O nouă ediție a Maratonului Internațional Sibiu a ajuns la final. Cel puțin partea vizibilă, din Piața Mare și de pe traseele stabilite. Poveștile alergătorilor și ale proiectelor pe care le-au susținut continuă. Donațiile pentru toate cele 47 de cauze înscrise pot fi făcute în continuare, până în data de 30 iunie 2023.
Dacă accesați maratonsibiu.ro, găsiți detalii despre toate acestea. Am consemnat câteva dintre poveștile alergătorilor, fiecare dintre ele fiind un exemplu de implicare pentru comunitate și pentru o lume mai bună.
Cauzele celor înscriși și poveștile alergătorilor sunt diferite, bucuria participării e unică!
Mircea Sărac, sau Legendaru’ Musashy, cum și-a scris pe numărul de concurs, spune râzând că a fost super ușor să alerge toată distanța maratonului. Îl vedeți în fotografia de mai sus, alături de cățelușa lui. ”Cât a fost? 42 de km. I-am împărțit în 42 și am făcut de patruzeci și două de ori o cursă scurtă, de câte un kilometru. Motivația mea a fost cauza. Cea a Asociației Copil Unicat, ”Fiecare pas contează”. Copiii au probleme locomotorii, ei nu se pot deplasa, nu pot să facă un pas, noi ne distrăm cu 42.000 de pași.
Alerg și pentru a susține comunitatea, să fim cât mai mulți, să facem cunoscut Sibiul și prin acest eveniment. Pentru că este, din punctul meu de vedere, unul care atrage multă lume. Și e bine să atragă tot mai multă! Am mai alergat de două ori maratonul și o dată semimaratonul. Dar, nu am mai alergat în competiții în ultimii cinci ani. De regulă, alerg pentru copii.
Ediția de anul acesta mi s-a părut foarte bine organizată, dar toate sunt așa. Chiar mi-a plăcut, foarte mulți voluntari. Îi iubesc, de fiecare dată te motivează, chiar dacă nu mai poți, tragi de tine și primești energie din partea lor și a publicului. Am avut oameni pe traseu, peste tot, în Muzeul Satului, Poplaca, Rășinari, peste tot, foarte mulți oameni. Și copii mici, la care te apleci să bați palma. Dar ei se bucură că pot să dea palma cu un alergător. Cățelușa am luat-o cu mine doar la final, nu ar fi putut alerga tot traseul. O mai iau cu mine, îi place la nebunie să alerge, ca și stăpânului ei!”
Poveștile alergătorilor sunt cele ale cauzelor pentru care s-au înscris
Cristian Cismaru: ”Anul acesta am alergat pentru Prietenii Berzelor din Cristian. Doar semimaratonul de data aceasta, după mai mulți ani în care am alergat maratonul întreg. Am avut chef să savurez, să mă bucur de zilele de concurs și de faptul că toată lumea zâmbește, și pe traseu și după. M-am gândit, pentru că nu m-am antrenat așa de bine, să retrogradez, de la Super Ligă la Semi Ligă. A fost fain, exact cum mi-am închipuit. Mi-am luat timp să dau palma cu aproape toți voluntarii. M-am oprit la zonele de revitalizare. M-am uitat la oraș din două-trei perspective noi pentru mine. Îmi place foarte mult când văd zone din oraș închise circulației, te uiți altfel la ele.
Pentru mine, care vin din sfera ONG-urilor, e un șoc câtă lume este fix la corporații și cât de puțină lume reprezintă aici în piață, binele comun. Evident că fiecare aleargă pentru un proiect. Dar să vezi 95% din șase mii de oameni cu tricouri de corporații, e un pic ciudat. Ar trebui să mai avem și firme mici, locale, să existe o industrie a noastră, a zonei. Poate sunt 2 firme locale, din 50 sau câte sunt. Mă întreb de ce nu vin și oameni din afara corporațiilor să alerge, să fie și ei, alți șase mii. Să fie un echilibru. Mi-ar plăcea și să fie mai mulți oameni, în afară de voluntari, care să susțină alergătorii pe traseu.”
Ligia Anton a fost implicată ca organizator sau alergător în fiecare ediție a Maratonului Internațional Sibiu
”Am alergat pentru ”Radioul din școală”. Este un proiect al învățătoarei Alina Hoara, de la Liceul de Artă. În contextul actual, cu greva profesorilor, chiar cred că au nevoie de susținere. Mi se pare un lucru foarte mare că tot ce face este spre binele elevilor. Concursul a fost ok, vremea a fost super, organizarea, ca de obicei, jos pălăria! Au fost voluntari, mulți spectatori, mai ales pe centru. Felicitări organizatorilor, asociațiilor care au participat cu proiecte, concurenților.
Din punctul meu de vedere, este cel mai fain proiect al Sibiului. Pe orice nivel, cultural, social, sportiv, este cel mai fain. Cred că are cea mai mare vizibilitate. Știu foarte multă lume care s-a antrenat pentru că s-a înscris la Maraton. Știu exact pentru ce aleargă și de obicei susțin cauzele respective, cum ar fi Animal Life, sau alte asociații ce sunt mult mai cunoscute, dintre cele înscrise. E foarte greu să alegi cauza. La noi în familie am avut noroc, pentru că au alergat și copiii, și practic am avut trei cauze pentru care am alergat. Plus că am susținut și altele cu donații. De la prima ediție a MIS, am fost ori în organizare, ori am alergat. Prima oară am alergat în 2012, după ce tocmai născusem, de șase luni. După care am ajutat la cursele copiilor, apoi am reînceput să alerg, câte 5 km de fiecare dată. Nu am ratat nicio ediție. Celor care vor să încerce, le spun să o facă, pentru că la 5 km, e un pic greu, dar se poate!”
Asociația de Poveste încearcă să dea copiilor din centrele de plasament șanse mai bune în viitor.
Lucian Vlad: ”A fost un traseu frumos, prin orașul vechi, un pic dificil dar am încercat să păstrez același ritm și asta cred că m-a ajutat. Pe tot parcursul crosului, sibienii ne-au încurajat cu fluiere și aplauze. Vremea a fost frumoasă, cauza susținută m-a inspirat, iar Finish-ul a fost ”de poveste”. Organizarea a fost excelentă, voluntari entuziasmați peste tot – s-a simțit o energie pozitivă în tot orașul. M-am bucurat să văd o implicare puternică a companiilor sibiene, la Maraton, și promovarea produselor din Sibiu la corturile lor. Am alergat pentru cauza Asociației de Poveste. Cei de aici lucrează cu tinerii din centrele de plasament. Fondurile strânse la maraton îi vor ajuta să formeze voluntari specializați pe problemele cu care se confruntă tinerii din aceste centre. Probleme precum relațiile sănătoase, limitele personale, respectul față de corp. Sunt lucruri pe care trebuie să știi să le discuți cu acești copii, și cum să îi educi pentru un viitor cât mai bun.”
Dacă v-au inspirat poveștile alergătorilor de anul acesta, este oricând un moment bun să deveniți unul dintre ei.
Urmează și alte povești…
