17.4 C
Sibiu
luni, martie 20, 2023

Atunci când îți plac, deopotrivă, senzorii și oamenii

Cele mai citite
banner
banner
banner
banner

Interviu cu Herbert Oprea, Director General Wenglor, Sibiu

Unul din cei mai credibili și competitivi investitori germani din Sibiu, și printre primii care au ales orașul nostru ca loc în care să își dezvolte businessul, vine să își împărtășească reușitele, provocările și emoțiile pentru cititorii Sibiu 100%. Wenglor, producător internațional de senzori, de peste 20 de ani asigură soluții și servicii complexe atât pentru cei mai mari clienți din România și nu numai, cât și pentru cei la început de drum, care doresc să își optimizeze activitatea. Peste 350 de angajați s-au regăsit în ”familia Wenglor” și, împreună cu Directorul Herbert Oprea, fac posibilă această poveste.

Wenglor: o ”familie inovativă”

banner

Pentru noi, cei care poate nu suntem foarte avizați / informați cu ce mișcă pe piața și platforma industrială a Sibiului, cine sunteți voi, Wenglor?

Așa acum ne place să spunem, suntem o familie inovativă, o companie din Germania, înființată în 1983, și suntem un producător internațional de senzori pentru automatizări industriale. La nivel mondial, Wenglor are undeva la peste 1000 de angajați, cu două fabrici în Germania și una în Sibiu (România). Aș menționa că locația din Sibiu este foarte importantă, pentru că peste 70 % din produsele companiei sunt manufacturate aici, la Sibiu, cu ajutorul celor aproximativ 350 de angajați. Suntem în Sibiu din 2001, deci printre primii investitori, ne place aici, iar fondatorul nu pierde niciodată ocazia să spună ce decizie bună a luat cu deschiderea fabricii aici, la Sibiu. Și aceasta, în primul rând, pentru că a găsit aici oameni competenți, oameni cu care a putut crește foarte mult. Și, într-adevăr, se și vede: în cei 20 de ani, în strânsă legătură cu fabrica din Sibiu, Wenglor a crescut foarte mult.

De ce Sibiu?

Vorbim de anii 2000-2001. Cred că primul contact a fost în 2000. Au fost în discuție mai multe locații din țară, dar cred că în Sibiu domnul Dieter Baur s-a îndrăgostit și de munții Făgăraș, de peisaj (aducându-i foarte mult aminte de priveliștea de acasă) și, desigur, de oamenii pe care i-a găsit aici. Pentru el a fost foarte important să aibă cu cine discuta și lucra. E clar că în Sibiu era și este o tradiție în ceea ce privește limba germană, sunt destul de mulți vorbitori de limbă germană, aici era deja o industrie (mă refer în special la platformele vechi, chiar dacă în 2000 erau mai mult niște rămășițe, dar și câteva companii funcționale), ceea ce l-a făcut să își dea seama că poate găsi aici oameni competenți. Și mă refer acum, în primul rând, la ingineri. Noi suntem o companie axată și în direcția aceasta, de proiectare, și nu doar de producție. Avem facultate de inginerie aici, o facultate bună la nivel național, aeroportul… Și Sibiul a îndeplinit oarecum toate condițiile, care între timp s-au și îmbunătățit. Vedem acum că Sibiul este legat, prin autostradă, aproape complet, de Vest. Sibiul era un oraș în expansiune, cu premisele de atunci, și se pare că a fost un pariu câștigător.

Prin ce se diferențiază Wenglor de alte companii de gen?

Cred că fiecare companie are un specific aparte. Chiar dacă sunt 10 companii, de pildă, care produc senzori, fiecare din ele e diferită. Vorbim aici, în primul rând, de cultura organizațională a fiecărei companii. Și voi face din nou referire la fondatorul companiei, care și-a pus destul de tare amprenta – așa cum se și întâmplă, de altfel, de multe ori – asupra specificului companiei. Cred că lui, pe cât de mult îi plac senzorii, pe atât de mult îi plac oamenii. E un om foarte atent la nevoile angajaților, încearcă să creeze o atmosferă foarte familială, ceea ce o spune și motto-ul: ”familie inovativă”. Cred că la Wenglor, cei mai mulți dintre angajați vin cu drag la muncă. Și asta o pot spune din interior. Asta cred că ne diferențiază.

Iar pe piață?

