Îngrijorător: Tot mai mulţi oameni îşi pierd vederea din cauza neprezentării la timp la oftalmolog
Dacă nu ne doare ceva, nu mergem la medic. Cam aşa procedează mulţi oameni. Echipa de medici oftalmologi din cadrul Clinicii iMed Oftalmologie din Sibiu trag un semnal de alarmă şi ne oferă în interviul următor informaţii preţioase cu privire la sănătatea ochilor. Aceştia atrag atenţia că multe boli grave ale ochilor nu dau simptome şi că ar trebui să venim regulat la oftalmolog, nu doar atunci când observăm că este ceva în neregulă cu cel mai preţios lucru:vederea. Pentru că ştiu cât de improtantă este prevenţia, o parte dintre medici oferă consultaţii gratuite, pacientul având nevoie doar de bilet de trimitere de la medicul de familie.
Reporter: Ce este miopia? Cum o putem împiedica să evolueze? Pot fi afectaţi şi copiii?
Dr. Malvina Grigorie: Miopia este un viciu de refracție, care se manifestă prin vederea neclară la distanță, nefiind afectată vederea la aproape.
Viciile de refracție sunt anomalii oculare în care proiectarea imaginilor pe suprafața retinei (“senzorul ochiului”) nu se face corect, având drept consecință vederea neclară.
Miopia poate fi congenitală, prezentă de la naștere sau dobândită pe măsură ce copilul creşte, de multe ori apare în perioada pubertății sau mai târziu. Miopia creşte odată cu vârsta.
Pentru a încetini sau stopa progresia miopiei, lucru posibil uneori în copilărie, se recomandă purtarea ochelarilor cu minus permanent, atât la distanță cât și la aproape, pentru a relaxa musculatura intraoculară, renunțarea la citit de aproape pentru un timp îndelungat, activitatea la lumina zilei, regula 20-20-20 , adică la fiecare 20 minute de citit, să privească 20 secunde la distanță. O altă metodă prin care se încearcă încetinirea evoluției miopiei este ortokeratologia , adică purtarea unei lentile rigide personalizate pe parcursul nopții.
Vizita la oftalmolog trebuie făcută în momentul în care apare primul simptom al miopiei și anume vederea neclară la distanță, observată atât de micul pacient, cât și de cei din jur, prin faptul că îngustează fanta palpebrală în încercarea de a vedea mai clar, se freacă mai des la ochi, scad performanțele școlare și concentrarea. În urma efortului permanent de acomodare al ochiului pot să apară: cefaleea (durerea de cap), durerea oculară și oboseala vizuală.
Miopia se poate opera după vârsta de 18 ani, în momentul în care dioptriile sunt stabile, cu ajutorul tehnicilor moderne, laserul, iar atunci când acestea nu sunt posibile sau miopia este mare, se utilizează tehnica prin înlocuirea cristalinului cu unul artificial. Operațiile laser constă în remodelarea corneei cu eliminarea dioptriilor, folosind una dintre cele 3 tehnici: PRK, Femtolasik sau Relax Smile.
Reporter: Glaucomul este o afecţiune gravă care duce la orbire. Cum îl putem preveni?
Dr. Mihai Petcu: Glaucomul reprezintă principala cauză de orbire la nivel mondial, alături de cataractă, fiind una dintre afecțiunile oculare care dau bătăi de cap atât medicilor oftalmologi cât și pacienților.
Este caracterizat de creșterea presiunii intraoculare cu atrofierea progresivă a nervului optic și ulterior pierderea permanentă și ireversibilă a vederii.
Evoluează multă vreme asimptomatic, vederea nu e afectată până în stadiul final când rămâne o insulă de vedere temporală. Deși sunt mai multe tipuri de glaucom, cea mai comună formă este glaucomul primitiv hipertensiv cu unghi deschis (cu presiuni mari intraoculare). De aceea, este important să solicităm medicului oftalmolog măsurarea presiunii intraoculare la orice control oftalmologic chiar şi când ne prezentăm pentru o simplă rețeta de ochelari.
Evaluarea clinică și paraclinică a unui pacient suspect de glaucom mai include pe lângă măsurarea presiunilor intraoculare (tonometria) şi evaluarea acuităţilor vizuale, examinarea clinică a fundului de ochi, perimetria (explorarea câmpului vizual pentru a stabili dacă există deficienţe vizuale) și tomografia în coerență optică (OCT) a stratului de fibre nervoase retiniene peripapilar și a celulelor ganglionare.
Glaucomul poate fi prevenit dacă ținem sub control factorii de risc precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, corectând miopia și hipermetropia forte, efectuând controale regulate dacă există în familie antecedente de glaucom.
Tratamentul constă în scaderea presiunii intraoculare cu medicaţie antiglaucomatoasă și neuroprotecţie.
Reporter: Trebuie să ne prezentăm la oftalmolog dacă observăm noduli sau leziuni la nivelul pleoapei?
Dr. Bianca Laslău: Formațiunile tumorale situate la nivelul pleoapelor sunt relativ frecvente.
