Articol de: Romeo Petrașciuc și Cosmin Pal

În urmă cu 104 ani, în 1918, Alba Iulia aducea românilor de pretutindeni cel mai important moment din istoria lor: o Românie Mare, unită, un vis de neatârnare împlinit după atâtea şi atâtea generaţii. Ziua Națională a României a fost stabilită pe data de 1 decembrie imediat după Revoluție, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Același act normativ stabilea că Ziua Națională pe 1 decembrie este și o sărbătoare publică şi, prin urmare, declarată zi naţională liberă. Suntem obişnuiţi, ca români, ca 1 decembrie să ne fie sărbătoare de suflet, să ne reconfirmăm apartenenţa la un popor care, trecut prin bune şi rele, a reuşit să îşi facă loc în istorie şi să se impună demn şi cu o identitate clară în rândul celorlalte popoare.

Sibiul a jucat un rol important în Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, fiind centrul românismului în Ardeal. Iar după 1989, a cunoscut unul dintre cele mai mari ritmuri de creștere economică, socială și culturală din țară. După 2000, a atras investitori străini din toate colțurile lumii. În mai mult de 20 de ani, Sibiul a devenit casă și pentru familiile investitorilor și turiștilor care s-au îndrăgostit de orașul nostru și care au devenit parte integrantă din viața cetății. Acum întâlnim Sibiul multicultural și multietnic la fiecare pas, cu o viață integrată, în care toate minoritățile își găsesc locul. Sibiul a avut întotdeauna această deschidere, însă în aceste vremuri este considerat modelul cel mai viabil în ceea ce privește unitatea și diversitatea în viața de zi cu zi, devenind unul din orașele port-drapel ale țării. De fiecare dată, sărbătoarea de 1 Decembrie a atras foarte mulți români și turiști străini la Sibiu, datorită abilității comunității de a-și cinsti înaintașii și a privi cu rost spre viitor. Un rol important în acest sens l-a jucat valorile expuse și promovate de sibienii de diferite naționalități.

Ce e România pentru naționalitățile ”adoptate” de Sibiu

În acest an, de Ziua Națională a României, am vrut să discutăm cu oameni frumoși, de alte naționalități, stabiliți de ceva vreme în Sibiu, care să ne spună ce înseamnă pentru ei România și cum sărbătoresc această zi.

Ștefan Orth (etnic maghiar) este unul dintre cei mai apreciați artiști din Sibiu. A realizat, între altele, o mulțime de afișe pentru festivalul de jazz local și sigla Universității Lucian Blaga din Sibiu. Însă artistul este cel mai cunoscut şi apreciat pentru istoria Sibiului desenată: „Eu nu vorbesc foarte mult, pentru mine vorbesc pereţii. Ziua Naţională de 1 Decembrie este un moment important. De cele mai multe ori, am petrecut această zi la diferite expoziţii şi vernisaje împreună cu alţi colegi din UAP şi alături de pritenii din Sibiu. În perioada pandemiei evenimentele au fost mai puţine şi chiar mai restânse de Ziua Naţională, însă sperăm ca de acum încolo să revenim la normal şi să fie organizate mai multe manifestări. Din păcate, eu nu vorbesc foarte mult, însă pentru mine vorbesc pereţii. În deceniile trecute, multe momente le-am petrecut şi la Bucureşti, în cadrul unor expoziţii importante, înconjurat de artişti şi în preajma studenţilor. Sunt amintiri plăcute. Aştept să particip la evenimnetle din acest an de Ziua Naţională de la Sibiu”.

Sunhild GALTER (etnic german), conferențiar universitar la Facultatea de Litere si Arte, ULBS: ”România este țara mea, Transilvania este locul unde trăiesc, unde m-am născut, unde s-au născut părinții mei, bunicii, străbunicii… de 850 de ani încoace, eu fiind etnic german, mai exact săsoaică din Transilvania. De Ziua Națională a României, dacă ține vremea, sărbătorim cu o ieșire în natură. Avem o țară atât de frumoasă, care ne oferă și în noiembrie priveliști superbe.

Doresc tuturor locuitorilor acestei țări să fie uniți, românii și cele 19 grupuri etnice minoritare recunoscute de stat, să ne păstrăm împreună patrimoniul natural și cultural al minunatei noastre țări. Și mi-aș dori ca tânăra generație să nu mai plece așa masiv din țară, să-și găsească aici locul, unde pot trăi împliniți”.

