Pentru prima oară în 65 de ani de când este televizat, mesajul de Crăciun al suveranului britanic a fost rostit de un rege.
Mesajul înregistrat, cu o durată de 10 minute, este difuzat întotdeauna la ora 3 după amiaza și de această dată Regele Charles l-a rostit din Capela Sf George a Castelului Windsor, acolo unde sunt înmormântați părinții săi, Prințul Philip, decedat în 2021, și Regina Elisabeta, care a încetat din viață anul acest pe 8 septembrie.
Mesajul a început cu un omagiu adus de actualul suveran la adresa predecesoarei sale, pe care aceasta l-a rostit în fața camerelor de luat vederi de 65 de ori, reamintind de credința religioasă a mamei sale și de momentul special reprezentat de Crăciun pentru Regina Elisabeta.
King Charles Makes His First Christmas Speech as Monarch'
Charles III is making the first Christmas speech as King, continuing the tradition his mother upheld for the entirety of her 70-year reign. pic.twitter.com/xTpsXi6Z7s
Peste 87 de tone de articole pirotehnice au fost indisponibilizate de polițiști.
În urma unor controale efectuate în ultima lună în complexuri comerciale, pieţe şi alte obiective, au fost întocmite 647 de dosare penale, a informat IGPR.
Au fost aplicate 166 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 234.050 de lei.
Poliţiştii Direcţiei Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, împreună cu cei ai Direcţiei de Ordine Publică, Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice, Direcţiei de Poliţie Transporturi, Direcţiei Rutiere şi Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, au declanşat în urmă cu o lună acţiunea naţională ‘Foc de artificii 2022 – 2023’.
S-au desfăşurat activităţi de prevenire şi combatere a evenimentelor negative, generate de nerespectarea prevederilor legale care reglementează deţinerea, comercializarea, importul, depozitarea şi folosirea articolelor pirotehnice de către persoanele fizice şi juridice.
În perioada 21 noiembrie – 22 decembrie, au fost efectuate 2.675 de controale în complexuri, pieţe şi alte obiective şi 216 percheziţii, se arată într-un comunicat de presă al IGPR.
Părintele Francisc Doboș e una din vocile cele mai puternice și mai hăruite de Dumnezeu să comunice ”pre limba” vremurilor. Preot paroh la Biserica „Sacré Cœur” din București, el este și o prezență tonică, lucidă, în media și pe rețelele de socializare, aducând de fiecare dată gând de bucurie și îmbărbătare pentru mulți din cei care își caută un sprijin în zona spirituală. Cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului, l-am rugat pe Părintele Francisc să împărtășească un gând, în exclusivitate, cititorilor Sibiu 100%.
Părinte Francisc, am o dilemă: cât mai e de actuală Nașterea Domnului pentru lumea de azi?
Nașterea Domnului este la fel de actuală ca și pe vremea când s-a născut Mântuitorul. Nu prea era loc nici pe atunci pentru El în oraș, în Betleem, și S-a născut acolo, la margine, într-o iesle. Este exact la fel și astăzi. Ne uităm la orașele noastre. Toată lumea aleargă. Orașele, multe dintre ele (poate Sibiul mai puțin…) sunt pline de luminițe. E toată această agitație, oamenii cumpără, aleargă… Și, din cauza multor luminițe, riscăm uneori să nu mai vedem Lumina. Adică motivul real al Sărbătorii: Hristos. Și intervine și acum aceeași misiune profetică a noastră, a Bisericii: să nu Îl sufocăm pe Dumnezeu sau să nu Îi dăm acea prospețime pe care trebuie să o aibă în inima fiecăruia dintre noi. Ca bucuria de care vorbește toată lumea – de cadouri, de Moș Crăciun – să își găsească motivul real, adică venirea lui Dumnezeu Întrupat între noi. Pentru că nu suntem aici doar pentru 50, 80, 100 de ani; fiecare cât trăiește, cât îi este dat de la Dumnezeu. Și mai apoi ce se alege de noi, care este sensul vieții, dacă Dumnezeu nu ne mântuiește, prin Întrupare, evident?
Foto: Arhiva personală
”Venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră”
Nu simți așa, un sentiment de aparentă inutilitate, când constați că după atâtea sute și sute de ani, te afli exact în aceeași situație, în care Hristos e tot necunoscut pentru mare parte din lume sau, mai ales, ignorat?
Mă gândesc aici la începuturile Bisericii, nu doar la momentul Nașterii Domnului. Toate aceste momente, încă de la începutul creștinismului, de la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, par să fie legate de aceeași aparentă constatare a inutilității. Deci cu cine te lupți? Cu o lume întreagă. Hristos nu a venit cu trupe, nu a venit cu marketing,â de genul: cum faci să ajungi în inimile oamenilor. Calea lui Dumnezeu este aceea personală. A mea, care ajunge la altă inimă. Nu mergem prin marketing la nivel mondial, ca să Îl ”vindem”, ca să Îl facem cunoscut pe Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu nu este ce a convertirii în masă, ci convingerea fiecărei inimi. Care înseamnă o convertire lentă, mică, o flacără aprinsă firav undeva. De la Iisus Hristos au plecat 12 apostoli. De la cei 12, din care unul L-a trădat, s-a ajuns la întreaga lume. Și constatăm din nou că lumea se întoarce cu fața către pământ, și nu către Cer. Desigur, la nivel general de constatare. Și din punctul de vedere al păstorului Bisericii, da, este ispita aceasta a inutilității: ”Oare mai are rost?” Lumea aleargă după consumerism, cadouri. Și noi suntem cei care avem misiunea, plină de bucurie, de a da mărturie – și nu doar vocal, nu doar prin cuvinte și nu doar prin moralizare, prin strigăte spirituale, așa, de genul: ”Haideți înapoi la Dumnezeu!”, – de viață, că ceea ce trăiesc eu este real! Și dacă cineva vede în jurul meu că bucuria mea este reală, este îmbibată de Dumnezeu, de Duh Sfânt, atunci vor veni mai mulți. Nu trebuie să vină toți. Dacă fiecare își face propria parte și este păstor autentic, nu un birocrat al sacrului, lumea se schimbă. Evident că ispita este mare. Dar venirea în fire începe de la noi, de la bucuria noastră.
Există cumva un manual de bune practici prin care putem să punem început bun vieții noastre, să recuperăm, cumva, din Nașterea Mântuitorului, bucuria aceasta a Sărbătorii?
