Așa cum am văzut în numărul trecut, vaccinarea a scindat societatea românească, existând clar conturate opinii pro și contra. Chiar dacă principiul vaccinării a fost general acceptat ca fiind bun de către cei pe care Sibiu 100% i-a așezat la masa dialogului, calitatea vaccinurilor ridică suspiciuni tot mai mari, iar informarea cât mai asiduă pare a fi cheia reușitei.
Legea vaccinării obligatorii este subiectul celui de-al doilea material realizat în urma discuției pe care au avut-o specialiști și părinți, oameni care se informează din surse diverse și le pasă de ce se întâmplă cu sănătatea lor și a altora.
Cei care au studiat îndeaproape documentul vorbesc despre multe încălcări ale legislației în vigoare, ale codurilor deontologice ale medicilor și asistenților sociali și despre problemele de morală și etică pe care le ridică. Legea vaccinării creează mari probleme prin ultilizarea noțiunii de „obligatoriu”. Astfel, devine nu doar o problemă medicală și juridică, ci și o problemă de apărare a libertății individuale.
Dintre participanții la discuție, Alina Jarnea, Sebastian Moldovan și Bogdan Popa Comăniciu au studiat cel mai mult Legea vaccinării obligatorii.

„Am fost reprezentantul părinților din Sibiu la dezbaterile privind proiectul de lege a vaccinării populației din România, la București. Am participat și la vizita făcută la parlamentarii de Sibiu. În urma tuturor activităților, nu a existat nicio schimbare la monstruozitățile, la ilegalitățile, la prevederile abuzive și definițiile neclare care sunt prevăzute în lege. De exemplu, articolul 35 prin care societățile comerciale sunt obligate să își achiziționeze vaccinurile din buzunarul propriu pentru angajații lor. De asemenea, o parte dintre reacțiile adverse sau definiția reacțiilor adverse și a efectelor adverse și alte definiții din primul capitol al legii sunt lăsate la o parte. Nu sunt prevăzute concret care dintre efectele adverse vor fi despăgubite atunci când se va stabili relația de cauzalitate între vaccinare și efectul advers. Părinții care nu își vaccinează copiii sunt acuzați de neglijență medicală, dar, atâta timp cât nu există un consens medical, nu mă pot acuza că nu fac bine ca părinte”, a spus Alina Jarnea.
Potrivit acesteia, este vorba despre „asumarea responsabilității a ceea ce rezultă în urma unui act medical nesigur”.
„De vreme ce prospectele au pagini întregi de efecte adverse, nu putem considera vaccinarea ca fiind absolut eficace și sigură, așa cum prevede proiectul de lege. Atunci, nu poate fi nicio obligatie. Plus că statul român nu își asumă responsabilitatea în proiectul de lege. Eu nu am voie să dau în judecată, ca părinte, producătorul vaccinului în caz de efecte adverse, oricare ar fi ele. Pur și simplu, prin legea aceasta mi se ia posibilitatea să mă adresez direct instanței cu privire la răspunderea producătorului. Acesta nu mai răspunde. Eu am citit prospectul, îmi asum, când apar efectele adverse este problema mea. Asta este problema cu Legea vaccinării”, a punctat Alina Jarnea.

Profesorul Sebastian Moldovan a făcut o analiză complexă, pe mai multe domenii, a prevederilor din Legea vaccinării, concluzionând că sunt foarte multe aspecte care încă trebuie clarificate, dezbătute și corelate.
„Părerea mea este că ar fi cazul să luăm și partea bună a lucrurilor. Adică, o astfel de lege ne obligă să devenim mai conștienți, mai responsabili, mai informați cu privire la deciziile personale, pentru binele propriu, dar și pentru binele comunității. Este o chestiune foarte serioasă și de aceea, cred că cel mai important lucru este dezbaterea. O astfel de dezbatere cu cât este mai amplă, mai profundă, mai onestă și pe termen lung nu poate aduce decât beneficii personale, sociale și din punct de vedere al sănătății și al moralității”, spune profesorul Moldovan.