Marea lor majoritate sunt benigne, iar simpla urmărire la intervale regulate, de către un medic oftalmolog, este suficientă. Formațiunile tumorale pre-maligne (care au potențial să devină maligne) și cele maligne (canceroase) sunt mai rare și vor fi abordate în mod diferit.
Prezența unui nodul sau a unei leziuni palpebrale ce crește, sângerează sau ulcerează, trebuie să fie cât mai rapid evaluată de un medic oftalmolog.
Ca și factori de risc menționăm expunerea îndelungată la radiațiile ultraviolete, tenul deschis la culoare, vârsta înaintată, genetica și imunitatea scăzută.
Cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapei este reprezentată de carcinomul bazocelular (90% din totalul tumorilor palpebrale). Această tumoră are o creștere lentă și nu provoacă metastaze.
Distruge, însă, țesutul pleoapei și poate să invadeze orbita, mai ales dacă este localizată în unghiul intern și dacă este neglijată mult timp. Apare de obicei la persoanele în vârstă, însă am operat și pacienți foarte tineri cu acest tip de formațiune.
Celelalte tipuri de tumori maligne care pot afecta pleoapa apar mai rar și sunt reprezentate de carcinomul spinocelular, carcinomul cu celule sebacee, melanomul malign. Au o evoluție mai rapidă si un prognostic mai sever, deoarece prezintă un risc destul de ridicat de apariție a metastazelor.
Tumorile maligne trebuie să fie excizate chirurgical. Defectul rămas în urma îndepărtării tumorii va fi reconstruit de un chirurg oftalmolog cu experiență în chirurgia pleoapei. Când tumora are dimensiuni mici, defectul poate fi rezolvat prin simpla sutură a pleoapei, însă dacă acesta este larg, reconstrucția va fi mai complexă.
Reporter: Mulţi oameni se plâng de faptul că îşi simt „ochii uscaţi”. Există tratament?
Dr. Lascu Gh. Rodica: Tot mai mulți oameni se prezintă la oftalmolog din cauza ochilor uscați. Chiar dacă, la prima vedere, pare o afecțiune banală, netratată, aceasta poate duce la complicații. Sindromul de ochi uscat este o afecţiune cronică, progresivă. În funcţie de cauza şi severitatea acesteia, este posibil să nu fie complet vindecabil. Dar, în cele mai multe cazuri, ochii uscaţi pot fi trataţi cu succes, de obicei rezultând un confort vizibil al ochilor, mai puţine simptome de ochi uscaţi şi o vedere mai clară.
Deoarece sindromul de ochi uscat poate avea o serie de cauze, se utilizează o varietate de abordări de tratament. Ca primă intenție, se recomandă tratamente pentru insuficienţa lacrimală, produsele numite lacrimi artificiale, care încearcă să înlocuiască şi/sau să suplimenteze filmul natural lacrimal. Pentru cazurile uşoare de ochi uscaţi cauzate de utilizarea calculatorului, lectură, şcoală, cel mai bun tratament poate fi utilizarea lacrimilor artificiale sau a altor picături lubrifiante.
Acestea sunt disponibile într-o mare varietate de ingrediente şi vâscozitate. Lacrimile cu vâscozitate ridicată sunt recomandate numai pentru utilizarea în timpul somnului. O altă medotdă de tratament sunt ochelarii de umiditate, special concepuţi pentru a încetini evaporarea lacrimilor prin asigurarea unui mediu umed şi minimizarea fluxului de aer. Trebuie să evităm utilizarea în exces a dispozitivelor digitale şi uzura lentilelor de contact. De asemenea, trebuie să avem grijă la condiţii de deshidratare şi poluanţi de mediu. Suprafaţa oculară este cea mai expusă la lumină, umiditate relativă scăzută, temperaturi extreme, radiaţii UV, iritanţi, poluanţi şi fumul de tutun.
Reporter: Cataracta este un diagnostic care sperie. Există şanse de vindecare pentru pacienţii care suferă de această afecţiune?
Dr. Popa Dorina: Cataracta este o afecţiune oftalmologică destul de frecventă după vârsta de 55 ani, dar este cauză de pierdere a vederii doar în ţările subdezvoltate, unde accesibilitatea pacienţilor la tratament este redusă.
Cauzele apariţiei cataractei sunt multiple. Radiaţiile ultraviolete fiind unul dintre factorii principali, dar si factori metabolici, unele medicamente cum este cortizonul local, pot determina apariţia cataractei.
În ceea ce priveşte tratamentul cataractei, acesta a evoluat foarte mult . Dacă în trecut se aştepta ca să se „coacă”, ceea ce însemna că pacientul nu mai vedea nimic în momentul operaţiei, acum se operează dacă scăderea vederii îl deranjează pe pacient. În prezent operaţia este ambulatorie şi vorbim de o tehnică minim-invazivă, cu incizii mici de 1-2 mm, care are avantajul unei vindecări rapide. Durata operaţiei este de 10-15 minute în anestezie topică, cu picături. Cristalinul artificial este foldabil şi se injectează prin aceste incizii milimetrice. Contează foarte mult materialul din care sunt fabricate aceste cristaline, designul lor, calităţile optice, pentru că sunt pentru toata viata, ele odată implantate nu se mai pot schimba sau acest lucru este foarte greu.
