la preluarea mandatului am intrat în starea de urgență. Pentru mine și pentru colegii mei a fost ceva cu totul ieșit din comun și o mare parte a activității noastre a fost focusată pe gestionarea situațiilor de criză generate de pandemie. Practic, cei doi ani și jumătate de mandat au fost cu totul atipici, pentru că am trecut dintr-o criză într-alta. Perioada lungă în care am funcționat în stare de alertă, a fost complicată și de criza energetică, criza economică și financiară și de situații neprevăzute, precum nevoia de a ne implica în ajutorarea refugiaților ucrainieni. Altfel spus, nu am avut măcar câteva luni de liniște în care să putem gândi și implementa, fără presiuni, proiecte, măsuri centrate pe comunitatea noastră academică. Pe de altă parte, planul noastre operaționale au trebuit adaptate la provocările și oportunitățile generate de intrarea ULBS în consorțiul universităților europene FORTHEM, precum și în Consorțiul „Universitaria”. Dar una peste alta, nu pot spune că mă nemulțumește în mod concret ceva, poate doar faptul că uneori lucrurile nu se mișcă în ritmul și în direcția dorită de noi. Dar privind în urmă, constat că împreună cu echipa managerială de la Rectorat și cu echipele manageriale de la nivelul facultăților și diferitelor departamente și servicii am făcut lucruri percepute de comunitate ca fiind benefice pentru instituție. Faptul că am fost primiți în consorțiile universitare menționate mă face să cred că suntem pe un drum bun și sănătos.

    8 % din fonduri atrase de cercetare

    Ce vă inspiră, cum vă gestionați echipa de lucru?

    Mă inspiră oamenii din jurul meu. Am avut și am șansa să am în jurul meu oameni extraordinari, total dedicați și implicați, inovativi, care se completează reciproc și care nu s-au plâns niciodată, nici de munca enormă, nici de ritmul alert pe care l-am adus, nici de orele lucrate peste program și nici de maniera, poate mai dură, a managementului meu. Sunt oamenii din ULBS, așa i-am cunoscut și așa sunt și acum. Am acordat încredere maximă în ceea ce fac și asta este una dintre explicațiile pentru numărul mare de proiecte câștigate în ultima vreme.

    În ce gen de proiecte credeți că excelați ca universitate în ultimul an? Sau ca schimbare de paradigmă de abordare a plajei de opțiuni în accesare de fonduri.

    În ultimii ani cercetarea științifică s-a dezvoltat la nivelul ULBS.  Nu am văzut cercetarea ca un domeniu care doar cheltuiește resurse și nu aduce resurse financiare. Noi am demonstrat că putem schimba paradigma. Ultima execuție bugetară arată foarte clar că am ajuns la un procent din totalul bugetului de 8 % fonduri atrase pe domeniul cercetării științifice, în condițiile în care în anii anteriori procentul era de plus minus 2 %. De asemenea, ULBS a fost și continuă să fie un exemplu de bună practică în câștigarea și implementarea proiectelor de formare profesională, respectiv proiectele de mobilități Erasmus+. Finanțările obținute, inclusiv pe zona de infrastructură și mai nou de digitalizare a universității au întărit și extins și aduc schimbare în cadrul organizației.

    Sunteți tată a doi copii. Mai aveți vreme și pentru ei? Vă mai vede familia și pe acasă?

    Încerc să țin familia cât mai departe de agitația specifică funcției vremelnice pe care o ocup. Încerc să lucrez cât mai organizat. Desigur că niciodată nu e suficient timpul pe care îl petrec sau pe care mi-aș dori să îl petrec cu familia.

    Ați fost vreme de trei luni, în perioada de început de carieră didactică, profesor suplinitor la Săcel…

    Așa este … din 1 septembrie 1995, până în 30 noiembrie 1995.

    Din așezarea unei funcții extrem de agitate, cum e cea de acum, nu vă curtează așa, oareșce nostalgii după acea perioadă?

    Sigur că ritmul în care am lucrat ultimii ani este unul extrem de intens și asta lasă urme. Dar nu aș putea spune că am nostalgii…

    Nu obosiți?

    Ba da. Dar nu am o perioadă despre care să pot spune că tânjesc după ea. Perioada de la Săcel mi-o amintesc întotdeauna cu bucurie și plăcere. Țin și acum legătura cu oamenii de acolo. Directorul școlii este absolvent al Facultății de Istorie. Dar nu îmi caut confortul idilic al unei perioade în care mi-a mers bine. Sincer să fiu, încă nu mă uit spre trecut, chit că sunt istoric…. Nu stau să analizez lucrurile pe care le-am făcut în viață. Nu sunt încă la acel moment.

    Unde, în ce vă găsiți liniștea?

    Locuiesc la țară… Asta spune totul…

    Aveți găini?

    Nu am găini! Am căței, pisici. Lucrez în grădină, îmi fac de lucru cu florile, cu legumele. Mă plimb cu bicicleta… Lucruri comune, obișnuite. Iar în cadrul în care am trăit și trăiesc, la Mohu, îmi găsesc liniștea.

    Acolo e un cadru idilic…

    Da, lângă pădure, pe deal…

    Cum îi întâmpinați pe studenți în acest nou an universitar?

    Cu bucurie nespusă! Sunt realmente încântat că putem deschide anul universitar în condiții de normalitate și cu o generație, am convingerea, la fel de nerăbdătoare să înceapă un an universitar fără restricții.

    Așteptări?

    Aștept ca „bobocii”, alături de studenții din anii mai mari nu doar să intre în „sistem”, în comunitatea academică, ci să aducă idei noi, să schimbe și ei această universitate, să ne oblige pe noi, cadrele didactice, să gândim critic și, mai mult, să ne reamintim mereu că suntem în ULBS pentru ei, pentru studenții noștri. Tot ceea ce facem, de la cercetare și până la dezvoltarea infrastructurii didactice și de cercetare o facem pentru studenți și pentru comunitatea noastră. Feed-back-ul pe care îl primim de la ei și entuziasmul lor sunt esențiale pentru mine și pentru colegii mei.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    ISU Sibiu… nu se joacă cu focul

    Interviu cu comandantul ISU Sibiu, Inspector Șef Lt. Col. Lucian Trefaș

    În 13 septembrie, pompierii și-au sărbătorit ziua. Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Cpt. Dumitru Coritoru” (ISU) Sibiu și-a evaluat activitatea, și-a recompensat cei mai merituoși salvatori și, mai ales, ne-a reconfirmat că, după 174 de ani, ei niciodată… nu se joacă cu focul! Despre reușitele acestei instituții, dotare, personal angajat în intervenții, ceea ce îi ajută să reziste într-o astfel de meserie în care zilnic trebuie că coabiteze cu drame cumplite, am discutat cu Inspectorul Șef al ISU „Cpt. Dumitru Coritoru” Sibiu, Lt. Col. Lucian Trefaș.

    Suntem cea mai bine dotată instituție, atât la nivel județean, cât și național

    Inspectoratul pentru Situații de Urgență Sibiu își premiază salvatorii. Foto: ISU Sibiu

    S-au împlinit 174 de ani de când se aniversează Ziua Pompierilor. O sărbătoare care dă seama despre  maturitatea acestei instituții. Care au fost particularitățile acestei ediții?

    Sărbătoarea e una repetitivă, pentru că în fiecare an, pe 13 septembrie, e Ziua Pompierilor. Dar am avut senzația, anul acesta, că s-au întâmplat două lucruri noi.

    În primul rând, a fost primul an, după o vreme, în care am putut să facem mai multe activități, în care nu am mai avut neapărat restricții, deși COVID-ul nu a trecut. Am putut face însă ceremonialul, am avut invitați și pentru că nu le mai făcusem de foarte multă vreme, a părut ceva nou!

    În al doilea rând, am avut un an foarte bun profesional. Am avut destul de multe intervenții speciale anul acesta față de anii anteriori. Și o amintesc doar pe ultima, aceea cu salvarea persoanei inconștiente, rămasă suspendată la etajul IV a unei clădiri. Care presupune foarte mult skil și are un impact foarte mare inclusiv asupra echipajului care intervine. Noi suntem obișnuiți să mergem și să descoperim flăcări, să vedem că e apă, dar în momentul în care ajungi la locul intervenției și vezi pe cineva suspendat, inconștient, pe clădire, sunt necesare niște momente de adaptare. Și am avut câteva intervenții de genul acesta. Am avut și niște incendii mai mari anul acesta, față de alți ani. Și, ca o veste bună, anul acesta am avut rezultate de excepție la competițiile sportive. La competițiile naționale ale colegilor mei am avut cel mai puternic pompier, locul II la Campionatul de fotbal, pe Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, suntem calificați la finala concursurilor profesionale, care e săptămâna viitoare la Sibiu. Am avut locul I cu echipa și locurile II și III individuale la un concurs internațional de scări. A fost un an special din punctul acesta de vedere.

    Legat de activități, am avut pe 13 septembrie un ceremonial în care am încercat să punctăm lucrurile semnificative care s-au întâmplat anul acesta, am avansat niște colegi, așa cum o facem în fiecare an și particularitatea este că în ultima vreme am reușit să evidențiem mai mulți oameni care participă, efectiv, la intervenție. În ultimele trei ocazii de avansare înainte de termen, în două am avansat doar subofițeri. Asta înseamnă că am avansat doar oameni care, efectiv, merg la intervenții și nu pe cei din comandament, ca să spun așa.

    Cum stăm la nivel de tehnică de intervenție?

    Stăm foarte bine din punct de vedere al tehnicii. Chiar cred că ne apropiem de un moment în care ne depășește tehnica, în sensul în care primim constant foarte multă tehnică nouă și foarte multă tehnică diversificată. Adică, dacă ne uităm doar la ultimii cinci ani, am primit trei autoscări. Noi aveam niște autoscări din anii 70. Am primit o automacara, care e un utilaj foarte complex; e doar unul singur pe unitate și sunt doar niște oameni care sunt pregătiți să o utilizeze. Am primit echipamente speciale. Am primit o autospecială de descarcerare nouă și superdoatată. Am primit o autospecială pirotehnică… Și am dat doar câteva exemple. Există această preocupare constantă, din fericire, la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, pentru că 99 % dintre ele se fac prin achiziții centralizate la nivel național. Iar în ultimii doi ani am început să primim inclusiv autospeciale de stingere. Cred că intervenim în peste 90 % din situațiile de urgență cu autospeciale moderne.

    Suntem obișnuiți, de regulă, ca șefii de instituții să se plângă de lipsa fondurilor, de acea marjă financiară în care trebuie să se încadreze pentru a-și face treaba. Dumneavoastră chiar nu vă lipsește nimic?

    Ne mai trebuiesc mașini de stingere pentru incendii. Avem subunități în care intervenim cu autospeciale mai noi, dar de capacitate mai mică și cu autospecială cu mai multă apă, dar veche. Însă aș fi nedrept să mă plâng de dotările tehnice. Din punctul acesta de vedere, vă spun sincer, suntem cea mai bine dotată instituție, nu doar la nivel județean, ci și la nivel național.

    Cum stăm cu echipa cu care lucrați? Și aici lucrurile stau la fel de bine?

    Când ne referim la echipă, eu văd ceva puțin mai restrâns. Echipe sunt multe la ISU Sibiu. Avem în fiecare subunitate câte trei echipe. Pentru fiecare tură de intervenție. De acolo se pleacă. Noi aici, în comandă, avem și noi o echipă a noastră, care încearcă să deservească toată unitatea. Dacă ne referim la efective, aici intru în nota majorității conducătorilor de instituții și am să vă spun că avem nevoie de personal în plus, pentru că diversitatea situațiilor în care intervenim a crescut fenomenal de mult. Spunem asta constant în bilanțurile din ultimii cinci ani. În zece ani, noi ne-am înzecit numărul intervențiilor la care participăm. Instituția nu e însă de zece ori mai mare. Numărul de oameni nu e de zece ori mai mare. Tehnica e de zece ori mai diversă, dar noi suntem, cu plusuri și minusuri, cam aceiași. Dar și aici, aș vrea să evidențiez eforturile foarte mari care se fac în ultima vreme. În ultimii doi ani s-au angajat peste 100 de persoane la ISU Sibiu. Nu pot spune că s-a mărit echipa, pentru că o echipă cu un număr atât de mare de oameni are și pierderi, și câștiguri. Adică sunt oameni care părăsesc instituția, și oameni care intră. Dar prin niște eforturi foarte mari, în ultimii doi ani cred că suntem pe plus, ceea ce e un lucru mare.

    Lucrați și cu voluntari?

    Avem un program, se numește „Salvatori din pasiune”, care are voluntari atât pe partea de prim ajutor, cât şi pe partea de intervenţie pentru stins incendii. Programul e mult mai dezvoltat şi mult mai atractiv pe partea de prim ajutor, adică pe partea de SMURD şi pot să spun că de când s-a dat startul programului – cred că sunt aproape cinci ani – sunt mii de intervenţii la care au participat voluntari. Când vorbim de voluntari, aceasta înseamnă că parcurg un program de pregătire, dau nişte teste să se vadă că au cunoştinţele necesare, după care pot accede ca o persoană în plus pe un echipaj de intervenție. Și după ce îşi finalizează un număr de ore de intervenţie ca persoană în plus, pot deveni membri titulari ai echipajului de prim ajutor. Şi am tot dat exemplu pe Maria Niţă, care a fost decorată şi de Administraţia Prezidenţială anul trecut, de 1 decembrie. Ea a intrat în acest sistem ca voluntar. Avea 16 ani, când a început programul de voluntariat, și a investit extraordinar de mult timp. Pentru că aceasta înseamnă, de fapt, voluntariatul: să îţi dedici timpul tău pentru celălalt. Şi ea este doar un exemplu. Avem foarte mulţi voluntari noi, care au făcut cursul luna asta. Şi acolo, ca şi în cazul personalului angajat, există o selecţie. Unii ajung într-un punct, şi fiecare, în funcţie de aptitudinile lui şi, mai ales, de disponibilitatea de a-şi dedica timp pentru aceasta, pot ajunge la nivelul Mariei Niţă. Care astăzi este subofiţer la ISU Sibiu şi cumva şi-a dus pasiunea la nivel maxim.

    Care e ponderea cea mai mare a intervenţiilor pe care le are ISU Sibiu?

    Având ca principal scop salvarea oamenilor, ponderea cea mai mare a intervenţiilor este în zona aglomerărilor urbane. Detaşamentul Sibiu, care are în responsabilitate municipiul Sibiu şi cele două localităţi de mare creştere demografică de lângă Sibiu, are de departe cele mai multe intervenţii din judeţ. Exact aşa cum e repartizată populaţia, sunt repartizate şi intervenţiile.

    ISU Sibiu cu dotări de ultimă generație
    Inspectoratul pentru Situații de Urgență Sibiu, dotări de ultimă generație. Foto: ISU Sibiu

    Să nu fii afectat de tragediile pe care le vezi, e imposibil!

    Când aţi participat, personal, la ultima intervenţie?

    Am fost inclusiv luna trecută la intervenţii. Avem o structură de comandă pentru intervenţii şi, în funcţie de complexitatea intervenţiei, participă comandantul de subunitate, şeful grupei operative sau ofiţerul care asigură continuitatea conducerii, iar o dată la patru zile acel ofițer sunt eu.

    Vedeți, participați la drame cumplite în activitatea dvoastră. Cum vă întoarceţi acasă după o astfel de intervenție? Cum reuşiți să vă imunizaţi?

    Nu cred că există imunitate pentru tragediile pe care le vezi în spatele intervenţiilor. Există adrenalină din timpul intervenţiei. Atunci când eşti în intervenţie, intervine procedura acţiunilor pe care le ai de îndeplinit ca să rezolvi o situaţie și atunci adrenalina e inevitabilă. Pentru că fiecare intervenţie presupune şi anumite riscuri, anumite elemente de salvat la momentul respectiv. Dar nu cred că sunt oameni care se întorc de la intervenţii neschimbaţi şi uită ce s-a întâmplat acolo. Din punctul meu de vedere, nu există acest aspect, ci doar balansarea acestei afectări în urma consecinţelor pe care le-ai văzut, de satisfacţia faptului că ai făcut, împreună cu colegii tăi, ce puteai mai bine ca să limitezi consecinţele unei tragedii. Dar să nu fii afectat de tragediile pe care le vezi, e imposibil! Şi eu văd puţine în comparaţie cu mare parte din colegii mei, care participă la intervenţii şi chiar avem o preocupare în acest sens, să discutăm cu ei şi să îi facem să înţeleagă că posibilităţile noastre se limitează într-un punct: putere umană, tehnică, momentul în care eşti anunţat, momentul în care ajungi, cât de departe e situaţia faţă de locul din care ai plecat tu… Sunt extrem de importante aceste aspecte. Pentru că un incendiu pe care îl găseşti în primele zece minute e total diferit de cel pe care îl găseşti după o oră. 

    Regretaţi vreodată că aţi urmat această carieră?

    Nu, nu am cum să regret, pentru că mă identific cu uniforma militară. Am început atât de devreme, încât nu am cum să îmi văd viaţa altfel!

    Aveţi doi copii. Cum percepe familia munca dvoastră?

    Am doi copii care sunt mici. Cel mare are şapte ani; abia acum a început să înţeleagă cu adevărat ce se întâmplă şi ce fac părinţii lui la serviciu. Cel mic nu are încă astfel de întrebări. Copiii mei sunt mândri de părinţii lor, pentru că amândoi suntem militari, în branşe diferite. Sunt mândri şi sunt bucuroşi să ne vadă în uniforme venind de la serviciu, să vină cu noi la diferite activităţi, gen „Ziua porţilor deschise”, trageri în poligoane sau alte activităţi de genul acesta. Iar legat de soţie, nu are cum să nu înţeleagă, pentru că e pe acelaşi drum cu mine.

    Când vă întreb aceasta, mă refer inclusiv la riscurile la care vă expuneţi. Pentru că nu lipsesc şi situaţiile în care cei ce intervin să aibă ei înșiși nevoie, la rândul lor, de intervenţii.

    Nu, nu privim lucrurile aşa. E job-ul nostru și are riscuri, ca orice alt job. Oricând suntem supuşi riscurilor, chiar și când ieşim din casă, şi acasă.  De aceea nu privim lucrurile sub acest aspect.

    ISU Sibiu la maraton
    Inspectoratul pentru Situații de Urgență Sibiu la maraton. Foto: ISU Sibiu

    „Faceţi lucruri bune, prin tot ce faceţi!”

    Salvatorul anului, plutonierul Gheorghiu Raul, în două acţiuni cel puțin, a intervenit în timpul liber. Ce mai fac angajaţii ISU în timpul liber?

    Să vă spun o poveste. Pe Raul l-am cunoscut ca pe un copil. Acum câţiva ani au fost nişte inundaţii mari la Ocna. El, în perioada respectivă, era elev în şcoala Boldeşti , având stagiul de pregătire practică la Sibiu. Fiind elev în stagiu, nu era implicat atunci în acele inundaţii, însă avea colegi despre care ştia că sunt la Ocna. El, împreună cu un alt băiat care se afla tot atunci în stagiu, a venit civil, cu maşinile lor, la Ocna și ne-a întrebat: „Ce putem face să vă ajutăm?” Vocaţia aceasta de salvator se vedea de pe atunci. Mi-l amintesc perfect spre dimineaţă, când l-am luat într-o maşină: „Hai, copile, să te îmbrăcăm cu ceva”. Pentru că el venise în sort şi adidaşi şi a stat în apă toată noaptea, să ne ajute. E unul dintre oamenii care apare la mai toate competiţiile noastre. Însă am obiceiul să spun că suntem mulţi Gheorghiu Raul în ISU Sibiu. Sunt foarte mulţi colegi de-ai noştri care îşi arată vocaţia inclusiv în timpul liber. Vedem pe plan naţional foarte mulţi pompieri care arată că ştiu ce au de făcut şi îşi trăiesc meseria aceasta ca pe o vocaţie. Pentru noi, practic, job-ul de salvator e 24 din 24, 7 zile din 7, indiferent dacă suntem sau nu la serviciu în acest timp.

    Dormiţi bine noaptea? Cum vă eliberaţi de toată această tensiune acumulată. Care sunt resorturile care vă remonteză?

    În primul rând mă remontează copiii mei, pentru că în momentul în care mă întorc acasă, orice s-ar fi întâmplat pe parcursul zilei trebuie să iau un pic de energie copilărească de la ei şi inevitabil mă molipsesc cu starea aceasta. Şi pot spune că de deconectat, real, nu mă pot deconecta niciodată. Mobilul e una din cele mai păcătoase invenţii ale generaţiile noastre. Nu mă deconectez niciodată nici de ce s-a întâmplat pe parcursul zilei – deşi încerc şi nu pot să spun că sunt permanent la lucru – și aflu în prima secundă orice s-a întâmplat rău şi încercăm să creionăm cel mai potrivit răspuns pentru fiecare situaţie de urgenţă care se întâmplă.

    Știm că sunteți un împătimit al sportului, un alergător de cursă lungă. Ce loc sau rol rezervați acestei preocupări din viața dvoastră?

    Am alergat un singur maraton în existenţa mea. Am alergat câteva semi-maratoane, vreo zece, cred, și da, sunt pasionat de activitate fizică. Am făcut atletism în adolescenţă, alerg în continuare în timpul meu liber, pentru mine şi pentru liniştea mea. Apropo de deconectare… E una din metodele prin care mă deconectez. Sunt unul dintre oamenii care nu înţelege alergătorii cu muzică. Nu înţeleg de ce ţi-ai pune muzică atunci când alergi, pentru că e unul dintre momentele în care poţi să fii singur, tu cu tine şi să nu te distragă nimic. Pornind de la faptul că am alergat aceste semi-maratoane, aceste curse de alergat, din experienţa mea personală încerc să îi provoc pe colegii mei să ia parte la un eveniment de genul acesta. Recunosc că deși fac asta de câțiva ani, de când sunt inspector şef, vocea mea începe să fie mai auzită în ISU Sibiu.  Cred că, dincolo de activitatea fizică, participarea la un eveniment care devine super-social, cum e Maratonul Internaţional Sibiu, deja nu mai e un eveniment doar sportiv, ci mai ales unul filantropic. Participarea la o asemenea activitate îţi deschide nişte orizonturi incredibile. Am reuşit, anul trecut şi anul acesta, să participăm într-un număr foarte mare la diverse curse de alergare din cadrul maratonului. Eu, personal, trebuie să recunosc că am exagerat şi, având în vedere experienţele anterioare, m-am înscris la semi-maraton şi mi-a fost puţin greu. Colegii mei din şcolile militare care încă mai practică mai intens decât mine sportul, au o vorbă: „Când simţi că nu mai poţi, mai poţi un pic!” Şi e foarte bine să te provoci cu lucrurile acestea. Până la urmă, sportul acesta e un mod de viaţă. Şi nu e doar al meu. E al nostru, al tuturor. Sportul înseamnă şi să alegi să mergi pe jos în loc să mergi cu maşina. Noi, pompierii, încercăm să promovăm: „Faceţi lucruri bune, prin tot ce faceţi!” Începând de la competiţiile noastre, până la semi-maraton. 

    Sunteţi echipă şi atunci când nu faceţi echipă la ISU Sibiu?

    De fiecare dată când merg între colegi, pe o tură de serviciu, le vorbesc despre familia pe care o reprezintă ei între ei. Doar dacă ne raportăm la timpul pe care îl petrec împreună, trebuie să o spun că noi, în mod obişnuit, petrecem cinci zile pe săptămână, câte opt ore împreună. Ei, cei de pe ture, petrec 24 de ore, odată la 3 zile, împreună. Lucrurile acestea nu au cum să nu te transforme într-o familie, pentru că 24 de ore, practic, desfăşori toate activităţile tale umane, dincolo de faptul că eşti pregătit să participi la intervenţie, că participi la intervenţii… În 24 de ore mănânci împreună, dormi împreună – pentru că e normal să ai şi un program de odihnă într-un interval de 24 de ore -, petreci timp împreună. Şi aceasta, inevitabil, încheagă nişte echipe care devin o a doua familie. Şi aceasta s-a demonstrat în foarte multe situaţii în care unul dintre noi a avut o problemă, care nu avea legătură cu serviciul, dar s-a văzut foarte clar că suntem, aş spune cu mâna pe suflet, mult mai uniţi decât majoritatea colectivelor pe care le întâlnim în societatea de astăzi. Şi asta se întâmplă cu pompierii, oriunde în lume.

    Ce putem face noi să limităm situațiile generate de neglijența umană, de a conștientiza că parte din aceste nenorociri țin și de fiecare dintre noi?

    Putem face fiecare dintre noi acest lucru şi cred cu tărie că IGSU şi ISU s-a dezvoltat fantastic în ultimii ani din punctul acesta de vedere. Am să vorbesc doar de vârful care s-a întâmplat în perioada aceasta, şi anume filmuleţul cu Părintele Constantin Necula, care a filmat, în colaborare cu IGSU şi cu ISU Sibiu, un clip de informare preventivă legat de prevenirea incendiilor în gospodăriile populaţiei. Clipul respectiv făcea parte dintr-o campanie foarte extinsă, în contextul în care acum zece ani nu ne puteam imagina că între publicitate şi programele de la televiziune poate să apară un clip de conştientizare a oamenilor, indiferent de situaţie: gaz, copii, foc lăsat nesupravegheat, toată paleta aceasta de prevenire. Am avut campanii de prevenire pe toate domeniile posibile şi imposibile. Dacă ne referim la prevenirea situaţiilor medicale, aici paleta e mult mai complexă şi mult mai complicat de gestionat. Iar noi suntem unul dintre elementele din acordarea asistenţei medicale de urgenţă din sistemul acesta naţional.

    ISU Sibiu la moment sărbătoresc
    Inspectoratul pentru Situații de Urgență Sibiu la moment sărbătoresc. Foto: ISU Sibiu

    Avem foarte multe programe care se adresează tinerilor şi copiilor. Încă de acum 15 ani, de când am venit eu la pompieri, principalul nostru grup ţintă au fost şcolarii. De la toate activităţile de informare preventivă, evacuări, s-a constatat, la nivel naţional, că prin adolescenţi, copii, elevi, avem cumva cea mai largă paletă de acces către populaţie cu mesaje preventive. Dincolo de aceasta, avem foarte multe alte programe prin care încercăm să îi atragem pe tineri către cariera de pompieri şi către o viaţă de salvator, dar şi către un stil de viaţă mai sănătos. Aici începem de la şcoala generală, unde avem concursul „Prietenii pompierilor”, şi fiecare şcoală are sau ar trebui să aibă un cerc de elevi care se intitulează „Prietenii pompierilor” şi care participă în fiecare an, în primăvară, la un concurs, cu nişte probe specifice pompierilor. Încă de acolo încercăm să le trezim interesul pentru ce înseamnă o viaţă de salvator, o viaţă de pompier. Care, dincolo de dificultăţi, e o viaţă foarte frumoasă, cu foarte multe satisfacţii. De acolo mergem în gimnaziu, cu nişte concursuri de protecţie civilă, „Cu viaţa mea apăr viaţa”, cu nişte probe mai practice să zic așa. De aici ajungem la 16 ani, adică la vârsta la care pot accesa programul „Salvator din pasiune”. Şi îi îndemn pe toţi tinerii şi, de ce nu, chiar şi pe părinţi, să îi îndrume pe adolescenţi către acest program, indiferent la ce nivel la care ajung cu el. Prin simpla participare la cele două cursuri iniţiale, care nu consumă foarte mult timp, dobândeşti nişte noţiuni de acordare a primului ajutor, de conştientizare a pericolelor din jurul tău. Şi sunt convins că dacă am aduce astăzi toţi adolescenţii de 16-17 ani la un concurs de acest gen, mare parte dintre ei ar fi fascinaţi de ce înseamnă viaţa de salvator. Mai departe de aici, avem în intervalul 18-25 de ani concursuri de recrutare din sursă externă, adică angajăm soldaţi gradaţi profesionişti, care dau nişte probe, dau dovada abilităţilor fizice şi intră direct în rândul pompierilor.

    Lt. Col. Lucian Trefaș, Inspector Șef ISU Sibiu

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Sibianca Anca Şerb, campioana care face performanţă când „intră la apă”

    E, de patru ani, antrenoare la sărituri în apă a Clubului Sportiv Școlar Sibiu. Practică de la o vârstă fragilă acest sport, care i-a adus apoi nenumărate titluri, medalii, în diverse competiții naționale și internaționale. O prezență tonică, destinsă, cu foarte mult optimism și zâmbet la purtător. E sibianca Anca Șerb.

    Într-o vreme în care tot românul își vede copilul David Popovici sau Simona Halep, Anca Șerb chiar știe care e drumul spre o astfel de performanță!

    „Bazinul a devenit locul meu de joacă”

    Ești una din sportivele care a făcut mândru Sibiul pe parcursul a ani performanți de activitate. De unde a pornit această poveste?

    Am început de mică. Și când spun mică, mă refer la undeva patru ani jumătate, când am făcut primul meu curs adevărat de inițiere înot. Doamna care organiza cursul era antrenoare de sărituri în apă. După terminarea cursului, a vorbit cu părinții: „Vreți să o lăsați mai departe, la sărituri, pe Anca?” „Da!” Mi-a plăcut, m-am atașat. Nu aveam copii de vârsta mea printre vecini și, fiind singură la părinți, pentru mine era o distracție. Și de pe la vreo 13 ani au început să explodeze rezultatele. De atunci am început să am, la fiecare campionat național, rezultate tot mai bune și mai bune, câștigând medalii cu fiecare competiție. Întâi la juniori, după care și la seniori.