În primul rând, recunoștința și smerenia. Pentru că fără recunoștință, fără sentimentul că avem cui să îi mulțumim, ajungem să ne transformăm noi înșine în mici idoli. Neputincioși și frustrați, mai apoi, pentru că vedem că nu reușim să ne schimbăm nici pe noi, darmite pe persoanele din jurul nostru.
Recunoștință și smerenie. Ca să pot să trăiesc recunoștința, am nevoie de smerenie. Am nevoie să ies din dimensiunea idolului. Să nu mai stau mereu în centru. Să nu mai ocup centrul. Să pot să stau puțin pe margine și să îl pun pe fratele meu, familia mea, persoanele dragi, comunitatea, în centru, pentru ca acolo să Se nască Dumnezeu.
Pr. Francisc Doboș
Și atunci Dumnezeu Se va naște și în mine. Dar fiecare, când nu va mai ocupa centrul, va ști să se bucure de el. Pentru că va vedea centrul în jurul său, peste tot, și în felul acesta va trăi comuniunea și iubirea adevărată a lui Dumnezeu ca pe un dar.
Foto: Arhiva personală
Crăciunul ca o portocală
Găsim o amintire desprinsă măcar puțin din Crăciunul copilăriei?
Îmi aduc aminte cu mare drag de Crăciunul copilăriei, pentru că ceea ce ne aduna, pe lângă celebrarea Sfintei Liturghii, era așezarea laolaltă cu cei dragi. Așa cum se făcea în timpul comunismului, familia, care mergea la biserică, se întorcea acasă și se punea împreună. Cei care s-au născut înainte de 1989 poate își aduc aminte. La mine Crăciunul era marcat de portocale. Cine avea în perioada Crăciunului portocale? La noi era ca un ritual: o portocală pe care mama o împărțea cu noi. Eram trei frați. Mama desfăcea o portocală și o împărțea cu fiecare dintre noi. Nu era vorba neapărat de sărăcie, pentru că toți eram, plus-minus, în aceeași situație. Dar era vorba de comuniune. Împărtășirea, care vine de la Liturghie, împărtășirea cu Hristos, se prelungea în acea comuniune, împărtășire între noi.
Să nu mai trăim în formă egoistă. Aceasta este bucuria pe care o putem descoperi în familiile noastre. Fiecare stăm, unul legat de o tabletă, unul de un telefon și fiecare poate să trăiască într-un univers al lui în aceeași casă. Or Crăciunul e și bucuria de a redescoperi tihna împreună.
Cum să gestionăm acest raport de ”concurență” între Moș Crăciun și Nașterea Mântuitorului?
Să nu ducem o luptă și să ne plângem de Moș Crăciun. Să facem în așa fel încât să crească mărturia noastră, nu să ne plângem că Moș Crăciun i-a luat fața lui Hristos. Să-L aducem pe Hristos în față. În forme creative, nu cu muștruluială și mereu spunându-le oamenilor că ”Ce faceți? Ați uitat de Nașterea Domnului!” Să evităm să îi certăm pe oameni că ei aleargă după Moș Crăciun. Să fim noi atât de bucuroși, încât să nu mai simțim nevoia să ducem o luptă cu cineva. Cu nimeni! Pentru că și în vremea în care a venit Hristos erau atâtea probleme; era Imperiul Roman, erau zeloți, erau oameni care făceau răscoale. Hristos nu a fost împotriva nimănui. El nu a dus o luptă cu sistemele. Ci a dus o luptă cu inima omului. Dacă plecăm de la inima noastră și ajungem să atingem inima altor oameni, ei singuri vor vedea că nu este suficient un Moș Crăciun, că nu este suficient un cadou, că nu sunt suficiente luminițele de Crăciun, ci că au nevoie de o Lumină care cuprinde întreaga lor viață și care nu se termină odată cu Crăciunul.
Știu că ești un împătimit al gătitului, al delectării în bucătărie cu tot felul de bunătăți. Ce gătești de Crăciun?
Probabil voi găti pește. Asta mi-aș dori. Chiar dacă nu e la modă. La noi, învingător este porcul. Însă, ca să evităm devoțiunile clasice la sfinții Colebil, Triferment, e bine să fim prudenți, să fim tot timpul pe moderație.
Mulți sunt cei care ascund faptul că sunt români și încearcă să își asume o altă cultură, iar pe cei care promovează România în străinătate îi putem număra pe degete.
Laura Hant este una din puținele persoane pe care le știu ce este dornică să promoveze cultura românească, să arate că țara noastră este una încântătoare și plină de istorie.
Ea este inițiatoarea Asociației „Mihai Eminescu” – Viena, prin care a început, acum aproape 10 ani, să promoveze imaginea României în străinătate.
Pentru că am vrut să aflăm mai multe despre ea și despre comunitatea românilor din Austria, am invitat-o să îmi răspundă la câteva întrebări.
Sunt un om obișnuit, a cărei activitate este dedicată promovării imaginii țării mele
Prezentând aici în Austria, pe cât pot eu, și așa cum consider eu că este mai potrivit, imaginea reală a civilizației românești, sunt sigură că îmi fac datoria față de propria conștiință. Simt o satisfacție anume atunci când pot să mă implic și să devin vocală, vizibilă, chiar dacă un vechi proverb spune: „capul plecat, sabia nu-l taie”, reacționând fără teamă de a greși pentru a răspunde tentației unora, nu mulți, dar destul de invidioși, care caută să mistifice imaginea corectă a României.
Sunt un cetățean român, ca oricare altul, venind din Transilvania, a cărui ocupație, dătătoare de satisfacții sufletești, este iubirea de țară! Faptul că am sosit în Austria a fost probabil o întâmplare, dar faptul că trăiesc aici, că m-am acomodat în societatea vieneză nu este rodul întâmplării, ci al perseverenței, al ambiției de a fi egală cu oamenii care trăiesc aici, de a munci cu ei, de a vorbi cu ei, de a nu mă considera un refugiat, un „auslander” fără trecut și fără viitor.
De ce Austria
Dacă aș da timpul înapoi, aș alege tot Austria. Atunci nu știam pentru ce, probabil că era mai aproape de Banat, de locul nașterii mele, în schimb acum știu.
