Iată că trecu(răm) şi cumpăna dintre ani. De la urale, şampanie şi sărituri ca de mingiuţe pe sub artificiile din pieţele mari citadine… până la „îndoapă-te, frate că odată-n an e revelionul”, opţiunile au fost nenumărate. Fiecare şi-a luat porţioara de optimism, că noul an va fi mai bun, după puteri. Unii cu speranţe, alţii cu nădejde. Dar nici nu s-au domolit bine zgomotul şi furia revelionului, că au şi năvălit peste noi „prorocii”  industriei de spaime cu „coşmarurile” de serviciu la fiecare început de an: vine gerul siberian, vin zăpezile apocaliptice, arşiţele verii ce va să vie vor arde până şi cioturile rămase din pădurea seculară a României (după desantul obrăznicăturilor austriece şi de altă sorginte, cu sprijinul „legal” al cozilor autohtone de topor – n.a.), marele cutremur, marele bau-bau de la est sau de la vest, la alegere, ne bat la uşă sau pe umăr, tagma jefuitorilor pregăteşte o criză economică mondială , etc.  Aşa că, poziţia recomandată naţiunii române pe tv-uri, site-uri, blog-uri, de la Bruxelles  până la vârful piramidei autohtone, este aceasta: Ciuciumiş!!! Că de nu…
Acum, drept să spun, parte din gura păcătoşilor adevăr grăieşte! Nu cred că există ţară din Uniunea Europeană mai discriminată şi mai batjocorită ca România şi asta pentru că e un sat fără câini. Dulăii meniţi să apere naţiunea de lupi şi de hiene se sfâşie între ei pe ciolan, crezând că aşa se intră în istorie, cu zgârciurile adversarilor între dinţi.
Cum să înţelegi vremea şi vremurile? Aceasta e întrebarea! Altfel cazi de cloşcă pe manipulările grosolane ale diabolicilor de serviciu, care iau bunul simţ românesc drept prostie. Un exemplu concret sunt aşa-zisele sondaje de opinie care, ca de obicei la început de an, inundă ecranele televizoarelor şi joacă rol de spumant la gurile „analiştilor” cu  „expertiză”( dacă ştie cineva ce este asta ). Vorba unui britanic rămas pe bune in istorie, chiar dacă nouă nu ne-a fost favorabil, şi care obişnuia să afirme un adevăr şi anume, că nu crede decât în sondajele pe care le modifică cu mânuţa lui! Trebuie să fii prost să crezi că eşti obligat să-ţi pui cu mânuţa ta aceiaşi păduchi în cap (de care acum te scarpini ) şi la viitoarele alegeri, spre binele naţiunii, cică. Răspunsul inteligenţei româneşti este exodul, răspunsul credinţei strămoşeşti este răbdarea, răspunsul ingeniozităţii româneşti este apelul la metode neconvenţionale de rezistenţă la trădare. Imprevizibilitatea românească încă nu şi-a spus ultimul cuvânt.
Până atunci iată o definiţie a istoriei, din gura unui Sfânt, demnă de metabolizat  şi de naţiunea română: istoria este povestea neamurilor şi a indivizilor, aşa cum s-au raportat ei la voia lui Dumnezeu. (Nicolae Velimirovici)
 
 

Bine v-am regăsit! Sper că ați trecut cu bine de sărbători, alături de cei dragi. Anul nou sper sa va aducă liniște, sănătate și bucurii.
Am intrat în 2019, unul dintre cei mai importanți ani din toți câți au fost. Ochii lumii vor fi ațintiți asupra României cel puțin pentru următoarele șase luni. Am preluat oficial președinția rotativa a Consiliului Uniunii Europene, iar asta ne face, cel puțin pentru moment, una dintre cele mai importante țări ale UE, dar și ale lumii.
Este o oportunitate fără margini ca și cei care, poate, n-au auzit de România până acum să ne cunoască și să ne aprecieze. Sau nu. Doar de noi depinde cu ce impresie va rămâne lumea despre România la finalul celor șase luni.
Premisele nu sunt tocmai fericite. Nu ne putem lăuda că cel mai important moment din istoria recentă a României se întâmplă în cele mai fericite circumstanțe. Iar cei de care depinde in totalitate succesul acestei perioade se bălăcăresc ca la ușa cortului.
Așa cum am mai spus, politicienii noștri sunt într-un conflict continuu și asta, ca idee, n-ar fi tocmai rău, dacă în Romania politica nu ar fi însoțită de circ și declarații belicoase.
Sper doar ca restul lumii să vadă, dincolo de spoiala de la București, ce înseamnă cu adevărat Romania.
În economia acestui an important pentru națiune, Sibiul joaca un rol crucial. Summitul din mai va aduce în orașul nostru „toată floarea cea vestită” a politicii europene. Sper să facem față. Știu că ne-am descurcat cu Capitala Culturală Europeană, când orașul a fost plin de personalități, dar nu cred că am avut vreodată așa densitate mare de VIP-uri în oraș cum vom avea în mai.
Cei care vin atunci – șefi de state și guverne – sunt printre mai-marii planetei, iar provocarea pentru orașul de pe Cibin este uriașă.
Atunci va trebui să ne arătăm tot șarmul, profesionalismul, calmul, multiculturalitatea și diplomația,  astfel încât, politicienii lumii să plece cu o impresie bună și cu un strop din ce înseamnă, de fapt, România.
Provocările din 2019 nu se rezumă, însă, la președinția Consiliului UE. Mai trebuie să facem față alegerilor europene și celor prezidențiale. Asta, așa cum cred că bănuiți cu toții, va ocupa mare parte din agenda publică, mai ales că 2020 va veni cu alegeri locale și parlamentare.
Dar, vorba aceea: noi să fim sănătoși, că circ va fi destul!

O întrebare nepusă în mass-media românească e „de ce-i acordăm atâta atenție lui Liviu Dragnea?” Când un om minte constant, afectează interesele statului român prin declarații antieuropene și și-a pierdut credibilitatea în propriul partid, de ce e prezent în toate fluxurile de presă? De ce i-ar interesa pe cetățenii români amanta tânără a lui Dragnea? Nefiind președintele României, primul ministru, ci doar un amărât de șef al Camerei Deputaților, în ciuda unei condamnări penale pentru fraudă electorală, Dragnea ar trebui ignorat, microfoanele ar trebui închise și declarațiile lui aruncate la coș. Pentru sănătatea democrației românești consumați cu moderație teleormanism, antieuropenism și declarații xenofobe antigermane.
Focusul atenției publice în chestiunile politice ar trebui să fie pe doamna prim-ministru care se chinuie nefast să silabisească corect de pe foile de hârtie puse în față. Știm de la cine îi vin ordinele, știm că Orlando Teodorovici taie și spânzură în Guvern, Toni Greblă, fostul judecător CCR, condamnat penal și el, e submarinul psihozei pesediste camuflate de tip Codrin Ștefănescu. Ăștia sunt cei care fac parte din Guvernul României, cu ei ne-am procopsit și îi vom avea pe cap până li se va duce partidul la sub 10%. Dacă Viorica Dăncilă mai devastează de vreo două ori economia franceză și cea italiană, Orlando mai face apelul bocancilor cu Banca Națională, Guvernul acesta o va lua la vale ca un butoi găurit. Și-au pus amantele în fruntea ANAF sau a Agenției Naționale a Medicamentului? Și ce dacă. Au demolat Tudorică și Iordache, altă întrebare, Codul Penal să își scape șeful de celelalte două condamnări penale, lăsând pe de altă parte 10.000 de recidiviști să violeze, să tâlhărească și să ucidă românii? Vom supraviețui.
Noi, românii, am trecut peste măcelul gestionat de Ion Iliescu și Petre Roman de-a lungul mineriadelor. Am scăpat cu viață după intrarea în incapacitate de plată și inflația devastatoare din timpul Guvernului Ciorbea. Am supraviețuit nemernicei de Rodica Stănoiu și fostului prim-ministru, dar și fost pușcăriaș Adrian Năstase. Îi vom înlătura și pe incompetenții și analfabeții care azi sunt majoritari în Parlament și conduc Guvernul României. Marile firme din România sunt ferm determinate să reziste atacurilor fiscale inventate pentru a completa găurile bugetare generate de populism și crasă incompetență. Băncile vor arăta degetul mijlociu când cel mai mare client al lor, statul, va solicita împrumuturi pentru a-și completa nevoile de bani lichizi constante. Iar oamenii sunt departe de a fi tâmpiți. Pot pesediști să se îmbete cu apă rece vorbind de mărețul scor electoral din 2016. Toate sondajele de opinie, chiar comandate de PSD, îi arată într-o veritabilă prăbușire în opțiunile electorale. Alegerile europarlamentare vor fi pentru prima dată cu o prezență la vot mult mai mare decât activul politic partizan, ce va trimite procentele pesedeului la cele mai mici niveluri din ultimele decenii. Apoi vor fi alegerile prezidențiale, unde, în ciuda unei anemii instituționale, PSD nu reușește să găsească niciun competitor care să fie o provocare modestă la adresa lui Klaus Werner Iohannis.
Însă, cel mai important lucru pe care politicienii români ai puterii îl ignoră, e apartenența României la NATO și UE. Atacând cel mai titrat general, un soldat viteaz care a văzut bombele din Irak și Afganistan, pesediștii nu numai că și-au ostilizat Armata Română, ci și aliații militari ai României în frunte cu Statele Unite. Cât despre Uniunea Europeană e suficient ca PSD-ul să se uite la plesneala pe care au primit-o ungurii și polonezii de la Comisia Europeană, reducerea fondurilor în noul exercițiu bugetar cu 30%. Vorbele proaste și antieuropenismul proștilor din est îi vor costa exact unde îi ustură – la bani.