    Erai o țâr` de om când ai început să practici deja, cu perseverență, acest sport. Cât de grea ți-a fost gestionarea aceasta a timpului, a priorităților unei copilării în care, firesc, tentația jocului e mult mai mare decât cea a asumării unei discipline anume?

    Mi-a plăcut de la început foarte mult ceea ce făceam. Îmi spuneau părinții: „Te duci la școală, îți faci temele, apoi te poți duce la antrenament”. Neavând cu cine mă juca, îmi petreceam cel mai adesea timpul fie singură în curte, fie la antrenament. Ce era să aleg? La sărituri în apă întâlneam mai mulți copii, de aceea bazinul a devenit locul meu de joacă.

    Cum poate fi motivat un copil să practice acest sport?

    Vorbim despre sportul de performanță. Dacă sportivul vede că e apreciat în timpul antrenamentelor, are rezultate bune, atât în antrenamente, cât și în competiții, eu zic că motivația apare de la sine. Acum, depinde și de copil. Pentru că nu întotdeauna te motivează doar antrenamentul. Uneori antrenamentele sunt foarte grele. Când ai antrenamente de pregătire fizică, nu ești chiar foarte motivat să te duci. Dar văzând rezultatele bune, ești motivat. Ajută mult și un pic de imbold din partea antrenorului, în primul rând și, bineînțeles, al familiei. Antrenorul e bine să aibă o relație deschisă, dar profesională, cu părinții. Să le explice că e nevoie să se formeze o rutină a sportivului pentru a avea rezultate. Așa cum e și în cazul școlii – mergi la școală, ajungi acasă, îți faci temele -, la fel e și cu sportul. Cel puțin sportivilor de performanță eu le dau de lucru și pentru acasă. Pot lucra anumite exerciții, unde știu că au niște carențe și nu se accidentează, și acasă, pentru a-și dezvolta mai bine acele calități de care știu că au nevoie. Părintele, în același timp, trebuie să facă echipă și cu sportivul (fiul/fiica lui), și cu antrenorul. Prin comunicare, cel mai eficient, părintele dirijează organizarea sportivului.

    La modul practic, vreau să îmi dau copilul să facă sărituri în apă de performanță. De unde încep?

    În primul rând, și mă refer la Clubul Sportiv Școlar, noi facem o selecție. Eu, de anul trecut, m-am axat mai mult pe selecția on-line, cu care chiar am avut succes. Bineînțeles, cu grupuri de mămici, grupuri cu activități sportive din Sibiu sau alte activități ce se pot face în Sibiu. Mai facem selecția în grădinițe și școli, pentru clasa I maxim. Noi selectăm copii până la vârsta de 8 ani. Acceptăm și copii mai măricei, să zic 9-10 ani, dar care să aibă anumite achiziții motrice care să ne ajute în sportul nostru. Şi de obicei aceasta se întâmplă dacă acel copil vine dinspre gimnastică.

    Cum faceți selecția?…

    Vine copilul la sală, încercăm să fim atenți la anumiți indici somatici (înălțime, greutate etc.), după care, dacă copilul este micuț (5-6 ani), putem lucra pe mobilitate, să o dezvoltăm, pentru că mobilitatea este una din calitățile de care avem nevoie foarte mult la sărituri în apă. Și dăm niște probe practice, specifice sportului nostru în sală. Acum, dacă văd că un sportiv are anumite lipsuri pe anumite zone, normal că nu renunț din prima la el. Îl mai țin un an, îl urmăresc cum se descurcă la acele probe specifice. Cam de acolo pornește. Începătorii, la 5-6 ani, pot stagna în aceeași grupă undeva la 2-3 ani, după care se face selecția pentru grupa de avansați. Aici stau alți 2-3 ani, după care se face selecția pentru grupa de performanță.

    Contabilizăm și oareșce performanțe ale Clubului Sportiv Școlar Sibiu?

    Vorbim de secția noastră, de sărituri în apă, a Grupului Sportiv Școlar. Avem 4 sportivi, dintre care 2 juniori B, de 15 ani, cu care am participat anul acesta la Campionatele Naționale din primăvară și ne-am întors cu șase medalii, dintre care două au fost și la seniori. Iar cu juniorii C, unde avem 3 sportivi, unul din ei a reușit să câștige locul II la Campionatele Naționale. Și o junioară D, care a participat pentru prima dată la o competiție de nivel național, care a ieșit pe locul II. Sunt niște rezultate foarte bune, raportate la condiții.

    Apropo de condiții… Cum stăm cu baza sportivă sibiană?

    Există un proiect cu bazinul Olimpia, așteptăm cu sufletul la gură demararea sa, ca să ne putem apoi desfășura activitatea în condiții specifice. În semestrul al doilea din anul școlar precedent am colaborat cu Centrul Aria și Baia Populară, ca bazine, care ne-au ajutat foarte mult și s-a văzut diferența în lucrul din timpul antrenamentelor, în achizițiile copiilor și, în fond, în rezultatele sportivilor.De aceea, și în acest an sportiv, dorim să reluăm colaborarea cu cele două instituții.

    Foto: Arhiva personală

    De la Wuhan, la Sibiu

    Numește câteva calități pe care trebuie să le aibă un sportiv de performanță.

    În primul și în primul rând, disciplina. Vine copilul de acasă cu o anumită disciplină, însă noi încercăm să îl ajutăm și mai mult. De fapt, sportul de performanță înseamnă disciplină. Trebui să ai un program destul de strict, o rutină destul de strictă. O altă calitate e motricitatea. Într-un sport de performanță trebui să fii motric. Mai ales la săriturile în apă, care e un sport artisitc. E ca gimnastica, baletul, pot spune. E nevoie să ai îndemânare, forță, rezistență, viteză, toate aceste calități motrice.

    Cum ai ajuns din antrenată, antrenoare?

    Cred că pandemia și-a spus cuvântul. Acela a fost momentul în care eu am cam terminat-o cu sportul de performanță. Eu, după ce mi-am terminat junioratul ca sportiv la Clubul Sportiv Școlar Sibiu, m-am transferat la Steaua București, unde mi-am petrecut ultimii ani de performanță în sport, după care, în 2019, fiind încă sportivă, m-am întors la Sibiu, pe un post la CSȘ Sibiu. Adică, unde am fost sportivă, acum antrenez. Ceea ce mi se pare foarte fain! Așa am făcut pasul spre antrenorat și am venit cu forțe proaspete, cunoștințe acumulate din performanța pe care eu am făcut-o.

    E vreun titlu la care ții în mod special?

    Pe lângă nenumăratele titluri de campioană națională la juniori și seniori, pot enumera, ca junioară, locul II la Campionatele Balcanice. Am mai avut două locuri III la un campionat internațional Waldkraiburg, și ultima competiție, unde m-am simțit foarte relaxată și mi-am făcut chiar și personal best, a fost la Wuhan, unde am participat cu cei de la Steaua.

    În sfârşit, aflăm şi noi cum a ajuns pandemia la Sibiu!

    Era fix înainte de pandemie! M-am calificat în finală și am ieșit pe locul VII la Campionatele Mondiale Militare. A fost unul din cele mai bune rezultate pe care le-am avut.

    E începutul şcolii. Copiii vin spre săriturile în apă?

    Da, am început să primesc telefoane pentru înscriere. Suntem la faza de preselecții. Cu gașca de performanță am păstrat legătura și pe parcursul verii, pentru că nu am putut să îi las așa mult în vacanță, deoarece e nevoie să ai continuitate, mai ales în activitatea fizică de performanță. Am fost chiar și într-un contonament acum vreo trei săptămâni, printr-o cofinanțare a Consiliului Județean, în cadrul unui proiect. Pentru mine toată luna septembrie înseamnă selecție pentru începători.

    „De ce să fiu tristă, în loc să caut soluții pentru a face bine în ceea ce fac?”

    Văd o mare „problemă” în a practica sportul, în general. Le dai voie copiilor să mănânce ciocolată?

    Nu e greșit să mănânci o ciocolată sau ceva dulce. Doar că, dacă îți e poftă de mai mult, încearcă să înlocuiești dulcele respectiv cu un fruct. La cei mici nu punem încă foarte mult accent pe alimentație. E bine să fie o alimentație corectă, care trebuie să plece din familie, în primul rând. Știu că e greu, mai ales cu școala, să ai cele trei mese la ore fixe pe zi, dar important e masa de dimineața, mai ales pentru sportivii care au antrenament la prima oră. Și da, să bea multă apă și să consume fructe. Să înceapă să înlocuiască surplusul de dulciuri cu fructe.

    Nu pot să nu remarc dezinvoltura, exuberanţa permanentă cu care vorbeşti despre pasiunea ta, despre copiii aceştia pe care îi formezi. Ai şi tristeţi care te încearcă din când în când?

    Tristețea cea mai mare ar fi baza sportivăm. Dar de ce să fiu tristă, în loc să caut soluții pentru a face bine în ceea ce fac? Degeaba sunt tristă, că nu mă ajută la nimic. Dimpotrivă, transmit copiilor starea mea și nu mai iese nimic bun.

    Nu obosești să faci ceea ce faci?

    Nu, sunt încă tânără. Mai am timp. Sunt la început. Acesta e abia al patrulea an de antrenorat. Și am idei.

    Ai amintiri, momente care îţi sunt foarte dragi, speciale, din lucrul cu copiii? Cum reuşeşti să ţi-i faci prieteni?

    Sunt dese momentele de fericire. Ma bucur alături de ei atunci când le iese bine un element nou, o săritură nouă și, bineînțeles, cel mai frumos sentiment este acela de triumf, de clasare pe locurile fruntașe într-o competiție. În urma comunicării eficiente, bazată pe încredere, pe care am dezvoltat-o cu gașca de performanță în timpul lecțiilor de antrenament, ne înțelegem nevoile reciproc: eu îi înțeleg pe ei când au o zi mai puțin plăcută, iar ei mă înțeleg pe mine. Fiind generația cu telefonul în mână, am creat un profil de Instagram unde facem vizibile rezultatele sportivilor, munca și distracția din timpul antrenamentelor și cantonamentelor (diving_sibiu).

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Pictorul Iulian Bisericaru sau exercițiul fanteziei productive

    Nu foarte mulți sibieni știu de Iulian Bisericaru. Și aceasta pentru că talentul său, absolut spectaculos, a trecut în acea zonă de creație în care picturile sale s-au instalat confortabil în preocupările colecționarilor de artă, ale celor care chiar știu să descifreze construcția unui mesaj puternic, personal. Un tânăr „dedicat exclusiv picturiiˮ (cum îl ipostazia Marie Maertens), de nici 35 de ani, cu un palmares impresionant, ale cărui picturi sunt apreciate și valorificate în marile galerii de gen ale lumii.  

    De la inspirație la vocație

    L-am căutat pe Iulian în tihna și reflecția incipientă a picturilor sale, adică în atelierul de lucru. O cămăruță plină de suflet și nuanță, dintr-un apartament sibian ce nu trădează nimic din construcția de culoare pe care o găzduiește vremelnic undeva, pe la etajul 3. E un sentiment particular să te lași compleșit de vegetație luxuriantă, primară, compoziții figurative (dintr-o lume pe cât de reală, pe atât de imaginară), care ți se furișează în priviri de pe fiecare perete în parte. Și multe vopseluri, suprafețe de pânză ce așteaptă să prindă viață și să se destăinuie în frământările celor ce își vor face vreme să se oprească fie și pentru o clipă în preajma lor.

    L-am întrebat pe Iulian Bisericaru cum a ajuns la pictură. „Povestea e una clasică. Eram, cred, în clasa a III-a, când am câştigat un concurs la şcoala din cartier, în Vasile Aron, destul de bine pus la punct pentru mijlocul anilor 90. Acela a fost un moment extrem de încurajator pentru mine. Evident că nu a fost doar un concurs gen: faceţi o pictură şi veţi primi nişte premii, ci a fost, de fapt, un festival de vreo două săptămâni, al şcolii, cu mai multe discipline, între care şi pictura. Şi au fost vreo trei faze de selecţie, în care doar câţiva elevi au ajuns la final. Ei bine, am câştigat acel premiu şi unul dintre învăţătorii implicaţi în organizarea acestui concurs a luat legătura cu mama şi i-a spus: Copilul e talentat şi ar fi păcat să nu se ducă la Liceul de Artă din clasa a V-a. Pentru că din clasa a V-a, ca şi în cazul în care studiezi un instrument, se începe cu desenul. Mama s-a interesat şi clasa a V-a am început-o la Liceul de Artă. Ştiam că e un sacrificiu, pentru vremurile acelea, în care părinţii nu dispuneau de maşină. Veneam din Vasile Aron. M-a maturizat un pic perioada aceea.ˮ

    Cum să îți găsești propria cale

    Urmează Liceul de Artă și câștigă, în clasa a X-a (în 2005), olimpiada pe țară la pictură. Doi ani mai târziu are loc prima expoziție de grup oficială din afara liceului, intitulată „Omulˮ, la X Future Gallery în Sibiu. E student, masterand și apoi doctorand la Cluj, unde se integrează și se revendică, apoi, din ceea ce generic e numită și recunoscută ca fiind „Școala de pictură de la Clujˮ. E și motivul pentru care îi va fi greu să se desprindă de atare influențe, mărci ale acestei școli. Pentru că, ne spune Iulian: „Atunci când creşti într-o şcoală bună de pictură, îţi e greu să te desprinzi şi să mergi pe drumul tău, să laşi anumite influenţe, care sunt foarte bune, să te mai domine, cum e culoarea, în cazul meu, poate şi contrastele de închis-deschis, chestii tehnice, de fineţe. În momentul în care cineva cunoaşte şcoala de la Cluj şi vede lucrările mele, îşi dă seama că am ceva de acoloˮ. Și totuși, cum a reușit artistul să se individualizeze? Fiindcă picturile sale chiar sunt definite, de criticii din zona artei, cu constante personale, identificabile în plan estetic. „Întrebarea aceasta are foarte multe valenţe, mai ales pentru un artist care vine din Cluj sau s-a şcolit în Cluj. Din fericire, eu am reuşit să fac şi masterul şi doctoratul la Cluj. Şi am stat 8 ani de zile în atelier, şi aceşti 8 ani mi-au fost suficienţi ca, în influenţele care mă înconjurau, totuşi să îmi găsesc stilul şi ritmul meu. Cred că au fost mai multe ingrediente. Important e să citeşti mult, important e să încerci să fii o fire destul de obiectivă şi critică, autocritică, să vezi unde te afli, unde te plasezi şi cât de mult ar trebui să faci să fie cât mai bine pentru tine ceea ce faci. Şi cred că e important şi grupul de artişti în care tu te învârţi în anumite perioade ale vieţii. Şi genul acela de discuţii care nu sunt poate super filosofice, dar te ajută la un moment dat să îţi mai deschidă şi alte perspective, să vezi unde eşti tu şi ce ar trebui să faci. Pentru mine, de exemplu, un moment foarte important a fost vizita la Documenta 13 din Kassel. Tema ediției a fost Collapse and Recovery, o temă legată de ecologie, nu foarte întâlnită în acea vreme, 2012, în arta contemporană, iar în România percepută că o modă impusă de corporații și o paradigmă a artei din materiale reciclabile. Am câştigat un concurs, prin facultate, şi premiu a fost această vizită. Or ceea ce omul lasă ca impact în mediul înconjurător e firul meu roşu, pe care îl găsiţi în lucrările mele sub o formă sau alta. Mi-am dat seama că drumul pe care eu am început să merg undeva e unul bun, văzând că şi Documenta 13 merge tot în direcţia asta. Nu era vorba de pictură acolo, dar a fost cumva o confirmare. Şi mi-am ales un proiect de genul acesta pentru doctorat. Şi de atunci cam toate temele lucrărilor mele au mers în direcţia asta.ˮ

    E foarte important să fii sincer

    În 2012 are loc și prima expoziție personală, Asphyxia, la Cluj. Îi urmează alte și alte expoziții (București, Sibiu, Timișoara, Roma, Moscova, Lisabona, New York, Leipzig, Paris etc.). Beneficiază de rezidențe sau vizite de documentare la Aschersleben (Germania), Paris (Franța), Pantelleria (Italia), Manhattan și Queens (America). Lucrările sale încep să fie cunoscute în tot mai multe părți ale lumii.

    Care e rețeta reușitei în pictură? „Sunt o mulţime de ingrediente atunci când creezi, ne spune Iulian. Contextul în care ai trăit şi ai crescut, şcoala pe care ai urmat-o, grupul de artişti cu care ţii legătura, modul în care tu te documentezi. Şi, evident, relaţia cu curatorul, relaţia cu o galerie care te susţine şi te ajutăˮ. Am fost curios să știu cum își alege subiectele. „E foarte greu să vină spre tine un subiect. Cred că e nevoie să călătoreşti, să pleci. Am avut şansa să merg în câteva rezidenţe, în 2017, în 2019, unde am stat mai mult. Şi întotdeauna am încercat să mă las influenţat de ceea ce pe mine mă înconjoară. Fiecare ar trebui să îşi ştie locul. Locul meu e să stau, să studiez, să mă documentez, ca să am inspiraţie.ˮ

    Care sunt liniile de forță ale unei lucrări reușite? „Cred că o lucrare neaparat trebuie să transmită un mesaj, mai mult decât o emoţie, e de părere Iulian. Cineva spunea că tot ce transmite o emoţie este artă. Cred că tu, ca artist, trebuie să îţi înţelegi puţin rolul tău în societate. Chiar dacă lucrezi într-un mediu mai elitist poate, în arta contemporană sau nu, miza e să ai un mesaj de transmis, înaintea mizei estetice. În primul rând cred că e bine să ai un statement care să provoace, care să ridice nişte întrebări. E o iluzie ca tu, ca artist, să schimbi lumea prin mesajele pe care le transmiţi. Tu doar trebuie să ridici nişte întrebări prin lucrările pe care le faci. În cazul meu, aceste întrebări sunt legate de ecologie, despre cum ne comportăm noi cu natura, cum intervenim noi în natură, până la urmă. Un alt aspect e acela că, prin arta ta, e foarte important să fii sincer. Şi când spun sincer, mă refer şi la ce elemente foloseşti în lucrarea ta, că nu sunt găselniţe luate de la unul sau de la altul, ci e doar ceea e tu ai descoperit prin schiţele pe care le-ai făcut, prin ce ai văzut, prin ce ai fotografiat, prin ce ai vizitat. Acesta reprezintă un element de sinceritate pe care tu îl transpui în pânză. Şi mai e şi acea plăcere de a lucra. Faptul că eşti entuziasmat că lucrezi e un indicator ce te face să simţi că lucrarea începe să arată bine.ˮ

    Iulian pictează de regulă pe lumină naturală. Se rupe de familie, de telefon, de orice altă responsabilitate adiacentă, și lucrează în neștire: „Uneori am un ritm de lucru de câteva ore încontinuu, din care nu mai vrei să te opreşti. Îţi dai seama că eşti obosit, că te dor picioarele, dar există o ardere interioară care te face să continui lucrarea. Şi atunci există conexiunea aceea între tine şi pânză. Oricât de pragmatic ai vrea să fii ca artist, la un moment dat ea se produce şi e bine atunci să nu te opreşti. E bine să fii tu, în anumite etape ale lucrăriiˮ.

    Care e tipologia cumpărătorilor creațiilor lui Iulian? „Cumpărătorii sunt cunoscători destul de fini ai artei contemporane. Colecţionari de artă, care fie cumpără de plăcere, pentru că le place lucrarea şi simt ceva în relaţionarea cu ea, dar sunt şi colecţionari care cumpără pentru că vor să te susţină pe tine ca artist, cumpără ca o investiţie în tine şi în acea lucrare, văd în tine că ai un potenţial şi poţi să ai un parcurs, dar în majoritatea cazurilor ele ajung în casele colecţionarilor. În general, colecţionarii sunt oameni educaţi în artă.ˮ

    Iulian Bisericaru e un nume pe care e bine să îl reținem. El continuă să picteze, să studieze, să elaboreze, să expună lucrări. Ingrediente, după cum spuneam, care fac diferența între acum și va urma…

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Inspectorul Școlar General le transmite elevilor să țină la școală, „pentru că e a doua lor casă”

    – Interviu cu Prof. Emilian-Marius Novac, Inspector Şcolar General al ISJ Sibiu –

    Un număr de 64.790 de copii din judeţul Sibiu încep de luni noul an şcolar. Le sunt rezervate, în acest an, 364 de unităţi de învăţământ de stat şi particulare (la care se adaugă 8 unităţi de învăţământ special şi alte 11 unităţi de învăţământ conexe pentru activităţi extraşcolare).

    Despre cât sunt de pregătite şcolile din judeţul Sibiu să îşi înceapă în condiţii optime activitatea la 5 septembrie, cu ce probleme se confruntă unităţile de învăţământ, despre Noua Lege a Educaţiei, dar şi despre emoţia acestui nou început, am discutat cu Prof. Emilian-Marius Novac, Inspectorul Şcolar General al ISJ Sibiu.

    „Întotdeauna deschiderea anului școlar pentru mine a fost o zi de neuitat, o zi plină de emoție, de frumusețe, de trăire și de așteptare. Mult aștepam acea zi. Îmi făceam o mie de vise, de așteptări, că anul acesta am să fiu mai bun, mai învățat și că voi avea un plus de valoare față de anul trecut. Aceasta este emoția care mă încearcă şi acum, la fiecare început de an.”

    Cum va arăta luni începutul noului an școlar? Sau cât de pregătite sunt școlile din judeţul Sibiu pentru linia de start?

    Eu cred – așa cum am declarat și în Consilul Prefectural – că nu avem probleme deosebite, care să împiedice vreo școală din județul Sibiu să îşi înceapă activitatea în data de 5 septembrie. Într-adevăr, sunt câteva școli care funcționează în alte spații, relocate, dar acestea sunt foarte puține, patru la număr. Celelalte însă încep cursurile în condiții normale. Desigur, sunt şi mici probleme. Unele dintre școli au asigurat, de pildă, 70 % din combustibilul necesar pentru funcţionarea în condiţii optime în perioada rece, dar până în iarnă au timp să își complecteze resursele. Sunt 12 școli care nu au autorizație ISU, ci doar aviz de funcţionare, fiind în curs de autorizare. Însă acestea sunt monitorizate permanent de cei de la ISU.

    De ce nu au reuşit până acum să se autorizeze?

    Motivele sunt diferite. Unitățile școlare sunt în responsabilitatea UAT-urilor (Unităţi Administrativ-Teritoriale). Şi ne referim aici la clădiri, terenuri, săli de sport. Dacă Primăria și Consiliul Local în raza cărora funcționează școala alocă fonduri suficiente pentru obținerea autorizației ISU (care înseamnă și documentație tehnică, și lucrări de instalare, și mentenanță), acele școli obțin această autorizație într-un timp adecvat.

    Ați preluat mandatul de Inspector Şcolar General într-un context foarte complicat, acela al elaborării atât de disputatei şi prea puţin dezbătutei Noii Legi a Educației. Dvoastră v-ați lămurit despre ce e vorba în noua lege?

    Vă spun sincer că permanent suntem într-o schimbare, permanent căutăm formule mai bune de educație. Sigur că da, am citit, am dezbătut, am trimis către mass-media peste 80 de propuneri de modificare. Însă până la urmă forurile centrale vor lua o decizie și vor da o formă finală. Sunt convins că forma finală a proiectului de lege de acum va fi mai bună decât proiectul acesta. La acest moment s-au centralizat toate propunerile de modificare. Și sunt mii de astfel de propuneri la nivel național. Sunt convins că cei care gestionează acest proiect de lege vor lua ce este mai bun și forma finală va fi adecvată și pentru elevi, și pentru profesori, și pentru părinți.

    Cum integrăm creativitatea în programa stufoasă pe care elevul o are de asumat în sistemul de învățământ actual? Există soluții ca în acest an școlar elevii sibieni să beneficieze de mai multe activități practice în activitatea didactică?

    Ora de curs a anului școlar care tocmai începe, poate beneficia de creativitate și de pragmatism, deoarece programele, chiar considerate „stufoase”, oferă generoase deschideri înspre metode de captare a atenției educabililor și de motivare a acestora spre actul învățării.

    Așadar o soluție viabilă înspre motivare și creativitate este proiectul școlar. Un proiect în foileton care să valorifice cât mai multe partiții tematice din programa școlară. De exemplu, la limba și literatura română programa pentru clasa a IX-a este structurată pe teme general umane, focusate pe  interese socio-culturale, abordate dicotomic, pe varianta ieri-azi. Un proiect școlar poate aborda conținuturile programei pe calendarul anual al cursurilor. Noua structură a anului școlar este gândită în acest sens. Reforma timpului didactic e deci astfel gândită. După fiecare dintre cele cinci perioade școlare, evaluarea de competențe poate fi accesibilizată prin aplicare de proiecte pe termen lung, cu deschideri înspre o abilitate specifică disciplinelor științifice: cercetarea, transpusă în învățare prin descoperire. De exemplu, un proiect de anvergură poate propune o temă precum „caravana culturală”. Aici putem aborda programa disciplinei prin aprofundare sau prin extindere, cu adaos de informație personalizată. Sau abordări crosscurriculare, printr-un proiect precum „Ierbar Eminescu”, o temă care trimite înspre botanică, latină, poezie etc., care se întâlnesc cu abilitățile de viață, poate chiar descoperirea vocației pentru o viitoare carieră. De ce nu un viitor medic să nu-și identifice abilitățile așa, de la filologie  de exemplu, cu un parcurs școlar deturnat pozitiv înspre știinte ale naturii? Scopul nostru este, în fond, pregătirea pentru viitor a elevilor, prin asigurarea stării de bine la școală. Un bun profesionist e pregătit din școlarizarea medie pentru performanța socio-profesională viitoare. Schimbările trebuie asumate cu responsabilitate. Motivația pentru învățare crește prin abordări pragmatice ale programei școlare. Reforma în educație înseamnă astăzi actualizarea actului didactic la profilul elevului de azi, elevul care trăiește în realitate și în virtualitate, care e informat instant, care are abilități digitale, care abordează viața zilnică în acest sens și care trăiește global din punct de vedere social și cultural. Nu mai are doar modele existențiale autohtone. Se raportează la geografia lumii ca spațiu accesibil vieții lui viitoare. Poate să călătorească și să muncească oriunde dorește. Dacă-l pregătim corect! E o responsabilitate enormă să aduci un cetățean al lumii, și nu numai al României sau al Europei.

    „Niciodată nu a fost permis, prin lege, ca părinții să contribuie la anumite lucrări…”

    Avem semnale de la părinții sibieni că anii anteriori au fost costisitori și din punct de vedere financiar pentru susținerea activității școlare (renovarea clasei, achiziția de materiale adiacente, top-uri de hârtie pe care trebuie să le aducă de acasă fiecare copil, fond al clasei etc.). Cum se vede dinspre Inspectoratul Școlar Județean această practică?

    Fiecare școală are un Consiliu de Administrație și un regulament de organizare și funcționare. Consiliul de Administrație al școlii are rolul și de a întocmi un buget realist, care să asigure toate sectoarele de funcționare ale unei unități școlare. Niciodată nu a fost permis, prin lege, ca părinții să facă donații financiare sau să contribuie la anumite lucrări de întreținere a unității școlare. Dacă au făcut-o, au făcut într-un mod organizat, prin Asociația de Părinți, printr-un anumit ONG care vrea să spijine procesul educațional, dar nu avem cunoștință că cineva, dintr-o anumită școală, solicită părinții pentru material didactic. Fiecare școală trebuie să își asigure acest necesar.

    Care vă sunt nemulțumirile la 1 septembrie 2022?

    Nemulțumirile sunt destule. Pentru că, așa cum vă spuneam, nu aș fi vrut, de pildă, să existe nicio școală fără autorizație ISU. Aș fi vrut ca toate școlile să aibă astăzi manualele școlare în școală. Am speranța că în cursul lunii septembrie se va rezolva această problemă. Aș fi vrut să am clase formate pentru tot planul de școlarizre. Au mai rămas clase necompletate, în special în învățământul profesional. Aș fi vrut, astăzi, să am toate posturile didactice ocupate. Pentru ca, la începutul școlii, fiecare unitate de învățământ să aibă profesori, învățători, educatori în școală și să nu existe problema aceasta. Însă mai sunt câteva sute de posturi – fracțiuni de norme, mai exact – care nu sunt completate.

    „Învățământul sibian este unul bun, performant, cu rezultate vizibile”

    Ce notă ați acorda sistemului de învățământ sibian?

    Întotdeauna am avut o părere foarte bună despre sistemul sibian de învățământ. Eu îl cunosc foarte bine. Lucrez în învățământ de 30 de ani și în funcția de director de peste 22 de ani. Am mai ocupat, între 2018-2019, funcția de Inspector Școlar General. Am revenit tocmai în ideea că aici găsesc învățământ de calitate și că putem face performanță. Ați văzut că școlarii sibienii obțin rezultate deosebite în zona de excelență și întodeauna, la examenul național, la bacalaureat, am obținut permanent, în ultimii 10 ani cel puțin, între 1 și 6, 7 ca loc pe țară, ceea ce nu este puțin lucru. La fel, la evaluarea națională, suntem întotdeauna între primele 10 județe pe țară. Aceasta denotă că învățământul sibian este unul bun, performant, cu rezultate vizibile.

    Ce le transmiteţi elevilor, aşa, ca însoţire către primul clopoţel?

    Le doresc să aibă un an școlar nou așa cum și-l doresc și ei. Să găsească școli frumoase, primitoare, sigure, profesori dedicați, apropiați, prietenoși, competenți și îi asigur că noi, de la Inspectoratul Școlar Judeţean, ne străduim să fim aproape de ei, să îi sprijinim, la timpul potrivit, acolo unde e necesar. Şi îi rog să fie silitori, prezenți permanent, activi, implicați, și să țină la școala pe care o au de parcurs, pentru că e a doua lor casă.

    Găsim un cuvânt şi pentru profesori?

    Bineînțeles, nu pot să nu mă gândesc la colegii mei, care deja sunt în activitate, pregătesc unitățile școlare, deja trăiesc emoția de început de an școlar. Le doresc multă sănătate, răbdare, înțelepciune, putere de muncă și dăruire pentru această frumoasă meserie de dascăl.

    Urmărește Sibiu 100% în Google News

    Romsilva are un nou director general

    Daniel Nicolăescu este noul director general al Romsilva. El a fost numit ieri, 31 august, de către Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva pentru un mandat provizoriu de patru luni, începând cu data de 1 septembrie 2022. Numirea are loc în condițiile în care mandatul de director general exercitat de George Mierliță a expirat la 31 august 2022.

    Daniel Nicolaescu, 53 de ani, a absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. În perioada 1994 – 1998, a activat în cadrul Direcției Silvice Vâlcea ca inginer responsabil de activitatea de fond forestier, regenerarea pădurilor și investiții la Ocolul Silvic Voineasa. Până în anul 2003, a fost șef la Ocolul Silvic Voineasa și apoi la Ocoalele Silvice Brezoi și Cornet din cadrul Direcției Silvice Vâlcea.

    În perioada 2004 – 2021 a activat în sistemul forestier privat, ca șef al ocolului silvic de regim Săliște, județul Vâlcea.

    Daniel Nicolăescu a fost membru în Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor în perioada 2016-2018 și ulterior, consilier al secretarului de stat pe probleme de păduri în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, expert inginer silvic la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea”.

    Începând cu luna aprilie a anului trecut, Daniel Nicolăescu a îndeplinit funcția de director Strategii și Politici Publice în Silvicultură în cadrul Asociației Administratorilor de Păduri (AAP). Este căsătorit și are trei copii.

    Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează pădurile aflate în proprietatea publică a statului român, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel național, asigură servicii silvice pentru circa un milion de hectare păduri aflate în alte forme de proprietate, De asemenea, Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naționale, precum și 12 herghelii de stat.

    Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% dețin certificarea managementului forestier în standard internațional.

    A crescut numărul sibienilor violenți în mediul rural

    În primele șase luni ale acestui an, la nivelul I.P.J. Sibiu au avut loc 920 de intervenții la cazurile de violență domestică, 849 dintre acestea fiind semnalate prin S.N.U.A.U. 112, iar 71 prin alte modalități de sesizare, informează instituția în discuție. În urma completării formularului de risc de către polițiști, au fost identificate 252 de cazuri cu risc iminent, fiind emise 125 de ordine de protecție provizorii, în 98 de cazuri victima refuzând emiterea acestuia. Totodată,  polițiștii au solicitat intervenția echipei mobile la 2 sesizări ale unor  fapte de violență domestică, ambele fiind în mediul urban.

    ORDINE DE PROTECȚIE PROVIZORII

    În perioada de referință au fost emise 125 de ordine de protecție provizorii, 63 în mediul urban și 62 în mediul rural. Dintre acestea, 41 au fost transformate în ordine de protecție. Numărul ordinelor de provizorii de protecție a crescut cu 26, raportat la aceeași perioadă a anului anterior (creșterea înregistrată în mediul rural, cu 26 cazuri).

    Autorii faptelor de violență domestică împotriva cărora au fost emise ordine de protecție provizorii au fost în număr de 124 majori, de sex masculin şi 1 major, de sex feminin.

    ORDINE DE PROTECȚIE

    În perioada de referință au fost emise de către instanțele de judecată 89 de ordine de protecție, 41 dintre ele provenind din ordine de protecție provizorii, comparativ cu  perioada similară a anului 2021, când au fost emise 102 ordine de protecție, 44 fiind transformate din ordine de protecție provizorii.

    Cele mai multe ordine de protecție au fost emise la solicitarea victimei (61), iar 28 la solicitarea procurorului.

    În semestrul I al anului 2022, numărul total al ordinelor de protecție soluționate a fost de 97, dintre acestea 96 au fost soluționate la expirarea termenului legal, 1 fiind revocat la solicitarea victimei.

    La sfârșitul perioadei au rămas în lucru 72 de ordine de protecție.

    În Slimnic polițiștii nu prea răspund solicitărilor, iar în Șelimbăr echipa mobilă S.P.A.S. are „liberˮ după ora 16.00

    Într-un raport privind evaluarea activităților desfășurate de IPJ Sibiu în prevennirea și combaterea faptelor de violență domestică în ultimile șase luni ale anului în curs, IPJ Sibiu reclamă o serie de deficiențe.

    Unul dintre ele se referă la faptul că în orașul Dumbrăveni există un singur adăpost de noapte, însă acesta dispune doar de 3 locuri, iar persoanele aflate vădit sub influența alcoolului nu sunt cazate. De asemenea, în cadrul acestui adăpost de noapte nu există personal specializat care să asigure consultanță și permanență în vederea supravegherii persoanelor găzduite.

    O situație asemănătoare există și în municipiul Mediaș, unde, deși există un adăpost de noapte, acesta este deschis în intervalul 19:00-07:00, iar persoanele aflate vădit sub influența alcoolului nu sunt cazate.

    Pe raza localității Șelimbăr, echipa mobilă din cadrul S.P.A.S. răspunde la solicitările organelor de poliție doar până la ora 16.00.

    Pe raza localității Slimnic reprezentanții acestora nu răspund întotdeauna solicitărilor, iar atunci când sunt în concediu aceștia nu sunt înlocuiți de nicio persoană. 

    La nivelul Secției 3 Poliție Rurală Agnita au fost situații când singurul lucrător cu atribuții din cadrul primăriei se afla în concediu sau nu a răspuns la telefon pe timpul nopții.

    Omul sfințește… școala

    Până acum câțiva ani era doar o clădire veche, aflată în paragină. La o vreme, a fost retrocedată Mitropoliei Ardealului, mai exact Parohiei Ortodoxe sibiene Gușterița. Când am ajuns zilele trecute aici, am dat de o poveste cu suflet, construită în jurul unor oameni care se încăpățânează să își asume o retorică ofensivă în plan educațional, să arate celorlalți că schimbarea unor metehne într-o comunitate chiar poate porni și dinspre inițiative civice insulare. Idei coagulante, care adună apoi în jurul lor alți oameni, alte proiecte.

    Așa a apărut grădinița, apoi Școala Andreiană, în sistem semiprivat, din cartierul Gușterița, care funcționează în cadrul Asociație Dialogos.

    Suntem așteptați la poarta școlii de Pr. Marius Tofan, inițiatorul ei, și Președintele Consiliului de Administrație.

    Școala Andreiană sau cum poți să faci dintr-o ruină, performanță

    În 2016, Pr. Marius Tofan e numit preot în Parohia Ortodoxă Gușterița. Un an mai târziu, începe reabilitarea actualei clădiri, în vederea demarării unei școli, în special, pentru copiii din zonă. Îi sunt alături, în toate aceste demersuri, oamenii din parohie și câțiva antreprenori care au aderat la această inițiativă. Cu eforturi uneori la limita credibilului, reușește să adune și să investească peste 150.000 euro în reconfigurarea clădirii, aducând-o, dintr-o ruină, la stadiul unei instituții educaționale moderne, cu dotări dintre cele mai performante.

    Din 2019, aici funcționează centrul educațional cu profil grădiniță, cu predare în limba română. Iar din 2020, și o școală primară autorizată, în curs de acreditare. „Instituția aplică Curriculum-ul Național, cu strategii și metode însă din activitatea de predare-învățare-evaluare centrate pe elev, cu scopul de a oferi o alternativă autentică de creștere și educare a copiilor, în spiritul unor valori moral creștine, bazate pe dragoste, respect și libertate, într-un parteneriat deschis, cu implicarea efectivă și responsabilă a partenerilor: familiile elevilor și comunitateaˮ, după cum ne-au declarat reprezentanții școlii.

    Pe lângă activitatea școlară propriu-zisă și cea de afterschool, Școala Andreiană a pregătit și activități extracurriculare complementare, între care prioritară este studierea intensivă a limbilor străine, engleză sau germană. Programul, inclus ca preț în taxa de școlarizare, presupune cel puțin trei ore pe săptămână de conversație și joc în limba respectivă. De asemenea, la alegere, copiii pot opta pentru cursuri de vioară, chitară, blockflote, teatru, dansuri, șah, desen și pictură, modelaj în lut, activitate sportivă complexă (ski, caiac canoe, înnot, ciclism) etc.

    L-am întrebat pe Pr. Marius Tofan ce e, de fapt, Școala Andreiană. „E un proiect de suflet, un vis împlinit. Și nu e atât un vis personal sau al câtorva dintre noi, cât un vis al unei comunități de oameni care și-au dorit (nu doar pentru familile lor, cât mai ales pentru comunitatea românească) o nouă generație de copii, de oameni care să rezoneze cu valorile creștine, adaptați acestei epoci. Pentru că vorbim de o vreme a tranziției, în care schimbarea de paradigmă e mai dinamică poate ca niciodată… Ne dorim copii și adaptați vremurilor pe care le trăim, dar care să și digere, să încorporeze valorile creștine. Valori care, până la urmă, sunt și valorile Europeiˮ. Desigur, întrebarea firească e dacă nu există riscul supraconfesionalizării unei astfel de abordări educaționale. „Școala noastră, ne spune Pr. Marius Tofan, clar nu este una confesională. Educația religioasă e una conexă. Însă nu e vorba de confesionalizare. Educația religioasă vrem și reușim, zic eu, să o facem mai ales prin expunere și într-un ritm dozat foarte lent. Nu începem cu informații dense și băgate pe gât. Eu sunt profesor de religie a acestei școli, printre altele. Și nicio oră de religie nu e lipsită de joc. Joc și poveste. Adică de componenta ludică și de abordarea practică. În fond, educația spirituală ține de cunoaștere emoțională și de toate celelalte discipline pe care le oferim în cadrul programelor noastreˮ.

    „Avem nevoie și de perspectiva metafizicăˮ

    Cu ce vine în plus Școala Andreiană față de sistemul de stat? „Sunt câteva principii importante, definitorii, care fac diferența, e de părere inițiatorul acestei școli. Unul din ele e că, pe lângă educația minții, cea care ține strict de acumularea de cunoștințe, noi venim și cu educația spirituală, emoțională. Despre educația emoțională se mai vorbește, însă avem nevoie și de perspectiva metafizică. Observăm că din ce în ce mai mulţi părinţi caută pentru copiii lor programe de educaţie prin care aceştia să se dezvolte global, nu numai din punct de vedere cognitiv sau al limbajului, ci mai ales socio-emoţional şi al atitudinilor faţă de cunoaştere, învăţare, valori. Copiii care urmează grădinița și  Școala Andreiană își vor dezvolta cu timpul, datorită multiplelor oportunităţi de a se exprima, curiozitatea, setea de a afla prin explorare, dorinţa de a se implica și a nu trece pasiv prin experiențele de viață, spontaneitatea, încrederea în sine. Acestea sunt aspecte pe care cadrele didactice și echipa managerială le recunosc ca făcând parte din filosofia Școlii Andreiene. Aș menționa aici natura, legătura cu natura. Și mai e un plus în oferta educațională. Noi, fiind la marginea orașului, suntem aproape de pădure, de Dealul Gușteriței, singurul loc de belvedere din Sibiu. Și aproape zilnic, cel puțin anul trecut, orele de engleză în special, de pildă, le făceam în aer liber, aproape de pădure, dacă vremea ne permitea. Apoi corpul profesoral, care este ales după principiul ca oamenii să fie pasionați. Pentru că școala noastră pune accent, în primul rând, pe pasiune. Tot ce se face aici să fie cu foarte multă dragoste, să se vadă foarte clar că aici își înscriu copiii părinții care așteaptă, care vor mai mult de la educație.ˮ

    Planurile de viitor ale Școlii Andreiene sunt dintre cele mai ambițioase. După grădiniță și școală primară, echipa școlii a început deja să se implice în extinderea proiectului către ciclul gimnazial. Doar că aceasta ține o investiție substanțială, pentru care inițiatorii școlii vor demara o campanie de strângere de fonduri în viitorul apropiat.

    Cât costa educația în Școala Andreiană

    Fiind o școală care funcționează în sistem semiprivat (în sensul că o parte din costurile ei sunt suportate de către parohia Gușterița și sponsori), tarifele lunare ale grădiniței variază între 800 și 1000 lei (în funcție de programul scurt sau lung) și includ masa de prânz și două gustări.

    În ceea ce privește școala, pentru programul scurt (până la 12.30), părinții vor plăti 950 lei pe lună, iar pentru program prelungit (până la ora 17), 1350 lei. La acestea se adaugă masa de prânz, 15 lei / zi și 8 lei / zi taxă de supraveghere pentru cei ce doresc să rămână după 12.30 doar la activitățile extracuriculare.

    Principiile Școlii Andreiene

    1. Educație centrată pe elev
      Ne propunem să folosim principiile educaţionale şi metodologiile din educația centrată pe elev, bazată pe abordarea personalizată şi individualizată în funcţie de fiecare copil.
    2. Învățare prin explorare
      Credem că o caracteristică unică a copilăriei este sentimentul firesc de uimire, curiozitate şi dorinţă de a învăţa. Încurajăm de aceea descoperirea de sine şi bucuria înnăscută a învăţării bazată pe explorare, investigație și experimente care să stimuleze motivația intrinsecă.
    3. Construirea unei comunități de prieteni
      Considerăm că la vârsta școlară mică adevaratul scop al educației este dezvoltarea potențialului fiecărui elev, fără a-l antrena în competiție. Vrem să construim o comunitate – copii, educatori, părinţi – în care să ne putem baza unii pe alţii.
    4. Cooperare între școală și părinți
      Ne dorim să dezvoltăm o relaţie tandem de cooperare între casă şi şcoală care să vină în sprijinul copilului.
    5. Puterea exemplului
      Considerăm comportamentul celor din jur, cel mai bun model în educarea copilului. În acest sens cadrele didactice vor fi exemple autentice.
    6. Respectul
      Credem că fiecare membru al comunităţii noastre are un drept fundamental să fie tratat cu respect, indiferent de vârstă, sex, origine etnică, religie, rasă sau dizabilitate.
    7. Învățarea dinamică
      Considerăm necesar un mediu de învăţare dinamic, în care copiii funcţionează activ, fiind stimulaţi să facă alegeri pentru care devin responsabili.
    8. Inteligența emoțională
      Credem că şcoala are responsabilitatea de a pregăti copiii pentru viaţă, echilibrând excelenţa academică cu dezvoltarea abilităţilor emoționale.

    Start la drumeție pentru curățenie

    Ecologizarea traseelor de drumeție din Bâlea la prima ediție a Drumețenie.

    Prima ediție a campaniei de ecologizare a traseelor de drumeție lansate în cadrul Programului „Anii Drumeției” a debutat zilele trecute, la Bâlea. Un grup de voluntari, compus din iubitori ai muntelui, autorități județene și locale și actori din mediul privat au colaborat pentru a curăța deșeurile din zona Bâlea: Bâlea Cascadă, punctele de parcare deasupra cascadei și Bâlea Lac. Evenimentul a continuat apoi cu o drumeție ghidată și picnic pe Șaua Caprei, din Munții Făgăraș.

    Drumeție pentru curățenie este un concept care îmbină utilul cu plăcutul, în cazul acesta mișcarea în aer liber cu o acțiune de ecologizare. Primul eveniment a adunat 50 de oameni, dintre care voluntari, reprezentanți ai Agenției pentru protecția Mediului și Serviciul Public Județean Salvamont.

    Cei 50 de voluntari au reușit să adune 450 kg de deșeuri, care au fost apoi preluate de partenerul evenimentului, compania Soma.

    „Prin acțiunile noastre, ne dorim să îi aducem pe oameni mai aproape de natură și să răspândim grija și respectul pentru mediul înconjurător, iar aici avem nevoie de ajutorul vostru. Zonele frecventate de turiști sunt, de obicei, cele mai problematice, din punctul de vedere al deșeurilor. Haideți să dăm împreună de veste care sunt cele 5 reguli ale unui comportament responsabil de gestionare a deșeurilor atunci când ieșim în natură.”, declară Sergiu Olteanu, coordonatorul Programului „Anii Drumeției”.

    Reguli ale comportamentului responsabil

    Cele cinci reguli ale comportamentului responsabil de gestionare a deșeurilor în natură, așa cum au fost formulate de Anii Drumeției și specialiștii de la Fauna & Flora International, sunt:

    1. Să avem mereu la noi un sac / o pungă în care să strângem propriile gunoaie (resturi, ambalaje, șervețele etc.). Să ne asigurăm că aruncăm sacul în tomberoane special amenajate.

    2. Nu lăsăm nimic în urma noastră – nici măcar produse biodegradabile (resturi de fructe, legume etc.), deoarece atrag animalele sălbatice.

    3. Nu aruncăm mucurile de țigară pe jos, ci într-o scrumieră portabilă, sau pungulită, pe care o aruncăm la coșul de gunoi.

    4. Nu hrănim animalele sălbatice.

    5. Cei mai harnici folosesc sacul de la punctul 1 pentru a aduna deșeurile pe care le găsesc în cale atunci când ies în natură.

    Mediul înconjurător este responsabilitatea fiecăruia dintre noi și doar împreună îl putem menține curat.

    Reprezentanții „Anii Drumeției” trag un semnal de alarmă în ceea ce privește depozitarea ilegală a deșeurilor, fie aceste biodegradabile sau nu, și impactul negativ pe care îl au asupra mediului înconjurător și animalelor sălbatice. Aceștia îi sfătuiesc pe oameni să arunce ambalajele, resturile de mâncare și țigările doar în spațiile special amenajate, iar, acolo unde acestea nu există, să aibă mereu la îndemână un sac de gunoi în care să strângă deșeurile, în special când ies în natură.

    Drumețenie (*drumeție pentru curățenie) este un concept marca Anii Drumeției de ecologizare a potecilor, cu caracter educativ și recreativ. Următorul eveniment va avea loc pe 23 septembrie, în Păltiniș. Pentru înscrieri urmăriți paginile Social Media Anii Drumeției.

    Primăria Sibiu a ieșit la deratizare

    Părinții sunt rugați să supravegheze îndeaproape copiii, pentru a evita venirea lor în contact cu aceste substanțe, iar deținătorii de animale de casă trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni intoxicațiile accidentale în rândul acestora.

    Serviciul Public de Management Salubrizare și Protecția Mediului pregătește din cadrul Primăriei Sibiu a demarat o nouă campanie de deratizare în municipiu. Acțiunea este cea de-a doua de acest tip din 2022 și se desfășoară în perioada 22-23 august.

    Lucrări de deratizare se desfășoară în parcuri și spații verzi, în zonele de blocuri, în piețe, pe maluri de lac, pe terenurile instituțiilor și pe platformele de colectare a deșeurilor.

    Substanțele sunt amplasate în dispozitive speciale, marcate corespunzător, avertizând asupra pericolului pe care îl reprezintă substanțele toxice din interior. Produsul utilizat este Varat Block, avizat de Ministerul Sănătății, iar antidotul în caz de ingerare accidentală este Vitamina K1.

    Umoriștii sibieni își au, de aproape 50 de ani, cenaclu

    O mână de bătrânei simpatici foc, cu un umor sănătos, hâtru și contagios, se întâlnesc lună de lună la Cercul Militar din Sibiu, pentru a se bucura împreună de ultimile creații în domeniul epigramei și a producției literare umoristice, în general.

    Puțină lume știe, raportat la performanțele acestori truditori în ale scriiturii, că la Sibiu funcționează neîntrerupt, de aproape 50 de ani, Cenaclul Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus”. Oameni pentru care a trăi frumos și cu zâmbet larg mereu la purtăror nu e doar o îndeletnicire de ziua a nu știu câta, ci pur și simplu un mod de viață, în care umorul e un elixir ce îi păzește de risipire și neuitare.

    O mână de oameni și o mulțime de realizări

    I-am cunoscut pe cenacliști în urmă cu peste 20 de ani, pe când am nimerit la una din ședințele lunare. Tineri de vârste diferite (adicătelea, și pe atunci, plaja de etate fiind una între 40-95 de ani), ca într-un ritual neutru, cu un du-te vino de transfer de sapientialitate, se întreceau în a-și citi creațiile: epigramă, proză și poezie umoristică, pamflet. Desigur, asezonate din plin cu noutățile în materie de bancuri sau cu buclucașele replici din cadrul discuțiilor colocviale.

    Acum, cenaclul e condus de scriitorul sibian Ștefan-Cornel Rodean, care începând din 2008, a preluat frâiele lui „Nicolaus Olahus” și l-a impus viguros la nivelul cenaclurilor din România. Pentru că trebuie precizat că epigramiștii, așa cum sunt numiți generic acești făuritori de umor în versuri, sunt o castă bine organizată la nivel național, parte a Uniunii Epigramiștilor din România, membri cu acte în regulă, prestație notabilă și cotizație achitată la zi. Deci cu drepturi depline în a se manifesta ca o forță ordonată și cu vizibilitate între scriitorii de gen. Unde mai pui că majoritatea membrilor cenaclului sibian au în palmares zeci de cărți de profil, cu care au câștigat nenumărate premii la festivalurile desfășurate în varii zone ale țării. Asta, ca să nu mai amintim de premiile cu care se întorc de fiecare dată de la concursurile de epigramă.

    L-am rugat pe Ștefan-Cornel Rodean, care se face „vinovat” de prestanța cenaclului de aproape 15 ani, să desecretizeze câte ceva despre povestea formațiunii sibiene. Începuturile sunt situate foarte exact: la 4 aprilie 1975, atunci când profesorul Naum Smarandache a înființat Clubul Epigramiștilor din Sibiu. Găzduit fiind de Casa de Cultură a Sindicatelor, după 10 ani își schimbă titulatura în „Cenaclul Umoriștilor Sibieni, al Casei de Cultură a Sindicatelor”. Iar dacă tot era la modă după 1990 schimbarea, fie și doar de dragul de a mai făptui pe ici-colo câte ceva, denumirea grupării va deveni „Cenaclul Umoriștilor Sibieni Nicolaus Olahus”, nume păstrat până astăzi. Actualmente, instituția tutelară sub care funcționează cenaclul e Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii”, Sibiu.

    „De-a lungul celor peste 47 de ani de activitate neîntreruptă, ne spune Ștefan Cornel Rodean, din cenaclu au fãcut parte numeroși membri, în permanență existând un colectiv de aproximativ 20 de persoane, cu mici fluctuații în anumite perioade. Ne referim, bineînțeles, la cenaclu ca la o instituție, nu ca la o activitate literară la care pot participa și alte persoane interesate, chiar dacă nu au carnet de membru”. Iar dacă tot vorbim de membri activi, să lăsăm posterității și câteva nume: Ion Brâncuși, Liviu Ceava-Celi, Valentin David, Aurel Domide-Șănțanu, Ioan Friciu, Nicolae Ghinea, Octavian-Liviu Hulea, Titus Maiorescu, Nicolae Mihu, Liviu Modran, Nicolae  Munteanu,  Sever  Purcia,  Vasile  Rusu,  Gheorghe Șchiop, Corneliu Șerban, Nicolae Tudor, Ștefan Vișan, Viorica Voicescu. Între aceste nume, cel al lui Nicolae Muntean (care a adunat, gaj pe buletin!, de curând 95 primăveri) se distinge și ca membru fondator al cenaclului.

    Revista ACUS a impus și mai mult cenaclul

    Dintre reușitele încrustate pe răbojul cenaclului sibian, se cade să menționăm editarea revistei trimestriale ACUS (ajunsă la 71 numere), susținerea unor rubrici de gen în publicații locale și naționale, organizarea a zece ediții ale Festivalului  Național de Epigramă „Nicolaus Olahus”, participarea, ca invitați, a membrilor cenaclului, în diverse formate radio-tv, publicarea a șase antologii de cenaclu și, desigur, grămăjoară de premii și distincții locale și naționale. Nu e de ici-de colo și faptul că vreme în urmă, inegalabilul Dem Rădulescu se delecta recitând la radio din creațiile umoriștilor sibieni.

    În ceea ce îl privește pe președintele cenaclului, scriitorul Ștefan-Cornel Rodean, acesta a îndeplinit timp de cinci ani funcția de redactor-șef adjunct al revistei „Epigrama”, publicație a Uniunii Epigramiștilor din România, a fost numit șeful comisiei de regulamente din cadrul UER, a fost președinte sau membru în jurii de concursuri organizate la nivel național și, desigur, a fost distins în cadrul Galei Premiilor UER cu premiul pentru activitatea managerială de cenaclu.

    Spre 50 de ani de existență

    Bătrâneii aceștia simpatici au și o mulțime de planuri de viitor, cum ar fi: atragerea de noi membri în cenaclu din mediile literare locale, dar și din rândul începătorilor, publicarea cât mai multor volume de autor, îmbunătățirea continuă a conținutului și graficii revistei „ACUS”, extinderea activității într-o zonă mult mai vizibilă pentru publicul larg și, pentru anul 2025 (atunci când cenaclul își rotunjește vârsta la 50 de ani), un set de acțiuni sărbătorești.

    Fiecare întâlnire a cenaclului e pretext de bucurie. Pentru că acești oameni, odată ajunși în sala de ședințe (statornicită, de ceva ani, la Cercul Militar, în prima marți a fiecărei luni), își lasă la intrare povara bătrâneții, se rânduiesc înspre câte un scaun rezistent la fluctuațiile de râs zdravăn și zgomotos și… nu fac altceva decât să își exorcizeze necazurile și problemele vieții de zi cu zi prin acel haz cu care românul știe mai întotodeauna să își înfrângă temerile.

    „Ziua cea mai irosită este ziua în care n-am râs” este sloganul Revistei ACUS, publicația de satiră și umor a cenaclului. Or, dacă e să mă raportez la acești cenacliști, ei nu prea au nicicum zile irosite.

    Astra Film Festival anunță Warm-Up AFF, eveniment care are loc la Sibiu în 2-3 septembrie

    Filmele proiectate pe ecranul amplasat între mori de vânt pot fi văzute din bărci care plutesc pe lac

    Sibiul se pregătește de Astra Film Festival 2022. Organizatorii anunță pentru 2 și 3 septembrie, adică în ultimul weekend dinainte de începerea școlii, Warm-Up Astra Film, un eveniment teasing pentru festivalul care va avea loc în perioada 9-16 octombrie. Programul propune întâlniri spectaculoase între emoția umană și inteligența artificială și o discuție despre educația prin film, marcând astfel revenirea Astra Film Junior în cadrul ediției de anul acesta a festivalului. Warm-Up AFF le va oferi spectatorilor filme proiectate pe un ecran uriaș, amplasat între mori de vânt, care pot fi văzute din bărci care plutesc pe lac: „River” (Jennifer Peedom & Joseph Nizeti) și „Who made you?” (Iiris Härmä). Biletele pot fi achiziționate de aici: https://www.astrafilm.ro/ro/warm-up.

    „Festivalul revine în acest an în sălile de cinema din Sibiu, în perioada 9-16 octombrie. Dar până atunci, pentru că tuturor ne-a plăcut mult experiența proiecțiilor în aer liber, ne-am dorit să păstrăm vizionările de film din bărci care plutesc pe lac. Așa a luat naștere evenimentul Warm-Up AFF, care oferă în plus și o idee despre ceea ce pregătim pentru festival. Astra Film a fost și va fi mereu o platformă aflată la confluența dintre prezent și viitor, dintre emoție și tehnologie”, a declarat Dumitru Budrala, director-fondator Astra Film Festival.

    Prima seară le propune spectatorilor un film documentar lansat în urmă cu trei luni, care a făcut deja valuri. Este vorba despre producția australiană „River”, realizată de Jennifer Peedom și Joseph Nizeti, desemnată recent drept Cel mai bun documentar internațional la Florida Film Festival.

    Având imagini care îți taie respirația, filmate din satelit, din drone și elicoptere, beneficiind de vocea inconfundabilă a lui William Dafoe și de o coloană sonoră interpretată de Orchestra de Cameră a Australiei, cu muzică diversă, de la JS Bach și Giuseppe Verdi la John Greenwood (Radiohead), de la violonistul Richard Tognetti la William Barton și al său didgeridoo, „River” este o odisee cinematografică și muzicală, un documentar care explorează relația dintre oameni și râuri care curg pe șase continente.

    Filmul „River” arată cum, de-a lungul istoriei, oamenii au modificat cursul fiecărui râu de pe Pământ și lansează un avertisment: dacă nu își schimbă comportamentul și nu arată respect pentru natură, oamenii vor sfârși prin a distruge lumea. „În cele din urmă, sperăm că River să determine publicul să contemple ce înseamnă să gândești ca un râu: să visezi în aval, adică din timp, la consecințele pe termen lung ale acțiunilor tale”, declara regizoarea Jennifer Peedom.

