Feathers on my breath. E imaginea transmisă prin cuvânt și sunet de Elizabeth Fraser în cântecul Teardrop al celor de la Massive Attack. Fraser spune că s-a lăsat inspirată de scrierile lui Gaston Bachelard, filosoful care a descris cum se țes visele din toate senzațiile semiconştiente care prind formă din experiența noastră cu aerul, vântul și spațiul vast. Bachelard a scris și despre imaginația materiei dure, a focului și a apei, dar artista visa la imponderabilitate, la adiere, și poate la iluzia levitaţiei pe care o resimțim degajându-se din povara unei oboseli extreme, cum se întâmplă în preajma nașterii și a morții.” – Cu aceste cuvinte își croiește conceptul prima expoziție de floristică din Sibiu, creată de arhitecta Simona Sterca sub laitmotivul Avem nevoie să respirăm.
Jujube Atelier și prietenii săi, invitați de-a lungul primului final de săptămână al lunii aprilie, în cadrul evenimentului denumit Despre Suflu ce va avea loc la Biserica Evanghelică din Sibiu, îndeamnă la meditație pe tema răsuflării. Astfel vizitatorii sunt invitați să contempleze asupra imaginației libere, asupra suspinelor, a emoțiilor noi, și a constelației de înțelesuri pe care o dezvăluie respirația, visul cu ochii deschiși la fâlfăiri de aripi, la fulgi sau puf sau zâne lăsate în voia curenților de aer, dar și la disciplina atât de poetică a prana și pranayama, a conștiinței respirației în tehnicile yoga.
Expoziția este una cu scop caritabil, toate exponatele create vor putea fi achiziționate de vizitatori, iar contravaloarea acestora îi va ajuta pe cei de la Asociația We Help să aducă bucurie și cele necesare în viața copiilor cu care colaborează. Scopul asociației este să le ofere copiilor din categorii defavorizate șansă la o viață mai bună, și îi ajută astfel cu mâncare, cu rechizite dar și cu acces la educație și activități de dezvoltare.
Despre suflu este un eveniment ce încorporează 21 de aranjamente executate în vase și piese ceramice ale unor autori cunoscuți din România: Alexandra Constantinescu, Cer.Amica, De.Ceramica, ceramica de Nocrich, Cristina Balerina, Sandra Berghianu, Poemi, Ionuț Ciobota, Andrei Pandea și împletituri marca Iulia Lavu. O parte dintre aranjamente vor fi realizate de echipa Jujube Atelier și colaboratori permanenți, iar 9 dintre ele vor fi create de personalități sibiene active în domeniul cultural și nu numai, aleși de către Simona după criteriul meseriilor lor atât de diverse. Ea și-a dorit ca vizitatorii să observe această diversitate a acestor meserii într-o lume socială și să nu uite astfel care este temelia acestora, și anume educația. „Iar educația este cea care și face ca lucrurile să funcționeze bine în lumea asta”, crede ea.
„Sper ca personalitatea oamenilor și meseriile diferite să se oglindească în felul în care vor fi realizate buchetele din cadrul expoziției”, îmi spune aceasta. „Am invitat persoane pe care le cunosc și care sunt cât mai diferiți ca abordare profesională: I-am invitat pe Radu Vancu, care e poet, pe Cătălina Costache de la Fundația Polisano, pe Oana Secaș care e dascăl, unul dintre oamenii care înțelege educație într-un mod mai veridic, îl avem pe Robert Șimon care e artist ilustrator, pe Anca Opriș care este dermatolog, de la care am aflat foarte multe lucruri interesante, pe Andrei Luminea de la Pasaj, un manager foarte bun de restaurant, pe Ramona Lackzo-David de la Fundația Biserici Fotirficate, pe Emőke Boldizsár, actriță, și pe Tudor ST. Popa, arhitect. Sper astfel ca în acest fel să atragem atenția asupra diversității de meserii care se împletesc în viața socială a unei urbe, dar și asupra importanței educației în menținerea și stimularea unei activități profesionale vii și creative. Ne-am bucura, deci, de prezența unui număr cât mai mare de copii, fiindcă evenimentul nostru își propune și un rol educativ: să le arate celor mici ce lucruri frumoase pot crea mâinile unui om”, mai spune Simona.