Este țara care iubește cultura, ca și mine, este țara unde se muncește cu spor, unde oamenii sunt primitori, te respectă, dacă îi respecți, sunt ordonați, punctuali, se țin de cuvânt. Iar dacă nu apreciezi aceste valori, nu te aștepta să te aprecieze ei pe tine. Stabilindu-mă definitiv aici, aceasta nu înseamnă că nu mă mai leagă nimic de România, dimpotrivă. Acolo, în țară, am rudele, mai prietenii din tinerețe. Acum, am două patrii, la fel de frumoase, la fel de iubite, doar că una este patria părinților mei, iar aceasta este patria fiicei mele. Eu sunt liantul de legătură între cele două patrii. Vedeți, sunt români, cred că puțini, dar mai există totuși, oameni care nu s-au acomodat îndeajuns în România, nici înainte de 1989, nici după
Nici mie nu mi-a fost la început ușor, cu toate că atunci când am plecat din România eram încă foarte tânără, nu puteam să spun că „m-am săturat de România”, cum din păcate mai aud spunându-se câteodată. Dar satisfacția că m-am integrat, că muncesc și că sunt utilă celor două patrii (cea natală și cea de adopție) îmi dă și mai multă satisfacție lăuntrică.
Ce faci când te cuprinde dorul de casă
Când mă apucă dorul de casă, de acasă, ori conduc mașina și în patru cinci ore sunt acasă, ori citesc o carte cu poezii de Eminescu. Iar atunci când ajung în România, nu vin să mă odihnesc sau să mă retrag într-un colț de natură, deși toată România este frumoasă ca un colț de rai, ci merg la Iași, la București, mă adresez autorităților, sugerându-le hai să facem și asta, că se poate, hai să ne facem cunoscută și mai bine limba, cultura noastră. Și chiar dacă îmi este greu, până nu izbândesc nu mă las.
îmi place să las în urma mea lucruri ce vor dura în timp
Îmi place să las în urma mea lucruri ce vor dura în timp. Nu pentru mine, ci pentru ai mei confrați. Iată, să va dau un exemplu. Dacă deschideți harta Vienei, veți vedea acolo scris Teiul lui Eminescu. Este ceva mărunt, dar atâta semnificație profundă are în sufletul meu, că nu vă pot descrie.
Ai interacționat cu românii stabiliți în Austria. Ce au toți în comun?
Locuind cu familia de peste 20 de ani, la Viena, am fost martora evoluției acestei comunități românești, devenită în prezent, ca pondere numerică, a doua din Austria, după cea germană. Peste tot poți auzi limba română, inclusiv aici în Capitală, un oraș cosmopolit și plin de turiști din toate colțurile lumii, o metropolă restrictivă, din punctul de vedere al costului traiului de zi cu zi, chiriilor și condițiilor de angajare.
Acești români pot fi întâlniți la locul lor de muncă, în magazine, pe șantiere de construcții, la Conservator, în clinici și spitale, la coafor sau în cofetării și restaurante, încât este firesc să interacționezi cu compatrioții noștri/
În primul rând, motivația venirii lor în Austria este, în general, aceeași: găsirea unui loc de muncă! Nimeni nu se satură de patria în care s-a născut, de care să se lepede ca de o haină care nu mai este la modă, fiindcă nu i se pare atrăgătoare, așa cum nimeni nu își părăsește mama, fiindcă a îmbătrânit și nu mai este frumoasă.
Dar am văzut, din păcate, nenumărate persoane care și-au părăsit mama, părinții, frații, surorile, familia, plecând din România, oriunde în lume, pentru a avea unde munci, pentru a avea cu ce să îi întrețină pe cei rămași în țară.
O altă caracteristică ce îi unește pe toți românii, indiferent de motivația venirii în această țară primitoare, generoasă, care este Austria, este păstrarea tradițiilor, a obiceiurilor, a felului de a fi în traiul de zi cu zi. În zilele de sărbătoare, fetele și femeile se îmbracă în frumosul port național, pe care îl etalează cu un firesc și o naturalețe de parcă ar fi acasă, pe ulița satului.
În timp ce cei din țară așteaptă cu nerăbdare să o părăsească, diaspora abia așteaptă să o revadă
De ce crezi tu că le este cel mai dor românilor?
Pe care să le amintesc mai întâi ? Să încep cu dorul de casa părintească, de locul unde te-ai născut. Este cel mai copleșitor. Sunt momente când, în singurătatea unui român aflat pe meleaguri străine, îi vin în minte amarele adevăruri ale proverbului „Fie pâine cât de rea, tot mai bună-n țara ta”. Da, este adevărat, în țările de adopție, condițiile de trai sunt mai bune, însă aceasta nu înseamnă că viața este mai ușoară, că traiul este mai lesnicios ca în România.
Dimpotrivă! Și, cu toate acestea, sunt nopți când visezi că ești copil, îți revezi curtea casei, își aduci aminte de bunici, de vecini, de câinele sau pisica cu care te jucai, de prima zi de școală, de cum înfloreau florile copacilor, Primăvara, cum te înnoiai de Paște și cum, vara, petreceai cu copiii de vârsta ta, sau cum alunecai cu sania pe derdeluș iarna, cum te jucai cu bulgări de zăpadă, cu obrajii îmbujorați. Unde sunt toate acestea ? Acum ai telefon inteligent, televizor cu sute si mii de canale, stai seara, venind obosit de la muncă și abia de mai apuci să vezi ceva, că oboseala te cuprinde deodată și nu mai ai timp să te bucuri de aceste comodități, pe care tu crezi că îți ușurează viața și te fac mai fericit.
sunt momente când singurul gând care te face fericit este acela că, în curând, te vei întoarce de acolo de unde ai plecat
Vine luna de concediu, când pleci în România, și uiți pentru puțin de toate acestea: ești fericit, te întâlnești cu neamurile, cu vecinii, cu prietenii, ei îți admiră, oftând, numărul străin de la mașină, adidașii noi și cred că ești cel mai fericit om de pe lume!
Dar ei nu știu că tu abia aștepți să guști dintr-o roșie zemoasă, cu încă gust de roșie, să sorbi din apa din fântână, cu apă de apă, nu cu miros de clor, să savurezi o pâine de casă, coaptă la cuptor.
Pentru tine este special, când vei veni acasă, și mai ales să simți o vorbă din partea mamei, spunându-ți „îți este bine mamă, acolo ? Te doare ceva, îți lipsește ceva ?” Și tu cum să îi spui că iți vine să urli de neputință că nu ești lângă ai tăi, când lor le este greu, și frig, și nimeni nu îi poate mângâia pe obraz, când dorul de copii îi ustură mai rău ca orice rană.
Au existat activități dedicate românilor? De Crăciun sau poate Paște ?
Dacă aș rememora lista acestor activități dedicate românilor din Austria, din România dar și din Bucovina sau Basarabia, ar părea că îmi fac voit o imagine de bun samaritean.
Înainte de a le enumera, pe scurt, că întotdeauna le-am întreprins cu multă bucurie, cu pasiune, cu satisfacția de a-ți ajuta aproapele. Am făcut aceste acte de caritate, ca mulți alții, gândindu-mă că sufletul celor năpăstuiți se bucură de fiecare dată când semenii lor se gândesc și la acești nefericiți ai soartei, că nu sunt uitați, că deși cum se spune „cu o floare nu se face Primăvară”, solidaritatea umană este mai importantă decât orice.
Dăruind copiilor de acasă aceste mici obiecte de îmbrăcăminte, jucării sau cărți de povești, mă bucur de parcă eu le-aș primi, eu le-aș purta. Și mai am o bucurie, pe care vreau să o mărturisesc acum. De fiecare dată când am trimis ajutoare în România sau în Basarabia, am făcut-o în numele Asociației ”Mihai Eminescu” – Viena, fiindcă mă gândesc că și Eminescu ar fi procedat la fel pentru frații lui români aflați în nevoie.
Prin Asociația „Mihai Eminescu” – Viena am început să susțin activități de promovare a imaginii României în străinătate, evidențiind personalități de frunte: Mihai Eminescu, Alexandru Ioan Cuza, Ciprian Porumbescu, Constantin Brâncuși etc.
am înălțat o statuie lui Mihai Eminescu, prima și singura din Viena
Tot în memoria sa am organizat plantarea unui puiet din Teiul lui Eminescu din Parcul Copou de la Iași în Parcul Municipal din Viena. De altfel, celebrarea în fiecare an a Zilei Culturii Naționale – 15 ianuarie – ziua de naștere a lui Mihai Eminescu sau a zilei de 15 iunie, mi-au oferit ocazia să organizez ample manifestări culturale la Palatul Hofburg, la Capela imperială a Palatului Schönbrunn (Schlosskapelle Schönbrunn), la ”Theatermuseum” – ”Palais Lobkowitz”- ”Sala Eroica”, spectacol susținut de actorii Mercedes Echerer (în limba germană) și Gerhard Brössner (în limba română); Tot aici, în acest palat, s-a prezentat pentru prima oară la Viena o piesă teatru dedicată lui Mihai Eminescu (”Floare Albastră”); iată doar câteva din palatele de mare rezonanță culturală sau istorică, unde au răsunat versurile Poetului sau muzica românească.
Îmi aduc aminte cu plăcere de spectacolul maestrului E. Doga, dedicat lui Eminescu, la Sala de Spectacole a Palatului Schönbrunn. De asemenea, am organizat o expoziție de prezentare a artei populare românești, la Palatul Hofburg, cu ocazia Zilei Iei Românești;
Am organizat celebrarea, pentru prima oară la Viena, a personalității lui Alexandru Ioan Cuza, depunerea de coroane de flori și defilarea unei formațiuni militare românești în onoarea domnitorului, cu ocazia Centenarului nașterii României Mari. Nu am uitat să îi omagiem și pe deputații bucovineni (1911-1918) din Parlamentul de la Viena, acțiune care a avut loc în Sala Parlamentului Austriei.
Printre alte acțiuni mai importante, vreau să amintesc demersurile pentru crearea unor punți de colaborare durabile între Primăria Vienei și Primăria Municipiului Iași, facilitând derularea unor contacte între Primarul Iașului și Primarul Vienei, între personalități parlamentare austriece și autoritățile ieșene. Fiindcă amintesc de bunele raporturi cu lumea culturală ieșeană, evoc aici organizarea la Viena a expoziției „Primăvara Românească”, în colaborare cu artiști plastici ieșeni și cu Asociația ”Alexandru Lăpușneanu”. În acest context, am organizat tot la Viena Expoziția de pictură a maestrului Mihai Coțovanu din Iași, cu ocazia Zilelor Teiului Eminescian. Aceste activități de colaborare între Asociația Mihai Eminescu – Viena și autoritățile Municipiului Iași – au fost potențate și mai mult prin obținerea de către orașul Iași a titlului de Capitală Culturală a României.
Cum crezi că sunt văzuți românii aici în Austria?
Răspunsul meu la această întrebare este unul simplu: bine! Și nu cred, ci sunt sigură. În Austria au ajuns să muncească doar oameni serioși, care au înțeles de la bun început ce înseamnă disciplina, seriozitatea și mentalitatea muncii în această țară. Cei leneși, nepricepuți, puși doar pe căpătuială, fără să se angreneze în regimul de disciplină și seriozitate specific german, nu au rezistat, au plecat singuri.
Cu ce se deosebesc românii atunci când vine vorba de Crăciun?
Crăciunul înseamnă bucuria petrecerii în familie, cu rudele, cu prietenii. Românii, fie că sunt din Transilvania, din Moldova sau din Vechiul Regat, își păstrează vechile tradiții de Crăciun. Mergem la slujba de la biserică, apoi petrecem acasă, cu tradiționalele bucate pe masă: sarmale, cârnați, piftie, tobă, lebăr, vin, cozonac. Dar cel mai mult le place românilor să își ureze după datina străbună.
Desigur, dacă m-ați întrebat ce îmi evocă sărbătoarea Crăciunului, vă răspund: mersul cu colindatul, covrigii, nucile, merele și bănuții primiți pentru colinde îmi lipsesc cel mai mult. Dar mi-am învățat fiica, născută și școlită aici, iar ca mine sunt majoritatea familiilor din Austria, textele și melodiile acestor splendide colinde românești. Ele nu se vor pierde și nici nu se vor schimba ca semnificație, ca prilej de bucurie.
La români, Crăciunul este o importantă sărbătoare religioasă. În satele românești, unde tradiția se mai păstrează, femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. Acum se curăță curțile, grajdurile animalelor, casele și se pregătește mâncarea tradițională: cozonaci, colaci, sarmale și alte preparate specifice acestei sărbători. În Ajun de Crăciun se strâng cete de copii și tineri care merg din casă în casă cu colindatul: Bună dimineața la Moș Ajun, Moș Ajunul, Sculați, gazde, nu durmiți. În credința populară, colindătorii sunt purtători de noroc și fericire. Aceștia sunt recompensați cu nuci, mere, colaci și mai nou cu bani.