    Proiecția va fi însoțită de mai multe surprize și invitați speciali, martori la spectacolul vieții și al lumii, care vor face seara de neuitat.

    Filmul propus pentru vizionare din bărci în cea de a doua seară de Warm-Up AFF este „Who made you?”, realizat de Iiris Härmä (Finlanda). Omagiat cu două premii importante (Cel mai bun documentar la Raindance Film Festival, 2019, și „KI Science Film Award” la Festivalul de Film Științific organizat de Karlsruhe Institute of Technology, 2019), filmul adoptă o perspectivă umanistă asupra subiectului stringent al erei noastre: dezvoltarea

    rapidă a tehnologiei și transformările care vor veni. Inteligența artificială este abordată cu pură curiozitate și uimire, surprinzând, prin întâlnirile dintre oameni și roboți și viziunile exprimate de cercetători în domeniu, o privire asupra viitorului nostru apropiat.

    „Suntem încântați că publicul care va veni la acest eveniment special va avea ocazia să vadă în premieră, din bărci care plutesc pe lacul din Muzeul Astra, filme de excepție proiectate printre mori de vânt”, a declarat Ciprian Ștefan, director general al Muzeului Astra din Sibiu.

    Warm-Up AFF va include totodată Focus Cinema Documentar pentru Adolescenți, care presupune două module de discuții în care se va pune accent pe exersarea capacității adolescenților de a înțelege un film documentar și de a vorbi în public, respectiv de a înțelege procesul prin care se realizează un film documentar. La eveniment vor participa elevi de liceu (14-18 ani), prioritate având voluntarii AFF.

    Despre Festivalul Astra Film

    Astra Film Festival Sibiu, lansat în 1993 ca proiect inovator, este unul dintre cele mai importante festivaluri de film de non-ficțiune din Europa, inclus de European Film Academy pe lista festivalurilor care au dreptul de a face nominalizări directe pentru European Film Awards.

    Astra Film Festival se află sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și este organizat de Astra Film, CNM Astra și Fundația Astra Film, cu sprijinul Consiliul Județean Sibiu, al Ministerului Culturii, al Centrului Național al Cinematografiei, al Consulatului Republicii Federale Germania la Sibiu și al Uniunii Cineaștilor. Evenimentul este cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Municipiului Sibiu și de Uniunea Europeană prin Programul Europa Creativă.

    Peste 400.000 doze de vaccin împotriva SARS-CoV-2 administrate în județul Sibiu

    De la debutul campaniei de vaccinare și până în prezent, la nivelul județului Sibiu s-au administrat 427.845 de doze de vaccin împotriva SARS-CoV-2, în cadrul etapelor din Strategia de vaccinare împotriva Covid-19 în România, informează DSP Sibiu. Până la momentul de față au fost imunizate, în total, 193.768 de persoane cu prima doză de vaccin, 158.622 persoane cu cea de-a doua doză și 74.960 persoane cu cea de-a treia doză. La jumătatea lunii mai a început administrarea celei de-a patra doze de vaccin Pfizer, până în prezent fiind vaccinate 495 de persoane.

    În cadrul Campaniei de vaccinare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 – 11 ani au fostvaccinați până în prezent 595 de copii.

    În ultimele 24 de ore au fost vaccinate 15 persoane împotriva Covid-19 (0 cu doza I, 2 cu doza II, 4 cu doza III și 9 cu doza IV), fiind administrate 15 doze de vaccin Pfizer.  

    Screening gratuit la Sibiu pentru prevenirea cancerului de col uterin

    Sibiul este parte a proiectului „Program de prevenție, depistare precoce și tratament precoce al cancerului de col uterin”, derulat de Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

    Alături de rețeaua proprie de screening, începând cu data de 1 august 2022, în regiunea Centru au fost organizate încă 9 rețele de screening, în următoarele unităţi sanitare: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, Spitalul Municipal Sighişoara, Spitalul Municipal „Dr.Eugen Nicoară” Reghin, Spitalul Orăşenesc „Dr. Valer Russu” Luduş, Spital Top Med Târgu Mureş,  Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc,  Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Fogolyan Kristof” Sfântu Gheorghe, Spitalul Municipal Odorheiul Secuiesc.

    Aceste unităţi sanitare cu paturi, declarate eligibile în urma procedurii de afiliere organizată de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, s-au organizat în rețele de screening cu următoarea componență:

    Centru de informare – cu medici specialişti Obstetrică-Ginecologie şi Medicină de Familie, Centre de recoltare – cu medici specialişti Obstetrică-Ginecologie și

    Laborator de Citologie Cervicală – cu medici specialiști anatomie patologică cu competențe în citologia cervicală.

    La Sibiu, 2 medici OG şi 3 medici anatomie patologică

    Prevenirea cancerului de col uterin și toate activitățile proiectului vor fi oferite femeilor din județul Sibiu printr-o rețea de screening organizată în cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu. Rețeaua dispune de 2 medici OG şi 3 medici anatomie patologică.

    „În toată această perioadă am informat constant populația feminină din Regiunea Centru despre beneficiile participării la programele de screening ale cancerului de col uterin, dar am depus și eforturi susținute pentru a aduce în proiect resursa profesională medicală atât de necesară pentru ca orice femeie să poată beneficia de testarea gratuită.

    Pentru organizarea celor 10 rețele de screening vreau să le mulțumesc tuturor celor care susțin acest proiect într-un mod real, nu doar declarativ, care se implică în fiecare zi în rutina derulării acestuia. Profesioniștii adevărați sunt mereu acolo unde este nevoie de ei!

    Pentru proiect, indicatorul de organizare a rețelelor de screening a fost atins (minim 6 rețele de screening), dar eu, ca manager de proiect, consider că regiunea Centru încă dispune de o mare capacitate medicală de implicare în screening, astfel că vom continua procedura de afiliere de noi rețele de screening, de noi centre de informare-recoltare și procedura de afiliere exclusiv pentru centrele de informare-consiliere. Pentru fiecare femeie care dorește să participe la screening serviciile preventive trebuie să fie cât mai accesibile. Stimate doamne și domnișoare suntem aici pentru dvs! Testați-vă!”, a declarat Sef Lucrări Dr. Cosmina Cristina UZUN, Manager Proiect.

    Începând cu data de 1 aprilie 2022, a fost modificată legislaţia privind derularea programelor naţionale de sănătate publică, astfel încât screeningul cancerului de col uterin pentru regiunea Centru se desfăşoară exclusiv prin finanţare europeană nerambursabilă, fiind organizate reţelele de screening după noile normative legislative.

    Prima reţea de screening cu finanţare europeană a fost organizată în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, începând cu data de 1.06.2022.

    Toate serviciile medicale oferite sunt gratuite

    În cadrul programului de screening, femeile beneficiază de consult de specialitate şi le sunt recoltate probe pentru testare Babeş Papanicolau la grupa de vârstă 24-29 de ani, şi testarea HPV la grupa de vârstă 30-64 de ani, în vederea depistării leziunilor precursorii ale cancerului de col uterin.

    Toate serviciile medicale oferite, respectiv consult de specialitate, testare Babeş Papanicolaou, testare HPV, diagnosticarea precoce a leziunilor displazice ale colului uterin, colposcopie, tratament excizional sau ablativ al leziunilor precanceroase ale colului uterin, suport social şi psihologic, sunt GRATUITE, fiind finanţate în cadrul proiectului.

    Toate femeile care au rezultate negative vor fi informate telefonic prin Call-Center sau prin poştă.

    Dacă rezultatul testului – screening este pozitiv, femeia va fi rechemată pentru consult şi investigaţii suplimentare la medicul specialist ginecolog, indiferent dacă femeia este asigurată sau nu. Acestea vor fi sunate prin Call-Center pentru programare în vederea continuării conduitei medicale. Cazurile care necesită investigații și suport psihologic pe termen lung vor fi consiliate de către experții proiectului pentru creșterea complianței la tratament.

    Beneficiarii programului

    Grupul ţintă, persoanele care vor beneficia de programele de screening, este identificat astfel:

    A. femei cu vârsta cuprinsă între:

    a. 30-64 ani pentru femeile care beneficiază de testarea HPV;

    b. 24-29 ani pentru femeile care beneficiază de testarea Babeş-Papanicolau au domiciliul/resedinţa în regiunea vizată prin proiect.

    B. din punct de vedere medical, intră într-una din următoarele situații: nu au un diagnostic confirmat de cancer de col uterin; sunt asimptomatice; nu au antecedente sugestive pentru patologia de cancer de col uterin. In cazul acelor membri ai GT – personae vulnerabile care nu au acte de identitate, aceste persoane vor completa declarații pe propria răspundere din care să reiasă că locuiesc în regiunea de implementare vizată de proiect, respectiv regiunea Centru. Persoanele private de liberate vor fi asociate locului unde își desfasoară detenția si nu din perspectiva adresei de domiciliu.

    Din cei 170.200 membri ai grupului ţintă – persoane care vor beneficia de programe de screening, provenind atât din mediul urban, cât şi din mediul rural – 51% se va încadra în una din următoarele situații vulnerabile:

    Ø Persoane sărace;

    Ø Lucrători pe cont propriu in agricultura

    Ø Persoane din mediul rural;

    Ø Persoane din centre de plasament sau anterior instituționalizate;

    Ø Persoane care au părăsit sistemul de protecție a copilului;

    Ø Persoane fără adăpost

    Ø Cetățeni români aparținând minorității rome;

    Ø Persoane cu dizabilități, inclusiv persoane invalide și cu nevoi complexe;

    Ø Femei care au copii cu dizabilități;

    Ø Persoane care suferă de dependența de alcool și alte substanțe toxice;

    Ø Victime ale traficului de ființe umane.

    Proiectul „Program de prevenție, depistare precoce și tratament precoce al cancerului de col uterin, regiunea Centru” are ca obiectiv creșterea accesului la servicii accesibile, durabile și de înaltă calitate, inclusiv asistență medicală și servicii sociale de interes general, prin organizarea de programe de sănătate si servicii orientate către prevenție, depistare precoce (screening) diagnostic și tratament precoce al cancerului de col uterin pentru 170.200 de femei din regiunea Centru, dintre care minim 50% aparțin grupurilor vulnerabile.

    Vom reveni cu amănunte privind procedura de înscriere în cadrul programului și modul în care pot fi accesate aceste servicii medicale.

    Vom avea spital

    Exclusiv Sibiu 100 %! Interviu cu Daniela Cîmpean, Președinta Consiliului Județean Sibiu

    Miercuri, 27 iulie, a avut loc, la București, o întâlnire de lucru pe tema finanțării Noului Spital Județean, între Daniela Cîmpean, Președinta Consiliului Județean Sibiu, Raluca Turcan, deputat de Sibiu în Parlamnetul României și reprezentanții Guvernului: Nicolae Ciucă – Premierul României, Lucian Bode – Ministrul de Interne, și Marcel Boloș – Ministrul Fondurilor Europene. Imediat după terminarea ședinței, Daniela Cîmpean anunța sibienii că aceștia trebuie să știe că există atât voință, cât și soluții pentru finanțarea noului Spital Județean!

    Despre această întâlnire, sursele de finanțare, sprijinul politic și obstacolele acestui proiect major pentru Sibiu, în interviul în exclusivitate pentru Sibiu 100% cu Daniela Cîmpean.

    Criteriile de eligibilitate a finanțării se discută zilelea acestea în coaliție

    Ieri v-ați întors de la București – de la întâlnirea cu Premierul României, Nicolae Ciucă, Ministrul de Interne, Lucian Bode și Ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș -, cu vești pentru sibieni. În termeni practici, v-ați întors acasă cu soluții concrete pentru finanțarea Noului Spital Județean?

    Aşa cum am arătat în toate declaraţiile pe care le-am făcut cu privire la finanţarea acestui spital, există mai multe variante de sprijin financiar la acest moment pentru Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Pe de o parte, există varianta finanţării doar a unei părţi din valoarea totală a spitalului din fonduri europene, prin cele două linii de finanţare europeană: Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) şi Programul Operațional Sănătate (POS). Ambele linii de finanţare presupun o cofinanţare dintr-un împrunut pe care statul român l-a negociat cu Banca Europeană de Investiţii (BEI). Prin urmare, Spitalul Judeţean Sibiu se poate finanţa fie din PNRR (cu cofinanţare BEI), fie POS (aceeași confinanțare BEI).

    Unde se află Sibiul în acest moment?

    La acest moment suntem în situaţia în care suntem prinşi pe o listă de spitale care urmează să fie finanţate prin PNRR. O listă de 49 de spitale, care se va reduce la 25. Selecţia celor 25 se face în baza unor criterii pe care Ministerul Sănătăţii le-a pus în dezbatere într-o anumită variantă. Termenul pentru dezbatere s-a finalizat, însă nu s-a ieşit cu o altă variantă. Urmează să se facă acest lucru. Noi, din partea Consiliului Judeţean, am trimis în mod concret care sunt neajunsurile pe care aceste criterii stabilite de cei din Ministerul Sănătăţii, le au. Pentru că aceste criterii vin în contradicţie cu ceea ce România a negociat cu Comisia Europeană. Şi riscăm ca, în situaţia în care aceste criterii se menţin în această formă, să întârziem şi mai mult implementarea PNRR pe sănătate şi să chiar pierdem aceşti bani. Pentru că termenul limită al absorbţiei acestor bani pe sănătate este august 2026. Am arătat punctual fiecare aspect, am trimis mențiunile noastre ministrului sănătăţii, domnului premier, domnului ministru al fondurilor europene, tuturor parlamentarilor de Sibiu, tocmai pentru a avea o coeziune în jurul proiectului şi, fiecare în zona sa de competență și de influență, să susţină criteriile evidențiate de noi și propuse cu fundamentare. Dacă vă uitaţi pe site-ul Consiliului Județean sau dacă accesaţi link-ul de pe pagina mea de fb puteți vedea foarte clar forma actuală a criteriilor, observaţiile şi cum ar trebui să arate criteriul respectiv ca să fie în concordanţă cu ceea ce România a negociat cu Comisia Europeană.

    Acesta a fost și scopul în sine al vizitei la București?

    Scopul vizitei la Bucureşti a fost să ne susţinem şi verbal ceea ce am comunicat colegilor noştri în scris. Să le explicăm care este pericolul dacă aceste criterii vor fi adoptate în această formă. Respectiv, că România riscă, realmente, să piardă această finanţare. S-a înţeles foarte bine acest lucru de către colegii mei, s-a înţeles şi de către alţii şi aceste criterii urmează a fi discutate în coaliţie şi aprobate doar după ce întreaga coaliţie va fi de acord cu forma lor finală.

    Un spital dimensionat strict la nevoile Sibiului

    De ce a lipsit ministrul Rafila de la această întâlnire?

    Eu am vrut să am o discuţie cu Premierul României, cu colegii mei din Guvern, care aprobă acea hotărâre de guvern. Domnul ministru Rafila doar propune acei indicatori. Însă noi i-am comunicat şi dumnealui motivele pentru care nu e corect să se meargă mai departe aşa. Pe lângă faptul că le-am prezentat aceste propuneri de modificare şi le-am susţinut, am discutat încă o dată despre proiectul de la Sibiu şi despre care sunt sursele de finanţare. Însă da, noi am fost la Bucureşti să le prezentăm criteriile. Pentru că ştiam clar că niciodată Guvernul nu şi-a retras sprijinul pentru acest spital. Ceea ce nu s-a întâmplat nici în coaliţie, ca PNL să își retragă sprijinul.

    Atunci, cum am ajuns în această situație, în care ba avem spitalul, ba nu îl mai avem?

    Aceste noi criterii au fost aduse de ministrul Rafila pentru a selecta spitalele de pe lista PNRR. Conform acestor criterii, nu eram eligibili, având în vedere că suma totală a investiţiei per spital ar fi fost de 207 milioane euro, iar noi avem o sumă mai mare ca valoare a proiectului. Prin urmare, noi am propus ca suma care se dă din PNRR pentru o investiţie să se mențină la 207 milioane. Şi atunci aloci nişte sume din PNRR pentru fiecare obiectiv de investiţie şi vii cu cofinanţare din alte surse şi astfel poţi atinge indicatorii PNRR. Pentru că, într-adevăr, prin PNRR este limitată suma alocată Sănătăţii. Iar România are obligaţia să facă 25 de spitale până în 2026. Și atunci nu ai cum să faci 25 de spitale din aceşti bani. Însă PNRR prevede ca aceste finanţări să fie completate cu cofinanţări din alte surse. Însă PNRR nu e singura formă de finanţare pentru spital, indiferent de faptul că se aprobă într-o formă sau alta investiția Noului Spital Județean.

    Deci vom avea spital…

    Acesta este angajamentul meu şi al colegilor din PNL. Pentru că fiecare dintre ei încă de la început a înţeles foarte bine necesitatea și impactul acestei investiții. De când am început acest proiect şi de câte ori s-a schimbat premierul, m-am dus la premier cu subiectul Spitalului Judeţean. Întotdeauna m-am prezentat şi le-am zis: „Ştiţi, noi avem un proiect al unui spital…” Apoi le-am explicat necesitatea, pentru că la Sibiu, spre deosebire de alte judeţe din ţară, noi suntem obligaţi să facem un spital mare, de talia celui pe care îl facem. Și nou. Noi funcţionăm în nişte clădiri împrăştiate, toate secţiile sunt în aproximativ 20 de locaţii, suntem într-o zonă de patrimoniu istoric şi atunci suntem limitaţi de normativele Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu să facem anumite intervenţii pe clădirile respective. Nu putem adăuga corpuri, nu putem să etajăm, pentru că nu avem voie să facem astfel de lucrări. În plus, clădirile sunt extrem de vechi. Vorbim de clădiri încă din 1856. Și le-am explicat colegilor mei că, în aceste condiţii, noi suntem obligaţi să facem un alt spital, pentru a putea respecta toate normele legale privind suprafaţa alocată unui pat. Noi, acum, nu putem acum aloca suprafaţa care este prevăzută pentru un pacient. Și nici nu putem să spargem zidurile, să facem circuitele medicale care se cer la acest moment. De aceea nici nu se pune în discuţie că era nevoie de un alt spital.

    Când am pornit proiectul, erau voci că spitalul e prea mic, că am tăiat din paturi. Acum sunt voci că e prea mare. Nu ştii când este mai bine. Practic, noi am dimensionat spitalul doar după ce am avut un studiu medical desfăşurat pe parcursul unui timp îndelungat, care a urmărit gradul de ocupare al secţiilor, evoluţia patologiilor, ce cazuri cresc (cele de cardio, cele oncologice, de pildă), ca să putem să dimensionăm această clădire şi să o structurăm adaptată la nevoile reale ale sibienilor. În felul acesta am ajuns să dăm numărul de paturi, componenţa secţiilor, şi nu pentru că ne dorim noi un spital mai mic sau mai mare. Am făcut un proiect pentru un spital dimensionat strict la nevoile Sibiului.

    Am fost la fiecare Ministru al Sănătăţii care m-a primit…

    În ce stadiu se află, la acest moment, partea tehnică de dialog cu Minsiterul Sănătății? Vă întreb aceasta și pentru că vi s-a reproșat în această perioadă că au existat sincope în procesul de comunicare insituțională.

    Vă spuneam că am fost la fiecare premier de până acum pentru a discuta proiectul și necesitatea acestui spital. Am fost şi la fiecare ministru al sănătăţii care m-a primit…. Am avut o colaborare excelentă cu ministrul Bodog, care era ministru PSD la momentul fazei incipiente a proiectului. Apoi cu ministrul Voiculescu cu care, efectiv, am început acest spital. Cu ministrul Tătaru, care, de asemenea, a susţinut foarte mult proiectul nostru. Sincope au fost doar în relaţia cu doamna Pintea, fost ministru al sănătăţii, care de altfel a şi venit la Sibiu şi a invocat diverse motive de natura amplasamentului, care nu este cel care trebuie, preluând ceea ce susţineau colegii de la organizaţia locală PSD din Sibiu.

    Pe domnul ministru Rafila am încercat să îl contactez, aşa cum am făcut cu toţi ceilalţi miniştri.

    Daniela Cîmpean, despre comunicarea cu Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila

    Uitaţi, noi avem acolo telefonul scurt. Prin centrală, sunăm direct la cabinetele domnilor miniştri. La fel cum am făcut cu fiecare ministru în parte, am procedat și cu domnul Rafila. Am încercat să îl contactez pe telefonul scurt. A răspuns cabinetul, am lăsat vorbă că l-am sunat. Nu am fost sunată, de aceea am făcut rost de numărul privat al domnului ministru şi l-am sunat pe telefonul personal. Nu mi-a răspuns şi, prin urmare, i-am dat mesaj. M-am prezentat cine sunt, pentru că m-am gândit că e normal să nu aibă numărul meu. Uitați aici mesajul, din 23 mai, ora 19.58. De asemenea, pot spune că este pentru prima dată când un ministru nu îmi răspunde la un mesaj sau la solicitări repetate, într-o problemă majoră pentru comunitate. Am încercat să îl contactez pe căile oficiale pe care le-am avut, însă fără succes. Însă chiar dacă nu am reuşit să îl contactez şi să mă înscriu într-o audienţă la dânsul, ce este important este faptul că avem o corespondenţă serioasă cu Ministerul Sănătăţii. Și aceasta nu doar de acum, ci dintotdeauna. De când s-a făcut corespondenţa pe PNRR se vede pe site că avem patru comunicări referitoare la acest spital. La una dintre comunicări, pentru că la un moment dat se susţinea că nu se ştie la Ministerul Sănătăţii de protocolul încheiat, dacă vă uitaţi, la una dintre adresele pe care le-am făcut, am şi anexat protocolul, cu răspunsul de la Consiliul Judeţean către Cabinetul Domnului Ministru, în atenţia Domnului Ministru. Deci acel protocol nu doar că există de când a fost încheiat (pentru că este un protocol încheiat cu Ministerul Sănătăţii), însă chiar dacă este semnat de ministrul de atunci, acel act rămâne în instituţie. Ei bine, acel act i l-am recomunicat acum, cu corespondenţa pe care am făcut-o pe marginea acestui PNRR.

    Eu sunt obişnuită să comunic instituţional, am toate documentele înregistrate, nu se poate spune că nu se ştia de acest spital la nivel de Minister al Sănătății. Deci nu numai că am vorbit cu fiecare ministru în parte, dar am fost şi la ministere şi am vorbit cu directori şi angajaţi ai ministerelor, pentru a învăţa şi a discuta cu ei care sunt căile cele mai simple și eficiente să nu greşim când adoptăm anumite decizii. Pe noi ne cunoaşte toată lumea, şi în Ministerul Sănătăţii, şi în Ministerul Dezvoltării, prin prisma acestui proiect.

    Mai funcţionează alianţa politică PNL-PSD la Sibiu?

    Din păcate, pe acest subiect, nu a funcţionat. Şi se vede cu ochiul liber aceasta. Nu pot spune eu altceva. Toată lumea a primit aceste criterii, inclusiv colegii de la PSD. Dacă aş fi fost în locul lor și eram parlamentar de Sibiu sau consilier judeţean, luam acele criterii în mână, mă duceam la domnul ministru şi îi spuneam: „Uitaţi, aceste criterii nu numai că ne prejudiciază pe noi, pe un proiect foarte important şi necesar pentru Sibiu, dar aceste criterii nu sunt în acord cu cele negociate cu Comisia Europeană… Nu este legal ceea ce faceți, încercaţi să operați schimbările necesare”. Aceasta era atitudinea corectă a colegilor din PSD, dacă într-adevăr erau interesaţi ca spitalul să se facă. „Domnule ministru, nu e corect, pentru o Românie întreagă, că s-ar putea să pierdem PNRR. Şi mai mult decât atât, nu e corect pentru Sibiu, pentru că îl eliminați din start de la prima şansă pe care o are ca posibilitate de a accesa aceste fonduri”.

    La nivel de comunitate, simţiţi sprijinul, faptul că mesajul dvoastră despre noul spital a fost înţeles?

    Da, să ştiţi că da, chiar am simţit şi m-am bucurat să văd că oamenii au înţeles, mai mult decât cei care au putere de decizie şi ar putea influenţa lucrurile. Încă o dată am văzut că sibienii sunt altfel. Şi faptul că persoane care nu au nicio legătură cu politica sau chiar sunt în partide aflate în opoziţie vizavi de PNL şi-au exprimat sprijinul, pentru mine personal și pentru comunitatea sibiană în ansamblu înseamnă foarte mult.

    Ce pot face sibienii mai departe pentru a avea, într-adevăr, acest spital?

    Să rămânem atenţi şi, dacă vor mai fi derapaje, să ne unim, să ţinem aproape, pentru ca acest proiect să fie dus la final. Pentru că este chiar un proiect al sibienilor! Nu e un proiect al unei persoane, al unui partid, ci este un proiect al sibienilor și pentru sibieni! De-a lungul acestui proiect am beneficiat de ajutorul unor persoane care erau din diferite partide politice, de ajutorul unor sibieni cu funcţii de decizie în anumite ministere. Şi vreau să vă zic că peste tot pe unde am mers în ministere am găsit pe câte cineva care să fie prieten al acestui spital. Și foarte mulţi dintre ei, sibieni. Aşa am reuşit să îl ducem mai departe. Aşa am avut această forţă în jurul nostru. Și așa vom reuși să facem acest spital!

    Jarvis conduce după prima zi a Red Bull Romaniacs

    Spaniolul Alfredo Gomez a câștigat Prologul urban desfășurat ieri și a ales să pornească de pe poziția a 3-a în prima zi de off-road.

    După prima zi de offroad britanicul Graham Jarvis conduce în clasamentul general.

    A 19-a ediție a celui mai dificil raliu de hard enduro din lume a marcat revenirea Prologului, iar atmosfera creată de fanii veniți în centrul Sibiului i-a determinat pe concurenți să facă un adevărat show în pofida atmosferei caniculare. La clasa Gold, cel mai rapid a fost spaniolul Alfredo Gomez, care a câștigat lupta directă cu Taddy Blazusiak (Polonia) și Manuel Lettenbichler (Germania). Polonezul vine după o pauză de câteva luni, în urma unei accidentări, însă a tras tare să fie pe podium la reluarea prologului – el a câștigat show-ul urban din 2019. Pentru că riderii din Top 3 au dreptul să-și aleagă ordinea de start în prima zi de off-road, Gomez a decis să pornească al treilea, rolul de „deschizător“ de traseu revenindu-i lui Manuel Lettenbichler, câștigătorul de anul trecut. 

    Miercuri, în prima zi de off-road, concurenții au pornit din zona orașului Săliște și au „bătut” toată Mărginimea Sibiului, service-point-ul zilei fiind organizat la Jina. Cei de la clasa Silver au pornit primii în această dimineață pe traseu, la ora 6:45, iar Chris Birch, fost campion la clasa Gold, a fost deschizătorul după ce la Prolog s-a clasat pe un impresionant loc trei, deși concurează cu o motocicletă mare, KTM 500 EXC-f. Riderii de la Gold au avut un start destul de domol doar că dificultatea traseului a crescut pe parcursul zilei, iar temperaturile ridicate au făcut ca secțiunile abrupte să fie și mai istovitoare. La nici 30 de minute după start concurenții au dat piept cu abruptul sector numit Babysitter, pe care au trebuit să îl parcurgă de trei ori în cadrul unui show care a fost transmis în direct pe site-ul oficial al competiției. Iar traseul a continuat să fie tot mai dificil. Secțiunile-semnătură Kill em All și Lost World i-au stors de ultimele puteri, parcursul până la finish fiind o adevărată probă de anduranță, chiar și pentru cei mai experimentați dintre ei. Și pentru că a venit vorba de experiență, britanicul Graham Jarvis, sextuplu campion la Red Bull Romaniacs, a dovedit, încă o dată de ce i se spune Regele din Carpați. Deși a plecat din pluton, la 20 de minute după primul concurent ieșit pe traseu, Jarvis a făcut ce știe el mai bine. Calm și determinat, britanicul a făcut o cursă extrem de consistentă și a terminat ziua cu cel mai bun timp, 4 ore, 47 de minute și 15 secunde. La o diferență de 4 minute și 17 secunde a sosit ocupantul locului secund în clasamentul general, bulgarul Teodor Kabachiev iar la 11 minute și 11 secunde de lider, canadianul Trystan Hart. Primii doi sosiți la finish, triplul campion Manuel Lettenbichler și spaniolul Mario Roman ocupă locurile 7 respectiv 5 în clasamentul general.

    După ziua din Mărginime, riderii vor porni mâine spre Transalpina iar „cartierul general” al zilei secunde este organizat la Rânca. Cursa va porni la ora 6:45 iar transmisiunea în direct a zilei va începe la ora 7.

    Horațiu Cojocaru la DSP

    Direcția de Sănătate Publică a județului Sibiu are, începând de astăzi, 26 iulie, un nou director, în persoana lui Horațiu Cojocaru. Fost director financiar al Spitalului Clinic Județean și director pentru o vreme (august 2020-aprilie 2021) al Spitalului de Căi Ferate Sibiu, Horațiu Cojocaru vine la conducerea DSP Sibiu după juristul Florin Chetroni. Acesta își va relua activitatea de consilier juridic, în cadrul aceleiași Direcții.

    Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu își dorește să lanseze un program de conștientizare a importanței păstrării și promovării patrimoniului cultural

    Patrimoniul cultural, în ipostaza sa de conservare, restaurare și redare circuitului zonei în perimetrul căreia se regăsește, a dat de fiecare dată bătaie de cap responsabililor Direcției Județene pentru Cultură și nu numai. De-alungul timpului, au existat tot felul de încercări, mai mult sau mai puțin eficiente, de a responsabiliza opinia publică și de a găsi soluții pentru a lega trecutul de moștenirea pe care o putem lăsa generațiilor de după noi.

    Despre toate acestea și despre cum stă acum Sibiul la capitolul patrimoniu, l-am rugat să ne lămurească pe dr. Dan Nanu, Directorul Direcției Județene pentru Cultură Sibiu.

    Patrimoniu extraordinar de mare și de bogat

    Cu o moștenire istorică generoasă în ceea ce privește patrimoniul istoric și arhitectural, județul Sibiu este una din cele mai ofertante zone în perspectiva componentei dinamice, care poate reda viitorului parte din trecut. De ce e important, la modul cel mai pragmatic, patrimoniul cultural?

    În primul rând, Direcția Județeană pentru Cultură este serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii în teritoriu și are ca principal scop conservarea, restaurarea și promovarea patrimoniului cultural din respectivul județ și din aria geografică în care se regăsește acesta. Județul Sibiu are un patrimoniu extraordinar de bogat, pornind de la bisericile fortificate săsești și până la casele de lemn din Mărginimea Sibiului. Sau, trecând prin cele două situri UNESCO, de la Biertan și Valea Viilor, de la siturile arheologice de importanță națională și general-europeană, până la patrimoniul imobil și mobil regăsit în Complexul Național Muzeal ASTRA din Dumbrava Sibiului.

    Ce determină apartenența unui obiect la patrimoniul cultural?

    Dacă ne referim la patrimoniu imobil, sunt imobile aflate suprateran sau subteran, care au statut de monument, prin clasarea, în urma unui proces complex de evaluare. Aceste imobile se regăsesc în Lista Monumentelor Istorice, care se actualizează la fiecare cinci ani, iar județul Sibiu are, la ora actuală peste 1050 de monumente istorice, ansambluri, situri arheologice, case memoriale, monumente de for public.

    Ultima actualizare fiind făcută în anul 2015…

    La sfârșitul anului 2015, fiind publicată în luna ianuarie 2016, deci anul acesta ar trebui să fie actualizată lista la nivel național. Acesta însă e un fenoment foarte greoi, pentru că multe monumente nu mai există fizic astăzi pentru a se face declasarea lor; trebuie urmată o întreagă procedură, ca și în cazul clasării. Mai ales ținând cont de faptul că ele au fost clasate până în anul 2000 doar prin înscrierea pe o listă, fiind clasate ca și monumente prin publicarea acesteia în MONITORUL OFICIAL, situație ce face aproape imposibilă respectiva procedură.

    Județul Sibiu are un patrimoniu extraordinar de mare și de bogat, păstrat în mare parte și datorită sașilor care au ființat pe aceste meleaguri până în anul 1989 și chiar imediat după momentul 1990. Plecând aceștia însă, patrimoniul se află în pericol, mai ales în zonele rurale, unde localitățile au fost ocupate, după plecarea sașilor, de către alogenii veniți din diferite colțuri ale țării, care nu au avut conștiința păstrării acestui patrimoniu. De aceea, rolul Direcției Județene pentru Cultură este cu atât mai mare, prin controalele pe care le facem, în vederea păstării acestui patrimoniu. Mai ales pentru că în ultimii trei ani nu s-a făcut niciun control, mai ales în zona rurală. Iar controalele pe care le facem anul acesta denotă că asupra patrimoniului se observă o intervenție brutală și masivă, prin invazia unor elemente nespecifice zonelor în care se află acesta. Ca, de exemplu, învelitoarea din așa-zisa țiglă din beton sau, mai rău, din tablă, placarea cu polistiren asupra clădirilor, geamurile termopan cu ramă de plastic și lavabilă care nu este pe bază de var. Ceea ce face ca monumentele să se degradeze mult mai rapid.

    Autorități publice nepăsătoare

    Cum colaborați instituțional cu autoritățile locale? Nu știu de ce am senzația că statutul de cenușăreasă pe care îl are, în general, cultura, se manifestă și mai abitir aici…

    Cu toate că în Regulamentul de Organizare și Funcționare al Ministerului Culturii, respectiv al Direcțiilor Județene pentru Cultură, unul dintre principalele obiective este cel de colaborare cu autoritățile publice locale și cu alte instituții cu rol de protejare a patrimoniului ˗ cum ar fi Poliția Locală sau Poliția Județeană, Inspectoratul Județean în Construcții ˗, pot spune că în afară de Poliția Județeană, care are un compartiment denumit Serviciul de Investigații Criminale, cu câțiva ofițeri specializați pe patrimoniu, în ceea ce privește primăriile, mai avem de lucru. În sensul că la solicitările noastre repetate nu au răspuns mai mult de 20-25% dintre ele. Și aceasta ne îngreunează munca în ceea ce privește conservarea și păstrarea intactă a acestui patrimoniu și, mai ales, în ceea ce privește arhitectura sau modificarea arhitecturii. Iar în ceea ce privește patrimoniul mobil, în această perioadă suntem într-un plin proces de identificare a așa-ziselor muzee sătești, care au un patrimoniu destul de valoros, dar aflat în pericol, pentru că el nu este conservat și păstrat după regulile de funcționare ale unui muzeu, conform prevederilor cuprinse în Legea Muzeelor, din anul 2003. În acest sens, am transmis primăriilor, săptămâna trecută, o adresă prin care solicităm să ne spună dacă au pe raza lor muzee sătești, muzee școlare, muzee confesionale sau colecții particulare, pentru a le putea identifica și a-i îndruma pe proprietari, persoane fizice sau juridice, în a se înregistra după normativul Legii Muzeelor.

    Patrimoniul construit, în interacțiunea sa permanentă și de durată cu mediul natural a dus, de cele mai multe ori, la degradare, din cauza lipsei resursei de întreținere… Ce soluții concrete avem în valorificarea unor astfel de monumente?

    În primul rând, cel mai mare inamic al acestor monumente nu este trecerea timpului, ci nepăsarea omului sau reaua voință, pentru că sunt multe monumente lăsate în ruină, deliberat sau din lipsa fondurilor. De aceea noi îi îndrumăm pe proprietari către programele care asigură finanțare pentru restaurarea lor. Și aici, în primul rând, vorbim de Institutul Național al Patrimoniului, care și în acest an a oferit fonduri, de până la 200.000 lei, pentru astfel de proiecte. Suma nu este mare, însă este un început și de mare ajutor pentru monumentele aflate, efectiv, în colaps sau în precolaps. Iar din județul Sibiu s-a încadrat în acest program Biserica Evanghelică din Dobârca, ce a obținut, prin Consistoriul Evanghelic și Fundația Biserici Fortificate, fonduri pentru punerea cât de cât în siguranță a acestei biserici.

    Apel la responsabilizare

    E atât de complexă și, în aceeași măsură, atât de vagă noțiunea aceasta de responsabilizare! Da, putem decide asupra păstrării patrimoniului pentru generațiile următoare sau putem alege să asistăm la dispariția sa. Ce face diferența sau cum facem să apelăm concret și eficient la această responsabilizare?

    Direcția pentru Cultură Sibiu își dorește să lanseze un program, un proiect de conștientizare în rândul populației a importanței păstrării patrimoniului sau a ceea ce a mai rămas din patrimoniul lăsat moștenire de generațiile anterioare, indiferent dacă au fost români, sași sau de  alte naționalități. Și, în acest sens, dorim să mergem pe trei paliere:

    – unul să fie conștientizarea, prin intermediul unor pliante (flyere), care să fie introduse în fiecare căsuță poștală și să ajungă astfel la fiecare cetățean al județului;

    – al doilea demers se referă la un așa-zis concurs în rândul cetățenilor, prin intermediul unei publicații partenere, care să conțină un talon prin care aceștia să indice care sunt cele mai degradate monumente din județul Sibiu, în urma consultării Listei Monumentelor Istorice;

    – iar al treilea palier se referă tocmai la îmbunătățirea relației cu administrațiile publice locale, în vederea protejării patrimoniului cultural mobil și imobil. În acest sens, vom face un ghid de bune practici privind conservarea și restaurarea anumitor imobile, fie că sunt monumente istorice sau clădiri cu valoare istorică din zona de protecție a monumentelor sau din zonele construite protejate, care sunt, de obicei, situate în centrul localităților, zone delimitate prin planurile urbanistice genereale ale localităților. Pentru că aceste planuri urbanistice generale repezintă constituția respectivelor unități administrativ teritoriale din punct de vedere arhitectural, arhitectonic și al construcțiilor. Eu aș propune chiar ca cetățenii, anumite firme sau ONG-uri să adopte câte un monument și, prin restaurarea lui, să fie scutiți de impozit. Dar despre acestea, vom veni cu detalii relevante la vremea respectivă.

    Însă dacă se înțelege responsabilizarea, cred că nu vom mai vedea în curând în satele și orașele județului case vopsite în tot felul de culori stridente, sperăm că va dispărea tabla ondulată de pe acoperișuri și polistirenul, precum și termopanul cu ramă de plastic, elemente ce fac ca igrasia și mucegaiul să pătrundă, să persiste și să se dezvolte în asemenea clădiri, pentru că aceste căptușiri fac ca factorii dăunători să fie tot mai nocivi asupra acestor monumente sau clădiri cu valoare istorică.

    Sunteți pregătit să vă faceți prieteni, prin aceste măsuri carer cu siguranță vor deranja oameni, instituții…?

    Sunt situații în care chiar instituții ale statului sau societăți comerciale desprinse din acestea încalcă Legea 422/2001, a monumentelor istorice. Și dau aici cazul liniei înguste de cale ferată, așa-zisa Mocăniță, care este monument istoric, împreună cu tot ce este pe traseul ei. Și mă refer la podețe, cantoane, material rulant și așa mai departe. Este monument istoric din anul 2012, categoria B. Am aflat cu stupoare însă zilele trecute că aproape toate cantoanele de pe traiectul traseului Sibiu-Agnita au fost vândute către persoane fizice, fără ca Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană pentru Cultură, să-și exercite dreptul de preempțiune, conferit de Legea 422, din 2001, privind monumentele istorice. Noi am făcut o adresă către Societatea Activelor Feroviare, care este proprietară a acestor cantoane, să o informăm că aceste vânzări sunt nule de drept, pentru că nu ne-au înștiințat pe noi, primăriile de pe traseu și Consiliul Județean, să ne exercităm acest drept de preempțiune.

    În ceea ce privește  ֦prieteniiˮ de care vorbiți, da, în ultima perioadă, cum spuneam, după trei ani în care nu s-au făcut controale, când am început astfel de demersuri, bineînțeles că au început și telefoanele să sune. Și cu cât controlul era mai amănunțit, cu atât telefonul suna mai de sus. Însă atâta vreme cât respectăm legea, nu avem de ce să ne temem, pentru că nu cred că cineva din județul și țara aceasta dorește să intervină pentru cei care disprețuiesc sau intervin brutal asupra patrimoniului cultural național.

    Noul Aeroport Sibiu: cum va arăta și ce se schimbă. Accesul se va muta în sensul giratoriu

    O suprafață aproape dublă, sisteme automate de check-in, benzi de bagaje unice în România, un nou acces modernizat, toate acestea și multe altele vor face din Aeroportul Sibiu un aeroport de 2 milioane de pasageri anual, la finalul contractului de modernizare semnat cu constructorul.

    Aeroportul Sibiu intră într-un amplu proces de modernizare și extindere, odată cu semnarea contractului de proiectare și execuție câștigat de asocierea CON-A, Bog’Art și UTI Construction, dar și a contractului de finanțare, semnat la Ministerul Transporturilor. Întreg proiectul este unul ambițios și va transforma aeroportul din Sibiu dintr-unul modest, de provincie, într-un aeroport internațional cu spații și servicii la un nivel complet nou.

    Aeroport Sibiu Extindere terminal

    Schimbări la Aeroportul Sibiu

    Cea mai importantă intervenție va fi cea legată de creșterea suprafeței utile a terminalului de pasageri, astfel încât cei care utilizează aeroportul pentru plecări și sosiri să aibă la dispoziție mai multe linii de check-in, de servicii, de bagaje.

    Suprafața terminalului va crește de la 9.000 de metri pătrați la 22.400 metri pătrați, la o capacitate totală de procesare de aproximativ 2,5 milioane de pasageri. Vor fi instalate 6 filtre de securitate, 7 automate pentru self check-in, 10 ghișee check-in cu operator, din care unul pentru fluxul de VIP, 7 porți de îmbarcare, precum și alte dotări necesare traficului aerian internațional intra și extra comunitar, plus spații publice de uz comercial și utilitar. Aeroportul va putea să proceseze, într-o oră de vârf, până la 1300 de pasageri.

    Aeroport Sibiu Extindere terminal

    Directorul UTI, Cristian Costea, care se va ocupa de parte a de instalații și echipamente, a explicat că vor fi aduse cele mai moderne echipamente de securitate și procesare a bagajelor, automatizate, acestea fiind montate în premieră în România, într-un aeroport.

    Acces nou pe Aeroportul Sibiu

    Directorul Marius Gârdea ne-a explicat că cele mai multe intervenții vor fi făcute la nivelul terminalului, fără să fie afectată pista, dar unele intervenții vor fi făcute la exterior. Aici vor fi demolate clădirile vechi, inclusiv terminalul vechi al aeroportului, iar pe terenul creat vor fi realizate căi de acces pentru conectarea cu rețeaua stradală existentă. Accesul propriu-zis va fi mutat în zona sensului giratoriu de la intersecția Șos. Alba Iulia – str. Europa Unită, iar într-o fază ulterioară va fi extinsă parcarea.

    Noul acces pe aeroportul sibiu se va face pe la sensul giratoriu de lângă BMW

    Accesul în aeroport a fost regândit atât pentru accesul sibienilor care vin din oraș, dar și pentru accesul celor vin din afara orașului. Daniela Cîmpean, președinta CJ Sibiu, ne-a explicat că șoseaua de acces va fi conectată și cu Varianta Ocolitoare Sud, care se află în stadiul de proiectare.

    Trafic neîntrerupt pentru Aeroportul Sibiu

    Întreg proiectul presupune finalizarea la 31 decembrie 2023, fără ca activitatea pe aeroport să fie întreruptă. Directorul Gârdea speră ca în 2030, Aeroportul Sibiu să depășească 1 milion de pasageri, dar și să crească numărul de curse ce vor fi atrase.

    Aeroportul Sibiu a pierdut foarte mulți pasageri pe perioada ultimilor ani, din cauza restricțiilor și încetării activității, dar în acest moment începe să-și revină. Potrivit datelor prezentate de reprezentanții aeroportului, s-a ajuns la peste 87% din capacitatea pe care a aeroportul a avut-o în 2019, când au fost înregistrați aproximativ 750.000 de pasageri, după ce anul trecut numărul lor coborâse la mai puțin de 300.000 de pasageri.

    Aeroport Sibiu Extindere terminal

    Unul dintre oamenii importanți implicați în acest proiect este Mircea Bulboacă, președintele grupului de firme CON-A, care se va ocupa de construcția propriu-zisă. „Este o zi importantă, am semnat un contract important pentru Sibiu și mă bucură, ca cetățean al Sibiului, iar bucuria este dublă, și pentru firmă și pentru mine ca cetățean. În 2006, când am lucrat la terminalul actual, după lucrări, Sibiul a crescut foarte mult, pentru că fiecare investitor se uită dacă are conexiuni, dacă are autostradă, dacă are mediul local primitor. În funcție de acestea decide dacă să investească”.

    Contract de 50 de milioane de euro

    Licitația pentru proiectul „Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii aeroportuare – activități economice”, Faza I, a fost lansată în luna decembrie 2021. Valoarea totală  a proiectului este de 272.493.421,67 lei, iar valoarea totală eligibilă pentru finanțare europeană este de 193.637.593,69 lei din care 164.591.954,68 lei în cuantum de 85% reprezintă contribuția FEDR, 25.172.887,14  lei în cuantum de 13% reprezintă contribuția de la Bugetul de Stat și 3.872.751,87 lei, în cuantum de 2% reprezintă contribuția asigurată din bugetul Consiliului Județean Sibiu. Cheltuielile neeligibile în valoare de 78.855.827,98 lei sunt finanțate de la bugetul Aeroportului Internațional Sibiu R.A.

    „Este cu siguranță unul dintre cei mai importanți pași în ceea ce privește modernizarea și dezvoltarea infrastructurii aeroportuare. Practic, este încununarea unei munci de echipă de mai bine de trei ani între minister, proiectant, echipa de management a aeroportului și echipa de specialiști a Consiliului Județean Sibiu. Obiectivul final este asigurarea unei infrastructuri care să facă față tuturor provocărilor viitoare atât din perspectiva traficului de pasageri în creștere, cât și a nivelului serviciilor oferite pasagerilor și celorlalte categorii de clienți, astfel încât experiența acestora să fie una la nivelul așteptărilor lor. Urmează o perioadă plină de provocări datorate, în principiu, anvergurii acestui proiect, însă suntem încrezători că proiectul va fi unul de succes printr-o colaborare constantă și intensivă din partea tuturor părților implicate”

    MARIUS IOAN GÎRDEA, DIRECTORUL GENERAL AL AEROPORTULUI INTERNAȚIONAL SIBIU.
    Aeroport Sibiu Extindere terminal

    EXCLUSIV Tanti Lenuța de la Chinteni, bunica lui Mircea Bravo, se confesează pentru Sibiu 100%

    Cea mai îndrăgită bunică din România, tanti Lenuța de la Chinteni, a împlinit săptămâna trecută un frumos număr de ani. Pe numele ei adevărat Lenuța Moldovan, de ani buni simpatica ardeleancă a devenit nu doar bunica din clipurile lui Mircea Bravo, ci și expresia viguroasă, plină de cumsecădenie și umor, a bunicuței fiecăruia dintre noi. O femeie strașnică, debordând de vioiciune, autentică în tot ceea ce glăsuiește și făptuiește și care adună, cu fiecare apariție pe internet sau TV, milioane de vizualizări.

    Am ajuns la Chinteni, între două momente speciale din viața „Lenuței de pe Facebook”: aniversarea a 75 de ani și nunta nepotului său, celebrul vlogger Mircea Bravo. De aici și până la o întâlnire de poveste, exclusiv pentru cititorii Sibiu 100%, nu a fost decât o frântură de gând.

    Acasă la tanti Lenuța de la Chinteni

    Chinteni (sau Chințăul de odinioară) este locul în care conviețuirea între sat și oraș pare să-și fi găsit propriul făgaș, într-un echitabil compromis. Gospodării modeste sau vile arătoase sălășluiesc laolaltă, statornicind locului oameni ce se încăpățânează să adaste parcă vremea în loc, cu povești de viață uimitoare și clipe de oprit în loc.

    Strada Unirii, nr. 235. Bunica Lenuța mă așteaptă pe banca din fața casei, acolo de unde își întâmpină mereu oaspeții. Să își adauge rost așteptării, împletește de zor ceva pentru nepoțică. Undeva, puțin în dreapta, pe peretele dinspre stradă, mărturie peste veacuri, străjuiește drapelul României. În stânga, o troiță de lemn, în stil maramureșean, ca un refugiu la vreme de restriște.

    Tanti Lenuța are acea seducătoare și naturală abilitate de a face oamenii să o îndrăgească încă înainte de a-i da binețe. Zâmbetul cu care mă întâmpină dezamorsează orice convenționalism de relaționare. „Sărut mâna, tanti Lenuța! Bucuroasă de ospeție?” „Dar cum nu? Bine ați venit în Chinteni. O fost bun drumul? Dar haideți în casă…”

    Tanti Lenuta Chinteni Bunica Mircea Bravo

    Dincolo de poartă, o lume cât o împărăție. Cei doi câini ai bunicii Lenuța, Tonțo și Funică, nu sunt, în acest context, decât garanția unei invazii savuroase de bună dispoziție și șarm.

    „Lele Lenuța” e chiar de aici, din bătătură. S-a născut în Chinteni, „singurul copil la părinți”. Destinul familiei sale este unul sinuos și împovărat de necaz. Mama rămâne orfană de la 12 ani și e crescută de fratele său, până la 16 ani, când se căsătorește. Nevoia o împinge să se îndeletnicească de timpuriu cu cusutul.

    „I-a făcut la tata ba izmene, ba cămeșe și s-o legat de i-o făcut și nădragi de pănură la mașină și a devenit saboiță. Săboiță înseamnă că ai moșină și coși haine. Dumneaei a cusut și câte haine aveam, dumneaei le cosea; i-a plăcut să facă dantelă, să coase.”

    Tanti Lenuța de la Chinteni, bunica lui Mircea Bravo

    Nimeni nu bănuia însă că această îndeletnicire va fi ceva mai târziu și calea spre un incredibil succes spre celebritate al fiicei sale.

    La scurt timp, cusutul devine o preocupare și meserie de bază pentru familia lor. „No, bagă-te și tu moșină”, vine firesc îndemnul părinților. „Mie nu-mi trebuie să cos cu moșină. Coși dumneata, pe mine nu mă interesează”, îi răspunde hotărât adolescenta Lenuța. Odată însă, ducând lapte la „domnii din Cluj”, ajunge la o cunoștință de-a tatălui, care broda și cu care părinții se înțeleseseră ca Lenuța să facă la ea ucenicie. „Și am umblat pe jos, de două ori pe săptămână, că atunci nu era autobuz, până la Podul Hingherilor; treceam linia ferată și acolo stătea femeia. Și acolo am învățat. Veneam acasă și mă apucam de plâns: Nu mă mai duc, că nu știu și mi-e rușine. Venea tata și zicea: Taci și ține-ți gura, că nu a crescut nimeni învățat. Taci și te du! Lasă, că meseria e plug de aur. Și pe urmă s-a băgat ambiția în mine și m-am dus și am învățat broderia”.

    Tanti Lenuta Chinteni Bunica Mircea Bravo

    Împreună cu mama sa, începe o adevărată muncă de antreprenoriat în sat: „La noi baticurile astea nu erau”, îmi arată cu nedisimulată mândrie bunica Lenuța năframa ei. „Era material, cum îi zicem noi, tergal, în toate culorile. Ideea de la mama, ideea de la mine și ce ne gândim noi? Tu, hai să începem să facem năfrămi brodate. Și am făcut broderie, și am făcut năfrămi de-am avut bani în tăte treburile. Pe urmă am făcut cămăși de costum popular, am făcut cătrințe, am făcut fețe de mese de servit, cearceafuri, fețe de plapomă…”

    Suntem în prima cameră a bunicii. Povestim la masa la care au loc mai toate clipurile video filmate acasă la tanti Lenuța. De pe pereți, sfinții din icoane parcă zâmbesc și ei complice, confirmând spusa aceea de oarecând că glumind, putem spune orice, chiar și adevărul. Un adevăr care pentru ea nu a fost întotdeauna ușor de purtat. De jur-împrejur, îmbrățișând duios puzderie de icoane, ștergare care mai de care mai arătoase. „Ștergarele astea toate sunt cusute de mâna mamei. Dacă le număr, sunt vreo 72. Și tabloul din mijloc, dintre icoane, la fel, tot de mama e cusut.”

    „Alo, doamna Lenuța? Eu îs Mircea Popa, zâs Bravo…”

    De la broderie i se va trage și descoperirea abilităților actoricești. „Ș-apăi, 45 de ani îs de atunci, am avut un văr bun la radio. Tăt zicea către mine: «Tu, te-oi aduce la mine să le povestești oamenilor». «Ce să le povestesc?» «D-apăi ce să le povestești! Ai ce le povesti, că tu și lucri broderie.» Și zice: «Le trebuie să vadă cum ai învățat, ce faci, să le areți și așe…» Și apăi o venit odată de la București, un domn, Urs, nu am să îl uit cât trăiesc. M-am băgat în mașină și no, tăt-tăt o filmat. Și atunci cum am făcut, a venit ba unul, ba altul, au pus pe televizor, arătând Cusătoarele de la Chinteni, bunica și fata… Și o tăt mers așe. Și o dată, prin cineva, mă trezesc cu Trofin (Constantin, n. n.) și cu Uscat (Ovidiu, n. n.), de la emisiunea aia cu Rozi, cu Lucreția. Că ar vrea să filmeze, că să-i lăsăm… No, să-i lăsăm. Și o dată o venit cu cântăreți, o dată o venit cu o negresă, o dată cu unul negru… Și am filmat vreo cinci sau șase ani. No, și aduceau cântăreți de aici, filmau emisiuni. Pe urmă a băgat-o și pe maică-mea. Îmi băga de rău. Așa era rolul. Și eu o întorceam. Avem filmări de te doare capul! Eram pe Look Tv. Tăt așa a început. Și apăi or venit vizitatori, o venit pe urmă Sava Negrean Brudașcu și Alexandru Pugna și au lansat aici un CD. Pe urmă am făcut șezători. Așa am ajuns eu până aici.”

    Tanti Lenuta Chinteni Bunica Mircea Bravo

    După o vreme însă, Look Tv își va înceta emisia de la Cluj. Tanti Lenuța are filmări sporadice cu Adrian Cucu, Nicu Bendea, comedianții cu care, de altfel, face și acum din când în când echipă pentru filmările cu Mircea Bravo.

    Un telefon însă, primit la două-trei luni de la încetarea colaborării cu Look Tv, va fi dătător de normă pentru consacrarea Lenuței în rolul de bunică. „M-am trezit cu un telefon. «Alo.» «Da.» «Doamna Lenuța?» «Doamna Lenuța.» «Eu îs Mircea Popa, zâs Bravo.» Eu nu știam cine e Mircea. «Aș vrea să fac ceva emisiune. Acceptați să…?» «No, hai să vedem.» Ș-apăi m-am trezit cu ei aci. Sincer, nu mi-au lăsat cine știe ce impresie. Erau tineri, mai tineri ca cochilul meu. M-am gândit: Ce fac eu cu aiștea? Eu, muiere bătrână. Mircea avea douăzeci și ceva de ani. «Păi ce vreți să faceți? Și cum vreți?» «Păi ia ce vrem, ia cum vrem…» «No, hai să facem.» Și am început. Eu fiind învățată, nu mi-a fost greu. Ei iar au stat și s-au gândit. Și zice: «Continuăm, că dumneata ești bună, ești bine». No, apăi de atunci tot continuăm și facem”.

    Bunica Lenuța a filmat apoi zeci, sute de clipuri cu „nepotul” Mircea Bravo, care s-au viralizat de fiecare dată cu o viteză uimitoare. Am ispitit-o pe bunica să ne deconspire câte ceva din colaborarea sa cu echipa lui Mircea. „Foarte grijă au. Nu pot să descriu, nu pot să spui. Și Cristi, toți. Oriunde mergem: Nu îți trebuie apă? Nu ești flămândă? Ești obosită. Stai și te hodinește. Și pe urmă facem. Nu ne grăbim… Când dumneata ai chef, atunci facem. Le place, că le mai povestesc multe, îi spovedesc”.

    „Până și cuvântul Sibiu e frumos!”

    De unde energia acesta debordantă? „Când ajung, cum e vorba, pe platou sau în studio aci, la masa asta, nu știu cum să spui… Vine de acolo de sus, că asta e de la Dumnezeu, nu vine de la dumneata. Și joc propriul rol. Dar nu mă simțesc să mă dau mare, că vai de mine, eu nu mai stau de vorbă cu dumneata. Eu mi-s cum mă vedeți. Și îmi place că am intrat cu ei (echipa lui Mircea, n. n.) și parcă îmi dă sănătate și o țâră de putere și mie”.

    Am întrebat-o pe tanti Lenuța dacă, dincolo de exuberanța pilduitoare cu care ne-a obișnuit, are vreodată și tristeți. „Dar cine n-are? Pe față nu se vede. Eu am o vorbă, lăsată de la tata meu: Orice necaz vei avea, când te duci, trage ușa uliței după tine, de să iasă din țâțâni. Și capul sus! Să nu te știe nimeni că ce ai. Că pe când te întorci acasă, tot acolo le găsești! Am și eu tristețe, ca tăt omul. Și am avut destule. Am avut, că greu am trecut un an de zile, de când s-o prăpădit Sandu (soțul, n. n.) și nu am spus la nimeni, nici la copii, că eu nu am durmit nopțile și mă preumblam prin casă, durmeam câte un ceas, mă rugam lui Dumnezeu, mă uitam la televizor, numai să se facă  odată de ziuă. Înainte, cât o fost bolnav, n-am durmit liniștită, că oare suflă? Cu grijă. Ș-apăi peste zi iară… O fost greu. Și eram tristă. Dar când venea oarecine la noi, mă închideam și nu știa el ce am, ce port sub năframă”.

    Cât despre bucurii, ele îți vin la tot pasul. Ține doar de tine să alegi să le ieși înainte, să le recunoști simplitatea: „Ce mi-a hărăzit Dumnezeu, de tăte mă bucur! Mă mulțămesc și mă bucur că pot face atâta lume să se regăsească în mine. Eu sunt foarte împăcată. Părinții mi-au zis: Du-te la școală, du-te și tu. Eu am zis că nu mă duc la nicio școală. Atunci se făceau numai patru clase și trebuia să mergi la Cluj, trebuia să merg peste deal, prin satul vecin, prin omăt… Și eu am zis că nu mă duc. Dar Dumnezeu s-a răzbunat. Acum îmi trimite oameni cu școală, oameni grei, oameni cumsecade”.

