Salvatorii montani se numără printre eroii zilelor noastre, oameni pregătiți la orice oră să iasă în viscol și să urce muntele pentru a salva un turist rătăcit sau accidentat, antrenați să reziste ore și chiar zile în condițiile dificile de pe munte. Dan Popescu, noul director al Salvamont Sibiu, este unul dintre acești salvatori, un om nu doar pasionat de meseria sa, dar și gata să coordoneze e echipă mare și o activitate atât de complicată, dedicată salvării de vieți.
„Pregătirea unui salvamontist este una complexă – dacă trebuie să intervii pe pârtie trebuie să știi să schiezi, trebuie să știi să conduci snowmobilul, ca să poți ajunge la victimă; trebuie să mai știi să colaborezi în echipă, pentru că niciun salvamontist nu acționează de capul lui, nu poți face nimic de unul singur, nu poți pune victima în targă, nu poți să o pansezi, nu poți să o transporți. Apoi intervine partea de cunoștiințe medicale, cunoștiințe tehnice; dacă intervenția este una care nu este pe pârtia de ski trebuie să ai cunoștiințe de orientare; de multe ori ca să ajungi la victimă trebuie să mergi asigurat în corzi sau în zone de avalanșă”, explică Dan Popescu cât de anevoioasă este pregătirea unui salvator montan, într-o discuție pe tema rolului Salvamont.
„În planul anual de activități avem prinse anual exerciții în echipă. Avem o serie de exerciții care ne asigură pregătirea și aducerea aminte a elementelor de intervenție în cazul unei avalanșe și intervenții medicale – o victimă a unei avalanșe se tratează de exemplu diferit decât o victimă normală din restul sezonului. După aceea avem exerciții specifice intervențiilor pe timp de iarnă și unele dedicate accidentelor pe pârtie. Astea sunt exercițiile pe care le facem cu toată echipa, apoi în funcție de patrulări mai facem exerciții individuale, în echipe mici, când vremea ne permite acest lucru sau când nu suntem chemați într-o intervenție. Colegii mai fac fie în interiorul bazei exerciții cu elemente de corzi sau exerciții de prim ajutor. Acum de exemplu, cum am avut condiții speciale de gheață, colegii au ieșit și au făcut deplasări pe gheață, cu colțari, cu pioleți, cu amaraje, cu tot ce înseamnă o simulare de a ajunge la victimă în condiții mai grele”, mai spune Dan.
Dan Popescu este parte a echipei Salvamont Sibiu încă din anul 2010. A început ca voluntar imediat după ce a terminat facultatea. Spune că meseria acasta trebuie făcută din pasiune: „dacă nu faci asta din pasiune, nu poți rezista prea mult în meseria asta”. Tatăl lui a fost pădurar înainte să lucreze în armată și în copilărie mergea des cu el pe munte. Apoi a crescut și a mers mai departe pe partea asta de munte la Facultatea de Educație Fizică și Sport. Acolo a avut câțiva profesori de activități în aer liber și de ski care i-au reaprins această pasiune. Astfel a luat decizia de a urma studiile în domeniul acesta. „Noi urmăm o școală de Salvamont pentru a practica această profesie, iar când s-a eliberat un post m-am și prezentat la concurs”, povestește el. Din 2021 este director al serviciului subordonat Consiliului Județean. Dan Popescu ne mai explică faptul că iarna sunt mai multe accidente decât vara, dintr-un motiv simplu, intervențiile la pârtiile de ski ajung la câte 10 – 12 pe zi. Vara au loc însă, de obicei, accidente mai grave. „Majoritatea accidentelor apar când este vreme nefavorabilă, când intervine oboseala, adică în a doua sau a treia parte a zilei, dacă se întunecă și turiștii nu mai aleg o rută sigură, pe potecă. Multe dintre accidentele de pe drumul până la creastă se datorează neatenției, lipsei de echipament și a culturii muntelui. Accidentele care se produc în creastă, pe de altă parte, se petrec datorită neatenției și a neșansei. Accidentele care se petrec de exemplu până în Șaua Doamnei se datorează faptului că vin oamenii pe munte încălțați cu șlapi sau cu adidași, stânca e udă, alunecă și se lovesc. Vara, în zona Bâlea, accesibilitatea foarte ușoară cu mașina, îi încurajează pe turiști să vină pe munte cu echipament neadecvat, și atunci se întâmplă nenorocirile”, spune acesta.
Personal îi plac zonele de stâncă precum Munții Făgăraș sau Piatra Craiului, spune că se conectează mai bine acolo, are mereu câte un baton de cereale în rucsac și verifică vremea pe câte trei aplicații înainte să pornească la drum.
Ce ar trebui să împacheteze un turist când pleacă în excursie pe munte?
Dan Popescu explică: „În funcție de câte ore are drumeția, de experiența fiecăruia și de mărimea grupului, regulile bagajului de munte sunt următoarele: în primul rând trebuie să urmărești prognoza meteo, echipamentul să fie adecvat zonei în care mergi, să ai ceva în plus de îmbrăcat de rezervă, să ai o căciulă, niște mănuși chiar dacă ai văzut că o să fie cald afară, se poate să te prindă noaptea și atunci temperaturile vor scădea; este important să avem o lanternă frontală la noi, tot așa, dacă ne prinde noaptea e bine să avem o sursă de lumină la noi; să avem bateria telefonului încărcată ca să putem anunța orice problemă; este important să fim hidratați, să avem apă și ceai la noi, iar dacă tura este mai lungă este bine să avem și o gustare; un tricou de schimb, o pelerină, și de ce, nu o pereche de șosete de schimb. Toate hainele acestea de rezervă e bine să fie împachetate într-o pungă impermeabilă, dacă vine o ploaie să nu le cărăm degeaba după noi.”
Prognoza meteo o putem verifica pe site-ul meteoromania.ro, „însă nu ne putem baza doar pe aceste informații pentru că poate oricând să vină o rafală de vânt sau de ploaie destul de scurtă care să ne provoace un disconfort destul de mare”, mai spune Dan Popescu. „Eu personal am vreo două sau trei aplicații – am windy ca să văd partea de vânt, – când mă duc la ski verific starea vântului și îmi dau seama pe ce versant să mă duc ca să fie mai ok vremea, apoi am meteoblue și aplicațiile standard din IOS-ul sau Android-ul telefonului”, explică el.
Referitor la gustarea pe care o împachetăm pentru excursie, acesta insistă că e bine să avem la noi mâncăruri care să nu fie voluminoase, care să aibă o putere calorică mare și care să fie bogate în glucide, ca să ne dea o energie rapidă și să fie ușor de digerat. „Acum sunt pe piață o grămadă de batoane din astea proteice. Eu când știu că plec pe undeva am mereu batoane de cereale cu ciocolată la mine, nu îmi ocupă loc în rucsac și sunt ușor de mâncat, iar apoi pot aduce ambalajul înapoi cu mine la fel de ușor, în rucsac”, concluzionează acesta.
SURSA FOTO: Salvamont Sibiu