Pentru ea florile reprezintă o metodă de a-și satisface creativitatea într-un timp foarte scurt, văzând cum în mâinile ei se dezvoltă o poveste de la un simplu fir de floare până la un întreg univers care îndeamnă spre bucurie dar și spre contemplare. „Cu prilejul acestei expoziții vrem să facem aranjamente care nu ni se cer în fiecare zi. Este un fel de recompensare a noastră că facem și altceva – ne place să avem un concept în spate și să construim pe el, ne dorim să visăm un pic. Vrem să trezim imagini în mintea vizitatorilor, care să transpună buchetele de flori într-o altă realitate. Tema de la care am plecat a fost pandemia, mai precis oboseala pe care am resimțit-o cu toții în perioada asta, și dorința de a respira liber, de a trage o gură de aer, de a trezi spiritul uman entuziast. Este prima expoziție de foloristică care are loc în Sibiu. Ne-am lăsat inspirați de lumea floristicii internaționale unde au loc de obicei concursuri, și am adaptat acest concept transformându-l într-unul homemade. Biserica Evangelică din Piața Huet mi s-a părut locul ideal pentru a ne găzdui ideea pentru că acolo regăsim toate simbolurile legate de viață, de aspirație, de transcendență, de moarte, dar și spații înalte unde simți că îți găsești speranța”, îmi explică Simona. Povestește în acest context că s-a simțit psihic de multe ori restricționată în timpul pandemiei. „Am văzut la foarte mulți oameni cum se manifestă frica. Am văzut oamenii atât de încremeniți de frică că purtau mască în casă. Mă gândeam la concertele unde resimțeai energia a mii de oameni, iar acum în loc a apărut frica. Atunci m-am gândit că florile au această putere de a te deconcentra de pe sentimentele negative pe cele pozitive, și astfel mi-am dat seama că vreau să pun în operă acest concept”, mai spune ea.
Simona îmi explică despre flori că ele reprezintă o bună oportunitate de a te desprinde de rutina zilnică, de a contempla. Îmi mai spune că avem tendința de a nu vedea în ansamblu o situație ci de a fi doar concentrați pe țelurile personale, uitând adesea de conceptul de comunitate. Această expoziție este pentru ea un bun prilej de a ne aminti de aceste valori comune. „Mai ales într-un oraș așa mic ca Sibiu ar trebui să existe mai multă deschidere între oameni”, îmi spune.
A ales Asociația We Help pentru a redirecționa fondurile din cadrul evenimentului pentru că i se pare foarte dureros capitolul învățământ, care spune ea, „e praf în România, în prezent”. De-a lungul timpului a observat că multă lume se plânge de acest lucru dar foarte puțini dintre noi fac ceva cu adevărat pentru asta: „Suntem atât de preocupați de toate lucrurile pe care le facem în fiecare zi că nu mai facem nicio schimbare în ceea ce privește sistemul de învățământ. Și spunem că – lasă că merge și așa-, și cumva în momentul în care am auzit pe cineva spunând că sistemul de învățământ din ziua de azi efectiv îi mutilează pe copii pe mine m-a durut acest lucru. Și atunci am decis că trebuie să facem ceva, oricât de mic. Nu e ca și când eu aș putea face o schimbare, dar am această convingere că dacă fiecare face ceva cât de mic, chiar și dacă creăm conștientizare pe o anumită temă, la un moment dat se vor mișca mecanisemele. Și eu cred că fiecare copil trebuie să aibă acces la învățământ și să-i fie stimulate trăsăturile cele mai pregnante pe care vrea să și le dezvolte. Din păcate în sistemul acesta de stat nu se întâmplă. Iar o societate funcționează bine numai dacă oamenii sunt educați. Dacă îi lăsăm pe copii să vadă organic frumosul în jurul lor, ei îi vor aprecia de-a lungul întregii vieți”
Simona își dorește să aducă în primul rând bucurie prin organizarea expoziției pe care o plănuiește. Aceasta are loc în zilele de 2 și 3 aprilie: sâmbătă participanții vor crea un un aranjament interactiv de flori care va porni de la culorile atât de des întâlnite zilele acestea, albastru și galben, pe care comunitatea îl va dona apoi bisericii pentru slujba de duminică.
