Nu voi da nume, dar voi scrie povestea unei mame care dincolo de panica simțită atunci când vede copilul pe marginea prăpastiei, găsește tăria interioară și înțelepciunea de a face față situației și de a-și aduce copilul ușor, fără ca el să-și dea seama, către drumul cel bun.
Pe cât de frumoasă, pe atât de înspăimântătoare este adolescența, trecerea copiilor spre maturitate. Este acel moment în care sunt sufiecient de naivi să fie influențați cu ușurință, dar destul de maturi să-și asume consecințele. Este perioada în care li se pare că nimeni nu-i înțelege, perioada conflictelor, dar și perioada care îi pregătește pentru viață. Pe mulți dintre noi, părinții, ne sperie această etapă. Copiii noștri, crescuți cu atâta grijă și dragoste, sunt pregătiți să ne plece de sub aripile protectoare și să se îndrepte către lumea mare cu tentanții și provocări. Este momentul în care pot fi atrași cel mai ușor în anturaje nepotrivite, provocați să facă lucruri greșite sau „forțați” să se alinieze unor cerințe și tendințe superficiale dictate de cei mai cool. De aici pleacă și povestea noastră. Cum face față un părinte care este martor al momentelor în care copilul crescut cu grijă și multă dragoste alunecă spre cele mai negre vicii: alcool, tutun și chiar droguri.
Totul a început într-o vară, în care a observat că băiatul ei își schimbă, încet, încet, comportamentul. Fusese crescut cu multă dragoste și înțelegere, cu valori creștine, cu reguli de bun simț, într-o familie în care întotdeauna a primat armonia și respectul. Cu atât mai de neînțeles noua lui atitudine.
Ademenit de prieteni de încredere, a fost atras, încetul cu încetul, într-o gașcă de tineri neînțeleși, tineri care consumau alcool, consumau tutun și droguri. La început băiatul nu se simțea în largul lui și-i povestea mereu mamei că nu și-ar dori să se întâlnească cu ei, însă, după un timp, totul s-a schimbat și tânărul nostru a început să se simtă bine în compania lor.
„Noi nu știam atunci și nici acum nu știm prea multe despre părțile negative ale acestor copii, dar am realizat că fiul nostru a început să se simtă din ce în ce mai bine în mijlocul lor. A început să-și schimbe comportamentul. Din copilașul pentru care conta foarte mult cum se poartă, a devenit impulsiv, iar tonalitatea lui atunci când ni se adresa era lipsită de respect, în mod special când mi se adresa mie, ca mamă. Am luat-o ca pe o descărcare. Mă gândeam că, dacă nu poate refula în altă parte, o să-i permit eu să o facă acasă”, povestește mama.
În scurt timp părinții și-au dat seama că băiatul lor fumează și au făcut față și primei lui beții. Dacă s-a drogat sau nu, nu puteau spune cu certitudine, însă sunt siguri că în grupul în care a intrat, tinerii consumă droguri. Băiatul și-a schimbat aproape toate obiceiurile. A început să asculte muzică cu mesaje nepotrivite, să adopte diverse atitudini de la ceilalți tineri din gașcă, să-și schimbe stările de spirit foarte ușor, de la fericire la tristețe și invers.
Au cercetat cât au putut de bine noul anturaj al băiatului, au mers, au vorbit cu parte dintre tineri, chiar fiul lor le-a dat un nume al unui băiat care plasează marijuana. I-au interzis să se vadă cu el, însă tocmai acel băiat era atracția. Înspăimântător pentru cei doi părinți a fost, însă, numărul mare de tineri despre care au auzit că s-ar droga. Se pare că, mai mult de jumătate din tinerii liceeni fumează marihoana.
Pe tineri, vinovăția îi trage și mai în jos
Prima reacție a fost spaima. Nu este teamă mai mare pentru un părinte decât aceea de a-și vedea copilul cum le alunecă din brațe către una dintre cele mai negre prăpăstii. Să-l confrunte nu era o idee bună. Reproșurile și tragerea la răspundere duc de cele mai multe ori la agravarea situației atunci când vorbim despre adolescenți. Își cunoșteau bine copilul și au realizat că asta l-ar afunda și mai mult.
„Ce am făcut eu? Vă spun ce am făcut eu. M-am apropiat de Dumnezeu. Șocul a fost unul imens. La noi în casă nu se fumează și nu se consumă alcool, iar fiul nostru este un copil bun și liniștit. Vă dați seama ce-am simțit când am realizat că el umblă cu acei tineri care beau și fumează. Nici prin cap nu mi-a trecut de droguri. Când am aflat și mai mult, când mi s-a confirmat, a fost momentul în care am devenit conștientă cu ce ne luptăm. Trebuia să-mi deschid brațele pentru fiul meu, dar trebuia să fiu învățată cum. Ce să fac și cum să reacționez. Biblia a fost primul meu ghid și am mers după modelul Tatălui Ceresc. Am realizat că lucrurile se pot rezolva cu mult har, dragoste, bunăvoință și înțelegere. Am căutat o instruire și am urmat un curs de consiliere în psihologia juvenilă, fundamentat pe psihologia creştină. Sigur, am căutat, am citit tot ce se putea citi și Roger, Bondura, Mischel și alții, dar m-am oprit asupra acestui curs, pentru că oferă mereu o nouă șansă și o nouă șansă”.
Mama din povestea noastră a realizat cât de important este rolul părintelui în perioada de adolescență a copiilor. Atunci când ei sunt în căutarea propriului lor sine, când se simt pierduți și debusolați. A realizat că atunci când opui rezistență, nu ai efectul scondat, ci, din contră, pe cel opus. Este de părere că, atunci când există un conflict între părinți și copii, vina este împărțită și nu există dreptate și adevăr doar de o singură parte. A înțeles că tânărul nu trebuie provocat, a înțeles, de asemenea, că regulile trebuie să continue și că băiatul trebuie responsabilizat.
„Am văzut la fiul meu că atunci când a căzut într-o greșeală, vinovăția l-a tras mai jos. De când am constatat asta, am încercat să nu-i mai creăm cadrul în care el să se simtă vinovat, iar când se simte vinovat ne asigurăm să nu vadă în noi că-l blamăm. Îl lăsăm să vadă că-l iubim și că avem încredere în el că va depăși toate aceste momente. Îl învățăm să știe să trăiască cu el. Este foarte important să știi să trăiești cu tine.”
Pericolele adolescenței sunt consumurile, muzica nepotrivită și depresia
Din fericire, lucrurile au început să intre pe un făgaş mai bun. O perioadă băiatul s-a putut detașa de anturajul lui și a început să vadă lucrurile cu alți ochi. Tinerii alături de care își petrecea timpul au început să-l dezamăgească, nu la nivel cognitiv, ci la nivel emoțional. Și-a dat seama că el nu înseamnă nimic pentru ei, iar implicarea în grupul lor nu-i aduce nimic bun. A întrerupt legătura cu tinerii pe care părinții lui îi știau periculoși, iar bucuria lor este mare. De câteva luni își simt fiul mai detașat și i-au realizat dorința de a lucra cu el înșuși, pentru a nu ajunge într-un punct în care să depășească anumite limite și să-și rănească părinții. Nu consideră că au trecut de toate, însă sunt mai liniștiți și pregătiți pentru ceea ce ar putea să urmeze.
„Suntem la începutul adolescenței, nu putem spune dacă am depășit momentul, dar, pentru noi, acesta este cu siguranță drumul cel bun.”
Mama din povestea noastră a învățat, până acum, care sunt cele mai mari pericole ale adolescenței, dar nu înțelege de ce noi, adulții și autoritățile, facem atât de puține în ceea ce privește binele copiilor noștri.
Conform studiului realizat de Agenția Națională Antidrog (ANA) privind consumul de tutun, alcool și droguri ilicite în rândul elevilor din învățământul liceal și profe­sional din județul Sibiu, majoritatea adolescenţilor (92%) au consumat băuturi alcoolice cel puţin o dată în viaţă, mai mult de jumătate (57%) au fumat cel puţin o dată în viaţă, mai mult de jumătate (53%) au consumat alcool în exces, ajungând la starea de ebrietate, 12% dintre elevi au consumat cel puțin o dată în viață droguri ilicite, iar 2% au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool cu medicamente.