Ei au știut, încă dintru început(uri), că asta își doresc să facă! Să le fie oamenilor prelungirea mâinii lui Dumnezeu întinsă spre alinare. De aceea au ales medicină. Claudiu Matei și Adrian Bobeș  sunt nume mereu recomandate atunci când avem nevoie de un doctor neurochirurg sau stomatolog. Și, tocmai din acest motiv, sunt specialiștii la care nu ajungem chiar foarte ușor, pentru că oricât de mult timp și-ar aloca problemelor pacienților, cu atât listele lor de așteptare devin și mai generoase. Pentru că sunt dedicați, și oamenii simt, iubesc asta! Mereu la spital sau în cabinet, pare că viața lor se limitează doar la această meserie.

De aceea i-am rugat să „opereze” cu sufletul pentru cititorii noștri și să ne dezvăluie câte ceva de dincolo de ceea ce reușim să vedem noi. Și anume, ce i-a motivat să aleagă medicina, care sunt satisfacțiile, cât de importantă e vocația, cum poți face această „echilibristică” între profesia extrem de solicitantă și viața personală și, desigur, ce i-ar sfătui pe cei care doresc să le fie urmăritori?

„Medicina nu a fost o alegere de moment, ci un drum care s-a conturat firesc”

Medicina e un domeniu extrem de solicitant, care implică nu doar un studiu continuu și o abordare permanent dedicată pacientului, cât mai ales o vocație în care de cele mai multe ori sacrificiile contrabalansează extrem de mult cu satisfacțiile. Există un moment exact când ați știut că doriți să urmăți Facultatea de Medicină?

Dr. Adrian Bobeș: Medicina este mai mult decât o profesie: este un drum al responsabilității, al învățării continue și al unei dăruiri profunde față de oameni. Este un domeniu care cere mult, uneori mai mult decât pare că oferă, dar care recompensează prin sens, nu doar prin rezultate.

Aș putea spune că alegerea Facultății de Medicină a venit firesc, urmare a dorinței de a ajuta oamenii, a emoției trăite când alini suferința cuiva, a interesului pentru funcționarea inginerească a corpului uman. Toate au condus la alegerea drumului de medic care, privind în urmă, mi se pare alegerea potrivită cu ceea ce mă motiva ca tânăr aflat în căutarea drumului în viață. Modul în care profesia mă împlinește, rezultatele profesionale obținute și feedbackul pacienților îmi confirmă că am ales corect.

Realizez că medicina nu a fost o alegere de moment, ci un drum care s-a conturat firesc. De peste două decenii, fiecare pacient, fiecare zâmbet recâștigat și fiecare emoție împărtășită mi-au reconfirmat că am ales corect. Stomatologia m-a învățat că, dincolo de tehnică, rămân empatia, răbdarea și responsabilitatea față de oameni. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă parte a profesiei mele.

Când ați simțit pentru prima dată că medicina nu este doar o meserie, ci o chemare a inimii?

Dr. Claudiu Matei: Am crescut într-o familie fericită, în sânul căreia am fost educat să muncesc, să ajut și să îmi respect semenii. În copilărie se pun primele cărămizi la temelia personalității, iar părinții au rol decisiv în devenirea fiecăruia. Am beneficiat și de o educație religioasă, duminicile aveau un caracter sacru, iar mersul la biserică era o constantă, nu o excepție. Toate acestea mi-au șlefuit caracterul, mi-au dat răbdare, empatie și un anumit respect pentru fragilitatea umană. Privind înapoi, îmi dau seama că părinții mei, credința, munca și bucuria de a ajută s-au împletit, conducându-mă spre medicină. Nu văd medicina că pe o carieră, ci ca spre o formă de a fi — una în care mâinile, mintea și sufletul trebuie să lucreze mereu împreună.

„Oricât de departe am ajunge, există mereu un fir invizibil care ne trage înapoi spre acasă”

Ce ar trebui să știe un tânăr înainte să aleagă Facultatea de Medicină?

Dr. Adrian Bobeș: Să alegi medicina înseamnă să alegi o călătorie provocatoare, plină de efort și responsabilitate, dar și de satisfacții pe care nu le găsești în altă parte.  Tinerii care visează la o carieră de medic trebuie să fie dispuși la mult studiu și multă practică, la provocări care sunt oportunități de a crește și de a se dezvolta. Un medic bun va fi acela care vede în munca lui o sursă de împlinire și fericire.

Cât de grea a fost parcurgerea Facultății de medicină/specializării în alt oraș/altă țară, departe de familie?

Dr. Claudiu Matei: De la primele zile de facultate am intrat în medicină cu ambiție și pasiune. Volumul de studiu era impresionant: fiecare disciplină aducea mii de termeni noi, ca o limbă străina care trebuia nu doar învățată, ci și gândită; citeam mult, serios, cu sentimentul că fiecare pagină mai adaugă o piesă unui mecanism complex.

În anul al doilea al Facultății de Medicină, destinul consider că mi-a făcut un dar rar: cursurile de Neuroanatomie ținute de domnul profesor Ludovic Seres Sturm. Felul în care vorbea despre sistemul nervos — asemănându-l cu cerul înstelat, infinit și fără margini — m-a marcat profund. A fost una dintre acele întâlniri care nu doar te învață, ci te transformă. A doua zi eram deja voluntar pe secția de Neurochirurgie, unde am fost primit cu brațele deschise și unde am făcut, fără să știu, primii pași pe drumul care avea să-mi devină viață.