Pe piață ne diferențiem prin faptul că încercăm să ținem un standard de calitate foarte ridicat, testăm fiecare produs în parte înainte să iasă pe ușa fabricii. Deci ținem foarte mult la calitate și, bineînțeles, încercăm să venim tot timpul cu ceva nou. Avem un departament de proiectare foarte bine pus la punct și aici, în România, unde peste 40 de colegi ingineri lucrează în a dezvolta produse noi și peste 100 de colegi în Germania. O bună parte din angajați sunt implicați în inovare, pentru că este și genul de business în care trebuie mereu să vii cu ceva nou pe piață, mai inteligent, cu o comunicație mai bună, cu o viteză mai mare; pur și simplu concurența și vremurile ”împing” în direcția aceasta și cred că facem față. Sunt foarte multe companii de senzori care au ”ațipit” la un moment dat (o paralelă ar putea fi Nokia, în domeniul smartphone). De aceea noi mergem tot mai mult și în direcția de smart senzor și smart camera, sisteme vision de comparare de imagine și așa mai departe, pentru aplicații tot mai complexe. Astfel, clienții noștri să poată beneficia de ultimele tehnologii din partea noastră.

Herbert Oprea. Foto: Sibiu 100%

De ce să lucrezi, de aproape 20 de ani, la Wenglor

Care crezi că sunt punctele forte, ca produse, ale companiei?

Noi, în anii 80, când s-a înființat Wenglor, ne-am consacrat ca specialiști pe senzori optici. Aceștia sunt de diverse tipuri, forme și cu diverse capabilități. Acolo am fost, vreme de două decenii, specialiști pe partea aceasta. Încă suntem, dar focusul nostru este și pe această gamă, unde, să fim realiști, este încă sursa principală de venit. Dar suntem conștienți și că viitorul se bazează acum pe tehnologia bazată pe camere. De aceea, în paralel cu partea de senzori optici, investim foarte mult și în această direcție. Am putea spune că suntem specialiști pe partea de senzori laser optici de mare precizie.

Cât de ofertantă este Româniaîn acest sens? Există o piață considerabilă și aici?

Sigur! Există o piață de senzori în România, suntem destul de bine poziționați, clar ajută și că suntem de 20 de ani cu producție aici. Nu ezităm să spunem partenerilor noștri că atunci când cumpără senzori Wenglor, dau de lucru și colegilor noștri, drept urmare avem o cotă bună de piață. Clar, piața din România nu se compară cu piețele din Vest, din simplul motiv că nu există atât de mulți producători de utilaje. Aceștia sunt și cei mai mari consumatori de senzori. Noi avem puține astfel de companii în țară. Cea mai mare parte din clienții noștri sunt cei care folosesc utilajele. Avem destul de mulți clienți din industria alimentară, din industria lemnului. Cea mai puternic automatizată industrie este, în continuare, industria automotive, și știm foarte bine că acolo nu stăm foarte rău în România. Pe lângă cele două fabrici care fac autovehicule, sunt foarte mulți care sunt furnizori direcți ai acestor fabrici de automobile, care indiferent ce fac, au nevoie și ei de foarte mulți senzori. Și aici este focusul mare. Este o piață destul de clară, mult focusată pe end useri, într-adevăr, pe consumatori finali, dar este o piață bună, constantă și în dezvoltare. În ultima vreme nu cred că au fost foarte multe investiții mari în direcția aceasta, dar văd acum un nou trend, ceea ce ne bucură.

De când conduci Wenglor?

Lucrez la Wenglor din 2006, iar director sunt din 2008.

Care e filosofia de management, felul în care gândești afacerea, în raport cu oamenii și producția?

Filosofia de management aș putea spune că e una participativă. Suntem foarte deschiși, comunicăm foarte mult și aș începe prin a spune că am avut mare noroc, pentru că am găsit în companie oameni deosebiți, oameni care încă sunt împreună cu noi în companie și încercăm să luăm întotdeauna deciziile împreună. Trebuie spus din capul locului că nu vorbim aici neapărat de un management strategic. Noi suntem în mare parte operaționali și trebuie să avem grijă și să ne asigurăm că facem aceasta în cele mai bune condiții atât pentru angajați și cu cel mai mare grad de rentabilitate pentru companie. Nu este datoria noastră să gândim ce produs scoatem pe piață, cum creștem anul viitor, ci desigur, trebuie să ne asigurăm cum creștem producția, astfel încât să satisfacem nevoia companiei mamă.