    La Chinteni, vremea vremuiește neiertătoare. Nici nu știu când au trecut trei-patru ceasuri. De la sine înțeles că nu am putut pleca până tanti Lenuța nu a așezat o masă de toată frumusețea. Asta, după prozaicul principiu că viața, și în acest caz, bate abitir filmul din care vine Bunica. Aidoma clipurilor sale, tanti Lenuța își trăiește cu o ademenitoare autenticitate propriul rol. Virșli, friptură, legume din grădina din spatele casei, apă proaspătă din fântână… Pentru că, îmi spune ea: „Până la Sibiu e drum lung. Cum să pleci așa, ca de la casă pustie?” Și apropo de Sibiu: „Până și cuvântul Sibiu e frumos!, adaugă tanti Lenuța, desfăcând o cutie cu savuroase prăjituri. Am fost la Sibiu, am vizitat acolo toate bisericile, catedrala și tare mi-a plăcut. Am fost la târgul de Crăciun într-un an. Ce să spui? Oameni harnici și respectuoși. Și tăți îs parcă unul și altul! Se ocupă, se duc în toate părțile. Femeile frumoase, plus ansamblul. Vai de mine! Ansamblul ăla când e, stau cu gura căscată! Unul și unul! Băieții, fetele, îmbrăcați frumos… Când am ocazia, cu primul tren mă duc la Sibiu! În vara asta mă duc la Sibiu!”

    Precizare privind constituirea formațiunilor de studiu la Școala Gimnazială „Regina Maria” Sibiu

    Inspectoratul Școlar Județean Sibiu face următoarele precizări în legătură cu informațiile apărute în spațiul public, privind repartizarea elevilor în formațiunile de studiu de la Școala Gimnazială „Regina Maria” Sibiu:

    Potrivit OME nr. 3.945/2024, operațiunile concrete de distribuire a elevilor în formațiunile de studiu se realizează la nivelul unității de învățământ, de către Comisia de înscriere și distribuire aleatorie. Componența claselor rezultată este înaintată Consiliului de administrație al școlii, care o analizează și o aprobă, iar listele finale sunt semnate de director.

    Ordinul nr. 3.945/2024 nu stabilește în sarcina inspectoratului școlar o etapă de verificare și validare prealabilă a componenței nominale a fiecărei clase din fiecare unitate de învățământ.

    Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a asigurat componenta de prevenție și de consiliere a directorilor. În cadrul instruirilor specifice organizate cu directorii unităților de învățământ au fost prezentate și explicate obligațiile privind elaborarea procedurii proprii, constituirea comisiei și aplicarea corectă a regulilor de distribuire a elevilor. Aceste obligații au fost reamintite directorilor inclusiv în perioada în care s-au desfășurat repartizările.

    Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a efectuat verificări și a constatat neconformități

    Activitatea de îndrumare, prevenție și monitorizare desfășurată de inspectoratul școlar nu se poate substitui responsabilității directe a conducerii și a structurilor de la nivelul fiecărei unități de învățământ și nu poate presupune prezența reprezentanților inspectoratului în fiecare școală, la fiecare operațiune procedurală.

    În cazul Școlii Gimnaziale „Regina Maria” Sibiu, imediat după apariția sesizărilor, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a efectuat verificări, a constatat neconformități, a dispus reluarea procedurilor pentru clasele pregătitoare și a V-a și a monitorizat aplicarea măsurilor stabilite. Prin urmare, afirmația potrivit căreia Inspectoratul Școlar Județean Sibiu nu a verificat situația și nu a intervenit este contrazisă de demersurile instituționale efectiv realizate.

    Eventualele situații concrete din alte unități de învățământ vor fi analizate și verificate ori de câte ori vor exista informații sau sesizări care să indice posibile încălcări ale prevederilor legale.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    Veste bună, de la Bruxelles, pentru fermierii români: Exporturile de animale vaccinate ar putea fi deblocate în maximum o lună

    0

    Europarlamentarul PNL Daniel Buda anunță că exporturile de animale vaccinate către țări terțe ar putea fi deblocate în maximum o lună, în urma discuțiilor purtate cu comisarul european pentru sănătate și bunăstarea animalelor, Olivér Várhelyi.

    Anunțul vine în contextul în care crescătorii de animale din România se confruntă cu restricții la export, dar și cu probleme legate de accesul la furaje și apă.

    Daniel Buda: „În maximum o lună de zile” ar putea fi reluate exporturile

    Daniel Buda a declarat, miercuri, 16 septembrie, la Strasbourg, că problemele cu care se confruntă crescătorii de animale sunt reale și trebuie soluționate. Europarlamentarul susține că a ridicat această problemă în Parlamentul European și i-a solicitat președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, sprijin pentru sectorul agricol.

    „Crescătorii de animale au probleme reale care trebuie să cunoască o rezolvare și aici, de la Parlamentul European, am ridicat această problemă în discursul meu privind starea Uniunii, cerându-i doamnei Ursula von der Leyen să sprijine mai departe sectorul agricol”, a declarat Daniel Buda, potrivit Mediafax.

    Liberalul a transmis și un mesaj direct crescătorilor de ovine, precizând că, în urma discuțiilor cu comisarul european Olivér Várhelyi, există perspectiva reluării exporturilor de animale vaccinate către țări din afara Uniunii Europene.

    „Vreau să dau un mesaj foarte clar către crescătorii de oi, că în maximum o lună de zile, în urma discuțiilor purtate cu comisarul Várhelyi, vor fi deblocate exporturile de animale care vor fi vaccinate către țările terțe, astfel încât să știe cum își fac mai departe planurile în ceea ce înseamnă managementul fermelor”, a mai afirmat europarlamentarul.

    România ar urma să primească peste 1,3 milioane de doze de vaccin

    Potrivit lui Daniel Buda, România urmează să primească gratuit din partea Comisiei Europene peste 1,3 milioane de doze de vaccin pentru animale.

    Europarlamentarul susține că vaccinarea ar urma să fie însoțită de posibilitatea reluării exporturilor către piețele din țările terțe.

    „Avem promisiuni ferme din partea Comisiei Europene, pe de-o parte că vom primi peste 1.300.000 de doze în mod gratuit pentru a vaccina animalele și, în același timp, că vom putea exporta aceste animale către piețele din țările terțe”, a afirmat  Buda.

    Fermierii reclamă lipsa furajelor și a apei

    Daniel Buda a atras atenția și asupra dificultăților cu care se confruntă fermierii în această perioadă. Potrivit acestuia, lipsa furajelor și a apei se adaugă problemelor generate de restricțiile privind exporturile.

    „Într-adevăr, în momentul de față, fermierii se confruntă cu o lipsă acută de furaje, de apă. Dacă nu ai nici piață unde să vinzi aceste animale, evident că problemele sunt foarte mari”, a afirmat europarlamentarul.

    Daniel Buda critică violențele de la protestul fermierilor

    Europarlamentarul liberal a comentat și protestul fermierilor desfășurat marți în Piața Victoriei din București, care a fost marcat de confruntări între o parte dintre manifestanți și jandarmi.

    Buda a criticat ceea ce a numit „parazitarea” protestului de către forțe extremiste și a susținut că problemele agricultorilor nu pot fi rezolvate prin violență.

    „Ceea ce s-a întâmplat în România ieri, prin această parazitare a acestor proteste, este un lucru care nu ne face cinste, în primul rând la nivel european, deoarece aceste probleme ale fermierilor nu se rezolvă de această manieră”, a spus Daniel Buda.

    La protestul de marți din Piața Victoriei au participat câteva mii de fermieri. Potrivit informațiilor prezentate după manifestație, 47 de persoane au fost duse la poliție, iar zece jandarmi au fost răniți.

    Ce se anunță pentru crescătorii de animale

    Potrivit declarațiilor lui Daniel Buda, principalele măsuri anunțate sunt:

    • peste 1,3 milioane de doze de vaccin ar urma să fie puse gratuit la dispoziția României;
    • exporturile de animale vaccinate către țări terțe ar putea fi reluate în maximum o lună;
    • măsurile sunt discutate cu reprezentanții Comisiei Europene;
    • reluarea exporturilor ar putea oferi crescătorilor acces la piețele externe, în contextul actualelor restricții.

    Declarațiile privind termenul de reluare a exporturilor aparțin europarlamentarului Daniel Buda și vizează animalele vaccinate, în urma discuțiilor menționate de acesta cu comisarul european Olivér Várhelyi.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    Ciobanii la București, roboții la Varșovia. Două societăți și felul în care își privesc viitorul

    În România, crescătorii de animale au venit la Guvern să ceară salvarea oieritului, iar revendicările lor au fost acoperite de violențe, acuzații de infiltrare și confruntări politice. În Polonia, aproximativ 30 de roboți umanoizi au fost așezați în fața Ministerului Digitalizării pentru a cere protejarea locurilor de muncă în fața inteligenței artificiale.

    Două imagini aproape neverosimile, petrecute la câteva zile distanță, vorbesc despre două societăți europene, despre temerile lor și despre felul în care își pregătesc viitorul. În fundal se află și două discursuri despre națiune: „Polonia înainte de toate, polonezii înainte de toate”, al președintelui Karol Nawrocki, și „naționalismul sănătos” invocat și apoi explicat prin patriotism de președintele Nicușor Dan.

    La București au protestat ciobanii. La Varșovia au protestat roboții.

    Este o propoziție care pare începutul unei satire despre Europa anului 2026. Numai că ambele manifestații au avut loc în realitate, la câteva zile distanță.

    În Piața Victoriei, oierii au venit cu probleme vechi, concrete și apăsătoare: exporturi blocate, animale sacrificate pentru limitarea focarelor de boală, despăgubiri insuficiente sau întârziate, taxe sanitar-veterinare, lipsa pășunilor și sentimentul că statul îi consideră mai curând o problemă decât producători de hrană.

    La Varșovia, aproximativ 30 de roboți umanoizi și roboți cu patru picioare au fost așezați în fața Ministerului Digitalizării. Au fluturat steaguri poloneze și au transmis mesaje prin care cereau reglementarea inteligenței artificiale înainte ca aceasta să înlocuiască un număr mare de angajați.

    Într-o capitală, oamenii au venit să-și apere una dintre cele mai vechi meserii. În cealaltă, mașinile au fost folosite pentru a deschide o discuție despre meseriile care ar putea dispărea. România s-a uitat spre ceea ce riscă să piardă din trecut. Polonia s-a uitat spre ceea ce riscă să piardă în viitor. Dar diferența nu este atât de simplă.

    Ciobanii nu au venit la București pentru folclor

    Oieritul este prezentat frecvent în România ca o fotografie dintr-un album național: vorbim despre Miorița, transhumanță, stână, fluierul și turma coborând din munți. În spatele imaginii romantice se află însă o activitate economică dură, dependentă de exporturi, de accesul la pășuni, de serviciile veterinare și de capacitatea statului de a controla bolile fără să distrugă ferme întregi.

    Principala nemulțumire a crescătorilor este legată de prelungirea restricțiilor privind exportul de ovine și caprine. Comisia Europeană a extins până la 31 decembrie 2026 interdicția exporturilor către țările din afara Uniunii Europene și a menținut restricțiile pentru livrările către statele membre. Oierii contestă, de asemenea, modul în care sunt gestionate focarele de pestă sau variolă ovină și măsurile care duc la sacrificarea animalelor. Ei spun că unele despăgubiri sunt insuficiente sau nu ajung la timp. Prin urmare, oamenii nu au venit la București ca să apere un decor tradițional. Au venit să apere o ocupație, o sursă de venit și o parte a producției alimentare românești.

    Aceasta ar fi trebuit să fie tema zilei. Numai că, la fel ca în atâtea alte proteste din România, revendicarea profesională a fost repede acoperită de altceva.

    Când violența înlocuiește revendicarea

    Protestul nu fusese declarat potrivit procedurii legale. La manifestație au ajuns nu numai crescători de animale, ci și susținători ai unor mișcări politice și grupuri de persoane fără o legătură clară cu oieritul. Gardurile au fost smulse și aruncate spre jandarmi, cordoanele forțelor de ordine au fost forțate, au fost aruncate pietre și sticle, iar jandarmii au folosit gaze lacrimogene. Peste 47 de persoane au fost conduse la audieri, mai mulți jandarmi au avut nevoie de îngrijiri medicale, iar doi jurnaliști au fost agresați. Fermierii au susținut că printre ei s-au infiltrat persoane cu fețele acoperite, venite să provoace incidente. Autoritățile au vorbit, la rândul lor, despre instigatori.

    În aceeași zi, AUR organizase „Ziua Porților Deschise” la sediul aflat lângă Piața Victoriei. George Simion a confirmat ulterior că membri și parlamentari AUR au participat la protest, dar a negat că aceștia ar fi fost implicați în confruntări. Liderul AUR a susținut că participarea membrilor partidului la manifestație a fost legitimă.

    Cine a organizat violențele și dacă a existat o operațiune coordonată de deturnare trebuie stabilit pe baza probelor, nu a simpatiilor politice. Simpla prezență a unui partid sau a susținătorilor săi nu demonstrează automat organizarea incidentelor. Efectul este însă deja vizibil: România a vorbit mai mult despre gardurile aruncate în jandarmi decât despre exporturile blocate, animalele sacrificate și fermele amenințate. Cei care au provocat violențele, indiferent cine sunt, au făcut un serviciu autorităților care nu aveau răspunsuri și un deserviciu crescătorilor de animale. Au mutat discuția de la o problemă economică la una de ordine publică.

    Ciobanii veniseră să ceară salvarea oieritului. La sfârșitul zilei, au trebuit să explice că nu ei aruncaseră România în haos.

    La Varșovia, roboții au rămas la subiect

    „Greva roboților” din Polonia nu a fost, desigur, o revoltă autonomă a mașinilor. Roboții nu și-au descoperit conștiința de clasă, nu și-au înființat sindicat și nu și-au redactat revendicările. Demonstrația a fost organizată de oameni, printr-o inițiativă numită Democratism, lansată de o companie care închiriază roboți pentru evenimente.

    Organizatorii au recunoscut că acțiunea avea și o valoare de promovare. Campania strânsese puține semnături înaintea protestului. A fost, în bună măsură, un spectacol publicitar. Dar a fost un spectacol publicitar construit în jurul unei întrebări reale. Aproximativ 30 de roboți au stat în fața Ministerului Digitalizării, au fluturat steaguri poloneze și au transmis mesaje precum „Reglementați, protejați locurile de muncă”. Organizatorii au cerut dezbaterea efectelor inteligenței artificiale și ale automatizării asupra angajaților, a reconversiei profesionale și a responsabilității statului în timpul acestei tranziții.

    Ministrul Digitalizării, Krzysztof Gawkowski, a ieșit să discute cu organizatorii și a afirmat că instituția lucrează la reglementări, la un comitet pentru dezvoltarea și siguranța inteligenței artificiale și la spații controlate în care companiile să poată testa noile tehnologii. Nu trebuie idealizată acțiunea. A fost o punere în scenă și, parțial, o campanie de imagine. Dar mesajul nu a fost înghițit de spectacol.

    Roboții au atras camerele de filmat, iar în urma lor a rămas întrebarea: cine îi pregătește pe oameni pentru transformarea pieței muncii?

    La București, violența a acoperit revendicarea. La Varșovia, spectacolul a făcut revendicarea mai vizibilă.

    Două proteste despre aceeași teamă

    Privite superficial, cele două manifestații par să aparțină unor lumi diferite. Ciobanul reprezintă tradiția, munca fizică, satul și o meserie veche de mii de ani. Robotul reprezintă automatizarea, economia digitală și lumea care abia începe. În realitate, în centrul ambelor proteste se află aceeași teamă: că omul care muncește va deveni inutil într-un sistem asupra căruia nu mai are control. Oierul român se teme că ferma sa va dispărea din cauza bolilor, a restricțiilor comerciale, a costurilor și a birocrației. Angajatul polonez se teme că postul său va fi înlocuit de un algoritm sau de o mașină, înainte ca statul să stabilească cine plătește costul acestei schimbări. Unul riscă să fie eliminat de o economie pe care statul nu reușește să o administreze. Celălalt riscă să fie eliminat de o economie care se transformă mai repede decât poate statul să o reglementeze.

    Nici oieritul nu este numai trecut, nici inteligența artificială nu este numai viitor. Agricultura modernă folosește genetică, senzori, sisteme de localizare, baze de date, automatizare, drone și inteligență artificială. În același timp, nicio economie digitală nu poate trăi numai din aplicații, fără hrană, energie, industrie și comunități funcționale.

    O țară serioasă nu trebuie să aleagă între ciobani și roboți. Trebuie să știe ce face cu amândoi.

    Separat, două discursuri despre națiune

    Nu există o legătură directă între protestul roboților și președintele Poloniei. Demonstrația a avut loc în fața unui minister aflat în structura guvernului condus de adversarii politici ai președintelui Karol Nawrocki.

    La fel, discursul lui Nicușor Dan despre „naționalismul sănătos” nu a provocat protestul oierilor și nu reprezintă un răspuns la acesta.

    Cele două teme pot fi însă așezate în paralel pentru că arată ce sens încearcă să dea liderii celor două țări ideii de națiune. Karol Nawrocki și-a construit discursul în jurul formulei „Polonia înainte de toate, polonezii înainte de toate”. Este un naționalism conservator și uneori conflictual, care poate fi criticat pentru ton, pentru poziționarea față de Uniunea Europeană sau pentru tendința de a împărți societatea. Dar el încearcă să ofere naționalismului și o dimensiune materială: investiții strategice, porturi poloneze, infrastructură, apărare, energie, tehnologii dezvoltate în țară și protejarea capacității de producție a satului. Prezentarea oficială a primului său an de mandat leagă sloganul național de proiecte precum Portul Central de Comunicații, modernizarea porturilor și un fond pentru tehnologii inovatoare. Acesta ar putea fi numit, cu toate rezervele necesare, un naționalism „de capacitate”: o țară trebuie să poată produce, construi, exporta, apăra și reglementa.

    În România, Nicușor Dan a vorbit despre necesitatea unui „naționalism sănătos”, după care a precizat că termenul poate fi înlocuit, pentru cei care îl consideră suspect, cu acela de patriotism.

    Explicația sa a fost că România are nevoie de oameni care cred în țara în care trăiesc, muncesc, își cresc copiii și își folosesc activitatea profesională pentru a o duce înainte. A avertizat și asupra ideii că numai cei care se înfășoară demonstrativ în tricolor ar ține la țară.

    Patriotismul nu începe și nu se termină la steag

    Dacă patriotismul înseamnă să muncești pentru țara în care vrei să-ți crești copiii, atunci ciobanii din Piața Victoriei ar trebui să fie parte a acestei definiții. Dar patriotismul nu înseamnă că orice revendicare trebuie acceptată fără analiză și nici că violența devine legitimă atunci când este însoțită de steaguri. Înseamnă ca statul să discute serios despre exporturi, despăgubiri, boli, trasabilitatea animalelor, abatoare, procesarea cărnii, asocierea producătorilor și păstrarea valorii adăugate în România.

    La fel, patriotismul polonez nu se măsoară prin numărul steagurilor puse în mâinile roboților. Se va măsura prin capacitatea statului de a folosi inteligența artificială fără să abandoneze oamenii ale căror meserii vor fi transformate sau eliminate. Naționalismul devine inteligent atunci când încetează să fie numai o poveste despre măreția trecutului și devine un plan pentru viitor. El nu înseamnă să pretinzi că națiunea ta este superioară celorlalte. Înseamnă să refuzi ca ea să rămână doar piață de desfacere, furnizor de materie primă, rezervor de muncitori ieftini sau consumator al tehnologiilor inventate de alții. Înseamnă să păstrezi în țară hrană, industrie, cunoaștere, capital și oameni capabili să le producă.

    România dintre stână și algoritm

    Imaginea celor două proteste ar trebui să ne pună pe gânduri. Polonia discută deja, fie și printr-o acțiune publicitară, despre modul în care vor fi protejați angajații în fața inteligenței artificiale. România nu a rezolvat încă problema oamenilor care produc hrană și care spun că nu mai pot supraviețui economic.

    Aceasta nu înseamnă că Polonia trăiește numai în viitor, iar România numai în trecut. Polonia are propriile conflicte, polarizări și excese politice. România are specialiști, companii tehnologice și oameni care înțeleg transformările aduse de inteligența artificială. Diferența apare în felul în care o societate reușește să transforme o teamă într-o conversație publică. La Varșovia, niște roboți controlați de oameni au formulat o problemă și l-au făcut pe ministrul de resort să iasă din clădire. La București, oamenii care veniseră cu o problemă reală au fost acoperiți de zgomotul gardurilor aruncate, al gazelor lacrimogene și al acuzațiilor politice.

    România ar avea nevoie de o discuție care să lege cele două lumi. Cum modernizăm agricultura fără să distrugem fermele familiale? Cum folosim automatizarea pentru a acoperi lipsa forței de muncă? Cum îi ajutăm pe producători să proceseze și să vândă mai bine? Cum pregătim angajații pentru meseriile care vor apărea și cum îi protejăm pe cei ale căror locuri de muncă vor dispărea?

    Acesta ar fi un patriotism folositor: nu unul care pune ciobanul și programatorul în tabere diferite, ci unul care înțelege că amândoi trebuie să aibă un loc în economia viitorului.

    La București au protestat ciobanii. La Varșovia au protestat roboții. În spatele ambelor imagini se află însă oamenii și întrebarea dacă statul îi mai vede. O țară care își pierde ciobanii înainte să-și pregătească roboții riscă să rămână și fără trecut, și fără viitor.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    Rogobete îi cere lui Bolojan bani din Fondul de rezervă: „17 servicii de ambulanță nu mai au fonduri pentru combustibil”- Sibiul încă nu este pe listă

    0

    Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, îi cere premierului Ilie Bolojan să aloce de urgență fonduri din Fondul de rezervă al Guvernului pentru spitale, unitățile de primiri urgențe (UPU) și serviciile de ambulanță. Solicitarea vine în contextul unor probleme de finanțare despre care Rogobete susține că s-au accentuat în ultimele săptămâni.

    Alexandru Rogobete a declarat miercuri, 16 septembrie, că a discutat cu manageri ai unor spitale universitare, județene și mai mici, iar situația financiară a unităților medicale este tot mai dificilă.

    „Dezechilibrul financiar din sistemul de sănătate capătă o amploare tot mai mare, din păcate. Ieri am discutat cu o serie de manageri de spitale, spitale universitare, spitale județene, dar și spitale mai mici. Unitățile de primiri urgență, din păcate, nu mai au materiale decât până la finalul lunii”, a declarat fostul ministru, potrivit Mediafax.

    Rogobete: 17 servicii de ambulanță nu mai au fonduri pentru combustibil

    Problemele financiare reclamate de fostul ministru vizează și serviciile de ambulanță. Potrivit lui Rogobete, 17 servicii de ambulanță județene nu ar mai avea fonduri suficiente pentru combustibil până la sfârșitul lunii.

    „În această dimineață au fost raportate 17 servicii de ambulanță județene care nu mai au fonduri pentru combustibil. Banii se termină la finalul lunii și este imperios necesar ca rectificarea să poată avea loc cât mai repede”, a spus Alexandru Rogobete.

    În acest context, fostul ministru susține că este necesară o intervenție rapidă pentru asigurarea finanțării serviciilor medicale de urgență.

    În acest moment, Serviciul de Ambulanță Sibiu nu este pe lista județelor în care există probleme financiare. Rămâne de văzut dacă situația se va menține la acest nivel până la finalul anului.

    Probleme de finanțare și pentru programele ATI

    Rogobete a atras atenția și asupra finanțării programelor naționale de acțiuni prioritare destinate pacienților aflați în stare critică.

    Potrivit acestuia, dificultățile financiare afectează zona de anestezie-terapie intensivă (ATI), precum și programele pentru pacienții cu accident vascular cerebral (AVC), infarct miocardic acut, politraumatisme și arsuri grave.

    „Problema cea mai mare este că se suprapune cu o diminuare a fondurilor substanțială în zona de anestezie-terapie intensivă pentru programele naționale de acțiune prioritare, mai exact pacienții internați în ATI, pacienții cu AVC, pacienții cu infarct miocardic acut, politraumele, arsurile grave”, a afirmat fostul ministru.

    Institutul C.C. Iliescu ar urma să limiteze intervențiile chirurgicale

    Alexandru Rogobete a indicat și situația Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant „C.C. Iliescu” din București drept un exemplu al problemelor de finanțare din sistemul sanitar.

    Fostul ministru susține că, în luna septembrie, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu ar fi alocat fonduri pentru unele dintre cele mai importante programe, inclusiv pentru chirurgia cardiacă deschisă și alte proceduri cardiovasculare.

    „Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru luna septembrie, pentru cele mai mari programe, mă refer aici la cele de chirurgie cardiacă deschisă și alte proceduri specifice cordului, pentru aceste programe Casa Națională în luna septembrie nu a alocat nici măcar un leu. Este fără precedent ce se întâmplă”, a declarat Rogobete.

    Potrivit acestuia, începând de vineri, Institutul C.C. Iliescu ar urma să sisteze intervențiile elective (care nu sunt urgente) și să se concentreze asupra cazurilor de urgență, până la epuizarea stocurilor.

    „Începând de vineri, Institutul C.C. Iliescu din București va sista intervențiile elective și va trata doar urgențele și alea până când stocurile se vor epuiza”, a continuat fostul ministru.

    Rogobete îi cere lui Bolojan bani din Fondul de rezervă

    Alexandru Rogobete susține că Ministerul Sănătății nu ar fi primit un răspuns din partea premierului Ilie Bolojan în ultimele două săptămâni și afirmă că presiunile asupra sistemului sanitar au devenit tot mai mari.

    „Iată că la două săptămâni distanță, sistemul de sănătate urlă și urlă pe bună dreptate pentru că nu mai au cu ce să-și trateze pacienții critici din urgență”, a afirmat Rogobete.

    Fostul ministru consideră că alocarea unor sume din Fondul de rezervă al Guvernului ar fi cea mai rapidă soluție, în condițiile în care o rectificare bugetară ar necesita mai mult timp.

    „Această criză poate fi rezolvată astăzi dacă premierul Ilie Bolojan alocă din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului sume dedicate pentru serviciul de ambulanță și unitățile de primiri urgențe”, a declarat Rogobete.

    Acesta a cerut o decizie rapidă pentru finanțarea serviciilor medicale de urgență.

    „Nu mai este timp de discuții politice și de planuri politice și de nimic. În domeniul sănătății avem nevoie cât mai urgent de o alocare rapidă din Fondul de rezervă”, a mai spus fostul ministru.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    MO’s Burger împlinește 6 ani la Sibiu: Povestea curajoasă dintr-o fostă benzinărie și evoluția burgerilor 100% Black Angus

    Când spunem MO’s Burgers Sibiu, spunem burgeri din vită 100% Black Angus, o rețetă de succes care începe în carmangeria proprie și continuă cu fiecare client care le calcă pragul! Mâine, burgeria aniversează 6 ani de existență pe piața locală, timp în care a transformat pasiunea pentru burgeri într-un adevărat festin culinar. Cu ocazia acestei aniversări, MO’s Burger invită fiecare sibian să se bucure de oferta aniversară: la fiecare burger comandat, cartofii prăjiți și băutura răcoritoare vin din partea casei!

    O locație neconvențională și multă viziune

    Povestea MO’s Burger a început cu o idee îndrăzneață și o viziune pe care mulți au considerat-o riscantă la început: deschiderea unei burgerii într-un spațiu complet neconvențional — o fostă benzinărie care a stat mult timp în conservare, fără nicio activitate. Ceea ce părea un pariu dificil s-a dovedit a fi un succes, mulțumită curajului fondatorilor și unor rețete delicioase de burgeri inspirate din America, dar cu 100% vită Black Angus, legume de la producători locali și accent continuu pe calitate.

    Mo’s Burgers, Calea Dumbrăvii 35, 550324 Sibiu

    Secretele din bucătărie: Pasiune și ingrediente locale pe plita încinsă

    În spatele fiecărui preparat care ajunge pe masa clienților stă o echipă dedicată, pentru care gătitul este un stil de viață. Oamenii care lucrează zi de zi în bucătăria MO’s Burgers povestesc cu entuziasm despre proces:

    „Fiecare burger este creat de la zero pe plita încinsă, cu multă atenție și pasiune. Folosim carne 100% Black Angus direct din carmangeria noastră, combinată cu ingrediente locale proaspete, pentru a obține acel gust inconfundabil, suculent și plin de savoare care ne definește. Pentru noi, fiecare comandă nu este doar mâncare, ci o experiență pe care o oferim comunității din Sibiu.”

    spun reprezentanții MO’s Burgers

    Întrebați ce trebuie să facă clienții pentru a beneficia de ofertă, răspunsul a fost simplu și rapid: „Să vină în restaurant pe tot parcursul programului, iar la orice burger comandat vor primi băutura și cartofii prăjiți din partea noastră.”

    Diversitate, rapiditate și gust local

    Mo’s Burger este deschis zilnic de la ora 09:00 la ora 22:00, iar o echipă activă pregătește preparatele în timp record: de la burgeri savuroși, până la cartofi prăjiți crocanți, aripioare de pui, nuggets, mozzarella sticks și băuturi răcoritoare care culminează cu socata și limonada casei #produsinsibiu

    Merită sărbătorit cu cel mai bun burger din oraș!

