Un caz important, care ar putea să dea un semnal pentru instanțele din România, a fost judecat la Alba, într-un dosar contravențional, în care un cetățean a contestat amenda primită pentru că nu deținea asigurarea RCA la el.

Amenda de 870 de lei aplicată de un agent de poliție rutieră a fost anulată de judecătorii din Alba Iulia, cu motivația că agentul de poliție ar fi trebuit să folosească metode alternative de verificare a asigurării, prevăzute de lege. Șoferul primise și amendă pentru depășirea vitezei legale, care a fost menținută de judecător.

”În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, potrivit art. 147 alin.1 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:

să aibă asupra să actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.

Agentul constatator a arătat că petentul nu a avut asupra sa nici în format fizic și nici în format electronic polița de asigurare RCA a remorcii, însă, din analiza textului de lege de mai sus, dar și a art. 35 alin.2 din OUG nr. 195/2002, polița de asigurare nu este enumerată în mod expres printre documentele ce trebuie prezentate polițistului rutier. Astfel, conform alin. 2 al art. 35 din ordonanță, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Cu referire la documentele prevăzute de alte acte normative, ca urmare a modificării Normei A.S.F. nr. 20/2017, mai exact a art. 10 alin.1 lit. c, polițistul rutier avea posibilitatea interogării bazei de date cu asigurările obligatorii pentru a stabili dacă petentul deținea sau nu poliță de asigurare RCA valabilă.

Astfel, art. 10 alin.11 lit. c din Norma 20/2017 prevede că dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autoritățile abilitate, se poate face prin oricare din următoarele modalități:

a) polița de asigurare RCA și contractul RCA emise de către asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, prezentate pe suport hârtie sau în format electronic;

b) dovada asigurării de răspundere civilă a vehiculelor, eliberată de către asigurătorii RCA din alte state, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea, sau polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene, prezentată pe suport hârtie sau în format electronic;

c) informația rezultată din interogarea bazei de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, prin care se certifică existența unui contract RCA valabil la data interogării.

Rezultă, așadar, că în cazul neprezentării poliței de asigurare pe suport hârtie sau în format electronic, agentul constatator trebuia să recurgă la o modalitate de verificare alternativă și nu să se limiteze la constatarea neprezentării poliței de către petentul oprit în trafic.

În lipsa acestor demersuri și în contextul legislativ actual în materia asigurărilor, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi în prezența contravenției prevăzute de art. 147 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, iar procesul verbal de contravenție este netemeinic sub acest aspect.

În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petentul A. și să dispună anularea parțială a procesului-verbal de contravenție nr. ______ din 29.10.2020,cu consecința exonerării petentului de plata amenzii în cuantum de 870 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 147 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată conform art. 101 alin.1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Va menține în rest procesul verbal de contravenție contestat.

Constată că nu s-au solicitat în cauză cheltuieli de judecată”, explică judecătorii în motivarea sentinței.