Care e profilul angajatului Wenglor?

Profilul angajatului nostru e cel al omului care vine cu drag la lucru. Căutăm persoane deschise, persoane comunicative, cu energie, pe care le vedem din start că pot aduce un suflu bun, pozitiv, nou, pe oricare dintre poziții. Deci profilul angajatului Wenglor este angajatul energic și motivat. Și aceasta se vede în munca de zi cu zi. Iar noi încercăm să creem acest cadru, în care lumea vine cu drag la serviciu. Suntem cu toții la per tu, indiferent de poziție. Este așa, o regulă nescrisă în companie, avem discuții peste tot, la câte o cafea sau în ședințele oficiale, constructive…

Funcționează acest mod de lucru?

Da. Funcționează. Să știi că e amuzant că avem câțiva colegi care nu se pot debarasa și sunt tot cu ”șefu”, dar deja devine, așa, o adresabilitate la nivel de glumă: ”Șefu..”. Dar după aceea mă întreabă: ”Ce ai făcut în weekend?” Suntem tot la nivelul acela familiar, dar pentru că efectiv nu se pot obișnui sau nu le stă în putere să zică ”Ceau, Herbert!”, continuă să îmi spună: ”Salut, șefu!”

Foto: Wenglor Sibiu

Ce îl deranjează pe Herbert Oprea

Ce ai făcut în weekend? Cum îți omori timpul?

Să știi că nu am făcut mare lucru, pentru că am fost un pic răcit. În general, am fost pe acasă, mai ales în ultima vreme. De regulă, preferăm să ne relaxăm, cu fetița. Am o fetiță de 11 ani, facem diverse activități, ne întâlnim cu prietenii, mergem pe la câte o cabană… În mare, cam asta facem. Dar când am energie și vine și primăvara sau vara – pentru că nu sunt omul iernii -, mă mai joc de-a grădinăritul pe la țară, îmi plac drumețiile, am ajuns că îmi placă să alerg, pentru că vine o vârstă…

Și acum este…

Da, eu în general sunt un om competitiv. Înainte mai jucam tenis, fotbal, dar în ziua de azi e aproape imposibil să te strângi, măcar 10-12 inși, pentru fotbal.

Reușești să disociezi munca de viața privată?

De multe ori mă întreabă lumea: ”Cum ai stat 16-17 ani la Wenglor? Cum poți să stai atâția ani în același loc?” Răspunsul e chiar în întrebarea ta. Este job-ul în care îți poți găsi un echilibru. Și asta e oarecum în filosofia companiei. Venim, muncim, ne facem treaba cât mai bine, dar avem și timp de calitate la îndemână pentru familii. E clar, sunt spike-uri, încărcări în timpul săptămânii, trebuie să știi să prioritizezi, să le rezolvi pe toate, dar de când sunt la Wenglor, nu am multe weekenduri în care a trebuit să fac ceva pentru Wenglor. Mai mult, avem și vinerea zi scurtă; noi la 14.00, vinerea, plecăm acasă. Nu întotdeauna, ca regulă, dar avem această opțiune și două zile și jumătate nu ne gândim la serviciu decât, bineînțeles, dacă avem diverse acțiuni. Pentru că mai avem și activități de echipă.

Apropo, acțiuni pe care le oferiți angajaților, motivații extramonetare, găsim?

Odată cu pandemia, au fost vremuri destul de grele din acest punct de vedere. De anul trecut am început să reluăm aceste activități, care ne leagă, ne coagulează ca echipă. Am împlinit 20 de ani anul trecut; bineînțeles că am făcut un mega chef, avem teambuildinguri pe departamente (fiecare departament are buget, poate să iasă și să facă ceva frumos), la care se adaugă diverse acțiuni: maratonul, la care avem și cursa noastră, Wenglor 10 K, ne antrenăm împreună pentru eventul acesta… Acum vom planta niște puieți. Am zis, în 2021, că pentru fiecare angajat nou plantăm câte un copac și ne ținem de cuvânt.

Aveți mulți angajați noi? Adică plantați mulți copaci?