    Cu o rețetă imbatabilă bazată pe carne 100% Black Angus, o atmosferă relaxată într-un spațiu unic și o echipă pasionată, MO’s Burger rămâne o destinație de top pentru gurmanzi. Mâine este momentul principal să le treci pragul, să ciocnești simbolic pentru acești 6 ani de excelență culinară și să te bucuri de oferta specială aniversară. Pentru că un asemenea parcurs merită sărbătorit cu cel mai bun burger din oraș!

    Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

    Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

    Tánczos Barna, despre măsurile pentru fermieri: sprijin pentru biosecuritate, exporturi și despăgubiri

    0

    Ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, respinge acuzațiile potrivit cărora Ministerul Agriculturii nu ar fi menținut un dialog constant cu fermierii în ultimele luni. Oficialul a prezentat o serie de măsuri pregătite pentru sprijinirea fermierilor, precum și demersurile privind exporturile și gestionarea focarelor de boală.

    Tánczos Barna: „Am menținut un dialog constant cu asociațiile”

    Într-o conferință de presă susținută miercuri, Tánczos Barna a respins acuzațiile potrivit cărora Ministerul Agriculturii nu ar fi avut un dialog cu fermierii.

    „Începând cu luna mai, de când au apărut acele focare, începând cu luna iunie, când au venit primele decizii ale Comisiei Europene, am menținut un dialog constant cu asociațiile reprezentative”, a declarat ministrul interimar.

    Potrivit acestuia, la întâlnirile organizate de minister au participat zeci de reprezentanți ai sectorului agricol, iar unele dintre discuții au durat câteva ore.

    „În ultimele două luni, din acest dialog constant și din platforma asigurată de Ministerul Agriculturii pentru dialogul între fermieri și autoritatea responsabilă sanitar-veterinară, au izvorât inițiative comune, nu doar la nivel național, ci și la nivel european”, a afirmat Tánczos Barna, potrivit Mediafax.

    Ministrul interimar a precizat că unele dintre inițiative au vizat inclusiv alte state membre ale Uniunii Europene care se confruntă cu situații similare.

    Ministrul Agriculturii respinge acuzațiile privind lipsa măsurilor

    Tánczos Barna a respins categoric afirmațiile potrivit cărora în ultimele luni nu ar fi fost luate măsuri pentru sprijinirea sectorului agricol.

    „Motiv pentru care resping categoric toate acele aprecieri care au spus că în ultimele luni nu s-a întâmplat nimic. Trebuie întrebate aceste asociații, inclusiv cei care au fost ieri în Piață”, a declarat acesta.

    În ceea ce privește exporturile, ministrul a anunțat că președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Alexandru Nicolae Bociu, a început discuții bilaterale privind condițiile în care exporturile ar putea fi realizate după aprobarea și implementarea planului la nivel național.

    Potrivit lui Tánczos Barna, au fost deja semnate șase acorduri bilaterale pentru export în condiții de vaccinare cu Arabia Saudită, Iordania, Maroc, Tunisia, Israel și Libia. Alte șase-șapte acorduri se află în negociere, a mai precizat ministrul.

    România, inițiativă comună cu alte state membre UE

    La nivel european, România a inițiat o colaborare cu Bulgaria, Croația, Grecia și Cipru, țări care se confruntă cu probleme similare.

    Tánczos Barna a afirmat că inițiativa comună urmează să fie prezentată în cadrul Consiliului de Miniștri din 28 septembrie.

    Printre solicitările adresate Comisiei Europene se numără flexibilizarea legislației și introducerea unor măsuri mai flexibile în cazul restricțiilor privind circulația animalelor sau exporturile.

    De asemenea, România solicită evitarea unor măsuri considerate disproporționate în cazul apariției focarelor de boală.

    „Dacă avem un focar sau două focare, să nu fie o interdicție totală, pentru că este și cazul Bulgariei, suferă și ei de același lucru”, a explicat ministrul interimar.

    Discuții cu autoritățile din Turcia privind tranzitul

    Un alt demers prezentat de Tánczos Barna vizează exporturile de carcase, care întâmpină dificultăți din cauza tranzitului prin Turcia.

    Ministrul a spus că a discutat cu omologul său turc despre măsurile care pot fi luate pentru facilitarea transporturilor.

    În urma acestor discuții, autoritatea sanitar-veterinară din Turcia a stabilit condițiile de tranzit, potrivit declarațiilor ministrului.

    Plan de acțiune pentru sectorul agricol

    Pe plan intern, Ministerul Agriculturii a lucrat la mai multe documente, unele dintre acestea fiind finalizate, în proces de aprobare sau deja aprobate.

    Printre acestea se află un plan de acțiune care a fost discutat cu specialiștii Comisiei Europene.

    „Mâine începe dezbaterea și vineri ne așteptăm la o decizie finală”, a declarat Tánczos Barna.

    Ce scheme de sprijin sunt pregătite pentru fermieri

    Ministrul interimar al Agriculturii a anunțat și măsuri de sprijin financiar pentru fermierii afectați.

    „Am inițiat, de asemenea, schemele de sprijin pentru fermieri. Le-am discutat cu asociațiile și avem trei forme de sprijin care sunt discutate și care unele dintre ele sunt în faza de aprobare și pot fi accesate, celelalte sunt în fază de proiect și vor fi aprobate de Guvern”, a spus acesta.

    Una dintre cele mai avansate măsuri este modificarea intervenției DR-21, astfel încât aceasta să poată susține investițiile în biosecuritate.

    Schema este destinată fermierilor care vor implementa măsuri de biosecuritate în ferme pentru prevenirea transmiterii bolilor.

    Potrivit lui Tánczos Barna, finanțarea va acoperi 90% din cheltuieli, în timp ce contribuția proprie a fermierilor va fi de 10%.

    Fondurile vor putea fi utilizate pentru măsuri precum izolarea animalelor bolnave și a celor sănătoase, precum și pentru alte investiții necesare respectării condițiilor de biosecuritate.

    Compensații pentru costurile suplimentare de furajare

    O altă măsură pregătită de Ministerul Agriculturii vizează compensarea parțială a costurilor suplimentare de furajare suportate în perioadele în care există interdicții privind circulația animalelor sau exporturile.

    Tánczos Barna a precizat că sistemul de calcul și formulele pentru acordarea sprijinului au fost finalizate și agreate.

    Potrivit ministrului, cadrul legislativ poate fi transmis Parlamentului sau aprobat prin ordonanță de urgență.

    Astfel, Ministerul Agriculturii pregătește mai multe măsuri destinate fermierilor, de la finanțarea investițiilor în biosecuritate și compensarea unor costuri suplimentare până la demersuri pentru facilitarea exporturilor și flexibilizarea măsurilor aplicate în cazul focarelor de boală.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    Cum se calculează autonomia unui sistem off-grid în funcție de consumul energetic în 2026?

    Atunci când funcționezi independent de rețeaua electrică, gradul de autonomie nu este determinat de capacitatea brută a panourilor. Calculul corect pornește de la necesarul zilnic de energie, adâncimea de descărcare a acumulatorului și numărul de zile consecutive fără radiație solară directă.

    Subdimensionarea sistemului riscă să sisteze alimentarea consumatorilor critici, precum frigiderul, congelatorul, hidroforul sau echipamentele de securitate, în perioadele cu vreme nefavorabilă. Pentru soluții dedicate aplicațiilor rezidențiale, comerciale sau industriale, DB Solar oferă componentele necesare unui sistem fotovoltaic corect dimensionat.

    Ghidul de față acoperă următoarele aspecte:

    • Determinarea consumului zilnic total (în kWh) pe baza echipamentelor utilizate;
    • Integrarea adâncimii de descărcare (DoD) și a randamentului de conversie în dimensionarea acumulatoarelor;
    • Alegerea optimă a capacității panourilor fotovoltaice și a invertorului;
    • Criterii de verificare cheie pentru o instalare off-grid adaptată cerințelor din 2026.

    Ce înseamnă, de fapt, autonomia unui sistem off-grid

    Gândește-te la o gospodărie care are nevoie de 4,4 kWh într-o zi normală. Dacă bateria poate livra efectiv 8,8 kWh, după ce scazi pierderile și limita de descărcare, sistemul acoperă în jur de două zile fără producție solară.

    Regula de bază: împarți energia real disponibilă în baterie la consumul mediu zilnic și obții numărul de zile de autonomie. Atenție însă – energia „real disponibilă” nu este cifra scrisă pe baterie.

    Formula arată astfel: autonomia = (capacitatea nominală a bateriei × DoD × randamentul sistemului) ÷ consumul zilnic.

    DoD (Depth of Discharge, adică adâncimea de descărcare) spune cât din baterie poți folosi în siguranță. O baterie de 10 kWh, folosită la un DoD de 80%, oferă practic 8 kWh utilizabili, nu cei 10 de pe etichetă.

    Un alt lucru important de separat: energia și puterea nu sunt același lucru. Energia îți arată cât consumi într-o zi întreagă. Puterea îți arată câte aparate pot funcționa în același moment și ce sarcină trebuie să suporte invertorul.

    Cum afli consumul zilnic real, în kWh

    Primul pas este o listă onestă a tot ce consumă curent în casă sau la firmă. Pentru fiecare aparat notezi puterea (în wați) și numărul de ore de funcționare, apoi aplici formula: wați × ore ÷ 1.000 = kWh.

    Câteva exemple orientative:

    • frigider – aproximativ 80 W, funcționează practic 24 de ore (cu pauzele compresorului incluse) → circa 1,92 kWh
    • iluminat – 100 W timp de 5 ore → 0,5 kWh
    • router și echipamente de control – 15 W, 24 de ore → 0,36 kWh
    • pompă de apă – 750 W, 30 de minute → 0,375 kWh

    La o locuință se mai adaugă televizorul, laptopul, mașina de spălat, centrala și tot ce rămâne în standby. La o firmă, profilul se schimbă complet – servere, vitrine frigorifice, compresoare sau pompe, acestea pot cântări mult mai mult decât consumul casnic obișnuit.

    Cel mai sigur este să lucrezi cu trei variante: consum minim, consum obișnuit și consum de vârf. Bateria se dimensionează, de regulă, după scenariul obișnuit sau după cel de siguranță, în funcție de cât de gravă ar fi o pană de curent pentru tine.

    Cum calculezi capacitatea de baterie de care ai nevoie

    Să luăm un exemplu: consum zilnic de 4,4 kWh, nevoie de două zile fără soare, DoD de 80% și un randament de conversie de 90%. Capacitatea nominală necesară rezultă din 4,4 × 2, împărțit la (0,8 × 0,9) – adică aproximativ 12,2 kWh.

    Nu te baza doar pe amperi-oră când citești specificațiile unei baterii. Capacitatea reală rezultă din voltaj × amperi-oră. De exemplu, o baterie de 51,2 V și 200 Ah are o capacitate nominală de aproape 10,24 kWh.

    Un principiu de reținut: autonomia se calculează cu energia care chiar ajunge la consumatori, nu cu tot ce scrie pe eticheta bateriei. DoD-ul, randamentul invertorului și consumul propriu al echipamentelor scad mereu din valoarea teoretică.

    La bateriile LiFePO4, un DoD de 80% este o ipoteză folosită frecvent în calcule. La bateriile cu plumb sau la unele variante GEL, limita recomandată este mai prudentă. Cifra exactă depinde de model, temperatură, curentul de descărcare și condițiile de garanție ale producătorului.

    Ține minte că orice calcul de autonomie rămâne o estimare. Frigul, o baterie mai veche sau pornirile repetate ale unor motoare pot reduce, în practică, rezultatul obținut pe hârtie.

    Cum te ajută DB Solar să alegi sistemul potrivit în 2026

    O configurație bună pornește de la consumul real, nu de la un singur echipament ales izolat – panourile, bateria și invertorul trebuie gândite împreună.

    • Invertoare gândite pentru sarcini reale – gama de invertoare solare include modele off-grid cu undă sinusoidală pură, regulatoare MPPT și variante cu monitorizare prin Wi-Fi, disponibile în configurații de 24 V și 48 V, cu puteri diferite pentru locuințe și pentru aplicații mai solicitante.
    • Dimensionare pornind de la consum – pentru un sistem care folosește în jur de 4,4 kWh pe zi, se analizează separat energia zilnică, vârful de sarcină și numărul de zile fără soare, tocmai ca să eviți situația în care bateria e plină, dar invertorul nu reușește să pornească pompa sau compresorul.
    • Sprijin pentru alegerea echipamentelor – sunt disponibile invertoare de 3 kW, 4,2 kW și 6,2 kW, plus variante cu putere de vârf mai mare; unele modele au un randament minim de 93%, cifră care trebuie luată în calcul când estimezi energia livrată efectiv.

    Panouri, baterii și invertoare potrivite pentru autonomie

    O baterie mai mare nu ajută cu nimic dacă panourile nu reușesc să recupereze energia consumată. Totul trebuie privit împreună, ținând cont de profilul de consum și de luna cu cea mai slabă producție solară.

    • Panouri fotovoltaice – modele monocristaline de 470 W, 580 W, 620 W și 650 W, plus un model bifacial de 650 W, cu eficiență de până la 24,06%.
    • Baterii LiFePO4 – un acumulator de 51,2 V și 10,24 kWh poate fi potrivit pentru sisteme gândite pentru două zile de autonomie, dacă profilul de consum și DoD-ul ales permit acest lucru.
    • Baterii GEL – variantele de 12 V și 200 Ah funcționează bine în aplicații cu buget mai strâns sau în sisteme mai mici, cu o limită de descărcare aleasă cu grijă.
    • Sisteme BESS – acronimul descrie un sistem complet de stocare a energiei: baterii, sistem de management, echipamente de conversie și protecții. DB Solar oferă și soluții comerciale de sute de kWh, pentru consumuri mult mai mari.

    Alegerea bateriei potrivite depinde de cât de des se încarcă și descarcă, de spațiul disponibil și de câtă energie trebuie păstrată pentru noapte. O capacitate mare nu rezolvă, singură, un consum prost gestionat sau un invertor prea mic.

    Cum dimensionezi panourile și invertorul

    Ce merită verificat înainte de instalare

    O autonomie calculată frumos pe hârtie se pierde repede dacă nu seamănă cu felul în care consumi de fapt energie. Verificarea se face înainte de comandă, nu după montaj.

    Notează ce funcționează noaptea, ce pornește automat și ce poți muta în timpul zilei – de exemplu, o mașină de spălat programată când e soare afară scade presiunea de pe baterie.

    • verifică energia zilnică – adună consumul aparatelor, consumul în standby și pierderile echipamentelor
    • verifică puterea de vârf – adună sarcinile care pot porni în același timp, ținând cont de curenții de pornire
    • verifică autonomia de care ai nevoie – stabilește dacă îți trebuie o zi, două sau mai multe fără soare

    Un detaliu care merită reținut: reducerea consumului de noapte poate costa mai puțin decât dublarea bateriei. Iluminatul LED, eliminarea aparatelor lăsate în standby și programarea pompelor pot schimba rezultatul calculului mai mult decât crezi.

    Cum gestionezi corect autonomia sistemului tău, pe termen lung

    • Pornește de la măsurători reale – facturile nu arată consumul oră cu oră; un contor de priză sau un monitor de energie îți spune exact cât trag frigiderul, pompa, centrala și restul echipamentelor lăsate mereu pornite.
    • Alege o rezervă potrivită situației tale – două zile pot fi suficiente pentru o cabană folosită ocazional, dar o fermă, un sistem de supraveghere sau un cabinet care nu-și permite întreruperi au nevoie de mai mult.
    • Potrivește tensiunea cu puterea sistemului – la puteri mari, 48 V reduce curenții pe partea de baterie; la sisteme mai mici, 12 V sau 24 V pot fi suficiente, dacă lungimea cablurilor și sarcinile o permit.
    • Verifică producția locală – poziția acoperișului, umbrirea și orientarea influențează cât poți produce; PVGIS rămâne un punct bun de plecare pentru a vedea unde riști să rămâi fără energie.
    • Ai grijă de mentenanță – urmărește nivelul de încărcare, alarmele invertorului, temperaturile și eventualele diferențe față de consumul estimat; dacă apar abateri constante, ajustează mai întâi programul consumatorilor, înainte să te grăbești să adaugi baterii.

    Un calcul corect pornește de la consum, trece prin baterie și se închide cu verificarea producției în perioadele mai slabe ale anului. Pentru o configurație potrivită situației tale, poți compara panourile, invertoarele și bateriile disponibile la DBSolar.ro înainte să alegi echipamentele – și, dacă ai nevoie, un calcul tehnic personalizat poate clarifica numărul de panouri, capacitatea bateriei, tensiunea potrivită și puterea invertorului necesar.

    Referințe și surse oficiale

    • Comisia Europeană, Joint Research Centre – instrumentul PVGIS pentru performanța sistemelor fotovoltaice off-grid https://re.jrc.ec.europa.eu/pvg_tools/en/tools.html

    Sursa foto: Magnific.com

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

    Concurs internațional de postere dedicate Sibiului: artiști și ilustratori din întreaga lume, invitați să creeze

    0

    Cum ar fi ca artiști grafici, ilustratori și designeri din întreaga lume să intre într-o competiție dedicată Sibiului, pentru a crea cele mai originale și inspirate postere având ca temă orașul nostru?

    Ideea prinde contur printr-un concurs internațional de creație grafică dedicat Sibiului, organizat de Asociația de prietenie Ille et Vilaine Sibiu, în parteneriat cu Heartfully by Fundația Polisano.

    Competiția își propune să aducă în prim-plan perspective artistice cât mai diverse asupra Sibiului și să atragă profesioniști talentați din domeniul designului grafic și al ilustrației.

    “Premiile puse în joc sunt consistente, tocmai pentru a încuraja participarea unor creatori de nivel internațional și realizarea unor lucrări cât mai valoroase. Cu cât informația despre concurs ajunge la un public mai larg, cu atât cresc șansele ca Sibiul să fie reinterpretat prin cât mai multe viziuni și stiluri artistice”, a declarat Cătălina Costache, director executiv al Fundației Polisano.

    Primele 20 de lucrări, expuse la Galeria Heartfully

    Unul dintre momentele importante ale competiției va fi expoziția dedicată celor mai bune lucrări. Posterele celor 20 de finaliști vor fi expuse la Galeria Heartfully, din Sibiu, în prima jumătate a lunii noiembrie.

    Astfel, concursul nu se oprește la competiția online, ci oferă lucrărilor selectate șansa de a ajunge în fața publicului sibian și de a deveni o colecție vizuală de interpretări contemporane ale orașului.

    “Concursul este deschis și tinerilor cu vârsta sub 18 ani, astfel încât și generația tânără de creatori este invitată să își exprime propria viziune asupra Sibiului”, a mai precizat Cătălina Costache, director executive al Fundației Polisano.

     Artiștii grafici, ilustratorii, designerii sau tinerii pasionați de desen și creație vizuală care sunt interesați, sunt invitați să participe. Înscrierile se fac AICI. Termenul limită este 15 octombrie.

    Sibiul merită să fie văzut și prin ochii artiștilor din întreaga lume.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    Adevăratul motiv pentru care te doare capul când ești deshidratat: Cum să îți recapeți energia rapid și eficient

    Apa reprezintă fundamentul fiecărui proces vital din corpul nostru. Ea susține circulația sângelui, ajută la reglarea temperaturii corporale, facilitează digestia și asigură transmiterea semnalelor între celule.

    Zilnic, organismul elimină lichide pe diverse căi, cum ar fi respirația, transpirația sau procesele naturale de excreție. Aceste pierderi pot atinge chiar și trei litri pe zi, influențate fiind de nivelul tău de activitate fizică, de climă sau de starea generală de sănătate. De aceea, o privire de ansamblu asupra simptomelor este întotdeauna necesară.

    Ce se petrece în corpul tău în perioadele de deshidratare

    Deshidratarea se instalează când pierderile de fluide le depășesc pe cele asimilate. O zi călduroasă sau un efort prelungit pot declanșa acest deficit. Pe măsură ce starea avansează, raportul natural dintre apă și minerale se modifică profund.

    Electroliții sunt practic săruri minerale care capătă sarcină electrică atunci când sunt dizolvate în fluidele corpului. Sodiul, potasiul, magneziul sau calciul au rolul vital de a direcționa corect apa în interiorul și exteriorul celulelor noastre.

    Transpirația elimină masiv apă și săruri, în timp ce episoadele de diaree sau vărsături epuizează rezervele de potasiu, sodiu și clor. În mod similar, consumul de alcool accelerează aceste pierderi prin urinare frecventă.

    Importanța electroliților în transmiterea semnalelor nervoase

    Sistemul nostru nervos se bazează pe impulsuri electrice pentru a funcționa. Sodiul și potasiul sunt principalii actori care mențin comunicarea optimă între neuroni.

    Când rezervele scad, apar dificultățile de concentrare, stările de amețeală sau chiar crampele musculare. Creierul necesită un mediu mineral extrem de stabil pentru a-și păstra agilitatea, iar calciul și magneziul contribuie activ la menținerea acestui echilibru fragil.

    Conexiunea dintre hidratare și sănătatea creierului

    Creierul reacționează imediat la fluctuațiile de volum din organism. Când ești deshidratat, reglarea circulației sanguine devine deficitară, fenomen resimțit mai ales la ridicarea bruscă în picioare.

    Acest stres fizic se traduce prin cefalee sau senzație de greață. De reținut este faptul că un consum exagerat de apă simplă, fără un aport de minerale într-un timp scurt, poate dilua sodiul din sânge, agravând senzația de confuzie și durerea.

    Alte semnale de alarmă ale deshidratării, dincolo de migrene

    Dificultăți de concentrare și episoade de amețeală

    O comunicare neuronală deficitară te poate face să te simți letargic. Gândirea devine încețoșată, iar oboseala apare nejustificat de repede. Dacă amețeala este însoțită de o stare de confuzie, corpul tău cere o intervenție promptă.

    Senzația de gură uscată și respirația neplăcută

    Când cantitatea de salivă scade, bacteriile din cavitatea bucală se înmulțesc mai rapid. Acest lucru duce la buze crăpate, greutate la înghițire și un miros neplăcut al respirației. Corelat cu setea intensă, acesta este un semnal clasic al lipsei de lichide.

    Crampe musculare și o stare generală de slăbiciune

    Sistemul muscular depinde de un echilibru perfect de calciu, magneziu și potasiu pentru a funcționa relaxat. Deficitul acestora declanșează spasme dureroase, resimțite în special după antrenamente fizice intense.

    Indicii ascunse: probleme de tranzit intestinal și aspectul pielii

    Corpul va prioritiza funcțiile vitale, extrăgând apa din intestin dacă este nevoie. Rezultatul este încetinirea tranzitului și instalarea constipației. La exterior, pielea își pierde din elasticitate, devenind ternă și vizibil uscată.

    Principalii factori care declanșează deshidratarea

    Transpirația abundentă în efortul fizic și zilele caniculare

    Glandele sudoripare eliberează lichid pentru a regla temperatura corpului. Acest lichid are un gust sărat tocmai datorită mineralelor eliminate. În condiții de căldură extremă sau efort susținut, un adult poate pierde cantități impresionante de apă, necesitând o hidratare atent structurată.

    Afecțiunile digestive și pierderea severă de minerale

    Problemele intestinale, cum ar fi diareea, forțează organismul să elimine brusc rezervele de lichide. Apa plată obișnuită nu reușește adesea să compenseze ritmul accelerat în care se pierd nutrienții vitali.

    Băuturile alcoolice și efectul lor diuretic intens

    Alcoolul inhibă un hormon responsabil de retenția apei în rinichi. Rezultatul este o deshidratare sistemică. Mahmureala de a doua zi, marcată adesea de o durere de cap persistentă, este accentuată semnificativ de lipsa apei și a mineralelor.

    LITORSAL®, soluția eficientă pentru restabilirea echilibrului electrolitic

    Când alimentația obișnuită și apa simplă nu pot ține pasul cu ritmul alert al pierderilor, suplimentele alimentare special concepute devin un aliat de nădejde. LITORSAL® clasic a fost creat pentru adolescenți și adulți tocmai pentru a gestiona eficient aceste episoade solicitante.

    Formula sa îmbină electroliți esențiali, glucoză și vitamina C. Glucoza funcționează ca un transportor excelent, grăbind absorbția apei la nivel intestinal, aspect crucial când sistemul tău digestiv este vulnerabil.

    Cum se administrează corect LITORSAL®

    Procesul este extrem de simplu. Un singur comprimat efervescent de LITORSAL se dizolvă într-un pahar cu aproximativ 200 ml de apă. Soluția obținută se consumă imediat. Este important de menționat că doza zilnică maximă este de trei comprimate.

    Sursa foto: Litorsal.ro

    Rolul potasiului pentru mușchi și sistemul nervos

    În perioadele de epuizare, potasiul adus suplimentar susține restabilirea funcțiilor musculare. Deși nu acționează ca un analgezic direct pentru durerea de cap, el repară dezechilibrul care a cauzat-o, redând corpului vitalitatea naturală.

    Vitamina C și protecția la nivel celular

    Stresul fizic oxidativ deteriorează celulele. Aportul de vitamina C din formula efervescentă consolidează apărarea sistemului imunitar și sprijină structura vaselor de sânge, aducând un plus de energie.

    Soluții adaptate: cum alegi varianta LITORSAL® potrivită nevoilor tale

    Pentru a răspunde specific fiecărei categorii de vârstă, gama a fost structurată astfel încât fiecare membru al familiei să fie protejat:

    • Varianta clasică este destinată adulților și adolescenților activi, fiind ideală post-antrenament sau după un episod digestiv.
    • Varianta Junior este formulată blând pentru copiii de peste 3 ani, oferind un complex optim de vitamine și minerale.
    • Varianta Senior sub formă de plicuri vine în sprijinul adulților maturi, susținând activ sistemul circulator, însă necesită prudență în utilizare pentru persoanele cu diabet.
    • Varianta Senior efervescent este adaptată adulților sănătoși de până la 75 de ani, având și extract de păducel pentru un extra suport cardiovascular.

    Pași rapizi de acțiune când te confrunți cu deshidratarea

    • Întrerupe imediat efortul și retrage-te într-un loc ferit de soare și căldură excesivă.
    • Începe să consumi lichide cu înghițituri mici, evitând să bei o cantitate masivă dintr-o dată.
    • Apelează la un produs cu electroliți adecvat vârstei tale pentru a stabiliza rapid nivelul de săruri.
    • Păstrează cu strictețe dozele recomandate pe ambalaj sau prospect.
    • Cere imediat asistență de specialitate dacă observi stări de leșin, confuzie severă sau vărsături care nu se opresc.

    Cefaleea instalată pe fondul deshidratării este un semnal clar că echilibrul tău intern a fost compromis. Reducerea volumului de sânge și fluctuațiile osmotice blochează randamentul optim al sistemului nervos.

    Zilele fierbinți, antrenamentele dure, consumul de alcool sau afecțiunile gastrice consumă rapid rezervele de magneziu, calciu, sodiu și potasiu. În astfel de momente, a te hidrata corect înseamnă a reface integral fondul de minerale pierdut. Ascultă-ți corpul și acționează proactiv, dar reține permanent că orice disconfort extrem sau persistent necesită atenția și evaluarea unui medic.

    Disclaimer: Acest material are rol pur informativ și nu substituie o consultație medicală de specialitate sau un tratament personalizat. Recomandările privind suplimentele alimentare nu înlocuiesc un stil de viață sănătos și o dietă echilibrată.

    Referințe și surse:

    • Shirreffs, S. M., & Sawka, M. N. (2011). Fluid and electrolyte needs for training, competition, and recovery. Journal of Sports Sciences, 29(Suppl. 1), S39-S46;
    • Maughan, R. J., & Shirreffs, S. M. (1998). Fluid and electrolyte loss and replacement in exercise. Journal of Sports Sciences, 16(Suppl.), S53-S62;
    • Baker, L. B. (2017). Sweating rate and sweat sodium concentration in athletes: A review. Sports Medicine, 47(Suppl. 1), 111-128.

    Sursa foto: Pexels.com

    Ghidul antreprenorului în HoReCa: De ce echipamentele industriale fac diferența într-o bucătărie comercială

    O bucătărie poate avea un meniu excelent și oameni pricepuți, dar tot se poate bloca la primul vârf de comenzi. Un frigider amplasat prea departe de zona de pregătire, o plită aleasă fără să ții cont de consum sau o hotă subdimensionată ajung să coste mai mult decât părea la început. Nu printr-o singură factură, ci prin întârzieri, produse pierdute și reparații repetate.

    Multe recomandări despre echipamente pentru HoReCa rămân la o listă de cumpărături: cuptor, friteuză, grill, chiuvetă, mese de lucru. Lista este utilă, dar nu spune cum trebuie să se miște oamenii printre ele.

    Pentru un antreprenor, echipamentele industriale contează fiindcă leagă meniul, spațiul, ritmul comenzilor și munca echipei într-un singur flux.

    Echipamentul trebuie ales în funcție de meniul care pleacă din bucătărie

    Un meniu bogat nu cere automat o bucătărie plină de utilaje. Cere echipamente potrivite pentru preparatele care se vând cel mai des și pentru ritmul în care pleacă ele spre clienți.

    Un local cu burgeri are alte nevoi decât o cofetărie. Un restaurant cu prânzuri rapide are altă presiune decât o cafenea cu produse încălzite pe loc. Dacă alegi aparatura înainte să clarifici aceste diferențe, riști să plătești pentru capacități pe care nu le folosești, în timp ce zona de care depinde serviciul rămâne prea lentă.