Luminița Cioabă, scriitoare și reprezentantă a comunității romilor: ”România este țara noastră și va fi mereu țara noastră. Romii aparțin României pentru că suntem și vom fi mereu cetățeni români care ne-am născut și trăim în România și chiar și atunci când nu vom mai fi vom aparține pământului românesc în glia străbună. 1 Decembrie – Ziua Națională a României e moementul în care țara se îmbracă în straiele Tricolorului românesc și se aud clopotele vestirii întregirii neamului românesc la Alba Iulia în cetate și sufletul oricărui român indiferent de etnie se închină cu reverență aducându-și aminte că 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, totodată creionându-se un singur stat naţional. Romii din România sarbătoresc 1 Decembrie – Ziua Națională a României alături de poporul român din care și ei fac parte împreună cu toți minoritarii din România. Tatăl meu, Regele Internațional al Romilor, începând din anul 1990 și 1997 a fost invitat întotdeauna alături de delegația prezidențială a lua parte la sarbătorirea Zilei Naționale a României de 1 Decembrie la Alba Iulia. La fel și fratele meu Florin Cioabă era invitat să participe la parada Zilei Naționale de la Alba Iulia. Uneori și eu am participat alături de ei și eram foarte mândră și bucuroasă. Romii își iubesc țara și pământul românesc. Ei sunt patrioți și iubesc poporul român lângă care trăiesc. Romii nu își părăsesc țara pentru un trai mai bun. Chiar dacă acum mulți și dintre romi lucrează dincolo, ei se întorc în țară pentru că România este țara lor. De ziua Națională a României, Dumnezeu să reverse pacea Sa peste conducătorii ce sunt puși în fruntea țării ca să fie garanții poporului și a României”.

Makcim Fernandez Samodaiev (ucraineano-cubanez) este binecunoscut sibienilor, mai ales din aşezarea de solist în cadrul Filarmonicii de Stat din Sibiu. S-a născut la Stalingrad (actualmente Volgograd), mama sa fiind ucraineancă (din Harcov), iar tatăl cubanez. Copilăria şi-a petrecut-o în Cuba, iar vacanţele la familia din Rusia. La 17 ani s-a mutat cu familia în Odessa, apoi după câţiva ani în Mexic. Conservatorul l-a parcurs în Anvers, Belgia. Este căsătorit cu pianista Monica Florescu. În 2015 s-a stabilit la Sibiu, după ce a locuit o perioadă în Bucureşti: „Am călătorit mult cu familia şi, la un moment dat, într-o răscruce a vieţii, eram în Mexic şi mi-am dat seama că, din cauza insecurităţii de acolo, Mexic nu e o opţiune pentru copiii mei. Şi mai apoi, nici Belgia, unde s-au născut fetele, pentru că sunt foarte conştient că pentru copil e foarte important să aibă un stâlp cultural. Un stâlp cultural pe care ei se pot sprijini oricând. În momentele dificile din viaţă, în acele momente dificile care ne definesc, este foarte important exact acest stâlp cultural, care ne face să ne regăsim într-o societate sau alta. Pentru că am observat că atunci când le lipseşte acest stâlp, această rădăcină, copiii sunt foarte uşor manipulabili, influenţabili. Nu au un reper la care să se raporteze. Şi după multe gânduri, am luat o foaie A4 şi am ales România. Pentru că România este un stat tânăr, un stat cu multe posibilităţi de dezvoltare, dacă vii cu ceva pozitiv, evident. Cu acest gând am venit în România şi deja suntem aici de 8 anişori, un an la Bucureşti şi de 7 ani la Sibiu. Şi pot să zic cu mâna pe inimă că nu regret. Iar cu Sibiul a fost o chestie de vibraţie. Am venit să cânt ca solist la Sibiu şi îmi amintesc că era 21 ianuarie 2015. Eram în Piaţa Mare cu soţia mea, iarna, piaţa luminată şi i-am zis soţiei: „Uite, ăsta e oraşul unde putem creşte copiii noştri!” Şi am avut marea ocazie apoi să colaborez cu Filarmonica, cu Teatrul de Balet şi totul a mers în crescendo. Dar este şi un merit al sibienilor, pentru că ei m-au încurajat: Makcim, fă! Asta e foarte important, pentru că dacă nu ai o susţinere morală, nu reuşeşti. Dar sunt încă sibieni care iubesc acest oraş, care au grijă de un patrimoniu cultural foarte important. Iar acest patrimoniu cultural nu există de la sine. El trebuie să fie cultivat, să ai grijă de el. În ceea ce priveşte Ziua Naţională a României, de când sunt aici, eu o sărbătoresc la Filarmonică. Avem concerte extraordinare de fiecare dată de 1 Decembrie. Este foarte interesant să observi această sărbătoare, cum este alcătuit acest concert, pentru că alcătuirea şi forma în care este el reprezentat este, de fapt, un indicator sau o expresie a spiritului care l-a creat. Adică societatea noastră. E foarte interesant să faci acest concert în fiecare an şi de fiecare dată diferit. Eu consider că orice instituţie culturală a oricărei societăţi este, în primul rând, obrazul acelei societăţi.