Iar în zilele de Crăciun, de dimineață, cu mic cu mare, colindătorii merg la biserică pentru a se închina și sărbători Nașterea Domnului.
Programul slujbelor religioase la Bisericuța Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului
De aceea și Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului așteaptă doritorii la Biserica din Bezded, după următorul program:
25, 26, 27 decembrie 2022: 9.30 Utrenie, 10.30 Sfânta Liturghie.
Iar, pentru începutul anului viitor, programul slujbelor religioase este următorul:
31 decembrie 2022, Ajun Anul Nou: 23.00 Slujba Trecerii dintre Ani;
Tronsonul de autostradă dintre Sibiu și Boița a fost integrat deja în hărțile digitale ale serviciilor de navigație de la Google (Maps) și Waze, potrivit econmedia.ro.
Lotul de autostradă Sibiu – Boiţa, în lungime de aproape 13 km, a fost inaugurat în 15 decembrie și este primul tronson dat în folosință din autostrada Sibiu – Piteşti, cea mai aşteptată autostradă din România, de după Revoluţie. Bucata de autostradă a fost construită de austriecii de la Porr Construct, care au reuşit să predea tronsonul cu 5 luni înainte de termenul limită, care este martie 2023. Lucrările au fost finalizate însă mai devreme datorită profesionalismului constructoruilui austriac. Totuşi, firma austriacă mai trebuie să realizeze câteva lucrări în afara parţii carosabile, care nu au un impact direct. Sunt primii km de autostradă finalizaţi în 2022 în ţara noastră.
Chiar dacă are o lungime de 13 kilometri, lotul 1 Sibiu – Boița preia circulația de pe DN 7 și elimină, practic, cozile care se formau pe segmentul Tălmaciu – Veștem din județul Sibiu, tronson unde cozile se întindeau pe mai mulți kilometri în zilele foarte aglomerate, mai ales cu ocazia Sărbătorilor și a vacanțelor din zilele libere.
Restricții de circulație pe DN 7, între Pitești și Veștem, de Sărbători
Sâmbătă 24 decembrie, duminică 25 decembrie și luni 26 decembrie 2022, în perioada sărbătoririi Crăciunului, se vor institui restricții de circulație pentru anumite categorii de vehicule, informează CNAIR. Restricțiile se referă la DN 7, între Pitești – Râmnicu Vâlcea – Veștem.
Zilele și intervalele orare în care se aplică aceste restricții sunt următoarele:
Sibiu 100% vă arată cum să faceți un brad din materiale reciclate în mai puțin de o oră.
O parte dintre voi sunteți interesați de protejarea Planetei și de economisirea resurselor. O parte poate că nu ați avut timp să cumpărați un brad. Noi vă arătăm cum să improvizați unul în foarte scurt timp.
Pentru conturul bradului am folosit o instalație luminoasă simplă, cu baterii. O aveam deja de anii trecuți. Ca suport am folosit o ușă plină dar merge la fel de bine și pe perete. În cazul în care faceți bradul pe perete, cutia bateriilor va sta pe jos. Pe ușă, este prinsă într-un cui.
Am lipit pătrățele bi-adezive astfel încât să formeze un contur de brad. Pe ele am lipit instalația luminoasă și am pus și o bandă adezivă transparentă deasupra.
Pentru împodobit bradul am făcut niște fulgi din suluri de hârtie igienică. Am folosit vreo cinci. O parte i-am tăiat fâșii pe care le-am lipit câte trei și au rezultat niște fulgi ”natur”. Cealaltă parte au fost tăiate tot fâșii, pe care am lipit însă benzi de hârtie adezivă roșie cu motive de Crăciun.
Apoi am crestat vârfurile fiecărei fâșii și le-am lipit tot câte trei. Am obținut astfel niște ”fulgi” colorați.
Pentru decorarea ”bradului” am mai folosit o stea confecționată din hârtie și suporți pentru pahare din plută pe care am lipit abțibilduri de sezon. Dacă v-a plăcut, puteți încerca și voi! Dacă nu aveți instalație luminoasă vă sugerez să faceți un contur din bandă adezivă de hârtie, din cea care se folosește când vopsiți.
Crăciunul e o sărbătoare a bucuriei. E momentul în care peste tot și de către toți ni se spune să fim mai buni, mai generoși, mai iubitori. Însă în goana pregătirilor pentru acest moment special din an, ”uităm”, adesea, tocmai motivul real al Sărbătorii. De aceea l-am rugat pe ÎPS Sa Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, să resemnifice, pentru cititorii Sibiu 100%, rostul acestei bucurii.
”Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar”
Cu toții ne pregătim, în aceste zile, de Sărbătorile de iarnă. Și totuși, mai știm, cu adevărat, ce sărbătorim de Crăciun? La ce se referă, în fond, Crăciunul?
Sărbătoarea Crăciunului nu este o simplă sărbătoare tradițională, ci este o sărbătoare pur creștină, și se referă la Nașterea Domnului sau la Întruparea Sa. Sărbătoarea are, în primul rând, un suport teologic, o motivație teologică. Și aceasta pornește de la creație. Dumnezeu l-a creat pe om din iubire. I-a dat posibilitatea să ajungă la asemănarea cu El, după ce a primit, din creație, chipul. I-a dat posibilitatea omului să rămână, ca și El, nemuritor, dacă nu păcătuiește. I-a dat însă și o poruncă, una singură. Și aceea a fost încălcată. Pierzând raiul, primii oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Dumnezeu a păstrat totuși legătura cu poporul ales, pe două căi. Întâi de toate, pe calea aceasta directă, prin profeți, prin împărați. Dar și pe cale indirectă, prin reminiscențele creației din revelația primordială. Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, în special, ca să Își creeze un context din care să ia El un trup. Dar a lucrat și cu celelalte neamuri, care se îndepărtaseră de El, cu lumea păgână, prin aceste reminiscențe ale revelației primordiale.
În logica firească a lucrurilor, dacă omul a fost cel care a căzut, fie și doar în virtutea atributului lui Dumnezeu de Drept Judecător, nu tot el, omul, trebuia să plătească și prețul răscumpărării?
Dar putea omul, singur, să facă aceasta? Desigur că nu. Mai eles că a trecut mult timp de la acel moment. În Evanghelia din ziua Nașterii Domnului se spune că atunci când a venit plinirea vremii, ”a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei din lege să îi răscumpere”.
Ce e plinirea vremii?