    Alegerea pornește de la câteva întrebări simple:

    – câte porții pleacă într-o perioadă aglomerată;

    – ce preparate cer gătire simultană;

    – cât spațiu ocupă materia primă înainte de pregătire;

    – ce sursă de energie este disponibilă în clădire;

    – cât de ușor se curăță și se verifică fiecare echipament.

    Un cuptor mare nu rezolvă o problemă dacă meniul cere mai ales prăjire rapidă și asamblare. La fel, o friteuză cu mai multe cuve devine o cheltuială greu de justificat într-un local în care cartofii apar rar în comenzi. Capacitatea trebuie să urmeze vânzarea, nu să o presupună.

    Aici apare o diferență greu de văzut într-un catalog. Selectarea unor echipamente profesionale HoReCa concepute pentru lucru repetat, curățare frecventă și ritm constant asigură eficiența pe termen lung, însă fiecare utilaj trebuie ales în funcție de sarcina reală. Un utilaj prea mic încetinește echipa. Unul prea mare mănâncă spațiu, energie și bani.

    Fluxul de lucru decide ce aparatură ai nevoie

    Într-o bucătărie comercială, câțiva metri pot schimba complet felul în care lucrează echipa. Materia primă intră printr-o zonă, se depozitează, trece la pregătire, ajunge la gătire și pleacă spre servire. Vasele murdare trebuie să urmeze un traseu separat. Dacă drumurile se intersectează permanent, apar ciocniri, așteptare și greșeli.

    Nu echipamentul cel mai mare decide ritmul. Distanța dintre stații și ordinea lor fac diferența.

    De exemplu: într-o bucătărie de 24 de metri pătrați, lucrează doi oameni, iar într-o perioadă aglomerată pleacă 40 de comenzi în 45 de minute. O friteuză de 8.000 RON amplasată lângă zona de expediere poate scurta timpul de lucru. Mutată în capătul opus, aceeași friteuză îi obligă pe angajați să traverseze încăperea cu tăvi fierbinți și produse gata de servire.

    Înainte de cumpărare, traseul trebuie privit ca o succesiune de mișcări:

    1. recepția și depozitarea trebuie să rămână aproape de intrarea pentru marfă;

    2. mesele de pregătire trebuie să aibă acces rapid la frigidere și chiuvete;

    3. zona de gătire trebuie să aibă ventilație și alimentare potrivite;

    4. expedierea trebuie să fie aproape de ieșirea comenzilor;

    5. spălarea vaselor trebuie separată de alimentele gata de servire.

    Când alegi o linie de echipamente industriale, nu te uita doar la dimensiunea fiecărui utilaj. Verifică spațiul pentru deschiderea ușilor, accesul la prize, scurgerea apei, curățarea din spatele aparaturii și locul în care se face mentenanța. Un aparat bun, înghesuit într-un colț, poate deveni o piedică.

    Industrial nu înseamnă automat potrivit

    Un utilaj profesional nu este bun doar fiindcă este mare, lucios sau greu. Valoarea lui se vede în modul în care lucrează într-o zi aglomerată și în cât de ușor poate fi curățat, reparat și folosit de mai multe persoane.

    Aparatura cumpărată după fotografii și prețuri poate ascunde câteva neplăceri: consum ridicat, piese greu de găsit, reglaje complicate sau lipsa unui service în apropiere. Uneori, un echipament mai simplu se potrivește mai bine unui local mic decât un model destinat unei bucătării cu producție mult mai mare.

    Când compari două aparate, merită să verifici:

    – timpul necesar pentru încălzire și revenirea la temperatură;

    – materialele folosite la suprafețele care intră în contact cu alimentele;

    – accesul la componentele care se uzează;

    – costul pieselor și timpul de intervenție;

    – instrucțiunile de curățare pentru fiecare tură;

    – compatibilitatea cu instalația electrică, gazul și ventilația existente.

    Second-hand nu înseamnă automat alegere greșită. Poate fi o soluție potrivită pentru anumite echipamente, dacă verifici istoricul, starea componentelor și accesul la reparații. Problema apare când prețul mic este singurul criteriu. O reducere de câteva mii de lei dispare repede dacă aparatul stă oprit în weekend, când comenzile sunt cele mai multe.

    Un antreprenor aflat la început poate porni cu o listă scurtă de echipamente și poate lăsa loc pentru extindere. Nu este nevoie ca fiecare stație să fie completă din prima zi. Contează ca elementele cumpărate să lucreze bine împreună și să nu blocheze viitoarea reorganizare.

    Aparatura trebuie privită și prin ochii angajatului care o folosește opt sau zece ore. Butoanele greu de citit, ușile care se lovesc de mese, filtrele greu accesibile și suprafețele care adună grăsime devin surse zilnice de iritare. Pe hârtie par detalii. În timpul serviciului, se adună.

    Întreținerea echipamentului începe înainte de prima comandă

    Echipamentele industriale nu au nevoie de atenție doar când se strică. Modul în care sunt amplasate și curățate din prima zi influențează cât timp rămân folositoare și cât de previzibilă devine activitatea din bucătărie.

    Un plan simplu este mai ușor de urmat decât o listă lungă lipită pe perete și uitată după prima săptămână. Fiecare aparat trebuie să aibă un responsabil, o rutină de curățare și o procedură pentru situațiile în care apare o problemă.

    În practică, rutina poate arăta astfel:

    1. după fiecare tură, se îndepărtează resturile și grăsimea de pe suprafețele de lucru;

    2. la finalul zilei, se curăță zonele ascunse din jurul plitelor, friteuzelor și cuptoarelor;

    3. periodic, se verifică furtunurile, cablurile, filtrele și elementele de fixare;

    4. orice zgomot, miros neobișnuit sau variație de temperatură se notează imediat;

    5. piesele uzate se schimbă înainte să provoace oprirea unui echipament întreg.

    Curățarea nu ține doar de aspect. Resturile arse pot afecta încălzirea, grăsimea depusă poate încărca filtrele, iar un cheder deteriorat poate lăsa un cuptor să piardă căldură. Pentru fiecare aparat trebuie urmate instrucțiunile tehnice și regulile de igienă aplicabile activității.

    Un punct uitat apare la finalul programului. Atunci echipa este obosită, iar tentația este să lase pentru dimineață ceea ce pare neînsemnat. Dimineața începe însă cu echipamente murdare, mirosuri persistente și mai puțin timp pentru pregătire. Rar, dar se întâmplă ca o defecțiune costisitoare să pornească de la o operațiune amânată de câteva ori.

    Mentenanța trebuie trecută în calendar, nu lăsată la memoria bucătarului. Verificările periodice pot arăta când un termostat începe să dea rateuri sau când o garnitură nu mai închide corect. Când problema este observată devreme, programul de lucru rămâne mai ușor de controlat.

    Un antreprenor cumpără timp, nu doar inox

    Diferența dintre o bucătărie comercială funcțională și una obositoare se vede mai puțin în ziua inaugurării. Se vede după câteva luni, când același echipament este folosit zilnic, meniul trece prin modificări, iar echipa lucrează sub presiune.

    Un echipament industrial bine ales poate scurta mișcările inutile, păstra un ritm constant și face curățarea mai previzibilă. Nu este o promisiune că orice problemă dispare. Este un mod mai lucid de a pune banii acolo unde munca îi cere.

    Pentru antreprenor, întrebarea nu este doar cât costă un aparat. Contează ce se întâmplă când trebuie folosit de zeci de ori într-o singură oră, când se murdărește, când are nevoie de o piesă și când meniul începe să crească.

    O bucătărie bine gândită nu arată neapărat spectaculos în fotografii. Poate părea chiar modestă. Dar oamenii se mișcă mai puțin, comenzile pleacă mai ordonat, iar echipa nu pierde energie pe drumuri care nu au legătură cu mâncarea.

    Sursa foto: magnific.com

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

    Burse pentru elevi, și în vacanțele școlare? Senatul a votat extinderea sprijinului financiar, inclusiv pentru mamele minore

    0

    Elevii ar putea primi burse și pe perioada vacanțelor școlare, începând cu anul școlar 2026-2027, după ce Senatul a adoptat miercuri, cu 106 voturi „pentru”, o propunere legislativă în acest sens. Măsura vizează bursele sociale, de merit și tehnologice și prevede și extinderea categoriei de elevi care pot beneficia de sprijin financiar de la stat.

    Proiectul nu este însă încă lege. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie să fie adoptat și de Camera Deputaților și, ulterior, promulgat.

    Propunerea legislativă adoptată de Senat prevede că bursele elevilor se acordă și în perioada vacanțelor școlare, potrivit stiripesurse.ro.

    Potrivit textului adoptat, beneficiarii sunt:

    • elevii din sistemul de învățământ preuniversitar de stat;
    • elevii din unitățile de învățământ preuniversitar particular și confesional;
    • mamele minore care s-au întors la școală.

    Inițiatorii proiectului susțin că acordarea burselor pe perioada vacanțelor poate contribui la reducerea absenteismului și a abandonului școlar.

    Ce valori au bursele pentru elevi

    Potrivit prevederilor prezentate în proiectul adoptat de Senat, cuantumul burselor este:

    • bursa de merit – 450 de lei pe lună;
    • bursa socială – 300 de lei pe lună;
    • bursa tehnologică – 300 de lei pe lună;
    • bursa pentru mamele minore reintegrate în sistemul de învățământ – 700 de lei pe lună.

    Bursa tehnologică este destinată elevilor care urmează învățământul profesional, liceal tehnologic și învățământul liceal tehnologic în sistem dual, în condițiile prevăzute de legislație.

    Ce elevi ar putea beneficia de bursa tehnologică

    Propunerea adoptată de Senat extinde și categoria elevilor care pot beneficia de bursa tehnologică.

    Astfel, proiectul prevede acordarea bursei tehnologice și pentru elevii care frecventează învățământul liceal tehnologic în sistem dual, începând cu anul școlar 2026-2027.

    Pentru anul școlar 2026-2027, în oferta proiectului planului de școlarizare sunt prevăzute, pentru clasa a IX-a, zi, 12.368 de locuri în învățământul preuniversitar liceal tehnologic în sistem dual.

    Bursele pentru mamele minore

    O categorie menționată în proiect este reprezentată de mamele minore care s-au întors la școală.

    Pentru acestea este prevăzută o bursă de 700 de lei pe lună, destinată sprijinirii reintegrării în sistemul de învățământ.

    Propunerea prevede, de asemenea, acordarea burselor și în perioada vacanțelor școlare, în condițiile stabilite de actul normativ.

    Bursele elevilor sunt neimpozabile

    Bursele acordate elevilor sunt neimpozabile.

    De asemenea, sumele primite sub formă de burse nu sunt luate în calcul la stabilirea venitului mediu net lunar pe membru de familie pentru acordarea venitului minim garantat și nici pentru stabilirea altor beneficii sociale, potrivit prevederilor menționate în proiect.

    Proiectul mai trebuie votat de Camera Deputaților

    Adoptarea de către Senat reprezintă doar o etapă a procedurii legislative. Propunerea trebuie să fie dezbătută și votată de Camera Deputaților, iar ulterior, dacă va fi adoptată, să fie transmisă pentru promulgare.

    Prin urmare, prevederile privind acordarea burselor pe perioada vacanțelor și extinderea beneficiarilor nu trebuie considerate încă în vigoare până la finalizarea procedurii legislative și publicarea actului normativ.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

    De la sași la nepalezi. De milioane de ani, oamenii pleacă în căutarea unei vieți mai bune

    La Sibiu trăiesc astăzi mii de oameni veniți din alte țări. Îi întâlnim în restaurante, fabrici, hoteluri, pe șantiere sau pe motocicletele firmelor de curierat. Prezența lor pare un fenomen al ultimilor ani și, pentru unii, este chiar un motiv de îngrijorare. Dar dacă mutăm privirea dinspre ultimii zece ani spre ultimele zeci de mii, sute de mii sau milioane de ani, perspectiva se schimbă radical. Migrația nu mai pare excepția. Aproape că devine regula.

    Stau la o terasă din centrul Sibiului, într-o zi obișnuită. La o masă se vorbește germană, ceva mai încolo engleză, pe Arhivelor trece un grup de turiști italieni. Tânărul care vine să ia comanda este din Nepal. Namaste! Îl salut!

    Lasă meniul, schimbă câteva cuvinte în română și pleacă spre masa următoare. În urmă cu câțiva ani era la mii de kilometri distanță. Acum muncește la Sibiu. A plecat de acasă pentru un loc de muncă, un salariu mai bun, poate pentru posibilitatea de a pune niște bani deoparte și de a-i trimite familiei. Este o poveste pe care o întâlnim tot mai des.

    Și totuși, în ea nu este aproape nimic nou. S-au schimbat avionul, permisul de ședere, contractul de muncă și miile de kilometri care pot fi parcurse într-o singură zi. Motivul fundamental este însă vechi de când lumea: undeva, dincolo de locul în care m-am născut, s-ar putea să-mi fie mai bine.

    Primul drum a început în Africa

    Dacă am putea comprima întreaga istorie a omenirii într-o hartă animată, probabil că cel mai spectaculos lucru nu ar fi apariția și dispariția imperiilor. Ar fi mișcarea aproape continuă a oamenilor.

    Povestea începe în Africa. Primele populații ale genului Homo au ieșit de pe continentul african în urmă cu aproximativ 1,8–2 milioane de ani. Mult mai târziu, Homo sapiens, specia căreia îi aparținem, avea să se răspândească în Orientul Apropiat, Asia și Europa, apoi până în cele mai îndepărtate regiuni locuibile ale planetei. Cu o adaptabilitate nemaiîntâlnită, această specie a ajuns să locuiască de pe țărmul mării până pe cei mai înalți munți, de la Ecuator până dincolo de Cercul Polar. Nu existau granițe. Nu existau state. Nimeni nu cerea pașaport.

    Existau clima, apa, hrana, animalele urmărite de vânători, pericolele și curiozitatea pentru ceea ce se afla dincolo de orizont. Generație după generație, oamenii au mers. Iar când primii Homo sapiens au ajuns în Europa, cu peste 45.000 de ani în urmă, nici măcar nu erau singurii oameni de aici. Au întâlnit neanderthalieni, cu care s-au și încrucișat. Europa însăși s-a construit, demografic, din asemenea întâlniri.

    Câteva zeci de mii de ani mai târziu au venit agricultorii neolitici, răspândindu-se din Anatolia și Orientul Apropiat prin Balcani și mai departe spre centrul Europei. Teritoriul actual al României s-a aflat chiar pe unul dintre marile culoare ale acestei deplasări. Au adus plante cultivate, animale domestice și un mod cu totul nou de viață. Apoi, în urmă cu aproximativ cinci milenii, alte populații s-au pus în mișcare din stepele nord-pontice și caspice spre Europa. S-au întâlnit, s-au amestecat, s-au luptat, au dispărut sau au dat naștere altor comunități. Inclusiv lumea din care, după milenii de asemenea transformări, vor apărea tracii, geții și dacii.

    Nu putem spune serios că „dacii au venit din locul X” într-un anumit moment. Formarea acestor populații a fost mult mai complicată. Putem spune însă altceva: nici strămoșii dacilor nu trăiseră dintotdeauna nemișcați în același loc. Dacă mergem suficient de mult înapoi în timp, întrebarea „cine a fost primul aici?” începe să devină mult mai greu de pus decât pare.

    Acum două mii de ani, Transilvania era deja plină de „străini”

    Romanii au transformat mobilitatea într-un sistem aproape continental. După cucerirea Daciei de către Traian, în 106, noua provincie atrage militari, veterani, funcționari, negustori și meșteșugari veniți din numeroase regiuni ale Imperiului. Un autor roman avea să spună mai târziu că Traian adusese oameni ex toto orbe Romano – „din întreaga lume romană”. Exagerare literară sau nu, inscripțiile și descoperirile arheologice arată o societate provincială foarte diversă. Oameni din Italia, Pannonia, Dalmația, Tracia, lumea greacă și provinciile orientale ale Imperiului ajung în Dacia. Dacă am putea intra într-o tavernă dintr-un oraș al Daciei romane, probabil că am auzi mai multe limbi.

    Cam ca la terasa noastră din Sibiu.

    Apoi Imperiul Roman se retrage, iar secolele următoare aduc alte nume: goți, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani. Unii trec. Alții se așază. Unii cuceresc. Alții sunt absorbiți de cei pe care îi găsesc aici. Istoria nu este o procesiune ordonată de popoare care vin unul după altul. Este un amestec permanent. Și, uneori, direcția migrației este exact opusă celei cu care ne-am obișnuit astăzi.

    În secolul al XII-lea, migranții veneau din Occident

    Acum aproximativ opt secole, niște oameni din vestul Europei și-au strâns lucrurile și au pornit spre răsărit. Pentru ei, Transilvania era destinația. Regii Ungariei aveau nevoie de oameni care să dezvolte economic și să apere anumite teritorii. Coloniștii occidentali primeau privilegii și oportunități.

    Astăzi îi numim sași transilvăneni, deși nu toți proveneau din Saxonia. Originile lor erau mai diverse, inclusiv din zone renane și flamande. În 1191, papa Celestin al III-lea confirma prepozitura germanilor din Transilvania, cu sediul la Sibiu. Migranții au venit, au rămăs, apoi au construit. Case, biserici, ziduri, turnuri, piețe, sate, instituții, bresle. Hermannstadt a devenit unul dintre marile orașe ale Transilvaniei. Și aici istoria ne joacă o mică farsă.

    O bună parte din ceea ce astăzi prezentăm turiștilor drept identitatea istorică a Sibiului este moștenirea unor oameni care, la un moment dat, au fost nou-veniții. Centrul istoric al Sibiului este, într-o măsură importantă, și monumentul unei migrații reușite.

    Greci, armeni, aromâni, evrei…

    Dar sașii n-au fost nici primii și nici ultimii. Un oraș comercial important nu putea rămâne izolat. Drumurile aduceau mărfuri, iar odată cu mărfurile veneau oamenii. Prin Sibiu au trecut și s-au stabilit negustori greci și balcanici. În 1636, negustorii greci au obținut privilegii pentru organizarea lor comercială, iar Sibiul a devenit unul dintre centrele importante ale comerțului lor transilvănean. Numai că termenul „grec” putea ascunde o lume întreagă. Printre comercianții sud-dunăreni se găseau greci, aromâni, bulgari, sârbi, armeni și alții.

    Și armenii au lăsat o urmă extraordinară chiar în actualul județ Sibiu. În secolul al XVII-lea, familii armene refugiate din Moldova au ajuns în Transilvania. La Dumbrăveni s-a format una dintre comunitățile lor importante. Au făcut comerț, au administrat orașul, au construit. Catedrala armenească de astăzi ne amintește de ei. Astăzi îi spunem patrimoniu armenesc. La vremea respectivă erau oameni veniți de altundeva.

    La fel s-a întâmplat cu landlerii. În secolul al XVIII-lea, protestanți din teritoriile austriece au fost deportați în Transilvania pentru că refuzaseră să renunțe la credința lor. O parte s-au așezat la Turnișor, Cristian și Apoldu de Sus. Astăzi avem la Turnișor un muzeu al landlerilor. Migrantul sau deportatul de ieri a devenit patrimoniul de astăzi.

    O comunitate de 168 de oameni ajunge la peste 2.000. Apoi aproape dispare

    Povestea evreilor sibieni spune poate și mai bine cât de repede se poate schimba populația unui oraș. În 1869–1870, în Sibiu erau înregistrați numai 168 de evrei. Două decenii mai târziu erau deja 1.307. După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1947, comunitatea număra 2.020 de oameni. Apoi începe plecarea, rămân în urmă o sinagogă și niște cimitire, tot mai năpădite de natură și mai uitate.  În 1971 mai erau doar 125.

    Cazul Sibiului făcea parte dintr-un fenomen mult mai amplu. În perioada comunistă, sute de mii de evrei au părăsit România, cei mai mulți pentru Israel. Desigur, această istorie nu poate fi redusă la migrație. Holocaustul, persecuțiile, deportările, schimbările teritoriale și apoi politica regimului comunist fac parte din explicație. Dar pentru oraș rezultatul a fost limpede: o comunitate crescută timp de generații prin venirea oamenilor s-a redus dramatic prin plecarea lor. Și nu avea să fie singura.

    După opt secole, sașii au făcut drumul înapoi

    Poate cea mai spectaculoasă răsturnare a poveștii noastre îi privește tot pe sași. Strămoșii lor veniseră din Occident spre Transilvania în Evul Mediu. În secolul XX, urmașii lor au început să plece în sens invers. În România mai trăiau peste 359.000 de etnici germani în 1977. În ultimele decenii ale comunismului, plecarea lor în Republica Federală Germania a devenit un fenomen de masă, negociat chiar între cele două state. Între 1975 și 1989, statisticile germane înregistrează aproape 193.000 de etnici germani veniți din România.

    Apoi a căzut comunismul. Numai în 1990 au plecat din România aproximativ 60.000 de germani. Pentru Sibiu, schimbarea a fost uriașă. Județul avea peste 96.000 de germani în 1977. În 1992 mai rămăseseră puțin peste 17.000. Iar în 1990, peste 20.000 de persoane au emigrat cu domiciliul din județul Sibiu.

    Opt secole comprimate într-o singură săgeată dus-întors:

    Occident → Transilvania → Occident.

    Au venit. Au construit. Au rămas sute de ani. Apoi cei mai mulți au plecat.

    Și după ce au plecat sașii, am început să plecăm noi

    În anii ’90 și mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană, personajele s-au schimbat din nou. De data aceasta, românii au devenit migranții. Italia. Spania. Germania. Marea Britanie. Franța. Austria. Aproape fiecare familie din România cunoaște pe cineva care a plecat. Un constructor. Un medic. O asistentă. Un profesor. Un inginer. O femeie care îngrijește un bătrân. Un tânăr care spală vase într-un restaurant. Un student care termină facultatea și nu se mai întoarce. La începutul lui 2024, aproximativ 4-5 milioane de cetățeni români locuiau într-un alt stat al Uniunii Europene. Românii reprezentau cea mai numeroasă comunitate de cetățeni europeni stabiliți într-un alt stat membru. Am devenit noi oamenii care pleacă pentru un salariu mai bun. Iar apoi, aproape fără să observăm momentul în care s-a produs schimbarea, România a început să fie și țara în care vin alții pentru același lucru.

    Aproape 10.000 de străini, astăzi, la Sibiu

    La sfârșitul lunii iulie 2026, Biroul pentru Imigrări Sibiu avea în evidență 9.653 de cetățeni străini: 5.171 din afara Uniunii Europene și 4.482 din UE și Spațiul Economic European. Separat, erau înregistrați 3.642 de cetățeni ucraineni. Fenomenul crește repede. În numai primele șapte luni ale lui 2026 au fost depuse 2.979 de cereri pentru reglementarea șederii temporare, față de 1.660 în aceeași perioadă a anului precedent. Dintre ele, 2.365 aveau ca scop munca.

    Iar dacă vrem să știm de ce ospătarul de la începutul articolului este nepalez, statistica ne răspunde. În primele șapte luni din 2026, cei mai numeroși solicitanți de ședere temporară din județ au fost cetățenii din Nepal – 933, urmați de Sri Lanka – 420, India – 374 și Turcia – 325. Așadar, nepalezul care ne aduce meniul la o terasă din centrul Sibiului este chipul uneia dintre cele mai recente migrații din istoria orașului.

    Un român la München. Un nepalez la Sibiu

    Și poate aici merită să ne oprim o clipă. Un sibian pleacă la München pentru că poate câștiga mai mult decât acasă. Și da, în aeroportul din Munchen, aproape la fiecare cafenea cineva vorbește românește. Un nepalez pleacă la Sibiu pentru că poate câștiga mai mult decât acasă. Nu sunt situații identice. Distanțele, diferențele culturale, statutul juridic și nivelurile de trai sunt diferite. Dar resortul uman seamănă izbitor: Dacă plec, poate voi trăi mai bine.

    Același gând trebuie să-l fi avut, în forme pe care nu le vom cunoaște niciodată, nenumărați oameni înaintea lor. Agricultorul neolitic, colonistul roman, sasul care pornea spre Transilvania, negustorul aromân care venea din Balcani, armeanul refugiat, evreul care se muta într-un oraș în care vedea oportunități, românul care urca într-un autocar spre Spania în 2002, nepalezul care urcă astăzi într-un avion spre Europa.

    Nu au aceeași poveste. Dar toate poveștile conțin un drum.

    Asta nu înseamnă că orice migrație este bună

    Istoria nu trebuie nici cosmetizată. Migrațiile au construit orașe și au răspândit tehnologii, idei, limbi, credințe și obiceiuri. Dar au însemnat și cuceriri, războaie, deportări, sclavie, dezrădăcinare și dispariția unor comunități. Și imigrația contemporană ridică probleme reale.

    Cum integrăm oamenii care vin? Învață românește? Ce se întâmplă când își aduc familiile? Cum vor intra copiii lor în școală? În ce condiții locuiesc? Sunt respectate contractele lor de muncă sau devin o forță de muncă vulnerabilă și ușor de exploatat? Vor rămâne în Sibiu sau România este doar prima stație în drumul spre Occident? Toate sunt întrebări legitime. A spune că migrația este un fenomen normal în istoria omenirii nu înseamnă că trebuie ignorate. Dar istoria schimbă întrebarea de fond. Poate că întrebarea nu este cum oprim migrația. Două milioane de ani ne sugerează că nu o vom opri.

    Întrebarea este cum trăim cu ea și ce facem din întâlnirea dintre cei care sunt aici și cei care vin. Străinul de azi poate deveni patrimoniul de mâine Există ceva aproape ironic în felul în care privim trecutul. Mergem la Dumbrăveni și admirăm patrimoniul armenesc. În Turnișor vorbim despre patrimoniul landlerilor. În centrul Sibiului ne mândrim cu patrimoniul săsesc. Încercăm să păstrăm Sinagoga Mare și memoria comunității evreiești. Povestim despre negustorii greci și aromâni. Dar, la începutul poveștii lor, toți acești oameni aveau ceva în comun. Veniseră de altundeva.

    Vorbeau diferit, se rugau diferit, mâncau altfel, aveau alte haine și alte obiceiuri.

    Apoi au trecut anii. Copiii lor s-au născut aici. Apoi nepoții. Și, încet, ceea ce fusese străin a devenit local.

    Nu știm dacă același lucru se va întâmpla cu nepalezii, indienii sau srilankezii veniți acum la Sibiu. Poate cei mai mulți vor pleca. Poate unii vor rămâne. Poate își vor aduce familiile. Poate vor apărea familii mixte. Poate peste 50 de ani vor exista sibieni ai căror bunici s-au născut la Kathmandu sau Colombo și nimănui nu i se va mai părea ceva neobișnuit. Istoria nu ne spune ce se va întâmpla. Ne spune doar că s-a mai întâmplat.

    Și într-o zi vom pleca din nou. Poate de pe Pământ

    Timp de milioane de ani, strămoșii noștri au trecut dintr-un ținut în altul. Apoi am traversat continente. Am construit corăbii și am trecut oceane. Am inventat trenul, automobilul și avionul și am comprimat drumuri care altădată durau generații într-o călătorie de câteva ore.

    Poate că următoarea mare frontieră nici măcar nu se mai află pe Pământ. Dacă într-o zi oamenii vor construi așezări permanente pe Lună sau pe Marte, primii lor locuitori vor fi, în cel mai simplu sens al cuvântului, tot migranți. Vor pleca din locul în care s-au născut spre un loc necunoscut. Pentru știință, pentru resurse, pentru aventură sau poate, din nou, pentru speranța unei vieți mai bune.

    Exact ceea ce facem de foarte multă vreme.

    Înapoi la terasa din Sibiu

    Jay, tânărul nepalez, lasă meniul pe masă și pleacă spre următorul client. În jurul lui se află un oraș construit, generație după generație, de oameni care au venit și de oameni care au plecat.

    Acum opt secole, niște oameni din Occident au pornit spre o Transilvanie îndepărtată. Urmașii lor au construit o parte din Sibiul pe care îl admirăm astăzi. Au venit apoi alții: greci, aromâni, armeni, evrei, landleri.

    În secolul XX, sute de mii de germani și evrei au părăsit România. După 1989, milioane de români au luat drumul Occidentului. Astăzi, pe același mare desen invizibil al drumurilor omenești, săgețile se îndreaptă și spre noi. Din Nepal. Din Sri Lanka. Din India. Din Ucraina. Din alte locuri aflate la mii de kilometri.

    Peste o generație, poate copiii unora dintre cei veniți acum vor vorbi românește cu accent sibian. Peste două, poate nimeni nu-i va mai întreba unde s-au născut bunicii lor. La fel cum astăzi privim casele, bisericile și piețele ridicate de urmașii unor oameni veniți aici din Occident acum opt secole și le numim, fără nicio ezitare, Sibiu.

    Privită de aproape, migrația poate părea o noutate, o problemă sau chiar o criză. Privită de la distanța istoriei, imaginea este alta.

    Oamenii vin. Oamenii pleacă. Oamenii se întâlnesc. Uneori se despart. Alteori rămân și construiesc ceva împreună. Și poate că istoria omenirii nu este, până la urmă, povestea unor popoare care au stat fiecare, dintotdeauna, la locul lor.

    Este povestea unor oameni care au fost mereu pe drum.

    Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI