Sibiu 100% vă propune o retrospectivă a celor patru ani care au trecut de la demolarea vechiului stadion Municipal şi până la inaugurarea noului stadion din Parcul Sub Arini. În tot acest timp, suporterii sibieni şi FC Hermannstadt au trecut prin multe încercări şi necazuri, însă în cele din urmă sperăm că am ieşit mai puternici, iar spiritul fotbalului sibian va renaşte. Totuşi, să nu uităm prin ce-am trecut şi să învăţăm…

Cea mai mare investiţie publică a Primăriei Sibiu de după 1990 – noul Stradion Municipal – a fost inaugurat. Acesta a fost redat fotbalului în 10 decembrie, la meciul cu Farul Constanţa, liderul campionatului, după o victorie categorică, 4-0, pentru FC Hermannstadt. Stadionul a fost construit în totalitate din banii sibienilor, în condiţiile în care finanţarea a venit exclusiv de la bugetul primăriei. Mai mult, se poate numi stadionul construit în pandemia de coronavirus, deoarece lucrările s-au suprapus cu cele mai grele vremuri pentru sibieni, de după al doilea război mondial.     

Povestea noului stadion       

2017-2018 rămâne un sezon fabulos pentru fotbalul sibian şi a fost începutul revigorării fotbalului din oraş. În acel sezon, FC Hermannstadt, echipa condusă de Teodor Birţ şi finanţată de câţiva oameni de afaceri locali, între care Claudiu Rotar şi Ştefan Băcilă, juca finala Cupei României şi reuşea promovarea în Liga 1. În acel an, era un entuziasm molipsitor în rândul suporterilor fotbalului sibian, în condiţiile în care Sibiul era pus din nou pe harta fotbalului românesc. O echipă venită de nicăieri, un antrenor, Alex Pelici, considerat unul de-al casei de către suporterii sibieni, după promovarea cu Voinţa în Liga 1, şi ambiţia unor oameni de afaceri dornici să revigoreze fotbalul sibian şi, în acelaşi timp, nostalgici după vremurile de altădată, în speţă după performanţele din trecute ale echipelor FC Inter şi Şoimii, au făcut ca pasiunea suporterilor sibieni să se reaprindă. După un sezon istoric, cu o performanţă fără precent în fotbalul sibian, calificarea în finala Cupei României, FC Hermannstadt urma să dea piept cu Liga 1. Un alt moment, poate emblematic pentru suporterii sibieni, care a făcut ca starea de spirit să renască fără echivoc, a fost acea partidă cu FCSB din sferturile de finală ale Cupei României, de pe Municipal. Atunci, FCH s-a impus cu 3-0, într-o atmosferă uluitoare, ce amintea de vechea atmosferă pe care suporterii sibieni au trăit-o în trecut la meciurile lui FC Inter. O vorbă celebră la acea vreme şi promovată intens de conducerea de atunci a lui FCH spunea: ”Sibiul are fotbal! Din păcate, nu aveam stadion”. Toată lumea era conştientă că starea precară a bătrânului stadion Municipal era dezonorantă pentru Sibiu, chiar dacă la promovarea unei alte echipe în Liga 1, FC Voinţa Sibiu, în 2011, fostul primar de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, a cosmetizat cât de mult s-a putut arena din Parcul Sub Arini, leagănul fotbalului sibian. Într-un fel, ca suporter, te durea sufletul când vedeai Stadionul Municipal în ce stare umilitoare ajunsese, după ce în anii 70, 80 şi 90 era cel mai drag loc de promenadă pentru microbişti. În timp ce în 2018 FC Hermannstadt se pregătea de promovarea şi pusă în faţa faptului împlinit că stadionul Municipal din Sibiu nu va îndeplini omnologarea pentru Liga 1, comunitatea fotbalistică sibiană a adus în discuţie construcţia unui nou stadion în oraşul de pe Cibin. Speranţele erau mari pentru noua echipă a Sibilui, un spirit nou şi puternic, însă oraşul rămăsese repetent la capitolul infrastructură sportivă, fiind depăşită din toate punctele de vedere. Un lucru era cert la acel moment: sibienii nu o vor vedea pe FC Hermannstadt în Liga 1, acasă, pe stadionul Municipal, din cauză că arena nu putea fi omologată pentru meciurile de prima ligă de către FRF. O durere mare pentru suporterii sibienii, care investiseră foarte mult suflet în noua echipă. Era frustrant să nu îți poţi vedea echipa favorită jucând acasă, pe Stadionul Municipal, locul nostru din totdeauna. Erau vehiculate tot felul de variante: ba Mediaş, ba Tg. Mureş, sau Piteşti.

Primarul Fodor a cedat presiunii şi a luat decizia istorică

Chiar dacă nu se încheiase sezonul 2017-2018, presiunea unui nou stadion era o povară grea pentru conducerea echipei FCH şi Primăria Sibiu. Rezultatele, aproape de nimeni aşteptate; vă amintiţi parcursul fenomenal al lui FCH din Divizia D în Liga 1, după ce echipa fusese înfiinţată abia în 2015. Probabil nimeni nu a anticipat această ascensiune fulminantă a fotbalului sibian, poate nici conducerea şi finanţatorii de atunci ai lui FCH, însă rezultatele au fost extraordinare pentru o comunitatea fotbalistică ce până atunci lâncezea în subteranele fotbalului românesc. Bineînţeles, Primăria Sibiu a susţinut echipa financiar, în limitele legii, însă, cu siguranţă, nu a luat în calcul modernizarea stadionului imediată. Le-a venit pe cap o mare belea exact de unde se aşteptau mai puţin. Pusă în faţa acestor rezultate onorante pentru noi, suporterii, Primăria a dat din coate o perioadă, motivând că se caută soluţii pentru modernizarea stadionului, că se încearcă identificarea unor surse de finanțare de la bugetul local şi atragerea unor fonduri de la Guvern (vedeam cum se construiesc Cluj Arena, Stadionul Ion Oblemenco din Craiova). Toate aceste lucruri sub o presiune care făcea municipalitatea neputinciasă în faţa aspiraţiilor suporterilor sibieni, mult prea dornici de fotbal. Toată lumea vorbea despre un nou posibil stadion la Sibiu, însă nimeni nu își asuma tranşant această decizie, dacă ne referim la Primăria Sibiu. Conducerea FCH, apropiată de primărie, susţinea cu jumătate de gură necesitatea unui nou stadion. Echipa sibiană evolua excelent, astfel că la presiunea suporterilor, primarul Astrid Fodor a făcut anunţul important: Stadionul Municipal va fi reconstruit, exceptând tribuna principală. Tribuna oficială se prezenta într-o stare bună, fiind finalizată spre sfârşitul anior 80, pentru celebrul meci de pe Municipal din primăvara lui 89, România – Italia. 

În acea perioadă, primarul Sibiului, care nu avea nicio legătură cu fotbalul, dar bine sfătuită, probabil, de conducătorii şi finanţatorii lui FCH (unul dintre ei câştiga pe bandă rulantă licitaţiile privind modernizarea străzilor din Sibiu, povestea ce se continuă şi în ziua de astăzi) şi-a asumat o responsabilitate mare în condiţiile în care alegerile locale din 2020 băteau la uşă. Astrid Fodor a simţit perfect pulsul fotbalului sibian şi al suporterilor, intuiind perfect şi un mare capital de imagine. Mai mereu, fostul primar Klaus Iohanins era acuzat că lasă de izbelişte sportul sibian, în special fotbalul, acuze ce s-au perpetuat şi asupra lui Astrid Fodor, după ce Iohannis a ajuns preşedintele României. A considerat atunci că este cel mai bun moment pentru ca Primăria Sibiu să ne astupe gura şi să ia o decizie fundamentală pentru sportul sibian: construcţia noului stadion. În plus, în acea perioadă, 2018-2020, Primăria Sibiu avea cel mai mare excedent bugetar din istoria post decembrie 1989 al municipalităţii şi în dese rânduri era acuzată că nu ştie să cheltuie bani pe mari proiecte cu reale perspective. Cert este că Astrid Fodor şi-a riscat cariera politică în Sibiu şi a început derularea celei mai mari investiţii în municipiu de după 1990. În sfârşit, Primăria investea în sport, mai atenuând din frustrarea unora că banii municipalităţii se duc doar pe festivalul de teatru şi alte evenimnete culturale suprafinanţate din bugetul local.

Revenind, mai erau câteva etape de jucat din sezonul de Liga 2, în timp ce FCH se pregătea de finala Cupei României, când municipalitatea a anunţat că stadionul municipal va fi reconstruit. Un moment plin de speranţă pentru suporterii sibieni, în condiţiile în care FCH juca pe Stadionul Municipal în meciurile de liga 2, iar buldo-escavatoarele erau cocoţate pe peluza dinspre Hotel Parc şi lucrau intens la demolarea peluzei. Cealaltă peluză era închisă, iar la tribuna a doua nu se mai înghesuia nimeni. Dacă nu mă înşel, această imagine a fost proiectată în mintea suporterilor locali la meciul de acasă cu Metaloglobus. Conducerea FCH încerca să mute meciurile rămase pe final de campionat la Cisnădie, însă fără succes.

Momente frumoase, dar a început coşmarul suporterilor

Într-adevăr, fotbalul sibian trăia momente sublime, cele mai frumoase de după 2000. Mai mult, FCH savura promovarea în Liga 1, după meciul de la Târgovişte, şi apoi sărbătorea de acasă. Totodată, să nu uităm de semifinala Cupei în care FCH a eliminat Gaz Metan Mediaş în dublă manşă, încă un moment unic în istoria fotbalului sibian. În jur de 8.000 de sibieni luau, apoi, calea Arenei Naţionale din Bucureşti, pentru disputarea finalei Cupei României, împotriva Universităţii Craiova. După zeci de ani, FCH putea istorie istorie pentru fotbalul românesc şi anume: o echipă de Liga 2 să câştige Cupa României. În plus, suporterii trăiau momente frumoase şi cu gândul la cum va arăta noul Stadion Municipal. Acum Sibiul va intra pe lista puţinelor oraşe din ţară care vor avea stadioane noi de fotbal. Dar suporterii trăiau şi momente de nostalgie după vechiul Municipal, fiecare dintre noi povestindu-şi între prieteni cele mai frumoase momente petrecute pe vechiul stadion. Cu un ochi râdeam, cu un altul plâgeam, deoarece stadionul pe care am crescut începea să dispară încetul cu încetul.

Am pierdut finala Cupei României, însă speranţele erau mari pentru sezonul următor 2018-2019.    Echipa îşi vedea de drumul ei, municipalitatea semna contractul pentru demolarea şi modernizarea stadionului. În acest sens, primul obiectiv major al proiectului era modernizarea tribunei oficiale a vechiului Municipal, care putea numără în jur de 5.000 de locuri. FCH lua drumul pribegiei la revenirea în prima ligă a fotbalului românesc, jucând meciurile considerate acasă la Tg. Mureş. Era cea mai bună variantă pentru echipă, însă numărul suporterilor s-a redus de la un meci la altul. Încet-încet, atmosfera de Municipal din sezonul trecut era înlocuită cu frustrarea cheltuielilor pe care suporterii trebuiau să le facă la fiecare meci, iar fotbaliştii şi conducerea clubului se vedeau fără surse reale de finanţare. Pierderi pe toate planurile. Toată lumea trăia cu speranţa că lucrările la noul stadion, în speţă modernizarea tribunei principale, nu vor dura foarte mult. Chiar dacă rezultatele nu erau foarte bune, echipa se menţinea onorabil şi se lupta cu ardoare pentru evitarea retrogradării. Din păcate, societatea de construcţii care se ocupa de stadion tărăgăna inexplicabil situaţia lucrărilor, mai mult bătând pasul pe loc şi cu întârzieri foarte mari. După replici dure între municipalitate şi societatea de construcţii, SC Construcţii SA Sibiu, lucrurile păreau că se mişcă mai bine, însă la intrarea în play-off era nevoită să joace tot la Tg. Mureş. Mai mult, suporterii, supăraţi pe situaţie, au organizat chiar un miting la stadion împotriva constructorului, pentru ca echipa să revină acasă. O situaţie jenantă pentru toată lumea, în timp ce Sibiul era criticat din toate părţile în lumea fotbalului, iar suporterii sibieni treceau de la agonie, resemnare cu situaţia, până la frustrare, ruşine şi vorbe grele la adresa administraţiei sibiene şi a constructorului cu care Primăria a semnat contractul pentru refacerea tribunei oficiale a stadionului. Faima Sibiului cu cel mai rapid ritm de creştere economică din Ardeal şi din ţară, dezvoltarea evenimentelor turistice şi culturale fără precedent sub adminsitraţia Iohannis – Fodor, păleau acum în ochii sibienilor amatori de fotbal din cauza neputinţei în ceea ce priveşte sprijinirea sportului local. În tot acest interval, echipa părea a fi a nimănui, fără suporteri, părăsită, fără sprijin financiar, dar rezista datorită unor finanţatori care creditau clubul în speranţa că revenirea la Sibiu îi va face să uite de toate aceste probleme, pentru că Sibiul are fotbal, iar suporterii abia aşteptau să vadă din nou fotbal pe stadionul din Parcul Sub Arini.  

Urmărește Sibiu 100% în Google News