Nu, dar am zis că privim în viitor. Vor fi 400 de puieți. Nu am angajat 400 de colegi, dar, cum am zis, investim în viitor. Mai avem Ziua Porților Deschise, pe care nu am mai avut-o demult. Și e o tragedie pentru copiii angajaților din Wenglor. Mă întreabă și fiică-mea, colegii: ”Când mai e ziua Wenglor?!” Pentru că noi chiar mergem și în direcția copiilor, le facem tot felul de tobogane, tiroliene… Anul acesta sigur facem! Încercăm, pe cât se poate, de fiecare dată când se ivește ocazia, să avem cât mai multe activități împreună.

Ce ar trebui să facă un angajat să te scoată din sărite?

De cele mai multe ori cred că mă deranjează neasumarea responsabilității și a vinei, într-un final. Avem, ca oameni, în general, tendința de a ne disculpa cumva, de a spune: ”Nu, nu știu ce s-a întâmplat…”

Asta mă supără. Și cred că întotdeauna pentru a depăși o problemă trebuie în primul rând să o conștientizăm, să fim de acord că s-a întâmplat o greșeală, că este o eroare și să vedem de acolo de unde plecăm. Mă deranjează când cineva ascunde, minte, mușamalizează, ca să zic așa, o anumită chestie, o greșeală a lui sau a unui coleg, în loc să punem cărțile pe masă, să vedem care e greșeala și cum o îndreptăm împreună. Pentru că bineînțeles că e normal să și greșești.

Cum reacționezi? Țipi, urli, apelezi la cuvinte buruienoase?

Nu, nu, nu e ok asta! Trebuie să recunosc că îmi e destul de greu să mă reprim câteodată, dar sunt și rare cazurile când mă enervez. Întotdeauna încercă să nu reacționez cum aș vrea, să nu reacționez la cald, și de multe ori, dacă e ceva care efectiv m-a scos din pepeni, prefer să plec, mă duc în birou și mă gândesc cum abordez problema. După care, după ce m-am mai liniștit, încerc să o iau pe altă cale. În general, oamenii intră în defensivă foarte repede când se simt cu musca pe căciulă și atunci e binevenită o pauză pentru toată lumea. Și reluăm peste o vreme discuția, peste o oră, peste o zi, în funcție de cât e de gravă situația, mai calm, poate la o cafea și vedem cum o soluționăm. Dar despre asta ar trebui să zică mai bine colegii. E o atmosferă destul de calmă, de liniștită, și chiar te invit și pe tine să te convingi de asta. Oamenii își văd de treabă, fiecare știe ce e de făcut și e liniștea aceea de rânduială nemțească, cu fiecare lucru la locul lui.

Pasiuni? Mai mult sau mai puțin vinovate…

Eu sunt destul de activ, sunt omul hobby-urilor. Am avut multe. Cred că am început cu pescuitul, la care am renunțat după ce s-a născut fetița. Nu neaparat în legătură directă, dar ca să mergi la pescuit trebuie să stai, să îți aloci timp. Am colecționat multă vreme radiouri, pe lămpi, împreună cu tata. Am renunțat de ceva vreme, pentru că nu mai avem spațiu. Recunosc că și acum când trec pe lângă un radio îmi scapă câte o bătaie de inimă. Am mai cochetat cu tâmplăria, la casă, la tata… Dar în ultimul timp, am rămas cu partea de alergat, drumeții prin pădure…

Vise neîmplinite? Să salvezi omenirea, să croșetezi apă în Oceanul înghețat?

Să știi că nu am. Poate părea arogant, dar nu. M-ai luat prin surprindere. Sigur, toți avem chestii pe care am fi vrut să le facem și nu le-am făcut. Nu știu ce să zic… Probabil, să fac o casă așa cum mi-o doresc. Dar anul acesta mă apuc de ea! Pomi am plantat, copil am făcut… Clar că tot timpul te gândești: oare cum ar fi dacă… Dar pot spune că nu am remușcări, nu am regrete grozave, de genul: ”Ce rău îmi pare că…” Și sunt și genul care preferă să privească în viitor. În prezent și viitor, decât în termeni de cum ar fi fost dacă. Facem ce e mai bun cu datele pe care le avem.

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img
spot_img
Ultimele știri

Am dat startul primăverii prin a fi M.A.I. aproape de copilașii din Cisnădie

Prima Campanie de Informare Interactiv-Distractivă "Ziua Serviciilor de Urgență" din anul 2023 a avut astăzi loc la Cisnădie, pentru...
spot_img

Știri pe același subiect