Plinirea vremii însemnează timpul pe care l-a urmărit Dumnezeu. În duminica de dinainte de Naștere, în Biserica noastră se citește Evanghelia cu genealogia Mântuitorului, adică pasajul scripturistic cu cele câte 14 generații. Deci omul a greșit, de aceea trebuia să plătească. Dar el singur nu putea. De aceea Dumnezeu S-a făcut om. Dacă Dumnezeu a creat lumea din iubire, și răscumpărarea este tot un act al iubirii. Pentru că nu poate fi exprimată mai puternic iubirea decât prin faptul că Tatăl ”L-a trimis pe singurul Său Fiu, ca răscumpărare, Care să Se jertfească pentru întreaga omenire”. Deci a venit plinirea vremii. S-a urmărit evoluția aceasta, alegerea firii umane, și s-a găsit fecioara. Fecioara Maria, care să ia trup, ca din ea să Se întrupeze Hristos. Iar Întruparea aceasta s-a făcut prin ceea ce teologii numesc chenoză. Sau micșorare. Deci Dumnezeu, pe Care noi nu Îl putem defini decât prin atributele Sale (iubire desăvârșită, atotștiință, nemărginire, necuprins), de bună voie S-a micșorat pe Sine, spune Sf. Ap. Pavel, ”chip de rob luând, întru asemănare omenească făcându-Se”. Părintele Stăniloae are o explicație foarte interesantă legată de această ipostază. Spune el: așa cum un părinte se micșorează pe sine, se reduce la nivelul de percepere al copilului său, ca să se joace cu el (dar părintele rămâne tot părinte, deși el, pentru un moment, s-a jucat după forma de percepere a copilului), Fiul lui Dumnezeu a suportat aceasta, S-a micșorat de bună voie pe Sine, pentru ca să intre în timp Cel Care e atemporal. Să intre în pântecele unei femei, pentru a uni firea dumnezeiască a cu firea omenească; cea care nu a fost a unei persoane anume, ci chintesență a ființei umane. O fire omenească menită să ne cuprindă pe noi, pe toți. Pe cei de dinainte, pe cei din timpul lui Hristos și pe cei de după Hristos. Deci S-a întrupat Fiul, adică a luat un trup al oamenilor, devenind Dumnezeu-Omul. Adică acel Mesia vestit și cuprins în cărțile Vechiului Testament. Prin urmare, Dumnezeu a ales, a găsit forma aceasta deplin omenească, pentru a intra cu totul în condiția umană. S-a întrupat din femeie, a ales forma aceasta de exprimare, mult mai puternică și mai umană, a iubirii dumnezeiești, prin iubirea maternă. Părintele Stăniloae precizează lucrul acesta, că Tatăl ne-a iubit, prin Fiul, prin iubirea de mamă, prin iubirea maternă a Maicii Precurate. Noi serbăm Nașterea Domnului, adică Întruparea, care s-a realizat prin naștere. Acum, dacă vorbim despre naștere, neapărat trebuie să spunem că Fecioara Maria, care a fost aleasă pârgă a creaturii, din care să Se întrupeze Hristos, a fost înainte, în timpul nașterii și după naștere, fecioară. Pururea fecioară! Noi vorbim de naștere, dar Nașterea lui Hristos nu Se aseamănă cu nicio formă din aceasta de naștere normală. Sunt unele reprezentări cinematografice cu viața lui Iisus, în care Maica Domnului este prezentată în durerile nașterii. În niciun caz! Noi avem în icoana Nașterii scena aceasta a iubirii depline, a smereniei iubitoare, care cuprinde întreaga făptură și la care participă întreg cosmosul. Cerul, steaua, păstorii, magii, s-au unit și au fost martorii acestui moment extraordinar, care este începutul mântuirii noastre. Așa că nu ne putem bucura deplin de praznicul Nașterii Domnului dacă încercăm o simplă comemorare a unui eveniment istoric. Crăciunul este doar un început al unei perspective pe care noi o așteptăm și o vedem deja. E adevărat, noi ne amintim și urmărim, inclusiv liturgic, toți pașii aceștia, evenimentele care au concurat la realizarea acestei lucrări dumnezeiești. Totuși, noi avem în centrul comemorărilor noastre liturgice Sf. Liturghie. La Sf. Liturghie Hristos este prezent în mod real.
Care etapă din viața Mântuitorului este prezentă, mai exact?
Viața Sa, în întregime. El este și Prunc Care Se naște, dar și Cel care Se jertfește. Deci Hristos aduce cu Sine întreg trecutul, întreaga Sa activitate în perspectivă eshatologică, în perspectiva viitorului. El actualizează tot ceea ce s-a săvârșit pentru noi în istoria mântuirii. De aceea, atunci când intrăm în Postul Crăciunului, prima stihiră a canonului se cântă la timpul prezent. Acesta de numește teologic sau liturgic ”prezentul continuu”: ”Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul!” Totul e la prezent. Nu ni se spune că Hristos S-a născut. Și în colinde se adaugă: ”Astăzi S-a născut Hristos…” În momentul în care toată lucrarea aceasta comună liturgică a Bisericii se împlinește, noi devenim contemporani cu evenimentul respectiv. Pentru că evenimentul este adus spre noi. Acesta e realismul liturgic, comemorarea acestor evenimente în mod spiritual.
ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Foto: Ștefan Mărculeț
De ce Crăciunul e o sărbătoare a familiei?
Pentru că Hristos S-a născut într-o familie. S-a născut dintr-o mamă, care a rămas însă Pururea fecioară, iar Iosif a fost ocrotitorul Maicii Preacurate. Și este greșit să spunem că a fost soțul Maicii Domnului. El a fost o persoană în vârstă, care a ocrotit fecioara, și când a văzut că s-a întâmplat un eveniment pe care el nu l-a înțeles, pentru a nu o supune oprobiului public, a vrut să se retragă. Și atunci îngerul i-a spus: ”Iosife, ceea ce se află în pântecele ei e de la Duhul Sfânt”.
Cum trebuie să ne raportăm noi la acest dar al lui Dumnezeu, care este Nașterea Sa și începătură mântuirii noastre?
Crăciunul e un praznic al bucuriei, dar și un praznic ce ne obligă pe noi la un răspuns la bucuria lui Dumnezeu. Iar răspunsul îl dăm prin mulțumire. Trebuie să fim euharistici. Euharistia însemnează mulțumire. Și euharistia o facem la Liturghie. Deci orice am face și pe oriunde am merge, tot la centru ajungem, la Sf. Liturghie. În centrul vieții noastre spirituale se află Sf. Liturghie. Ne-am pregătit prin post, rugăciune, spovedanie, să fim părtași cu adevărat la Liturghie, la împărtășire, la euharistie, și prin aceasta noi am mulțumit în mod deplin lui Dumnezeu. Nu după puterea noastră, ci tot prin harul lui Dumnezeu I-am mulțumit pentru darul făcut nouă, pentru începutul mântuirii noastre.
Deci depinde acum doar de noi cât de pregătiți suntem ca să deschidem sufletul nostru ca să Se nască și în noi Hristos. Provocarea vine tocmai prin pregătirea aceasta, de dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului.
ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului
”Curaj! Să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu”
Vă rog de un cuvânt pentru sibieni, pentru cei apropiați ai noștri care așteaptă sfat, povățuire pentru această plinire a vremii ce stă să vină.
Suntem pregătiți acum, în acest an, să împărătășim împreună această bucurie, alungând din inima noastră, din mintea noastră, din viața noastră, tot ceea ce ne împiedică să trăim cu adevărat această Sărbătoare a Nașterii Domnului. În primul rând frica, spaima, groaza, pe care le vedem promovate pretutindeni. Sfatul meu este ca toți adevărații credincioși (și toți doresc să fie credincioși cu adevărat) să lase, măcar pentru această perioadă a bucuriei, orice informații… dezinformatoare. Noi avem în credința noastră o certitudine. Am venit în lume când a rânduit Dumnezeu, suntem în mâna Lui pe tot parcursul vieții (și nu știm cât este de lungă sau scurtă viața noastră) și plecăm când ne cheamă El. Deci dacă suntem în mâna lui Dumnezeu, de ce să ne temem? Ne temem de moarte? Tot așa murim. Numai că dacă noi negăm sau ne îndepărtăm de Hristos, negăm și diminuăm credința în Dumnezeu, contribuind astfel la scurtarea vieții noastre. Pentru că frica este pricinuitoare de moarte.
Curaj! Să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu și să nu credem că suntem noi autorii bucuriei. Să nu credem că dacă ne-am făcut daruri reciproc, dacă am pregătit o masă frumoasă, dacă ambianța e una sărbătorească (cu colinzi, cu pom, cu cântări frumoase), acestea ni se datorează. Toate sunt îngăduite de Sus. Toate sunt îngăduite de Dumnezeu. Așa cum sunt îngăduite și suferințele. Pentru că și boala, și suferința, și războaiele, vin din cauza păcatelor oamenilor, nu datorită virtuților noastre deosebite. Aceasta este șansa vieții noastre: să avem încredere, să avem speranță că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Și că El Își împlinește întru toate făgăduințele, lăsându-ne și nouă libertatea de a-L iubi, de a-I răspunde iubirii Lui sau nu. În schimb, va fi și Dreptul Judecător la sfârșitul vieții noastre sau la sfârșitul lumii.
Experți internaționali din opt industrii au venit, în 2022, în fața a peste 5.000 de participanți pentru a vorbi despre provocările și noutățile din industrii precum: HR & employer branding, sustenabilitate și CSR, taxe și fiscalitate, supply chain și logistică, real estate și construcții, financiar, FMCG & Retail, în cadrul evenimentelor organizate de BusinessMark.
Au fost 28 de conferințe adresate atât specialiștilor din București, cât și profesioniștilor din comunitățile locale, la care au fost invitați 398 speakeri locali și 44 internaționali, toate desfășurându-se atât în format fizic, cât și virtual.
Ce am învățat în 2022 despre tendințele participantului virtual
„În primul rând, este important de menționat că nu știam nimic despre participantul virtual, evenimentele noastre nu au avut niciodată înainte de panedemie componenta online. Greșeala pe care o poți face cu ușurință atunci când nu cunoști pe cineva este să presupui lucruri despre el. Apoi, este nu doar ușor, ci probabil să devii influențat de propriile preconcepții și să deformezi realitatea. Așadar, convingerea este un inamic al cunoașterii. Noi am tradus în virtual întreaga experiență a participantului in-person. Practic, participanții au putut face în mediu online toate acele lucruri pe care le-ar face și dacă ar fi prezenți la locația evenimentului. Numai că, evident, experiența nu este exact aceeași, lipsește lucrul cel mai important, de altfel, pentru anumite activități- contactul direct, față în față. Așa că participantul virtual este foarte concentrat pe conținut, pe ceea ce este transmis la un eveniment, pe ceea ce poate învăța, afla. Pentru el, conținutul este cel mai important”, a explicat Andreea Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
Peste 95% dintre participanții la conferințele BusinessMark au apreciat conținutul evenimentelor ca fiind excelent sau foarte bun, conform formularelor de feedback. În acest context, au crescut semnificativ solicitările pentru înregistrările ON DEMAND, ce le permite celor ce nu au putut participa să aibă acces la conținut de calitate. AFLĂ DETALII AICI!
Evenimente dedicate comunităților locale de profesioniști
O premieră a anului 2022 a fost orașul Oradea, unde comunitatea de resurse umane s-a reunit la prima ediție „HR Vibes”. În plus, proiectele „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices” și „CFO Conference” au ajuns, pentru prima dată, în Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.
„Organizăm evenimente în mai multe orașe ale României de mulți ani, astfel încât am învățat deja să avem așteptări înalte de la comunitățile locale. Uneori problemele întâmpinate de business-uri sunt mai mari decât în București. Spre exemplu, disponibilitatea forței de muncă, specializarea oamenilor în anumite domenii, opțiunile de anagajare din proximitatea geografică. Contextele sunt, în anumite privințe, foarte diferite. Astfel încât lucrul la care ne uităm atunci când pornim proiecte noi și organizăm conferințe este să ne adaptăm contextului local. Ce fel de segmente de business sunt bine dezvoltate în zonă? Este un hub IT, este o zonă foarte dezvoltată industrial sau în zona de producție? Sunt multe elemente economice și sociale la care ne uităm și încercăm să adaptăm conținutul specificului zonei. De asemenea, de fiecare dată implicăm comunitățile de business locale. Invităm speakeri din regiune, le cerem opinia și îi invităm să împărtășească din experiența lor. Este foarte importanță pentru noi componenta utilității conținutului atunci când organizăm un proiect, iar utilitatea are nuanțe diferite de la o comunitate la alta”, a mai precizat ea.