Potrivit acestuia, cel puțin 7 articole din lege vorbesc despre obligativitate – art. 6, de ex – o mulțime de fraze care folosesc cuvântul obligatoriu și obligativitate.
„Poate că-s obligatorii numai pentru autorități, dar nu cred că este cazul pentru că sunt prevăzute sancțiuni și urmărirea sistematică a părinților care nu-și vaccinează copiii. Poate că este o chestiune de interpretare, dar interpretările fac legile proaste”, mai spune Sebastian Moldovan.
Mai multe articole din legea respectivă încalcă atât Constituția, cât și unele legi naționale și internaționale „care stabilesc clar că orice procedură medicală se face pe baza unui consimțământ informat, fără nicio excepție”.
„De asemenea, este încălcată Convenția Drepturilor Omului în Biomedicină, aprobată de România, în care se spun mai multe lucruri, printre care că interesul pubic nu primează asupra interesului persoanei. Ne place sau nu, am semnat acest lucru. (…) De asmenenea, legea încalcă Codul deontologic al medicilor. Atunci e cazul să fie schimbat acesta. Pentru că acolo se spune în multe locuri că medicul nu face o procedură medicală fără a avea consimțământul informat al pacientului. Există semnalări din partea asistenților sociali, care sunt luați în echipe de monitorizare a acestor cazuri de părinți care nu vaccinează copiii, care au replicat că li se încalcă codul deontologic, pentru că ei nu fac poliție sanitară”, a mai subliniat Sebastian Moldovan.
Potrivit acestuia, studii recente comandate de către autoritățile Uniunii Europene au demonstrat că introducerea obligativității la vaccinare nu garantează creșterea acoperirii vaccinale.
„Se dă inclusiv exemplul României. «Austria și România au trenduri similare de scădere a acoperirii vaccinale» se arată în raport, în condițiile în care în Austria este obligatorie vaccinarea, în România nu”, a mai subliniat Sebastian Moldovan.
În plus, acesta ridică problema „onestității profesionale a inițiatorilor”.
„O serie de lideri și instituții care au lucrat la proiect au primit în trecut sponsorizări de la firme producătoare de vaccinuri. Listele sunt publice, la Observatorul Român de Sănătate Publică, se pot verifica și sunt sume considerabile”, a mai spus prof. Moldovan.
Acesta a atras atenția asupra faptului că dintre cei care au elaborat legea lipsește Comitetul Român de Vaccinologie, înființat prin ordin al ministrului în 2008, care avea ca obligație să realizeze studii de risc/ beneficiiu și cost/ beneiciu pentru fiecare vaccin de pe piața românească.
„Acesta nu funcționează. Deși e înființat și avea obligația de a face o analiză medicală și o analiză economică nu se regăsește între cei care au lucrat la elaborarea legii. Exponerea de motive nu cuprinde declarațiile de interese ale inițiatorilor. La o lege capitală pentru sănătatea românească nu există aceste declarații de interese între care se află și problema sponsorizărilor”, a mai spus Sebastian Moldovan.
O altă chestiune controversată este cea a pedepsirii delictului de opinie. Potrivit legii, medicii care lansează informații nedovedite științific se fac vinovați de acest delict.
„Întrebare este: care este forul care stabilește ce este și ce nu este științific?”, spune Moldovan.
În plus, potrivit acestuia, Registrul Electronic Național al Vaccinării încalcă legislația cu privire la confidențialitatea datelor, întrucât transmiterea de date despre pacient unei terțe persoane sau entități se face doar cu acordul pacientului sau al părintelui, în cazul unui copil.
În plus, a fost identificată „o mare problemă a analizei și certificării reacțiilor adverse”, activitate încredințată unui grup tehnic aflat în subordinea Ministerului Sănătății.
„În niciun alt domeniu, instituția care promovează un produs – chiar de sănătate, nu face și auditul. Mie asta mi s-a părut cel mai suspect pentru că este vorba despre încrederea cetățenilor în ceea ce vor face autoritățile dacă – să zicem – unul la o sută de mii – are o reacție vaccinală severă. Ce încredere să avem noi că cel care promovează vaccinarea obligatorie va veni să recunoască – da, am greșit, sunt dispus să plătesc. Și din banii cui? Și asta în sine este o cu totul altă discuție. Din banii contribuabililor, nu ai producătorlir de vaccinuri”, a mai spus Sebastian Moldovan.
Ultima chestiune abordată în analiza profesorului Moldovan a fost cea de etică, având în vedere că unele vaccinuri au în componență fibroblaști de fetuși umani avortați și există persoane care, nefiind de acord cu avortul, nu sunt de acord cu vaccinul respectiv și ar trebui să fie înformați cu privire la acest aspect și să poată alege decă acceptă sau nu acest produs.
Profesorul Moldovan a concluzionat că tratarea adulților ca niște copii care nu știu ce este bun pentru ei va avea „efecte drastice”.
„La primul scandal, încrederea în sistemul de sănătate public din România se prăbușește și mai tare. Eu cred că autoritățile de sănătate publică nu au interesul pe termen lung să trateze lucrurile în felul acesta”, a mai spus Sebastian Moldovan.

La rândul său, Bogdan Popa Comăniciu, a studiat legea vaccinării corelând prevederile sale cu diferite studii consultate.
„Ca părinte m-a preocupat foarte mult proiectul de lege al vaccinării obligatorii. Am urmărit evoluția acestui proiect încă din 2015, anul în care s-au înregistrat doar șapte cazuri de rujeolă și încă de atunci se discuta despre proiectul vaccinării obligatorii. La acel moment nu se discuta și despre vaccinarea adulților, însă, ulterior am aflat că acest proiect ar prevede și vaccinarea adulților. Nu am o problemă cu vaccinarea, ci doar cu obligativitatea ei. Consider că acest lucru este un caz unic în Europa, într-o țară democratică, probabil că este un caz unic în lume”, spuune informaticianul.
Acesta a vorbit și despre siguranța vaccinurilor, în principal referitor la prezența serurilor de aluminiu în compoziție.
„Studiile moderne demonstreză că efectele adverse sunt poate chiar majore. Agenția Americană care reglementează medicamentele se bazează pe un singur studiu, studiu care ar reglementa siguranța prezenței în injectabile a sărurilor de aluminiu în corpurile noastre. Dar cercetările recente ale unor specialiști în domeniu demonstrează că acest studiu este invalid”, a mai spius Bogdan Popa Comăniciu.
El se referă și la faptul că, fiind obligatoriu, pacientul nu mai poate decide în legăptură cu anumite proceduri medicale care-i pot afecta viața și sănătatea.
„Inclusiv companiile farmaceutice acceptă faptul că produsul nu reprezintă ceva sigur.  Acolo unde există risc, trebuie să existe și libertatea de a alege. Încrederea în vaccin s-a câștigat, nu s-a impus. (…) Există un risc care trebuie asumat de părinți. Ce încredere mai putem avea noi în aceste autorități care au demonstrat de-a lungul timpului că nu pun preț pe cetățean? O astfel de lege ar trebui să responsabilizeze autoritățile și sunt convins că în acel moment, rata de vaccinare ar depăși cu mult 95%”, a mai spus Bogdan.
Legea vaccinării a fost supusă dezbaterii publice în aprilie 2017 de către Ministerul Sănătății. În 23 octombrie, Senatul a adoptat legea cu 99 de voturi ”pentru” și o abținere. Proiectul votat de Senat este diferit de cel propus de Ministerul Sănătății, iar propunerile societății civile desprinse în urma dezbaterilor publice organizate au fost respinse la vot.