Pentru că pandemia a afectat majoritatea domeniilor din România, am venit în ajutorul micilor afaceri, în acest an, pentru a le arăta că noi, întreaga comunitate, suntem alături de cei care se ocupă de ele. Campania „Produs în Sibiu” este dedicată comunității sibiene, în principal, dar și celor care ne vizitează și au șansa să plece acasă cu amintiri. Toate produsele acestor oameni sunt realizate cu dragoste și pricepere iar acest lucru ne face să fim mândri de ei.

Pentru a marca succesul campaniei noastre, am decis să-i invităm alături de noi pe acești oameni care dau viață acestor produse minunate, pe plaiurile sibiene, dar și pe prietenii care au decis să ne susțină în demersul nostru.

„Comunitate prin cultură” s-a bucurat de o primire extraordinară la Nocrich și de o atmosferă pe măsură, în satul de pe Valea Hârtibaciului cu o istorie de sute de ani.

O zi cu soare și un final cu ploaie, dar mai ales multă nerăbdare de a ne bucura de cât mai mulți dintre prietenii „Produs în Sibiu” și de produsele locale, a fost cea în care ne-am adunat la Nocrich, un sat atestat documentar în 1263 și de o frumusețe aparte, în care priveliștile munților se îmbină perfect cu tradiția și dragostea de folclorul românesc.

Introducere în satul natal al lui Brukenthal

Ziua a început perfect, când oaspeții s-au adunat din Sibiu și din alte părți ale județului, în curtea Centrului Cercetășesc Nocrich, unde Nadia Codreanu, alături de echipa sa, ne-a fost gazdă.

Pentru a ne introduce în istoria Nocrich-ului, profesorul Achim Mihuleț ne-a făcut o scurtă dar concentrată prezentare a localității unde, acum trei veacuri, s-a născut baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. Multă lume știe că Nocrich-ul este cunoscut ca o așezare întemeiată de sași, dar cercetările arheologice menționează, pe raza satului, un topor neolitic din serpentin și mai multe monede grecești și macedonene. La școala din Nocrich, se păstrează, alături de alte obiecte adunate de prof. Achim Mihuleț, și două topoare neolitice și o greutate de fus (fusaiol). „Acestea sunt dovezi convingătoare, incontestabile, de locuire a acestor meleaguri, înainte de venirea sașilor. Colonizarea acestor locuri, pe care trăia o populație mai rară, s-a făcut prin susținerea ei de către regii maghiari Geza II, Bela III și Andrei II, în secolele XII- XIII. Lucrările documentate arată că primii coloniști ai acestor locuri au venit din Flandra (zonă aflată între Rin și Mosella). Modul de lucru al terenurilor comunității, conform sesiei flamande, stă la baza acestei constatări. În plus, și existența caselor de tip „conac” (Herrenhoffe) cu bază foarte largă întărește ideea venirii coloniștilor din această zonă. De aceea, la Nocrich, putem vorbi cel mult de o colonizare cu o populație germanofonă și nu de sași, care au venit din Saxonia. Cu timpul, s-a încetățenit, însă, denumirea de sași pentru mai toate grupurile etnice colonizate în perioada respectivă. Preotul Friedrich Müller (la Nocrich între 1869 – 1874) scria că, la 1349 este atestat Nocrich / Lesckirch – ca sediu al Scaunului săsesc, cu același nume. A urmat o perioadă de peste 200 de ani în care satele Alțâna și Nocrich și-au disputat sediul Scaunului. Era, de fapt, o luptă pentru putere între nobilii de origine maghiară (Gerendi, Horwath, Kesser) și patriciatul săsesc din Alțîna și Nocrich. De la 1588 sediul Scaunului rămâne definitiv la Nocrich până la desființarea Scaunelor și apariția „pământului regesc” (1876)”, povestește prof. Achim Mihuleț.

De Nocrich se leagă puternic și numele baronului Brukenthal. Bunicul lui, Demetrius Brekner, a fost ales jude regal la Nocrich, înainte de anul 1700. Tatăl lui Samuel von Brukenthal apare ca judecător de scaun. La 26 iulie 1721, se naște, din a doua căsătorie a lui Michael Brekner cu Susanne Konrad von Heydendorf (de origine nobilă, din Mediaș) mezinul familei, Samuel.

Ce își doresc oamenii locului

Și pentru că anul acesta se împlinesc300 de ani de la nașterea lui Samuel Brukenthal, localnicii și pasionații de istorie și-au propus să cerceteze cu atenție arhivele pentru a scoate la lumină mai multe detalii din viața familiei guvernatorului Transilvaniei (bunicul, tatăl, mama etc), și chiar să găsească mormintele bunicului și tatălui lui Samuel (probabil în actuala curte a Școlii Gimnaziale, după cum arată prof. Achim Mihuleț). În plus, ei vor să înceapă restaurarea, cu ajutorul specialiștilor, a casei numită „Brukenthal” și să pună în valoare „moștenirea lui Brukenthal” de la Nocrich.

Concert în Biserica din Nocrich

Și tot în biserica evanghelică din localitate, o clădire cu o istorie la fel de interesantă precum cea a întregii localități, cultura a fost la ea acasă. Cunoscutul artist Makcim Fernandez Samodaiev, ambasador al campaniei noastre, și fiica acestuia, Rafaela Fernandez Samodaiev, au susținut un concert unic, care a adus sub cupolele bisericii spiritul Filarmonicii Sibiu. Ajutați de minunații tineri cu suflet mare de la Centrul Cercetășesc Nocrich, care au pregătit Biserica pentru a-și primi oaspeții, concertul a fost răsplătit cu ropote de aplauze, așa cum îi stă bine unui moment artistic de clasă.

Spiritele s-au relaxat apoi, către ora prânzului, odată cu brunch-ul care a pus pe masa întinsă gustoasele mâncăruri pregătite de producătorii despre care v-am tot povestit în ultimele săptămâni. Și dacă cumva vă facem poftă, ei, bine, asta și vrem! Vă invităm să-i căutați și să le cumpărați produsele, pentru că merită din belșug.

Oaspeții noștri au putut gusta din brânzeturile și cireșele lui Ioan Săvescu (îl găsiți în Carrefour), din mezelurile de Avrig (Marcris), din ciocolata Chocodelice, deliciosul cozonac produs de Ștefan Tudor, profesorul din Apoldu de Sus, gustoșii obrăjori de vită, însoțiți de un piure de conopodă și limonadă de la Super Mama, pâini crocante și aromate, de toate felurile, de la „5 Pâini și 2 Pești”, suc de mere natural de la Cristian, au curs paharele reci ca gheața pline cu bere artizanală de la Nembeer, dar și siropuri și socată de la Minodora Herbei din Marpod, iar prăjiturile cu măr și lichiu cu varză de la Simpa, turta dulce de la Boromir, pesto divers și plăcinte, de la Aurora Șutea, și ceapa verde, sfeclă și măcriș de la Grădina Verde din Șelimbăr au completat de minune masa care ne-a lăsat pe toți dornici de vorbă, pe pajiștea verde din Centrul Cercetășesc din Nocrich.

După masa copiasă „Produsă în Sibiu”, ne-am reîncărcat bateriile cu o cafea bună de la Dallmayr Sibiu.

Pe lângă ambasadorii campaniei și de organizatorii acesteia, ne-au fost alături susținătorii proiectului, companiile și instituțiile care s-au alăturat să dea o mână de ajutor micilor afaceri la început de drum ori afectate de pandemia de coronavirus: Kromberg, Sitemani, Wenglor, IFM, Hendrickson, Fritzmeier, Continental, Desleeclama, Euroconf, THIMM, Simpa, Tursib, Soma, Algeco, Fabrica de consultanță, Muzeul Astra, Gama,  Boromir, CBS, CineGold, Super Mama, Mo’s Burgers și City FM.

În acest fel, micii producători, alături de familiile lor, s-au conectat cu partenerii care i-au susținut până acum de-a lungul campaniei „Produs în Sibiu”.

Am pornit pe “Drumul lui Gelu” și într-un tur la Centrul Cercetășesc Nocrich…

Ora 16 a bătut, apoi, cu un alt eveniment cultural, Octavian Lecca invitându-ne prin cartea sa să pornim pe „Drumul lui Gelu”.

De aici, invitații noștri au fost provocați să participe la un tur al Centrului Cercetășesc Nocrich & Ceramica de Nocrich, cunoscând mai bine activitățile derulate de membrii comunității.

Atelierul de olărit susținut de meșterul Csaba Balint a fost unul dintre numerele care au făcut această minunată zi să strălucească, mai ales că printre cei mai fericiți participanți la acest moment au fost copiii, încântați să vadă cum lutul prinde viață. Copiii s-au bucurat, de altfel, întreaga zi, până la epuizare, de spațiul plin de aer curat și minunile unei grădini sibiene, pe malul micului pârâu care străbate centrul. Jocuri de societate, tras cu arcul, târgul de cărți și de dorințe sunt doar câteva dintre activitățile la care au participat cei mici, alături de cei mari, iar râsetele lor au animat întreaga zi petrecută în curtea Centrului din Nocrich.

Spre înserate, cei care au răspuns afirmativ invitației noastre au fost provocați să creeze „gulguțe”, acele forme origami din hârtie reciclată pentru lumânări, pregătind, astfel, Festivalul Luminii ce avea să înceapă la ora 20, pe muzica de chitară a cercetașilor la un foc de tabără.

Ploaia de după-amiază a plecat așa cum a venit, spălând un pic arșița zilei de vară și ridicând în aer inegalabilul miros de pâmânt reavăn. Drumul spre casă a fost mult mai anevoios decât a fost cel de dimineață, la venire, însă bucuria unei zile petrecute altături de prieteni a fost mai presus decât orice.