Munca în regim hibrid reprezintă noua provocare
Tot în 2022, BusinessMark a realizat un studiu online, în parteneriat cu LS-S Leadership Support și Camera de Comerț și Industrie Germano-Bulgară în România, Bulgaria și Germania, în care reprezentanți din peste 250 de companii din 27 de industrii au vorbit despre cum își pregătesc companiile pentru schimbările ce sunt preconizate.
Astfel, studiul a indicat că inflația și creșterea costurilor, lipsa de disponibilitate a forței de muncă, lipsa de personal calificat pentru roluri-cheie, problemele ce apar în lanțul de aprovizionare și războiul din Ucraina reprezintă cele mai mari provocări pentru lideri atunci când trebuie să gestioneze un mediu de lucru hibrid. Află mai multe detalii aici!
La ce să ne așteptăm pentru anul 2023
În 2023, BusinessMark va organiza 27 de evenimente dedicate specialiștilor ce activează în domenii precum: HR & employer branding, sustenabilitate și CSR, taxe și fiscalitate, supply chain și logistică, transporturi, real estate și construcții, financiar, banking, financial services, fintech, food & agribusiness, FMCG & Retail. Și în acest an, conferințele se vor desfășura în format hibrid, oferindu-le astfel posibilitatea de a participa celor pentru care timpul este o resursă prețioasă. AFLĂ DETALII AICI!
Dacă anul acesta nu ai deloc inspirație pentru alegerea cadoului potrivit pentru prietenii tăi buni, FineStore îți vine în ajutor cu sugestii inedite, care îi vor surprinde fără îndoială pe cei care îți sunt alături de-o viață la bine și la greu!
Pentru oamenii cu care ai petrecut nenumărate sărbători, să alegi un cadou care să aducă bucurie și să-i lase muți de uimire, în același timp, pare o misiune imposibilă. Nu și pentru FineStore, care îți propune în acest an să le oferi, în loc de obiecte, experiențe unice!
De exemplu, pentru a sărbători încă un an de prietenie trainică, poți opta pentru o sticlă de Jager pe care să inscripționezi numele a patru camarazi iubitori de petrecere, unul dintre ele putând fi chiar al tău! Tot ce trebuie să faci pentru o oferi în dar o astfel de invitație la un party de zile mari este să notezi atunci când faci comandă, în câmpul dedicat comentariilor de pe FineStore.ro, numele celor care îți fac viața mai frumoasă de ani buni! Pentru ca atmosfera de petrecere să fie una completă, fiecare sticlă comandată îți va aduce cadou 2 pahare de shot și 3 ghirlande Jägermeister, în limita stocului disponibil. Dacă în mod normal, FineStore asigură livrare rapidă, acest produs este disponibil la comandă și adaugă 2-4 zile lucrătoare termenului de livrare obișnuit, așa că asigură-te că darul tău memorabil va ajunge la timp la cei pe care îi ai în minte pentru un astfel de cadou!
Peste 100 de modele de coșuri cadou de la FineStore
Iar dacă tot ai ajuns pe site, merită să arunci o privire și la secțiunea de coșuri cadou, unde vei întâlni peste 100 de modele de combinații dintre cele mai inspirate, care conțin cel puțin o băutură alcoolică fină, alături de delicii rafinate și accesorii elegante.
Cu siguranță, pentru un prieten cu gusturi pretențioase, îți vor sări în ochi și alte cadouri unice, moderne și spectaculoase, care vor încinge spiritul petrecerii, cum este, de exemplu, un Gift Set de accesorii de cocktail impresionant prin calitatea elementelor care îl compun. Este bine să știi că FineStore asigură transport gratuit pentru comenzi ce depășesc 199 de lei!
Așa că este o ocazie bună să-i răsfeți pe cei dragi și cu băuturile lor preferate ori să-i provoci să descopere senzații noi.
Mii de produse originale, cu prețuri bune, de sărbători, pe FineStore
Pe FineStore, găsești tot ce-ți dorești în materie de băuturi alcoolice, de la licori tradiționale, vin, vodkă, rom, gin, whisky, tequila coniac și până la nelipsita șampanie din zilele de sărbătoare! Ai la dispoziție mii de produse originale, de la branduri renumite, printre care diverse sortimente de whisky, precum Kamiki, Nucky Thompson, vinuri intense din podgorii românești sau de peste hotare, precum Bruno Vespa, Foss Marai sau Masi, rom aromat, precum AH Riise, Matusalem sau Dictador, coniac de o eleganță aparte precum Frapin, dar și numeroase tipuri de vodkă sofisticată ca Au Vodka, Mont Blanc sau Absolut Vodka. Nu lipsesc nici lichiorurile delicioase precum Mozart, Shanky’s Whip ori Tequila Rose, ori ginurile fructate precum June by G’Vine, combinaţie de arome gourmet rafinate, perfect de savurat într-un gin tonic, într-un June Mule sau în orice alt mix autentic, inspirat de nuanţele sale aromatice, și nici tequila de cea mai bună calitate, obţinută exclusiv din agave albastre Weber, precum Padre Azul sau Clase Azul, ce poate reprezenta un cadou cu atât mai special, datorită eleganței deosebite date de sticlele din ceramică fină, sculptate și pictate manual de artizani mexicani. Cum șampania nu are cum să lipsească din nicio casă de sărbători, își poți îndrepta atenția anul acesta către un sortiment cu gust proaspăt, elegant, fructat, precum Gosset! Și un prosecco cu perlaj fin şi persistent și efervescenţă aparte, precum Canevel, merită încercat de sărbători!
Președintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, legea care prevede ca bacșișul să fie trecut pe nota de plată și pe bonul fiscal.
Legea reglementează bacşişul, stabilind că nivelul oferit va fi de maxim 15% din valoarea consumaţiei, va putea fi plătit pe card şi va fi impozitat.
Actul normativ prevede definirea bacşişului în vederea evidenţierii acestei sume pe bonul fiscal, cu scopul delimitării clare a acesteia de veniturile încasate de către operatorii economici pentru livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor direct către populaţie şi asigurării fiscalizării bacşişului.
Prin bacşiş se înţelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5610 – „Restaurante”, 5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.
Bacşişul nu poate fi asimilat, din punctul de vedere al TVA, unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii.
Pentru operatorii economici, bacşişul încasat de la clienţi se evidenţiază pe bonul fiscal, indiferent de modalitatea de încasare a acestuia.
Prin excepţie, pentru livrarea produselor la domiciliul clienţilor, operatorii economici nu au obligaţia de a evidenţia bacşişul pe bonul fiscal.