Wang Jiong e de mai bine de cinci ani în Sibiu. E directoarea din partea chineză a Institutului Confucius din cadrul Universității Lucian Blaga: ”Odată cu venirea zilei naționale a României, în orele de chineză noi dorim să comparăm ziua națională a României cu ziua națională a Chinei. Să identificăm care sunt tradițiile, care sunt culturile și ce fac oamenii de obicei pentru a sărbători ziua națională. În România, profesorii noștri se pot alătura activităților din Sibiu. De exemplu, unii profesori vor lua parte la festivitățile de Ziua Națională din Sibiu. Eu am luat parte la festivități formale ce au avut loc în centrul Sibiului de cel puțin 3 ori până acum.Desigur, noi am descoperit diferențe în modalitățile de sărbătorire， iar studenții sunt interesați să compare modul de sărbătorire al zilelor naționale în China și în România. Este foarte interesant. Cred că suntem undeva la vreo 20 de chinezi în Sibiu. Suntem 11 profesori, dar am mai întâlnit și alți chienzi aici. Ca locuitori ai Sibiului, suntem fericiți să vedem spectacolele militare din fața Universității Lucian Blaga. Am participat, de asemenea, la o festivitate de Ziua Națională a României la Sala Transilvania, unde am văzut cu multă plăcere cântece și dansuri populare tradiționale românești. A fost minunat! Am fost invitată de o familie de români care îmi sunt prieteni. Este o experiență frumoasă. E foarte furmos să putem să știm mai multe despre istoria României, dar și despre cultura românească de Ziua Națională”.

Evelin Peresh (Ucraina) are 24 de ani, s-a născut în localitatea Berehovo, regiunea Zakarpatia, foarte aproape de granița cu Ungaria. Mama este ucraineancă, tatăl este maghiar. Tatăl a învățat-o limba maghiară, mama și bunicul matern au învățat-o rusa. Vorbește rusă, ucraineană, maghiară, engleză și acum, limba română: ”Eu consider că oriunde te naști, aceea nu înseamnă absolut nimic. M-am născut în Ucraina, dar în familia mea se vorbea maghiara. La 7 ani, când am mers la școală, am învățat ucraineana. Niciodată nu m-am simțit acolo acasă pentru că era și această diferență de limbă și obiceiuri. De când am venit aici, i-am spus și soțului meu, parcă am ajuns acasă, simt aici că sunt acasă. Nu am știut absolut deloc limba română când am venit, dar am avut ambiția să învăț. La început a fost greu, nu aveam prieteni, cu cine să povestesc, nu puteam să merg la magazin să cer nimic. Să merg undeva, să cumpăr un bilet de autobuz, să plătesc o factură, era mare lucru. România este patria mea acum. Nu mai vreau să mă întorc în Ucraina, nu mă simt acasă; singurul lucru care mai contează de acolo este mama mea. Aici oamenii sunt mai prietenoși, mai deschiși, sunt niște locuri extraordinar de frumoase, aici oamenii sunt foarte centrați pe familie, cu masă plină, au grijă de tine, povestesc la masă, cu voce tare, sunt curajoși. De 1 decembrie nu vom face ceva diferit, nu știu, nu am văzut oameni în jurul meu să facă altceva, am văzut că oamenii pun steaguri pe case sau parada militară la televizor. Aș vrea să fac ceva pentru copiii dintr-un centru de plasament. E important pentru mine, pentru că focusul este prea pe ucraineni acum, toată lumea îi ajută. E foarte frumos lucrul acesta dar, mai sunt și copiii de aici. E ca și când eu m-am stabilit aici și simt că aparțin acestui loc, simt că sunt unul dintre voi și vreau să ajut unul dintre voi”.

Miguel Angel Hoyo (Spania), ex-antrenor principal al echipei de baschet CSU Sibiu: ”Pentru mine, România înseamnă țara care mi-a dat șansa să îmi continui cariera și să muncesc, dar și posibilitatea de a cunoaște o altă cultură, cu toate tradițiile și obiceiurile sale și mă bucur să fiu într-o țară minunată. Ziua națională o voi petrece, cel mai probabil, pe terenul de baschet, petru că trebuie să pregătim meciul echipei noastre, din 3 decembrie. Cu siguranță vom aloca timp și pentru a sărbători cu echipa, dar voi merge și în centrul orașului pentru a mă bucura de atmosfera de sărbătoare.

La multi ani, România! La mulți ani, români! Fiți sănătoși, bucurați-vă și continuați să creșteți ca persoane!”

Max Overduin (Olanda) are 14 ani și pentru el România e țara copilăriei: ”Pentru mine, România este o țară plăcută și liniștită  în care în continuare îmi petrec copilăria. În acest an, ziua de 1 Decembrie o petrec cu familia din partea tatălui meu olandez și o să mă bucur de prezența lor deoarece îi văd doar de câteva ori pe an. Românilor le doresc să se gândească mai mult unul la altul și să fie un pic mai pozitivi și optimiști”.

Fawzia G. Rehejeh (Siria) este absolventă a masterului „Publicitate și brand” în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS). Este licențiată în „Comunicare și Relații Publice” la aceeași universitate. De curând, a înființat Centrul Cultural Arab din Sibiu și este directoare al Festivalului Culturii Arabe 2022: ”La Mulți Ani, România, de Ziua Națională 1 Decembrie! România trebuie sărbătorită în fiecare zi: însă nu festiv, cu steaguri și mâncare tradițională, adică printr-un patriotism de o singură zi. Ci prin patriotism de zi cu zi. Doar așa putem construi, împreună, o societate inclusivă și diversă, dar integrată și solidară, bazată pe bunăstare, echitate și încredere reciprocă. Românii merită o Românie pe care să o sărbătorească în fiecare zi!”

Jamous Hani (Palestina), cu mamă româncă, cea mai mare parte a vieții s-a derulat în țara tatălui, adică Palestina. De aproape 15 ani în România, simte și trăiește ca un român autentic: „Sunt din 2008 stabilit aici și am observat că oamenii sunt altfel. Am cunoscut mulți oameni de treabă, și îmi place Sibiul, România. Eu m-am născut în Palestina, am trăit copilăria acolo și veneam în vacanțe și în România, când eram mici. Mama e româncă, iar tatăl palestinian. Mama e din București, dar am ales Sibiul din cauză că… e Sibiu. Nu se compară cu niciun alt oraș. Nu am avut nicio legătură cu Sibiul, dar am ales Sibiul pentru că mi-a plăcut. Am venit aici cu un an înainte de Sibiu Capitală Europeană, mi-a plăcut foarte mult. Oamenii sunt de treabă aici, sunt altfel. România e o țară foarte frumoasă, oamenii nu sunt atât de reci, te înțeleg, chiar dacă ești de afară, te respectă. Nu am avut probleme cu nimeni și îmi place. Le doresc românilor, cu ocazia Zilei Naționale, tot binele din lume și îmi doresc să fie și clasa politică mai conștientă și mai responsabilă. În rest, lucrurile sunt foarte frumoase în România”.

Francesco Capuzzo (Italia) este de 18 ani în România. A venit în vizită aici și s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră: ”România pentru mine este casa, dulce casa. Este casa la care m-am întors, după ce am și încercat să revin în Italia, după prima mea vizită aici. M-am simțit străin în Italia și a trebuit să mă întorc de dorul casei, deși toate rudele mele sunt în Italia. La început, am observat și diferențe, care nu îmi plăceau, între România și Italia, și îmi era mai greu să mă obișnuiesc cu cele. Dar, în același timp, aveam plăcerea de a descoperi lucruri care îmi dădeau bucurie și liniște. Și aceste lucruri bune au fost mai multe și mai importante pentru mine și m-au motivat să rămân, să îmi construiesc un viitor aici. Și am fost bine primit, aproape tot timpul, de oameni, de colegi, de prieteni. Așa că am rămas, în mare parte, cu prietenii noi din România, în afara celor din Italia, cu care mă mai aud câteodată. Ziua Națională a României o sărbătoresc mai mult în suflet. Simt că țara este în sărbătoare, am gânduri bune față de viitorul României, am așteptări, am o profundă senzație de apartenență, mai mult decât în celelalte zile. Simt că românul din mine, care crește tot mai mult procentual pe zi ce trece, se bucură de Ziua României”.

Urmărește Sibiu 100% în Google News