Rezidențiatul l-am parcurs ca pe o călătorie de descoperire. Am vrut să văd, să înțeleg, să ating cât mai mult. După experiența de la Cluj-Napoca, unde mentorul meu, Prof Florian Ștefan, mi-a pus pentru prima dată bisturiul în mână, am plecat în Franța, la Colmar, apoi în Spania, la Barcelona. Acolo am intrat în contact cu tehnologia de ultimă oră și cu alte moduri de a gândi chirurgia — mai precise, mai protocolizate, dar la fel de exigențe.

Am avut șansa să urmez cursurile Societății Europene de Neurochirurgie într-o perioadă în care salariul abia îmi ajungea pentru chirie. Privind înapoi, îmi dau seama că a fost un efort financiar considerabil, dar și o investiție făcută cu o credință aproape naivă în viitor.

Dorul de casă și de familie m-a însoțit mereu. Purtam cu mine fotografii, amintiri, mici ancore emoționale. Distanțele deveneau mai ușor de suportat, datorită internetului, care se dezvolta rapid în anii 2000 și micșora lumea. Oriunde am ajuns, am găsit comunități de români și m-am lipit instinctiv de ele. Așa suntem noi, românii, probabil, crescuți în spiritul dorului: oricât de departe am ajunge, există mereu un fir invizibil care ne trage înapoi spre acasă.

„Medicina este un drum destul de îngust ca alegere profesională, dar cu atât mai prețioasă și mai valoroasă”

Care este acel lucru despre medicină care nu este scris în cărți, dar se simte?

Dr. Claudiu Matei: S-au scris cărți despre aproape orice: despre tehnică, tehnologie, protocoale, strategii de comunicare cu pacienții. Medicina este atent cartografiată în pagini groase și tratate exhaustive. Și totuși, esențialul scapă mereu tiparului, deoarece trăirile unui medic nu pot fi cuprinse în definiții. Fiecare medic poartă în suflet urmele pacienților săi — ca niște semne invizibile, dar definitive. Ne bucurăm profund de reușite, iar aceste momente ne hrănesc spiritul, ne dau sens și ne justifică efortul. Dar complicațiile sau suferința celor pe care nu am reușit să-i salvăm ne macină cel mai mult. Ele nu se uită și nu se închid odată cu foaia de observație. Aceasta este partea de medicină care nu se predă și nu se evaluează: greutatea emoțională pe care o duci cu tine, tăcut, reprezintă un bagaj invizibil, care te face mai obosit, dar și mai uman. În fond, medicina nu se învață doar cu mintea, ci și cu sufletul.

Ce mesaj ați transmite tinerilor care visează la o carieră în medicină, dar se tem de efortul și responsabilitatea care îi așteaptă?

Dr. Adrian Bobeș: Pasiunea pe care o pui în muncă ta va face ca sacrificiile să nu mai pară așa de importante și rezultatele finale, acelea de a transformă viețile oamenilor, să fie cele care contează. Bineînțeles, eforturile sunt inevitabile unei cariere în medicină și nu cred că este cineva care dorește să o urmeze fără să fie conștient de acest aspect. De aceea nu sunt foarte mulți cei care aleg medicină. Și nici nu ar trebui să aleagă acest drum cei care se feresc de multă muncă și pentru care responsabilitatea deciziilor ulterioare le va fi prea greu de dus. Medicina este un drum destul de îngust ca alegere profesională, dar cu atât mai prețioasă și mai valoroasă.

„Când vezi un copil care a venit la spital paralizat, l-ai operat și iese pe ușa spitalului pe propriile picioare, acele clipe sunt supreme”

Dacă ar fi să va întoarceți în timp, cu toate nopțile nedormite și sacrificiile pe care le implică munca de zi cu zi, ați alege din nou medicina?

Dr. Claudiu Matei: Da — fără ezitare. Medicina seamănă mult cu o partidă de șah; oferă nenumărate posibilități, dar cere o minte mereu trează, pregătită să răspundă oricărei mutări neașteptate. Uneori, pentru a câștiga partida, trebuie să sacrifici una sau mai multe piese. În medicină, piesele sacrificate sunt adesea timpul personal și prezența lângă cei dragi. De aceea, este esențial să ai alături o familie care să rezoneze cu acest drum, care să înțeleagă orele petrecute în spital, nopțile nedormite, absențele de la mesele de acasă și sărbătorile mutate în alte zile. Medicina nu se practică niciodată singur, nu este „one man show” — ea se sprijină pe o întreagă rețea de oameni, atât cei de acasă, cât și cei de la spital, care acceptă, tacit, acest ritm. Și totuși, toate aceste sacrificii pălesc în fața momentelor de grație: când vezi un copil care a venit la spital paralizat, l-ai operat și iese pe ușa spitalului pe propriile picioare. Acele clipe sunt supreme. Ele dau sens oboselii, justifică renunțările și te ajută să mergi mai departe, zi după zi, cu aceeași convingere că ai ales drumul potrivit.

Privind în urmă, care a fost cea mai prețioasă lecție pe care cariera și familia v-au oferit-o despre viață, responsabilitatea și bucuria de a fi medic?

Dr. Adrian Bobeș: Faptul că profesez împreună cu soția în același domeniu, al stomatologiei, a venit la pachet și cu provocări, dar și cu satisfacții.  Profesional ne completăm, specializându-ne pe arii complementare, acoperind astfel mai multe nevoi ale pacienților.

De asemenea, ne ocupăm pe rând de viața de familie când unul dintre noi este la cursuri de specializare. Pe ambii ne animă entuziasmul față de ceea ce facem, așa că multe din conversațiile noastre se învârt în jurul anumitor studii de caz din cursul zilei. Este minunat să ai un partener cu care să împărtășești pasiuni comune și cu care simți că poți să crești profesional. Viața armonioasă de familie este, de asemenea, un liant și o motivație pentru amândoi.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI